Cula I.C.

Davani din satul Larga,Comuna Samarineşti

 
Principala caracteristică a arhitecturii din Oltenia o reprezintă culele – aceste locuințe
fortificate, care apar începând cu secolul XVII și care au permis micii boierimi să se
apere şi să îşi supravegheze domeniile. Aceste construcţii, au un caracter de unicitate dat
de restrângerea pretenţiilor de confort în favoarea celor privind apărarea,precum şi
datorită faptului că în România se întâlnesc numai în Oltenia şi în Argeş, iar în restul
Europei construcţii similare apar doar în Balcani.
Cula I.C. Davani  – situată în sat Larga, comuna Samarinești, județ Gorj, casa este
cunoscută, conform lui Iancu Atanasescu, sub numele de Ion C Săvoiu.
Prin căsătorii, Săvoii s-au înrudit cu familii precum: Crăsnaru – proprietarii culei din
Groşerea, Bălcescu, Gigurtu şi Sănătescu. Ei au deţinut funcţii împortante în
magistratură, administraţie publică şi armată.
De la dl. Petre Băjenaru, localnic, am aflat faptul că ultimul proprietar, a fost învăţătorul
I. C. Săvoiu şi soţia sa, Teodora.
Clădirea este din lemn cu două niveluri şi acoperiş învelit cu ţiglă. Parterul prezintă un
beci şi o săliţă cu scară care face legătura cu etajul. Etajul este alcătuit din două camere şi
cerdac.Zidurile fațadelor și pereții despărțitori sunt tot din bârne orizontale de lemn, pe
schelet de stâlpi. Tencuiala exterioară este aplicată peste o armătură deasă de șipci din
lemn,iar acoperişul este învelit cu ţiglă. Grinzile de lemn din cerdac sunt aproape identice
cu cele din pridvorul bisericii de lemn din aproiere, ceea ce l-a facut pe Radu Creţeanu să
dateze cula în cel de-al treilea deceniu al secolului al XIX-lea. La începutul secolului XX
cerdacul a fost închis, au fost deschise două ferestre, iar clădirea a fost tencuită. Biserica
de lemn „Sfântul Nicolae” din Larga.
Familia Săvoiu a deţinut numeroase moşii în zona judeţului Gorj. De numele acestei
familii se leaga construcţia culei din satul Lupoaia (localitate aflată la circa zece kilometri
de satul Larga), la sfârşitul secolului al XVIII –lea, fiind şi cea mai spectaculoasă clădire
de acest tip de pe Valea Motrului.Din pacate,cula nu s-a păstrat,ruinele ei fiind vizibile
pană în 1950. În imediata apropiere a culei exista o bisericuţă din lemn cu hramul Sfântul
Nicolae, astăzi închisă pentru cult, ctitorită în anul 1826. Probabil, în jurul bisericii a
existat un cimitir din care se mai păstrează o cruce fără valoare istorică care menţionează
numele inginerului hotarnic Costache Săvoiu şi a soţiei, Maria.
Biserica „Sfântul Nicolae”, de mici dimensiuni, este in formă de navă, din lemn, fară
turle. În pridvorul descoperit se află o pisanie înrămată.
„Această sfântă şi dumnezeiască biserică cu hramul Sfântul Nicolae a fost sfinţită în anul
1826, iar prin stăruinţa unor buni credincioşi ai satului Larga s-a reuşit ca în anii 1973-
1974 să se facă acoperişul cu tablă şi temelia sfintei biserici. Materialele necesare s-au
procurat cu bani donaţi de bunii credincioşi, din satul Larga şi satele vecine: Strâmtu,
Slivileşti, Cojmăneşti, Tehomir şi Ţirioi. Ceremonia religioasă s-a oficiat în ziua de 1 mai
1976, preot paroh fiind Dumitru Săndulian,iar preot al protoeriei Târgu Jiu fiind Neofit
Stănculescu”.

Bibliografie:
Atanasescu Iancu, Grama Valeriu, Culele din Oltenia, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1974
Crețeanu Radu, Crețeanu Sarmiza, Culele din România, Ed. Meridiane, București, 1969
 Biserica
de lemn „Sfântul Nicolae” din Larga.
erica Sfântul Nicolae, ctitoria familiei Săvoiu, vedere sud-vest, foto 2013

Crucea familiei Săvoiu ,Larga

Cula I.C.Săvoiu