Iudaismul

Introducere
- Iudaismul este o religie revelată, care stă la baza Creștinismului:
- Ea se întemeiază pe Revelația Vechiului Testament;
- Are rolul de a pregăti lumea pentru primirea Fiului lui Dumnezeu și a
Dreptei Credinți;
- Este prima religie care a impus credința într-un Dumnezeu unic
(monoteismul);
- Deosebirea dintre Creștinism și iudaism este că iudaismul nu recunoaște
în Persoana lui Iisus Hristos pe Răscumpărătorul promis de Dumnezeu
protopărinților noștri, așteptându-L încă pe Mesia și împărăția iudaică pe
care crede că o va întemeia El.

Istoric
Prima etapă
- Se întinde de la Avraam, patriarhul și strămoșul poporului evreu, până la
Samuel, primul judecător al Israelului:
 Stabilirea lui Avraam și a familiei sale în Canaan;
 Migrația în Egipt, din timpul patriarhului Iacov;
 Ieșirea, sub conducerea lui Moise, din Egipt;
 Primirea Legii de pe Muntele Sinai;
 Recucerirea Canaanului și instaurarea instituției Judecătorilor.
A doua etapă
- Regatul;
- Cei mai importanți regi sunt:
 Saul – primul rege;
 David – cel mai mare rege al Israelului;
 Solomon – care a finalizat construcția Templului din Ierusalim;
- Imperiile asirian și babilonian vor cuceri Israelul, Templul din Ierusalim
fiind distrus și mulțime de evrei fiind deportați în Mesopotamia și
Babilon.
A treia etapă
- Etapa rabinică;
- Cuprinde istoria de la exil până la dărâmarea Ierusalimului;
- După repartierea exilaților, zidurile Ierusalimului și Templul au fost
refăcute, iar cultul central este restabilit,
- Din 63 î. Hr, va începe lunga perioadă de stăpânire romană, culminată cu
războiul din 66-70 d. Hr, în care iudeii vor fi înfrânți definitiv;
 Ierusalimul va fi distrus în totalitate, iar Templul ars și dărâmat.
A patra etapă
- După înfrângerea definitivă, religia iudaicî va lua o altă înfățișare;
- Fără Templu (unicul loc unde puteau să aducă jertfe), și fără preoție din
neamul lui Aaron (preoții trebuiau să fie numai din neamul lui Aaron);
 Pierzându-se genealogiile, nu li se mai cunoștea apartenența, evreii
se vor ruga în sinagogi, iar jertfele vor înceta.
Cele trei orientări ale iudaismului contemporan
- În ceea ce privește iudaismul contemporan, se poate vorbi de trei
orientări:
1. iudaismul ortodox – este axat pe păstrarea iudaismului rabinic și
întâlnit în special în Palestina ocupată și SUA;
2. iudaismul reformat – a permis ca rugăciunile să fie rostite în limba
națională și a acceptat folosirea orgii în sinagogi;
3. iudaismul conservator – reinterpretează Legea în conformitate cu
timpurile moderne.

Scrieri sacre
Vechiul Testament
- Credința lor se fundamentează pe Scripturile revelate de Dumnezeu și
consemnate în scris, mai întâi de Moise, apoi de alți autori;
- Cartea fundamentală o reprezintă Vechiul Testament, numit de creștini
Biblia iudaică.
talmudul
- talmudul este „legea orală”, adică o colecție de opere teologice, istorice,
juridice, ce completează și explică Biblia;
- Autorii ei sunt rabini ai secolelor V î. Hr – VI d. Hr.

Dogmatica
Monoteismul
- Principala învățătură este existența unui Dumnezeu unic (monoteismul) și
spiritual;
- Dumnezeu există din vecie și va continua să existe întotdeauna;
- Evreii sunt datori să-L cinstească pe Dumnezeu.
Profeția
- Profeția este mijlocul prin care Dumnezeu își face cunoscută oamenilor
voința Sa, Moise fiind cel mai mare dintre profeți;
 Legea lui Moise este descoperirea lui Dumnezeu, fiind veșnică;
Dumnezeu Atotștiutor
- Dumnezeu este Atotștiutor, cunoscând faptele oamenilor;
 Pe cei buni îi răsplătește, pe cei răi îi pedepsește;
Venirea Mesiei
- Se așteaptă venirea Răscumpărătorului promis lui Adam și Eva, a lui
Mesia, Care va elibera poporul Israel de robia dușmanilor.
Jertfele
- Erau îndeplinite de preoți, în fruntea lor adlându-se Marele Preot;
- Erau cu precădere animale (porumbei, miei), dar și jertfe din primele
roade ale pământului;
- A existat o singură tentativă de jertfă umană:
 Atunci când Avraam a vrut să jertfească pe fiul săi, Isaac, dar acest
gest nu este decât un semn de supunere absolută a omului în fața
voinței lui Dumnezeu;
 Tot simbolic, era jertfit și primul născut, căci la fel ca primele
roade ale pământului, și el aparținea lui Dumnezeu.
- După anul 70 d. Hr, prin dărâmarea Templului din Ierusalim, au încetat
jertfele din lumea iudaică.
Rugăciunile
- Sunt publice și individuale;
 Rugăciunea publică are loc în sinagogi.
- Rugăciunea principală conține 18 binecuvântări, iar toate rândurile se
găsesc în cărțile special consarate rugăciunii,
- La rugăciunea în comun participă minim 10 bărbați;
- Rugăciunea individuală este practicată obligatoriu de bărbați, care trebuie
să țină cont de ținuta cu haine lungi și centură, barbă, șalul de rugăciune
(talit), restricții alimentare, purificări etc.
Principiile fundamentale ale iudaismului
- Decalogul, Ascultă Israele, Cele 18 binecuvântări, Mărturisirea de
credință.

Morala
- Este cuprinsă în Vechiul Testament, fiind sintetizată în Decalog;
- Are în prim plan:
 Dreptatea;
 Milostenia;
 Iubirea (față de cei din „neamul ales”).
- Evreii credeau în viața viitoare – aveau convingerea că sufletele morților
vor merge fie în casa morții (Șeol), fie sufletul va avea bucuria de a-L
vedea pe Dumnezeu, în funcție de credința și de faptele pământești.

Lăcașurile de cult
Istoria înaintea Templului
- La început evreii aveau ca locuri de închinare spațiul unde-și pășteau
turmele;
- După ieșirea din robia egipteană, vor avea Cortul mărturiei (unde se găsea
Chivotul Legii, în care se păstrau Tablele Legii primite de Moise de la
Dumnezeu).
Templul
- După așezarea în Țara Făgăduinței (Canaan), evreii vor ridica, în vremea
regilor, la Ierusalim, Templul;
 Acesta avea două încăperi: Sfânta și Sfânta Sfintelor (aici se
păstrau obiectele sacre);
 A fost înălțat de Solomon.
- Templul lui Solomon va fi distrus în 585 î. Hr de babilonieni, iar a doua
oară de legiunile Imperiului Roman, în 70 d. Hr.
Sinagoga
- Fiecare comunitate ebraică are o casă de rugăciuni, de învățământ și de
reuniune care se numește sinagogă;
 Aici sunt păstrate sulurile cu textele sacre și de 3 ori pe zi se
desfășoară cultul public.

Sărbătorile iudaice
Sărbătoarea Anului Nou (Roș Hașana)
- La începutul lunii septembrie;
- Adunați la sinagogă de sunetele șofarului (instrument din corn de berbec);
- Iudeii celebrau ritul specific începutului de an.
Sărbătoarea curățeniei (Yom Kipur)
- Zi de post și de iertare a păcatelor;
- În vremurile vechi, păcatele erau „transferate” într-un țap ispășitor care
era apoi alungat în deșert.

Sărbătoarea purificării templului (Hanuka)

- Comemorare a revoltei Maccabeilor din 164 î. Hr, care au purificat
Templul din Ierusalim;
- S-a instituit noua consacrare a locașului sfânt prin cele 8 zile de
sărbătoare (Hanuka).
Sărbătoarea corturilor (Sukkot)
- Comemorarea ieșirii din robia egipteană și a eliberării prin ridicarea
corturilor în deșert;
 - Are și conotații agricole, evreii mulțumind lui Dumnezeu pentru belșugul
noii recolte.
Sărbătoarea triumfului (Purim)
- Comemorare ce amintește de salvarea evreilor de către eroina biblică
Estera de la un masacru ordonat de Aman.
Cincizecimea (Sauvot)
- Sărbătoarea secerișului și a primirii Legilor de către Moise.
Paștele (Pesah)
- Legată de salvarea noilor născuți evrei, pentru că îngerul lui Dumnezeu a
lăsat semn din sângele mieilor jertfiți;
- Sărbătoarea este ținută între 14 și 21 Nissan;
- Evreii mănâncă azimă, carne de miel cu ierburi amare și beau vin,
aniversând ieșirea din Egipt, țara robiei;
- Este sărbătoarea eliberării „poporului ales”.

- Sărbătorile ebraice evidențiază necesitatea reînnoirii legământului dintre

Dumnezeu și „poporul ales”.