CATEHIZAREA CREDINCIOŞILOR ŞI ÎN

SPECIAL A TINERILOR, LA PAROHII-

URGENŢĂ MISIONARĂ A PASTORAŢIEI
PAROHIALE

PR. SUSŢINĂTOR

VLĂŞCEANU GEORGE
 CATEHIZAREA CREDINCIOŞILOR SI ÎN SPECIAL A TINERILOR, LA
PAROHII- URGENŢĂ MISIONARA A PASTORAŢIEI PAROHIALE

Urmând poruncii Mântuitorului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile...” (Matei 28, 19-
20), slujitorii Altarului, succesorii Sfinţilor Apostoli, propovăduiesc Evanghelia lui Hristos,
învăţând şi pe cei maturi şi pe cei tineri.
Catehizarea copiilor şi tinerilor întotdeauna a avut un loc însemnat în lucrarea misionară
a creştinismului. Din primele secole creştine apar o serie de instituţii eclesiale abilitate să
contribuie la catehizarea creştinilor. Ele îi pregăteau pe neofiţi – adică pe cei nebotezaţi, păgâni
sau eretici, ca după o perioadă de pregătire spirituală, să primească Taina Sfântului Botez şi să
devină membri deplini ai Bisericii Creştine.
Cu timpul se deschid şcoli bisericeşti, care funcţionau pe lângă biserici mari sau catedrale
şi mănăstiri. Iar cei dintâi dascăli ai generaţiei în creştere au fost slujitorii bisericeşti, care
îmbinau rugăciunea cu studiul, ambele având menirea să crească adevărate personalităţi
creştine, trăitori autentici ai celor divine şi cărturari în viaţa de toate zilele.
În astfel de şcoli se încerca o explicare explicită, pentru copii şi tineri, a învăţăturii despre
Dumnezeu şi întruparea Lui, despre Sfânta Scriptură şi autenticitatea cărţilor scripturistice,
Biserică şi Tainele ei.
În ziua de astăzi, preotul, nu poate să fie mulţumit doar de cunoaşterea perfectă a
tipicului bisericesc. Astăzi, preotul este chemat şi la o intensă activitate – catehetică, antisectară,
social-caritativă etc. Toate acestea şi multe altele au devenit deja părţi necesare şi cerinţe
importante în viaţa bisericească, pentru mântuirea neamului creştinesc şi în folosul societăţii,
care zilnic este provocată şi încercată.
Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgovistei, în lucrarea Sa
“Rolul educaţiei tinerilor în misiunea Bisericii” , evidenţiaza rolul parohiei şi implicit al
preotului, în catehizarea tinerilor, “ un alt mijloc de a face educaţie religioasă tinerilor, este
prin intermediul parohiei, al programelor parohiale dedicate tinerilor, catehetice şi
educaţionale ce au în vedere însusirea de catre ei a unei întelegeri autentice a credinţei.Aici
trebuie insistat pe implicarea tinerilor în viata concreta a parohiilor, dar şi pe aprofundarea
catehizării lor, deoarece cu cât nivelul de cunoştinţe religioase este mai mare, cu atat le ofera
posibilitatea unei optime trăiri spirituale şi angajări în misiunea şi viaţa bisericească”.
Dar pentru realizarea lucrării catehetice, preotul trebuie să se întoarcă la modelul şi
chipul viu – Marele Învăţător şi Catehet, Domnul nostru Iisus Hristos , Care a avut multe de
transmis oamenilor şi lumii, stiind să se facă ascultat, înţeles, iubit şi urmat.
De asemenea preotul-catahet trebuie să dispună de o bună formaţie intelectuală, cu
o doză de cunoştinţe care sa-l ajute să trateze complet temele propuse. Aici iarăşi ne întoarcem
la ideea că preotul trebuie să cunoască mai mult decât rânduiala slujbelor şi Scriptura. Pentru a
cunoaşte psihicul uman, a da un răspuns şi un sfat, a susţine credincioşii în plan moral, este
absolut necesar ca preotul să aibă cunoştinţe din diverse domenii ale vieţii sociale.
Făcând comparaţie cu Mântuitorul, preotul trebuie să devină pentru cei, pe care el
îi învaţă, nu numai învăţător, îndrumător, dar şi un părinte, tată, frate, prieten. Formând în jurul
său o ambianţă caldă insuflând în discuţiile sale şi lecţii de dragoste şi prietenie, catehetul va
spori mult la unirea ascultătorilor în duh creştinesc.
Catehizarea adolescenţilor şi tinerilor.Obiective.
La această vârstă, adolescentul, câştigă tot mai mult în independenţă, nu
doar de mişcare ci şi de gândire. Ceea ce lua de bun („ce mi se spune, asta cred”) acum trece
prin filtrul judecăţii lui tot mai critice şi analitice. De la credinţa asumată prin părinţi („vin la
biserică şi la cateheză pentru că îmi cer ei”) trece la credinţa asumată personal („vin pentru că
eu aleg”). Este perioada descoperirii de sine, a întrebărilor, a transformărilor biologice aduse de
pubertate. Presiunile exterioare şi rădăcinile insuficient dezvoltate îi fac pe unii să se
îndepărteze de credinţă în această perioadă. Pe de altă parte, un cerc de prieteni în Biserică,
precum grupul de cateheză, poate fi de mare ajutor pentru a creşte în credinţă, pentru a rămâne
în Biserică. Spre deosebire de adolescent, tânărul este preocupat mult de prietenie:
de prietenia în grup dar şi de prietenia în doi, cu persoana iubită. Se pune şi problema alegerii
stării de viaţă. În plus, pregătirea sa devine mai specializată, în vederea alegerii unei meserii (în
contextul dificultăţilor legate de găsirea unui loc de muncă). Sunt deci multe alegeri de făcut, în
care tânărul trebuie să îl simtă pe Dumnezeu aproape şi comunitatea susţinându-l, alături de
familia proprie. Are nevoie de modele creştine autentice şi să vadă că sunt şi alţii de vârsta lui
cu aceleaşi preocupări şi frământări ca şi el, dar care le trăiesc în spiritul învăţăturii Bisericii.
În orice cateheză se urmăresc şi anumite obiective, iar în cazul catehizării tinerilor
şi adolescenţilor avem următoarele:
să cunoască cât mai bine învăţătura creştină despre Dumnezeu şi despre om;
să îşi dezvolte relaţia personală cu Dumnezeu;
să îşi dezvolte cunoştinţele religioase: biblice, liturgice, patristice, istorice…;
să practice frecvent Sfânta Taină a Împărtăşaniei şi Spovedaniei;
să participe activ la Sf. Liturghie (dând răspunsurile, cântând, citind
apostolul…); să aibă o viaţă de rugăciune, o viaţă spirituală;
să îşi trăiască credinţa în viaţa de zi cu zi;
să practice caritatea;
Desfăşurarea unei întâlniri depinde foarte mult de
tradiţiile şi posibilităţile parohiei şi de vârsta celor implicaţi. La copiii şi pre-adolescenţi se va
decide împreună cu părinţii, la vârstele mai mari împreună cu subiecţii catehezei. Întâlnirile
trebuie să înceapă şi să se încheie cu un moment de rugăciune, care poate să includă şi un
cântec religios. Dacă sunt mai lungi (1,5-2 ore), trebuie să includă pauze, eventual cu o „agapă”
cu suc şi gustări, care să permită destinderea dar şi socializarea între participanţi. Acestea ar fi
întâlnirile clasice de cateheză. Ele trebuie completate cu ieşiri (ex: vizitarea de biserici,
drumeţii, excursii, tabere), momente mai lungi de rugăciune ( diferite acatiste sau Paraclis),
iniţiative caritabile (de vizitat /colindat la bătrâni, bolnavi, săraci). Se pot organiza în posturi
colecte de cărţi, jucării, haine, alimente pentru cei săraci. Aceste completări la întâlnirile clasice
permit punerea în practică a ceea ce se învaţă la cateheză.
Metode si mijloace de catehizare.
Expunerea: clară, sintetică, însoţită de imagini, de planşe,
prezentări PowerPoint, de obiecte care să facă mai uşor de înţeles mesajul.
Conversaţia: poate fi folosită pentru a descoperi un subiect împreună, prin
dialog, sau pentru evaluarea unor noţiuni predate. Trebuie să se evite ca dialogul să fie doar de
unii dintre catehizaţi, în timp ce alţii nu participă deloc la el, precum şi devierile mari de la
subiect. De la adolescenţi în sus se pot încuraja dezbaterile pe anumite teme. Catehizaţii să fie
încurajaţi să pună întrebări atunci când nu înţeleg ceva, şi să caute împreună răspunsul la ele.
Exerciţiul: cu aplicabilitate de regulă la copii (ex: identificare de imagini,
ordonare de imagini, fişe simple gen labirint sau găsiţi diferenţele), precum şi la adolescenţi şi
tineri (ex: fişe de evaluare pe subiecte, studiu individual, urmat de sinteză şi prezentare…).
Activităţile practice: din nou cu aplicabilitate la copii (ex: colorat, lipit,
decupat…), precum şi la adolescenţi şi tineri (ex: simboluri sau tablouri religioase )
Dramatizarea: ajută la o mai bună memorare şi înţelegere a unei teme. La
vârste mici, vor avea nevoie de indicaţii, dar cu cât vorbim de vârste mai mari cu atât va putea fi
preluată şi munca „regizorală”. Poate fi pantomimă, după cum şi mici scenete cu replici.
Memorarea: unor versete biblice, rugăciuni, noţiuni-cheie ale doctrinei
(Crez, Porunci…), poezii religioase, cântece religioase… Textele memorate trebuie să fie în
acelaşi timp interiorizate, înţelese treptat în profunzimea lor.
Vizionarea: de filme dublate audio pentru cei mici, titrate pentru cei mai mari. Există
numeroase animaţii, dar şi filme artistice şi documentare pe teme religioase. Catehetul trebuie
să le urmărească înainte, şi să se discute apoi cele văzute. La copii şi adolescenţi se poate
anunţa că vor fi puse întrebări din ceea ce urmăresc, pentru ca să fie mai atenţi
Concursul: poate fi folosit, la copii, adolescenţi şi tineri, ca metodă de
recapitulare, de verificare a cunoştinţelor dobândite. Pot fi bileţele cu întrebări, pe care le trag
pe rând câte unul din echipă, sau activităţi/jocuri folosite la cateheză transformate în probe de
concurs. Se poate organiza chiar o „olimpiadă” cu mai multe probe. Competiţiile îi stimulează,
dar trebuie avut grijă la neintelegerile ce pot aparea. Au ocazia să înveţe să piardă fără să fie
frustraţi, dar şi să câştige fără să îi umilească pe ceilalţi.
Catehizarea tinerilor în Parohia Tomşani.
De când am primit binecuvântarea Înalpreasfinţitului Părinte
Arhiepiscop şi Mitorpolit Nifon, de a îndruma pe credincioşii din Parohia Tomşani pe calea
mântuirii, unul din principalele mele obiective, a fost şi este catehizarea copiilor şi a tinerilor
din parohie, prin diferite metode şi mijloace, unele din ele mai sus menţionate.
Pe lânga întalnirile lunare cu Comitetul de Tineri, unde
discutam pe teme stabilite, un bun început al catehizarii lor este ora de religie.De curând, luna
aceasta,când am folosit videoproiectorul şi am prezentat în PowerPoint tema pe care am ales
să o discutam,am avut plăcuta surpindere sa îi vad mult mai atenţi şi implicaţi în această
dezbatere. Am organizat diferite ateliere de pictură sau de
colorat ,cu caracter religios, pe coli sau ouă, iar în ziua de marţi dupa Sf.Paşti, de doi ani am
înfiinţat concursul de ciocnit ouă. Şi daca în primul an, au fost doar 10 copii, anul următor
numarul s-a dublat, şi sperăm ca anul acesta să fie mai mulţi.
O formă de catehizare, aş putea spune
că este şi “Colindul Bisericii” în data de 22 decembrie, înfiinţat de trei ani, încercand să
reîmprospătez bucuria de a colinda pe la casele oamneilor.Am avut placerea să îi văd dorinici să
ajute pe cei neajutoraţi, deoarece la o mică sugestie de a dărui din cele primite cu colindul de la
oameni şi celor nevoiaşi, au fost foarte încântaţi..Anul acesta chiar ei m-au întrebat, înainte să
plecăm, dacă mai fac “o faptă bună”. Concluzii

Una din principalele prerogative ale Bisericii noastre drepmăritoare, este desfăşurarea
activităţii didactice. Deşi se resimt schimbări în diverse domenii ale activităţii umane, Hristos şi
învăţătura Sa rămân neschimbati, mai bine de două milenii. Esenţa, dogma, rămâne
neschimbată până astăzi, atâta doar că modalitatea apropierii sau însuşirii celor dumnezeieşti se
schimbă de la epocă la epocă, de la societate la societate. Fiecare se apropie în felul său de acea
“Cale, Adevăr şi Viaţă”. Important este să ne îngrijim de tineri, încât să avem o societate
sănătoasă şi integră, aşa cum frumos spune mesajul Înaltpresfinţitului Părinte Arhiepiscop şi
Mitropolit Nifon, “ Viitorul ţării noastre şi al întregii lumi, depinde de buna, corecta şi
frumoasa creştere a tinerei generaţii, de maniera în care iubirea, generozitatea, solidaritatea,
dreptatea şi curajul nostru se vor constitui în exemple demne de urmat” .
 BIBLIOGRAFIE:

1.Biblia sau Sfanta Scriptura, Editia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, ed.
I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2008.

2.Almanah Bisericesc 2016, Teologie, cultura, istorie, misiune crestina, Editura

Arhiepiscopia Targovistei, Targoviste, 2016.

3. Almanah Bisericesc 2017, Teologie, cultura, istorie, misiune crestina, Editura

Arhiepiscopia Targovistei, Targoviste, 2017.

4. Dumitru Laurentiu, Hristos si tinerii , Editura Egumenita, Galati, 2005.

5.Grigore Alexandru Mesteroaie, Rolul catehezei în parohie, astăzi, Ziarul Lumina, 15

mai 2009.