Curs1 Bazele managementului_ | ager ELEMENTE DE MANAGEMENT STIINTIFIC | Continutul cursului: 1. Stiinta managementului si dezvoltarea socio-economica 2. Managementul sinteza intre teorie si practica 2.1. Conceptul de management 2.2. Managementul stiintific modern Porind de la ideea ca ‘lumea nu se mai imparte intre capitalism si comunism, ci jintre economil rapide si economii lente” (Wolfgang SACHS - “Arheologia dezvoltari’), punem in evidenta de fapt rolul fundamental pe care il joaca astazi managementul, care este promotorul tipului si modului de actiune in economiile moderne ale lumii contemporane. Societatea umana se confrunta in ultimul timp cu probleme grave si presante: saracia, foametea, dorinta de dominatie, explozia demografica, imputinarea resurselor, precaritatea mediului si multe altele, de regula cunoscute. Fata de aceasta situatie oamenii de stiinta, ca si oamenii politic! (separat si rareori impreuna) incearca sa rezolve problemele. Solutiile oferite oamenilor de afaceri, si societatii in general, se bazeaza pe explicati stiintifice, tehnologice si, nu in ultimul rand, manageriale. jnca prea putini oameni isi dau bine seama ca aplicarea stiintei in procesul muncii a generat si apoi a usurat dezvoltarea sociala, precum si faptul ca aceasta din urma concretizeaza de facto raportul dintre management si resurse. Cu alte cuvinte se poate spune intr-o maniera mai generala, ca de fapt nu exista tari, regiuni sau firme bogate sau sarace, ci mai bine sau mai slab conduse. jin acest context rezulta doua intrebari legitime legate de management: (a) De ce avem nevoie de management ? Ji (b) Ce realizam de fapt prin acest demers ?. De ce este nevoie de management ? | Face diferenta dintre tari, regiuni, sau firme, care sunt mai indestulate ‘sau mai sarace, mai ales, dupa modul cum sunt conduse si gospodarite; Este o resursa care costa putin, dar care are un efect imbatabil. In | esenta ofera solutii pentru dezvoltarea echilibrata a lumii contemporane; | | Conduce la un raport ,ideal”: cu minim de efort si resurse se realizeaza maxim de rezultate (productie, servicii etc.), eficienta si eficacitate sistemica; L Nu mai poate fi conceputa, in toata lumea, nici o meserie si, implicit nici_|© Specializare universitara, fara competente de management si marketing; inginerul de azi imbina intr-un echilibru dinamic cunostintele tehnice cu cele socio-economice (ex. este Ci domeniul programelor de studi universitare "Inginerie Oi Management’); | Ofera o informare multidisciplinara din care rezulta modul cum sai | conducem pe alti, dar si modul cum sa ne conducem pe noi insine (ne organizeaza propria gandire si actiune); Ce facem concret prin actul managerial ? Gospodarim si conducem un domeniu de activitate prin: previziune, organizare, coordonare, antrenare si control. in secolul XX, din punct de vedere al “constientizarii” conducerii, s-au produs doua mari inovatii: (a) generalizarea accesului la stiinta si (b) revolutia manageriala. in societatea moderna stiinta, dintr-un bun al catorva s-a transformat intr-un bun al tuturor, ceea ce inseamna cunostinte disponibile, adica acces in masa la stiinta. Important este cum se folosesc ele, adica cum se transforma in tehnologii si apoi acestea in procese informationale angajate in transferul tehnologic. Rolul jucat de stiinta a facilitat transformarile de pana acum. La acestea a contribuit complementar si managementul, ca stiinta si activitate aplicata, ceea ce a constituit asa-numita revolutie manageriala. STIINTA MANAGEMENTULUI SI DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMICA Revolutia manageriala a impulsionat enorm dezvoltarea, ea avand un rol decisiv in diferentierea intre tari si intre firme. S-a petrecut indata dupa al doilea razboi mondial, atunci cand managementul a trecut de la o activitate umana empirica, diletanta, caracterizata prin amatorism si improvizatie, la domeniul specific stiintei. Acest eveniment a impulsionat economia, politica, administratia, in general toate sferele vietii umane. Stiinta managementului a devenit principalul factor al productiei, paralel cu forta de munca si cu capitalul, ea fiind aplicata cu succes in domeniul utilajelor, al proceselor si apoi in general in procesul de munca. In ultimul deceniu al secolului XX s-a trecut masiv la implementarea conceptului de dezvoltare sustenabila, adica la remodelarea managementului, care va tine cont de partile negative ale dezvoltarii tehnologice legate de deteriorarea mediului si suprasolicitarea resurselor naturale.Stiinta managementului este arta sau abilitatea de a combina diversele stiinte, concepte, facilitati si resurse in vederea producerii | bunurilor si servicillor si vnzarea lor, in conditii profitabile si sustenabile _pentru sistemul dat. Se poate aprecia ca managementul este mai mult decat_stiinta organizarii si conducerii, este stiinta fiabilitatii bazata [pe interconexiunile sistemului (fiabilitate = siguranta de functionare fara defectiuni intr-un interval de timp si in anumite conditii date). In acest fel in societatea moderna stiinta a devenit, dintre multiplele resurse, resursa principala, fapt ce genereaza 0 noua politica, 0 noua dinamica sociala si economica. Astfel, daca exista cunostintele necesare, ceilalti factori de productie se pot obtine mai usor (exemplu pentru agroturism este sistemul agroalimentar, unde factorii de productie sunt: pamantul, forta de munca si capitalul). Stiinta managementului este folosita prin urmare, pentru a defini ce cunostinte noi sunt necesare, daca acestea sunt adecvate, ce trebuie facut ca ele sa dea rezultate, deci ea este utilizata in domeniul inovatiei sistematice (Mihuleac, E., 1996). Un pas dincolo de inovatia sistematica (potrivita unui plan, o buna organizare) consideram a fi analiza sistemica (are in vedere elemente globale, cu caracter de sistem), dupa cum se va vedea ulterior, bazata pe teoria sistemelor si pe principiile scolii managementului sistemic. Subliniem ca aplicarea stiintei in procesul muncii integrate in sisteme bine definite a declansat explozia de productivitate a ultimei sute de ani. Tehnologii sustin ca aceasta s-ar datora masinilor, economistii motiveaza prin investitille de capital. Insa toate acestea au existat in diverse forme de cdteva sute de ani, cand n-a avut loc practic nici un fel de crestere a productivitatii muncii, ori 2 veniturilor reale, ca sa nu mai vorbim de o reducere a saptamanii de lucru. Dar ele s-au produs, cu 0 maxima intensitate, numai prin aplicarea stiintei managementului in programul de munca, atunci cand managementul a devenit in mod real un corolar al proceselor de munca, respectiv o sinteza intre teorie si practica. 2. MANAGEMENTUL SINTEZA INTRE TEORIE SI PRACTICA Satisfacerea necesitatilor proprii cu cheltuieli minime a facut ca din cele mai vechi timpuri oamenii sa sesizeze ca daca se asociaza, daca desfasoara activitati in comun, daca se organizeaza corespunzator, se poate realiza acest obiectiv de principiu. S-a constat faptul ca in colectivitati umane organizate, avand in fruntea lor oameni care indrumau, coordonau si controlau activitatile desfasurate, se puteau obtine rezultate superioare, comparativ cu situatia in care fiecare ar lucra separatDezvoltarea tehnicii si tehnologiei, concentrarea productiei, cooperarea Tn munca si diviziunea muncii, au avut ca rezultat si transformarea activitatii de conducere intr-o “functie” necesara intr-o comunitate organizata. Activitatea de conducere, aparuta odata cu primele forme de organizare sociala, sa dezvoltat treptat astfel incat a ajuns sa asigure unitatea si conexiunile tuturor activitatilor desfasurate de un anumit colectiv uman. Cuimularea energillor umane devine hotaratoare in special in concurenta acerba de azi (exemplu sunt mai ales comunitatile umane germane sau japoneze s.a., care au disponibilitatea de a lucra in echipa, cu rezultate remarcabile). Prin urmare, dupa modul de aparitie si manifestare conducerea este in esenta ei o actiune pragmatica, ce se regaseste acolo unde regasim “munca sociala’, respectiv in economie, in politica, in justitie, in armata, in invatamant sau cercetare, de fapt pe toate palierele societatii. Complexitatea sistemului de conducere este denumita astazi generic management, iar cei care sunt angrenati si specializati in derularea sa, manageri. Etimologic, cuvantul de management deriva de la “manus” (lat=mana), fiind expresia literara ca ‘manevrare” sau “pilotare”. S-a format in italiana “mannegio’, in franceza “manege” si imprumutat in limba engleza ca verb “to manage’, adica a te descurca, a gospodari, a administra, a conduce, a tine in mana, a conduce eficient. lata ca notiunile de management sau de manager au 0 semnificatie mult mai complexa fata de cea a unui cuvnt oarecare. Ele sunt expresia unei activitati profesionale si, mai mult a unei adevarate filosofi, este, putem spune, o stare de spirit. In acest context managerul trebuie sa apara si sa actioneze ca un promotor al schimbarii, el fiind capabil sa organizeze o firma sau un sistem in spirit novator si expansionist pe fondul principial al echilibrului dinamic. Odata cu lucrarea “The Managerial Revolution” (Burmham,J.,1941) termenul de management s-a impus in sfera economica, dupa care s-a extins si a intrat in circulatie in toate domeniile de activitate. El a devenit un concept care s-a raspandit in societate, in mod obiectiv, intrucat toti urmaresc dezvoltarea si implicit se doreste ca economia sa prospere in mod novator si creator (Petrescu, I., 1993). 2.1. CONCEPTUL DE MANAGEMENT Acest concept s-a structurat de-a lungul timpului prin contributia unor cercetatori de valoare, dintre care putem aminti: Newman W., Mackensie A., Gerbier J., Johannsen H., Robertson A.B., Koontz H., O'Donnell, Weinrich H. s.a. Conceptul exprima o complexitate teoretica si practica, o multitudine de actiuni care se desfasoara cu scopul de a asigura functionarea normala si eficienta a colectivitatilor umane organizate (firme, mari companii, instituti, organizatii etc.) si a integrarii acestora in mediul de viata inconjurator (ecosisteme diverse, sistemul mediu-economie etc.) Pfincipial, conceptulUrmareste utilizarea judicioasa a resurselor naturale, materiale (fizice), umane, sociale si financiare. Teoretic, conceptul de management se refera la o serie de imperative devenite clasice (Marteau, A.,1970, citat de Petrescu, |.,1993): (a) a obtine rezultate prin alti, insa cu asumarea responsabilitatii rezultatelor; (b) a fi orientat spre mediul de viata inconjurator; (€) a lua decizii direct legate de obiectivele intreprinderii; (d) a acorda incredere salariatului in procesul muncii: incredintarea de responsabilitati, primirea favorabila a initiativelor sale, recunoasterea dreptului de a gresi etc.; (e) a descentraliza sistemul organizatoric si a judeca salariatii dupa rezultatele obtinute in munca; (f) a asigura mobilitatea structurilor si a oamenilor. Practic, conceptul vizeaza metodologic urmatoarele aspecte: (a) cunoasterea faptelor si prevederea evolutiei lor; (b) conceperea unei strategii competitive si o judicioasa alegere a obiectivelor; (c) organizarea mijloacelor si conceperea unor structuri evolutive; (d) un control corectiv eficace. Obiectul de cuprindere al conceptului de management jl constituie intreaga societate, adica intreaga activitate sociala a oamenilor. Inerent oamenii desfasoara multiple activitati in cadrul societatii, ei intrand in relatil unii cu alti, unele dintre acestea reflectind organizarea si conducerea activitatii organizatillor economice, sociale, culturale etc.(Corescu, V. si col.,1994), precum si a sistemelor integratoare ale lor. Cum economia constituie sfera hotaratoare a activitatii sociale, conducerea ei reprezinta un vari de lance in stiinta managementului. Astfel se cerceteaza sfera economica in ansamblul ei, dar si punctual, la nivel microeconomic, studiindu-se relatile de conducere pe toate treptele (pe verticala) si in toate elementele (pe orizontala). Se descifreaza mecanismul de reglare a activitatii economice, relatiile specifice de conducere in raport cu principiile viet’ economico-sociale. Pentru situatiile concrete _stiinta managementului ia in considerare toate particularitatile in vederea elaborarii sistemului de masuri, care sa conduca la 0 activitate economica eficienta. Conceptul, de management se bazeaza pe relatiile de conducere, relatii ce se stabilesc intre oameni, ele fiind puternic influentate de raporturile interumane de natura _psiho-sociala. La randul lor, aceste relatii sunt dependente de personalitatea si nivelul de pregatire al managerilor si al personalului de executie, ceea ce conduce implicit spre luarea in considerare a laturii tehnico-materiale a managementului. In acelasi timp, managementul stiintific contine, pe langa latura aplicativa si una creativa. Aceasta din urma este generata de efortul continuu de adaptare a perceptelor conceptului de management la realitatile concrete ale fiecarei organizati (fig. 1) Conceptul de management din punct de vedere al functionalitatil poate fi privit ca 0 activitate ce decurge dintr-un anume proces de productie, intrunind astfel insusiri pe /atura tehnico-organizatorica, iar pe de alta parte poate fi privit ca activitate generata de natura relatillor interumane din societate, ceeace vizeaza latura socio-economica. De mentionat ca latura tehnica, organizatorica, de conducere a productiei este intotdeauna sub incidenta celei social-economice, incluzand si integrarea in mediul natural ca noua dimensiune a economicului (Gruia, R., 1998). LATURA ~_TEHNICO-MATERIALA 'MANAGEMENTUL STIINTIFIC — — = — UATURA a LATURA ) —_Socio-umaNna_7 SW GREATIVA Fig.1 — Interrelatii structurale in stiinta managementului 2.2. MANAGEMENTUL STIINTIFIC MODERN In baza celor mentionate anterior consideram ca modul de conducere al unei organizatii, pe anga cunoasterea principiilor, metodelor si mijloacelor stabilite de stiinta managementului, presupune si o serie de aptitudini si chiar de talent pe care trebuie sa le posede cadrele de conducere. Aplicarea cunostintelor manageriale in practica este o adevarata arta. Cu alte cuvinte, managerul apare intr-o dubla ipostaza, stiinta si arta, ambele fiind complementare. Dupa Fr. Taylor, considerat unul din parintii managementului stiintific, arta conducerii intreprinderii inseamna sa Impletesti optim cele doua laturi si sa stii exact ce doresc sa faca oamenii si sa vezi daca aceasta se face in modul cel mai bun si mai ieftin cu putinta. A conduce in conditile contemporane dupa principiul_pompieristic “vaznd si facand” bazat pe bun simt si talent este nu numai pagubos, dar de neconceput. Din contra, in toata lumea este o efervescenta in cercetarea stiintifica din domeniul managementului pentru optimizare, pentru performanta, pentru eficienta, pentru eficacitate. Trebuie sa tinem cont insa si de faptul ca oamenii care nu au nici un fel de aptitudini, oricata stiinta manageriala ar acumula, nu vor fi capabili sa-i conduca pe alti, iar daca totusi o fac, rezultatele sunt dintre cele mai slabe. De asemenea importanta este si aptitudinea de adaptere la conditile concrete de activitate in care manageruleste pus sa conduca. Intelepciunea populara ne spune “omul potrivit la locul potrivit”. lata de ce trebuie acordata atentie selectiei stiintifice, pregatirii si promovarii managerilor, tinandu-se cont de pregatirea lor de baza si de particularitatile concrete ale fiecarui loc de munca (Comescu, V. si col.,1994). In acest context putem spune ca managementul cuprinde intr-un tot unitar (figura 2), urmatoarele concepte fundamentale: previzionale, inovationale, operationale, de gestiune si de personal (Macovei, Gh.,1983). OPERATIONALE -stabilitatea sistemului- PREVIZIONALE INOVATIONALE -dinamica sistemului- sistemului eatre viitor- Tnovatie Rise, Stiinta & Creatvitate, needs Dervoltare CONDUCERE ‘Animare, Motivare, Comunieare, Participare AUTOCONTROL -eficienta ‘umana in sistem- sistemului- Fig.2 - Continutul integrator al managementului modernCurs 2 Bazele managementului | EVOLUTIA MANAGEMENTULUI Continutul cursului 1. Rolul si universalitatea managementului 2. Evolutia managementului clasic 2.1. Managementul empiric 2.2. Bazele stiintifice ale managementului |__ 2.3, Managementul stiintific modern 3. Scolile de management 3.1. Scoala clasica 3.2. Scoala psiho-sociologica 3.3. Scoala cantitativa 3.4. Scoala sistemica 41. ROLUL SI UNIVERSALITATEA MANAGEMENTULUI Universalitatea managementului este data de legatura indisolubila dintre latura tehnico-organizatorica si cea social-economica. Ele imbina tehnica si tehnologia de fabricatie, cu parghiile economice, financiare, cu metodele stimulentelor materiale si morale, gradul de autonomic, initiativa si raspunderea personala si colectiva (Petrescu,I., 1993). Tot acest angrenaj poate duce la a considera managementul ca o institutie sociala ce pleaca de la cdmpul larg al activitatii de afaceri. Dar principiile sale sunt intlnite si in multe alte forme de organizare, in alte domenii decat cele economice, unde sunt cerinte de ridicare a eficiente’ folosirii resurselor materiale, naturale sau umane. Managementul reprezinta in esenta un proces universal existent in orice viata organizata, dincolo de natura juridica a colectivitatilor. El se regaseste in societatile private sau cele de stat, in regiile autonome, dar si in cabinetele profesiunilor liberale, servicii publice, organizatii internationale, biserici sau comunitati religioase etc. Managementul a ajuns astazi una din putinele institutii necontestate de nimeni pe glob. Pe de alta parte, el nu trebuie considerat insa ca un panaceu universal, mai ales in idea diversitatii si adaptabilitatii_ sale continue. El va avea de infruntat in deceniile viitoare un test extrem de sever determinat de marile mutatii din toate domeniile si sectoarele: economic, social, politic, ecologic, demografic, educativ etc. Rolul managementului in lumea moderna se bazeaza pe principiile economice, pe maximizarea profitului. Dar rolul sau va creste tinand cont de latura ecologica tot mai presanta. In secolul XXI managementul stiintific va fi si un produs al logicii de maximizare in baza principiilor de dezvoltare sustenabila, de punere in acord acceptabil dezvoltarea economica cu suportabilitatea ecologica (Gruia,R.,1998, 2000). Idea este aplicabila in primul rand domeniului agricol si alimentar (de fapt al sistemului agroalimentar), care, ca suprafata, are impactul cel mai mare asupra mediului. Exploatatiile agricole siintreprinderile de procesare alimentara sunt integrate concomitent in mediul de afaceri si in mediul natural. Daca generalizam la toate tipurile de intreprinderi si de activitati umane se poate descrie, generic vorbind, un sistem mediu- economie (EEs = Environment Economic system), prezentat schematic in figura 3, care isi propune sa aseze in ordine cat mai clara si logica elementele si instrumentele specifice managementului stiintfic, subliniindu-i universalitatea. RESURSE RESURSE RESURSE RESURSE UMANE NATURALE MATERIALE FINANCIARE © inclusiv = neregenerabile spiritualde ex. = regenerabile cunost. stintifice = permanente MEDIUL As EconomA REED scruyaten ) ie. FTE Activ PIATA Fig.3 - Universalitatea managementului, cu aplicatii in temele mediu-economie Niveluri evolutive si de integrare: = nivel prebiotic (fizic, chimic, biochimic); = _ nivel biotic (molecular, celular); = _ nivel suprabiotic (tehnico-economic, socio-economic, mediu-economie etc.) RESURSE NATURALE - Totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea umana: * resurse neregenerabile — minerale si combustibili fosili; ‘+ resurse regenerabile — apa, aer, sol, flora, fauna salbateca: ‘* _resurse permanente — energie solara, eoliana, geotermala valurilor.Este previzibil ca noul mod de punere a problemei in modelul socio-cultural al deceniilor viitoare va produce profunde mutatii_in_ management. Se vor schimba: restrictiile, sistemul de control, structura, puterea si retorica sa. Prin aceasta se va verifica si aspectul privind cat din promisiunile sale (cercetarea operationala, teoria statistica, teoria deciziei, teoria responsabilitatii, prelucrarea automata a datelor, econometria, precum si teoria sistemelor, teoria informatiei, cibernetica s.a.) vor fi transformate in realizari consistente. Pe aceasta baza, rolul managerului in conditiile exploziei informationale, deoarece el este un detinator de cunostinte multidisciplinare, va creste tot mai mult. El va deveni practic o resursa, adica un “sfatuitor” si Un “educator” al colaboratorilor din subordine, pe [nga rolul sau de conducator. Un rol aparte fl vor avea asa-numitii “manageri-functional” specializati in conducerea tactica. Ei vor trebui sa invete si sa actioneze in directia influentarii oamenilor asupra carora nu pot avea control direct. Astfel mentinerea functionarii sistemului va avea sanse mari spre conditii de fezabilitate crescuta. Rolul cel mai important il are, desigur, managementul si implicit il au managerii din conducerea de varf (top managementul), pentru ca deciziile lor vizeaza dirtectia de dezvoltare. Ei vor tine seama de o serie de tendinte generale, dintre care amintim: (a) evolutia si dinamica structurii populatiei globului; (b) evolutia economiei mondiale; (c) schimbarile in mediul de viata inconjurator; (d) evolutia conceptelor si proceselor tehnologice de varf; (e) evolutia fenomenului politic si a politicii sociale. Pentru a ajunge la o asemenea intelegere a lucrurilor consideram util de a analiza pe scurt cum a evoluat managementul de-a lungul timpului si cum a devenit o ocupatie prin care cineva isi cAstiga existenta 2. EVOLUTIA MANAGEMENTULUI CLASIC La nivel de intreprindere s-a consolidat treptat sistemul de conducere, astfel incat dezvoltarea in timp a managementului poate fi caracterizata ca parcurgand mai multe etape distincte. In fiecare dintre acestea activitatea de management s-a imbogatit cu noi teze, metode si tehnici perfectionate. Cea mai raspandita pare a fi clasificarea in frefletape (dupa E. Dale): (@) managementul empiric; (b) bazele stiintifice ale managementului; (€) management stiintific modern. 2.1. MANAGEMENTUL EMPIRIC Prima etapa este cea in care, de obicei, functia de management era indeplinita de proprietar. El se baza mai mult pe intuitie si/pe’bun simt. Daca ne referim la organizatiile economice, etapa managementului empiric are o intindere istorica considerabila, incepand cu aparitia primelor intreprinderi si pana la inceputul secolului XX. Sférsitul acestei epoci s-a caracterizat prin aparitia si dezvoltarea intreprinderilor mari, sub variate forme de constituire. Au aparut transformari importante de natura economica si sociala, care aujmbunatatit substantial organizarea productiei si a muncii, concomitent cu mentalitatea de conducere. 2.2. BAZELE STIINTIFICE ALE MANAGEMENTULUI jnceputurile managementului stiintific, ce reprezinta a doua etapa a dezvoltarii sale, este marcata de activitatea inginerului american F.W. Taylor si apoi a francezului H. Fayol. Primul si-a indreptat eforturile spre rationalizarea munéii si spre conducerea eficienta a intreprinderii capitaliste. El a impus conceptia “maximei prosperitati” prin care proprietarul dezvolta toate elementele intreprinderii in idea gradului cel mai inalt de eficienta, iar salariatul dezvolta starea de maxima productivitaté. Dezavantajul taylorismului il constituie absolutizarea conceptiei organizational-tehniciste, in detrimentul elementului uman, in timp ce mediul natural nici NU era luat in calcul. Elementele pozitive privind organizarea intreprinderii insa nu trebuie trecute cu vederea. Francezul Henri Fayol realizeaza saltul de la nivelul locului de munca, la nivelul de ansamblu al intreprinderii, largind sfera conceptului de management. Considerand intreprinderea ca un organism de sine statator in conexiune cu alte organisme din mediul de afaceri, se fundamenteaza stiintific modul de a conduce, adica de a prevedea, a organiza, a coordona, a da dispozitii si a controla. Cu alte cuvinte, cind vorbim de organism, vorbim de sistem 2.3. MANAGEMENTUL STIINTIFIC MODERN Secolul XX, dupa cum este stiut, s-a caracterizat printr-un avant continuu al stiintei si tehnici, ceea ce a impulsionat dezvoltarea accelerata a stiintei conducerii. Au aparut noi concepte care au dus la transformarea ei pana la nivelul unei stiinte adevarate. Transformarea modului de conducere a intreprinderii a inceput odata cu feconsiderarea factorului umaf, a relatillor si comportamentului oamenilor intr-o organizatie. La schimbarea conceptilor traditionale referitoare la management au contribuit ideile unor cercetatori precum C.Argyris, H.J.Leavit, D.McGregor, W.H.Whyte si mai ales ale lui Elton Mayo profesor la Universitatea Harvard. Ei acorda o mare atentie individului si grupelor de munca, precum si a comportamentului si a. relatiilor stabilite intre acestea. Se arata ca pe langa organizatia formala (oficiala), in cadrul intreprinderilor, exista si organizatii neformale, care au un rol deosebit in formarea climatului de munca. Etapa managementului modern aduce in prim plan teoria_motivatiei si, plecdnd de la ea, constituirea sistemelor de management. Se re pas in dezvoltarea managementului prin realizarea unitatii dintre factorii tehnici si cei umani, situatie propice pentru indeplinirea unor obiective cu maximum de eficienta. In ultimul timp se aduce spre integrare si largire @ unitatii, si mediul natural cu specificul sau (resursele, poluarea s.a.). Managementul stiintific modern este marcat, pe langa feoria’ “rélatillor iimane”, de utilizarea metodelor matematice in procesul de conducere, defolosirea teoriei sistemelor, a ciberneticii etc. Se poate mentine managementul in pas cu viata organizatiilor, cu obiectivele impuse de progresul social si economic, pentru fiecare intreprindere sau institutie. In acest sens amintim aparitia “optimologiei” (stiinta optimulul) propusa de H.A.Hoph, combinata cu problema psihologica si comportamentala a salariatilor si a managerilor dintr-o intreprindere, perspective deschise, dupa cum s-a mai spus, de catre G.E.Mayo. Toate etapele au fost caracterizate prin gruparea cercetatorilor in adevarate scoli specifice evolutiei managementului. 2.4, MANAGEMENTUL INTEGRONIC Pentru intelegerea corecta a sistemelor complexe si hipercomplexe, o forma evolutiva a managementului modern este cea a demersului stiintific al managementului integronic, unde integrarea multipla a sistemelor este abordata ca un flux, ca o nlanduire de sisteme intr-un proces dinamic de integrare (alcatuind un flux integronic), asa cum o tehnologie este 0 inlaniuire de procese (alcatuind fluxul tehnologic). PREMISE ale noului nivel de evolutie: * echilibrul sau dereglarile activitatii umane impun mecanisme, metode si mijloace bazate pe principile unor stiinte de sinteza, de larga cuprindere, capabile sa piloteze cu maxima eficacitate orice sistem complex; ‘* revolutia manageriala din ultimele decenii si perfectionarea continua a actului managerial; * aparitia recenta a integronicii (engl. integronics), ca fiind stiinta coexistentei sistemelor, bazata pe teoria generala a integrarii, care studiaza procesele de integrare si elementele lor componente, sistemele integrate; * cautarea de solutii ne-a determinat sa asociem integronica si managementul, adica doua elemente conceptuale si operationale fundamentale, avand ca rezultat, nu numai o noua sintagma, ci un nou demers stiintific cu aplicatii si implicatii dintre cele mai diverse si surprinzatoare in planul eficientei si eficacitatii: adica managementul integronic MANAGEMENTUL INTEGRONIC reprezinta demersul stiintific care studiaza sistemele integrate (urmare a coexisten“ei lor, Intr-un flux de integrari multiple, intr-o inlan‘iuire de sisteme) si procesele de integrare, avand in vedere elementele globale si faptele in ansamblu, considerand pilotarea sistemelor complexe sincronica si sincretica, bazata pe _integrarea emergenta si sinergie.Actul managerial in abordare integronica este arta sau abilitatea de a combina diversele stiinte, concepte, facilitati si resurse in vederea realizari obiectivelor prestabilite, respectiv obtinerea de bunuri si servicii si vanzarea lor in conditii de profitabilitate si de sustenabilitate, de o maniera Sineronica si sincretica: adica se petrec’in acelasi timp in cadrul sistemului dat si, respectiv, ca mentalitatea in managementul integronic considera sistemul ca formand un tot, perceput in mod global. Operational managementul integronic se bazeaza pe integrarea emergenta, prin care explicarea unui lucru ce se iveste la un nivel ne obliga sa studiem anumite nivele adiacente in contextul unei dinamici repetitive de tip ecou redundant cu apariclia noului de ordin superior, precum si pe Sineraie, adica pe coordonarea mai multor actiuni in vederea unui rezultat comun cu economie de mijloace si implicit cu o eficienta optimizata a sistemului. Integronica, inclusiv in sistemele manageriale se regaseCte la niveluri diferite, care caracterizeaza anumite componente distincte Ui o dinamica a intergrarii multiple in diferite combinaii a sistemelor date (tabelul 1) COMPONENTE ALE MANAGEMENTULUI INTEGRONIC Tabelul 1 - MANAGEMENT BIOLOGIC (ex. managementul compet > MANAGEMENT ECOLOGIC (ex. managementul ciclului resurselor naturale), = MANAGEMENT MEDIU-ECONOMIE (ex. managementul eco-fermelor, managementul agroturistic, managementul agromontan, managementul agrosilvopastoralului s.a.), - MANAGEMENTUL CLASIC AL INTREPRINDERILOR (managementul productiei, managementul financiar, al resurselor umane, al deseurilor, managementul marketingului etc.). i Intre specii), COMPONENTE pas MANAGEMENTUL UL INTEGRONIC — Peete tin cont de pilotarea Seen ees Cee eee Bee eee eed Ce ee Urmare a trecerii in revista pe scurt a dezvoltarii managementului putem sintetiza, in figura 4, etapele evolutive mai importante.SECOLUL XIX SECOLUL XX SECOLUL XX! Ec ae ae ae [7 Reveliiiia industriaia Gmecanicista’) Revolutila biologica + revoluia informaliionala | [- MODELUL DEZVOLTARITAKATPE—~—S*«CSCSCWMODEELUL DEZVOLTARII REORIENTAT SPRE PROFIT ECONOMIC, ‘SUSTENABILITAT! BAZAT PE IDEEA DE NAGIUNI-STAT IN CONCURENOA [BAZAT PE PROCESUL DE GLOBALIZARE Fig.4 — Evolutia managementului ca demers stiintific in raport cu evolutia planetara a. pericada managementului empiric; b perioada impunerii bazelor stiintifice ale managementului; ¢. perioada de consolidare a managementului modern; d perioada impunerii managementului integronic. 3. SCOLILE DE MANAGEMENT Dupa modul in care s-a constituit ca management stiintific si a etapelor de evolutie parcurse, se pot reliefa mai multe scoli de management care grupeaza principalele curente ce s-au manifestat in acest domeniu. Literatura de specialitate este bogata in privinta clasificarilor, ele fiind legate de nume celebre ale managementului. Din multimea scolilor descrise se disting patru gripe mai importante sintetizate, dupa |.Petrescu (1993) si V.Corescu si col. (1994), intr-o abordare multidisciplinara. In acest context, tinand cont de natura conceptelor si metodelor utilizate, teorille asupra managementului stiintific sunt grupate in: (a) scoala clasica; (b) scoala psiho-sociologica; (c) scoala cantitativa si (d) scoala sistemica. 3.1. SCOALA CLASICA Fara a intra in detalii, mentionam ca scoala clasica sau traditionala grupeaza in jurul ei pe intemeietorii stiintel managementului F.Taylor si H.Fayol si pe continuatoril lor F.Gilbreth, Lillianne Gilbreth, H.Emerson, H.Grant s.a. Aceasta scoala se remarca prin contributia avuta la constituirea stiintei conducerii in organizatiile economice, practic la aparitia a ceea ce s-a numit ulterior managementul stiintific. Facand o sinteza a aspectelor legate de Licoala clasicé de management, consideram util a se lua in considerare urmatoatrele elemente privind curentele de baza ale acestei scoli Ji reprezentan ii cei mai importanci‘A. Management stiintific (Frederic W. Taylor) B. — Managementul administrativ (Henry Fayol) C. — Managementul birocratic (Max Weber) A. Managementul stiintific Este reprezentat de Frederic W. Taylor si de Harrington Emerson. Frederic W. Taylor stabileste urmatoarele principii UtiinJifice ale managementului: > jinlocuirea metodelor traditionale, bazata pe experienta, prin metode stiintifice, fundamentate pe analiza tuturor elementelor producti structurilor, proceselor si mecanismelor; Selectarea salariatilor pe baza unor metode moderne, antrenarea si instruirea lor; v > Colaborarea intre salariatii si administratie in scopul aplicarii unor principii de organizare stiintifica a intregii activitatii: > Diviziunea muncii intelectuale si fizice; > Amplificarea continutului economic al muncii cadrelor tehnice; > Analiza proceselor de munca prin descompunerea in elementele componente; » Evidenta stricta a timpului de munca si normarea muncii; > Controlul tehnic al operatiunilor tehnologice; > Aplicarea salarizarii in acord; > Delimitarea stricta intre functille de conducere si cele de executie. De revinut este c& Frederic W. Taylor considera ca: “Gradul de atasament si de participare al muncitorului in procesul de productie este direct proportional cu increderea sa in faptul ca va fi apreciat si recompensat in concordanta cu aportul sau la realizarea obiectivelor’. Contributia lui Harrington Emerson are un pronuntat caracter aplicativ, aducnd personal, unor firme la care a lucrat, profituri de multe milicane de dolari. La randul sau stabileCite o serie de principii praamatice: > Enuntarea unui scop clar, bine determinat, si orientarea intregii activitati pentru atingerea acestuia; > ~ Utilizarea rationala si economica a tuturor categoriilor de resurse; > Organizarea unui consiliu (stat major) competent in conducerea firmei; > Disciplina; ‘> — Executarea la timp a obligatilor si atributillor de catre fiecare salariat si atitudinea echitabila a managerilor fata de subordonati; > Organizarea unei evidente sistematice, operative si precise; ‘> — Conducerea operativa, cu precizie a proceselor de productie; > — Normarea tuturor elementelor proceselor de producti> — Adaptarea conditilor de munca si a masinilor la posibilitatile muneitorilor > Unificarea proceselor de munca si efectuarea instructajelor; > Stimularea materiala si morala pentru ridicarea productivitatii; B. Managementul administrativ Henry Fayol_- este creatorul acestui curent; El a evidentiat pentru prima data functille intreprinderii, care au fost pastrate pana astazi In teoria moderna a managementului (prevederea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul). A stabilit cteva principii pe direct lie admonostrativa: > Diviziunea muncii; > Autoritatea; > Disciplina; > Unitatea de comanda (fiecare salariat trebuie sa primeasca instructiuni cu privire la 0 anumita operatie, numai de la o singura persoana); > — Unitatea de directie (acelasi obiectiv va fi directionat de un singur manager, utiliznd un singur plan); > — Subordonarea intereselor individuale fata de cele ale firmei; > Remunerarea corecta; > Respectarea ierarhiei; >» Echitatea (managerii trebuie sa fie corectii si amabili si cu subordonatii); > Stabilitatea personalului; > Stimularea initiativei, chiar daca mai apar si greseli; > Stimularea spiritului de echipa. C. Managementul birocratic Max Weber ~ este creatorul acestui curent; El a enun(at unele principii care consolideaza birocraZia necesara in activitatea de management (nu ne referim sufocanta la care s-a ajuns in zilele noastre in multe domenii de activitate) : > Munca trebuie sa fie divizata si sa fie clar definita autoritatea si responsabilitatea celui, care trebuie sa intervina pentru a da ordine; > Posturile trebuie sa fie organizate intr-o ierarhie a autoritati, astfel incat fiecare pozitie sa se afle sub autoritatea alteia; > Toate persoanele trebuie selectate si promovate pe baza calificarii, prin examinare in concordanta cu pregatirea si experien > Toate actele administrative si deciziile trebuie sa fie emise numai in scris; > Managementul sa fie separat de proprietarii organizatiei;