Iudaismul

„Marele ideal al iudaismului este că întreaga lume să fie îmbibată cu învățătura iudaică și apoi
într-o Fraternitate universal a națiunilor, -de fapt într-un mare iudaism- toate rasele și religiile
să dispară.”- The Jewish World 9 februarie 18831

1
https://www.voci.ro/evreii-despre-ei-insisi-citate-celebre/, accesat pe 15.06.2019
Fondator

Iudaismul este o religie etnică, o religie a poporului, dar în același timp este și o religie
care a făcut istoria lumii și a trecut ea însăși printr-o istorie a lumii. Astfel spus iudaismul este
considerat o religie mundană. Întreaga poveste a iudaismului este învelită în tensiune, fiind în
același timp predispusă schimbărilor extreme. Fără îndoială iudaismul este considerată una dintre
cele mai vechi religii ale globului nostru, care în pofida tuturor oprimărilor de nedescris, și-a putut
menține poziția până în zilele noastre. Mai precis fiind spus „este o religie cu o forță, ardoare,
serenitate și umanitate în totalitate proprii.”2

Iudaismul-numit și mozaism este o religie ebraică, fundamentată de Moise. Legendarul

Moise este unificatorul celor doisprăzece semiții, care a stabilit prin supremația sa un vechi zeu
tribal: Yahu, numit ulterior Jahweh. După toate probabilitățile, acesta a reprezentat o figură
profetică care a evidențiat încă de la începuturi tipul celor trei religii profetice.

Tradiția iudaică afirmă faptul că Dumnezeu a făcut un jurământ doar poporului Israel, teză
întemeiată pentru religia iudaică. Făuritorul lumii i-a numit pe evrei poprul său ales- acest lucru a
început cu patriarhul Avraam. Această numire reprezenta atât o cinste, cât și o oarecare povară.
Astfel, omenirea trebuia să răspundă în fața lui Dumnezeu, să respecte poruncile dând dovadă de
un comportament etic, responsabil și în același timp să răspundă pentru păcatele sale. În iudaism
relația om-divinitate este reprezentată de un soi de conversație între neamul omensc și Dumnezeu,
acesta remarcându-și voința și prezența de cele mai multe ori prin profeți. Cel mai de seamă și cel
care s-a remarcat a fost legendarul Moise, considerat și fondatorul religiei iudaice. Acesta s-a făcut
remarcat prin faptul că a adus printe oameni legea numită Tora. Conform datinei iudaice, Tora
reprezintă pentru omenire cuvântul spus de Dumnezeu. În cuprinsul Torei se regăsesc atât porunci
613 la număr, cât și interdicții. Una dintre numeroasele legi, porunci este reprezentată de Șema,
fiind considerată cea mai importantă și cea mai respectată. Aceasta este o reprezentare de credință
a evreilor, iar o mica parte din aceasta relatează următoarele: „Să-l iubeștui pe Iehova, Dumnezeul
tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.”3 Pe lăngă legi, porunci și interdicții,
Tora cuprinde și istoria relațiilor lui Dumnezeu cu omenirea, de la crearea primilor oameni până
la moartea lui Moise. Astfel, Tora este reprezentată de dispozițiile legii mozaice și ocurențe ale

2
Hans Kung, Iudaismul, ed. Hasefer, București, 2005, p 40
3
Deuteronomul 6:4-9

1
numelui divin Iehova. Tora este o lege ce nu a interzis rostirea numelui lui Dumnezeu, ci a încurajat
pronunțarea numelui lui Dumnezeu. Legendarul Moise a fost cel care a realizat trecerea de la
„Dumnezeu Tatăl” la „ Yahve”. Inițial, acesta a fost puterea supremă din panteon, ca mai apoi să
capete poziția de unică divinitate.

Moise a realizat două fapte mărețe ce au avut o semnificație aparte pentru poporul evreu.Pe
lângă faptul că a inițiat legea divină celor din Israel, acesta a eliberat poporul din Israel de sclavia
din Egipt mutându-l în „Țara Făgăduinței.” În iudaism noțiunea de „tărm promis” a avut o funcție
importantă. Începuturile evreilor au fost marcate de Iacob, Isaac și Avraam, aceștia având origine
nomadă. Patriarhului Avraam i s-a oferit oportunitatea ca întregul său popor avea să fie unul foarte
mare și că Dumnezeu le va oferi țara Canaanului. Această promisiune s-a realizat după scoaterea
evreilor din Egipt, acțiune realizată de Moise. Religia iudaică a jucat un rol important pentru
comunitatea evreică, cei care trăiau nedreptățiți printre străini.

În ceea ce privește epoca teologică, aceasta nu a fost un interval scurt, limitat. Biblia ebraică
relata:„Apoi a rostit către Moshe a zis: <<Eu sunt Yagweh(Domnul). Dar eu m-am arătat lui
Abraham, Isaac și Iacob ca El Shaddai, iar cu numele meu Yahweh nu m-am făcut cunoscut lor.”.4
Iudaismul este o religie a cărților, cartea reprezentativă a evreilor este biblia. Comparativ cu
celelalte două religii ale cărților, biblia ebraică diferă de cea creștină prin faptul că elimină Noul
Testament, dar și câteva cărți din Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, atât creștinismul, cât și
islamul au asimilat Tora. Însă ceea ce le diferențiază este faptul că a fost preluată si adoptată în
mod diferit. Creștinii au primit Tora sub forma primelor cinci cărți ale Vechiului Testament. Tora
este baza religiei iudaice, astfel viața poporului se stabilește prin porunci și interdicții. Așa cum
arată datina, fiecare parte a Torei este esențială.

Istoria iudaismului a fost împărțită în trei etape distincte: etapa talmudică, etapa rabinică și
etapa reformistă. Perioada talmudică este situată între secolul VI- secolul I d. Hr și are drept simbol
reprezentativ Templul din Ierusalim sau Templul lui Solomon. Principala caracteristică a acestei
perioade este data de funcția tempului, iar rolul sacrificiulu diminându-se. Perioada rabinică (
secolul I d. Hr-până în Evul Mediu) este definite de doctrina Kabbala. Această doctrină este

4
V.T, Exodul, Vl, 2-3- https://sites.google.com/site/istoriareligiei/religia-mozaica---iudaismul accesat pe
15.05.20919

2
fundamentată de preoți și însumează toate interdicțiile și numeroase porunci stabilite de Vechiul
Testament.

Simboluri ale iudaismului

Steaua lui David sau Scutul lui David este unul dintre simbolurile religiei iudaice. Aceasta
este „o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale”5. Steaua lui David reprezintă atât un
simbol al evreilor, cât și un element decorativ11, folosit la ornamentarea sinagogilor. Un al simbol
al iudaismului îl reprezintă Menorah-un sfeșnic alcătuit din șapte brațe. În capătul fiecărui brat se
află o cupă. Toate căpăcelele celor brațe conțineau ulei de măsline, arzând tot timpul. Se spune că
aceste cupe ce ard în permanență, reprezintă Rugul Aprins pe care Moise l-a văzut pe Muntele
Sinai. Conform Torei, se crede că Dumnezeu i-a spus lui Moise cum să execute acest Menorah,
iar cele șapte brațe ale acestuia ar simboliza cele șapte zile ale săptămânii.

Sărbători

Pentru evrei sărbătorile sunt considerate comemorări sfinte. În funcție de natura lor, zilele
festive sau cele cu o anumită semnificație, în ebraică poartă un anumit nume precum: festivalul
este numit „hag”, postul este umit „taanit” ș.a

Paștele și Sărbătoarea Azimilor erau două sărbători ce se comemorau împreună, întrucât

doreau să amintească de eliberarea lui Moise din Egipt. Acestea se bazau atât pe elemente
pastorale, cât și pe elemente agricole. Celebrarea acestora începe în ziua a paisprezecea a primei
luni: Nisan-aceasta era considerată prima lună a a anului civil în calendarul ebraic.

Șabatul este privit ca semnul lui Dumnezeu, deoarece este ziua odihnei. Această sărbătoare
corespunde zilei a șaptea din saptămână. Conform datinei evreiești, Șabatul începe în seara de
vineri, la puțin timp după apusul soarelui. Șabatul începe printr-o ceremonie încărcată de emoție:
binecuvântarea lumânărilor în căminul fiecărui credincios de către gospodina casei. În vinerea
Șabatului, în sinagogă se spun poezii și psalmi în cinstea aniversării acestei sărbători. La finalul
rugăciunii are loc Kiduș, adică binecuvântarea vinului. La fiecare celebrare a Șabatului se citește
din Tora, iar atunci când un evreu este binecuvântat să citească, spune atât înainte, cât și după
terminarea pasajului o rugăciune. De cele mai multe ori, cele care acordă o mai mare importanță

5
https://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_lui_David, accesat pe 15.06.2019

3
Șabatului sunt femeile. Acestea își decorează locuința, pregătesc mâncăruri tradiționale și aprind
de fiecare data lumânări pentru a sfinți ziua Șabatului.

Roș Hosana- literal reprezintă „Capul anului”, altfel spus este sărbătorea Anului Nou
evreiesc. După tradiție, această sărbatoare este o zi de judecată. În ziua Anului Nou fiecare
persoană este judecată după faptele sale, Dumnezeu analizează și trece în revistă faptele,
stabilindu-se astfel soarta omului. Primirea Anului Nou iudaic reprezintă un hop de trecut pe
drumul existenței pământeși, un pas menit să arate marile probleme ale vieții, spre a împlini un
sever examen de conștiință pentru a putea găsi rezolvare și răspuns întrebării centrale: Ne-am
împlinit sau nu menirea de a fi ai poporului Torei? Roș Hașna este considerată ziua sunataului din
Șofar. De aici rezultând o sumedenie de nelămuriri și incertitudini, deoarece această prescriptție
are numeroase și profunde semnificații. Conform lui Maimonide sunetele Șofranului constituie un
apel către noi, de parcă ne-ar spune: „Treziţi-vă, adormiţlor, din somnulvostru, cercetaţi-vă,
analizaţi-vă faptele şi pocăiţi-vă”.6

La ceremonia acestei sărbători se stabilește atât destinul individului, cât și destinul tuturor
națiunilor. Frumoasa mărturie a spiritului general a iudaismului, însușirea sărbătorilor de toamnă,
este că, evreul pleacă din zona îngradită a persoanei sale și se simte îmbinat cu poporul său,
așteptând momentul propice când ca toată lumea să formeze un singur tot. Principiul perfect
funcționabil, este ca întreaga populație să fie unită, având drept oboectiv satisfacerea voinței lui
Dumnezeu. La celebrarea acestei zile, totul se vrea pur și curat. Sinagoga este înveșmântată în alb,
ca simbol al curatului, al inocenței și al purității.

O altă sărbătoare a religiei iudaice o reprezintă Yom Kipur-Ziua ispășirii ce este consacrată
în mod direct pocăinței și curățării. Este o sărbătoare foarte mare, ce începe din seara de 9 Tișrei
până în următoarea când apar stelele. Este o sărbătoare reprezentată de post total. După cum
explică Maimonide, postul nu reprezintă o modalitate de răscumpărare a păcatelor, ci doar un
stimulent pentru ridicarea la puterea renunţării in folosul aproapelui, pentru disciplinarea voinţei
de a sluji pe semen, pentru simţirea pe propria piele ceea ce îndură cel ce nu are mijloace de trai şi
căruia i se datorează sprijin. Dacă Yom Kipur impune credincioşilor o înfrânare riguroasă, aceasta

6
Maimonide-Hilhot Tșuva-Legile pocăinței

4
nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc prin care fiecare este ajutat să se elibereze de slăbiciunile
sale, să le învingă.

D. Sucot o altă sărbătoare iudaică numită și sărbătoarea corturilor. Principala sa

caracteristică o reprezintă construirea unui sucot, un soi de corturi în care, timp de șapte zile evreii,
în special cei credincioși își petrec cât pot de mult din timpul lor acolo. De ce? Răspunsul se găsea
în Tora: „ "Ca sa ştie neam de neamul nostru ca am pus pe fiii Israelului să locuiască in corturi
când i-am scosdin ţara Egiptului" (Leviticul, 24, 43).

Concluzionând, iudaismul este o relegie monoteistă fundamentată pe principii și etică. Așa

cum o arată datina evreiască iudaismul a început cu înțelegerea dintre Dumnezeu și Abraham. De-
a lungul timpului, iudaismul a evidențiat credința în revelația divină și recunoașterea regulilor
Torei fie ele scrise sau orale ca bază elementară a convingerilor. Religia iudaică nu are un centru
de comandă, o autoritate central care să ilustreze digmele religioase, aceasta a creat mai multe
enunțări a anumitori convingeri teologice aparținătoare în Tora și Talmud.

“Adesea s-a spus ca iudaismul ar fi forta propulsoare a comunismului; asta însa nu dovedeste
nimic dincolo de ceeace era natural si de asteptat… Este surprinzator ca iudaismul a trebuit sa
devina elementul de fermentatie si distrugere în tari în care a fost dispretuit si persecutat?
Usurinta lor particulara pentru intriga, pentru strategie si conspiratie, si acea rabdare înnascuta
de a astepta ora razbunarii care niciodata nu l-a lasat, toate astea sunt caracteristici ale poporului
ales.” – Prof. F. A. Ossendovski, in “The Nineteenth Century and After” pag. 29, Ianuarie
1926, London.7

Bibliografie:

7
https://www.voci.ro/evreii-despre-ei-insisi-citate-celebre/, accesat pe 15.05.2019

5
 ●Hans Kung, Iudaismul, ed. Hasefer, București, 2005

●https://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_lui_David, accesat pe 15.06.2019

●V.T, Exodul, Vl, 2-3- https://sites.google.com/site/istoriareligiei/religia-mozaica---

iudaismul accesat pe 15.05.20919

●Marea istorie ilustrată a lumii, vol. I, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2008

●https://www.voci.ro/evreii-despre-ei-insisi-citate-celebre/, accesat pe 15.09.2019