Program Catehetic Postul Mare 2024 - Lucru, Corectură(1)

Biroul de catehizare
al Arhiepiscopiei Iaşilor
„Să parcurgem Postul Mare cu

rugăciunea Sfântului Efrem Sirul”
Program catehetic pentru Postul Mare 2024
Biroul de catehizare al Arhiepiscopiei Iaşilor
„Să parcurgem Postul Mare cu

rugăciunea Sfântului Efrem Sirul”
Program catehetic pentru Postul Mare 2024
Publicat cu binecuvântarea
† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
Despre proiect
Lucrarea de față este un ghid/ (îndrumar) catehetic așezat la
îndemâna preoților în contextul unui program liturgic specific
perioadei Postului Mare. Astfel, alături de trăirea într-un
ambient duhovnicesc aparte, prin participarea activă la un
Program catehetic dedicat, credincioșii au posibilitatea de a
înțelege, de a aprofunda și de a aplica învățătura de credință
ortodoxă. În acest sens, cele șapte teme propuse, aflate într-o
strânsă legătură, vizează un parcurs al creștinului care aspiră la
Înviere prin despătimire și cultivarea virtuților.
În realizarea Programului catehetic dedicat Postului Mare, s-a

avut în vedere ca fiecare temă să conțină anumite repere de
ordin scripturistic, patristic, liturgic, teologic și aghiografic,
referințe utile în proiectarea catehetică, dar care pot servi ca
orientare în diferitele activități din parohie.
O particularitate a Programului este și faptul că oferă pentru

fiecare temă în parte sugestii de scopuri și obiective, competențe
cognitive (cunoaștere/înțelegere) și comportamentale (aplicare/
analiza/evaluare), pentru transpunerea cunoștințelor dobândite
în valori și atitudini, scopul final fiind acela de a-i motiva pe
credincioși să-și asume un program duhovnicesc bine articulat
în perioada Postului Mare.
Tema 1
Postul Mare - urcuș spre Înviere
„Alungă iubirea de plăceri cu postul și cu privegherea”
(Sf. Serafim de Sarov)
SCOP:
 Înțelegerea importanței Postului Mare în viața creștinului ortodox, pornind de la istoric,
structură și relevanță
OBIECTIVE
 să precizeze informații cu privire la vechimea și importanța Postului Mare pentru
creștinul ortodox;
 să definească caracteristicile esențiale ale Postului Mare (durată, structură, încadrarea
în perioada Triodului);
 să formeze deprinderea asumării unui program duhovnicesc bine articulat în Postul
Mare.
COMPETENŢE:
A. COGNITIVE
 Cunoaștere: cunoașterea unor informații referitoare la importanța Postului Mare în
practica Bisericii;
 Înțelegere: înțelegerea rolului terapeutic al Postului Mare pentru viața spirituală.
B. COMPORTAMENTALE
 Aplicare: capacitatea de a transpune informații cu privire la Postul Mare pentru
creștinul din zilele noastre, în diferite contexte de viață;
 Analiză: identificarea comportamentului specific al unui creștin în perioada Postului
Mare;
 Evaluare: prezentarea unor concluzii personale cu privire la progresul realizat pentru
viața duhovnicească în timpul Postului Mare.
3
Tema 1 Postul Mare - urcuș spre Înviere
REPERE SCRIPTURISTICE:
A. VECHIUL TESTAMENT
 Psalmul 34,12: „Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post
sufletul meu şi rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce”.
 Psalmul 68,12: „Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie”.
 Psalmul 108,23: „Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa
untdelemnului”.
 Isaia 58, 6-9: „Nu știți voi postul care Îmi place?”, întreabă Domnul prin prorocul Isaia.
„Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și
sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman,
pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va
răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în ur-
ma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va
zice: «Iată-Mă!»”
B. NOUL TESTAMENT
 Matei 6,16-18: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se
arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când
posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci
Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”.
 Coloseni 3,5: „Drept aceea, omorâți mădularele voastre, cele pământești: desfrânarea, ne-
curăția, patima, pofta cea rea și lăcomia, care este închinare la idoli”.
 Evrei 13,9: „Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri; căci bine este
să vă întăriți prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos
cei ce au umblat cu ele”.
REPERE PATRISTICE:
„Când postul alungă aşa pe duşmanii mântuirii noastre, când este atât de înfricoşător
vrăjmaşilor vieţii, nu trebuie, oare, să-l iubim şi să-1 îmbrăţişăm, şi nu să ne temem de el?
Iar dacă trebuie să ne temem de ceva, apoi trebuie să ne temem de beţie şi de îmbuibare,
nu de post.” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a V-a, în Omilii despre pocăință, EIBMBOR,
București, 1998, p. 33)
4
„Dumnezeu vrând să arate tăria postului, i-a dat postului puterea ca, după pronunțarea
poruncii și a osândei, să-i smulgă din mijlocul căii pe cei duși la moarte și să-i readucă la
viață” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a V-a, La Profeţii Iona, Daniel şi la Cei trei tineri, în
Omilii despre pocăință, E.I.B.M.B.O.R., București, 1998, p. 34)
„Într-adevăr, postul, acest doctor al sufletelor noastre are puterea, la unii, să reprime în-
fierbântările şi zburdările trupului, la unii să domolească mânia, la alţii să alunge somnul,
la unii să stimuleze dorinţa pentru fapta bună, în altă parte să curăţească mintea şi să-l
elibereze pe om de gândurile viclene, în altă parte să domesticească limba cea neîmblânzită
şi cu frica lui Dumnezeu să o împiedice şi să nu o lase deloc să spună cuvinte fără folos şi
rele. Altora le acoperă în chip nevăzut ochii şi nu-i lasă să se rotească încoace şi încolo, ci
face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească păcatele şi lipsurile
sale”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheza 11, în Scrieri II, Ed. Deisis, Sibiu, 2003, p. 158)
„Cine se îmbracă cu haina postului, are mereu de râvnă . Și Ilie era plin de râvnă; când ar-
dea pentru legea lui Dumnezeu, a petrecut postind. Că postul amintește, celui ce-l ține, po-
runcile Duhului și vindecă boala cea veche și mijlocește harul cel dăruit nouă de la Hristos.
Și cine n-are grijă de post, trândav este ș în celelalte lupte, este leneș și neputincios, și dă
un semn de slăbire a sufletului și face cu neputință biruința…așa este postul. Și dacă cine-
va postește, mintea lui nu se clatină, ci stă pregătită să întâmpine și să abată toate patim-
ile cele grele.” (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, Cuvântul 85, în Filocalia, vol. X,
E.I.B.M.B.O.R., București, 1981 p. 434)
„Niciodată n-a văzut cineva pe un postitor cu dreaptă-socoteală, robit de pofta păcatului.
Marele drum spre tot lucrul bun este postul cu dreaptă-socoteală (cu discernămînt). Şi cel
ce nu are grijă de el clatină tot binele. Pentru că el este porunca dată firii noastre de la în-
ceput, ca să se păzească de desfătarea gustării; şi cu aceasta şi-a luat începutul făptura no-
astră.” (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, Cuvântul 85, în Filocalia, vol. X, E.I.B.M.B.O.R.,
București, 1981 p. 434)
„Stai numai lângă cel ce n-a mâncat și a postit posteşte și te-ai și împărtășit de buna lui
mireasmă. Cel ce posteşte e un mir duhovnicesc și-și arată buna rânduială a sufletului și
prin ochi și prin gură, prin toate. Nu spun acestea ca să-i osândesc pe cei care au mâncat,
ci ca să arăt folosul postului. Nu numesc post numai abținerea de la mâncăruri, ci, înainte
de toate, abținerea de la păcate. Într-adevăr, nu se deosebește mult de cel ce a postit cel
care a mâncat și a venit aici și ascultă cu cumințenia cuvenită, după cum cel care a postit
dar nu ascultă cu râvnă și luare aminte predica, n-are mare folos de pe urma pos-
tului.” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la statui, X, I, EIBMBOR, București, pp. 172-173)
5
REPERE LITURGICE:
„Să nu ne rugăm ca fariseul, fraților, că cel ce se înalță pe sine se va smeri; ci să ne smer-
im înaintea lui Dumnezeu ca vameșul, prin postire, strigând: Dumnezeule, milostivește-te
spre noi, păcătoșii!”. (Stihira pe glasul 1 la Vecernia din Duminica vameșului și a
fariseului)
„Atotțiitorule, Doamne, știu cât pot lacrimile! Că pe Iezechia din porțile morții l-au ridicat,
pe cea păcătoasă din păcatele cele de mulți ani au mântuit-o; iar pe vameșul, mai presus
decât pe fariseul, l-au îndreptat. Ci mă rog, împreună cu aceștia numărându-mă, să mă
miluiești!” (Slavă de la Vecernia din Duminica vameșului și a fariseului)
„Lăcomind, ne-am supus goliciunii celei dintâi, biruiţi fiind de gustarea cea amară, şi de la
Dumnezeu ne-am lepădat. Ci să ne întoarcem la pocăinţă, şi să ne curăţim simţirile asupra
cărora este războiul, făcând începerea postului; cu nădejdea darului inimile întărindu-ne,
iar nu cu mâncările, întru care cei ce au umblat nu s-au folosit. Şi întru acest chip vom
mânca Mielul lui Dumnezeu, întru sfânta şi purtătoarea de lumină noaptea Învierii, Cel ce
S-a adus junghiere pentru noi şi S-a împărtăşit pe Sine ucenicilor la Cina cea de taină;
Care risipeşte întunericul necunoştinţei cu lumina Învierii Sale.” (Stihiră la Stihoavnă la
Vecernia de Luni din Săptămâna lăsatului sec de brânză)
„Deschisu-s-au porţile dumnezeieştii pocăinţe, să ne apropiem cu grabă curăţindu-ne de
mâncări şi de pofte, ca nişte ascultători ai lui Hristos, Cel ce a chemat lumea întru
împărăţia cerească. Zeciuiala a tot anul aducând Împăratului tuturor, ca şi Învierea Lui, cu
dragoste, să o vedem.” (Sedealnă gl.1 în Lunea din săptămâna brânzei )
„Acum s-a arătat vremea cea de lucrare, lângă uşi stă judecata; să ne sculăm dar postind,
să aducem lacrimi de umilinţă, împreunate cu milostenie, strigând: Greşit-am mai mult
decât nisipul mării. Ci iartă, Făcătorule al tuturor, ca să luăm cununile nestricăciu-
nii.” (Condac, glasul al 4-lea, din Canonul Triodului de la Utrenia din Duminica a 2-a a
Marelui Post)
„Postește, suflete al meu, de răutate și de vicleșug, oprește-te de la mânie și de la iuțime și
de la tot păcatul; că post ca acesta voiește Iisus, preaiubitorul de oameni, Dumnezeul nos-
tru”. (Tropar la cântarea a 9-a, din ziua de Luni, în a 3-a săptămână a Postului)
„Postul cel preabun hrănește inimile, îngrășând gândurile cele plăcute lui Dumnezeu și
uscând adâncul patimilor; curățește cu ploile umilinței pe cei ce laudă aduc cu credință
Atotțiitorului.” (Tropar la Tricântarea de după Psalmul 50 de la Utrenia din ziua de Luni,
în a 5-a săptămână a Postului)
6
„Post curat, rugăciuni, lacrimi, gândire de cele dumnezeiești și toată altă virtute agonisind,
să le aducem acum lui Dumnezeu, Stăpânului”. (Tricântare, glasul al 2-lea, din ziua de
Marți, în a 5-a săptămână a Postului)
„Nu este Împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură, ci dreptate şi nevoinţă cu sfinţenie.
Pentru aceasta nici bogaţii nu vor intra în ea, ci numai cei care depun averile lor în mâ-
inile săracilor. Acestea le învaţă şi David proorocul, zicând: Bărbat drept este cel ce milui-
eşte în toate zilele, cel ce se desfătează în Domnul, umblă în lumina Lui şi care nu se va
poticni. Acestea toate s-au scris spre înţelepţirea noastră; ca, postind, să facem bunătate”.
(Slava de la Laude, din Duminica a 5-a Marelui Post)
REPERE AGHIOGRAFICE:
„Un pustnic a spus:
- Post, trezvie şi rugăciune, acela care face aceste lucruri va reuşi în orice. Oamenii ar
trebui să trăiască o viaţă simplă. Vedeţi, chilia mea este goală. În fiecare gospodărie ar
trebui să fi numai lucrurile necesare. Prea multe lucruri sunt o oprelişte pentru viaţa
duhovnicească.” (Arhimandritul Ioannikos, Patericul atonit, Ed. Bunavestire, Bacău, 2000,
p. 63)
„Viaţa şi rugăciunea celui care se nevoieşte şi îşi păzeşte trupul său curat şi mintea sa
neîntinată de gânduri murdare, ca tămâia bine mirositoare se urcă la Ceruri. (Cuviosul
Iosif Isihastul, Mărturii ale experienţei monahale, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2016, p.
117)
„Postul şi în general nevoinţa trebuie să pornească de la o jertfă pe care omul o face pentru
dragostea lui Hristos.” (Ieromonahul Eftimie Athonitul, Din tradiţia ascetică şi isihastă a
Sfântului Munte Athos, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2016, p. 426)
„Nevoinţa nu este ceva facultativ sau ceva în plus în viaţa creştinului. Este întreţesută cu
adevărul vieţii lui, este un instrument necesar pentru a izbuti mântuirea lui… Cel ce
posteşte arată că începe să depăşească cele pământeşti şi vremelnice şi să le dorească pe
cele cereşti şi veşnice.” (Arhimandritul Tihon, Tărâmul celor vii, Ed. Doxologia, Iaşi, 2015,
p. 36)
„Postu-i maica sănătății și lungimea vieții” (pr. Ilie Cleopa)
„Trebuie să rămânem într-o stare de rugăciune şi mă refer şi la postul cu chibzuinţă, la
priveghere, la strâmtorarea trupului, la tăcere, toate acestea duc la smerenie. Însă toate
făcute cu binecuvântarea povăţuitorului duhovnicesc.” (Ierotheos Mitropolit al Nafpak-
tosului, O noapte în pustia Sfântului Munte, Ed. Sopfia, Bucureşti, 2019, p. 125)
7
REPERE TEOLOGICE:
„A venit postul, maica înfrânării (...) tot omul își are patima sa, căreia îi va face pe plac
întru totul. E vremea să punem capăt acestei stări de lucruri. Fiecare să priceapă care este
dalila sa, care îl leagă și îl dă în mâinile răilor vrăjmași, și s-o îndepărteze, și atunci ți se
va da mai mult decît lui Samson (...) mintea ta va deveni văzătoare și va vedea pe
Dumnezeu, pe sine însăși și tot ce te înconjoară în lumina cea adevărată. Iată acum
vremea bine primită! Iată acum ziua mîntuirii!” (Sfîntul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din
Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Ed. Sofia, București, 1999, p. 35)
„Hotarul postirii tale să fie următorul: la sfîrșitul lui, în tine să se sălășluiască frica de
Dumnezeu și să se înrădăcineze hotărârea nestrămutată de a te feri de tot răul, chiar dacă
pentru aceasta ar trebui să pierzi totul, chiar și viața”. (Sfîntul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri
din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Ed. Sofia, București, 1999, p. 37)
8
Tema 2
Canonul Sf. Andrei Criteanul - îndrumător
al pocăinței pe calea Postului Mare
„Să aflu și eu calea prin pocăință!”
(Binecuvântările morților)
SCOP:
 dobândirea stării de pocăință și întărirea în credință după modelul persoanelor
menționate în Canonul cel Mare.
OBIECTIVE
 să identifice chipuri de sfinți menționați ca exemple de pocăință;
 să precizeze virtuțile necesare creștinului ortodox pentru urcușul duhovnicesc, evidențiate
în cadrul Canonului;
 să aprecieze importanța Canonului ca dreptar al vieții duhovnicești, prin raportare la
diferite contexte pilduitoare.
COMPETENŢE:
A. COGNITIVE
 Cunoaștere: relatarea unor evenimente/ contexte / situații din textul Canonului, din
care reiese valoarea pocăinței;
 Înțelegere: capacitatea de a transpune în viața cotidiană a cunoștințelor cu privire la
persoanele cu viață sfântă ilustrate în Canon.
B. COMPORTAMENTALE
 Aplicare: capacitatea de a aplica conținutul teoretic cu privire la pocăință printr-o par-
ticiparea mai deasă la Taina Sfintei Spovedanii;
 Analiză: examinarea vieții interioare prin raportare la persoanele care au manifestat
virtutea pocăinței;
 Evaluare: asumarea unui program de nevoință duhovnicească în Postul Mare.
9
Tema 2 Canonul Sf. Andrei Criteanul - îndrumător al pocăinței pe calea Postului Mare
 Ioil 2,12: „Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu
postiri, cu plâns şi cu tânguire”.
 Psalmul 26,12: „Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă as-
cultă.”
 Iona 3,10: „Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile
lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a
împlinit”.
B. NOUL TESTAMENT
 Luca 18,13: „Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se
bătea în piept și zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»”.
 Romani 8,12-13: „Drept aceea, fraților, nu suntem datori trupului, ca să viețuim după
trup. Căci dacă viețuiți după trup, veți muri, iar dacă ucideți cu Duhul, faptele trupului,
veți fi vii”.
 Matei 11,20-21: „Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai
multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit. Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în
Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-
ar fi pocăit”.
REPERE PATRISTICE:
„Să nu crezi că pentru tine n-ar mai fi timp de pocăință, nici să te deznădăjduiești de mâ-
ntuirea ta, ci gândește la tâlharul care chiar pe cruce s-a mântuit.” (Sfântul Ioan Gură de
Aur, Omiliile la Postul Mare, Editura Anastasia, București, 1997, p. 22)
„Dar oamenii negrijindu-se să-și plângă păcatele lor, îi răpesc Fiului judecata Lui și, ca și
cum ar fi fără de păcat, se judecă și se osândesc unii pe alții.” (Sf. Maxim Mărturisitorul,
Capete despre dragoste, III, 54, în Filocalia vol. II, EIBMBOR, București, 2008, p. 118)
„Moleșeala făcându-se stăpână peste toate puterile sufletului, stârnește deodată aproape
toate patimile. De aceea este și cea mai grea dintre toate celelalte patimi.” (Sf. Maxim
Mărturisitorul, Capete despre dragoste, I, 67, în Filocalia vol. II, EIBMBOR, București,
2008, p. 75)
10
REPERE LITURGICE:
 „Se apropie sfârșitul, suflete, se apropie și nu te îngrijești, nu te pregătești; vremea se
scurtează, scoală-te; aproape lângă uși este Judecătorul: ca un vis, ca o floare trece
vremea vieții” (Stihiră la Cântarea a 4-a din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei
Criteanul – prima parte)
 „Nu întârzia, suflete al meu, petrecând în locuri depărtate, ci degrab aleargă mărturis-
indu-te lui Dumnezeu şi Tatălui, ca să iei dezlegare pentru relele ce ai săvârșit, viaţa
cheltuindu-ţi în deșert”. (Stihiră la Cântarea a 5-a din Canonul Triodului de la Utrenia
din Duminica a 2-a a Marelui Post)
 „David, dumnezeiescul părinte, de a și greșit oarecând îndoit, cu săgeata desfrâului
săgetându-se și cu sulița robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu, suflete al meu, cu
și mai grele lucruri bolești prin pornirile cele de voia ta.” (Stihiră la Cântarea a 7-a, din
Canonul cel Mare din ziua de Joi, în săptămâna a 5-a a Marelui Post)
 „Pilda vameșului înțelegându-o toți cu mintea, veniți să-i urmăm cu lacrimi, aducând
Lui Dumnezeu duh zdrobit, cerând iertarea păcatelor”. (Stihiră la Cântarea a 5-a de la
Utrenia din Duminica vameșului și a fariseului)
 „Cele ascunse ale inimii mele, le-am mărturisit Ție, Judecătorul meu. Vezi smerenia mea,
vezi și necazul meu și ia aminte acum la judecata mea; și Tu mă miluiește, ca un îndu-
rat, Dumnezeul părinților”. (Stihiră la Cântarea a 7-a, din Canonul cel Mare al sf. An-
drei Criteanul din ziua de Joi, în săptămâna a 5-a a Postului Mare)
 „Mai mult decât toți oamenii, eu însumi am greșit Ție; ci Te milostivește, Mântuitorule,
ca un Dumnezeu, spre făptura Ta. Viforul răutăților m-a cuprins, Milostive Doamne; ci,
ca lui Petru, întinde-mi și mie mâna Ta. (Fragment din Canonul cel Mare din ziua de
Joi)
 „Alunecat-am în desfrânare ca David și m-am umplut de noroi; dar Tu, Mântuitorule,
spală-mă și pe mine cu lacrimile mele”. (Stihira la Cântarea a 2-a din Canonul cel mare,
joi în săptămâna a 5-a din Postul Mare)
 „De niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu în sac și în cenușă; aces-
tora n-ai urmat, ci te-ai arătat mai rău decât toți cei ce au greșit mai înainte de lege și
după lege.” (Stihira la Cântarea a 2-a din Canonul cel mare, joi în săptămâna a 5-a din
Postul Mare)
 „Împreunat-a David oarecând nelegiurea cu nelegiuire, că a amestecat desfrâul cu ucide-
rea; dar îndată pocăință a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te
către Dumnezeu.” (Stihira la Cântarea a 7-a din Canonul cel mare, joi în săptămâna a 5
-a din Postul Mare)
11
 „Păcatele lui Manase ai adunat cu voința, suflete, punând patimile ca niște lucruri
scârbavnice și înmulțind cele dezgustătoare; dar pocăinței lui râvnind cu căldură, câștigă
-ți umilința”. (Stihira la Cântarea a 7-a din Canonul cel mare, joi în săptămâna a 5-a
din Postul Mare)
 „Ca tâlharul strig Ție: pomenește-mă; ca Petru plâng cu amar: iartă-mă, Mântuitorule!
Strig ca vameșul, lăcrimez ca păcătoasa. Primește-mi tânguirea ca oarecând pe a
cananeencii.” (Stihira la Cântarea a 8-a din Canonul cel mare, joi în săptămâna a 5-a
din Postul Mare)
 „Pocăinţa este salvarea sigură a celor ce s-au afundat în marea acestei vieţi deşarte, este
ţinta principală şi adevărată, destinaţia «omului căzut».” (Gheronda Iosif Vatopedinul,
Cateheze vatopedine, Ed. Doxologia, Iaşi, 2021, p. 22)
 „Dacă omul se trezeşte din iraţionala iubire de sine, atunci identifică patimile care sunt
ascunse în interior ca urmare a robiei celei din trecut.” (Gheronda Iosif Vatopedinul,
Cateheze vatopedine, Ed. Doxologia, Iaşi, 2021, p. 267)
 „Atunci când omul păcătuieşte, Harul lui Dumnezeu îl părăseşte. Când se pocăieşte,
iarăşi vine la starea cea dintâi şi se curăţă desăvârşit.” (Ieromonahul Eftimie Athonitul,
Din tradiţia ascetică şi isihastă a Sfântului Munte Athos, Ed. Evanghelismos, Bucureşti,
2016, p. 406)
REPERE TEOLOGICE:
 „Făcut după chipul lui Dumnezeu şi menit să ajungă asemenea lui Dumnezeu, omul este
rânduit pentru lucrare de la început, când a fost pus în Eden, ca „să-l lucreze şi să-l
păzească” (Facere 2,15). După izgonirea din rai, lucrarea omului este îndreptată, îndeose-
bi, spre agonisirea celor trebuitoare vieţii: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă. Fără de acestea
nu poate trăi; de nevoie trebuie să lucreze că nu poate trăi în lenevire. Deci, nu de
această trândăvie se roagă Sfântul Efrem să fie izbăvit, ci de trândăvia mult mai
vătămătoare a nelucrării poruncilor lui Dumnezeu; lucrarea acestora, precum am mai
spus, fiind condiţia creşterii omului celui nou născut din Sfântul Botez, al dobândirii ase-
mănării cu Dumnezeu”. (Părintele Petroniu Tănase, Doamne şi Stăpânul vieţii mele.
Rugăciunea pocăinţei, în Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, 1984,
pp. 570-581)
12
 Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul „poate fi cel mai bine descris ca o plângere de
pocăință care ne vorbește despre proporțiile și adâncimea păcatului, tulburând sufletul
cu jale, căință și nădejde.” (Alexander Schmemann, Postul cel Mare: pași spre Înviere,
trad. și studiu introductiv de pr. dr. Vasile Gavrilă, ed. a II-a, rev., Editura Sophia,
Bucuresti, 2013, p. 108)
 „La mijlocul celor 40 de zile ale Postului Mare unde e plasată, Denia Canonului Mare îl
cheamă pe credincios să-și altoiască viața spirituală pe drumul lui Hristos spre Golgota
și spre înviere, drum pe care se condensează destinul umanității.” (Panayotis Nellas,
Omul – animal indumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Editura Deisis,
Sibiu, 1999)
 „Părăsește păcatul, întoarce-te către Domnul cu toată inima ta, și El nu va pomeni
fărădelegile tale, va da uitării toate nedreptățile tale. Iarăși vei fi primit în mila Lui, și
atuncu nu-ți va rămâne decât să umbli numai în calea pe care Te va învăța El, ca pacea
ta lăuntrică să fie ca un râu, cugetările cele bune ale inimii tale ca nisipul, iar roadele
faptelor tale bune ca țărâna pământului”. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta
Scriptură pentru fiecare zi din an, editura Sofia, București, 1999, p. 54)
 „Ca un doctor milostiv, Dumnezeu ne-a dat nouă, păcătoșilor, care bolim de patimi fără
de număr, pocăința ca doctorie sufletească și ca viață. Tot sufletul nefățarnic însetează
de pocăință ce de o băutură de viață dătătoare, ca de o băutură ce întărește sufletul și
trupul, cum însetează orbul de lumină”. (Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, gânduri
despre calea mântuitoare, ediția a doua, editura Sofia, București, 2009, p. 94)
 „Păcatele îl depărtează pe om de Dumnezeu, Izvorul vieții, și îl aruncă în moarte. Pentru
a ne apropia de Dumnezeu, avem nevoie de pocăință sinceră. Dumnezeu Însuși îl caută
pe omul care s-a depărtat de el, Însuși părăsește cerul și vine pe pământ, se face om, in-
tră în cea mai apropiată împărtășire cu el, stă de vorbă cu el, sfințește apele prin Botezul
Său, dăruiește baia celei de-a doua nașteri, așează (instituie) taina cinei – împărtășirea
trupului și Sângelui, pogoară harul Duhului Sfânt asupra credincioșilor, dăruiește
pocăința, dezlegarea păcatelor, sfințirea, înnoirea, întărirea, înfierea și îndumnezeirea”.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, gânduri despre calea mântuitoare, ediția a doua,
editura Sofia, București, 2009, p. 98)
 „Pocăința este, așadar, baia care singură curățește pentru primirea Evangheliei. Această
proprietate a pocăinței vrând Ioan să o înfățișeze boteza în Iordan pe cei ce se pocăiau,
arătând în mod simbolic puterea curățitoare a pocăinței. Dacă pocăința este văzută de
Dumnezeu ca singurul mijloc pregătitor pentru primirea Evangheliei, urmează că ea este
13
singura baie care poate spăla sufletul omului de păcatele lui și singura care poate să îl
facă vrednic de primirea Domnului”. (Sfântul Nectarie de Eghina, Zece cuvântări biseri-
cești la Postul Mare – despre îngrijirea sufletului, editura Doxologia, Iași, 2015, p. 202)
14
Tema 3
„Doamne și Stăpânul vieții mele”
„Iartă-mă Doamne, că Tu ești Creatorul, Domnul și Stăpânul meu!”
(Acatist de pocăință pentru iertarea păcatelor)
SCOP:
 Înțelegerea de către fiecare credincios că este chemat să îl recunoască pe Dumnezeu ca
Domn și Stăpân al vieții sale.
OBIECTIVE
 să Îl recunoască pe Dumnezeu în calitate de Creator și Proniator al vieții omului;
 să identifice atributele naturale prin care Dumnezeu S-a revelat omului;
 să coreleze această rugăciune cu împlinirea poruncii I din Decalog;
 să aprofundeze relația cu Dumnezeu prin raportare la perioada Postului Mare.
COMPETENŢE:
A. COGNITIVE
 Cunoașterea/ precizarea atributelor lui Dumnezeu: aseitatea, spiritualitatea, atotpre-
zența, veșnicia, neschimbabilitatea, atotputernicia lui Dumnezeu;
Înțelegere: descrierea unor situații concrete din viața cotidiană/ viețile sfinților prin care
Dumnezeu este recunoscut drept Domn și Stăpân.
B. COMPORTAMENTALE
 Aplicare: capacitatea de a aplica poruncile din Decalog care vizează relația omului cu
Dumnezeu;
 Analiză: analizarea/ observarea modalităților de adorare a lui Dumnezeu pe baza porun-
cilor din Decalog;
 Evaluare: realizarea unui exercițiu de introspecție privind intensitatea legăturii cu
Dumnezeu.
15
Tema 3 „Doamne și Stăpânul vieții mele”
 Isaia 64,7-8: „ Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să
se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns fața Ta și ne lași să pierim din pricina nele-
giuirilor noastre. Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu, olarul care
ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale”.
 Numerii 15,41: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din pământul Egip-
tului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
 Psalmul 118,73: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa po-
runcile Tale”.
B. NOUL TESTAMENT
 Ioan 8,12: „ Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează
Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.
 Ioan 20, 28-29: „A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a
zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”
 I Petru 2,9: „Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor
agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric,
la lumina Sa cea minunată”.
REPERE PATRISTICE:
 „Să nu fim, dar, nepăsători, față de noi înșine, nici să ne depărtăm singuri de mântuirea
noastră, când avem noianul cel mare de iubire de oameni a Stăpânului tuturor, Căruia îi
pare rău de păcatele noastre.” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii despre pocăință, Omilia a
III-a Despre milostenie şi la Cele zece fecioare, EIBMBOR, București, 1998, p. 25)
 „Dumnezeu este bun cu toți, dar în chip deosebit își arată îndelunga Lui răbdare cu
păcătoșii. Dumnezeu miluiește deci pe păcătoși ca pe niște săraci și cere celor drepți ca
unor bogați; unora le dăruiește din pricina sărăciei lor, altora le cere socoteală, cu multă
asprime, chiar pentru cuvintele lor, din pricina bogăției credinței lor.” (Sf. Ioan Gură de
Aur, Omilii despre pocăință, Omilia a VII-a Dumnezeu este grabnic la mântuire şi
zăbavnic la mânie, EIBMBOR, București, 1998, p. 53 )
16
 „Acestea le spun și stăpânitorilor și celor stăpâniți, și mai înainte de toți mi le spun mie
însumi, ca să arătăm o viață plăcută, și punându-ne în bună rânduială, să disprețuim
toate de aici (...) să suferim aici osteneala și durerea, ca să nu cădem acolo în
osândă” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către I Corinteni, VI, Editura An-
dreiană, Sibiu, 2016, p. 75)
 „Şi-i zice Teodosie episcopul: – Cum îţi este, domnule avvă? Sf. Maxim: – Cum a
hotărât mai înainte Dumnezeu, înaintea tuturor veacurilor, desfăşurarea proniatoare a
vieţii mele, aşa îmi este.” (Sf. Maxim (580-662) şi tovarăşii săi întru martiriu: Papa
Martin, Anastasie Monahul, Anastasie Apocrisiarul. „Vieţi”, actele procesului, docu-
mentele exilului, ed. Deisis, Sibiu, 2004, p. 138)
 „Stăpâne al tuturor, Hristoase, slobozeşte-ne pe noi de toate acestea, de patimile
pierzătoare şi de gândurile ce se nasc din ele.” (Talasie Libianul, Suta a treia, în Filocalia
vol. IV, E.I.B.M.B.O.R., București, p. 26)
 „Căci cel ce înţelege cele cereşti, crede lui Dumnezeu, ştiind că toate sunt făpturile voii
Lui. Cel ce însă nu le înţelege, nu crede niciodată că lumea este zidirea lui Dumnezeu şi
că a fost făcută pentru mântuirea omului.” (Avva Antonie cel Mare, Învăţături despre
viaţa morală a oamenilor şi despre buna purtare, în 170 de capete , în Filocalia vol. I,
E.I.B.M.B.O.R., București, 2018, p. 24)
REPERE LITURGICE:
 „Sculându-mă din somn, către Tine, Stă¬pâne, Iubitorule de oameni, scap și spre lucru-
rile Tale mă nevoiesc.” (Rugăciunile dimineții, Rugăciunea a 3-a, a Sfântului Macarie)
 „Cela ce stăpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, odihneşte pe robii Tăi în
locaşurile aleşilor Tăi; că de au şi greşit, Mântuitorule, dar nu s-au depărtat de la
Tine.” (Luminândă la Utrenia din Sâmbăta lăsatului sec de carne)
 „Către dumnezeiasca înălţare suindu-ne pe noi pururea Mântuitorul şi Stăpânul, a
arătat smerenia făcătoare de înălţime; că a spălat cu mâinile Sale picioarele uceni-
cilor.” (Slavă... la cântarea a 4-a, din Canonul de la Utrenia din Duminica vameșului și
a fariseului)
 „Suspinuri ca ale vameşului să aducem Domnului, şi la Dânsul să cădem ca la un
Stăpân, noi păcătoşii; că voieşte mântuirea tuturor oamenilor şi dă iertare tuturor celor
ce se căiesc. Că pentru noi s-a întraripat, Dumnezeu fiind împreună cu Tatăl; fără de în-
ceput.” (Condac gl. al 3-lea, din Canonul Utreniei din Duminica vameșului și a
fariseului)
17
 „Stăpâne, Dumnezeule, Cel sfânt și necuprins, Care ai zis să strălucească lumina din
întuneric (…) primește-ne și acum pe noi, care ne închinăm Ție și după putere îți
mulțumim, și ne împlinește toate cererile spre mântuire”. (Rugăciunea a 4-a a Utreniei)
 „Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea curată a
dumnezeirii Tale și deschide ochii gândului nostru spre înțelegerea evanghelicelor Tale
propovăduiri. Pune în noi și frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupuui
călcând să viețuim duhovnicește, cugetând și făcând toate cele ce sunt spre bunăplăcerea
Ta.” (Rugăciunea de dinaintea citirii Sfintei Evanghelii)
 „Scopul vieţii noastre este redobândirea credinţei „dup chip şi după asemănare”, adică a
autenticei şi realei noastre personalităţi.” (Gheronda Iosif Vatopedinul, Cateheze va-
topedine, Ed. Doxologia, Iaşi, 2021, p. 31)
 „Icoana vindecării „omului căzut” şi bolnav se arată în chip practic în viaţa Domnului
nostru, care este Restauratorul firii noastre celei stricate. Înainte de a Se urca pe Cruce
spre desăvârşita noastră înviere, a vindecat toate chipurile stricăciunii care îl stăpâneau
pe om… după aceasta a urcat pe Cruce şi ne-a dăruit în chip desăvârşit învierea şi nem-
urirea Sa”. (Gheronda Iosif Vatopedinul, Cateheze vatopedine, Ed. Doxologia, Iaşi, 2021,
p. 279)
 „Apoi, meditează ca adâncul neajuns ai bunătății Dumnezeului tău cheamă la ale Lui
taine adâncul ingratitudinei tale si al micii tale credințe, apropie-te, cu îndrăzneala, oferă
-i loc desfătat în inima ca să devină deabinelea Stăpân si Domn. Cum ? Ce fel ? Când
vei smulge din inima ta orice așezare și dragoste de creaturi, închide-o pentru a nu intra
nimeni altul decât Dumnezeul tău.” (Sf. Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, partea a
doua, Cum se cuvine a primi Taina Euharistiei, cap. 2. Editura Egumenița, Galați,
p. 170)
REPERE TEOLOGICE:
 „Dacă viața mea nu este orientată către Dumnezeu, nu țintește valorile veșnice, în mod
inevitabil va deveni egoism și egocentrism, iar acestea înseamnă că toate celelalte ființe
devin mijloace de satisfacere a dorințelor mele egoiste. Dacă Dumnezeu nu este Domnul
şi Stăpânul vieţii mele, atunci eu voi deveni propriul meu domn şi stăpân, centrul ab-
solut al propriei mele vieţi, şi încep să evaluez totul ţinând cont de nevoile mele, de ideile
mele, de dorinţele mele şi de judecăţile mele. Iubirea de stăpânire este astfel o degenerare
18
fundamentală a relaţiei mele cu ceilalţi, o încercare de subordonare a lor faţă de mine.

Această pornire nu se exprimă neapărat prin a comanda sau a domina pe „alţii”. Se
poate exprima la fel de bine prin indiferenţă, dispreţ, lipsă de interes, de consideraţie, de
respect. Este, într-adevăr, lenevire şi deznădejde îndreptate, de această dată, către ceilalţi;
sinuciderea duhovnicească se completează astfel cu crima duhovnicească”. (Alexander
Schmemann, Postul cel Mare: pași spre Înviere, trad. și studiu introductiv de pr. dr. Va-
sile Gavrilă, ed. a II-a, rev., Editura Sophia, Bucuresti, 2013, p. 65)
19
Tema 4
„...Duhul trândăviei, al grijii de multe, al
iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert
nu mi-l da mie.”
„Nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu”
(I Ioan 4-1)
SCOP:
 recunoașterea formelor de manifestare a patimilor și identificarea modalităților prin care
ne putem tămădui.
OBIECTIVE:
 să identifice formele de manifestare ale patimilor enumerate;
 să cunoască modalitățile prin care omul se poate vindeca de patimi;
 să-și însușească un mod de viață fundamentat pe virtuți.
COMPETENŢE:
A. COGNITIVE
 Cunoaștere: să distingă diferența dintre virtute și păcat;
 Înțelegere: să explice modul în care patimile conduc la pierderea libertății și la ruperea
legăturii cu Dumnezeu.
B. COMPORTAMENTALE
 Aplicare: formarea deprinderii de a rosti cu luare aminte rugăciunea Sf. Efrem Sirul și
includerea acesteia în pravila zilnică a Postului Mare;
 Analiză: să dezvolte capacitatea de a examina formele subtile de manifestare a
păcatelor enumerate în rugăciunea Sf. Efrem Sirul;
 Evaluare: prezentarea unor concluzii personale referitoare la modul în care patimile
afectează viața omului, iar virtuțile o împodobesc.
20
Tema 4 „...duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în
deșert nu mi-l da mie.”
 Pildele lui Solomon 6,9-11: „Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula
din somnul tău?... Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar
dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de
tine”.
 Psalmul 140,3: „Pune Doamne pază gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor
mele!”
 Eccleziast, 23,1: „Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura
mea cum va vrea ea şi nu îngădui să alunec din pricina ei!”.
B. NOUL TESTAMENT
 Matei 12,36: „Pentru orice cuvânt deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în
ziua judecății.”
 Efeseni 6,12: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva
căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”.
 Iacov 1,26-27: „Dacă cineva socotește că e cucernic, dar nu își ține limba în frâu, ci își
amăgește inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată și neîntinată
înaintea lui Dumnezeu și Tatăl este aceasta: (...) să ne păzim pe noi fără de pată din
partea lumii.”
REPERE PATRISTICE:
 „Ia seama la tine însuți, ține neadormit ochiul sufletului tău, ca să-ți fie de pază
neîncetat. Tu treci prin mijlocul a multe curse. Aproape peste tot vrăjmașul ți-a întins
lațuri ascunse. Deci ia bine seama ca să te poți feri, precum căprioara se ferește de curse
și pasărea de laț.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilia: Ia seama la tine însuți, în PSB, vol. I,
Omilii și cuvântări, Ed. Basilica, București, 2009)
 „Trândăvirea este lenevire a sufletului și moleșeală a minții, întrelăsare a nevoinței,
clevetitoare a lui Dumnezeu ca și când El ar fi nemilostiv și neiubitor de oameni, neput-
ință întru rugăciune. Doctorul își vizitează bolnavii dimineața, iar trândăvia pe cei ce se
nevoiesc în amiaza mare. Stând la rugăciune, trândăvia ne aduce aminte despre unele
21
și astfel se folosește de toată ingeniozitatea spre a ne trage de aici cu căpăstrul unui pre-
text binecuvântat. Trei ceasuri înainte de culcare, demonul trândăviei ne produce
tremurături și dureri de cap, febră și crampe la stomac; iar punându-se masa, ne face să
sărim din așternut; sosind vremea, iarăși ne îngreuiază trupul. Stând noi la rugăciune,
ne cufundă în somn și, prin căscături la vreme nepotrivită, ne împiedică să pronunțăm
stihurile în întregime. Cel ce-și plânge păcatele nu cunoaște trândăvia. Să-l înlăturăm
astfel pe acest tiran cu amintirea greșelilor noastre și să-l batem cu lucrul mâinilor; să-l
târâm înaintea judecății prin cugetarea la bunurile ce vor să fie.” (Sfântul Ioan Scărarul,
Scara Raiului, Editura Învierea, Traducere de mitropolit Nicolae Corneanu, 2007, p. 212-
213)
 „Multa vorbire este scaunul slavei deșarte, prin care aceasta se arată pe sine și se face
cunoscută. Multa vorbire este semnul neștiinței, ușa clevetirii, călăuza glumelor, slu-
jitoarea minciunii, risipirea străpungerii, născătoarea trândăviei, înainte-mergătoarea
somnului, împrăștierea minții adunate în sine, pierzătoarea pazei de sine, răcitoarea
căldurii, întunecarea căldurii.” (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia, vol. IX, XI, EIBMBOR,
București, p. 241)
 „Patimile trupului, ale mâniei, lăcomiei, acediei și ale somnului nu au obiceiul să înalțe
cornul minții. Dar patima iubirii de argint, a iubirii de stăpânire, a vorbirii deșarte și
multe altele obișnuiesc să adauge rău peste rău. Patima judecării altora stă aproape de
unele ca acestea” (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia, vol. IX, 26, 2, 55, EIBMBOR, București,
2013, p. 422)
 „Dar cutezanţa este de multe feluri: îndrăzneşte cineva şi prin cuvînt şi prin atingere şi
prin privire. De la îndrăzneală, vine şi la grăirea în deşert şi la grăirea celor lumeşti şi la
facerea de glume şi la stârnirea râsului necuviincios” (Ava Dorotei, Despre frica de
Dumnezeu, în Filocalia a IX-a, E.I.M.B.O.R, București, 1980, p. 595-596)
 „Când slava deșartă, hrănită și crescută de noi, prinde rădăcini adânci în sufletul nostru,
dă naștere mândriei, fiica ei. Iar mândria poate tot atât de bine ca și slava deșartă să
arunce în prăpastie sufletele celor stăpâniți de ea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Către o femeie
rămasă văduvă de tânără, în: Despre feciorie. Apologia vieții monahale. Despre creșterea
copiilor, Către tatăl credincios, 19, trad. și note de pr. Dumitru Fecioru, București,
EIBMBOR, 2007)
 „Cât despre tăcerea de care vorbesc Părinţii, nu știi ce este, cum nu ştiu mulţi. Căci
tăcerea aceasta nu înseamnă a tăcea cu gura. Pentru că există câte un om care grăiește
zeci de mii de cuvinte folositoare şi i se socoteşte ca tăcere. Şi este un altul care grăieşte
22
deşert şi i se socoteşte ca şi cînd ar fi călcat în picioare toate învăţăturile Mântu-

itorului.” (Sfinții Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, în Filocalia a XI-a, ediție elec-
tronică, Apologeticum, p. 618)
 „Fugi de trândăvia dăunătoare şi, prin lucrul mâinilor, alungă gândurile tristeţii. Nimic
nu e mai dăunător decât trândăvia; din ea s-a născut în neamul nostru fiecare rău. Fă,
aşadar, totul de dragul lui Dumnezeu. (Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos,
traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 84)
 „Șederea şi lenea pricinuiesc tot lucrul rău, iar lucrarea şi sârguirea sunt paza minţii no-
astre.” (Sf. Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopiei Alba Iulia, 1994,
p. 108)
REPERE LITURGICE:
 „Rău mirosind din pricina rănilor răutății, locuiesc în mormântul lenevirii, Hristoase, de
aceea strig Ție: ridică-mă, mântuiește-mă, ca și eu să Te întâmpin cu ramuri de virtuți,
strigând: Osana Lui Dumnezeu” (Tropar la Cântarea a 9-a la Utrenia din ziua de Joi în
Săptămâna Sfintelor Pătimiri)
 „Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhule adevărate, milostivește-Te spre mine,
păcătosul robul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie, nevrednicului, toate câte am greșit
Ție astăzi ca un om (…) păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele
neștiute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și
din lene” (Rugăciunile de seară, Rugăciunea a 3-a, către Sfântul Duh)
 „Ceea ce eşti vas al luminii, de Dumnezeu dăruită, cu razele tale cele luminătoare, lu-
minează inima mea, gonind norii trândăviei mele, şi risipind întunericul păcatului ca
una ce ai născut pe Dumnezeul cel fără de păcate.” (Și acum…la Cântarea a 9-a, la Utre-
nia din ziua de 6 martie)
 „Grijile cele izvoditoare de lene, s-au lăsat pe pământ, de alegerea Apostolilor, Iubitorule
de oameni, când Ți-au urmat Ție, spre dumnezeiască petrecere cea mai presus de
pământ. Pentru aceasta şi după vrednicie dobândind dumnezeiască, arătarea Ta au
cântat : Popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toți vecii.” (Stihiră la Cântarea a 8-a de
la Canonul Utreniei din ziua de 6 august)
 „Izgoneşte Stăpână din smeritul meu suflet, trândăvirea, lenea, negrijirea, nebunia, ne-
astâmpărarea, necurăţia, grăirea împotrivă, neascultarea de poruncile Dumnezeiescului
Duh. Şi către acestea tot nesaţiul, necunoştinţa, năravul cel fără milă, mintea cea fără
mustrare; şi mă mântuieşte.” (Și acum… a Născătoarei, din Canonul Utreniei din ziua a
3-a din ziua de 3 octombrie)
23
 „Să fugi ca de şarpe de gândurile rele. Să nu le dai atenţie deloc, ca să nu facă rădăcini
înlăuntrul tău.” (Cuviosul Iosif Isihastul, Mărturii ale experienţei monahale, Editura
Evanghelismos, Bucureşti, 2016, p. 167)
REPERE TEOLOGICE:
 „Rodul trândăviei este grija de multe. Este acea stare de deznădejde pe care toţi Părinţii
duhovnicești o consideră cel mai mare pericol pentru suflet. Deznădejdea este imposibili-
tatea omului de a vedea ceva bun sau pozitiv; este reducerea la negativism şi pesimism a
tot ceea ce există. Este, cu adevărat, o putere demonică în noi, deoarece diavolul este fun-
damental un mincinos. El îl minte pe om în privința lui Dumnezeu și a lumii; el umple
viaţa de întuneric şi negație. Deznădejdea este sinuciderea sufletului, pentru că, atunci
când omul este sub stăpânirea ei, este absolut incapabil să vadă lumina şi să o doreas-
că”. (Alexander Schmemann, Postul cel Mare: pași spre Înviere, trad. și studiu introduc-
tiv de pr. dr. Vasile Gavrilă, ed. a II-a, rev., Editura Sophia, Bucuresti, 2013, p. 64)
 „Iubirea de stăpânire! Cât ar părea de straniu, tocmai trândăvia și deznădejdea sunt cele
care ne umplu viaţa de iubirea de stăpânire. Viciind întreaga noastră atitudine față de
viaţă, golindu-ne viața de sens ne obligă să căutăm compensaţii într-o atitudine complet
greşită faţă de alte persoane.”. (Alexander Schmemann, Postul cel Mare: pași spre Învi-
ere, trad. și studiu introductiv de pr. dr. Vasile Gavrilă, ed. a II-a, rev., Editura Sophia,
Bucuresti, 2013, p. 65)
 „Vorbăria și pălăvrăgeala arată un lăuntru stricat, care duce la stricarea al-
tora” (Ieromonahul Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină,
București, 2006, p.69)
24
Tema 5
„Iar duhul curăției, al gândului smerit, al
răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie,
slugii Tale.”
„Postul Mare este un „binecuvântat laborator de virtuți.”
(Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae, Mitropolit al Mesoghiei şi Lavreoticii)
SCOP:
 înțelegerea importantei practicării virtuților pentru viața duhovnicească.
OBIECTIVE:
 să identifice formele de manifestare ale patimilor enumerate;
 să cunoască modalitățile prin care omul se poate vindeca de patimi;
 să-și însușească un mod de viață fundamentat pe virtuți.
COMPETENŢE:
A. COGNITIVE
 Cunoaștere: să cunoască cele patru virtuți și importanța lor pentru viața duhov-
nicească;
 Înțelegere: să identifice modul în care se manifestă virtuțile în societatea actuală.
B. COMPORTAMENTALE
 Aplicare: formarea deprinderii de a cere ajutorul lui Dumnezeu pentru dobândirea vir-
tuților;
 Analiză: identificarea necesității și a beneficiilor împlinirii virtuților prin corelație cu
experiențe personale anterioare;
 Evaluare: capacitatea de a lua decizii pentru îmbunătățirea vieții duhovnicești pe baza
mărturiilor din viețile sfinților.
25
Tema 5 „Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l
mie, slugii Tale.”
 Psalmul 40,4: „Ferice de omul care îsi pune încrederea în Domnul și care nu se
îndreaptă spre cei trufași și mincinoși!”
 Psalmul 33,17: „Aproape este Domnul de cei umiliți la inimă și pe cei smeriți cu duhul îi
va mântui.”
 Isaia 66,2: „Spre unii ca aceștia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriți, cu duhul
umilit și care tremură la cuvântul Meu!”
B. NOUL TESTAMENT
 Galateni 6,8: „Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească
putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică”.
 Luca 21,19: „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.
 Matei 11,29: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă
sufletelor voastre!”
REPERE PATRISTICE:
 „Cuvântul că Domnul «a fost pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel»,
înţeles numai în sens bun, înseamnă că e pus spre căderea patimilor şi gândurilor rele
din fiecare credincios şi spre ridicarea virtuţilor şi a tot gândul iubitor de
Dumnezeu.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, A doua sută de capete despre dragoste, în
Filocalia vol. II, E.I.B.M.B.O.R., București, 2008, p. 221)
 „Tăcerea este taina veacului viitor, iar cuvintele, unealta acestei lumi.” (Sf. Isaac Sirul,
Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, vol. X, EIBMBOR, 1981, București, p. 474)
 „Nu te uita cu grijă la avuție, la slavă și putere, nici nu pune prea mult preț pe lucrurile
care-ți slujesc mai ales la viața cea vremelnică, pentru ca nu cumva din grija pentru
acestea să nu poți îngriji cum se cuvine de viața ta cea mai de preț, ci ia seama la tine
însuți, la sufletul tău. Pe el împodobește-l și lui poartă-i de grijă, ca să îndepărtezi de la
el toată necurăția, toată urâciunea relelor moravuri, iar el să fie împodobit și să străluce-
ască în toată frumusețea virtuții.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilia: Ia seama la tine însuți,
în Omilii și cuvântări, EIBMBOR, București, 2004, p. 20)
26
REPERE LITURGICE:
 „Pe tine te cunoaştem întărire adevărului, şi reazem credinţei, părtinitor dogmelor şi aju-
tor bunei credinţe, şi sălăşluire curăţiei, şi vas ales de bună mireasmă Duhului, şi visti-
erie preamare a învăţăturilor, şi temei Bisericii lui Hristos, arătătorule de cele dumnezei-
eşti de Dumnezeu insuflate.” (Stihiră la Vecernie, Minei pe luna iunie, ziua a 2-a)
duhul gândului smerit
 „Cu cuget smerit, şi cu lăudată supunere, te-ai dat spre ascultarea slugilor lui
Dumnezeu; pentru aceea însuşi te-a suit pe tine, către înălţimea nepătimirii.” (Stihiră la
Cântarea a 3-a, din Canonul sfântului Autonom, Minei pe Luna septembrie, ziua a 11-a)
duhul răbdării
 „Vino dar, și nu mă lepăda pentru cârtirea și nerăbdarea mea”… Vino și dă-ne cu su-
flarea Ta, inimă zdrobită, ca prin răbdare să mântuim sufletele noastre” (Acatistul
Sfântului Duh, Icosul al 7-lea)
duhul dragostei
 „…dă-le lor să-Ți slujească cu frică și cu dragoste și întru nevinovăție și fără osândă să
se împărtășească cu Sfintele Tale Taine și să se învrednicească de cereasca Ta
împărăție” (Rugăciunea a doua pentru Credincioși, Liturghia Sfântului Ioan Gură de
Aur)
 „Născătoare de Dumnezeu, dă-mi virtute tare, ca să mă arăt totdeauna cu preablândă
voire şi cu bună dragoste către săraci şi străini, şi către mulţimea lipsiţilor, şi ca să
îmbrăţişez necâştigarea, care poate să mă apropie către Dumnezeu”. (Stihiri ale Preas-
fintei Născătoarei de Dumnezeu, Slujba de vineri, Octoih, gl.1)
 „Sfântul Siluan Atonitul: O, omule, învaţă smerenia lui Hristos, şi-ţi va da Domnul să
guşti dulceaţa rugăciunii. Şi dacă tu vrei să te rogi adesea, atunci fii smerit, înfrânat,
mărturisindu-te curat, şi te va iubi pe tine rugăciunea.” (Părinţii din Muntele Athos,
Despre rugăciune, Ed. Sophia, Bucureşti, 2019, p. 79)
 „Virtuţile sunt cu adevărat dispoziţii lăuntrice statornice, care, prin toate lucrările fac-
ultăţilor noastre, ne îndreaptă către Dumnezeu.” (Jean-Calude Larchet, Athosul şi
duhovnicii pe care i-am cunoscut, Ed. Sophia, 2022, p. 222)
27
 „Râvna, „cugetul plecat”, tăcerea şi rugăciunea, necârtirea, blândeţea şi liniştea să

stăpânească viaţa noastră.” (Gheronda Iosif Vatopedinul, Cateheze vatopedine, Ed. Do-
xologia, Iaşi, 2021, p. 296)
REPERE TEOLOGICE:
 „Duhul curăţiei nu trebuie luat ca simplă curăţie trupească de păcatele desfrânării.
Curăţia este prima treaptă a nepătimirii, starea sufletului curăţit de patimi, gata pentru
lucrarea virtuţilor. „Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?” ziceau evreii
în robia babilonică, pe care tâlcuindu-o Părinţii, ne învaţă că nu putem aduce nici un rod
de faptă bună câtă vreme ne aflăm în robia patimilor. De aceea şi pune Sfântul Efrem
curăţia în fruntea tuturor celorlalte virtuţi, ca una ce stă la începutul vieţii virtuoase.
(Părintele Petroniu Tănase, „Doamne şi Stăpânul vieţii mele. Rugăciunea pocăinţei”, în
Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, 1984, pp. 570-581)
 „Cine are pe Duhul Sfânt are dragoste, iartă, are milă față de toți. Toți cei care au ferici-
rea să aibă duhovnic au multă pace în suflet, dacă se mărturisesc cu sinceritate și
împlinesc ce le spune părintele. Au pace în suflet pentru că, de câte ori se duc la biserică
și se smeresc, se roagă și ascultă Sfânta Liturghie, sunt binecuvântați de Dumnezeu. Iar
Duhul Sfânt le descoperă darurile lui Dumnezeu pe măsură ce se smeresc.” (Monah Pro-
clu Nicău, Conștiință, spune-mi tu, colecția Crinii țarinii, vol. 3, Editura Nicodim
Caligraful, Putna, 2016)
 „În predica Sa despre fericiri, Domnul descrie inima vrednică de rai. În alcătuirea ei in-
tră: smerenia, plânsul și zdrobirea inimii, blândețea și nemânierea, deplina iubire de
dreptate, desăvârșita milostenie, curăția inimii, iubirea de pace și împăciuirea, răbdarea
necazurilor (...). Dorești raiul? N-ai decât să fii astfel și încă de aici vei pregusta din raiul
în care ai să intri după moarte, ca moștenitor”. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din
Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, editura Sofia, București, 1999, p. 51)
 „Cele ce trebuie să caracterizeze viața noastră de acum sunt credința, pocăința, războiul
cu păcatul în toate formele lui, umblarea întru căile Domnului, aducerea roadelor
pocăinței, înmulțirea talanților dați nouă spre lucrare, îmbrăcarea cu omul cel nou. Ori-
cine este în Hristos, făptură nouă este (II Corinteni 5,17)”. (Sfântul Ioan de Kronstadt,
Spicul viu, gânduri despre calea mântuitoare, ediția a doua, editura Sofia, București,
2009, p. 103)
28
Tema 6
„Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca
să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc
pe fratele meu, că binecuvântat ești în
vecii vecilor. Amin.”
„Păcatul meu înaintea mea este pururea” (Psalm 50,4)
SCOP:
 formarea deprinderii de a-și cerceta propriile neputințe și de a-și corecta greșelile, fără a
le justifica sau ascunde după greșelile celorlalți.
OBIECTIVE:
 să conștientizeze importanța vederii păcatelor personale pentru a putea crește duhov-
nicește;
 să identifice remedii pentru evaluarea și depășirea propriilor greșeli și neputințe;
 să propună o nouă raportare la sine și la ceilalți, prin intermediul rugăciunii adresate lui
Dumnezeu.
COMPETENŢE:
A. COGNITIVE
 Cunoaștere: recunoașterea propriilor neputințe și greșeli ca fundament al creșterii
duhovnicești;
 Înțelegere: înțelegerea faptului că vederea propriilor greșeli este un dar al Lui
Dumnezeu care se oferă prin rugăciune.
B. COMPORTAMENTALE
 Aplicare: rostirea rugăciunii Sf. Efrem în momentele în care suntem tentați de a-i eval-
ua pe ceilalți prin prisma propriilor păcate;
 Analiză: analiza atitudinii vameșului și a fariseului față de Dumnezeu, față de sine și
de aproapele;
29
Tema 6 „Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu
osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.”
 Evaluare: formarea deprinderii de a evalua obiectiv propriile acțiuni și comportamente.
 „Levitic 19, 17-18: „Să nu dușmănești pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe apro-
apele tău, ca să nu porți păcatul lui. Să nu te răzbuni cu mâna ta și să nu ai ură asupra
fiilor poporului tău, ci să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru”.
 Cartea lui Tobit 3, 3: „Adu-ţi aminte de mine şi caută spre mine şi nu mă pedepsi pentru
păcatele mele şi pentru greşelile mele şi ale părinţilor mei. Căci noi am păcătuit înaintea
Ta!”
 Psalmul 50,3-4: „Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă
curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea”.
B. NOUL TESTAMENT
 „Matei 7, 3-5: „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în
seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău, şi iată bârna este
în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi
paiul din ochiul fratelui tău”.
 Matei 12,41: „Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor
osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată aici este mai mult decât Iona”.
 Romani 15,4: „Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră,
ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde”.
REPERE PATRISTICE:
 „Cuvântul „De voiește cineva să știe că are iubire de frați și dragoste adevărată, se va
încredința despre aceasta când se va vedea pe sine plângând pentru greșelile fratelui și se
va veseli de înaintările și de darurile lui.” (Sf. Ioan Scărarul, Cuvântul IV, 40, în Filocal-
ia, vol. IX, EIBMBOR, București, 2013, p. 133)
 „Dragostea e după calitate, asemănarea cu Dumnezeu, iar după lucrare, beție a sufletu-
lui, după însușire izvorul credinței, adâncul îndelungii-răbdări, oceanul smereniei,
lepădarea a tot cugetul potrivnic. Cel ce iubește pe Domnul a iubit mai întâi pe fratele
său”. (Sf. Ioan Scărarul, Cuvântul XXX, 3, 4, 15, în Filocalia, vol. IX, EIBMBOR,
30
 „A avea îndelungă răbdare înseamnă a sta neclintit în împrejurări aspre și a aștepta re-
lele, a aștepta sfârșitul încercării și a nu da drumul iuțimii la întâmplare, a nu vorbi cu-
vânt neînțelept, nici a gândi ceva din cele ce nu se cuvin unui închinător al lui
Dumnezeu.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 21, în Filocalia vol. II,
EIBMBOR, București, 2008, p. 41)
REPERE LITURGICE:
 „Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşelile noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele
cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu
mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni.” (Rugăciune din
rânduiala Obedniței)
 „Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă, şi lucrător porun-
cilor Sale iscusit să mă arate.” (Rugăciunea „Nepătată..” din Rânduiala rugăciunilor de
seară)
 „Ca fiul cel desfrânat am venit și eu, Îndurate, care toată viața am cheltuit-o întru
înstrăinare; risipit-am bogăția pe care mi-ai dat-o, Părinte; primește-mă pe mine, cel ce
mă pocăiesc, Dumnezeule și mă miluiește” (Slava de la Litie din Duminica fiului risipi-
tor)
 „Vezi-mi, Hristoase, necazul inimii, vezi întoarcerea mea, vezi-mi lacrimile, Mântuitorule
și nu mă trece cu vederea pe mine, ci mă îmbrățișează iarăși cu milostivire, numărându-
mă împreună cu mulțimea celor mântuiți; ca să laud cu mulțumire milele Tale”. (Stihiră
la Cântarea a IX-a de la Utrenia din Duminica fiului risipitor)
 „De n-a și păcătuit nimeni ca mine, totuși primește-mă, Milostive Mântuitorule, și pe
mine, care cu frică mă pocăiesc și cu dragoste strig: păcătuit-am Ție unuia, nelegiuit-am,
miluiește-mă!” (Stihiră la Tricântarea de la Cântarea a 8-a din Denia Canonului celui
Mare din ziua de Joi, Săptămâna a 5-a a Postului)
 „Dacă nu există pocăinţă sinceră şi smerenie, pentru ca omul să simtă mila lui
Dumnezeu ca pe o necesitate, doar nevoinţele exterioare şi silirea de sine (fără dis-
cernământ) duc la înşelare.” (Ieromonahul Eftimie Athonitul, Din tradiţia ascetică şi
isihastă a Sfântului Munte Athos, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2016, p. 413)
31
 „- Gheronda, atunci când văd o oarecare neorânduială la ascultare, osândesc în sinea

mea.
-Tu să cauți la buna ta rânduială, iar nu la neorânduielile celorlalți. Să fii aspră cu tine
însăți și nu cu ceilalți. Ce treabă ai făcut astăzi?
-Am șters praful.
-Ai șters praful de pe ceilalți sau de pe tine însăți?
-Din păcate, l-am șters de pe ceilalți.
- Ascultă, vei începe să faci treabă cu tine însăți când vei înceta să te ocupi de ceea ce
fac ceilalți din jurul tău. Dacă te ocupi de tine însăți și încetezi să te ocupi de ceilalți, vei
vedea numai greșelile tale, iar la ceilalți nu vei vedea nici o greșeală (…) De aceea, să te
cercetezi și să veghezi pururea asupra ta ca să te izbăvești de mândria cea ascunsă, dar
să ai și prihănire de sine cu discernământ, ca să nu îi osândești în sinea ta pe ceilalți. În
felul acesta, te vei îndrepta.” (Cuviosul Paisie, Cuvinte duhovnicești V, Patimi și virtuți,
Editura Evanghelismos, București, 2017, pp. 105- 106).
 „Oamenii ar trebui să-L iubească pe Dumnezeu, dar ei iubesc banii, bunurile materiale,
muzica şi multe altele de acest fel. Puterea de iubire, care i-a fost dată omului de
Dumnezeu la creaţie pentru ca pe El să-L iubească, a fost abătută de la scopul ei firesc şi
se risipeşte în lucrurile lumii, dând astfel naştere la felurite patimi.” (Jean-Calude Lar-
chet, Athosul şi duhovnicii pe care i-am cunoscut, Ed. Sophia, 2022, p. 129)
REPERE TEOLOGICE:
 „Omul care își vede propriile păcate și nu-l judecă pe fratele său va putea, cu adevărat,
să îl și iubească. El va spune astfel: „Sunt destul de scârbit de mine însumi pentru a mai
putea fi de altcineva. Știu că omul, dupã chipul lui Dumnezeu, este Taină și Iubire, dar
mai știu că această iubire se poate schimba în ură. Respect Taina și nu aștept nimic în
schimb. Trimite-mi Tu, Doamne, iubirea, căci ea este rodul harului Tău”. (Olivier
Clément, trimiterea)
 „Frații mei, pentru această pricină, sfânta smerenie este cea mai vestită din toate vir-
tuțile, pentru că numai aceasta poate să le păzească pe toate și fără ea, toate sunt nimic.
Cel ce are smerenie în inima sa, chiar de-ar avea toate faptele bune, pururea se socoate
pe sine sărac și că, înaintea lui Dumnezeu, nu a făcut nimic bun. (Extras din Ne vorbește
Părintele Cleopa, vol. 8, ed. îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei
Romanului, 1999, pp. 84-85)
32
 „Omul e slab. Ușor șchiopătează și de aceea îi dă ocazia Dumnezeu ca să se smerească.

Că smerenia stă la temelia vieții creștine. Smerenia cu dragostea. Dar o dragoste fără
smerenie nu se poate concepe din punct de vedere creștin. Dragostea cea mai mare de
Dumnezeu și de oameni are la temelie smerenia. (Transcriere și adaptare dintr-un in-
terviu realizat de TRINITAS TV cu părintele Simeon Zaharia - aprilie 2016)
 „Pocăința osârdnică, de fiecare zi și de fiecare clipă trebuie să ne ducă la îndreptare, la
virtute și la desăvârșire: zi de zi, ceas de ceas trebuie să fim mai buni. Pocăința trebuie
să scoată din om suspine și lacrimi, ca la vameș și desfrânată”. (Sfântul Ioan de Kron-
stadt, Spicul viu, gânduri despre calea mântuitoare, ediția a doua, Editura Sofia,
33
Tema 7
„Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-
mă!”- Împreună cu Hristos spre Înviere
„Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește in mine” (Galateni 2,20)
SCOP:
 înțelegerea faptului că împlinirea umanului se realizează prin sfințenia vieții.
OBIECTIVE:
 să precizeze trei modalități prin care credinciosul se poate ridica din întunericul pati-
milor spre a trăi lumina Învierii;
 să cunoască motivul întrupării lui Hristos și a jertfei de pe cruce;
 să identifice/trăiască mântuirea ca fiind viața în Hristos.
COMPETENŢE:
A. COGNITIVE
 Cunoaștere: conștientizarea faptului că pe drumul către Înviere suntem împreună cu
Hristos;
 Înțelegere: înțelegerea faptului că toate facultățile sufletului, (rațiune, simțire și voință)
ajung la desăvârșire cu ajutorul lui Dumnezeu
B. COMPORTAMENTALE
 Aplicare: capacitatea de a explica semnificația duhovnicească/teologică a icoanei Po-
gorârii Mântuitorului la iad (Icoana Învierii)
 Analiză: vieții cuvioasei Maria Egipteanca pentru a urma un model cum omul poate
birui păcatul
 Evaluare: prezentarea unor concluzii personale cu privire la bucuria de a călători în
perioada Postului Mare cu perspectiva Învierii.
34
Tema 7 „Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă!”
Împreună cu Hristos spre Înviere
 Psalmul 6, 1-2: „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia ta să mă
cerți. Miluiește- mă, Doamne, că neputiincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulbu-
rat oasele mele”.
 Psalmul 120, 1-2: „Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul
meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul”.
 Psalmul 142,7-8: „Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața
ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în groapă. Fă să aud dimineața
mila ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am
ridicat sufletul meu”.
B. NOUL TESTAMENT
 Ioan 15, 4-5: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă
de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în mine. Eu sunt
vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine șin Eu în el, acela aduce roadă multă,
căci fără Mine nu puteți face nimic”.
 Romani 5,8-9: „dar Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru
noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși. Cu atât mai vârtos deci, acum, fiind
îndreptați prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie.”
 I Timotei 2, 3-4: „Că acesta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul
nostru. Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să
vină.”
REPERE PATRISTICE:
 „Domnul se zice: lumină, viaţă, înviere şi adevăr. Lumină, ca Cel ce dă strălucire su-
fletelor, luminează mintea spre înțelegerea lucrurilor tainice și arată tainele care nu pot fi
văzute decât de cei curați cu inima. Viață, ca Cel ce dă sufletelor ce iubesc pe Domnul
puterea de a se mișca spree cele dumnezeiești. Înviere, ca cel ce ridică mintea din alipirea
moartă de cele materiale, curăţind-o de toată stricăciunea şi amorţirea. Adevăr, ca Cel ce
dăruiește celor vrednici deprinderea nechimbătoare a celor bune.” (Sfântul Maxim Măr-
turisitorul, A doua sută a capetelor gnostice, 70, în Filocalia, vol. II, EIBMBOR,
35
 „Aşadar, intră în tine însuţi, adună gânduri mântuitoare şi îngrijeşte-te să sfărâmi prin
ele inima ta cea învârtoşată, înalţă-te la cer, coboară-te în cele mai dedesubt; priveşte-te
pe tine însuţi şi priveşte în jurul tău, şi caută pretutindeni săgeţi pentru lovirea, bice
pentru rănirea, ciocane pentru înmuierea inimii tale împietrite. să ne grăbim în urma va-
meşului a naşte în sufletul nostru acelaşi strigăt tânguitor: „Dumnezeule, milostiv fii mie,
păcătosului!, (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Pregătirea pentru spovedanie și Sfânta
Împărtășanie. Predici la Triod, Ed. Sophia, București, 2007, p. 7)
 „Şi coborîndu-Se de bună voie în inima pământului, unde ne ţinea închişi vicleanul,
după ce ne înghiţise prin moarte, a ridicat din nou toată firea cea robită la cer, după ce a
smuls-o de acolo prin înviere. Prin aceasta El ne este cu adevărat "odihnă", "tămăduire"
şi "har". (Sfântul Maxim Mărturisitorul, A doua sută a capetelor gnostice, 64, în
Filocalia, vol. III, EIBMBOR, București, 2023, p. 424)
 „Înviere nestricăcioasă numeşte pe cea din viaţa de faţă, venită din schimbarea mora-
vurilor. Căci când desfrânatul se face neprihănit şi lacomul milostiv şi cel aspru, blând, a
venit învierea încă aici, ca o arvună a celei viitoare. Şi cum e această înviere ? Prin fap-
tul că păcatul a fost omorât şi dreptatea s-a înălţat, că viaţa cea veche a încetat şi cea a
tot nouă şi îngerească e trăită». (Sf. Ioan Scărarul, Scara Raiului, Filocalia a 9-a,
E.I.B.M.B.O.R., București, 1980, p. 437, nota 491)
REPERE LITURGICE:
 „Suspinării vameşului să urmăm toţi şi, cu Dumnezeu vorbind, să strigăm către Dânsul
cu lacrimi fierbinţi: Iubitorule; de oameni, greşit-am ! Milostive îndurate, milostiveşte-Te;
şi mă mântuieşte!” (Tropar la cântarea a 8-a de la Utrenia Duminicii vameșului și a
fariseului)
 „Adâncul păcatelor mă cuprinde pururea şi valul greşalelor mă cufundă; îndreptează-mă
la limanul vieţii, Hristoase Dumnezeule, şi mă mântuieşte, Împărate al slavei.” (Stihiră
la Cântarea a 6-a, din Utrenia Duminicii fiului risipitor)
 „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos! Mântuiește-ne pe noi, Fiul Lui
Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morți, pe cei ce-Ți cântăm: Aliluia!” (Antifonul al 2-lea de
la Sfânta Liturghie)
 „Scosu-s-a Adam din Rai pentru mâncare; pentru aceasta și șezând în preajma lui
plângea tânguindu-se și cu glas de umilință zicea: Vai mie ce am pătimit eu ticălosul. O
poruncă am călcat a Stăpânului meu și de tot binele m-am lipsit. Raiule preasfinte, cel ce
36
ești pentru mine sădit și pentru Eva încuiat, roagă pe Cela ce te-a făcut pe tineși pe mine
m-a zidit ca să mă satur de florile tale. Pentru aceasta și Mântuitorul către dânsul a zis:
Zidirea mea nu voi să piară ci voiesc să se mântuiască și la cunoștința adevărului să
vină. Că pe cel ce vine la Mine nu îl voi goni afară.” (Slava de la Stihoavnă din Dumini-
ca lăsatului sec de brânză)
 „Eu, Dumnezeul meu, vreau să mă faci bine, ca să Te binecuvântez şi să Te slăvesc. Dar
dacă Tu ştii că altceva este de folos spre mântuirea mea, voia Ta să se facă.” (Cuviosul
Iosif Isihastul, Mărturii ale experienţei monahale, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2016, p.
175)
 „Râvna, zelul, bunăvoinţa, cugetul smerit, îngăduinţa reciprocă, iubirea frăţească şi toate
cele ce exprimă fericita iubire dumnezeiască, să fie permanenta noastră îndeletnicire.
(Gheronda Iosif Vatopedinul, Cateheze vatopedine, Ed. Doxologia, Iaşi, 2021, p. 242)
 „Sfântul Paisie Aghioritul: Când rugăciunea vine din inimă, ea îndepărtează oboseala,
somnul, foamea, pentru că sufletul se încălzeşte, astfel încât deja nu mai vrei nici să dor-
mi, nici să mănânci. Trăirea unei stări înalte şi hrănirea sunt diferite. Te hrăneşti
duhovniceşte.” (Părinţii din Muntele Athos, Despre rugăciune, Ed. Sophia, Bucureşti,
2019, p. 88)
REPERE TEOLOGICE:
 „Dintre toate fiinţele create de Dumnezeu, omul singur a fost înzestrat cu darul vorbirii.
Toţi Sfinţii Părinţi văd în aceasta adevărata „pecete” a Chipului Divin în om, pentru că
Dumnezeu însuşi se descoperă ca şi Cuvânt (Ioan 1, 1). Dar, fiind darul suprem, este prin
acelaşi simbolism supremul pericol. Fiind adevărata expresie a omului, mijlocul realizării
de sine este din acest punct de vedere şi cauză a căderii sale şi a distrugerii de sine, a
trădării şi a păcatului. Cuvântul mântuie şi cuvântul ucide; cuvântul inspiră şi cuvântul
otrăveşte. Cuvântul este modul de exprimare al Adevărului, dar şi al înşelării demonice.
Având o putere pozitivă fundamentală, el are astfel, totuşi, şi o imensă putere negativă.
Cu adevărat el zideşte pozitiv sau negativ. Atunci când este deviat de la originea şi
scopul său dumnezeiesc, cuvântul devine deşertăciune. (Alexander Schmemann, Postul
cel Mare: pași spre Înviere, trad. și studiu introductiv de pr. dr. Vasile Gavrilă, ed. a II-a,
rev., Editura Sophia, Bucuresti, 2013, p.37)
37
 „Apostolul Pavel grăiește: „Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu
El” (Romani 6,6). Aceasta nu este o acțiune mecanică, ci o schimbare sufletească sau o
întoarcere totală a gândurilor, scopurilor, dorințelor, simțămintelor. Mai înainte, toate
acestea erau mânjite de iubirea de sine; acum ele sunt închinate cu lepădare de sine lui
Dumnezeu, în Hristos Iisus, prin harul Duhului Sfânt”. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâl-
cuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sofia, București, 1999, p. 49)
 „Ce ne apropie de Dumnezeu sau ce ne face casnici, rudenii ale lui Dumnezeu, fii ai Lui?
– Chipul viu al lui Dumnezeu, pus sau înnăscut în sufletul nostru, unirea cu Dumnezeu
prin credința în care am intrat în urma botezului, născându-ne din apă și din duh și
făcându-ne casnici ai lui Dumnezeu, îndatorirea de o parte și de cealaltă: din partea
Domnului – să ne miluiască și să ne educe duhovnicește pentru Împărăția cerurilor,
pentru viața veșnică în Dumnezeu; din partea noastră – dorința și străduința de a-L iubi
pe Dumnezeu, cela ce ne-a iubit pe noi cum nu se poate mai mult, să îi bineplăcem prin
împlinirea poruncilor Lui și să viețuim în chip sfânt, îndepărtându-ne de păcate și
aducându-i prinosul pocăinței”. (Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, gânduri despre
calea mântuitoare, ediția a doua, Editura Sofia, București, 2009, p. 107)
38
Bibliografie
 BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ, tipărită cu bine-  Idem, Despre curăţia şi neprihănirea (castitatea)
cuvântarea P.F. Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii nestricăcioasă, agonisită de cei stricăcioşi, prin osteneli
Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de şi sudori, în „Filocalia a IX-a”, E.I.B.M.B.O.R.,
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, București, 1980.
2005.
 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre
Cărți de cult dragoste, în „Filocalia” vol. II, E.I.B.M.B.O.R,
București, 2008.
 Triodul, E.I.B.M.B.O.R., București, 2010.
 Idem, A doua sută de capete despre dragoste, în
 Ceaslov, E.I.B.M.B.O.R, București, 2014. „Filocalia” vol. II, E.I.B.M.B.O.R., București, 2018.
 Liturghier, E.I.B.M.B.O.R, București, 2012.  Idem, A doua sută a capetelor gnostice, în „Filocalia”
 Molitfelnic, E.I.B.M.B.O.R, București, 2019. vol. III, E.I.B.M.B.O.R., București, 2023.
 Mineiul pe Iunie, E.I.B.M.B.O.R, București, 2012.  Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Edi-
tura Episcopiei Alba Iulia, 1994.
 Mineiul pe Septembrie, E.I.B.M.B.O.R, București, 2012.
 Talasie Libianul, Suta a treia, în „Filocalia” vol. IV,
 Octoihul mare, E.I.B.M.B.O.R, București, 2003. E.I.B.M.B.O.R., București, 2021.
Părinți şi Scriitori Bisericești  Sfinții Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, în
„Filocalia a XI-a”, E.I.B.M.B.O.R., București, 2017.
 Filocalia vol. I - editie jubiliară 2018 - E.I.B.M.B.O.R,
București, 2018. Cărți
 Ava Dorotei, Despre frica de Dumnezeu, în Filocalia a  Alexiev, Arhim. Serafim, Tâlcuire la rugăciunea
IX-a, E.I.M.B.O.R, București, 1980. Sfântului Efrem Sirul, Editura Sofia, București, 2011.
 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omiliile la Postul Mare,  Idem, Leacul uitat, Editura Sofia, București, 2020.
Editura Anastasia, București, 1997.
 Braniște, Pr. Prof., Ene, Liturgica generală. Vol. I,
 Idem, Omilia a III-a Despre milostenie şi la Cele zece Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002.
fecioare, în „Omilii despre pocăință”, EIBMBOR,
București, 1998.  Bălan, Arhim. Ioanichie, Ne vorbește Părintele Cleopa,
vol. 8, ediția a II-a, Editura Episcopiei Romanului,
 Idem, Omilia a V-a la Profeţii Iona, Daniel şi la cei trei 1999.
tineri, în „Omilii despre pocăință”, E.I.B.M.B.O.R.,
București, 1998.
 Idem, Omilia a VII-a, Dumnezeu este grabnic la
mântuire şi zăbavnic la mânie în „Omilii despre
pocăință, ”, EIBMBOR, București, 1998.
 Idem, Omilii la Epistola către I Corinteni, Editura
Andreiană, Sibiu, 2016.
 Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului,
Editura Învierea, Traducere de
mitropolit Nicolae Corneanu,
2007.
39
 Calinic Botoșăneanul, P.S., Triodul, Golgota pocăinței,  Necula, Pr. Prof. Dr. Nicolae D., Biserică şi cult pe
Editura Doxologia, Iași, 2011. înţelesul tuturor, Editura Europartener, Bucureşti,
1996.
 Eftimie Athonitul, ierom., Din tradiţia ascetică şi
isihastă a Sfântului Munte Athos, Editura Evanghelis-  Cuviosul Paisie, Cuvinte duhovnicești V, Patimi și
mos, Bucureşti, 2016. virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2017.
 Ilie, Arhim. Cleopa, Îndrumări duhovnicești, Editura  Paraschiv, Protos. Teodosie, Maxime și cugetări pa-
Teognost, Cluj-Napoca, 2004. tristice. Sfântul Ioan Gură de Aur, vol. I., Editura Ade-
nium, 2014.
 Clement, Olivier, Trei rugăciuni: Tatăl nostru, Rugă-
ciunea Împărate ceresc, Rugăciunea Sfântului Efrem  Părinţii din Muntele Athos, Despre rugăciune, Ed.
Sirul, trad. Ileana Grigore, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, Sophia, Bucureşti, 2019.
2014.
 Schmemann, Pr. Alexander, Postul Mare: pași spre
 Ică, diac.I. Ioan jr., Sfântul Maxim (580-662) şi tova- Înviere, Editura Sophia, București, 2013.
răşii săi întru martiriu: Papa Martin, Anastasie Mo-
 Idem, Postul cel Mare, Editura Doris, Bucuresti, 1998.
nahul, Anastasie Apocrisiarul. “Vieţi”, actele pro-
cesului, documentele exilului, ed. Deisis, Sibiu, 2004.  Schmemann, Alexander, Postul cel Mare, Editura So-
fia, Bucureşti, 2013.
 Cuviosul Iosif Isihastul, Mărturii ale experienţei mo-
nahale, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2016.  Tănase, Arhim. Petroniu, Chemarea Sfintei Ortodoxii,
Editura Bizantină, București, 2006.
 Iosif, Gheronda Vatopedinul, Cateheze vatopedine,
Editura Doxologia, Iaşi, 2021.  Idem, Doamne şi Stăpânul vieţii mele. Rugăciunea
pocăinţei, în „Convorbiri duhovnicești”, Episcopia
 Ioannikios, arhim., Patericul atonit, Editura Bu-
Romanului și Hușilor, 1984.
navestire, Bacău, 2000.
 Idem, Ușile pocăinței, ediția a III-a, Editura Doxologia,
 Koutsa Simeon, Mitropolit de Nea Smirna, Plânsul
Iași, 2011.
adamic. Canonul cel mare al Sfântului Andrei Crite-
anul, Editura Doxologia, Iași, 2012.  Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scrip-
tură pentru fiecare zi din an, Editura Sofia, București,
 Larchet, Jean-Calude, Athosul şi duhovnicii pe care i-
1999.
am cunoscut, Editura Sophia, 2022.
 Tihon, Arhim.,Tărâmul celor vii, Ed. Doxologia, Iaşi,
 Idem, Viața Liturgică, Editura Doxologia, Iași, 2017.
2015.
 Sfântul Luca al Crimeei, Tâlcuire la rugăciunea
 Vlachos, Ierotheos, Mitropolit al Nafpaktosului, O no-
Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, 2014.
apte în pustia Sfântului Munte, Editura Sopfia,
 Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, tra- Bucureşti, 2019.
ducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire,
Galaţi, 2002.
 Makarios Simonopetritul, Triodul explicat: mistagogia Alte surse
timpului liturgic, Editura Deisis, Sibiu, 2008.  Transcriere și adaptare dintr-un interviu realizat de
 Nellas, Panayotis, Omul – animal indumnezeit. Per- TRINITAS TV cu părintele Simeon Zaharia - aprilie
spective pentru o antropologie ortodoxă, Editura De- 2016.
isis, Sibiu, 1999.
 Nicău, Monah Proclu, Conștiință, spune-mi tu, în
colecția „Crinii țarinii”, vol. 3, Editura Nicodim
Caligraful, Putna, 2016.
 Nicodim Episcopul, Predici la Postul Mare,
E.I.B.M.B.O.R., București, 2005.
40
Venim în sprijinul
dumneavoastră.
Solicitaţi colecţia de afişe catehetice!

catehizare.mmb@gmail.com
Echipa de proiect
Pr. Bogdan RACU (inspector învățământ și catehizare)

Coordonator proiect
Pr. Vasile CRISTIAN (responsabil cu catehizarea, Protopopiatul Iași 1)
Coordonator proiect
Pr. Ciprian NANI (Protopopiatul Iași 1)

Obiective și competențe specifice, repere liturgice
Pr. Ștefan ZAHARIA (responsabil cu catehizarea, Protopopiatul Piatra Neamţ)
Repere aghiografice
Pr. Cosmin Constantin PRISTAVU (Protopopiatul Dorohoi)
Repere patristice
Pr. Marius Ionuţ TABARCEA (responsabil cu catehizarea, Protopopiatul Paşcani)
Concept grafic şi tehnoredactare
Pr. Petru Constantinescu (responsabil cu catehizarea, Protopopiatul Hârlău)
Colaborator
Biroul de catehizare al Arhiepiscopiei Iaşilor
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, Nr.16, Cod: 700064, Iaşi, România
catehizare.mmb@gmail.com
Cateheză MMB

Program Catehetic Postul Mare 2024 - Lucru, Corectură(1)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Program Catehetic Postul Mare 2024 - Lucru, Corectură(1)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biroul de catehizare

„Să parcurgem Postul Mare cu

„Să parcurgem Postul Mare cu

În realizarea Programului catehetic dedicat Postului Mare, s-a

O particularitate a Programului este și faptul că oferă pentru

fundamentală a relaţiei mele cu ceilalţi, o încercare de subordonare a lor faţă de mine.

deşert şi i se socoteşte ca şi cînd ar fi călcat în picioare toate învăţăturile Mântu-

 „Râvna, „cugetul plecat”, tăcerea şi rugăciunea, necârtirea, blândeţea şi liniştea să

 Evaluare: formarea deprinderii de a evalua obiectiv propriile acțiuni și comportamente.

 „- Gheronda, atunci când văd o oarecare neorânduială la ascultare, osândesc în sinea

 „Omul e slab. Ușor șchiopătează și de aceea îi dă ocazia Dumnezeu ca să se smerească.

Solicitaţi colecţia de afişe catehetice!

Pr. Bogdan RACU (inspector învățământ și catehizare)

Pr. Ciprian NANI (Protopopiatul Iași 1)

S-ar putea să vă placă și