Moment pentru captarea atenţiei: Pe fond muzical religios ebraic profesorul lansează următoarele

întrebări-problemă: Ce este religia? Care au fost principalele religii, care au schimbat istoria? Cine a fost
Moise? Care a fost contribuţia sa la istoria universală? Există o legătură între iudaism şi creştinism?
- notează pe tablă titlul lecţiei; - precizează ce vor afla, ce vor şti să facă la sfârşitul orei, de ce este
imporantă, organizează învăţarea.
4. Marile religii
4.1. Iudaismul şi creştinismul
Def. Religia: reprezintă credinţa în forţe şi fiinţe supranaturale, în existenţa unor
instituţii corespunzătoare şi oficierea unui cult. Credinţele religioase au evoluat odată cu
evoluţia societăţii umane, de la sacrificii de animale, animism, totemism, magie etc. la
religile mai evoluate ale sumerienilor, egiptenilor şi greco-romanilor. Toate aceste religii
erau politeiste, prima religie monoteistă a fost iudaismul. povestea lui Abraham, Sarah,
Agar, Issac şi Ismail
A. Iudaismul: Iudaismul este prima religie monoteistă a lumii care are la bază ideea
unui Dumnezeu unic, atotputernic şi creator al universului. Numele său este Iahve, dar în
rugăciuni se foloseşte Elohim sau Adonai. Mesajul religios ai iudaismului este iubirea faţă
de oameni şi de dreptate. Cel care iubeşte oamenii, îl iubeşte şi îl cinsteşte pe Yahve,
deoarece oamenii sunt creaţia sa.
Iudaismului este religia poporului evreu şi este rodul unui proces desfăşurat în mai
multe etape. Prima etapă îl are ca personaj principal pe patriarhul Abraham (Avraam) cu
care Dumnezeu încheie primul legământ promiţându-i “ţara făgăduinţei” (studiu D1,C1)
A doua etapă îl are ca personaj principal pe Moise. Acesta unifică triburile evreilor, îi
salvează din robia egipteană (Exodul), şi modelează credinţa prin încredinţarea de către
Dumnezeu a celor 10 porunci (decalogul). De aceea iudaismul se mai numeşte şi mozaism.
Cartea sacră a iudaismului se numeşte Torah şi se compune din următoarele scrieri:
a) Pentateuhul (Cele cinci cărţi) care relatează modul în care Dumnezeu a creat lumea,
istoria peregrinărilor strămoşilor poporului evreu între Mesopotamia şi Egipt, mesajul pe
care Dumnezeu l-a trimis poporului prin profetul Moise şi legile hotărâte de către
Dumnezeu.
b) Profeţiile sunt texte care relatează profeţiile şi faptele profeţilor Ilie, Daniel, Isaia,
Ieremia etc.
c) Scrierile sunt cărţi care istorisesc faptele regilor sau sunt imnuri şi poezii religioase
dedicate lui Dumnezeu.
Torah este o scriere religioasă, istorică, juridică şi literară. Ea este cunoscută de către
creştini sub numele de Vechiul Testament, care alături de Noul Testament, formează
Biblia, cartea sacră a creştinismului. În felul acesta, scrierile iudaice au intrat în tradiţia
tuturor popoarelor europene şi reprezintă unul dintre fundamentele civilizaţiei universale.
Alte cărţi sfinte sunt: Talmudul şi Kabbala.
Cel de-al treilea rege evreu, Solomon a construit cel dintâi templu din Ierusalim, care
este singurul loc unde se pot săvârşi riturile prin care este slujit Dumnezeu.
În 587 î.Hr. regele Nabucodonosor II din Babilon a cucerit Ierusalimul a distrus
templul şi a deportat în Babilon majoritatea evreilor. Episodul este cunoscut sub numele de
„Robia Babiloniană”. Ea s-a terminat odată cu cucerirea Babilonului de către regele persan
Cirus (538î.Hr.) care îi eliberează pe evrei.
 Acum evreii construiesc al doilea templu, dar şi acesta este distrus în 70 d.Hr. de
împăratul roman Titus. Acest eveniment a amplificat fenomenul mai vechi al diasporei,
mulţi evrei fiind obligaţi să se refugieze în Europa sau Nordul Africii.
În diaspora evreii au fost îndrumaţi de către rabini. Acum are loc unificarea riturilor
prin Mişna (colecţie de legi rabinice) şi Talmud (comentariul Mişnei).
Sinagogile: sunt locuri de studiu şi de cult. Sabatul: sâmbăta ziua de odihnă.
Principalele sărbători: Hanukka – “a doua consacrare”- sărbătoare în amintirea revoltei
macabeilor care s-au ridicat împotriva profanării regelui elenist Antioh al IV-lea aducând
în templul de la Ierusalim o statuie a Zeus. Yon Kippur – “pocăinţa”, cea mai sacră dintre
sărbători în care se posteşte, iar credincioşi cer iertarea păcatelor.

B. Creştinismul: reprezintă religia întemeiată pe învăţătura şi persoana lui Iisus

Hristos, ca fiu şi mesager al lui Dumnezeu, trimis pe Pământ în vederea răscumpărării
păcatului originar al cuplului Adam şi Eva, şi a mântuirii omenirii.
El s-a născut la Bethleem, în Iudeea ocupată de romani, a trăit la Nazaret, şi a fost
botezat la 30 de ani de Ioan Botezătorul. Însoţit de cei 12 ucenici (apostoli), el a împărtăşit
mulţimilor cuvântul lui Dumnezeu şi a înfăptuit o serie de minuni. Mesajul său era adresat
tuturor oamenilor, depăşind astfel cadrul impus de iudaism care se adresa numai evreilor.
La Ierusalim, a fost arestat de romani, judecat şi condamnat la moarte, fiind răstignit în
anul 30 d.Hr., în vinerea sfântă ce precede Paştele evreilor. Învierea, după trei zile de la
răstignire, reprezintă dovada naturii divine a lui Iisus şi a mântuirii oamenilor, dar şi
fundamentul credinţei creştine. În centrul doctrinar al creştinismului se află o trinitate
(Sfânta Treime), care, este “esenţa unică în trei ipostaze: Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Sfântul
Duh.”
Ca şi în iudaism, şi în creştinism “iubirea de semeni” este elementul principal.
Creştinismul se bazează pe îndeplinirea celor 7 taine de către credincios: botezul,
căsătoria, spovedania, mirul, împărtăşania, hirotonisirea, maslul.
Liturghia creştină este alcătuită din ceremonii şi rugăciuni ce au la bază liturghia
iudaică. Ea este fixată în forma actuală în secolul al IV-lea. Prin rugăciune creştinul este
mai aproape de Dumnezeu. Astfel lumânarea aprinsă simbolizează o rugăciune continuă.
Semnul crucii este propriu creştinilor. Prin acest gest ei încep şi încheie rugăciunile. El
aminteşte totodată de jerfa pe care Iisus a făcut-o pentru mântuirea oamenilor.
Datorită mesajului creştin ce propovăduieşte egalitatea oamenilor şi iubirea aproapelui,
răspândirea noii religii s-a făcut rapid cu ajutorul celor 12 apostoli, în cursul secolului I, şi
apoi al misionarilor. Pe fondul societăţii romane aflate într-o criză spirituală, creştinismul
devine un refugiu atât pentru săraci cât şi pentru cei bogaţi.
În primele trei secole, creştinismul a fost persecutat de împăraţii romani (Nero,
Domiţian, Traian. Diocliţian), deoarece creştinii refuzau să aducă sacrificii zeilor romani şi
împăratului.
Ulterior, în 313, prin Edictul de la Milan, dat de împăratul Constantin cel Mare,
creştinismul este recunoscut legal, iar în 391 împăratul Teodosie îl declară ca fiind singura
religie oficială, interzicând cultele păgâne.
Creştinismul devine o religie universală, a unui imperiu universal aflat sub protecţia
unui Dumnezeu unic, al cărui reprezentant unic, împăratul deţine puterea absolută şi
universală cu misiunea de a converti la creştinism şi de a aduce la ascultarea sa toate
neamurile din afara imperiului.
Primul Conciliu Ecumenic are loc în 325 la Niceea. Aici sunt stabilite canoanele şi sunt
condamnate ereziile (arianism, ulterior monofizitism etc.). Între secolele VIII-IX Biserica
trece printr-o nouă criza provocată de luptele iconoclastice.
Schisma Bisericii creştine: Divizarea politică a Imperiului Roman în anul 395 a
însemnat şi începerea divizării Bisericii creştine: catolică şi ortodoxă. Disensiunile dintre
cele două biserici creştine s-au adâncit tot mai mult datorită: divergenţelor dogmatice,
folosirea azimei de către catolici, întâietatea funcţiei (fiecare dintre cei doi conducători –
papa şi patriarhul – se considera îndreptăţit să pretindă a avea un rangul superior celuilalt,
evanghelizarea barbarilor şi extinderea autorităţii) astfel în anul 1054 a avut loc Marea
Schismă prin ruperea legăturilor dintre cele două Biserici, Papa şi Patriarhul
excomunicându-se reciproc.

Dicţionar 4. Marile religii

4.1. Iudaismul şi creştinismul
Apostoli: cei 12 discipoli ai lui Hristos: Petru (Simon), Andrei, Iacov, Ioan, Filip,
Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov (fiul lui Alfeu), Simon (zis Zilotul), Iuda (fiul lui Iacov),
Iuda Iscariotenul (cel care l-a vândut pe Iisus). După răstignirea lui Iisus, creştinismul a
fost predicat cu intensitate de Pavel, recunoscut şi el ca apostol al lui Hristos.
Biblia: (gr.byblos=carte) carte sfântă a religiei creştine, alcătuită din Vechiul Testament
(Biblia ebraică) şi Noul Testament (recunoscut numai de creştini).
 Chivot: cutie în formă dreptunghiulară în care se păstra vasul de aur cu mana, toiagul
lui Aaron şi Tablele Legii pe care erau scrise cele zece porunci.
Cuşer: pur, bun de consumat pentru evrei.
Diasporă: totalitatea grupurilor etnice aflate în afara graniţelor ţării natale.
Erezie: abatere din dogma creştină, concepţie dogmatică aflată în contradicţie cu ideile
împărtăşite de biserica oficială.
Hanukka: sărbătoare ebraică a “Consacrării”. Celebrează victoria macabeilor care s-au
ridicat împotriva profanării regelui elenist Antioh al IV-lea, care a adus în templul de la
Ierusalim o statuie a Zeus.
Idol: (gr.“imagine”) reprezentarea, de obicei sculptată, a unei zeităţi, utilizată în
ritualuri religioase.
Kabbala: carte religioasă ezoterică, secretă, la evrei, numită şi “Cartea splendorii”
scrisă în sec. XIII de Moise din Leon.
Liturghie: slujbă religioasă oficială din zilele de sărbătoare.
Lupte iconoclastice: luptele împotriva cultului icoanelor şi adepţii cultului icoanelor
(iconoduli), care au avut loc în Imperiul Bizantin între sec. VIII-IX.
Martir: persoană care şi-a sacrificat viaţa pentru convingerile sale religioase sau
politice. În antichitate, mulţi dintre misionarii creştini care au contribuit la răspândirea
credinţei creştine au fost martirizaţi de împăraţii romani.
Menoră: candelabru de cult cu şapte braţe şi simbol iudaic.
Mesia: Trimisul lui Dumnezeu, care vine pe pământ pentru a instaura o eră a dreptăţii.
Misionar: persoană care propagă ideile creştine în teritorii unde acestea nu sunt
cunoscute.
Pasha: paştele evreiesc, sărbătoare anuală amintind ieşirea evreilor din Egipt.
Proroc, profet: Cel ce “vede” cele viitoare, predicator religios, interpret al voinţei lui
Dumnezeu.
Purim: sărbătoare iudaică amintind de intervenţia Esterei în ajutorul evreilor din
Imperiul Persan.
Rabin: conducătorul religios al unei comunităţi mozaice.
Ros Hasana: Anul noul evreiesc
Sabat: ziua de sâmbătă, ziua de odihnă pentru evrei.
Seder: sărbătoare ţinută în casele evreilor în prima noapte de Paşti. Scopul este să
comemoreze ieşirea din Egipt.
Schisma: divizarea bisericii creştine, în anul 1054, în Biserica romano-catolică,
condusă de papa de la Roma, şi Biserica ortodoxă, condusă de patriarhul de la
Constantinopol. Schisma a fost însoţită de adoptarea unor dogme şi a unor practici cultice
diferite.
Sinagoga: Adunare, locul de rugăciuni la mozaici.
Sukkoth: sărbătoare a evreilor numită şi a “Corturilor”, sărbătoarea secerişului,
Talmud: carte religioasă la evrei, cu comentariu la Vechiul Testament de natură
religioasă, legislativă, literară, istorică.
 4. Marile religii

D1 Facerea XII,1 “Dumnezeu îi spune lui Abraham: Pleacă, părăşeste pământul, locul
tău de baştină, casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. ”
C1 Care este ţara pe care Dumnezeu a promis-o lui Abraham?

D2 Vechiul Testament, Leviticul,19.33: “Nu-l veţi împila pe străin; îl veţi iubi pe

străin ca pe tine însuţi; voi cunoaşte sufletul străinului, căci străin aţi fost şi voi în ţara
Egiptului.”
C2 Care este mesajul religiei iudaice?

D3 Vechiul Testament, Exodul, XX, 2-17 “1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-
a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de mine!
2. Să nu-ţi faci chip cioplit...
3. Să nu rosteşti numele Domnului în deşert...
4. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti...
5. Cinstenşte pe tatăl tău şi pe mama ta...
6. Să nu ucizi!
7. Să nu fii desfrânat!
8. Să nu furi!
9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!
10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti femeia aproapelui tău, nici robul
lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al
aproapelui tău.”
C3 Identificaţi principalele centre ale iudaismului, creştinismului şi islamismului.
Precizaţi dacă există un centru comun a celor trei mari religi.
C4 Precizaţi trei elemente comune iudaismului, creştinismului şi islamismului.

D4 Coranul: “Ei bine, toţi sunt pentru mine duşmani în afară de Domnul şi Stăpânul
Universurilor./ Cel ce m-a creat şi Cel ce mă călăuzeşte./ El îmi dă să mănânc şi să beau/
Când mă îmbolnăvesc, El este cel ce mă vindecă/ El îmi aduce moartea, pentru a mă învia
după aceea./ De la el aştept iertarea greşelilor mele, Ziua Judecăţii.”
C5 Argumentaţi caracterul monoteist al religiei islamice şi mesajul textului.

D5 Tripitaka: “Iată, o călugări, Adevărul Sfânt despre suferinţă: naşterea este

suferinţă, bătrâneţea este suferinţă, boala este suferinţă, moartea este suferinţă, unirea cu
ceea ce nu iubim este suferinţă, despărţirea de ceea ce nu iubim este suferinţă,
neîmplinirea dorinţelor noastre este suferinţă.”
C6 Realizaţi o comparaţie între islam şi budism.