Tertulian

S-a născut pe la 160, la Cartagina, din părinți păgâni.

Și-a însușit o vastă cultură studiind literatura, filosofia, retorica și dreptul.
S-a convertit la creștinism, ca tânăr, sub impresia eroismului martirilor creștini și a vieții
exemplare a acestora.
După convertire, a devenit un puternic apărător al noii religii.
Datorită rigorismului său, el a trecut la secta montanistă.
A murit pe la anul 240.
A scris lucrări apologetice, dogmatice și disciplinare.
În „Apologeticum”, el demonstrează că persecuțiile împotriva creștinilor sunt ilegale și
nedrepte, deoarece sunt condamnați fără judecată, pe baza delațiunii și a numelui de „creștin”.
În „De praescriptione haereticorum” apare una dintre cele mai originale idei ale autorului, și
anume elaborarea și aplicarea principiului juridic al prescripției la dreptul de interpretare al
adevărurilor de credință pe baza Sfintei Scripturi. Adică, dreptul exclusiv la Adevăr și la Scriptură
aparține numai Bisericilor întemeiate de Apostoli sau de urmașii direcți ai acestora, (pe) care l-au
posedat(dreptul) de la început și neîntrerupt, nu și ereticilor, care au optat să se situeze în afara lor.
În lucrările disciplinare, îndeamnă la martiriu pe creștinii arestați, interzice spectacolele
păgâne, contactul cu păgânismul, recomandă practicarea răbdării, critică cochetăria femeilor,
tratează despre sensul pocăinței.
El este creatorul limbii latine bisericești.