Păstorirea este mai mult decât predicarea

În funcție de păstor, fiecare în parte are anumite tendințe și anumite ispite. Unii sunt tentați să se implice în
problemele relaționale urgente sau în chestiunile practice, și nu mai au suficient timp în vederea pregătirii
unor predici sănătoase. Alți păstori se cufundă în studiul lor, folosind ca și scuză timpul de pregătire a predicii
pentru a-i ține la distanță pe oameni cu problemele lor.

Acest articol este mai mult pentru cei din urmă decât pentru cei dintâi, și ideea sa este simplă: slujirea
pastorală înseamnă mai mult decât predica. Acest articol este, de asemenea, pentru bărbații care aspiră să fie
pastori, precum și pentru bărbații care slujesc ca pastori asociați sau asistenți și, poate, predică mai puțin
decât le-ar plăcea.

Nu doar că slujirea pastorală înseamnă mai mult decât predicarea, însă există un punct comun care leagă
predicarea de toate celelalte părți importante ale acestei slujbe: aducerea Bibliei în contact cu detaliile
complicate ale inimilor, minților și vieților oamenilor. Slujirea pastorală înseamnă mai mult decât predicarea,
iar predicarea înseamnă mult mai mult decât a arunca cu bombele adevărului Scripturii de la anumite înălțimi
ca să atingă teritorii imune la șocuri. Dacă vrei să fii pastor (sau ești deja pastor, dar nu predici atât de mult pe
cât ți-ai dori), poți crește ca predicator practicând în mod constant acest model în fiecare sferă a slujirii tale:
aducerea Bibliei în viețile oamenilor.

Deci, pe lângă predicare, ce mai presupune păstorirea?

Păstorirea înseamnă ucenicizare

Prin „ucenicizare”, mă refer la dezvoltarea relațiilor personale, în care scopul principal este acela de a ajuta
pe altcineva să devină mai matur în Hristos. Felul în care apostolul Pavel a făcut acest lucru în lucrarea sa
apostolică de evanghelizare, ne oferă un model permanent pentru păstorii de astăzi.

Pavel tânjea cu atâta afecțiune ca tesalonicenii să vină la Hristos și să crească în Hristos, încât, așa cum le
amintește, „eram gata să vă împărtășim nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci și viețile noastre, atât de
scumpi ne ajunseserăți” (1 Tesaloniceni 2:8). El nu le-a predicat doar în grupuri mari, ci, „precum un tată cu
copiii săi, v-am îndemnat pe fiecare dintre voi, v-am încurajat și v-am poruncit să vă purtați într-un chip
vrednic de Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2:11-12). Pavel nu a inclus Biblia doar într-o întâlnire mai mare cu
biserica, ci în nenumărate conversații personale.

În cursul unei săptămâni obișnuite, în mod personal pe cine îndemnați și cui îi cereți socoteală? Cu cine stai și
discuți nu numai Evanghelia, dar și propria ta viață?
Păstorirea înseamnă consiliere

Consilierea vizează același scop ca și ucenicizarea, dar se concentrează pe păcate, lupte și suferințe mai
acute. Consilierea este ca un vârtej învolburat ce apare în cursul ucenicizării; ne dăm deoparte pentru un timp
pentru a ajuta pe cineva să intre din nou în flux mai sănătos și mai puternic. Și, desigur, diferența între cele
două este mult mai mult de grad decât de natură. Consilierea este pe de-o parte o cheie a modului în care
trebuie să „păstoriți turma lui Dumnezeu” (1 Petru 5:2), un mijloc necesar prin care să îndepliniți porunca lui
Pavel: „Acordați o atenție deosebită . . . la toată turma” (Fapte 20:28).

Ceea ce Pavel cere să facă întreaga biserică din Tesalonic se aplică în mod dublu păstorilor: „Vă rugăm, de
asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială (leneși); să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi;
să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.” (1 Tesaloniceni 5:14). Cu cât boala este mai gravă, cu atât
este mai importantă administrarea medicamentului potrivit. Și cu cât petreci mai multe ore pe scaunul de
consiliere, cu atât vei deveni un farmacolog spiritual mai priceput.

În primii mei ani ca pastor, am învățat că poate fi surprinzător de dificil și delicat să îndrept o sesiune de
consiliere către Scriptură. Cineva a venit la tine cu o mare problemă. Poate că el sau ea se luptă să aibă
încredere în Dumnezeu sau nu prea-i pasă de ceea ce spune. Poate că simte că a mai auzit totul înainte (și
poate că așa ți-a și spus). Poate că din el se revarsă atât de multă durere și frustrare reținută, încât este greu
să înțelegi un cuvânt. În astfel de situații, ascultarea răbdătoare și compasiunea evidentă merg în mare
măsură - dar nu până la capăt. Meseria ta include să-l ajuți pe acel sfânt care se luptă să învețe să-și vadă
viața așa cum o vede Dumnezeu, ceea ce înseamnă că trebuie să găsești o lumină din Scriptură care să poată
trece prin crăpătura jaluzelelor.

Nu știu dacă sunt o situație excepțională printre pastorii de aici, dar atunci când consiliez un membru care se
află în dificultate acută, simt că o treime din efortul meu este destinat ascultării și învățării, iar o altă treime
încercând să-mi găsesc cuvinte potrivite pentru a-i încuraja și a-mi arăta compasiunea. Ultima treime este
revendicată, ca să folosesc un limbaj informatic, de un program care rulează în mintea mea în mod constant,
întrebându-mă în tăcere: „Ce pasaj sau pasaje din Scriptură pot oferi exact acum acestei persoane cel mai
mult ajutor?”

Păstorirea înseamnă disciplinare

Dacă ești pastor, nu ai nevoie să-ți spun că vor fi anumite cazuri grele care își vor găsi drumul către tine -
cazuri care te-ar putea ține treaz noaptea sau îți vor ține mintea împovărată toată ziua. Când păcatul unui
membru al bisericii se dovedește atât de grav încât biserica ar putea fi nevoită să acționeze pentru a-l
exclude, este firesc ca pastorii unei biserici să preia conducerea în a se adresa membrului care greșește,
evaluând situația și recomandând cum reacţionează biserica.
Îndreptarea direcției către disciplină poate aduce adesea dureri de cap și dureri de inimă. Poate aduce insulte
și calomnii. Poate provoca oboseală, frustrare și distragerea atenției. Dar când îi lași pe cei nouăzeci și nouă
pentru a merge după acel unul (Matei 18:13–14), când îi privești pe alții în ochi și îi confrunți pentru că
acțiunile lor sunt în contradicție clară cu îndrumările lui Dumnezeu, să știi asta: ești exact în miezul voiei lui
Dumnezeu pentru lucrarea ta.

Iubirea lui Dumnezeu este o iubire sfântă, o iubire care salvează de la auto-înșelarea distructivă și în acel
moment ești un vas al iubirii lui Dumnezeu care urmărește un suflet disperat aflat în pericol.

Păstorirea înseamnă vegherea propriei vieți cât și a doctrinei

Pavel l-a responsabilizat pe Timotei: Fii atent la tine însuţi şi la învăţătura pe care o dai! Stăruie în aceste
lucruri, pentru că, făcând aceasta, te vei salva pe tine şi pe cei ce te ascultă! (1 Timotei 4:16). Înainte de a-i
putea sluji în siguranță pe alții trebuie ca tu să-ți pui masca de oxigen și să beneficiezi de fluxul de oxigen.
Slujirea pastorală prezintă o ispită permanentă de a ajunge să profesionalizezi creștinismul și, prin urmare,
de-a ajunge să-ți exteriorizezi evlavia. Ca pastor, trebuie să studiezi Biblia – pentru alții. Trebuie să te rogi - cu
alții. Trebuie să meditezi asupra realităților spirituale – în numele altora. Dar tu studiezi, te rogi și meditezi
pentru binele spiritual al propriului tău suflet? Dacă nu o faci, te pui pe tine și turma ta într-o poziție profund
periculoasă.

Fii foarte atent la tine însuți. Studiază Scriptura nu doar pentru a-i încuraja și corecta pe alții, ci și pentru a te
încuraja și corecta pe tine însuți. Indiferent de programul lung pe care îl ai la muncă, te încurajez să-ți păstrezi
obiceiuri regulate în ce privește viața de rugăciune și meditație în afara acestor ore, așa cum te-ai aștepta să
o facă un profesor sau un bancher. Asigură-te că aduci în mod constant Biblia și-ți confrunți propriilor tale
temeri și frustrări, ambiții neîmplinite și dorințe total dezordonate. În viața privată trăiești ca Isus? Trăiești în
moduri în care niciunul dintre oamenii pe care îi slujești nu le vor vedea în mod necesar, dar de care vor
beneficia indirect, pe măsură ce încrederea ta în El se adâncește în fiecare zi?

Predici pentru case și predici pentru amvon

Poate ți-ai dorit ca până acum să fi predicat mai mult sau poate că îți dorești să predici unui număr cât mai
mare de oameni. Dacă te simți frustrat în ceea ce privește cantitatea, te îndemn, concentrează-te pe calitate.
De obicei, nu poți face prea multe în privința primului aspect, dar poți face multe în privința celui de-al doilea.
Concentrează-te pe calitatea relației tale cu Hristos, calitatea eforturilor tale ca ucenic și consilier, calitatea
grijei tale pentru membrii care se abat și cad în păcat. Cu cât ești un creștin mai bun, cu atât vei deveni un
pastor mai bun.

Și nu e doar atât, ci investirea ta în toate aceste alte domenii ale slujirii, în afara predicării, vor da roade în
predicarea ta. Cu cât vei adânci luptele individuale ale membrilor în ce privește păcatul și suferința, vei învăța
cum să aplici Scriptura cu mai multă finețe și precizie. De aceea Richard Baxter numea vizitele pastorale drept
"predici de case" (parlour preaching - predicarea în salon/camera de primire). Atunci când poți pătrunde
adânc în luptele unei persoane, într-un mod care îți permite să aplici învățătura biblică dar fără a dezvălui
situația lor, este foarte probabil ca zeci de persoane să se gândească în timp ce te ascultă: "Cum a știut că
trec exact prin aceeași situație? Cine i-a dat o înregistrare a gândurilor mele din săptămâna ce-a trecut?"

Pavel i-a îndemnat pe tesaloniceni așa cum o face un tată cu copiii săi: unul câte unul, folosindu-și abilitățile
pentru a avea grijă de luptele și situațiile prin care trecea fiecare (1 Tesaloniceni 2:11-12). Cu cât faci asta în
afara amvonului, cu atât vei fi mai eficient în amvon. Cu cât îi slujești cu râvnă pe oameni în timpul
săptămânii, cu atât îi vei slujii mai eficient în amvon.

https://www.desiringgod.org/articles/pastoring-is-more-than-preaching#modal-3116-7x2adlxv