8.

MARILE RELIGII
a)Iudaismul
b) Creștinismul
c)Islamul
d)Budismul

a)Iudaismul

Apariția iudaismului – prima religie monoteistă

Religia iudaică îşi are originea în Orientul Mijlociu, mai exact în Mesopotamia, Canaan, unde astăzi se găsesc statele
Irak, Siria şi Israel.
Iudaismul a fost creat de evrei şi este prima religie monoteistă a lumii. Iudaismul se mai numeşte şi religie mozaică,
de la numele lui Moise, cel prin care Dumnezeu a transmis legile după care urma să trăiască poporul evreu.
Iudaismul a fost de la început o religie naţională, exclusivistă, prin ideea „poporului ales”, fără a promova însă
intoleranţa faţă de religiile popoarelor vecine.

Cărțile fundamentale ale religiei iudaice

Tora, numită de creştini Vechiul Testament; cuprinde: Pentateuhul (Cele cinci cărţi), Profeţiile, Scrierile.
Cabala (interpretarea ebraică a Vechiului Testament);
Talmudul (carte care comentează Vechiul Testament);
Mishnah (Mişna; legea orală la evrei).

Mesajul religios
Dumnezeul unic al evreilor se numeşte Yahve. Mesajul religios al iudaismului este iubirea faţă de oameni şi de
dreptate. Cel care iubeşte oamenii, îl iubeşte şi îl cinsteşte pe Yahve, deoarece oamenii sunt creaţia sa. Casa de
rugăciuni a evreilor este sinagoga; aceasta este orientată spre est.
Îndrumătorul spiritual al evreilor, cel care conducere serviciul religios se numeşte rabin.

1
b) Creștinismul
Apariția creștinismului
Creştinismul s-a născut în acelaşi spaţiu ca şi iudaismul. Întemeietorul creştinismului este Iisus Hristos. Ca şi în
iudaism, elementul central este „iubirea faţă de oameni”; alte valori care contează pentru creştini sunt căinţa, mila şi
spiritul de dreptate.
Iisus Hristos s-a născut la Bethleem, o mică localitate de lângă Ierusalim, pe când rege al Iudeii era Irod cel Mare.
Cea mai mare parte a vieţii a petrecut-o la Nazareth. În anul 30 sau 33 î.Hr., Iisus a fost condamnat la moarte prin
răstignire pe cruce de către procuratorul roman Pilat din Pont.
După ce în anul 49 s-a decis ca mesajul lui Iisus să fie împărtăşit şi neevreilor, creştinismul a început să se
răspândească repede prin intermediul apostolilor şi apoi al misionarilor.

Caracteristici ale creștinismului

spirit mesianic;
caracter sincretic;
caracter universal;
caracter tolerant.

Creștinismul în Imperiul Roman

Cât timp au rămas doar un grup restrâns, creştinii nu au atras atenţia autorităţilor romane. Însă noua religie s-a
răspândit cu repeziciune iar în a doua jumătate a secolului al III-lea, împăraţii romani, până atunci destul de
toleranţi, şi-au schimbat atitudinea faţă de creştini. Cele mai importante persecuţii au avut loc în timpul împăraţilor
Nero, Domiţian, Diocleţian.

Cauzele persecuţiilor:
 creştinismul declara egalitatea oamenilor;
 creştinii nu admiteau cultul imperial;

În anul 313, prin Edictul de la Milano, împăratul Constantin cel Mare a acordat libertate creştinismului.
Principalele urmări ale acceptării creştinismului printre religiile Imperiului Roman:
 încetarea persecuţiilor împotriva creştinilor;
 extinderea religiei creştine;
 organizarea instituţională a creştinismului.

În anul 391, împăratul Teodosie cel Mare a scos în afara legii celelalte religii politeiste, creştinismul rămânând
singura religie oficială în Imperiul Roman.

2
 În secolul V, Biserica creştină a început să se organizeze, formându-se cinci patriarhate: Roma, Constantinopol,
Ierusalim, Alexandria, Antiohia. Primatul îl deţinea Patriarhatul de la Roma. Centrul creştinismului a devenit Roma,
locul unde a predicat şi a fost martirizat apostolul Petru, primul episcop al Romei.

Conciliile (sau sinodurile) ecumenice sunt adunări formate din preoţi care decid asupra principalelor probleme
eccleziastice (grec.ecclesia-biserică). Conciliul ecumenic de la Niceea (325) a pus bazele spirituale ale bisericii
creştine.

La răspândirea rapidă a creştinismului au contribuit următorii factori:

 propovăduind egalitatea, creştinismul a devenit o religie a celor săraci şi deznădăjduiţi;
 sprijinindu-se pe marile virtuţi omeneşti, mai ales iubirea aproapelui, creştinismul a devenit un spaţiu de
refugiu moral şi spiritual;
 propunând un cult simplu şi accesibil, creştinismul a creat o relaţie directă între om şi divinitate.

Creștinarea Europei. Se pot deosebi mai multe etape în creştinarea Europei:

 în secolele I-IV s-au creştinat popoarele din interiorul Imperiului Roman;
 în secolele IV-X a avut loc creştinarea populaţiilor din afara Imperiului Roman:

Crize ale Bisericii Creștine

 Iconoclasmul=dispută religioasă din secolele VIII-IX în Imperiul Bizantin între iconoclaşti (adversarii cultului
icoanelor) şi iconodulii (susţinătorii);
 Marea Schismă a Bisericii Creştine din 1054 când se vor forma Biserica Ortodoxă sub conducerea Patriarhului de
la Constantinopol şi Biserica Catolică sub conducerea Papei de la Roma.

c)Islamul
Viața lui Mahomed
Islamul („Supunere”) este ultima religie monoteistă şi recunoaşte iudaismul şi creştinismul, considerându-se
continuatoarea lor, căci toate trei au la bază „Vechiul Testament”. Noua religie se mai numeşte mahomedană sau
musulmană.

Mahomed s-a născut în jurul anului 570 d.Hr., la Mecca. Mahomed se retrăgea periodic în afara oraşului pentru a
medita şi pentru a se ruga divinităţilor. În timpul unei asemenea meditaţii dintr-o peşteră, el a avut viziunea
arhanghelului Gabriel, care l-a proclamat profet al lui Dumnezeu. Pe parcursul mai multor viziuni, el primeşte de la
mesagerul ceresc versetele Coranului. După aceasta Mahomed începe să propovăduiască noua religie monoteistă.

Opoziţia triburilor păgâne l-a determinat pe Profet şi pe apropiaţii acestuia să părăsească Mecca, în anul 622 şi să se
stabilească la Yathrib (viitorul oraş Medina). Această plecare se numeşte Hegira şi este data de la care musulmanii
încep numărarea anilor (622 este anul I al erei musulmane).

Între anii 622-630, Mahomed şi cei care au trecut la islam stau în Medina. În anul 630, după mai multe conflicte
armate, Mahomed intră în Mecca. El a distrus cei 300 de idoli ca împodobeau Kaaba, adică vechiul centru religios al
triburilor arabe politeiste. Mahomed a murit în anul 632. După moartea sa, conducerea comunităţii islamice a fost
preluată de califi.

Curente islamice
 Şiiţii (care susţin califatul ereditar pe linia urmaşilor lui Mahomed)
 Suniţii (care urmează tradiţia – sunna- lăsată de Profet principiul electiv în desemnarea califului).

Caracteristici ale religiei islamice

 caracter universal;
 caracter militant;
 caracter tolerant;
 este o religie care se adresează celor simpli;
 toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu.
 Stâlpii credinței: mărturia de credinţă, rugăciunea, milostenia, postul, pelerinajul la Mecca. Mulţi teologi
mulsumani consideră „războiul sfânt” drept al şaselea stâlp.

3
Coranul
 Coranul este Cartea sfântă a islamului; este format din 114 capitole (sure) împărţite în versete.
 Potrivit tradiţiei, Coranul a fost dictat lui Mahomed de Allah prin intermediul arhanghelului Gabriel. De la Profet nu
s-a păstrat nimic scris, versetele fiind reunite de discipolii săi mai târziu.
 Mesajul Coranului este credinţa în Allah, unicul Dumnezeu. Singurul profet al lui Allah este Mahomed.

d)Budismul

Nașterea budismului
Budismul a apărut în India în secolele VI-V î.Hr. Astăzi, mai sunt puţini budişti în India, ei răspândindu-se mai ales
în Japonia, China, Tibet, Thailanda, Laos etc.
După anul 1000, cel mai important centru religios budist a devenit Tibetul. Lăcaşurile de cult budiste se numesc
stupa.
Budismul este mai mult morală şi filosofie.

Buddha – repere biografice

Creatorul acestei religii este prinţul Siddhartha Gautama (c.560-480 î.Hr.) care îşi va lua numele de Buddha
(Iluminatul, Înţeleptul).
El este fiul unui prinţ indian şi, până la 30 de ani a dus o viaţă fără lipsuri, după care, brusc, se dedică explicării
înţelesului vieţii. Acum el descoperă suferinţele care îi macină pe oameni (bătrâneţea, boala, moartea), dar şi calea
spre eliberarea de aceste suferinţe. Îşi părăseşte soţia şi copii şi începe o viaţă rătăcitoare.
După o perioadă de 49 de zile de meditaţie petrecute la umbra unui smochin, are revelaţia adevărului, devenind un
iluminat. Apoi a început să predice noile învăţături mai bine de 40 de ani. După moartea sa, predicle sale au devenit
reguli după care se ghidează viaţa călugărilor şi a adepţilor budişti. Nici el nu a lăsat ceva scris. Cei care o fac sunt
urmaşii săi în lucrarea „Tripitaka”.
Spre deosebire de viaţa lui Iisus sau a lui Mahomed, despre viaţa lui Buddha se cunosc foarte puţine lucruri.

Doctrina budistă
Budismul are la bază „cele patru adevăruri”enunţate de Buddha în predicile sale:
 Totul este suferinţă.
 Sursa acestei suferinţe este setea oamenilor de plăceri şi satisfacţii materiale.
 Oamenii se pot elibera de suferinţă prin atingerea Nirvanei („ceea ce este mai presus de omenesc”).
 Căile prin care oamenii pot ajunge la Nirvana sunt în număr de opt: abţinerea de la minciuni, de la faptele rele,
credinţa, meditaţia etc. Învăţătura lui Buddha este denumită „Drumul de mijloc”.