Epistola a II-a către Timotei

Această epistolă este o scrisoare mai personală decât prima, deși are un conținut tot pastoral.
Sfântul Apostol Pavel îl invită pe ucenicul său iubit Timotei, să vină la Roma spre a-l vedea,
unde se află pentru a doua oară în închisoare.
Bănuind că s-ar putea întâmpla să nu-l mai găsească în viață, îi scrie o epistolă mai mare,
care cuprinde un fel de testament al Apostolului.
Prin ea, Apostolul îl îndeamnă să păstreze neschimbată credința primită, să pună în lucrare
harul preoției printr-o activitate intensă și să lupte contra învățătorilor mincinoși.
Epistola este scrisă la Roma, iar timpul este anul 66, care precede anul morții Apostolului.
Epistola are 4 capitole.
Cap. I: Laudă pentru credința lui Timotei și îndemn de a păzi învățătura sănătoasă. După
adresă și salut, Apostolul amintește că se roagă pentru el, avându-l veșnic în minte pe el, mama și
bunica lui, care i-au dat o credință puternică. Îl îndeamnă să intensifice activitatea misionară și să
pună în lucrare harul preoției primit de la el, să răspândească cuvântul Evangheliei și să sufere
pentru ea, după exemplul Mântuitorului și al lui Pavel.
Dumnezeu ne-a mântuit după planul Său din veci, în mod gratuit prin jertfa Mântuitorului,
adusă la cunoștința lumii prin Evanghelie. Pentru răspândirea ei printre neamuri a fost ale ca
Apostol el, Pavel. Nu se dezice de ea și suferă, fiind convins de o bună răsplătire. De aceea, Timotei
trebuie să țină curată credința primită prin Duhul Sfânt. Prietenii săi din Asia l-au părăsit, cu
excepția lui Onisifor.
Cap. II: Cununa ostenelilor apostolatului creștin și lupta împotriva învățătorilor mincinoși.
Timotei trebuie să se întărească în credința primită și să o răspândească la oamenii vrednici, care la
rândul lor, vor trebui să învețe și pe alții. Ca un bun ostaș al lui Hristos, trebuie să sufere pentru
Mântuitorul și Evanghelia Sa, predicând-o neschimbată, cu răbdare, după modelul său, socotit un
făcător de rele, totuși satisfăcut că Evanghelia se răspândește.
Îl îndeamnă să se ferească de discuțiile mincinoase ale ereticilor, dintre care erau Imeneu și
Filet, care negau învierea de la sfârșitul veacurilor; să le expună dreapta credință și s-o păstreze
curată, neschimbată. Face comparație între casă și Biserică, căci precum acolo există vase pentru
utilități diferite, unele mai apreciate, altele mai modeste, tot astfel și între creștini, există unii mai
buni și alții mai răi, însă prin pocăință pot deveni plăcuți lui Dumnezeu.
Timotei trebuie să fie prudent cu poftele tinereților, să le înfrâneze, să se ferească de discuții
inutile cu dușmanii, blând cu toții, destoinic în învățătură, mustrând cu blândețe pe dușmani,
îndemnându-i spre pocăință și cunoașterea adevărului.