iudeu am fost, ca sã-i dobândesc pe iudei.

Cu cei de sub Lege, ca unul de sub Lege

- deºi eu nu sunt de sub Lege -, ca sã-i dobândesc pe cei de sub Lege“ (I Cor. 9, 20).
Drept concluzie, problema educaþiei religioase ºi a sincronizãrii teologice din tim-
purile noastre nu constã atât de mult în aflarea unor noi cuvinte care sã le înlocuiascã
pe cele vechi, ci în a descoperi ceea ce transmit ºi exprimã creºtinilor normali, care
participã la slujbele bisericeºti, aceste vechi cuvinte, cât ºi modul de a dezvãlui
semnificaþiile ºi sensurile lor adânci, necunoscute marii majoritãþi a oamenilor.
Incapacitatea limbajului nostru nu va putea fi depãºitã printr-o înlocuire radicalã de
cuvinte, ci printr-o instruire sistematicã a poporului asupra sensurilor lor.
Adevãrurile lui Hristos s-au pãstrat în scurtele relatãri ale Evangheliºtilor. Ei au
încercat pe scurt, atât cât au putut, sã concentreze în cuvinte expresive teme adânci
ºi doctrine dificile. Aceste cuvinte folosite de ei, împrumutând elemente didactice
ºi dogmatice din practicile de cult iudaic, au fost cunoscute ºi foarte uºor înþelese în
perioada postapostolicã. Autoritãþile bisericeºti, urmãrind receptarea ºi înþelegerea
de cãtre popor a tradiþiei orale, au predat neofiþilor înþelesurile acestor cuvinte,
descoperindu-le adâncimea ºi expunând comorile ascunse în spatele lor. Sf. Irineu
ne-a reamintit ºi el acest adevãr, atunci când s-a referit la obscuritatea parabolelor
lui Hristos. A fost lãsat pe seama slujitorilor sã dezvãluie ºi sã reveleze adevãrurile
ascunse în ele ºi dincolo de ele.
Biserica, prin faptul cã este misionarã, aratã calea de practicare a metodei
Apostolilor în rãspândirea mesajului mântuitor. Deseori se aflã într-o dilemã: aceea
de a gãsi cel mai potrivit limbaj ºi cea mai adecvatã metodã. Mesajul ei ar trebui sã
se bazeze pe situaþii concrete ºi particulare. Prioritãþile sunt în acest context de
importanþã majorã. Caracterul urgent în proclamarea adevãrului ne aratã cât de
creatoare poate fi activitatea misionarã, fiindcã înnoieºte ceea ce este relevant.
Cel care ne oferã cheia este Sf. Grigorie de Nyssa. El cere evitarea
inflexibilitãþii, luând în considerare factorii care determinã o asemenea operaþie:
„Slujirea cateheticã ar trebui sã fie adaptatã capacitãþii ascultãtorului. Acelaºi
material didactic nu poate fi aplicat tuturor ºi nici nu ar trebui sã fie acelaºi, ci sã
fie ales pe baza diferenþelor de receptare ºi de culturã. Noi trebuie sã ne adresãm
într-un mod analogic iudeilor, pãgânilor, anomeilor, maniheilor, marcioniþilor. ...
Natura particularã a fiecãrei afecþiuni pretinde o metodã potrivitã de tratament ºi
folosirea unor argumente didactice convingãtoare. Dacã dorim sã fim auziþi bine ºi
într-un mod efectiv, trebuie sã adaptãm argumentele noastre, înainte de a le folosi,
cu greºelile de care ne lovim“.

1.5. Vizitele pastorale

Vizita - o parte necesarã a pastoraþiei
Din moment ce prin uºile bisericilor noastre trece doar o minoritate a credincioºilor
noºtri, nu rãmâne altceva de fãcut decât ca preotul sã întreprindã mai multe vizite

147
pastorale parohienilor sãi. El trebuie sã respecte aceastã datorie a sa, adicã sã-i atingã
pe cei ce sunt de neatins, sã construiascã punþi, sã câºtige suflete. Trebuie sã-i accepte
pe oameni aºa cum sunt ei, nefiind folositor sã-i critice sever de la primul contact sau
sã-i mustre pentru indiferenþa lor, ºi aceasta pentru cã oamenii ar putea sã se simtã
ofensaþi. Cel dintâi contact trebuie sã aibã în vedere construirea unei relaþii, stabilirea
unei prietenii ºi câºtigarea unei confidenþe. Restul va veni mai târziu, încetul cu încetul.
Vizitele sunt o parte necesarã a strategiei pastorale. Ce altceva ar mai putea sã facã
preotul în cazul în care ar lãsa la o parte aceastã datorie a sa? Sã stea în biroul sãu, sã
se ocupe de grãdinãrit sau sã citeascã presa? Ar deveni în curând prizonierul izolãrii
sale lamentabile ºi arogante, spunând: „Lasã, sã vinã ei la mine, dacã mã vor!“ Dar
neapãrat preotul trebuie sã-i viziteze în mod regulat ºi constant pe cei bolnavi ºi pe cei
în vârstã ºi sã stea de vorbã cu ei. Oricând iese din casã sã nu se reîntoarcã fãrã sã fi
fãcut acestor oameni mãcar o singurã vizitã prieteneascã. În acest context nu mai
trebuie sã uitãm partea plãcutã a vorbãriei sau a taifasului. Femeia în vârstã care nu
poate ieºi din casã, fiind nevoitã sã rãmânã singurã în camera ei, doreºte sã afle ºi ea
despre ultimele întâmplãri ºi, chiar zvonuri din parohie. Iar dacã preotul este atent, el îi
poate satisface curiozitatea ei insaþiabilã ºi sã punã bazele, cu aceastã ocazie, unei
mijlociri ºi intermedieri. Nu va ieºi întotdeauna bine. Dar prin întrebãri simple, va putea
pãtrunde mai în adâncime în viaþa ei interioarã, putând, astfel, sã afle problemele
fundamentale pe care aceasta ºi le pune.

Echipa însãrcinatã cu vizitarea parohienilor. Vizitarea pastoralã nu poate

rãmâne în sarcina doar a unei singure persoane. Preotul trebuie sã formeze o echipã,
un grup, vreo duzinã de credincioºi gata sã ia parte la aceastã lucrare importantã.
Acest fapt se va petrece la început mai greu, pânã când parohienii îºi vor dezvolta
sentimentul responsabilitãþii ºi se vor deplasa dincolo de cercul unui grup de discuþie.
Nu trebuie sã devenim nerãbdãtori, aºteptând convertiri fulgerãtoare, ca urmare a
activitãþii noastre. Faptul cã preotul intrã într-o locuinþã doar de dragul de a-i vizita
pe oameni, este pentru aceºtia un semn vãdit cã existã cineva care se îngrijeºte ºi de
ei ºi cã nu sunt, prin urmare, ignoraþi sau izolaþi. Sã ne reamintim cum îi încuraja Sf.
Ioan Gurã de Aur pe cei sãraci ºi pe cerºetori, sã se adune la portalul bisericii sale,
astfel ca sã le reaminteascã credincioºilor sãi cã Hristos nu este prezent numai în
Euharistie, ci ºi în persoana fiecãrui sãrac. Cele douã sunt inseparabile, însã Hristos
- cel sãrac deseori nu este reprezentat. Chiar ºi vizitele de rutinã, având ca scop
imediat pregãtirea botezurilor, a nunþilor etc, oferã ocazii pentru un dialog fructuos.

Misiunea apostolicã iniþialã. Vizita a fost de la început o misiune apostolicã,

ea a fost calea prin care Hristos însuºi ªi-a împlinit mare parte din misiunea Sa. Se
aºteaptã din partea noastrã sã-i învãþãm pe oameni sã se ajute. Rezultatele se vor
putea vedea doar dupã ani de zile, însã vor fi pline de satisfacþie. ªi nu va dura mult

148
pânã ce preotul va putea rosti lauda lui Isaia: „Iatã, eu ºi pruncii pe care Dumnezeu
mi i-a încredinþat, suntem ca niºte semne ºi minuni în Israel, de la Domnul
Savaot“. Iar atunci, puþini vor începe sã spunã, ºovãind totuºi, cã „Dumnezeu a
vizitat ºi a mântuit pe poporul Sãu“. Fiindcã vizita ca atare vorbeºte o limbã pe
care puþini nu vor fi în stare sã o înþeleagã.

Datoria preotului este multiplã. Un preot onest nu poate fi decât îngrijorat de

numãrul alarmant de mare al celor care nu merg la Bisericã. Din ce motiv nu
participã cea mai mare parte a parohienilor în mod regulat la viaþa liturgicã a
comunitãþii? ªi din care cauzã participã doar o minoritate de poate doar 10%? Ce-i
þine pe atât de mulþi oameni departe de familia lui Dumnezeu? Datoria preotului
este dublã: sã-i slujeascã pe cei prezenþi, dar ºi pe cei absenþi. Cei care participã la
cultul divin cu regularitate, pot sã sufere de pe urma unui pietism tradiþional. Ei
sunt obiºnuiþi sã urmeze anumite tradiþii ºi obiceiuri. În acest context, datoria
preotului constã în aceea de a face pentru aceºti credincioºi serviciul euharistic mai
înþeles, mai dinamic, mai înãlþãtor, mai înnoitor, producând un anumit sens de
metanoia. Formalismul, ritualismul, familiaritatea faþã de sacralitatea Euharistiei
pot duce la un pietism static. Oamenii pãrãsesc lãcaºul de cult fãrã sã fi fost deloc
zguduiþi în fiinþa lor interioarã. Cealaltã datorie a preotului îi priveºte pe cei care
sunt absenþi: Care este motivul pentru care nu vin la Bisericã? Fiecare creºtin
constituie o problemã pastoralã particularã. Fiecare îºi are îndoielile sale,
problemele sale, propriile sale motive pentru a se separa de religios în general,
îndepãrtându-se de viaþa parohiei. Se poate ca pe vreunul, viaþa privatã sã îl
împingã la o oarecare distanþare de Bisericã. El nu doreºte sã aibã în minte sfaturile
lui Dumnezeu ºi nici glasul lui Dumnezeu, Care-1 cheamã la cãinþã. Totuºi,
numeroase persoane de acest fel aºteaptã în momente de angoasã o asemenea voce,
o vizitã, ceva care sã le reaminteascã, sã le trezeascã ºi conºtiinþa, sã le vorbeascã
cu compasiune ºi sã le arate o cale de restaurare, de salvare, de mântuire, de
reconciliere cu Dumnezeu ºi cu poporul Sãu. Cei ce merg în prezent la bisericã au
nevoie de hranã ºi de reînnoire. Aceºtia trebuie sã devinã misionari, sã radieze ºi
sã mãrturiseascã prezenþa lui Hristos. Cei absenþi au nevoie de vizite. Ei trebuie sã
fie recunoscuþi, sã fie trataþi cu compasiune, sã fie asiguraþi cã Dumnezeu, în
dragostea ºi rãbdarea Sa, îi aºteaptã sã se alãture marii familii creºtine.

Vizitarea bolnavilor. Nu este deloc uºor sã te întâlneºti cu oameni foarte

bolnavi. Ei prezintã mai multe puncte delicate: Cum sã consoleze preotul pe cineva
foarte bolnav, despre care ºtie cã va muri de o boalã incurabilã, sau cã va rãmâne
invalid pentru tot restul vieþii? Cum sã vorbeascã cu o persoanã bolnavã, care este
revoltatã împotriva lui Dumnezeu ºi care nu poate sã înþeleagã cauza pentru care
Acesta permite ca un om sã sufere chiar înainte de a ajunge la bãtrâneþe? „De ce

149
eu ºi nu altul?“ Sã ne reamintim cazul lui Iov ºi al prietenilor sãi din Vechiul
Testament: aceºtia nu au mai fost capabili sã poarte o discuþie. Frustraþi de
negãsirea unor cuvinte potrivite în faþa dezastrului care 1-a lovit pe un om drept ºi
inocent, ei au preferat sã tacã! Slujirea celor bolnavi nu înseamnã pierderea
timpului cu întrebãri fãrã rost, puse atât de des de alþii. Preotul este însãrcinat sã
exercite o parmmythia, o slujire de vindecare, de consolare ºi încurajare, de întãrire
a moralului celui bolnav ºi de ajutorare a lui, pentru ca sã vadã lumina din
întuneric, pentru ca sã vadã dragostea Tatãlui. Înainte de a-i vindeca pe cei bolnavi,
Hristos a avut, câteodatã, lungi discuþii cu ei, fapt nemenþionat de Evangheliile
sinoptice. Sf. Iacob ne invitã sã ne rugãm, sã-i mângâiem ºi sã-i încurajãm pe cei
bolnavi (Iacob 5, 14-16).
Existã persoane a cãror boalã este, în primul rând, de naturã spiritualã. Pe
lângã maladia fizicã, alþii pot avea ºi probleme economice. Însã îndrumarea
duhovniceascã este necesarã în egalã mãsurã atât celor bogaþi, cât ºi celor sãraci.
Sã urmãrim acum cine este bolnav. Atunci când vorbim despre bolnavi, ne
gândim imediat la persoane izolate în spital sau în locuinþele lor, persoane uitate
de lume ºi pe care nimeni nu vine sã le vadã. Însã mai sunt ºi bolnavi care nu
trebuie sã stea neapãrat la pat. Aceºtia umblã pe stradã, chiar lucreazã, dar sunt,
într-un anumit fel, bolnavi. Alþii, deºi în imobilitate fizicã, sunt, totuºi, în contact
cu medicii, surorile medicale ºi rudele. O persoanã bolnavã aºteaptã un anumit
ajutor de la toþi aceºti oameni, aºteaptã cuvinte bune, ºi aceasta doar fiindcã este
bolnavã. Mediul ambiant joacã un rol important în însãnãtoºirea sa. Deºi are
contact cu lumea, existã totuºi un vacuum, o lipsã pe care nimeni, cu excepþia unui
preot înþelept, nu o poate umple. Vãzându-i în jurul sãu pe ceilalþi oameni sãnãtoºi,
care se pot miºca ºi care sunt plini de energie, ar putea avea un sentiment de
inferioritate. Se blameazã pe sine însuºi cã nu poate urma ritmul celorlalþi. Se
subestimeazã, se descalificã, se considerã un „invalid“. Ceilalþi oameni, bine
intenþionaþi ºi generoºi, îi scutesc de la sãvârºirea celei mai mãrunte fapte,
spunându-le „Lasã-mã pe mine“ ºi, astfel, fãrã sã-ºi dea seama, contribuie la
teama ascunsã a celui bolnav faþã de incapacitatea sa.
Prin urmare, cei bolnavi cautã respect, având dorinþa de a fi pe deplin
recunoscuþi, cu toatã infirmitatea lor, doresc sã fie priviþi ºi trataþi ca persoane cu
demnitate ºi valoare, chiar dacã duc jugul unei realitãþi dureroase. În acest caz este
de mare ajutor sã se coopereze cu cei infirmi, sã se apeleze la posibilitãþile ºi
responsabilitãþile lor, amintindu-le cã situaþiile lor nu sunt lipsite de speranþã,
deoarece, în ciuda tuturor greutãþilor, ei posedã numeroase resurse creatoare. O
asemenea atitudine din partea preotului va avea drept urmare o restabilire a
sentimentului de încredere în cel bolnav, un echilibru indispensabil, care sã-1 facã
în stare sã punã în acþiune ceea ce i s-a oferit. O asemenea descoperire are un impact
ºi pe plan spiritual. Se evidenþiazã faptul cã oricine, oricât ar fi de handicapat,

150
rãmâne o fiinþã de neînlocuit, unicã, foarte dragã lui Dumnezeu, o persoanã pentru
care Hristos a murit. Bolnavul este ajutat sã vadã aceastã nouã realitate, anume cã
rãmâne în continuare un membru deplin al marii familii a lui Dumnezeu, familie în
care îºi are locul sãu, participând, astfel, la manifestarea Împãrãþiei lui Dumnezeu.
Mai mult, bolnavului i se dã chiar ºi o misiune pe care o poate îndeplini în situaþia
în care se aflã: sã dea o mãrturie, prin bucuria sa, prin rãbdarea ºi amabilitatea sa,
celor care vin la el sã-1 viziteze ºi sã nu dea dovadã de nervozitate sau amãrãciune,
cum se întâmplã des la cei bolnavi. Preotul trebuie sã aibã de grijã ca cel suferind
sã fie integrat în fiecare lucru care îl priveºte pe acesta. Trebuie sã înlãture din
mintea celui bolnav orice urmã de ezitare ºi de timiditate datorate infirmitãþii sale.
Sã-i arate cã în loc de a fi prizonier al propriului sãu eu, al propriei sale drame, cel
suferind trebuie sã priveascã durerea cu ochii copilului lui Dumnezeu.

1.6. Rolul Spovedaniei în tãmãduirea umanului.

Pãcatul ºi misiunea vindecãtoare a lui Hristos
Biserica este o comunitate care tãmãduieºte. Când Hristos a conferit
Apostolilor Sãi puterea de a lega ºi de a dezlega pãcatele, în spatele acestei
afirmaþii s-a aflat compasiunea Sa iubitoare faþã de mizeria umanã, cât ºi dorinþa
Sa de a-i restaura pe pãcãtoºii cãzuþi ºi rãniþi. Unii s-ar putea întreba care ar fi
legãtura dintre practica disciplinarã ºi cea tãmãduitoare a preotului. Fiinþa înseºi a
reconcilierii poate fi înþeleasã doar în contextul unei pedagogii înþelepte.
Dumnezeu vindecã ºi, în acelaºi timp, mântuieºte, astfel ca cel slab sã nu se mai
reîntoarcã la starea anterioarã, de pãcat. Persoana are nevoie de vindecare în
întregimea ei: conºtiinþa rãnitã, imaginaþia, emoþiile, dorinþele ºi nãzuinþele, toate
acestea aºteaptã sã fie reînnoite ºi reorientate. Pãcatul pãtrunde în întreaga fiinþã ºi
o cucereºte, tocmai de aceea trebuie înlãturat; în acest scop este necesarã o operaþie
chirurgicalã care, cu siguranþã, e dureroasã. Este necesarã o adevãratã ascezã, o
golire de sine, o autodisciplinare, abnegaþie, „violenþã“, aºa cum se înþelege din
cuvintele Mântuitorului (Mt.11, 12). Din moment ce pãcatul este izvorul oricãrei
dezordini ºi al oricãrui rãu, se impune o curãþire totalã a fiinþei interioare.

Obiective ºi strategii. Unul dintre obiectivele slujirii vindecãtoare este tratamentul

a douã fenomene moderne: bulimia ºi anorexia spiritualã. Bulimia spiritualã este
foamea puternicã pentru ceea ce e inutil, superficial, temporal, irevelant în viaþa de zi
cu zi; având ca urmare transformarea omului într-un tip complet secular, adânc ataºat
de prezent ºi de efemer. Celãlalt simptom, anorexia spiritualã, este absenþa oricãrui
interes pentru ceea ce este spiritual, permanent, absolut ºi plin de sens. Ambele aceste
simptome constituie o plagã a societãþii noastre.
Nu existã în aceastã viaþã o altã bucurie ºi fericire decât aceea de a-i face pe
alþii bucuroºi ºi fericiþi. Aceasta este ºi misiunea preotului ºi sensul adânc al

151
pastoraþiei, al mãrturiei ºi al comunicãrii profetice cu privire la ceea ce este de
fapt viaþa ºi ce trebuie sã devinã dacã este modelatã conform Evangheliei. Toate
activitãþile au ca scop formarea unor fiinþe umane complete, paºnice, bucuroase,
iubitoare, încrezãtoare în ele însele ºi sigure. Odatã ce preotul îºi asumã aceastã
responsabilitate, descoperã foarte repede imaginea multiplã - a componentelor
parohiei sale, descoperã un organism duhovnicesc ºi moral complex, care reflectã
natura diferitã a Trupului lui Hristos, sub condiþia sa pãmânteascã. Descoperã
„pietre vii“ (cf. I Pt. 2, 5), adicã parohieni sãnãtoºi, alþii adormiþi, alþii morþi, alþii
bolnavi de moarte, iar alþii indiferenþi, dar descoperã ºi membri complet morþi,
insenzitivi la orice voce ºi la orice apel ºi care evitã sistematic orice contact. ªi
pentru a nu face ca imaginea parohiei sã fie privitã cu prea mare pesimism, preotul
nu trebuie sã uite de comorile ascunse, de credincioºii care duc zilnic o bãtãlie
fãrã zgomot ºi care rãmân alãturi de Dumnezeu, chiar ºi atunci când conºtiinþa lor
se revoltã împotriva unor lucruri care existã în parohie. Tocmai datoritã acestei
„mici turme“ a lui Dumnezeu existã parohia.
Cineva a întrebat odatã un pustnic cum îºi petrece el timpul. Sihastrul a
rãspuns:
„Lupt împotriva patimilor mele, dar deseori nu izbutesc sã le înving. Nu
cedez, mã ridic din nou, nedisperând, ci continuând lupta mea. În anumite
momente cad, dar nu rãmân în cãderea mea. Mã ridic ºi cad ºi iar mã ridic...“.
Acest episod reflectã viaþa adevãratã a creºtinului, anume aceea de a nu rãmâne
definitiv în cãderea lui identificatã cu rãul, de a nu dispera ºi de a nu subestima
harul pe care îl are, deoarece el, ca persoanã, e destinat sã-1 învingã pe diavol ºi
sã nu poatã fi învins de acesta.
Într-un asemenea context, preotul trebuie sã plãnuiascã o strategie pastoralã
înþeleaptã. Multe se vor spune despre participarea asistenþilor sãi laici în diversele
acþiuni de evanghelizare ºi în proiectele misionare. Întrebãrile care se pun în ceea ce
priveºte metodele sunt acestea: vorbim noi, în Biserica de azi, limba pe care o
vorbesc ºi oamenii care trãiesc în jurul nostru? Rãspundem oare la întrebãrile pe care
le pun ei? Nu suntem noi oare prea triumfaliºti ºi paternaliºti atunci când raportãm
viaþa bisericeascã la alþii? Unii oameni vãd un pericol evident în supra-accentuarea
trecutului, a tradiþiei. Este adevãrat cã dacã am fi fixaþi sau prea legaþi de trecut, am
putea risca sã uitãm schimbãrile din prezent, însã ºi dacã exagerãm prezentul am
putea sã subestimãm puterea ºi importanþa realã a trecutului, a tradiþiei.
Existã nevoia de a deveni mai imaginativi ºi mai creativi, de a fi capabili sã
împãrtãºim lumii experienþa noastrã creºtinã, proclamând cã viaþa în Bisericã nu
este una învechitã, irelevantã pentru realitãþile ºi aspiraþiile umane din ziua de azi,
ci o realitate vie, care atinge cele mai ascunse pãrþi ale sufletelor noastre. Modelul
eclesiologic creºtin primar ºi patristic pune accent pe comunitãþile care se dezvoltã
ºi a cãror creºtere este bazatã pe darurile ºi calitãþile parohienilor devotaþi. În cazul

152
în care evanghelizarea ºi reînnoirea au succes, atunci, pe lângã un preot dinamic,
mai trebuie sã existe ºi un nou tip de comunitate. Desigur, preotul rãmâne
catalizator al acþiunii de evanghelizare, însã noi trebuie sã creãm un spirit de
misiune participatorie, în care credinþa ortodoxã sã fie contopitã cu practica. Cineva
a spus odatã: „Am cãutat sfat de la Scripturã, iar sfatul a fost acela cã am început
sã fac vizite ºi sã am experienþã pastoralã. M-am îndreptat spre tradiþia liturgicã ºi
aceasta m-a dus înapoi la Scripturã. În final am devenit un mesager fericit între cele
douã, vãzând cã ambele sunt necesare ºi cã una se referã la cealaltã“.
Acum, dupã ce s-au spus toate acestea, cineva s-ar putea întreba care este
pânã la urmã subiectul ºi denumirea acestei discipline. Noi suntem obiºnuiþi sã
împãrþim diferitele ramuri ale disciplinelor studiilor teologice în categorii ºi
grupãri. Este adevãrat cã metodologia joacã un rol important în tratarea
subiectelor religioase, iar teologia nu poate constitui o excepþie. Pe de altã parte,
natura Teologiei Ortodoxe nu este liniarã, ci circularã. Aceasta înseamnã cã
credinþa noastrã nu se restrânge exclusiv doar la un câmp sau la un domeniu, ci
atinge toate disciplinele, arãtând prezenþa ei în toate ºi interdependenþa tuturor.
Aceasta înseamnã cã studiind Dogmatica, poþi vedea inevitabil implicaþiile în
soteriologie, cât ºi modul de a pune doctrina în practicã. Orice efort în vederea
clasificãrii ºi distingerii diferitelor câmpuri ale credinþei noastre nu trebuie sã ne
conducã la izolarea lor, ci, din contrã, sã ne arate interrelaþionarea existentã ºi
aspectul de întreg al tuturor ramurilor teologice.
Preocuparea noastrã principalã va fi modul în care va trebui sã construim
parohia creºtinã, astfel ca ea sã devinã strângerea într-un anumit loc a Trupului lui
Hristos. În scopul acesta se vor recomanda cãi ºi orientãri dupã care constructorul
trebuie sã-ºi zideascã mai întâi propria sa casã, propria sa viaþã interioarã, ca apoi,
în pasul al doilea, sã facã din comunitatea sa „pietre vii“, credincioºi autentici,
mãrturisitori vii, care sã creascã în împãrãþia lui Dumnezeu cea pãmânteascã, adicã,
parohia, care anticipeazã pe cea eshatologicã.

Spovedanie ºi refacerea persoanei. Clement din Alexandria îi îndeamnã pe

creºtini sã nu fie mulþumiþi cu o simplã dezlegare de pãcate, dacã aceasta nu este
asociatã cu un efort sincer de a începe o viaþã nouã. Penitentul trebuie sã se
strãduiascã pentru o completã restaurare a fiinþei rãnite. Dacã aceastã restaurare ºi
terapie completã nu a fost atinsã, atunci iertarea acordatã are un efect minim asupra
stãrii duhovniceºti a celui cãzut. Pentru Sf. Pãrinþi, viaþa creºtinã este o luptã ºi o
bãtãlie continuã împotriva vrãjmaºilor vãzuþi ºi nevãzuþi. Origen îi identificã pe
creºtini cu „martiri“ care urmeazã modelul - typos - , anume pe Stãpânul lor
(Evr.12). În cursul vieþii Sale, Hristos a fost un luptãtor împotriva ispitelor ºi
împotriva forþelor întunericului ºi a duhurilor distructive ale acestei lumi. Prin
urmare, disciplina idealã a vieþii în Hristos nu este evitarea, într-un mod selectiv, a

153
acestui sau a acelui rãu, sau invers, sãvârºirea acestei sau acelei fapte bune, ci
rãmânerea în deplinã dragoste ºi comuniune cu Dumnezeu, pãstrându-þi întreaga
fiinþã în armonie cu voinþa lui Dumnezeu. Orice rãu distruge aceastã relaþie;
sfãrâmã, distruge unitatea comuniunii în Bisericã. În Actul martiric al lui Policarp,
acest Pãrinte din Smirna este descris ca unul care s-a alãturat luptei împreunã cu
Apostolii ºi cu drepþii, luând parte la bucuria ºi slava lui Dumnezeu în doxologie. În
Occidentul din ziua de azi, se poartã numeroase discuþii despre noile forme pe care
trebuie sã le ia slujirea tãmãduitoare, cu un efort unilateral de a reînvia anumite
practici vechi, care au fost utilizate în perioada harismaticã descrisã de Sf. Pavel. În
timp ce nimeni nu poate nega acþiunea liberã a Sf. Duh ºi rãsplãtirea cu noi daruri
a acelora care cer, sau eficacitatea rugãciunii frecvente ºi neîncetate pentru
tãmãduire, Biserica pune accent pe prioritatea restaurãrii ºi a terapiei interioare.
Sufletele noastre sunt bolnave ºi, ca urmare, mulþi dintre credincioºii noºtri suferã
teribil de pe urma conflictelor interioare, a singurãtãþii, a frustrãrii, decepþiei ºi
fricii, a angoasei, insecuritãþii ºi a depresiei, a obsesiilor neîndurãtoare, a grijilor,
preocupãrilor sexuale etc. În asemenea domenii vitale, Spovedania poate oferi un
serviciu inestimabil. Însã problema care rãmâne este lipsa unor duhovnici capabili
ºi a unor pãrinþi spirituali.
Contribuþia tãmãduitoare a Spovedaniei este relevantã pentru mulþi creºtini de
o scrupulozitate patologicã, creºtini care insistã pe o relaþie exclusiv individualã
cu religia ºi care evitã orice intervenþie exterioarã sau orice îngrijire pastoralã
adevãratã. De la Reformã încoace, Spovedania a fost ostracizatã ca fiind contrarã
doctrinei despre harul acordat liber ºi despre rãscumpãrarea nemijlocitã a lui
Hristos. Slujitorul Bisericii nu are dreptul sã intervinã. În Protestantismul
apusean, Spovedania a fost înlocuitã cu cãutarea personalã de cãtre suflet a
iertãrii ºi a reconcilierii direct de la Dumnezeu. Doar recent, unii protestanþi au
înþeles fundamentul excentric ºi nebiblic al unei asemenea viziuni, ºi, încetul cu
încetul, putem vedea încercãri vrednice de laudã din partea lor pentru restaurarea
practicãrii Spovedaniei: Ca de pildã, cartea remarcabilã a lui Max Thurian,
precum ºi lucrãrile altor autori, care resping opiniile protestante fundamentaliste
extreme ºi care reînvie concepþiile lui Luther ºi Calvin, care nu au intenþionat sã
înlãture Taina Spovedaniei însãºi, ci abuzurile legate de ea în acea perioadã de
declin religios, dominatã de teologia scolasticã.
În acest context, noi trebuie sã ne amintim de faptul cã în Biserica primarã,
Tertulian a întâmpinat greutãþi în gãsirea echivalentului latin al termenului grecesc
exomologesis. Fiind jurist de profesie, el 1-a redat, din nefericire, printr-un cuvânt
luat din vocabularul juridic latin: paenitentia, fapt care i-a desemnat în mod greºit
un caracter punitiv, de pedeapsã. S-a ajuns în acest fel la o îndepãrtare de natura
pur terapeuticã ºi catarsicã pe care Spovedania a avut-o în Biserica nedivizatã:
Origen ne-a îndemnat sã privim aceastã Tainã ca pe un „medicament“; iar pe

154
duhovnic ca pe un tãmãduitor care cautã în primul rând sã vindece pe cel bolnav
de rãu ºi de patimile care întineazã sufletul.
În paralel cu aceastã deviaþie, a apãrut o altã eroare, anume metoda cazuisticã.
Pentru fiecare pãcat s-au creat liste de „fapte bune“ corespunzãtoare ºi de acte
disciplinare punitive, cu scopul de a cãuta satisfacerea mâniei lui Dumnezeu prin
ispãºirea greºelilor sãvârºite ºi a vinei personale. Este vorba aici despre
spiritualitatea apuseanã. Desigur cã o asemenea atitudine are ca urmare apariþia cu
timpul a unor creºtini nesãnãtoºi, care socotesc fiecare pãcat într-o opticã
retribuþionalã, considerând pãcatul nu ca un hybris, o insultã la adresa dragostei lui
Dumnezeu, ci o violare a legii, fapt care pretinde plata unei datorii, un tarif
penitenþial. Aceastã eroare a cunoscut mai apoi o dezvoltare tot mai largã, vãdind
deplorabilul declin al sensului originar al Spovedaniei, ca act de purificare,
eliberare, mântuire ºi restaurare.
Evoluþia acestei metode a mers chiar mai departe, în detrimentul dezvoltãrii
vieþii parohiale: Sfintele Taine - Euharistia, Botezul, Cununia etc - au început sã fie
sãvârºite fãrã o deplinã participare a credincioºilor care le primeau. Ceea ce este
numit „declin liturgic“ sau formalism a pãtruns asemenea unui cancer în viaþa
parohiilor. Tainele au început sã fie sãvârºite potrivit normelor ºi regulilor de tipic
prescrise, însã fãrã o participare personalã a credincioºilor, fãrã ca persoanele
implicate sã fie atinse.
Pãcat, iertare ºi restaurare. De obicei, aceia care suferã de pe urma variatelor
feluri de nedreptate, gândesc cã, încredinþându-se ei milostivirii dumnezeieºti ºi
realizând cã sunt fãrã speranþã, iertarea le va fi acordatã în mod automat. Totuºi,
problema este mult mai profundã. Nu este o simplã chestiune de a obþine milã ºi
iertare, ci de a fi vindecaþi. Iar aceastã tãmãduire, în termeni de restaurare ºi de
progres înspre sfinþenie, este un proces. Este o certitudine cã Dumnezeu îl cautã pe
cel pãcãtos ºi cã îl „iartã“ chiar înainte ca acea persoanã sã fie conºtientã cã are
nevoie de iertare. Dar ce înseamnã în realitate „iertarea“? În spatele formulei de
dezlegare a pãcatelor mãrturisite la Spovedanie, existã un întreg curs care trebuie
urmat, un proces al completei tãmãduiri, recuperãri ºi terapii, înþelegând aici
perioada de dupã acordarea iertãrii, perioadã în care trebuie experimentatã o
spiritualitate asceticã.
Nepãsãtori la faptul cã oamenii comit pãcate, problema principalã este aceea a
atitudinii noastre fundamentale faþã de noi înºine ºi faþã de alþii. Existã mulþi care,
deºi iertaþi, fac puþine lucruri pentru a se schimba pe ei înºiºi în interiorul lor sau
pentru a adopta o nouã atitudine. Ei trãiesc cu un resentiment adânc ºi în revoltã
împotriva lui Dumnezeu ºi într-o respingere a lor înºiºi ºi a valorii vieþii lor. Cel care
trãieºte într-o asemenea stare de pãcat trãieºte cu adevãrat doar pentru sine însuºi.
Convertirea - metanoia - trebuie sã fie reconcilierea cu adevãratul eu al fiecãruia.
Pãcatul - hamartia - este o alegere rea, un eºec în a atinge þinta ºi obiectivul

155
adevãrat, este ceva calculat greºit, ceva îndrumat greºit, ºi aceasta datoritã alegerii
deliberate contra firii. Prin urmare, cel pãcãtos nu acþioneazã autentic ºi nici nu
existã autentic. Cel pãcãtos are trebuinþã sã fie „întors din drum“, sã fie reorientat,
revitalizat, are nevoie constantã de tãmãduire. Aceasta a fost întotdeauna una dintre
slujirile terapeutice de bazã, ale Bisericii, deºi pentru mulþi creºtini ea a fost
conceputã drept o problemã îngustã ºi simplistã de dobândire a iertãrii.
Exomologesis - mãrturisirea pãcatelor - este un element important în
tãmãduirea pãcatului, dar aceasta este doar parte dintr-un proces mai larg. Pãcatul
însuºi este un proces, un proces al creºterii în autodistrugere, care cere renunþare
de sine, abnegaþie de sine, conducând, în final, la o autocaptivitate voitã. Aceastã
dezvoltare deplorabilã are nevoie sã fie rãsturnatã de cãtre propria noastrã opþiune
fundamentalã de a trãi mai adevãrat. Este necesarã cooperarea noastrã continuã ºi
activã -sinergia. Aceastã opþiune trebuie sã curgã într-un proces continuu de
autoacceptare, de o autenticã luare liberã de decizie ºi de creºtere pozitivã ca
persoanã, care toate sã înlocuiascã efectele distrugãtoare ale trecutului pãcãtos.
Istoria precedentã a pãcatului rãmâne în memoria noastrã ºi poate cauza dureri
neprevãzute. Repetarea cãderilor din trecut pot submina, slãbi siguranþa noastrã ºi
sã conducã la indecizii sau apatie.
Sfînta Liturghie - Crezul nostru
Totuºi, parohienii noºtri evlavioºi au nevoie, pentru îmbunãtãþirea lor, de
stimulare ºi de formare specialã. Înainte de toate, o asemenea cultivare trebuie sã
se bazeze pe bogãþia Liturghiei noastre. Aceasta, dupã conþinut ºi formã, nu este
doar rugãciune, ci ºi mediu de educaþie, forþã unificatoare, catehism. Ea cuprinde
mai ales imnele ºi rugãciunile euharistice, care sunt sursele principale ale
catehizãrii în credinþã. Aici gãsim theologia prima a Bisericii. Sfânta Liturghie este
Crezul nostru. Aceasta este explicaþia pentru care rugãciunile Bisericii poartã rar
numele celor care le-au redactat, deoarece aceste rugãciuni aparþin acum ei.
Problema gesturilor liturgice, a riturilor ºi a simbolurilor se va afla întotdeauna în
preocuparea celor care se dedicã lucrãrii de reformã ºi de adaptare în Bisericã.
În aceastã privinþã, notãm cã anumite simboluri ºi obiceiuri nu mai transmit ºi
nu mai exprimã de multã vreme mesajul Sfintei Liturghii, nici nu se mai adreseazã
poporului. Din aceastã cauzã, mulþi sunt cei care propun ca ele sã fie schimbate sau
abandonate. Este adevãrat cã asemenea simboluri ar putea sã nu mai fie înþelese,
deoarece aparþin altor timpuri ºi altor medii culturale, sau au devenit mai întunecoase
la sens dupã evoluþia istoricã. Un asemenea caz este folosirea pâinii ºi a vinului la
Euharistie, douã elemente de origine biblicã, dar considerate în anumite þãri fãrã
semnificaþie, fiindcã, pe de o parte, pâinea ºi vinul nu constituie în acele þãri hrana
de bazã, fie cã, pe de altã parte, vinul este o bãuturã interzisã, ca de exemplu în India.
Totuºi, oricât de puternic ar fi argumentul, ºi oricât de mult, unii parohieni n-ar
lua în seamã în Bisericã, simbolurile tradiþionale, neînþelegându-le, înlãturarea lor

156
nu constituie o soluþie. Credincioºii ar trebui, mai degrabã, instruiþi într-un mod
potrivit, ca sã poatã vedea natura trans-temporalã a acestor semne. Astfel, ar trebui
sã fie învãþaþi despre adevãratul sens al folosirii apei, la Botez, al untdelemnului, la
Mirungere, al tãmâiei ºi al apei, la Epifanie etc. Nu dorim sã absolutizãm asemenea
elemente materiale, dar, în acelaºi timp, fiind biblice, fiind folosite ºi de Hristos ºi
de Apostoli, nu le putem înlãtura sau înlocui cu alte elemente. Dacã într-o þarã budistã,
vinul ºi alte bãuturi alcoolice sunt considerate ca o ofensã, acesta nu este motiv
pentru a înlocui vinul cu altã bãuturã care este folositã în acea regiune. Gestul de
frângere a pâinii posedã o adâncã semnificaþie teologicã ºi nu ar trebui eliminat în
procesul de substituire a ceea ce nu prezintã încredere. Didahia Sf. Ciprian ne
reaminteºte de simbolismul grãunþelor care, laolaltã, alcãtuiesc pâinea; aceasta este
Trupul unic al celor care participã la pâinea euharisticã.
Adaptarea liturgicã nu este mãsuratã dupã semne exterioare, ci prin folosirea
limbajului care reflectã gândirea realã a poporului care se aflã înapoia acestor
semne. Punctul principal nu este sã redãm Sfînta Liturghie într-o limbã modernã,
ci sã transmitem mesajul ei adevãrat. Inteligenþa nu aduce întotdeauna mesajul mai
aproape de inimile creºtinilor. În spatele oricãrei traduceri, se aflã mesajul care a
fost comunicat la început altor oameni. Catechesis înseamnã transmiterea acestor
lucruri potrivit cu gândirea oamenilor, reformulând taina cea una a credinþei,
proclamând ºi celebrând Biserica în întreaga lume, într-un limbaj care sã reflecte
pe deplin spiritul timpului.
Principiul Reformei, ecclesia semper reformanda, poate fi aplicat ºi Sfintei
Liturghii: Liturgia semper reformanda. Nu este înþelept sã ignori aspiraþiile locale ale
Bisericii. Tradiþia apostolicã a lui Ipolit Romanul ne oferã un excelent exemplu,
relatând cã cei botezaþi primesc nu numai Euharistia, ci ºi lapte ºi miere. Aceasta
simbolizeazã împlinirea fãgãduinþei pe care Dumnezeu a fãcut-o patriarhilor, cã-i va
conduce cãtre þara unde curge lapte ºi miere. Traversând râul Iordan prin Botez,
neofitul intrã acum în Þara Fãgãduinþei ºi gustã binecuvântãrile ei. Acest rit este o
portretizare elocventã a Paºtilor creºtine. Este posibil ca „tipologia“ din Biserica
Primarã sã fi determinat Biserica sã întrupeze asemenea evenimente din Vechiul
Testament în viaþa cea nouã în Hristos. Însã simboluri ca acestea pot pãrea pentru
omul modern ca desuete orientate ºi antice, ºi poate, dintr-un punct de vedere
pedagogic, s-ar putea sugera înlocuirea lor. Totuºi, pastoraþia ar trebui sã descurajeze
asemenea înlocuiri ºi sã accentueze iniþierea creºtinilor cu educaþie modernã, la
consecinþe reale ºi la impactul practic al evenimentelor salutare din iconomia divinã,
asupra istoriei generate a mântuirii.
Procesul restaurativ. Asumând cã penitentul a hotãrât sã urmeze întregul
proces al recuperãrii ºi al creºterii sale, trebuie sã îndeplineascã douã cerinþe:
iertarea pentru trecut ºi angajamentul activ pentru o viaþã nouã în Hristos. Este
inutil de spus cã rugãciunea joacã atunci un mare rol, rugãciunea tãcutã, cultul

157
public, ºi, mai presus de toate, rugãciunea sincerã; cu adâncã smerenie, în tãcere ºi
dialog confident. Rugãciunea inimii, atât de des amintitã de asceþii din pustiu,
trebuie sã devinã forma favoritã de comuniune cu Sfânta Treime.

1.7. Imperative majore: Sfinþirea persoanei umane ºi transformarea lumii

Creºtinii din ziua de azi trãiesc asemenea celor din Biserica primarã. Ei au în
faþã o lume pãgânã - sau aflatã în procesul de a deveni pãgânã - în care trebuie sã
aducã mãrturie despre viaþa cea întru Hristos. Aceastã problemã þine ºi de efortul
de a pãstra harul mântuitor în inima celui nou botezat. Desigur, atunci când harul
este primit, se poate înþelege grija ºi vigilenþa de a nu-1 pierde. Însã atitudinea
modernã cu privire la mãrturie diferã de cea de la începuturile creºtinismului. Cei
din Biserica primarã se confruntau cu o lume în care ideea religioasã era general
acceptatã, ºi unde legãturilor dintre viaþa prezentã ºi cea care va veni dupã moarte
nu li se opunea nici o prejudecatã.
Lumea din ziua de astãzi, cu progresul ei material ºi tehnologic, respinge orice
aluzie la realitatea celeilalte lumi. Spiritul modern este dominat de cuceririle
ºtiinþifice din lumea materialã ºi exclude orice idee despre veºnicie. Creºtinismul
de azi trebuie sã arate cã atenþia acordatã vieþii veºnice aduce cu sine ºi o
transformare a acestei lumi. A fi un ucenic al Domnului înseamnã sã-þi iubeºti
aproapele, sã-i împãrtãºeºti grijile lui ºi sã-þi manifeºti dragostea prin lucruri
concrete. Prin urmare, noi trebuie sã proclamãm cu tãrie cã misiunea Evangheliei
nu este aceea de a transforma pãmântul într-un paradis prosper, ci cã þelul final este
dobândirea vieþii celei veºnice. Însã noi nu putem dobândi aceastã viaþã pânã ce nu
lucrãm aici ºi acum, în aceastã viaþã pãmânteascã. O dihotomie este imposibilã.

Persoana sfântã, dupã SfântulGrigorie Palama

Mulþi asceþi au fãurit aceastã sintezã. Deºi ei au apãrat în viaþã spiritualitatea
adâncã ºi contemplaþia, totuºi au îndeplinit, cu o deschidere uimitoare, ºi anumite
responsabilitãþi sociale. Unul dintre aceste exemple este acela al Sf. Grigorie
Palama, promotorul isihasmului. El a considerat cã prin cultivarea vieþii interioare
în Hristos, oamenii pot deveni mai folositori, atât societãþii, cât ºi lor înºiºi. Pentru
el, ca ºi pentru mulþi alþi asceþi, rãdãcina dezordinii se aflã în noi. Rãul este
singurul factor care rupe relaþia noastrã cu Dumnezeu ºi cu aproapele. Prin urmare,
orice efort de a ne reînnoi pe noi înºine trebuie sã porneascã de la cãutarea cauzei
în rãutãþile din viaþa noastrã interioarã, ºi apoi sã ne deplasãm atenþia spre exterior.
Din interiorul nostru pornesc toate gândurile distructive, toate diviziunile, revolta,
violenþa, invidia, crima ºi adulterul. Cu excepþia pãcatului, nimic din lumea aceasta
nu este cu adevãrat rãu. Pãcatul este cauza întregului rãu, inclusiv a morþii.
Sfîntul Grigorie Palama afirmã cã în interiorul nostru, cel mai tainic se poartã un
rãzboi continuu dintre douã forþe competitive: una prietenoasã lui Dumnezeu, cealaltã

158