Rezumat pag 117 162

Cartea 4
Capitolul I
Sunt pedepsiti aspru nu numai cei care singuri se straduiesc sa intre in cler, dar si cei
care intra siliti de altii daca, odata ajunsi preoti savarsesc pacate

Cel care incearca pe toate caile posibile sa intre in cler, marturisesc prin aceasta ravna
sa sunt capabili de aceasta misiune. Daca face greseli dupa ce intra in cler, nu poate afirma ca
a facut acestea din nepricepere, deoarece el singur a alergat dupa aceasta slujire. Sfantul Ioan
ii numeste nenorociti si nefericiti pe cei care n-au stiut sa indeplineasca slujirea preoteasca.

Sfantul Ioan vorbindu-i Sfantului Vasile, face o pararela cu demnitatea de imparat,

care nu are ata pret ca preotia spunand ca Saul, fiul lui Chis, nu a ajuns imparat umbland el
singur dupa imparatie, ci a plecat sa-si caute asinii. A intrebat pe proorocul Samuel despre ei,
iar proorocul i-a vorbit despre imparatie, dar el a refuzat. Dar nu a putut scapa pentru ca
Domnul l-a facut imparat. Saul ar fi putut sa-i spuna lui Samuel ca el nu a alergat dupa
preotie, pentru ca daca ar fi ramas un simplu om ar fi evitat greselile de pe tron. Dar toate
cuvintele lui Saul pentru aparare ar fi fost neputincioase, ba chiar primejdioase pentru ca
atrage mania lui Dumnezeu, pentru ca omul care a primit aceasta functie inalta, nu trebuie sa
profite de pe urma ei pentru a-si scuza pacatele, ci trebuie sa foloseaca dragostea mare a lui
Dumnezeu pentru a-si imbunatati si mai mult viata. Cel care crede ca i se cuvine sa
pacatuiasca pentru ca are o functie mare nu face altceva decat sa arate ca iubirea pe care i-a
aratat-o Dumnezeu este de vina ca pacatuieste.

Nici Eli preotul nu a umblat dupa preotie, dar era din semintia lui Levi si trebuia sa
implineasca Legea. Si el a fost pedepsit pentru nelegiuirile fiilor lui. La fel si Aaron, cel dintai
preot al iudeilor. La fel si Moise care si-ar fi dat cu placere viata pentru a scapa de o astfel de
responsabilitate, de a conduce poporul. Neincetatele lui refuzuri nu au putu sa-l apere cand a
pacatuit la apa pricirii si nu a mai intrat in pamantul fagaduintei.

Sunt lipsiti de aparare, spune Sfantul Ioan, daca gresesc nu numai cei care umbla pe
toate caile ca sa ajunga preoti, ci si cei care ajung preoti prin straduintele altora. Desi i-a
hirotonit Dumnezeu, tot au fost pedepsiti.

Dumnezeu l-a ales pe Iuda, la invrednicit Apostol, i-a incredintat gospodarirea banilor,
dar nu a scapat de pedeapsa dupa ce nu a stiut sa intrbuinteze apostolia si banii. Cinstea data
noua de Dumnezeu nu trebuie folosita ca sa-L suparam, ci trebuie folosita ca sa-I
placem si mai mult. Doctorul nu a venit ca omoare,ci ca sa vindece, dar de buna voie poporul
iudeu s-a lipsit de ajutorul mainilor Lui.
 Sunt vrednici de pedeapsa mai mare oamnenii care, duapa ce au dobandit preotia prin
straduinta lor au intrebuintat rau preotia. Asta nu inseamna ca sunt iertati de pacate cei care nu
au umblat ei dupa preotie. Acestia din urma nu trebuie sa se uite la cei care i-au chemat la
preotie, ci mai intai trebuiau sa-si fi cercetat sufletul lor si dupa sa fi dat ascultare celor care-i
sileau pentru ca nimeni nu inceraca sa se apropie de un bolnav daca nu stie medicina.

Capitolul II

Cei care hirotonesc pe cei nevrednici sunt tot atat de mult pedepsiti ca si cei hirotoniti,
chiar saca nu cunosc pe cei pe care ii hirotonesc

Si cei care hirotonesc nu le va fi de folos spusa ca n-au cunoscut pe cel hirotonit. Cel
care hirotoneste trebuie sa faca multa cercetare, dar cu mult ai multa, cel hirotonit. Desi cel
hirotonit are tovarasi de pedeapsa pentru pacatele savarsite pe cei care l-au ales, totusi nici el
nu scapa de pedeapsa, ci primeste si mai mare, afar numai de cazul cand cei ce l-au ales au
facut asta manati de vreun calcul omenesc, desi isi dadeau bine seama ca nu-i bun.

Daca au ales pe cineva pe care il stiau nevrednic, sunt pedepsiti la fel si ei si cel
hirotonit. Daca episcopul nu este vinovat de nici una din pricinile de mai sus si spune ca a fost
inselat de parerea multimii, nici asa nu scapa de pedeapsa pentru ca este datoria lui de al
cerceta. Daca multimea il sileste sa hirotoneasca, episcopul este dator sa se duca la ei sa le
arate lamurit priciniele refuzului sau si ii va face sa nu se mai insele.

Sfantul Ioan este constient de faptul ca cei care il invinuiesc ca a fugit de preotie nu
vor sa tina seama de nici una din primejdii. Pentru ca a fi preot nu inseamna a avea griga de
grai si de orz sau de boi si de oi, ci de insusi Trupul lui Hrisos, care este Biserica dupa cum
spune Sf. Ap. Pavel. Acela caruia i s-a incredintat Trupul lui Hristos sa se nevoiasca sa-l tina
in buna stare si frumusete.

Capitolul III

Preotul trebuie sa fie destoinic in predicarea cuvantului lui Dumnezeu

Biserica care este Trupul lui Hristos este atacata de mai multe boli si suferinte decat
trupul nostru si se imbolnaveste mai usor si se reface mai greu. Pentru doctori s-au creat
medicamente, instrumente medicale si mancaruri potrivite pentru bonavi. A fost de ajuns
schimbarea aerului pentru vindecarea unui bolnav.

Pentru cei ce vindeca Trupul lui Hristos, adica pentru preoti, nu s-a creat nimic
asemanator, decat numai pilda prin fapta. Preotii au decat o singura cale de vindecare:
invatatura cu cuvantul, predica. Acesta este cel mai bun medicament, cel mai bun aer, cel
mai bun bisturiu. Daca preotul trebuie sa arda sau sa taie, trebuie neaparat sa se foloseasca de
predica. Prin predica se ridica sufletul amagit, prin predica se smereste sufletul ingamfat, se
taie cele de prisos si se implinesc cele de lipsa.

Viata imbunatatita a unuia poate sa-l indemne pe altul la o viata imbunatatita

asemanatoare. Iar sufletul cand se imbolnaveste mare trebuinta are de predica.

Capitolul IV

Preotul trebuie sa fie pregatit pentru a lupta cu toti: si cu elini si cu iudei si cu

eretici

Preotul trebuie sa cunoasca felul de lupta al tuturor dusmanilor Bisericii si sa

fie in acelasi timp si arcas, si aruncator cu prastia, si capetenie, si ostas, si general, sa stie sa
lupte si pe uscat si pe mare. Preotul trebuie sa se intareasca din toate partile.

Cand o cetate este bine intarita si incojurata de ziduri mari, asediatorii nu au nicio
putere. Dar cand se face o mica spartura, nu mai este de niciun folos celalat zid inconjurator.
Tot asa si cu cetatea lui Dumnezeu. Cand intelepciunea, stiinta si priceperea preotului o
inconjoara din toate partile, ca niste ziduri puternici, toate armele dusmanilor sunt
nefolositoare si locuitorii cetatii raman nevatamati. Dar daca un dusman face o mica spartura
in zid, prin aceasta pierde pe toti locuitorii.

De aceea in lupta dusa cu ereticii, preotul trebuie sa stie sa se fereasca si sa foloseasca

toate armele.

Capitolul V

Preotul trebuie sa cunoasca bine dialectica

Si credinciosi nostri pot fi asemenea ereticilor si paganilor, deoarece iscodesc din

simpla curiozitate si fara rost, acelea care nu sunt de vreun castig de le-ar afla. Altii cer
lamuriri despre judecatile lui Dumnezeu. Putini credinciosi se intereseaza de dreapta credinta
si de buna vietuire.

Preotul trebuie sa se foloseasca si aici de multa pricepere, ca sa indeparteze pe

credinciosi de la astefel de intrebari nesabuite, dar sa scape si de faima de prost si ingamfat.
Pentru acest lucru i s-a dat preotului cuvantul ca sa-i fie ajutor.

Capitolul 6

Fericitul Pavel era intrecut in dialectica

 Sf. Ap. Pavel avea o putere cu mult mai mare decat puterea cuvantului, in stare sa
savarseasca lucruri mai mari. Era infricosator dracilor numai ce se arata, fara ssa scoata vreun
cuvant. Faptele sale depasesc orice cuvant.

Sf. Ap. Pavel spunea despre el in 2 Corinteni ca este neincusit in cuvant, dar nu in
stiinta. Preotul poate fi sarac in cuvinte, poate aranja simplu cuvintele in fraza, dar trebuie sa
fie inscusit in stiinta, iscusit in precizia dogmelor.

Capitolul VII

Fericitul Pavel a fost stralucit nu numai prin minuni, ci si prin elocinta

Sf. Ap. Pavel i-a biruit pe cei care luptau cu el numai prin cuvant. Inainte de a face
minuni cat si dupa ce a facut minuni, Apostolul s-a folosit foarte mult de cuvant, de cuvantari
tinute inainte popurului, astfel nimeni, spune Sf. Ioan, sa nu afirme ca Sf. Ap. Pavel este
neinscusit in cuvant.

Epistolele lui Pavel intaresc Bisericile din intrega lume ca un zid facut din otel.

Capitolul VIII

Fericitul Pavel vrea ca si noi sa fim predicatori destoicnici

Sf. Ap. Pavel le-a spus credinciosilor sa fie pregatiti pentru apararea credintei, la fel
cum a spus si preotilor. Devi un invatator desavarsit cand si prin cele ce faci si prin cele ce
inveti duci pe ucenici, pe credinciosi la viata fericita, pe care a poruncit-o Hristos.

Capitolul IX

Cand preotul nu-i predictor destoinic, credinciosii sunt siliti sa sufere multa
paguba sufleteaca

O viata imbunatatita poate sa ne ajute mult la savarsirea poruncilor lui Dumnezeu, dar
ea nu savarseste totul. Daca credinciosii vad ca preotul lor este infrant si ca nu mai poate
raspunde celor potrivnici, nu pun infrangerea lui pe seamana nestiintei lui, ci pe seama
subrezeniei invataturii.
 Astfel din pricina nestiintei unui singur om, se pierd credinciosii, chiar daca nu trec de
partea potrivnicilor, acestia sunt siliti sa puna la indoiala invataturile in care credeau pana
atunci.

Cartea 5
Capitolul I

Cuvantarile rostite inaintea credinciosilor trebuie pregatite cu multa osteneala si

grija

Preotii trebuie sa se osteneasca in alcatuirea predicilor pe care le rostesc inaintea

poporului. In biserica credinciosii se impart in: unii lauda pe un predicator, altii pe altul si
asculta predicile lor cu dragoste sau fara interes.

Daca se intampla ca un predicator sa foloseasca in predicile lui ideiile si cuvintele altor

predicatori este ocarat mai reau decat borfasii. Preotul trebuie sa indrepte atentia asupra
ascultatorilor spre ceea ce le este de folos, incat poporul sa-i urmeze si sa i se supuna, iar nu
sa fie el condus de dorintelele ascultatorilor sai.

Capitolul II

Preotul randuit sa vorbeasca inaintea credinciosilor trebuie sa dispretuiasca

laudele si sa fie puternic in cavant

Acest lucru se poate dobandi numai prin 2 lucruri: prin dispretul laudelor si prin
puterea in cuvant. Daca lispseste una din ele, cea ramasa este nefolositoare, din pricina
despartirii de cealalta. Daca un preot dispretuieste laudele, dar nu face ca predica sa fie
placuta si dreasa cu sare, credinciosii ii intorc spatele, la fel ca si in cazul in care vorbeste
placut, dar este atras de slava laudelor. Astfel vorbeste atat pentru paguba lui sufleteasca, cat
si pentru a credinciosilor.

Capitolul III

Daca nu are aceste doua insusiri, nu va fi de folos credinciosilor

 Un predicator care rosteste cuvinte placute si bogate poate zgudui si trezi
sufletele credinciosilor care duc o viata stricata. Un predicator care este sarac in cuvinte, se
inroseste, se poticneste pierde tot castigul spuselor sale. Credinciosii apoi in batjocoresc,
spunand ca este neinvatat si prost.

Capitolul IV

Predicatorul trebuie sa dispretuiasca mai ales invidia

Preotul nu trebuie sa se teamna de critici, nici sa tremure peste masura de

criticile neintemeiate, dar nu este nici bine sa le treaca cu vederea. Daca sunt netemeiate si
pornesc de la oameni nepriceputi, trebuiesc stinse. Preotul trebuie sa-i convinga de greseala pe
cei ce-l critica, de-ar fi cei mai nepriceputi oameni. Daca criticii lui raman neinduplecati,
atunci sa dispretuiasca parerea lor nedreapta, pentru ca daca se lasa doborat de aceste pareri
nedrepte, atunci ni va vorbi niciodata cu curaj si bine.

Preotul trebuie sa se poarte cu credinciosii sai, ca un parinte cu copiii lui mici

de tot, care nu se supara pe ei cand ii ocarasc, ii lovesc sau plang.

Capitolul V

Predicatorul talentat trebuie sa se pregateasca mai mult decat un predicator slab

Talentul oratoric este dobandit prin studiu si nu ne nastem cu el. Predicatorii

mari trebuie sa munceasca mai mult decat predicatorii slabi. Daca nu muncesc paguba ii
asteapta. Pe predicatorii slabi nimeni nu-i vorbeste de rau, insa pe cei mari toti iin critica daca
nu se intrec pe ei insisi.

Nimeni nu gandeste ca preotul este si el om, si nu poate fi intotodeauna la fel si nici nu

poate fi exceptional in orice predica si ca este firesc sa greseasca uneori.

Capitolul VI

Predicatorul nu trebuie sa dispretuiasca intru totul parerile nesocotite ale

multimii, dar nici sa le puna intru totul la inima
 Multi oamnei il ataca pe nedrept si fara pricina si trebuie sa sufere cu curaj
invidia lor amara. Acestia avand ura stransa in sufletele lor, il ocarasc, il critica, il clevetesc in
ascuns si-si arata rautatea lor pe fata.

Un predicator mare pe langa ca are de lupata si cu invidiosii are de luptat si cu

nepriceperea tuturor credinciosilor sai. Predicatorul trebuie sa fie pregatit sa intampine cu
curaj toate aceste greutati.

Capitolul VII

Predicatorul trebuie sa-si alcatuiasca predicile in asa fel incat ele sa placa lui
Dumnezeu

Dumnezeu trebuie sa fie pentru predicator singurul indreptar si singura calauza

pentru alcatuirea desavarsita a predicii lui, nu aplauzele si nici laudele.

Capitolul VIII

Predicatorul care nu dispretuieste laudele va avea de suferit o multime de

neplaceri

Preotul trebuie sa dispretuiasca mai mult decat orice laudele. Pentru a pastra
talentul oratoric nu-i de ajuns numai sa stii sa vorbesti, ci mai trebuie sa ai si puterea sa
dispretuiesti laudele. Predicatorul trebuie sa se desprinde de toate aceste slabiciuni omenesti si
sa caute sa ajunga asemenea puterilor celor netrupesti, care nu sunt stapanite de invidie, nici
de dragostea de slava si nici de o alta patima asemanatore.

Idei semnalate de pr profesor la curs:

1. Predicatorul trebuie sa fie pregatit sa lupte cu ereticii;
2. Trebuie sa cunoasca dialetica/puterea in cuvant (ex. Sf. Ap. Pavel);
3. Predicatorul slab aduce paguba;
4. Predicile trebuie sa fie bine pregatite;
5. Predicatorul trebuie sa dispretuiasca laudele;
6. Predicatorul talentat trebuie sa se pregateasca mai mult decat incepatorii;
7. Trebuie sa placa numai lui Dumnezeu;
8. Sa nu puna la inima toate criticile;
9. Trebuie sa fie puternic in cuvant;
10. Propovaduirea lui trebuie sa fie cu putere.