SF.

IOAN GURĂ DE AUR – GHID TEMATIC EXTRAS DIN OMILIA DESPRE PREDICĂ ŞI
TRATATUL DESPRE PREOŢIE („CĂRŢILE” A IV-A ŞI A V-A)

I. OMILIA DESPRE PREDICĂ:

1. Scopul şi motivele rostirii omiliei

Omilia a fost rostită pentru a picura, precum untdelemnul este turnat pe rană ca să aducă alinare și vindecare,
dulceața tămăduirii sufletești. Prin ea se sfătuiește, mai aspru sau mai blând, oamenii care vin să o asculte căci
îndreptarea sufletului nu este numai prin mustrare, ci și prin sfat și mângâiere.

2. Comparaţia cu porfira împărătească

Aceasta se referă la faptul că cine murdărește haina prin care, împaratul prin excelență este recunoscut și
apreciat, adică haina de porfiră, implicit jignește, ofensează, aduce un afront și celui care o poartă. La fel se
întâmplă și din punct de vedere spiritual, haina duhovnicească fiind aici Trupul și Sângele Domnului. Dacă Sf.
Euharistie este primită cu nevrednicie, de un suflet care ne este curățit, atunci Ea este defăimată, desconsiderată.

3. Cui se adresează „mustrările”?

Atât celor care ascultă (sau în cazul nostru citesc) însă și celui care predică, deoarece rănile sunt comune, iar
leacurile sunt aceleași. Propria slăbiciune a predicatorului poate fi un model de iertare și îngăduință către cei
care vin să se vindece, pentru a nu depăși măsura.

4. Comparaţia cu chirurgul
Dacă doctorul, atunci când operează, nu simte durerea celui care este operat, acesta din urmă fiind singurul care
este doborât de dureri, în perspectiva duhovnicească, predicatorul care taie spiritual spinii păcatului, este mustrat
de conștiință, simțind durerea celui afectat. Este certat de „glasul lui Dumnezeu din om” pentru că și el este
vinovat de căderile celor pe care îi învață.

5. Comparaţia cu medicamentele
Așa cum doctorul întrebuințează leacuri amare celor ce nu au poftă de mâncare, calmându-le stomacul, astfel
încât să poată să se apropie de mâncărurile obișnuite, tot așa și predicatorul rostește cuvinte amare curățind cu
ele sufletul de gândurile rele, scăpându-l de povara grea a păcatelor și limpezindu-i conștiința pentru apropierea
cu mai multă râvnă de Trupul și Sângele Domnului.

6. Care legi sunt prioritare? Ale predicatorului?

Nu. Cele dumnezeiești, urmărind întotdeauna să spună fără frică adevărul, spre folosul și nu plăcerea sau teama
de a nu supăra, ascultătorii.

7. Comparaţia cu ucigaşul/criminalul de trupuri

Comparația se referă la faptul că ucigașul distruge doar trupul, fiind vinovat de moartea fizică, trecătoare, pe
când predicatorul este răspunzător mai ales de suflet deoarece, când predică spre a face plăcere, omoară sufletul,
împingându-l spre păcat și fiind responsabil de moartea sufletească, duhovnicească a celui ce ascultă.

8. Comparaţia cu „pândarul” (santinela)

Așa cum santinela poartă de grijă celor pe care îi veghează și îi anunță de pericolul ce se apropie, tot așa și
profeții, ne poartă de grijă, vestindu-ne voia lui Dumnezeu, deșteptându-ne spre pocăință și îndreptându-ne
sufletul căzut.

9. Cele trei pilde/ilustraţii biblice invocate (două din NT, una din VT)
Plida bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31): pocăința trebuie să fie la timpul potrivit, nu ca
cea a bogatului, când nu se mai poate face nimic.
Pilda vameșului și a fariseului (Luca 18, 10-14): pomenirea (mărturisirea) păcatelor coboară mintea, o smerește,
 iar smerenia atrage bunăvoința lui Dumnezeu, pe când amintirea faptelor bune duce la îngâmfare, mândrie.
Dreptul Iov (Iov 31, 33-34): mărturisirea păcatelor în fața lui Dumnezeu este mai importantă și mai curățitoare
pentru suflet decât laudele oamenilor cu privire la viața curată.

10. Comparaţia cu banii…

La fel cum purtăm, în permanență grijă de bani, la fel să purtăm grijă și de cuvintele, de faptele și de gândurile
noastre, seara, înainte de culcare (care le-am făcut spre folos și care le-am realizat spre pagubă). Iar pentru ceea
ce am săvârșit rău să punem în locul lor rugăciuni, milostenii și posturi.

II. „CĂRŢILE” A IV-A ŞI A V-A DIN „DESPRE PREOŢIE”

1. Cu cine are de luptat preotul/predicatorul?

Preotul/predicatorul trebuie să fie pregătit să se lupte cu toți: și cu păgânii, și cu elinii, și cu iudeii, și cu ereticii,
și cu duhurile necurate și nevăzute ale lumii. Făcând o comparație cu luptele militare spune că „trebuie să fie și
arcaș, și aruncător cu praștia, și căpetenie, și ostaș, și general, și pedestraș, și cavalerist”. Astfel, se arată
faptul că el luptă cu toată lumea pentru apărarea dreptei credințe și propovăduirea Adevărului.

2. Ce spune despre „dialectică”?

„Dialectica” sau „puterea cuvântului” reprezintă un atribut deosebit de important pentru preot/predicator. „El
ține loc de medicament, de foc, de sabie; dacă e nevoie de ars sau de tăiat, de el trebuie să ne servim; dacă el
nu reușește, toate celelalte cad”.1 Dacă nu are această putere, sufletele credincioșilor săi vor fi amenințate în
permanență de nesiguranță.

3. Ce spune despre preotul-predicator slab?

O viață îmbunătățită a preotului-predicator ajută la îndeplinirea voii lui Dumnezeu însă ea trebuie cumulată cu
cu o predicare bună a Cuvântului Lui căci altfel, credincioșii vor suferi din punct de vedere sufletesc. El trebuie
să-i învețe prin predică pe aceștia credința cea adevărată deoarece astfel „ești un învățător desăvârșit când prin
cele ce faci, și prin cele ce înveți duci pe ucenicii tăi, pe credincioși, la viața fericită, pe care a poruncit-o
Hristos”.2

4. Cum trebuie să fie predicile?

Pregătite foarte bine și cu atenție maximă astfel încât să-i îndrepte pe ascultători spre ceea ce le este de folos și
să nu poată fi doborâte de dorințele viclene ale vrăjmașilor.

5. Ce trebuie preotul să dispreţuiască?

Laudele, mai mult decât orice, căci ele conduc către o formă de mândrie ascunsă (își dă silința să predice mai
mult și ma frumos pentru a fi pe plac oamenilor).
Criticile neîntemeiate pornite mai ales din invidie căci prin ele își poate pierde curajul și încrederea.

6. Cine trebuie să se pregătească mai mult şi de ce? Predicatorul slab sau cel talentat?
Predicatorul cel talentat trebuie să se pregătească mai mult, pentru a se întrece pe sine însuși de fiecare dată,
deoarece va fi criticat mai aspru, căci așteptările ascultătorilor nu sunt împlinite. Lui nu i se va îngădui niciodată
o predică slabă pentru că are un anumit renume.

7. Cum trebuie preotul-predicator să reacţioneze faţă de critici?

Iertându-i pe cei care nu înțeleg ceea ce încearcă să transmită prin predică și fiindu-i milă, plângându-i pe
invidioși. Toate acestea pentru a ști că nu a pierdut nimic din talentul său oratoric.

1
Pr. Ioan G. COMAN, Sublimul preoției..., p. 13.
2
Sfântul IOAN Gură de Aur, Sfântul GRIGORIE de Nazianz, Sfântul EFREM Sirul, Despre preoție..., pp. 155 – 156.
8. Cui trebuie (prioritar) să fie pe plac predicatorul?
Predicatorul trebuie să fie pe plac lui Dumnezeu, în primul rând, respingând toate laudele și criticile fără folos.

9. Raportul predicator-cuvânt (predică)

Predicatorul trebuie să îi placă munca, adică alcătuirea predicii. Nu trebuie să o facă din obligație sau pentru a fi
pe plac oamenilor, ajungând astfel la slavă deșartă, ci trebuie să o facă doar cu scopul de a-i învăța pe credincioși
învățătura de credință cea adevărată.

10. Ce anume este exemplificat din apostolatul Sf. Ap. Pavel şi de ce?
Dialectica sau puterea de propovăduire a Cuvântului prin care, deși se arată că Sfântul Apostol Pavel se
considera încă neiscusit în cuvânt, totuși nu era așa în știință. Arătând că el cunoștea temeinic învățătura de
credință, însă nu prin multe cuvinte, ci prin puține, reușea să o transpună ascultătorilor.
Talentul (sau mai bine zis talantul) prin care reușea să convingă pe toată lumea de adevărul învățăturii celei
drepte.
Chiar și minunile ce le săvârșea erau o uimire pentru toți cei din jurul său.

NOTĂ. Pentru examen vor fi formulate 20 de subiecte (bileţele), cu cele 20 de enunţuri.

Examinatorul va extrage câte un bileţel pentru fiecare candidat, în faţa camerei video, în cazul că
examenul se va susţine online.
RECOMANDARE: toţi studenţii masteranzi să citească atent cele două repere bibliografice, pentru
a fi capabili să răspundă prompt la oricare din cele 20 de semnalări…

1. Omilia despre predică, trad. Pr. D. Fecioru, Mitropolia Ardealului, 1978, nr. 1-3, pp. 58-66 (vezi docum. ataşat);
2. Despre preoţie, trad. pr. D. Fecioru, Bucureşti, 1987 (sau o altă ediţie; de ex: Ed. Sophia-2004:
https://vdocuments.mx/ioan-gura-de-aur-despre-preotie.html)