Cateheza nr.

11
ROLUL BISERICII ÎN EDUCAȚIA RELIGIOASĂ A COPIILOR ȘI A
TINERILOR

1. Pregătirea aperceptivă:
Pentru majoritatea tinerilor din zilele noastre viața Bisericii nu constituie o atracție, din două
mari motive:
a. Slujbele sunt văzute doar ca o înlănțuire repetitivă și plictisitoare a unor cuvinte și
ritualuri, a căror logică, din pricina faptului că nu le cunosc în esența lor, rămâne
neînțeleasă de ei;
b. Tânărul de azi, percepe libertatea ca lipsa oricărei îngrădiri exercitate de cineva sau ceva
asupra lui, în timp ce, pentru el, Biserica e acea entitate care îi sugerează sau chiar
impune să nu facă anumite lucruri.
Astfel, în concepția lor, Biserica și credința se prezintă nevoi exprimată numai de cei ce se
apropie de moarte.
2. Anunțarea temei:
În cateheza de astăzi urmărim să găsim împreună câteva căi prin care să ajungem la sufletul
tinerilor și prin acestea să-i conștientizăm de frumusețea și folosul vieții Bisericii, făcându-i dornici
de a se implica în dezvoltarea acesteia.
3. Tratarea temei:

- Copiii și tinerii sunt membri deplini ai Bisericii, beneficiind încă din prima zi de viață de
lucrarea sfințitoare a harului dumnezeiesc: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna
din Duhul Meu peste tot trupul și fiii și fiicele voastre vor prooroci și cei mai tineri ai voștri
vor vedea vedenii” (Fapte 2, 17);
- Mântuitorul Iisus Hristos, în viața Sa pământească, S-a îngrijit de cei tineri pentru că vedea
în ei suflete doritoare de comuniune și persoane care erau sprijin și ajutor pentru părinți și
viitorul neamului și al seminției;
- Sfinții Apostoli sunt conștienți de împreuna-lucrare a tinerilor și a copiilor în Biserică, de
aceea îi amintesc frecvent în scrierile lor: „Vă scriu vouă, părinților, pentru că ați cunoscut
pe Cel ce este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, fiindcă ați biruit pe cel viclean. V-am
scris, copiilor, fiindcă ați cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinților, fiindcă ați cunoscut pe
Cel ce este de la început. Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteți tari și cuvântul lui Dumnezeu
rămâne întru voi și ați biruit pe cel viclean” (I Ioan 2, 13-14);
- Lipsa tinerilor din bisericile ortodoxe constituie o durere și o prezență dureroasă a
secularizării în viața societății noastre;
- Misiunea Bisericii este de a crea în fiecare membru al ei convingerea că starea normală a
personalității omenești o constituie nemurirea și veșnicia, iar nu temporalitatea și moartea și
că omul este un călător, care prin moarte și temporalitate înaintează spre nemurire și
veșnicie (Sfântul Iustin Popovici);
- Tinerii, pentru Biserică, sunt asemenea drahmei pierdute de o femeie, așa cum spune
Mântuitorul, care căutând-o și aflând-o s-a bucurat nespus și a mers și la vecinele ei ca și
acestea să se bucure cu ea (Luca 15, 8-10);
- Spațiul eclesial trebuie să devină un loc luminos și primitor, un mediu familiar, un spațiu cu
deplină siguranță, unde tânărul găsește în permanență un cuvânt bun din partea celorlalți;

1
 - Numai cei ce îndrăznesc să calce într-un sfânt locaș descoperă aici ceva la care nu s-au
așteptat: sentimentul de pace, liniște și dragoste divină. Se descoperă pe ei și Îl descoperă pe
Dumnezeu, ca prieten și camarad devotați joi. Depășește aparenta repetiție și plictisul și
descoperă misterul lui Dumnezeu–Treime, ce se comunică permanent celor ce vin și se
împărtășesc de El;
- Educând pe copii să păstreze și să participe la frumusețea rânduielilor bisericești, aducătoare
de liniște și de har, îi ajutăm să înțeleagă sensul real al vieții și al lumii. Sfânta Liturghie
rămânând educatorul cel mai delicat al minții, al inimii și al întregii personalități;
- Biserica încearcă implicarea tinerilor în slujirea lui Dumnezeu, prin participarea la slujbele
și lucrările sale, în credință și iubire, răspunzând prompt la toate cererile și problemele cu
care aceștia se confruntă.

4. Recapitulare:
Explicarea fiecărui eveniment, a gesturilor și a cuvintelor liturgice poate umble golul
instaurat de globalizare, secularizare și consumism. Numai printr-un efort asiduu al slujitorilor
Bisericii, precum și al comunității credincioșilor din jurul acestora, tinerii și adulții se vor întoarce
în Biserică.
5. Asociere:
Mergând prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urât cu prietenii săi de joacă
și înjurând. Oprindu-se, l-a întrebat:
- Dacă cineva ar vorbi în limba engleză, ce ai crede despre el?
- Că este un englez, a răspuns băiețelul.
- Dar dacă cineva ar vorbi în limba spaniolă?
- Că este spaniol, desigur.
- Nu crezi că este la fel și cu cel care vorbește „limba” lui Dumnezeu? Un creștin spune doar
lucruri frumoase și folositoare. De la omul rău, dimpotrivă, nu auzi decât vorbe urâte,
înjurături și minciuni. Cum este sufletul omului, așa sunt și vorbele sale. Fii atent ce spui,
fiindcă,mai devreme sau mai târziu, vei ajunge între cei a căror limbă o vorbești!

6. Generalizare:
Biserica Ortodoxă este chemată să facă față unei îndoite provocări: pe de-o parte trebuie să
păstreze învățătura de veacuri înrădăcinată în tradiția ei și, pe de altă parte, trebuie să transmită
adevărul mântuitor unei lumi desacralizate și să se „adapteze” la cerințele acestui veac, ocupându-se
de fiecare suflet în parte.
7. Aplicare:
Din păcate, nu sunt multe locuri unde tinerii ar putea să se îngrijească și de cele ale
sufletului. Preotul paroh și membrii mai mari ai parohiei ar trebui să fie preocupați de crearea unui
climat de încredere pentru un dialog ziditor cu generațiile mai tinere. Înființarea grupurilor
parohiale de tineri, organizarea unor centre catehetice și pentru tineret, întâlnirile tematice cu
aceștia, invitarea unor specialiști în diferite domenii de atracție pentru ei, organizarea de tabere și
pelerinaje s unt doar câteva dintre modalitățile prin care parohia poate veni în întâmpinarea tinerilor
pentru a le deschide calea către o înțelegere duhovnicească a vieții și a menirii lor.

2
3