Prof.

Marian – Iulian Baboi „Comuna Sălcioara, Județul Ialomița – Repere monografice”

Comuna Sălcioara, Județul Ialomița

Repere monografice

Comuna Sălcioara este situată în partea central – sudică a județului

Ialomița și este alcătuită din reședința comunei , satul Sălcioara și satul
Rași (3 Km. Spre Est). Localitatea are ca vecini comuna Axintele (Vest),
Balaciu și Munteni – Buzău (Nord), orașul Lehliu-Gară la Sud.1
Suprafața este de 5926 ha din care 288 ha intravilan ,iar 4827 reprezintă
pământ extravilan. Numărul gospodăriilor este de 1021, iar numărul de
locuințe este de 1041.2 Coordonatele geografice ale comunei sunt 440 32,
11” N 260 54, 08” E.
Populația actuală este de 2420 de locuitori.3 În anul 1912 comuna avea
2104 locuitori, în 1941 - 3621 loc., 2999 loc . în 1977, 2652 loc.- în1992 ,iar
în 1966 - 2574 loc. Densitatea populației este de 42 loc./Km2 .4 Majoritatea
locuitorilor sunt români (95,8%) cu o comunitate de rromi (1.67%) iar
2.52% nu își cunosc etnia.5 Componenta confesională a comunei este
formată din ortodocși (97,08%), necunoscută (2,52%), altă religie (0.38%).6
Cadrul natural aparține Bărăganului Lehliului și doar limita de Nord
a teritoriului comunei este din Lunca Ialomiței. Apele freatice au caracter
bicarbonat – clorurat și sunt situate la 3 – 20 m adâncime. Păduri sunt în
Bărăganul Lehliului ( Odaia Călugărului) dar și în lunca Ialomiței.7
În comună funcționează o instituție de învățământ cu personalitate
juridică, Școala Gimnazială Sălcioara (Director Prof. Istorie Marian –
Iulian Baboi) ce are trei structuri arondate: Școala Primară Rași,
Grădinița cu Program Normal Rași și Grădinița cu Program Normal
Sălcioara.8
Ca și lăcașe de cult găsim în localitatea Sălcioara Biserică care poartă
Hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfinții Cuvioși Mucenici uciși
la Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit unde slujește Preacucernicul. Pr.
Paroh Constantin Ștefănescu9, iar în localitatea Rași, Biserică ce poartă
Hramul Sfînta Cuvioasă Parascheva unde slujește Precucernicul. Pr.
Paroh Victor Moga.10
Aparatul Primarului este format din: Primar – Prof. Gabriel Stoica,
Viceprimar – Prof. Maria Ilie, Consilier personal al primarului – Nicolae
Anghel, Secretar – Jean Naie, Registru agricol – Dumitra Iancu, Casier –

1
 Prof. Marian – Iulian Baboi „Comuna Sălcioara, Județul Ialomița – Repere monografice”

Marian Iancu, Asistent social- Gherghe Mihăilă, Impozite și taxe – Cornel

Frițu.
Biblioteca comunală este înființată în anul 1953 și este deservită
începând cu anul 1990 de Bibliotecar - Norica Nae.
În parcul localității Rași se află Monumentul Eroilor căzuți în cele
două războaie mondiale și este construit în anul 2008.
Ziua Comunei se sărbătorește de Ziua Eroilor.
Organizarea administrativă actuală datează din anul 1968 când
comuna a revenit la județul Ialomița fiind formată atunci din satele
Sălcioara, Rași și Dibești, ultimul sat dispărând înainte de republicarea
legii din 1981.11,12
Activitățile economice principale sunt agricultura și comerțul.
La nivelul comunei există condițiile dezvoltării turismului ecologic,
agroturismului, turismului religios, datorită organizării regionale și a
cadrului natural deosebit. Printre obiective se numără: Mănăstirea
Balaciu, Mănăstirea Crăsani, Piscul Crăsani, Situl arheologic Piscul
Crăsani, Pădurea Odaia Călugărului, Rașul Vechi, Heleșteul de pește și
Râul Ialomița.13

SĂLCIOARA este localitate de reședință de comună, un sat de tip

rentagular, pătrat, situat la 60 de metri altitudine. Are suprafața de 129
ha.14
În anul 1933, directorul școlii primare mixte din localitate
realizează monografia satului. De acolo aflăm că în anul 1894 s-au
măsurat loturile și s-a fixat vatra de sat, iar între anii 1895 - 1897, tineri de
pe moșia Copuzu (proprietar A. Donescu) au fost împroprietăriți cu 9
pogoane de teren arabil în câmp și un pogon loc de casă și raion.15
Din „Anuarul Județului Ialomița pe 1906” aflăm că la 25 Aprilie
1905, prin decizia ministerială Nr. 24963 s-au suprimat 5 inspectori
comunali și-au ramas numai 6, făcându-se alipirea plășilor.16 Astfel găsim
satul„ Sălcioară” (numele folosit în lucrare) ca făcând parte, împreună cu
satul Crăsani din comuna Copuzu , Plasa Armășești, aceasta era
administrată de inspector comunal G. Hristodorescu, licențiat în drept.17
Tot din „Anuarul Județului Ialomița pe 1906” aflăm că satul
Sălcioara, împreună cu satul Cărăușu și comunele Copuzu, Rași și Lehliu
fac parte din Circumscripția postală XIX. Cursa poștală se făceaLuni,
Miercuri și Vineri, plecând din comuna Copuzu la orele 6.00 dimineața.18
2
 Prof. Marian – Iulian Baboi „Comuna Sălcioara, Județul Ialomița – Repere monografice”

Școala din satul Sălcioara funcționează de la 1 Septembrie 1904 având

ca învățător pe dl. Al. Călinescu fiind instalată într-un local cu chirie.
Copiii de vârstă școlară sunt în număr de 130, 80 erau înscriși.19
În anul 1906 satul avea ca agent sanitar pe Mihail Popescu ,iar ca
moașe pe Marieta Stoean. Din punct de vedere fiscal făcea parte din
Circumsripția de control VI ce avea ca și controlor pe dl. P.
Constantinescu.20
În anul 1897 Sălcioara este menționată ca mic cătun (târlă) din Plasa
Ialomița – Baltă si este situată pe „Câmpul Bărăgan”.21
Pe 20 decembrie 1915 ,Primarul comunei Horia comunică prefectului
județului, în urma ordinului 3732/1915, că satul Sălcioara face parte din
comuna administrată de dânsul și că a fost înființat în anul 1895 prin
împroprietărirea din 1893 a diferiților locuitori din comunele: Copuzu,
Rași, Ștefănești, Lehliu, Axintele, Frumușica, Eliza Stoenești și că are
„Biserică mare”.22
În anul 1912 satul aparținea de comuna Horia, iar între 1950 – 1956 de
comuna Rași. Până în 1950 a făcut parte din Plasa Lehliu și apoi Dragoș -
Vodă, jud. Ialomița. Între 1950 – 1952 din Raionul Lehliu regiunea
Ialomița, între 1952 – 1968 de regiunea București, iar din 1968 este
resedință de comună și aparține județului Ialomița.23
Legenda spune că în momentul colonizării cu tineri de pe moșia
Copuzu, în zona noului sat erau crescute sălcii. De acolo, probabil, și
numele satului Sălcioara.24

RAȘI este a doua localitate din comuna Sălcioara. Este un sat de tip
rectangular situat la 64 – 67 metri altitudine. Are 2,5 Km lungime și
suprafața de 139 hectare. Popular se numește și Rașii Noi deoarece
vechiul sat Rași era în Valea Ialomiței. A fost comună între anii 1912 –
1956. Populația era de 1221 locuitori în 1912, 1541 în 1930, 1922 în 1941,
2208 în 1956, 2029 în 1992. Tot Rași (denumire locală) este și lacul
temporar, Pământul Roșu, din lunca Ialomiței, situat în apropierea fostei
vetre a satului Rași.25
Din „Dicționarul Geografic al Județului Ialomița”, din anul 1897
aflăm că în anul menționat anterior Rași este comună rurală din plasă
Ialomița – Balta și este situată pe partea dreaptă a râului Ialomița, între
comunele Bordușelu și Copuzu. Teritoriul comunei se întindea pe râul
Ialomița spre sud, pe Bărăgan și avea o suprafață de 3350 hectare teren
3
 Prof. Marian – Iulian Baboi „Comuna Sălcioara, Județul Ialomița – Repere monografice”

arabil și 10 hectare de pădure. Teritoriul cuprindea două moșii: Rași de

Jos și Rași de Sus (ambele proprietăți particulare).26
În anul 1864 sunt împroprietăriți un număr de 125 de țărani, 76
locuitori au rămas fără pământ.
Comuna se compunea în anul 1897 din satele Rași de Sus sau Rași și
din cătunele (târlele) : Căciurgeni, Hulueni și Moș Ștefan. Reședința
primăriei și a judecătoriei comunale era în satul Rași de Sus.27
În Rași de Sus exista o școală primară mixtă unde învățau 58 de
băieți și două fete. Învățătorul era retribuit de județ și comună. Exista o
Biserică cu doi preoți și doi dascăli.28
În anul 1890 populația comunei consta din 1098 locuitori. Dintre
aceștia 557 erau bărbați. Toți locuitorii erau de religie creștin – ortodoxă.
După profesii sunt 279 agricultori, 7 meseriași, 7 comercianți, 16 profesii
libere, 32 muncitori și 8 servitori. Cu știință de carte erau 37 de persoane.
După statistica din 1887, 220 sunt familii de români , iar 8 sunt de rromi.
S-au cultivat 300 hectare de orz, 200 de secară, 400 de grâu. 300 de
porumb și 300 de fasole. În comună erau 580 de cai, 500 de boi, 2000 de
oi, 10 capre, 10 bivoli și 300 de porci. Intre 1887 – 1888 comuna a avut un
venit de 3239 lei și cheltuieli de 5012 lei.29
Legat de numele satului „Rași” Dicționarul geografic din 1897 spune
că este o derivare din roșu sau roși, coasta Bărăganului, lângă care se află
satul, este formată din pământ roșu (rocă vulcanică). Denumirea veche a
satului a fost „Roși”.30
Cel mai vechi tablou complet al județului, cu împărțirea pe plăși, este
cel din anul 1831. Satul Rași făcea parte , împreună cu alte 46 de comune
din plasa Ialomița.31 În anul 1874 s-a făcut o nouă distribuire a
comunelor pe plăși. Plasa Ialomița cuprindea 12 comune, Rași a fost
alipit de comuna Copuzu.32
În anul 1882 găsim județul împărțit în patru plăși însă pe 25 Mai
1882 plășile Ialomița și Balta s-au unit. Rași devine iar comună și se
dezlipește de Copuzu.33
Pe 22 februarie 1896 este atestat și satul Cărăușu aparținând de comuna
Rași.34 La 23 aprilie 1904 aparținea de plasa Balaciu.35 La 25 aprilie 1905
comuna făcea parte din plasa Armășești. Este menționat satul Cărăușu.36
Pe 10 decembrie 1915 ,primarul comunei Rași, Radu T. Ștefan,
comunică prefectului județului Ialomița, în urma ordinului nr. 14359, că
Rași este o comună ce suferă inundațiile râului Ialomița. Sătenii numesc
4
 Prof. Marian – Iulian Baboi „Comuna Sălcioara, Județul Ialomița – Repere monografice”

aceste inundații „zăpoare”.37 Zăpoarele sunt baraje de gheață ce se

formează primăvara pe o apă curgătoare și care la dezgheț se rup și
provoacă revărsări.38 Primarul susține: „De la aceste zapoare care au ras de
avere, de multe ori , pe locuitori a rămas numele Rași”. Tot primarul declară
„că satul datează din timpuri vechi, mai înainte de 1831”.39
Ca și ocupații, primii locuitori se ocupau cu făcutul cărbunilor și a
copăilor, de aceea o parte a satului se numea„ Cărbunari” iar cealaltă
„Copăeri”.40
În anul 1915 comuna făcea parte din plasa Căzănești. Populația era de
1682locuitori, 850 femei și 832 bărbați. Contribuabili erau 320. Venitul
comunei era de 4722 lei și 36 de bani iar cheltuielile - 4701 lei și 66 de
bani.41 Comuna nu are în proprietate teren arabil. Localul școlii a fost
construit în anul 1904 și a costat 8833 de lei. Învățător este Zamfir
Pavelescu care funcționează din 17 decembrie 1888 având ca studii
Școala Normală. Școala nu avea pământ în proprietate.42 În comună
există o Biserică cu Hramul „Cuvioasa Paraschiva”, a fost construită în
anul 1822 ,iar serviciul religios se oficia de Părintele Paroh Marin
Georgescu. Biserica are în proprietate 25 de hectare și 50 de ari de teren
arabil. Primar era Radu T. Ștefan, iar ajutor de primar Radu Marin.43
În anul 1906 comuna făcea parte, din punct de vedere sanitar, din
Circumscripția a II –a Căzănești. Agent sanitar era Mihai T. Popescu iar
moașă Marieta Stoean.44 Făcea parte din Circuscripția a III-a veterinară și
avea ca medic veterinar pe Alexandru Popescu. Revizori de vite erau
Gheorghe Ionescu și Vasile Ghica.45 Din punct de vedere tehnic făcea
parte din Circumscripția a V-a ce era condusă de conductor ,clasa a III-a,
M. Zamfirescu iar sefi de cantonieri sunt G. Mihăilescu și T. Speteanu.46
Ca și organizare fiscală făcea parte din Circumscripția XXVII și avea ca
perceptor pe A. Davidescu.48 Făcea parte din Circumscripția postală XIX
împreună cu satul Cărăușu și comunele Copuzu, Lehliu și Rași. Cursa
poștală se făcea luni, miercuri și vineri, plecând din comuna Copuzu la
orele 600 dimineață.49
Din Anuarul „SOCEC” al României Mari, 1924 – 1925, vol. II aflăm că
în anul 1925 Rași este comună rurală formată dintr-un singur sat ce ține
de plasa Căzănești. Are 1118 locuitori și se află la 63 Km. de Călărași și la
8 Km. de gara Sărățuica. Primar este Dinu Oprea ,iar notar Ionescu M.R.
Școala are ca învățători pe Pavelescu Zamfir și pe Pavelescu
Alexandrina. Preot paroh este Alexandru D. Ion.50 În comună există
5
 Prof. Marian – Iulian Baboi „Comuna Sălcioara, Județul Ialomița – Repere monografice”

banca populară „Primăvara” condusă de învățătorul din comună. Există

o manufactură – Cooperativa „Zaporul” și proprietari de moșii,
Turnescu M&D. Frații (391 hectare de teren și 6000 metri de pădure).51

Martie 2017,

Prof. Marian – Iulian Baboi

Note

1. Sorin Geacu, „Dicționar Geografic al Județului Ialomița”, Editura Enciclopedică,

București, 1997, pg.163.
2. Situație din Martie 2017.
3. Informații culese de la funcționarii Primăriei Sălcioara.
4. Idem 1
5. Rezultatele finale ale Recensământului din 2011 ”Tabelul 8. Populația stabilă după
etnie-județe, municipii, orașe, comune.” Institutul Național de Statistică din România.
Accesat la 28.02.2017.
6. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița
pe 1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.30.
7. Rezultatele finale ale Recensământului din 2011 ”Tabelul 13. Populația stabilă după
etnie-județe, municipii, orașe, comune.” Institutul Național de Statistică din România.
Accesat la 01.03.2017.
8. Idem 1
9. Situație din anul școlar 2016-2017.
10. Idem 2
11. „Legea nr.3/1968” Lege-online.ro. Accesat la 01.03.2017.
12. „Legea nr.2/1968” Monitorul juridic.ro. Accesat la 02.03.2017.
13. https://ghidulprimariilor.ro/list/cityHallDetails/Primăria+Sălcioara/100196.
14. Sorin Geacu, „Dicționar Geografic al Județului Ialomița”, Editura Enciclopedică,
București, 1997, pg.162.
15. Nicolae Țiripan, „Protopopiatul Lehliu – Album Monografic”,Editura Episcopiei și
Călărașilor, Slobozia, 2013.
16. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.30.
17. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.31.
18. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.135.
6
 Prof. Marian – Iulian Baboi „Comuna Sălcioara, Județul Ialomița – Repere monografice”

19. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe

1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.347.
20. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.50,51,92.
21. Ion I. Provianu (Institutor) „Dicționar Geografic al Județului Ialomița” – Lucrare
premiată de Societatea Geografică Română, sub Președenția Majestăței Sale Regelui,
Tipografia și legătoria de cărți „Viitorul” Elie Angelescu, Târgoviște, 1897 – pg 234.
22. Serviciul Județean Ialomiței al Arhivelor Naționale, Dosar nr. 7/1915, Arhivele
Statului, Direcția Casa Regală, Adresa nr, 948/20 decembrie 1915, f. 1.
23. Idem 1.
24. Informații culese de domnul Nicolae Anghel de la bunicii acestuia.
25. Sorin Geacu, „Dicționar Geografic al Județului Ialomița”, Editura Enciclopedică,
București, 1997, pg.157.
26. Ion I. Provianu (Institutor) „Dicționar Geografic al Județului Ialomița” – Lucrare
premiată de Societatea Geografică Română, sub Președenția Majestăței Sale Regelui,
Tipografia și legătoria de cărți „Viitorul” Elie Angelescu, Târgoviște, 1897 – pg.227.
27. Idem 26.
28. Idem 26.
29. Ion I. Provianu (Institutor) „Dicționar Geografic al Județului Ialomița” – Lucrare
premiată de Societatea Geografică Română, sub Președenția Majestăței Sale Regelui,
Tipografia și legătoria de cărți „Viitorul” Elie Angelescu, Târgoviște, 1897– pg.228.
30. Idem 29.
31. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.22.
32. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.24.
33. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.26.
34. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.28.
35. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.29.
36. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.31.
37. Serviciul Județean Ialomiței al Arhivelor Naționale, Dosar nr. 7/1915, Arhivele
Statului, Direcția Casa Regală, Adresa nr, 627/10 decembrie 1915, f. 1.
38. https://dexonline.ro/definiție/zapor
39. Serviciul Județean Ialomiței al Arhivelor Naționale, Dosar nr. 7/1915, Arhivele
Statului, Direcția Casa Regală, Adresa nr, 627/10 decembrie 1915, f. 1.
40. Idem 39.
41. Idem 39.
42. Serviciul Județean Ialomiței al Arhivelor Naționale, Dosar nr. 7/1915, Arhivele
Statului, Direcția Casa Regală, Adresa nr, 627/10 decembrie 1915, f. 2.
43. Idem 42.
44. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.48,50,51.
45. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.63.
46. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.73.

7
 Prof. Marian – Iulian Baboi „Comuna Sălcioara, Județul Ialomița – Repere monografice”

47. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe

1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.94.
48. Aureliu V. Ursărescu (secretar al Consiliului Județean), „Anuarul Județului Ialomița pe
1906”, Tipografia Constantin I. Șeicărescu, Călărași, 1906 – pg.104.
49. Idem 18.
50. Anuarul „SOCEC” al României Mari, 1924 – 1925, vol II, Editura „SOCEC & CO”
S.A ,București – pg. 378.
51. Idem 50