A.ISTORICUL COMUNITĂŢII PAROHIALE.

[TOPONIME,PREZENTAREA GENERALĂ A
LOCALITĂŢII] Parohia “Cornetu” este situată în satul Sălcuţa, oraş Titu, jud.Dâmboviţa, sat atestat
documentar pentru prima data ca moşie în zapisul de vânzare- cumpărare din 1 aprilie 1766. Lângă Sălcuţa,
au mai existat sate înglobate ulterior dar şi altele care nu mai sunt, printre care şi satul Cornetu. Satul
Cornetu este o aşezare atestată înca de la 3 iulie 1645 şi mai apoi la 17 ianuarie 1723, fiind un sat de
moşneni şi înglobat ulterior la Sălcuţa.Toponimul indică în această zonă o pădure de corni defrişată se pare
pe la jumătatea sec XX. Documentele vremii situau satul pe calea Baiului, lângă moşiile Bârzeasca şi
Bosari.Pârâul Spălăturile şi afluientul său Negrişoara încingeau satul SV. Tragerea satelor la “linie” în
secolul XIX s-a păstrat în toponimia minoră la Cornetu unde în 1893 cele 6 “linii” sau “corturi” au primit
următoarele denumiri ; linia Dăiuleşti (după bătrânul Daia), linia Moştenilor(locuită de moşnenii
Slăvileşti, foşti posesori ai moşiei Stupinenilor), linia Răiculeştilor (după numele lui Ion Rac) linia şoselei
Naţionale,cotul Căldărarilor şi cotul Merenilor (dupa frumoasele mere creţeşti şi domneşti existente
aici).Pe harta judeţului Dâmbovţa din anul 1910 apare drept Moşteni, comuna Cornetu.Chiar şi ştampila
de azi a bisericii din Sălcuţa atestă aceasta denumire.1
A.ISTORICUL BISERICII PAROHIALE.Biserica din Sălcuţa cu numele parohia Cornetu, cu hramul Sf.
Nicolae, face parte din oraşul Titu, jud.Dâmboviţa. Biserica este veche, nu se cunoaşte anul construirii dar
după informaţiile de la cei mai bătrâni oameni din sat, probabil să aibă 250-300 de ani.Nu are pisanie şi nici
o altă inscripţie din care să se cunoască anul construirii sau ctitorul acestei biserici.Este construită din lemn,
pe temelie de cărămidă, tencuită în interior şi exterior. A fost acoperită cu şindrilă, astăzi este acoperită cu
tablă galvanizată, cu turlă din scandură, care servea drept clopotniţă.Sfânta Masă este lucrată din lemn de
stejar dintr-o bucată 110x110. Biserica este asezată la o distanţă de 200 de metri de satul Sălcuţa, spre nord,
între drumurile moşteni şi vechiul “drumul sării”2, care pe timpuri – înainte de a se construi calea ferată– era
drum circulat pe care se facea transport de sare cu carele de la Slănic spre Giurgiu.De aceia biserica s-a
construit pe terenul unui fost arendaş, anume Pavel Băică şi soţia sa Ilinca, care se crede ca ar fi şi ctitorul
bisericii.În anul 1938, bisericii I s-a facut o reparaţie generală din contribuţia enoriaşilor, la stăruinţa
preotului Constantin Mihăilescu.Tot în acest an s-a construit o clopotniţă din lemn şi scândură, separate de
biserică, cu clopot nou, donat de Maria şi Barbu Marinescu din Bucureşti.”Din arhiva Mitropoliei Ungro-
Vlahiei, dosar nr. 1691, filele 261-262 aflăm următoarele: în anul 1835, Sălcuţa făcea parte din plasa
mijlocului, cu biserica din lemn cu hramul Sf.Nicolae, slujitor preotul Stoica.În anul 1841biserica Sălcuţa

1
Nicolae Ion, Stancu Ion, “Titu-File de monografie”, pag. 39.
2
Inventarul parohial , Istoricul bisericii, , 1 noiembrie 1969, pag 1.
este pe moşie moştenească cu 111 familii, preot Stoica mort la 4 ianuarie 1842.În anul 1853 biserica
Sălcuţa este pe proprieteate moştenească cu 100 de familii, cătunele Spălăturile şi Cornetu se îmbisericeau
tot la biserica din Sălcuţa. În anul 1862, biserica Sălcuţa deserveşte cătunul Cornetu cu 84 de familii şi
satul Spălăturile cu 44 de familii, toţi mergând la aceeaşi biserică.În anul 1870, nu se mai numeşte Cornetu
sau Sşlcuţa ci Spălăturile cu 128 familii, slujitori preoţii Hristea duhovnicul şi Toma Ionescu.În anul 1875
apare din nou cu numele de Sălcuţa (Cornetu) cu 80 de familii slujitori Hristea hirotonit în 1853 şi Toma
hirotonit în 1858.În anul 1893 după datele protoieriei judeţului Dâmboviţa, com. Cornetu, cătunul Sălcuţa,
biserica filială cu 2 de familii, biserică construita de enoriasi şi reparată în anul 1832 tot de enoriaşi, are
ca slujitor pe preot Toma Ionescu, mort la 1900.Preoţi slujitori au urmat pe rând preotul Stan, preotul Ioan,
preotul Lucian de la Boteni-Dâmboviţa şi preotul Constantin Mihăilescu” 3. Astăzi slujeşte preotul
Vlăşceanu Nicolae din anul 1986. [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE
CONSTRUCŢII] Biserica este construită în formă de arcă, fundaţia din cărămidă arsă, iar restul din lemn,
învelită cu tablă galvanizată [PICTURA] Nu are pictură, în schimb este împodobită cu icoane mari şi mici.
[SFINTE MOAŞTE, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI, INSCRIPŢII] Parohia nu deţine astfel de
obiecte de valoare . [ANEXE] Clopotniţa este detaşată de biserică, este construită din zid în partea de jos ,
iar în partea de sus din teavă metalică şi învelită cu tablă.Clopotul cu greutatea de 120 kg este prins în partea
de sus a clopotniţei. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Nu se regăsesc
astfel de obiecte în patrimoniul parohiei.
C.CIMITIRUL. Dacă biserica se gaseşte la o margine a satului, cimitirul se gaseşte la cealalată margine a
satului.În satul Sălcuţa există şi cimitirul de onoare al militarilor căzuţi în bătălia de pe Argeş în noiembrie-
decembrie 1916 fiind amplasat pe terenul în suprafaţă de 1505 m² donat la 27 decembrie 1917 de către
doamna Ecaterina Emil Ghica.Sunt înmormantaţi aproximativ 100 de ostaşi români, austrieci, germani,
italieni şi unguri .
D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. În istoricul parohiei nu sunt activităţi
importante. Din discuţiile purtate cu bătrânii mai în vârstă, preoţii făceau pelerinaje ocazionale şi diferite
activităţi sociale.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE,CULTURALE,
EDITORIALE, FILANTROPICE, CATEHETICE] În parohie, activităţile filantropice au luat amploare,
Biserica ajutand cu multa dragoste şi bucurie familiile nevoiaşe din parohie, atât în perioada Sărbătorilor de
Crăciun şi Paşte cât şi cu alte ocazii .
F.DATE DE CONTACT PAROHIE [HRAM] Sf. Ierarh Nicolae [ADRESA] Sat Sălcuţa, Oraş Titu ,judeţ
Dâmboviţa.Telefon 0760697427.
3
Inventarul Parohial, Istoricul bisericii, 1 noimebrie 1969, pag 2.
BIBLIOGRAFIE :
.

1 . Dumitrescu, Emilian V, Stoie Gheorghe, Găeşti-Mărturii de-a lungul anilor (Monografie), 1970
2. Inventarul parohiei- 1 noimebrie 1969
3. Nicolae Ion , Stancu Ion, Titu-file de monografie, 2000