UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA‟ rDIN IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL POLITICE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Proiect
Copii aflaţi în dificultate

IAŞI
2019
 Legislația cu privire la protecția și promovarea drepturilor copiilor aflați în
situații de dificultate
Copilăria e o stare fără vârstă, ea ține de infinit, este singură felie care topește întregul
univers înconjurător, vârstă în care nu spaimele de moarte îl macină pe om, ci spaimele de care
se înfioară și gâzele, parte și ele din acest întreg fabulos numit natură. Copilăria este
seismograful care anunță cutremurele intime de mai târziu; în funcție de ea, omul se comportă
într-un anumit fel când e matur, și nu altfel. – Petre Sălcudeanu

Legea 272 / 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prezintă amănunțit
drepturile copilului si garantate de lege fără a face discriminare, indiferent de rasa acestuia,
sexul, limba, originea etnică, religie sau orice alt criteriu protejat .

Dintre drepturile copilului amintim :

 Dreptul la stabilirea și păstrarea identității

 Dreptul la un nume
 Dreptul la cetățenie
 Dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi crescut, îngrijit și educat de aceștia
 Copilul are dreptul să crească alături de părinții lui

1. Copilul abandonat în unitățile sanitare la naștere .

În situația în care un copil este abandonat la naștere de mamă în maternitate , unitatea

medicală are obligația de a sesiza scris sau telefonic DGASPC și organele de poliție în termen
de 24 de ore de la abandon . În termen de 5 zile de la sesizare se întocmește un proces-verbal de
constatare a părăsirii copilului ce este semnat de către reprezentantul DGASPC, reprezentantul
poliției și al maternității . După externarea bebelușului în baza procesului-verbal, direcția de
asistență socială și protecția copilului vor institui măsura de protecție și anume plasament în
regim de urgență. În termen de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal poliția trebuie să
efectueze cercetări pentru identificarea mamei. În situația în care mama este identificată,
DGASPC are rol de a oferi consiliere și sprijin acesteia în vederea realizării și întocmirii
certificatului de naștere.

IAŞI
2019
Ce se întâmplă atunci când mama nu este găsită ?

În situația în care identificarea mamei nu a avut loc, DGASPC va face sesizare către Serviciul
Public de Asistență Socială, din raza unități sanitare unde a fost abandonat copilul și are
obligația de a obține dispoziția de stabilire a numelui și a prenumelui copilului și de a face
declarația de înregistrare a nașterii la serviciul de stare civilă competent .

Părinți au rolul de a crește copilul și de ai oferi un mediu ambiant și favorabil dezvoltării

cognitiv-comportamental. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor săi . Un
părinte este decăzut din drepturile sale cu privire la copil atunci când acesta se confruntă cu
alcoolismul, boala psihică dependență de droguri sau atunci când este violent cu copilul sau cu
celălalt părinte, infracțiuni cu privire la agresiuni sexuale, etc.

În situația în care copilul este separat de unul din părinți sau de ambii atunci se realizează și
planul de servicii. Conform ordinului 286/2006 planul de servicii se realizează în următoarele
situații:

 Copii care se află la risc de părăsire de către părinți

 Pentru copiii reintegrați în familii după încetarea măsurii de protecție
 În orice situații care necesită acordarea de servicii si prestații cu privire la respectarea
drepturilor copiilor

Planul de servicii este întocmit de responsabili de caz. Aceștia trebuie să tină cont de interesul
superior al copilului pentru realizarea acestuia.

Planul individual de protecție se realizează în următoarele situații :

 După referirea cazului din partea SPAS sau alte persoane cu abilități în asistență socială
din raza teritorială a copilului in situație de criză
 După ce directorul DGASPC a impus plasament în regim de urgență

În situația în care sunt calamități naturale planul individualizat de protecție se realizează imediat
după înregistrarea cererii pentru instituirea planului special de protecție.
IAŞI
2019
 2. Copii lipsiți de protecția părintească. Părinți plecați în străinătate

Ordinul 219/ 2006 reglementează activitățile de identificare, intervenție și monitorizare a

copiilor care sunt lipsiți de ocrotirea părintească pe perioada în care aceștia sunt plecați la muncă
în străinătate. Identificarea cazurilor de acest gen sunt realizate de către SPAS, persoane cu
abilități în asistență socială precum si de Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția
Copilului . În ceea ce privește copii cu părinții plecați în străinătate, autoritățile competente vor
realiza un raport de evaluare inițială pentru a identifica nevoile copilului . Dacă în urma REI
reiese că copilul se află într-o situație de dificultate atunci persoanele cu abilități în asistența
socială, vor întocmi planul de servicii , dacă autoritățile ce au în vedere cazul constată că copilul
se află într-o situație primejdioasă din punct de vedere al dezvoltării psihice fizice sau
emoționale se va realiza automat planul de protecție specială .

Părinții ce au un copil cu cetățenie română și doresc să părăsească țara au obligația de a notifica

către SPAS intenția de a pleca precum si de a alege persoana care va îngriji copilul pe durata
plecării acestuia.

Copilul care este lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părintească beneficiază de protecție
specială . Protecția specială a copilului reprezintă un ansamblul măsurilor, prestațiilor și
serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija
acestora.

Serviciile de protecție specială sunt :

a) servicii de zi;

b) servicii de tip familial;

c) servicii de tip rezidențial.

Măsurile de protecție specială sunt :

a) plasamentul;

b) plasamentul în regim de urgență;

IAŞI
2019
c) supravegherea specializată.

3. Protecția copiilor refugiați și protecția copiilor în caz de conflict armat

Copii ce se află într-o astfel de situație au dreptul la asistentă socială cu privire la respectarea
drepturilor lor. În scopul susținerii copilului cu statutul de refugiat se desemnează o persoană cu
studii superioare în domeniul juridic ce are ca si rol însoțirea și protecția copilului la întreaga
procedură de obținere a statutului de refugiat . În cazul în care persoana desemnată nu își
îndeplinește rolul cu privire la obligația sa, inspectorul general al DGASPC îl va înlocui pe
acesta .

Copilul cu statut de refugiat va primi și protecție specială a copilului lipsit temporar sau definitiv
de ocrotirea părintească .

4. Copilul care a săvârșit fapte penale

Copilul în situația în care a săvârșit o faptă penală beneficiază de supraveghere specializată .

Măsura supravegherii specializate constă în menținerea copilului în familia sa, sub condiția
respectării de către acesta a unor obligații, cum ar fi:

a) frecventarea cursurilor școlare;

b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;

c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;

d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

În cazul in care copilul nu poate fi ținut în familie sau nu respectă obligațiile prezentate anterior
atunci comisia va putea dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă,
precum și îndeplinirea de către copil a obligațiilor. Pe toată durata aplicării măsurilor destinate
copilului care săvârșește fapte penale și nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate,
pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate. Copilul care a săvârșit o faptă
prevăzută de legea penală ți care nu răspunde penal va fi însoțit și asistat de către un psiholog sau
asistentul social, desemnat de direcția generală de asistență socială și protecția copilului în orice
etapă a cercetării penale.

IAŞI
2019
 5. Protecția copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării și a oricărei forme de
violență.

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migrației
ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violență,
indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituții de învățământ, medicale, de
protecție, medii de cercetare a infracțiunilor şi de reabilitare/detenție, internet, mass-media,
locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc . Situațiile de abuz pot fi sesizate de către orice
persoana fizica sau juridică sau chiar de copil către DGASPC pentru ca aceștia să ia măsurile
necesare pentru al proteza de către orice formă de violență. Părinții sau reprezentantul legal al
copilului trebuie să îi faciliteze readaptarea fizică sau mintală în urma abuzului .

6. Protecția copilului supus exploatării economice

Este interzisă orice practică in care unul sau ambii părinți oferă copilul în schimbul unei sume de
bani. In cazul în care copiii aflați încă în sistemul de învățământ sunt sustrași de la școală si
obligați să desfășoare o muncă cu nerespectarea legii, unitățile de învățământ sunt obligate să
sesizeze autoritățile competente pentru a se putea lua măsuri în vederea reintegrări școlare a
copilului.

Statistici

În acest capitol voi vorbi despre statisticile din anul 2017 asupra situaţiei drepturilor copilului
aflat în dificultate.

Prezentare din sistemul de protecţie socială

În urma acestor statistici rezultă că luna în care au existat cele mai puţine persoane ce au
necesitat atât de servicii de prevenire a separării de părinţi cât şi de servicii din sistemul de
protecţie socială este luna decembrie cu un număr total de 57607 persoane ce au beneficiat de
servicii de prevenire a separării de lângă părinţi şi 55302 persoane ce au beneficiat de servicii din
sistemul de protecţie socială însă constatăm că luna decembrie este şi luna în care personalul
DGASPC este cel mai mare şi anume 33011. Iar luna cu cele mai multe persoane ce au necesitat

IAŞI
2019
de ambele tipuri de servicii este luna martie cu un număr total de 57280 persoane ce au
beneficiat de servicii de prevenire a separării de lângă părinţi şi 57026 persoane ce au beneficiat
de servicii din sistemul de protecţie socială.

Statistica adopţii

Pe tot parcursul anului 2017 numărul copiilor adoptaţi conform procedurii naţionale este de
1251 copii cu vârstele cuprinse între 0-17 ani. Din acest număr total, 257 de copii fac parte din
cazurile copiilor greu de adoptat.

Numărul total al copiilor adoptaţi conform procedurii internaţionale este de 29.

La 31.12.2017 s-a constat că numărul total de copii adoptabili este de 3257 la care se adaugă
şi cazurile de copii greu de adoptat ce sunt în număr de 2362.

La 31.12.2017 s-a constata că numărul total de copii adoptabili aflaţi în plasament este de
3257.

La data de 31.12.2017 s-a constat că numărul familiilor adoptatoare atestate pentru adopţie
este de 2652 pentru adopţia naţională şi 41 pentru adopţia internaţională.

Situaţia copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate

S-a constatat, în urma statisticilor din anul 2017, că luna cu cel mai mic număr de copii ai
căror părinţi sunt plecaţi în străinătate este luna septembrie cu un număr de 93648 de copii ce au
unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate iar cu numărul cel mai mare este luna
martie cu un număr de 97481 de copii ce au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate.

Abuz, neglijarea, exploatare

În urma statisticilor realizate în lunile martie, iunie, septembrie şi decembrie ale anului 2017
s-a constatat faptul că luna cu cel mai mic număr de abuz este luna martie cu un număr total de
3954 de copii abuzaţi iar luna cu cel mai mare număr este luna decembrie cu un număr total de
15386 de copii abuzaţi. Acest lucru însemnând că fenomenul de abuz, neglijare şi exploatare este
în reală creştere. Abuzul este mai întâlnit în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 10-13 ani;
fetele fiind cele mai mult abuzate.

IAŞI
2019
 Serviciile de care beneficiază copiii ce trec prin acest fenomen sunt cele de reabilitare,
medicale, educaţionale precum şi servicii de consiliere judiciară.

Copii părăsiţi în unităţile sanitare

În urma statisticilor realizate în cele patru luni a reieşit că luna în care numărul cel mai mic al
copiilor părăsiţi în unităţile sanitare este în luna martie cu un număr total de 245 de copii dintre
care au fost externaţi 231; iar luna cu numărul cel mai mare de copii părăsiţi în unităţile sanitare
este în luna decembrie cu un număr total de 804 de copii dintre care au fost externaţi 755. În
urma externării s-a constatat că majoritatea copiilor se reîntorc în familiei sau la asistenţi
maternali.

Situaţia copiilor cu dizabilităţi

În urma statisticilor a reieşit faptul că în luna decembrie numărul copiilor cu dizabilităţi este
de 70337 fiind cel mai mic număr din lunile martie, iunie, septembrie şi decembrie; iar în luna
septembrie numărul persoanelor cu dizabilităţi este de 71521 fiind şi cel mai mare din celelalte
luni. Aceşti copii cu dizabilităţi sunt încadraţi în handicap grav iar vârsta majorităţii fiind
cuprinsă între 7-13 ani.

Situaţii repartizate pe judeţe

Un top trei privind numărul copiilor aflaţi în sistemul de protecţie este ocupat de Iaşi pe
primul loc, Vaslui pe al doilea loc şi Constanţa pe al treilea loc. Cel mai mare număr al copiilor
aflaţi în sistem se numără în luna martie cu un număr total de 57026 iar cel mai mic în decembrie
cu un număr total de 55302.

IAŞI
2019
 Studiu UNICEF

Copiii aflați în risc de dificultate

Un prim risc de dificultate în care se pot afla copiii este legat de sărăcie, circa 38% dintre
aceștea cu vârstele între 0-17 ani din România trăiesc în sărăcie, mai mult decât atât este faptul
că rata sărăciei tinde să crească de-a lungul perioadei ( 2007-2015).

În 2012, aproximativ 53% dintre copiii din mediul rural erau afectaţi de sărăcie, rata
diminuându‐se până la 17% în cazul copiilor din mediul urban.

Sărăcia copiilor din România este predominant persistentă și acompaniată de lipsuri materiale
severe. Gospodăriile cu mulţi copii sunt, de asemenea, mai predispuse la sărăcie. Cu cât este mai
mare numărul de copii, cu atât este mai ridicată şi incidenţa sărăciei, atât în mediul rural, cât şi în
cel urban.

Pe lângă sărăcie, mulți copii sunt victime ale neglijării și abuzului în familie.

În România, încă, un număr prea mare de copii continuă să fie separaţi de familiile lor naturale
sau supuşi diverselor forme de violenţă ori excluziune socială. România face deja parte din
grupul de ţări care au interzis violenţa asupra copilului, adică orice pedepse fizice sau tratamente
umilitoare sau degradante asupra copiilor.

În cazurile de abuz şi neglijare emoţională, victimele sunt în mare parte copii cu vârste cuprinse
între 0‐9 ani (7.698 copii). Doar 4.403 de copii cu vârste cuprinse între 10‐17 ani sunt victime ale
abuzului  şi neglijare emoţională. Copiii se confruntă  cu toate tipurile de violenţă din partea
adulţilor care au grijă de ei, neglijare, abuz fizic, verbal şi/sau psihologic, atât în familie, cât şi
la şcoală. Cel mai frecvent sunt raportate cazurile de neglijare (9.625),  abuz emoţional (1.740) şi
abuz fizic (1.164). Fenomenul este raportat atât în mediul urban, cât  şi în mediul rural. .
Dacă neglijarea, abuzul sexual  şi exploatarea pentru comitere infracţiuni sunt mai des raportate
pentru copii din mediul rural, cazurile de exploatare sexuală, exploatare prin muncă şi cele de
abuz emoţional au o incidenţă mai mare în mediul urban.

IAŞI
2019
Cercetătorii care studiază  victimele abuzului sunt de părere că abuzul poate avea un impact pe
viaţă. Abuzul provoacă un sentiment de ruşine şi numeroase victime se pot confrunta cu diverse
probleme de sănătate mintală, inclusiv dependenţe de substanţe, depresie  şi tulburări disociative.
Potrivit dosarelor copiilor, evaluarea psihologică  iniţială  arată  că  unu din trei copii din
sistemul de protecţie care au suferit un abuz emoţional şi/sau fizic prezintă întârzieri de
dezvoltare la nivelul uneia sau mai multor dimensiuni: emoţională, cognitivă, comportamentală,
psihofiziologică, personalitate şi relaţii interpersonale.

Riscul de abuz sexual este de trei ori mai mare în cazul fetelor decât al băieţilor, mai ales în
rândul celor care aveau cel puţin 11 ani la intrarea în sistem.

Un element cheie pentru prevenirea abuzului şi neglijării copiilor îl reprezintă rezolvarea

factorilor cunoscuţi de risc.

În 2013, Comisia Europeană (CE) a recomandat tuturor statelor membre să  elaboreze  şi să 
implementeze politici pentru reducerea sărăciei  şi a excluziunii sociale a copiilor, în baza unor
strategii multidimensionale care vizează asigurarea bunăstării copiilor alături de promovarea 
şanselor egale, astfel încât toţi copiii să  îşi poată atinge potenţialul maxim.

În conformitate cu aceste recomandări, România a elaborat Strategia naţională pentru

protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014‐2020, care urmăreşte să promoveze investiţia
în dezvoltarea şi bunăstarea copiilor, să asigure respectarea drepturilor copilului, acoperirea
nevoilor copiilor şi accesul universal la servicii.

Copiii care cresc în gospodării sărace se vor confrunta pe viitor cu un risc de sărăcie mai ridicat.
Pentru a întrerupe acest cerc vicios intergeneraţional al sărăciei, guvernul trebuie să adopte
programe care să  vizeze concomitent sărăcia copiilor şi cea a adulţilor dintr‐o gospodărie.

Cercul vicios intergeneraţional al excluziunii se perpetuează  atunci când nivelul scăzut de

educaţie şi sănătatea precară ale adulţilor se transmit copiilor şi ajung în viitor să  limiteze
serios şansele acestora de a accede pe piaţa muncii.

Asistenţa tehnică oferită de Banca Mondială şi UNICEF susţine eforturile ANPDCA şi

MMFPSPV de a identifica demersurile prioritare ce trebuie înterprinse pentru a asigura evoluţia
reformelor în sensul creării unui sistem bun de protecţie a copilului.

IAŞI
2019
Principiile unui sistem bun de protecţie a copilului aflat în dificultate:

 Sistemul trebuie să fie centrat pe copil: orice persoană implicată în domeniul protecţiei

copilului ar trebui să  plaseze copilul în centrul activităţilor sale şi să recunoască faptul
că tinerii şi copiii au drepturi, inclusiv dreptul de a participa la luarea deciziilor ce îi
privesc, în funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate. 
 Familia reprezintă, de obicei, cel mai bun cadru în care pot creşte copiii şi tinerii,
însă câteodată trebuie luate unele decizii dificile pentru a păstra echilibrul între dreptul
copilului de a fi alături de familia lui naturală şi dreptul său la protecţie împotriva
abuzului şi neglijării.  
 Sprijinirea familiilor şi a copiilor implică lucrul direct cu aceştia şi, prin urmare,
calitatea relaţiei dintre copil şi familie, pe de‐o parte, şi profesionişti, pe de alta, are un
impact direct asupra eficacităţii ajutorului acordat.  
 Ajutorul acordat din timp este cel mai indicat în cazul copiilor: reduce la minim
durata experienţelor negative şi asigură rezultate mai bune în beneficiul copiilor. 
 Nevoile şi situaţia copiilor diferă de la caz la caz, aşadar sistemul trebuie să ofere
răspunsuri la fel de variate.
 O bună practică profesională presupune cunoaşterea ultimelor teorii şi cercetări.
 Nesiguranţa şi riscul fac parte din activităţile ce vizează protecţia copilului:
managementul riscurilor poate doar să reducă riscurile, nu să le şi elimine. 
 Succesul sistemelor de protecţie a copilului, atât la nivel local, cât şi la nivel
naţional, se măsoară prin cât de eficace este ajutorul efectiv de care
beneficiază copiii.

Sistemul de protecţie a copilului reprezintă ansamblul de servicii ce au ca scop

promovarea şi protecţia drepturilor copilului, organizate la diverse nivele (local, judeţean şi
national). Sistemul de protecţie specială reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor sau
a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

De cele mai multe ori mulți copii ajung în sistemul de protecție cu o rezistenţă scăzută  la
infecţii  şi predispuşi la „cercul vicios al bolilor recurente  şi al creşterii întârziate, adesea cu
daune ireversibile asupra dezvoltării lor cognitive şi sociale", din cauza nutriției deficitare. Copiii

IAŞI
2019
cei mai expuşi la astfel de riscuri sunt copiii prematuri părăsiţi în maternitate, copiii din mediul
rural cu un tată singur  şi, mai puţin frecvent, dintr‐o familie nucleară, precum şi copiii ajunşi în
sistem urmând o rută a străzii.

Alți copii aflaţi în grija statului aveau o dizabilitate înainte de intrarea în sistemul de protecţie.
Mulți dintre aceștea aveau probleme serioase de sănătate, astfel încât ponderea copiilor cu
dizabilităţi creşte la 29% din totalul copiilor din sistem. Mai bine de jumătate dintre aceștea au
beneficiat de o evaluare psihologică initial. Mai bine de 17% nu erau înscrişi la un medic de
familie.

Pe lângă starea de sănătate a acestora, amintim și de performanțele lor legate de școală. Doar
aproximativ jumătate (46‐64%) dintre copiii din fiecare grupă de vârstă mergeau la şcoală şi nu
prezentau risc de abandon şcolar. Ceilalţi erau fie în afara sistemului de învăţământ (nu au mers
niciodată la şcoală sau au abandonat şcoala), fie prezentau risc de abandon.

Relația copiilor cu familia de origine

Deşi se cunoaşte principala persoană care răspunde de copil în aproape toate cazurile, doar unii
copii petrec suficient timp acasă pentru a construi o relaţie cu părinţii/ persoanele în grija cărora
se află. Copiii lăsaţi singuri acasă  şi cei părăsiţi în unităţile sanitare sau în spaţiile publice/ pe
stradă sunt cei mai afectaţi de relaţiile „problematice" cu părinţii/ persoana în grija căreia se află.
Cele mai bune relaţii se observă  în rândul copiilor ce provin din familii extinse sau în cazul în
care principala persoana responsabilă de copil este o rudă, de obicei bunica/ bunicii.

Comportamente de risc ale copiilor

Unul dintre comportamente este fuga de acasă (7-17 ani).

Comportamentele de risc sunt mai frecvente în rândul adolescenţilor, al băieţilor  şi al copiilor

din mediul urban, mai ales în cazul celor din familii ce nu beneficiază de sprijin din partea
rudelor  şi al celor cu mamă/ părinţi mai în vârstă  și copiii ce au o relaţie problematică cu
părinţii prezintă o probabilitate de expunere la comportamente de risc de cinci ori mai ridicată 
decât copiii aflaţi în relaţii bune cu părinţii.

IAŞI
2019
Separarea de familie este destul de greu acceptată de către copii !

În majoritatea cazurilor, separarea copilului de familie este asociată  cu o combinaţie de factori

care includ sărăcia extremă,  şomajul părinţilor, locuire precară sau lipsa unei locuinţe,
absenteism sau abandon  şcolar, competenţe parentale inadecvate, violenţă  domestică, risc
crescut de neglijare  şi abuz al copilului (pe fondul abuzului de alcool al părinţilor), părinţi
minori, părinţi singuri, instabilitate conjugală, un nivel redus de aşteptări  şi stimă  de sine,
precum  şi neajutorare învăţată.

În plus, diferite evenimente nefericite, precum moartea unuia dintre părinţi, un accident grav,
detenţia unuia dintre părinţi, incendierea casei, afectează copiii în mod direct şi indirect, ridicând
totodată probleme de ordin practic şi emoţional pentru părinţi/persoana în grija căreia se
află copilul, ce le diminuează şi mai mult capacitatea de a răspunde nevoilor copiilor lor.

În general, dosarele copiilor cuprind una pâna la patru cauze ale separării.

Plecarea părinților în străinătate

Plecarea în străinătate (la muncă), în sine, nu este o cauză  a separării. . Plecarea în străinătate
devine o cauză de separare doar atunci când se transformă  în neglijare din partea părinţilor:
părinţii uită  de copiii pe care i‐au lăsat acasă, comunicarea încetează, nu mai sunt conectaţi, nu
există aranjamente clare, agreate, pentru îngrijirea copiilor rămaşi acasă.  

De asemenea, poate fi o cauză a separării şi dacă părinţii îşi iau cu ei copiii, în străinătate, doar
cu scopul de a‐i folosi sau exploata, nu pentru a păstra familia unită.

 Consumul excesiv de alcool şi/sau droguri al părinţilor

În cele mai multe cazuri, doar tatăl consuma alcool (9% din copii). Însă 8% dintre copii au asistat
la consumul de alcool sau droguri al mamei, fie singură (4%), fie împreună  cu tatăl (4%).

Știm cu toții că dependența de alcool poate duce la neglijarea copilului și chiar la abuz, iar pe
lângă acest lucru poate deveni și costisitor, putând cumpăra altceva cu banii respectivi.

IAŞI
2019
 Serviciile de prevenire a separării copilului de familie lipsesc şi/sau sunt într‐un stadiu de
subdezvoltare la nivel de comunitate

„Acestea includ servicii generale, precum cele legate de locuire, sănătate, educaţie, ocupare,
cultură  şi agrement, care ar trebui să  fie accesibile pentru toată  lumea, indiferent de tipul de
vulnerabilitate sau afecţiune de care suferă sau de nivelul de sprijin de care are nevoie. De
asemenea, se referă  şi la servicii specializate, precum asistenţa personală  pentru persoane cu
dizabilităţi, centrele respiro  şi altele.”

Sunt utilizate următoarele de servicii de protecție specială:

Servicii de tip familial

 Plasamentul la rude de până la gradul IV

 Plasamentul la alte familii/persoane

 Plasamentul la asistenți maternali

Servicii rezidențiale

 Apartamente

 Case de tip familial pentru copilul cu dizabilități, respectiv pentru copilul fără dizabilități

 Centre de plasament

Alte servicii, precum centru maternal, centru de primire în regim de urgență, tutela, supraveghere
specializată, adăposturile de zi și de noapte sau alte servicii.

IAŞI
2019
 Studiu Salvaţi Copiii

Sute de milioane de copii din întreaga lumea sunt privaţi de dreptul la copilărie asta pentru că
se maturizează prea devreme. Printre cauzele ce duc la încheierea copilăriei se numără sănătatea
precară, conflictele, violenţa extremă, căsătoriile şi sarcinile timpurii, precum şi excluderea de la
educaţie şi exploatarea prin muncă.

Toţi copiii merită o copilărie plină de iubire, îngrijire şi protecţie, însă cel puţin un sfert din
copiii din întreaga lume nu primesc aceste tratamente. Majoritatea acestor copii trăiesc în medii
dezavantajate fiind excluşi din cauza religiei, a etniei sau chiar a diferenţelor fizice. Aceste
copilării pierdute sunt rezultatul unor alegeri ce au drept scop excluderea acestor tipuri de
grupuri de copii.

Salvaţi Copiii compară în acest studiu 172 de ţări pentru a vedea unde este cel mai mare scor
al copilăriilor pierdute; cu cele mai mici scoruri ale copilăriilor pierdute se află în top trei
Norvegia, Slovenia şi Finlanda. În ultimele 10 ţări, precum Niger, Angora, Republica Africană
Centrală, acolo unde există cele ai mari ameninţări ale copilăriei, sunt cele mai mari scoruri în
ceea ce priveşte sănătatea, nutriţia, educaţia şi protecţia copiilor existând de asemenea şi o rată
crescută a mortalităţii în rândul copiilor.

Deşi, după anii 1990 s-a înjumătăţit numărul mortalităţii în rândul copiilor, datorită
tratamentelor medicale, creşterii calităţii îngrijirii materne, încă există 16000 de copii ce mor
zilnic cei mai mulţi neîmplinind nici măcar un an, din cauze ce pot fi prevenite sau tratate.

Un număr foarte mare de copii trăiesc acum în ţări conflictuale unde rata mortalităţii creşte
excesiv chiar înainte ca copilul să împlinească vârsta de 5 ani. Însă, şi aici decesele au mai des
loc din cauze precum malnutriţia, îngrijiri medicale necorespunzătoare decât de gloanţe sau
explozii. În unele ţări ratele cele mai crescute ale mortalităţi se regăsesc la copii din medii
dezavantajate precum familiile sărace şi entităţile etnice.

Una din cauzele ce duc la mortalitatea copiilor precum şi la copilăria pierdută a acestora este
aşa cum am mai precizat, malnutriţia, lipsa unei alimentaţii sănătoase. Copii ce suferă de
malnutriţie sunt rămaşi în urmă cu dezvoltarea fizică şi psihică şi sunt predispuşi la boli, infecţii.
Aproximativ 156 de milioane de copii cu vârsta până în 5 ani sunt subnutriţi, un număr foarte
mare de copii subnutriţi se întâlnesc în mediile sărace precum şi în cele etnice. Cel mai mare
procent de copii aflaţi subnutriţie se regăseşte în India având un procent de 48,2.

În jurul anului 2017 s-a constatat că un număr de 263 de milioane de copii nu au acces la
educaţie din cauze precum sărăcia sau situaţia etnică. S-a constatat că există o reală diferenţă
între educaţia şi şcolarizarea de care au fetele şi băieţii parte, mai exact există un nivel mai
ridicat de educaţie şi şcolarizare în rândul băieţilor decât în rândul fetelor; existând şi un nivel de

IAŞI
2019
educaţie mai scăzut în rândul copiilor cu dizabilităţi din nou fetele fiind mai puţine cele ce au
parte de şcolarizare; sau copiii refugiaţi ce sunt şi ei excluşi de la învăţătură. Cea mai mare rată a
copiilor neşcolarizaţi întâlnindu-se în Africa Subsahariană unde şcolile de obicei sunt prea
departe de locuinţa copiilor iar familiile prea sărace pentru a le putea permite mersul la şcoală.

O altă cauză a copilăriilor pierdute este şi exploatarea copiilor prin muncă fiind chiar forţaţi să
execute munci periculoase. Aproximativ 168 de milioane de copii din întreaga lume sunt
implicaţi în exploatarea prin muncă. Toţi aceşti copii lucrează pentru a-şi ajuta familia, ei
pierzându-şi astfel educaţia, odihna, activităţile de recreere, jocurile acest lucru însemnând
pierderea copilăriei.

Căsătoria copiilor înainte de vârsta de 18 ani este o încălcare a drepturilor copiilor şi este
ilegală într-un număr foarte de ţări. Se estimează că la nivel global la fiecare şapte secunde o fată
sub 15 ani se căsătoreşte. Aceste căsătorii sunt devastatoare pentru soţiile copii deoarece ele nu
sunt pregătite mici fizic şi nici psihic pentru a fi soţii sau mame, ele aflându-se şi sub riscul de a
devenii victime ale violenţei domestice precum şi ale unor boli precum HIV şi SIDA. Cea mai
mare rată a căsătoriilor fetelor înainte de împlinirea vârstei de 18 ani este în mediul rural, în
comunităţile sărace. Şi băieţii sunt supuşi unor căsătorii înainte de împlinirea vârstei de 18 ani
însă rata lor fiind mult mai mică decât în cazul fetelor.

Sarcinile apărute la tinere cu vârste cuprinse între 15-18 ani sunt devastatoare atât pentru
mame cât şi pentru copii; mamele neavând corpul pregătit pentru a putea da naştere unui copil iar
copii având şanse mari de deces. Din nou mediul rural, mediile sărace precum şi cele etnice au o
creştere mult mai mare a sarcinilor timpurii faţă de mediile favorabile.

Ţările conflictuale precum şi familiile conflictuale reprezintă cauze grave ale copilăriilor
pierdute deoarece un copil la 80 trebuie să-şi părăsească locuinţa fiind privat de dreptul la
educaţie, sănătate, protecţie şi la o viaţă fără teamă. Mulţi dintre copii ce provin din familii
conflictuale au fost supuşi abuzului, neglijării precum şi exploatării lor.

În fiecare zi, peste 200 de băieţi şi fete sunt ucişi datorită violenţelor la care sunt supuşi.
Copii sunt victime ale violenţei ei fiind consideraţi inferiori persoanelor adulte fiind uşor de
stăpânit. Consecinţele ce reies din urma violenţei sunt tulburările comportamentale , tulburările
emoţionale şi tulburările medicale. Cea mai ridicată rată a omuciderii copiilor este în America
Latină şi Caraibe unde violenţa asupra copiilor a crescut după anul 2000. În aceste ţări băieţii
sunt mai predispuşi la violenţă şi la omucidere de 7 ori mai mult decât sunt fetele.

Ca şi concluzie, nici un copil de etnie, religie‚ cultură diferită faţă de noi nu merită să fie
tratat mizerabil, el are drepturi, are dreptul la viaţă, la sănătate, la educaţie, la copilărie şi nimeni
nu ar trebuie să i le încalce, nimeni nu are dreptul de a se comporta josnic faţă de ei. Copilul este
un dar nu o povară de care trebuie să te lepezi.

IAŞI
2019
 Rolul asistentului social

 Instituția „Salvați Copiii” are în Iași trei centre care se implică de bunăstarea copiilor
defavorizați social. Primul centru îl reprezintă cel din Dacia numit și „Centrul Educațional
Dacia” acesta se ocupă în principiu de copiii cu risc de marginalizare socială datorat sărăciei și al
căror părinți nu prea se ocupă de sănătatea și mai ales de educația lor, al doilea centru este cel din
Tătărași, numit și „Centrul Educațional Școala GH. I. Brătianu” ce se găsește în interiorul acestei
școli la etajul 2, acest centru are în vedere ajutorarea copiilor ce au părinți plecați în străinătate,
și cel de-al treilea centru îl reprezintă cel din zona Cantemir numit și „Centrul Educațional
Școala Ion Neculce” ce are în vedere ajutorarea copiilor care la fel ca și cei de la centrul din
Dacia, sunt defavorizați social din cauza veniturilor mici pe care familia le deține precum și
pentru faptul că părinții nu se ocupă de creșterea lor. Instituția are ca scop principal să apere și să
promoveze drepturile copilului. Această instituție mai pune accentul și pe educația copilului, pe
sănătatea copilului precum și pe protecția copilului în familie și în societate. 
Cum am mai specificat, instituţia Salvaţi Copiii se ocupă de ajutorarea copiilor aflaţi în
situaţii de neglijare, abuz sau de copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Cazurile ajung
în atenţia personalului instituţiei prin sesizare. Sesizarea poate fi făcută de alte instituţii sau de
rude, profesori, vecini sau cunoştinţe ce au observat problemele familiei; sesizarea mai poate fi
făcută de către asistenţii sociali atunci când pleacă în comunităţi pentru a observa dacă există sau
nu probleme.

În urma sesizării se contactează familia în cauză şi asistentul social se va deplasa la

domiciliul familiei pentru a observa condiţiile de trai, mediul în care familia convieţuieşte;
practic se realizează evaluarea iniţială. Se realizează planul de servicii necesare familiei în cauză
precum şi evaluarea complexă. În urma evaluării complexe se realizează planul de intervenţie
prin care se iau decizii precum scoaterea copilului din familie, suportul ce trebuie oferit sau
resursele de care are familia nevoie.

Dacă copilul şi familia au nevoie de suport se solicită venirea în centru a copilului pentru a
primii educaţie, consiliere prin activităţi şi jocuri precum şi sprijin emoţional individual sau de
grup atât cu copiii cât şi cu familia. Asistentul social este cel ce păstrează legătura cu familia

IAŞI
2019
pentru a prevenii abandonul şcolar sau scoaterea copilului din familie prin monitorizarea
acesteia.

Instrumentele cu care asistenţii sociali lucrează sunt fişele de monitorizare, ancheta socială
precum şi planul educaţional de dezvoltare.

Între instituţie şi familie se semnează un contract unde sunt incluse drepturile şi obligaţiile
beneficiarului precum şi a familiei acestuia, adeverinţa de venit, consimţământul, fişa iniţială a
cazului precum şi ancheta socială.

Salvaţi Copiii cooperează cu Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţie a Copilului şi trimite

cazurile copiilor cu comportamente deviante deoarece instituţia nu se poate ocupa de ei; în
această categorie intră şi copiii ce sunt victime ale abuzului fizic şi sexual.

Închiderea cazului se realizează de asistentul social în mai multe situaţii, atunci când
beneficiarul cere acest lucru, de obicei se cere acest lucru atunci când copilul nu mai vine la
centru deoarece a trecut la liceu şi consideră că nu mai este necesar şi că este ruşine să se joace
cu copiii mai mici; atunci când familia nu colaborează cu instituţia şi nu respectă obligaţiile
semnate în contract; în cazul în care un caz a fost rezolvat acesta nu se încheie deoarece este
monitorizat în continuare pentru a prevenii reapariţia problemelor.

IAŞI
2019
Bibiografie
1. Ordinul nr. 219/2006 privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizarea a
copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la
muncă în străinătate
2. Ordinal nr. 286/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind întocmirea
planului de servicii şi a normelor metodologice privind întocmirea planului individualizat
de protective
3. Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (republicată)
4. http://www.copii.ro/transparenta/statistici-page/
5. http://salvaticopiii.ro//upload/p000600010001_Raport_Copilarii_Furate_Ro.pdf2.
Manuela Sofia Stanculescu
6. http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Copiii-din-sistemul-de-
protectie_UNICEF_ANPDCA_BM_2016.pdf

IAŞI
2019