MARILE RELIGII ALE LUMII

~IUDAISMUL~
elev: Bota sofia
profesor: Manea Angelo
Colegiul Național Andrei Mureșanu
Clasa a IX G
◦  Iudaismul este o religie revelată, care stă la baza creştinismului. Ea
se întemeiază pe baza Vechiului Testament, şi are rolul de a pregăti
lumea pentru primirea Fiului lui Dumnezeu şi a religiei creştine.
◦  Iudaismul este prima religie care a impus credinţa într-un
Dumnezeu unic, monoteismul.
      Deosebirea dintre creştinism şi iudaism este că acesta din urmă
nu recunoaşte în persoana lui Iisus Hristos pe Răscumpărătorul
promis de Dumnezeu protopărinţilor noştri aşteptându-L încă pe
Mesia şi împărăţia iudaică pe care crede că o va întemeia El.
 LITERATURA RELIGIOASĂ
◦ Credinţa lor se fundamentează pe Scripturile transmise de
Dumnezeu şi consemnate în scris, întâi de Moise, apoi de
alţi autori. Astfel, cartea fundamentală a iudaismului o
reprezintă Vechiul Testament (comun şi creştinilor), numit
de creştini Biblia Iudaică.
◦ O altă carte importantă a iudaismului este Talmudul sau
„Legea orală", adică o colecţie de opere teologice, istorice,
juridice, ce completează şi explică Biblia. Autorii ei sunt
rabini ai secolelor V î.Hr. - VI d.Hr.
 DOCTRINA
◦ Principala învăţătură este existenţa unui Dumnezeu unic
(monoteismul) şi spiritual. Dumnezeu există din vecie şi va
continua să existe întotdeauna. Evreii sunt datori să-L cinstească
pe Dumnezeu;
◦ Profeţia este mijlocul prin care Dumnezeu îşi face cunoscută
oamenilor voinţa Sa, Moise fiind cel mai mare dintre profeţi;
◦ Legea lui Moise este descoperirea voii lui Dumnezeu, fiind
veşnică; Dumnezeu este Atotştiutor, cunoscând faptele oamenilor.
◦ Pe cei buni Dumnezeu îi răsplăteşte, iar pe cei răi îi pedepseşte;
◦ Se aşteaptă venirea Răscumpărătorului promis lui Adam şi Evei, a
lui Mesia. Care va elibera poporul Israel de robia duşmanilor.
 LĂCAȘURILE DE CULT
◦ La început, evreii aveau ca locuri de închinare spaţiul unde-şi
păşteau turmele. După ieşirea din robia egipteană, vor avea Cortul
mărturiei, unde se găsea Chivotul Legii, în care se păstrau Tablele
Legii primite de Moise de la Dumnezeu.
◦ După aşezarea în Canaan, evreii ridică la Ierusalim, Templul care
avea două încăperi: Sfânta şi Sfânta Sfintelor.
◦ Templul lui Solomon va fi distrus în 586 î. Hr. de babilonieni, iar
a doua oară după ce a fost reclădit, în 70 d. Hr., de către legiunile
Imperiului Roman.
◦ Fiecare comunitate ebraică are o casă de rugăciuni, de învăţământ
şi de reuniune care se numeşte sinagogă. Aici sunt păstrate sulurile
cu textele sacre şi de 3 ori pe zi se desfăşoară cultul public.
 SĂRBĂTORILE IUDAICE
Cele mai importante sunt:
◦ sărbătoarea Anului Nou - la începutul lunii septembrie; adunaţi la sinagogă de sunetele şofarului, iudeii celebrau ritul specific
începutului de an;
◦ sărbătoarea curăţeniei - zi de post şi de iertare a păcatelor; în vremurile vechi, păcatele erau „transferate" într-un ţap care era apoi
alungat în deşert;
◦ sărbătoarea purificării templului - comemorare a revoltei din 164 î. Hr.
◦ sărbătoarea corturilor - comemorarea „ieşirii" din robia egipteană şi a „eliberării" prin ridicarea corturilor în deşert; are şi conotaţii
agricole, evreii mulţumind lui Dumnezeu pentru belşugul noii recolte;
◦ sărbătoarea triumfului - comemorare ce aminteşte de salvarea evreilor de către eroina biblică Estera de la un
◦ Cincizecimea - sărbătoarea secerişului şi a primirii Legilor de către Moise;
◦ Paştele - această sărbătoare se leagă de salvarea noilor născuţi evrei, pentru că îngerul lui Dumnezeu a lăsat semn din sângele mieilor
jertfiţi. Sărbătoarea este ţinută între 14 şi 21, evreii mănâncă azimă (pâine nedospită), carne de miel cu ierburi amare şi beau vin,
aniversând ieşirea din Egipt
 JERTFELE
◦ Erau îndeplinite, de obicei, de preoţi, în fruntea lor
aflându-se Marele Preot; ele erau cu precădere animale
(porumbei, miei), dar şi jertfe din primele roade ale
pământului.
A existat o singură tentativă de jertfă umană, atunci când
Avrram a vrut să jertfească pe fiul său, Isaac, dar acest
gest nu este decât un semn de supunere absolută a omului
în faţa voinţei lui Dumnezeu. Tot simbolic era, "jertfit" şi
primul născut, căci la fel ca primele roade ale pământului,
şi el aparţinea lui Dumnezeu. După anul 70 d. Hr., prin
dărâmarea templului din Ierusalim, au încetat şi jertfele
din lumea iudaică.
    
 RUGĂCIUNILE

◦ Sunt publice şi individuale. Rugăciunile publice au loc

în sinagogi. Rugăciunea principală conţine 18
binecuvântări, iar toate rânduielile se găsesc în cărţile
special consacrate rugăciunii. La rugăciunea în comun
participă minim 10 bărbaţi.
Rugăciunea individuală este practicată obligatoriu de
bărbaţi care trebuie să ţină cont de ţinuta cu haine lungi
şi centură, barbă, şalul de rugăciune - talit - restricţii
alimentare, purificări etc.
 MORALA IUDAICĂ
◦ Aceasta este cuprinsă în Vechiul Testament, fiind sintetizată în Decalog. Are în
prim-plan dreptatea, milostenia și iubirea. Evreii credeau în viaţa viitoare, având
convingerea că sufletele morţilor vor merge fíe în casa morţii - „o ţară de
întuneric şi haos" - fie sufletul va avea bucuria de a-L vedea pe Dumnezeu, în
funcţie de credinţa şi de faptele lor de pe pământ, în ceea ce priveşte Iudaismul
contemporan, se poate vorbi de trei orientări:
•    iudaismul ortodox, care este axat pe păstrarea iudaismului rabinic şi întâlnit
în special în Israel şi Statele Unite;
•    iudaismul reformat, ce a permis ca rugăciunile să fie rostite în limba
naţională şi a acceptat folosirea orgii în sinagogi;
•    iudaismul conservator, care reinterpretează Legea în conformitate cu
timpurile moderne.
◦ Astăzi, comunitatea iudaică numără în jur de 12 milioane de membri
 IUDAISMUL ACTUAL
 Religia iudaică, prin fiinţa şi scopul ei, ar fi fost menită să fie numai o pregătire, o călăuză
spre Hristos cum spune apostolul Pavel. De aceea, cu venirea creştinismului, valabilitatea
sa ar fi încetat.
 De vreme ce împărătia mesianică s-ar fi realizat prin venirea lui Iisus şi instituirea
creştinismului, mozaismul si-ar fi încheiat menirea istorică. Aşteptarea unui alt Mesia,
cerut numai de interesele naţionale exclusive ale poporului evreu, face din iudaismul smul
de astăzi mai mult o doctrină naţională decât una religioasă. Aceasta rezultă şi din faptul că
iudaismul mai supravieţuieşte şi azi, redus însă aproape exclusiv numai la poporul iudeu,
fără să fi fost îmbrăţişat de alte popoare.