Sorin Cosma Cateheze Lectii Religie

1
CATEHEZE
LEC}II DE RELIGIE – CLASELE V–XII
2
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=niei:

Cosma, Sorin
Cateheze: lec]ii de religie pentru clasele V–XII – Vol. 1/
Sorin Cosma – Caransebe[: Banatica, 2001
514 p.; 24 c m
ISBN 973-98446-7-7
28(075.35)
Editura Banatica – 2001

ISBN 973-98446-7-7
Consilier editorial: Petru C`lin
3
Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma
CATEHEZ
E
LEC}II DE RELIGIE – CLASELE V–XII
Edi]ia a II-a revizuit` [i adùgit`
Vol. I
Editura Banatica
© Toate drepturile asupra acestei lucr`ri sunt rezervate autorului.
Reproducerea Caransebe[ – 2001
integral` sau par]ial` a oric`rui text cuprins \n
carte se va face nu mai cu acordul prealabil al autorului. Copierea
[i multiplicarea sunt interzise.
4
© Toate drepturile asupra acestei c`r]i sunt rezervate autorului.

Reproducerea integral` sau par]ial` a textului sau a ilustra]iilor din
aceast` carte este posibil` nu mai cu acordul prealabil al autorului.
Copierea [i multiplicarea sunt interzise.
5
Sim]`minte de afec]iune [i pre]uire distin[ilor [i

genero[ilor mei discipoli [i fra]i \ntru Hristos:
Arhim. Nikodim Bibar], Arhim. Nicolae Iuho[,
Preot Casian Fetea [i Preot Cornel Avramescu,
din Statele Unite ale Americii, pentru contribu]ia
material` ce [i-au adus-o la apari]ia acestei
c`r]i.
|nscrie, Doamne, numele lor [i \n Cartea
Vie]ii Tale!
6
--
Lec]ii de religie – Prefa]`
7
Prefa]`
I
N OPERA M+NTUIRII, \nv`]`tura despre cuv=ntul lui Dumnezeu
rulconstituie
Hristosuna[i dintre
pe care
cele le-a \ncredin]at
trei slujiri pe careBisericii. |n virtutea
le-a \ mplinit M=ntuito
acestei mo[teniri, de la \nceputurile ei [i p=n` ast`zi, Biserica
Ortodox` nu s-a
\ndep`rtat de la menirea ei sfin]itoare [i \nv`]`toreasc`. Apostolii [i ur
ma[ii acestora, episcopii [i preo]ii, au fost \nde mna]i de |nsu[i Hristos
M=ntuitorul la \nv`]`tur` [i propov`duire: „ Merg=nd \nv`]a]i toate
nea murile...“ (Mt. 28, 18). Deasemenea, Sfin]ii P`rin]i au continuat
misiunea apostolic` a catehiz`rii, socotind-o datorie funda mental` a
slujirii Bisericii. Sf. Ioan Gur` de Aur spunea \n acest sens: „|n afar` de
pilda prin fapt`, preo]ii n-au dec=t un singur mijloc, o singur` cale de
vindecare: \nv`]`tura cu cuv=n- tul“ («Despre preo]ie», p. 99).
Multiplele [i variatele nevoi pe care le traverseaz` Biserica, ne oblig` la
expunerea \nv`]`turii de credin]` \n acord cu realit`]ile \n continu` transfor
mare a istoriei pe care o parcurge m.
Trìm \ntr-o societate secularizat` ce are nevoie s`-[i redescopere
identitatea cre[tin` a menin]at` de lipsa educa]iei religioase din perioada
comunist`, iar \n zilele noastre de percep]ia f`r` discern` m=nt a non-
valorilor Occidentului. |n acest context cateheza are un rol funda mental \
n formarea con[tiin]ei religioase, \n \nv`]area adev`rurilor de credin]`, fiind
hot`r=toare
\n educa]ia cre[tin` a noii genera]ii.
Autorul, Pr. prof. univ. Dr. Sorin Cosma, este recunoscut \n publicistica
teologic` ro m=neasc` cu activit`]i re marcabile \n do meniul catehezei,
multe
dintre ele fiind incluse \n paginile prestigioaselor reviste eparhiale de la
Sibiu, Timi[oara [i Craiova. Profesor la Se minarul Teologic din
Caransebe[
timp de 36 de ani, cadru universitar re marcabil la Facultatea de Teologie
din Timi[oara [i la Sec]ia de Teologie - Istorie din Caransebe[, Pr. Prof
Sorin Cosma a demonstrat talent [i voca]ie de dasc`l, care cu mulate cu o
preg`tire de specialitate de excep]ie, au f`cut din Prea Cucernicia Sa un
redutabil profesor al \nv`]` m=ntului teologic ro m=nesc. Pe l=ng` alte
valoroase lucr`ri, catehezele sunt rod al unei munci asidue la catedra
Seminarului Teologic din Caransebe[, aici fiind create, \ mbun`t`]ite [i
perfec]ionate per manent prin practica elevilor, a preo]ilor [i \n confor
mitate
cu principiile [tiin]ifice \n vigoare. Prima edi]ie a catehezelor apare \n
Editura Episcopiei Aradului \n 1992 [i cuprinde 120 de cateheze, iar a
doua edi]ie, cea de fa]`, apare acu m cu o tematic` divers`, „\ mbun`t`]it`
[i
adùgit`“, dup` cu m \nsu[i autorul o m`rturise[te. Cartea cuprinde 210
cateheze [i a m putea spune c` acoper` \ntreaga progra m` [colar` din
\nv`]`m=ntul preuniversitar. Forma \n care este prezentat` o face accesibil`
tuturor celor dornici s` descopere \nv`t`tura Bisericii. Este deopotriv`
folositoare preo]ilor, dasc`lilor de religie, \nv`]`ceilor \n ale teologiei (elevi
seminari[ti [i studen]i teologi) [i nu \n ulti mul r=nd credincio[ilor.
Binecuv=nt`m apari]ia acestei lucr`ri [i osteneala autorului, n`d`jduind ca
lucrarea de fa]` s` \[i g`seasc` rostul [i finalitatea prin r`sp=ndirea [i
utilitatea ei c=t mai larg`.
> Dr. Lauren]iu Streza, Episcopul Caransebe[ului

8
--
Lec]ii de religie – Cuv=ntul autorului
9
Cuv=ntul autorului
\mbun`t`]it` [i adùgit`,
Cu ajutorul lui Dumnezeua d`mCatehezelor.
spre a vedea lu mina tiparului cea de a doua edi]ie,
Prima edi]ie a ap`rut \n 1992 la Arad, cu binecuv=ntarea episcopului c`rturar
Dr. Timotei Seviciu al Aradului, una din cele mai distinse personalit`]i ale vie]ii
noastre biserici[ti.
Nu este inutil s` m`rturisesc c` publicarea catehezelor mele a pornit din
ini]iativa |nalt Prea Sfin]itului Dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, care
\n perioad` co munist` fiind, mi-a creat spa]iu \n fiecare nu m`r al
revistei
„Mitropolia Banatului“, ti mp de 10 ani (1981–1991), pentru publicarea cu regu-
laritate a catehezelor.
M-am bucurat apoi de binevoitoarea pri mire a catehezelor din partea celei
mai prestigioase [i r`sp=ndite publica]ii biserice[ti, „ Telegraful Rom=n“, care \n
aproape fiecare nu m`r a inclus [i c=te o catehez`.
Alt` parte a catehezelor au fost publicate cu regularitate de revista „ Mitropolia
Olteniei“ sub for ma „Cuv=nt de \nv`]`tur`“.
Se cuvine acu m mai mult dec=t o si mpl` mul]umire, s` aprecie m \
n]elepciunea
celor care au reu[it \ntr-o perioad` co munist`, care \ntre]inea o „ar mat`“ de
activit`]i
pentru cultivarea ateis mului, s` publice cuvinte de instruire [i \nt`rire a credin]ei
cre[tine.
Publicarea catehezelor \n ti mp mi-a oferit posibilitatea de a le verifica eficien]a
[i de a le aduce cuvenitele \ndrept`ri atunci c=nd le-a m adunat \n volu m. Desigur,
am avut posibilitatea de a le verifica \n cadrul unui progra m sistematic organizat
de practic` o miletic` [i catehetic` desf`[urat la parohiile \nvecinate se minarului
teologic din Caransebe[, unde a m activat mai mul]i ani, c=t [i a unei progra me
catehetice te meinic [i judicios concepute la nivelul \ntregii Arhiepiscopii a
Timi[oarei, \n aceea[i perioad` co munist` atee...
La redactarea catehezelor a m avut \n aten]ie cele dou` \nsu[iri didactice ce
stau la baza unei instruc]ii eficiente: claritatea [i distinc]ia. Cei vechi spuneau pe
bun` dreptate c` nu mai acel dasc`l va reu[i s` \nve]e bine pe elevi, care poate
distinge bine ideile unele de altele \n dezbaterea unei te me: „Bene docet qui bene
distinquit“ (|nva]` bine nu mai cel ce distinge bine). Deci scopul \nv`]`rii este
acela de a lu mina mintea [i de a cultiva inteligen]a, acest obiectiv esen]ial fiind
asigurat de distingere, fiindc` ea stabile[te ordinea g=ndirii. „ Cine distinge diferite
puncte de vedere, spune Mihai Ralea, \nsea mn` c` le a[eaz` \ntr-o ordine, le
subordoneaz` \ntr-o ierarhie, le dispune ase menea arhitec]ilor, \ntr-un plan ini]ial.
Cine percepe varia]ia nu o poate percepe dezordonat“ (Scrieri din trecut \n filosofie,
f.a. p. 293).
Pentru ca materialul expus \n cateheze s` aibe claritate [i distinc]ie, a m utilizat
momentele logico – psihologice, la redactarea catehezelor dog matice. Nu e greu
de constatat c`, necesit=nd un grad m`rit de \n]elegere [i cunoa[tere, aceste cateheze
pretind mai mult` insisten]` logic`, ele trebuind s` plece prin for ma introductiv`
de la concret la abstract, cul min=nd cu generalizarea, care \nsea mn`
expunerea
\ntr-o singur` propozi]ie a \nv`]`turii de credin]`, sau a dog mei Bisericii.
Folosirea momentelor logico psihologice evit` \nv`]` m=ntul mecanic, dar
devin orecu m rigide referindu-se nu mai la g=ndire [i mai pu]in la afectivitate, ori
aceasta din ur m` este hot`r=toare \n materie de religie. Ca urmare, restul catehezelor
Lec]ii de religie
10
le-am l`sat mai „destinse“, ur m`rind claritatea [i distinc]ia prin reducerea nu
m`rului momentelor logico – psihologice. Referindu-se la necesitatea reducerii
acestora din planul unei lec]ii de religie, Petru Barbu remarca \nc` la \nceputul
secolului al XX-lea: „|n bro[ura mea «{coala modern` [i Religiunea la noi»
(1916) a m zis despre principiul treptelor for male, preluat dup` zillerieni [i
acceptat, fiind prea generalizat la noi [i \n Catehetica mea c` este «prea ne m]esc,
deci mig`los pentru capul mai de[tept al ro m=na[ului» [i a m mai zis c` la
tratarea materiei istorice [i abstracte de religiune de {tefan Velovan, fala
pedagogilor no[tri, «are metodul sù propriu, care difer` de treptele for male ale
zillerienilor [i dup` p`rerea mea este superior». Acest metod este aproape
singurul adoptat \n [colile din fostul regat [i a \nceput s` p`trund` [i la noi...“.
La redarea catehezelor morale cu privire la datoriile sintetizate \n marea
porunc` a iubirii, pentru a dep`[i rigiditatea expunerii te mei, le-am \ncadrat \ntr-o
pericop` evanghelic` adecvat`, de unde pot fi u[or deduse.
La alc`tuirea catehezelor privind Istoria bisericeasc` universal` [i Istoria
Bisericii ortodoxe Rom=ne am folosit manualele erudi]ilor preo]i profesori: Dr.
Ioan R`mureanu [i respectiv, Acad. Dr. Mircea P`curariu.
{i \nc` o precizare esen]ial`: materialul prezentat \n carte este o realitate
„brut`“. El trebuie modelat pentru a pri mi via]`, prin modul \n care cel ce va
preda [i-l \nsu[e[te, \l expune [i \l aplic`. E vorba de diferen]a pe care se i mpune
s` o facem \ntre cuv=ntul scris [i cuv=ntul vorbit. Cuv=ntul scris trebuie neap`rat
trecut prin sufletul celui ce-l expune ca [i cu m i-ar apar]ine lui, ca [i cu m ar veni
din partea lui... Dac` expune cuv=ntul altuia, nu va reu[i s` fie el \nsu[i atunci
c=nd pred` lec]ia... {ti m apoi c=t` i mportan]` acorda Fericitul Augustin necesit`]ii
adapt`rii la auditoriu at=t \n predic`, c=t [i \n catehez`. Adic`, adaptarea la v=rst`,
la fondul aperceptiv, la specificul psihologic, etc.
De o importan]` deosebit` pentru eficien]a orelor de religie este intui]ia,
afec]iunea propun`torului, activis mul elevilor [i punerea \n practic` a cuno[tin]elor
dob=ndite. Dac`, de pild`, lec]ia referitoare la c`l`toriile misionare ale Sf=ntului
Apostol Pavel nu este predat` dup` hart`, sau dac` lec]ia referitoare la m`n`stirile
de pe teritoriul ]`rii noastre este lipsit` de diapozitive, sau cel pu]in de ilustrate,
acestea vor fi lec]ii e[uate din start... Apoi, dac` lec]iile nu sunt predate cu afec]iune
[i mai ales dac` cuno[tin]ele nu sunt transpuse \n practic`, adic` dac` nu \ndeplinesc
[i rolul educativ al \nv`]` m=ntului religios, atunci ele r` m=n liter` moart`, lipsit`
de finalitate... Deci, c=t mai mult` participare la via]a Bisericii, c=t mai mult`
rug`ciune, c=t mai mult` c=ntare religioas`, concerte religioase, piese de teatru
\naintea Sfintelor Pa[ti sau a Cr`ciunului, organizarea excursilor la m`n`stiri,
vizitarea bisericilor [i a altor monumente istorice cu caracter religios aflate \n
\mprejurimi... |nv`]`tura trebuie s` fie via]` \n Hristos prin Duhul Sf=nt, iar via]a
duhovniceasc` s` se dezvolte ne\ntrerupt prin ad=ncirea adev`rurilor de credin]`.
|nv`]`tura [i trìrea cre[tin` nu se pot dezvolta dec=t \n si mbioz`! Iar profesorul
(preot sau laic) trebuie s` pre mearg` cu exe mplul vie]ii lui: „exe mpla trahunt“!...
|n sf=r[it, doresc s` expri m sincere mul]umiri Prea Sfin]itului Dr. Lauren]iu
Streza, episcopul Caransebe[ului, pentru bun`voin]a de a- mi fi \ncredin]at catedra
de Catehetic` la reactivata Facultate de Teologie de aici. Cunosc meritele deosebite
ale \nainta[ului meu \n domeniul Cateheticii, Dr. Petru Barbu, fapt care m` oblig`
ca \n anii pe care Dumnezeu mi-i va h`r`zi la catedr`, s` m` str`duiesc s` fiu pe
urmele lui.
- Datoria cre[tinului
\nv`]`tur` a Bisericii
Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta
I. Preg`tirea aperceptiv`
11
Biserica pe care Domnul a c=[tigat-o „cu scu mp S=ngele Sù“

(Fapte
20, 28) [i a \nte meiat-o la Cincizecime prin pogor=rea Sf=ntului
Duh, ca s` formeze Trupul Sù tainic (I Corinteni 12, 27), reprezint`
„st=lpul [i temelia adev`rului“ (I Timotei 3, 15) m=ntuitor. Biserica
cea „ Una“, adic` cea drept m`ritoare, „zidit` pe te melia Apostolilor [i
a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind \nsu[i Iisus Hristos“
(Efeseni 2, 20) este „sl`vit`, neav=nd pat`, nici zb=rcitur`, sau altceva
de acest fel, ci este sf=nt` [i f`r` prihan`“ ( Efeseni 5, 27). Ea
p`streaz` cu fidelitate [i cu sfin]enie „ Cuvintele Vie]ii“ (Ioan 6, 63), \
nv`]=ndu-i pe credincio[i s` p`zeasc` toate c=te Domnul a poruncit [i
a \nv`]at ( Matei 28, 20).
II. Anun]area te
mei
Ca membri ai Bisericii Ortodoxe, ave m datoria s` cunoa[te m \
nv`]`tura pe care Biserica o p`streaz` [i ne-o trans mite spre
dob=ndirea m=ntuirii.
III. Tratarea
Vom urm`ri temeiurile care indic` necesitatea ca to]i credincio[ii s`
cunoasc` \nv`]`tura Bisericii pe care o m`rturisesc [i prin care ajung
la m=ntuirea sufletului.
1. |nv`]`tura Bisericii are un caracter divin, \ntruc=t ea
reprezint` Descoperirea sau Revela]ia lui Dumnezeu. Cartea Sf=nt`
ne arat` c`
„\n multe r=nduri [i \n multe chipuri grìnd Dumnezeu odinioar`
p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \n zilele acestea din ur m` ne-a grìt
nou` prin Fiul, care fiind str`lucirea slavei [i chipul Fiin]ei Lui [i
]in=nd toate cu cuvintele puterii Sale, f`c=nd prin Sine \nsu[i cur`]irea
p`catelor
noastre...“ ( Evrei 1, 1-3). Biserica asistat` de Duhul Sf=nt este
p`str`toarea fidel` a \nv`]`turii Domnului, ca [i a harului divin
m=ntuitor. Biserica este „ Trupul tainic al Domnului“ (I Corinteni 14,
22) pe care Fiul lui Dumnezeu \ntrupat „a c=[tigat-o cu scu mp
S=ngele Sù“ (Faptele Apostolilor 20, 28). Revela]ia sau
Descoperirea Fiului lui Dumnezeu o g`si m \n Sf=nta Scriptur` a
Noului Testament, care este Cartea Sf=nt` a Bisericii, precu m [i
\n Sf=nta Tradi]ie, care reprezint` predania oral` a du mnezeie[tii \
nv`]`turi pe care Domnul [i Sfin]ii Apostoli ne-au l`sat-o \n
Biseric`.
Lec]ii de religie
12
2. Numai cunosc=nd Descoperirea sau Revela]ia divin`, p`strat`
cu fidelitate de Biseric` ca |nv`]`tur` a ei, pute m ajunge la credin]a
m=ntuitoare. „ Credin]a, spune Sf=ntul Apostol Pavel, este din
auzite, iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu“ ( Romani 10, 17).
Sfin]ii Apostoli au avut tri mitere din partea M=ntuitorului de a
merge, de a propov`dui Evanghelia \n toat` lu mea, de a-i sfin]i pe
cei ce cred [i de a-i \nv`]a s` cunoasc` te meinic credin]a Lui
m=ntuitoare (Matei 28, 19–20). De aici vede m c` to]i cei care prin
Botez au devenit membri ai Bisericii aveau obliga]ia de a se instrui, de a
cunoa[te te meinic
\nv`]`tura cea nou` care red` con]inutul credin]ei lor. Necunosc=nd
credin]a, nu o pot nici m`rturisi [i nu vor [ti s` se orienteze asupra
mijloacelor prin care vor dob=ndi \n continuare harul sfin]itor.
Aceasta pentru c` nu orice \nv`]`tur` este aduc`toare de credin]`
adev`rat`, lu=nd aminte la duhuri \n[el`toare [i la \nv`]`turi de de
moni“ (I Timotei
4, 1). De aceea Apostolul \ndea mn` st`ruitor pe Timotei: „Ia sea ma
la tine \nsu]i [i la \nv`]`tur`, st`ruie \n acestea pentru c` f`c=nd
aceasta, te vei m=ntui [i pe tine [i pe cei ce ascult`“ (I Timotei 4,
16).
3. Cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n
credin]a cea adev`rat`. Membrii Bisericii se si mt lega]i de \nainta[ii
lor a c`ror origine o g`si m la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli; ei vor
cre[te necontenit
spre des`v=r[irea credin]ei [i vie]uirii cre[tine te meluit` pe \nv`]`tura
[i propov`duirea M=ntuitorului [i a Sfin]ilor Apostoli. |n acest sens
Sf=ntul Apostol Pavel accentueaz` necesitatea statorniciei \n \nv`]`tura
Domnului, „ca s` nu mai fim prunci arunca]i pe valuri [i purta]i de
tot v=ntul \nv`]`turii, \n a m`girea oa menilor, \ntru vicle[ug, spre
uneltirea
\n[el`ciunii, ci ]in=nd adev`rul \n dragoste, s` cre[te m \n toate \ntru
El, care este Capul Hristos“ (Efeseni 4, 14–15). De aceea
Apostolul \l
\ndeamn` pe Timotei: „Tu \ns` r` m=i \n cele ce ai \nv`]at [i de care e[ti
\ncredin]at, deoarece [ti de la cine le-ai \nv`]at“ (II Timotei 3, 14).
Aceasta pentru a evita contactul cu „oa menii rì [i a m`gitori“ (II
Timotei
3, 13).
4. De aici vede m c` av=nd statornicie \n cunoa[terea \nv`]`turii
celei adev`rate, nu vo m c`dea prad` at=tor r`t`ciri, pe care a m v`zut
c` Sf=ntul Apostol Pavel le nu me[te „am`gitoare, viclene [i \
n[el`toare“. De fapt M=ntuitorul a atras aten]ia zic=nd: „ Vede]i s` nu
v` a m`geasc` cineva. C`ci mul]i vor veni \n nu mele Meu, zic=nd:
eu sunt Hristos, [i pe mul]i vor a m`gi“ (Matei 24, 4–5; 23–24).
Sf=ntul Apostol Pavel, lu=ndu-[i r` mas bun de la „prezbiterii
Bisericii din Efes“, la sf=r[itul celei de a treia c`l`torii misionare, le
atrage aten]ia foarte categoric: „ Drept aceea, lua]i a minte la voi [i
la toat` tur ma, \n care Duhul Sf=nt v-a pus episcopi... c`ci eu [tiu
aceasta, c` dup` plecarea mea vor intra \ntre voi lupi rì, care nu vor
cru]a turma; [i dintre voi \n[iv` se vor ridica b`rba]i, grìnd lucruri
sucite, ca
Datoria cre[tinului
13
s` trag` pe ucenici dup` ei. Pentru aceea, priveghea]i...“ (Faptele
Apostolilor 20, 28–31). Apostolul cu alt prilej a ar`tat c` ivirea
\nv`]`turilor de credin]` gre[ite (ereziile) „trebuie s` fie“, toc mai
pentru ca cei \ncerca]i \n credin]a cea dreapt` s`-[i dovedeasc`
statornicia (I Corinteni 11, 19).
5. Statornicia \n \nv`]`tura cea dreapt` a Bisericii aduce dup`
sine siguran]a credin]ei m =ntuitoare. A ceast` siguran]` d`
putere duhovniceasc` credincio[ilor, pe de o parte s` poat` oric=nd da
r`spuns pentru credin]a pe care o m`rturisesc, dup` cu m spune
Sf=ntul Apostol Petru: „s` fi]i oric=nd gata de r`spuns oricui va cere
socoteal` de n`dejdea voastr`“ (I Petru 3, 15). Pe de alt` parte,
acest r`spuns, bazat pe
cunoa[tereapl`cut,
„totdeauna credin]ei
dresadev`rate,
cu sare“ (va fi dup` 4,cu6),
Coloseni m „cu
arat`bl=nde]e
Apostolul
[i
bun`voin]`“ (I Petru 3, 15). Siguran]a cunoa[terii dreptei \nv`]`turi
aduce pacea con[tiin]ei, „de a p`stra taina credin]ei \n cuget curat“
(I Timotei 3, 9), c=t [i pacea cu cei din jur, indiferent de convingerile
lor religioase, ferindu-se „de \ntreb`rile nesocotite [i f`r` noi m`, care
nasc certuri; c`ci un slujitor al Bisericii nu trebuie s` se certe, ci s` fie
pl`cut cu to]i, \nv`]`tor, \ng`duitor“ (II Timotei 2, 23–24; Tit 3, 9–10).
6. Cunoa[terea dreptei \nv`]`turi a Bisericii nu are nu mai un as-
pect teoretic, ea \nsea mn` deschiderea dru mului de dob=ndire a sfin]eniei
vie]ii cre[tine prin harul m=ntuitor al Sfintelor Taine, al Cuv=ntului lui
Dumnezeu [i al rug`ciunii. Prin cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii
„cuv=ntul lui Hristos locuie[te din bel[ug „\n via]a cea duhovniceasc`
a credincio[ilor“ ( Coloseni 3, 16), iar „ei se sfin]esc prin cuv=ntul lui
Dumnezeu [i rug`ciune“ (I Timotei 4, 5). De aceea, Apostolul \ndea mn`
st`ruitor pe ucenicul sù: „ De vei \nv`]a acestea, vei fi bun slujitor al
lui Hristos, hr`nit cu cuvintele credin]ei [i ale bunei \nv`]`turi c`reia ai
urmat“ (I Timotei 4, 6).
IV. Recapitularea – Aprecierea

De ce este necesar ca s` cunoasc` cre[tinii \nv`]`tura Bisericii?
(Fiindc` ei trebuie s`-[i cunoasc` credin]a pe care o m`rturisesc \n
calitatea lor de membrii ai Bisericii). Care este caracterul \
nv`]`turii Bisericii? (|nv`]`tura Bisericii are un caracter divin). De
ce? (Fiindc` reprezint` Descoperirea Fiului lui Dumnezeu). Unde
este cuprins` aceast` Descoperire? (|n Sf=nta Scriptur`, unde ave
m cuv=ntul \nv`]`turii Domnului scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt
[i \n Sf=nta Tradi]ie care reprezint` Predania oral` a \nv`]`turii
Domnului, via]a Duhului Sf=nt
\n Biseric`, sau „ memoria vie a Bisericii“). Ne putem m=ntui f`r` a
cunoa[te \nv`]`tura Bisericii? ( Nu ne pute m m=ntui, fiindc` \
nv`]`tura Bisericii ne arat` care este credin]a m=ntuitoare, pe care s`
o ur m`m \n
Lec]ii de religie
14
vie]uirea duhovniceasc`. Credin]a vine din auzirea propov`duirii
\nv`]`turii Domnului, p`strat` [i r`sp=ndit` de Biseric`). Sub
aspectul credin]ei, care este efectul cunoa[terii \nv`]`turii Bisericii?
(Cunoa[terea
\nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]`). Ce importan]`
are aceasta pentru via]a cre[tineasc`? ( Ne men]ine \n adev`rul de
credin]` m=ntuitor [i nu ne las` prad` at=tor \nv`]`turi gre[ite
propov`duite de
pretin[ii [i neadev`ra]ii prooroci). Av=nd statornicia [i siguran]a
credin]ei m=ntuitoare, ur m=nd \nv`]`tura Bisericii, cre[tinul se va
r`zboi cu cei de alte concep]ii religioase? ( Nu se va r`zboi, ci va
p`stra \n pacea sufletului „taina credin]ei \n cuget curat“). Care este
efectul practic al cunoa[terii \nv`]`turii de credin]` a Bisericii?
(Cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii nu are nu mai un caracter teoretic, ci
reprezint` un angaja ment duhovnicesc de cultivare a sfin]eniei
vie]ii, prin harul m=ntuitor al cuv=ntului lui Dumnezeu [i al
Sfintelor Taine).
V. Asocierea
Pentru a fi c=t mai deplin`, Sfin]ii P`rin]i arat` c` adev`rata
cunoa[tere a \nv`]`turii Bisericii trebuie unit`, asociat` cu cur`]irea
sufletului de p`cat [i cu cre[terea necontenit` \n virtute, adic` \n
s`v=r[irea faptelor
bune. {i aceasta pentru c` p`catul \ntunec` mintea, ase meni pieli]ei
care duce la orbire, sau ruginii care se fixeaz` pe oglind` [i o \
ntunec` (Teofil al Antiohiei).
VI. Generalizarea
Cunosc=nd dreapta \nv`]`tur` a Bisericii vo m dob=ndi
m=ntuirea ve[nic`, prin co muniunea cu Dumnezeu, \n Iisus Hristos
Domnul, con- form cuvintelor Sale: „ Aceasta este via]a ve[nic`: s`
Te cunoasc` pe Tine unicul Dumnezeu adev`rat [i pe Cel pe care L-
ai trimis, pe Iisus Hristos“ (Ioan 17, 3).
VII. Aplicarea
Noi putem cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii \ndeplinind una din
poruncile ei, care ne \ndea mn` s` particip` m cu regularitate la
serviciile religioase ce se oficiaz` \n biseric`, unde pute m cunoa[te
voia lui Dum- nezeu [i adev`rul de credin]` t`l m`cit prin cuv=nt de \
nv`]`tur` de c`tre sfin]ii ei slujitori.
Putem ad=nci cunoa[terea credin]ei noastre, \ mp`rt`[indu-ne cu
harul sfin]itor al Sfintelor Taine \n Biseric`, spre cur`]irea de p`cate
[i cre[terea duhovniceasc` \n s`v=r[irea faptelor bune, aduc`toare
de m=ntuire.
Cateheze Biblice – Vechiul Testament
15
CAPITOLUL
1
Cateheze biblice
partea I
Vechiul Testament
Capitolul unu
16
--
17
C=teva cuno[tin]e despre Palestina

biblic`
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut \n lec]iile trecute c` dintre toate popoarele de pe fa]a
p`m=ntului, Dumnezeu a ales un popor anu me, pe care l-a
preg`tit
\n mod special, pentru a pri mi pe Fiul Sù, M=ntuitorul nostru
Iisus Hristos, cel ce avea s` ne r`scu mpere din robia p`catului
[i a mor]ii. Acest popor a fost poporul evreu sau Israel.
Poporul
evreu a trìt \n ti mp [i a avut o istorie deosebit de zbuciu mat`.
Locul unde a trìt se nu me[te Palestina.
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

Ast`zi vo m \ncerca s` afl` m c=te ceva despre Palestina biblic`.
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

Palestina este ]ara pe teritoriul c`reia s-a scris Sf=nta Scriptur`.
Este a[ezat` acolo unde se \nt=lnesc dou` mari continente: Asia
[i Africa, mai exact pe ]`r mul estic al M`rii Mediterane. S` privi
m harta, s` o localiz` m [i acu m s` vede m cu cine se \
nvecineaz`: la nord cu Mun]ii Liban, la sud cu Pustiul Arabiei,
la vest cu Marea Galileii, Iordan [i Marea Moart`. |n trecut
Palestina avea un i m- portant rol co mercial, deoarece pe
teritoriul ei, trecea calea care
lega Africa [i Europa de |ndep`rtatul Orient, a[a cu m se vede
[i pe hart`.
Aceast` ]ar` nu s-a nu mit din totdeauna „Palestina“. S` vede
m care a fost nu mele ei ini]ial [i cu m a ajuns s` fie denu mit`
Pales- tina.
Observ` m pe hart` c` aceast` ]ar` are o pozi]ie mai joas`
fa]` de Podi[ul Siriei cu care se \nvecineaz` la sud. De aceea ea
a fost cunoscut` sub nu mele de „ Canaan“, adic` „ }ara de
jos“. Era o ]ar` foarte fru moas` fiind for mat` din mun]i, c=
mpii, r=uri, lacuri. De ase menea era bogat` \n pe[te, citrice,
m`sline [i era \n
Capitolul unu
18
acela[i ti mp foarte roditoare. Pe drept cuv=nt se spunea
despre ea c` este ]ara unde „curge lapte [i miere“.
|n vre m urile foarte \ndep`rtate, C anaanul era \ m p`r]it
\n triburi conduse de c`tre un b`tr=n al sù. Acest fapt a
provocat mari neajunsuri evreilor, deoarece pe ti mp de r`zboi
nu aveau o conducere unitar` pentru a-[i ap`ra ]ara. Trebuie s`
[ti]i c` au fost m ulte popoare care au r=vnit la ea pentru
bog`]iile [i
fru m use]ile sale. Printre aceste popoare se nu m ar` \
ndeosebi egiptenii, babilonienii, asirienii, care au dus \n
robie poporul
evreu. La aceast` ]ar` a r=vnit mai t=rziu, a[a cu m era de
a[teptat, imperiul Roman, care fiind \n cul mea puterii sale \n ti
mpul M=n- tuitorului, o cucer[te [i o transfor m` \n provincie ro
man`, totodat` pun=ndu-i nu mele „Palestina“.
}ara Palestinei a fost adeseori supranu mit` [i „ }ara
Sf=nt`“. Pe de o parte de c`tre evrei, deoarece aici se afl`
Ierusali mul – capitala religioas` a ]`rii – [i Templul Sf=nt. Pe
de alt` parte de c`tre cre[tini, deoarece aici s-a n`scut [i a
activat M=ntuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.
La \nceput regatul evreu era \ mp`r]it \n 31 de regate-cet`]i,
\n fruntea c`rora se afla c=te un rege. Pe ti mpul M=ntuitorului,
lucrurile se vor schi mba. St`p=nitorii au \ mp`r]it Palestina \n
trei provincii: \n nord era Galileea, \n sud se afla Iudeea, iar \n
centru Sa maria, a[a cu m observ` m pe hart`. C=ndva, de
Pales- tina apar]inea [i acest` f=[ie de p` m=nt, asezat` la est de
Iordan, care se nu me[te Pereea.
Cei dint=i locuitori ai acestei ]`ri au fost canaani]ii. De
ase- m enea s-au perindat [i alte popoare m igratoare, pe
teritoriul acestei ]`ri, cu m ar fi filistenii [i hiti]ii.
A[a cu m am amintit, Palestina era o ]ar` foarte fru moas`,
\nzestrat` parc` anu me de Dumnezeu pentru „poporul ales“, cu
toate fru muse]ile naturale.
|n aceast` privin]` sunt caracteristici m un]ii care \ns` au
\n`l]i mi mici, p=n` la 300 m. Printre cei mai cunoscu]i se nu
m`r` Muntele M`slinilor – bogat \n m`sline [i Muntele
Taborului – de pe v=rful c`ruia se vede \ntreaga ]ar`.
De la nord-vest la sud-est, Palestina este str`b`tut` de o
vale fru moas` [i deosebit de roditoare.
|n relieful ]`rii se integreaz` [i pustiurile. Dar la vechii
evrei pustiul avea un alt \n]eles dec=t cel pe care-l cunoa[te m
noi. Astfel, nu este ca [i pustiul Sahara, un loc secetos, arid,
lipsit
total de vegeta]ie. Pentru evrei, pustiul era fie un loc nelucrat,
acoperit cu ierburi [i str`b`tut de tur mele care-l p`[teau, fie un
loc st=ncos.
19
Aceste for me de relief sunt sc`ldate de ape curg`toare, cea
mai i mportant` fiind Iordanul care izvor`[te din Mun]ii
Hermon, [erpuie[te ca o panglic` pe \ntreg teritoriul ]`rii, [i se
vars` \n M area M oart`.
Clima din aceast` ]ar` este bl=nd`‚ tropical` cu v=nturi spe-
cifice care dezvolt` dou` anoti mpuri: unul u med care \ncepe
prin octo m brie, cu ploi [i te m peraturi sc`zute [i care ]ine
p=n` \n martie. Ploile t=rzii de dup` echinoc]iul de pri m`var`
favorizeaz` u m ezeala at=t de necesar` cultiv`rii plantelor,
m ai ales a cerealelor.
Anoti mpul fierbinte este cuprins \n perioada mai – octo
m- brie [i face ca ploile s` fie foarte rare, roua o binecuv=ntare,
iar
apa un adev`rat dar divin. Astfel f=nf=nile constituie o
adev`rat`
bog`]ie, iar apa este p`strat` \n burdufuri din piele de capr`.
Tot
\n acest anoti mp se se mnalau mari diferen]e de te mperatur` \
ntre zi [i noapte.
Exist` \ns` unele particularit`]i \n ce prive[te cli ma. Astfel,
pe ]`r mul M`rii Mediterane, cli ma este mai secetoas` [i mai
cald`.
|n mijlocul ]`rii, \ns`, fiind o regiune muntoas`, cli ma este mai
r`coroas` [i mai u med`; iar \n Valea Iordanului cli matul
este
\ntr-adev`r tropical.
Astfel, \n Palestina se dezvolt` o flor` [i o faun` specific`
]inuturilor mediteraneene.
Flora cuprinde citrice, printre care: portocalul, l` m
=iul, bananierul, cocotierul [i fires]e m`slinul (din ale c`rui
roade se ob]ine uleiul de m`sline), cultura cerealelor ocup` pri
mul loc \n provincia Galileea nu mit` [i „gr=narul ]`rii“.
Fauna Palestinei prezint` o varietate \n ti m p. A stfel, la
\nceput erau ani malele, precu m leul [i leopardul. Dar acestea
au disp`rut lu=ndu-le locul cerbul, c`prioara, iepurele,
vulpea,
[acalul. D intre t=r=toarele specifice acestui ]inut sunt vipera
palestinian`, scorpionul, ca meleonul, vipera cu corn [.a. |ns`,
caracteristica ]inuturilor din aceast` ]ar` a fost [i este c` mila,
un ani mal at=t de rezistent [i de des folosit. Calul era un ani
mal foarte preten]ios [i nu era crescut aici. E ra chiar \
nl`turat, reprezent=nd pentru evrei un si mbol al m=ndriei.
Interesant este c` dac` \n prada de r`zboi intrau [i caii, evreii \i o
morau, tìndu-le venele de la picioare.
Am vorbit despre localizarea geografic`, cli m`, faun`, flor`.
S` vede m \n continuare ce se poate spune despre oa menii
care alc`tuiau poporul evreu.
|n ceea ce prive[te ocupa]ia lor, la loc de frunte st` agricul-
tura, cre[terea vitelor [i pescuitul. Pe l=ng` acestea‚ mai sunt [i
Capitolul unu
20
altele preluate de la popoarele p`g=ne vecine, precu m
dulgheritul de la babilonieni. Totodat`, datorit` dru mului co
mercial ce trecea prin Palestina, evreii vor deveni, cu trecerea
ti mpului, foarte buni negustori (co mercian]i).
S` vede m acu m c=te ceva despre \ mbr`c` mintea evreilor.
V` a m int i]i c =nd sp unea m c` \n Pal esti na zil ele er au
foart e c`lduroase. Astfel, b`rba]ii purtau o tunic` de bu mbac,
lung` p=n` la genunchi, peste care se \ncingeau cu un br=u.
Deasupra purtau un ve[ m=nt, pe care cei s`raci \l foloseau
adesea [i ca acoper` m=nt
\n ti m pul nop]ilor r`coroase. |n picioare purtau sandale,
confec]ionate din curele de piele, iar cei s`raci u mblau
descul]i.
Evreii nu erau preten]io[i nici \n ceea ce prive[te ali
menta]ia. Se hr`neau m ai ales cu p=ine proasp`t` din gr=u
sau secar`, dospit` sau nedospit`, care de multe ori era a
mestecat` cu fìn` de fasole sau linte. Din hrana consu mat` \n ti
mpul zilei mai f`ceau parte: s mochinele, strugurii‚ pepenii, cur
malele [i laptele de oi sau de capre. Masa principal` era cea
servit` \n r`coarea serii. Boga]ii serveau carne de miel sau ied [i
vin, \n ti mp ce s`racii se mul]u meau s` \n moaie p=inea \n lapte
sau o]et. Nu lipseau de la mas`, desigur, mierea de albine [i
pe[tele. Caracteristic evreilor
era faptul c` ei considerau carnea de porc [i cea a tuturor
ani malelor cu copit` despicat`, ca fiind o interdic]ie categoric`
a
L egii. E vreii obi[nuiau ca \nainte [i dup` m as` s` se
spele
\ndelung pe m=ini, dup` care st`p=nul casei rostea rug`ciunea.
E i se a[ezau la m as`, dup` obiceiul persan, adic` culca]i
[i sprijini]i pe m=na st=ng`‚ iar cu m=na dreapt` consu mau
hrana.
|n alt` ordine de idei, [i \n Palestina \i reg`si m pe sclavi, dar
aici aveau un statut aparte. Situa]ia lor era mai u[oar` dec=t a
celor din popoarele \nvecinate. Aici existau [i legi pentru
ap`rarea drepturilor sclavilor. De pild`, dac` st`p=nul \[i b`tea
sclavul
[i-l l`sa infir m, trebuia s`-l elibereze nu maidec=t. De ase
menea, dac` un st`p=n \[i o mora sclavul, era ucis [i el.
S` vede m acum, ce fel de obiceiuri caracterizeaz` acest popor.
|n pri m ul r=nd a m int i m c`s`toria. L a evrei c`s`toria
era monoga m` (adic` \ntre un singur b`rbat [i o singur` fe
meie). Era interzis` categoric, c`s`toria \ntre evrei [i p`g=ni.
Logodna preceda c`s`toria [i dura c=teva luni, p=n` la un an.
Darul cel m ai de pre] erau copiii. Fa m iliile f`r` copii erau
considerate bleste mate de Dumnezeu. Un aspect aparte, \l
avea a[a nu mita
„c`s`torie de levirat“ sau „de cu mnat“. |n acest caz, dac` un o m
murea f`r` s` aib` copii, confor m Legii, fratele lui avea
obliga]ia s` se c`s`toreasc` cu so]ia acestuia [i s`-i ridice ur
ma[i care s`-i poarte nu mele.
21
Oamenii care locuiau \n Palestina erau foarte respectuo[i
unii cu al]ii. Acest respect se referea la salut, ospitalitate [i
onoruri publice.
S` vede m cu m se salutau evreii. Cea mai popular` for m`
de salut: „[alo m!“ adic` „pace“, la care cel salutat r`spundea
cu
„[alo m uvraha“ adic` „pace [i binecuv=ntare!“ La desp`r]ire
cel mai b`tr=n spunea celui mai t=n`r: „lek le [alo m!“ adic` „
mergi
\n pace!“ D e obicei, salutul era \nso]it [i de gesturi largi de
reveren]` cu m ar fi plecarea capului sau a corpului.
Semnul cel mai deosebit de cinstire [i ospitalitate ar`tat
cuiva, era atunci c=nd gazda se dezbr`ca de haina de deasupra [i
o oferea
vizitatorului, precu m [i sp`larea picioarelor oaspe]ilor m
ai deosebi]i.
O noruri publice se aduceau persoanelor oficiale (regi,
de mnitari, soli), precu m [i ar matelor ce se \ntorceau
victorioase din r`zboi.
Din nefericire, \ns`, nu lipseau bolile, cele mai r`sp=ndite
fiind: ciu ma, lepra, holera, paralizia. Acestea erau
molipsitoare [i f`ceau ravagii \n regiunile asupra c`rora se
ab`teau. Un loc aparte \l ocupau bolile psihice, cea mai grea
fiind epilepsia. Bol- navii de epilepsie erau considera]i st`p=ni]i
de de moni.
Cei ce mureau erau \ngropa]i i mediat dup` deces. Sicriele se
foloseau nu mai pentru cei boga]i, iar \n morm=ntarea era si
mpl`.
|n perioada c=t evreii au stat \n Egipt, mor]ii lor erau p`stra]i
mai mult ti mp, fiind \ mb`ls` ma]i cu mires me. Confor m
religiei evreilor, atingerea de cei mor]i era considerat` drept
necur`]ie.
Doliul dup` cei deceda]i se ]inea [apte zile. Se caracteriza
prin sf=[ierea ve[ mintelor, s mulgerea p`rului, a b`rbii, \
mbr`carea
\n sac [i pres`rarea de cenu[` pe cap.
Este de re marcat c` toat` via]a public` [i particular` a evreilor
se desf`[ura dup` Legea Domnului. |nc` din vechi me exista un
loc special de rug`ciune: la \nceput era cortul sf=nt, un loc de
dimensiuni mai mici, \ mp`r]it \n dou` \nc`peri: Sf=nta [i
Sf=nta Sfintelor. |n jurul lui se afla o curte. Mai t=rziu a fost
ridicat celebrul Templu din Ierusali m, zidit dup` modelul
Cortului Sf=nt.
|n fiecare localitate din Palestina era c=te o sinagog` adic` loc
de adunare, rug`ciune [i predicare a cuv=ntului lui Dumnezeu.
Erau conduse de rabini, adic` de \nv`]`tori ai Legii lui Dumne-
zeu, care puteau fi [i laici. Serviciul religios consta din rug`ciuni,
citiri [i t`l m`ciri ale Legii [i proorocilor. Serviciul religios avea
loc \ndeosebi s= mb`ta.
Capitolul unu
22
23
Capitolul unu
24
7. Fixarea cuno[tin]elor
C um se nu m e[te ]ara \n care trìa poporul evreu? (Se nu m
ea C anaan apoi‚ dup` ocupa]ia ro m an` s-a nu m it Palestina
[i \n prezent se nu me[te Israel). Ce aspecte a m dezb`tut din
punct de vedere geografic? ( Localizare, \nvecinare, for me de
relief, cli m`, flor`, faun`). Ce a m \nv`]at \n leg`tur` cu
locuitorii acestei ]`ri? (Despre modul lor de via]`, \ mbr`c`
minte, hran` [i \n mod special, cultul religios). Unde \[i
desf`[urau evreii actele de cult? (La \nceput la Cortul Sf=nt,
apoi \n Templul Sf=nt din Ierusali m, ca [i \n sinagogi). Cum se
desf`[ura via]a public` [i particular`? (Via]a public` [i
particular` se desf`[ura dup` Legea Domnului).
8. Tem` pentru acas`
-
|ncerca]i s` desena]i harta Palestinei [i s` o colora]i diferit pe
regiuni.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`
Facerea lu mii [i a celor dint=i oa meni


Privind zilnic ceasul \n]elege m c=t e ora, dar mai mult dec=t
at=t,
\n]elege m c` exist` o minte foarte \n]eleapt` care \l creeaz`.
La fel, pli mb=ndu-ne cu ma[ina ne g=ndi m c` [i ea este
creat` de cineva.

Dac` tot ce exist` are un creator al sù, lu mea \ns`[i are
Creatorul ei, \nc=t ast`zi ne vo m referi la „Istoria crea]iei.
Facerea lu mii [i a celor dint=i oa meni“.
25
Trebuie s` v` spun \nc` de la \nceput c` prin cuv=ntul „lu me“
se
\n]elege mai mult dec=t ceea ce pute]i voi vedea. Astfel, \n
sensul acestui cuv=nt mai intr` [i acea parte nev`zut` pe care o
nu mim
„spiritual`“. Deci deosebi m o parte „ material`“ care
cuprinde natura [i tot ce ne \nconjoar`, [i o parte „spiritual`“
adic` cea nev`zut`.
Referitor la facerea Lumii [i la „apari]ia“ pri milor oa
meni, exist` mai multe presupuneri. Adev`rul \ns`, este Cel
relatat \n Biblie \n capitolul \nt=i al c`r]ii nu mit` „Facerea“ sau
„ Geneza“. Aici citi m c` lu mea v`zut`, deci cea material` a
fost creat` \n [ase zile sau [ase etape. S` vede m care sunt
acestea:
1. |n pri ma zi a fost creat` lu mina, nu mit` „zi“. |ntunericul
a pri mit nu mele de „noapte“ [i a fost desp`r]it de lu min`.
2. |n cea de a doua zi, D u m nezeu a creat cerul, adic`
atmosfera, sau fir mamentul (deosebit de ceea ce a m nu mit
noi
„cer“ ca lu me spiritual`). Aceasta con]ine o co mbina]ie de
gaze cu m ar fi: oxigen, hidrogen, azot, bioxid de carbon, toate
fiind
indispensabile vie]ii.
3. |n a treia zi, Dumnezeu a creat p` m=ntul [i l-a desp`r]it
de ape pe care le-a nu mit „ m`ri“. Apoi a f`cut ca uscatul s`
rodeasc` vegeta]ia: po mii [i plantele de tot felul.
4. |n a patra zi, a fost creat lu min`torul cel mare care s`
lu m ineze ziua, adic` soarele [i lu m in`torul cel m ic care
s` lumineze noaptea, adic` luna. Au fost f`cute [i stelele.
Soarele,
luna [i stelele au fost create pentru a deli mita ziua de noapte.
5. |n ziua a cincia, Dumnezeu a creat vie]uitoarele \n ape,
adic` pe[tii [i \n cer p`s`rile.
6. Dumnezeu a creat \n ziua a [asea vie]uitoarele p`
m=ntului pe fiecare dup` felul ei. {i tot \n ziua a [asea
Dumnezeu l-a creat pe o m, dup` chipul [i ase m`narea Sa, ca o \
ncununare a \ntregii crea]ii.
7. Iar ziua a [aptea este ziua de odihn` pe care Dumnezeu a
binecuv=ntat-o. {i privind asupra \ntregii crea]ii D um nezeu
a v`zut c` totul era bun [i corespunz`tor inten]iilor pentru
care
fusese creat. Cea de a [aptea zi a fost zi de odihn`, nu \n
sensul
\n care \n]elege m noi odihna. Aceast` „odihn`“ a lui Dumnezeu
indic` faptul c` opera de crea]ie a luat sf=r[it. Nu \nsea mn` \
ns` c` Dumnezeu [i-a p`r`sit crea]ia. El se \ngrije[te \n
continuare de buna ei desf`[urare. {i dac` ne g=ndi m bine este
firesc s` fie a[a. De pild` [i voi, dac` preg`ti]i o surpriz` pentru
p`rin]ii vostri,
Capitolul unu
26
dup` ce totul este gata, v` expri ma]i satisfac]ia pentru ceea ce
a]i f`cut [i verifica]i dac` a reu[it a[a cu m dorea]i.
Dumnezeu fiind atotputernic, desigur c` ar fi putut crea lu mea
\ntr-o singur` zi. Dar El este \n]elept [i a [tiut c` f`c=nd totul
etapizat adic` \n mai multe faze sau zile se poate acorda
fiec`reia importan]a cuvenit`.
|nainte de a crea lu mea material`, a fost creat` lu mea cea
nev`zut`, adic` lu m ea spiritual`. Acolo sus \n cer, \n aceast`
lume, se afl` \ngera[ii, pe care [tiu c` voi vi-i i magina]i a fi cu
aripioare [i cu o privire bun` [i bl=nd`, plin` de dragoste, a[a
cu m nu mai privirea mamei mai poate fi. Ei sunt duhuri,
slujitori ai lui Dumnezeu. Iar voi pute]i fi siguri c` fiecare are
un \ngera[
p`zitor acolo sus, pe care Tat`l nostru cel ceresc \l tri mite s`
vegheze asupra noastr`. Dac` merge]i pe strad` el are grij` s` nu
v` calce vreo ma[in`, dac` trece]i prin locuri periculoase el v`
ap`r` s` nu vi se \nt= mple ceva rù. {i c=nd sunte]i cu min]i [i
ascult`tori [i v` sili]i s` \nv`]a]i bine, se bucur` c` poate s` duc`
lui Dumnezeu ve[ti bune despre voi. Ace[tia sunt \ngerii crea]i
de Dumnezeu. Din nefericire, o parte din ei au trecut de partea
lui Lucifer, a celui rù, care din m=ndrie s-a desp`r]it de
Dumne-
zeu lu=ndu-[i cu el acei \ngeri rì, adic` diavoli. Ace[tia sunt
potrivnici o
mului.
Citind mai departe \n Sf=nta Scriptur` cu aten]ie, re marc`
m c` Dumnezeu a f`cut lu mea din ni mic, prin puterea
cuv=ntului Sù: „ Dumnezeu a zis: s` fie... [i a fost“. Aceasta
eviden]iaz` faptul c` lu mea nu este o parte din Dumnezeu, ca
ceva rupt din El, ci este o existen]` separat`, dar a c`rei cauz`
este \nsu[i Dum- nezeu.
Citind \n continuare, \n cartea „Facerea“, re marc` m c` o
mul a fost creat din p` m=nt, dup` chipul [i ase m`narea lui
Dumne- zeu, prin suflare de via]`, fiind astfel viu. Tot ceea ce
f`cuse Dumnezeu p=n` la crearea o mului era destinat a-i sluji
o mului, erau f`cute pentru ca o mul s` se bucure [i s` se
foloseasc` de ele, de toate. {i mai mult dec=t at=t, s` le
st`p=neasc`. {i l-a a[ezat Dumnezeu pe o m, \n Cel mai fru
mos loc de pe p` m=nt, creat special pentru el, [i anu me \n
Eden. Dac` sunte m aten]i asupra versetului 26 al pri mului
capitol din cartea „Facerea“, ce observ` m ? (se va citi
versetul). O bserv` m toc m ai c` este inten]ionat` for ma de
plural a pronu melui posesiv de persoana
\nt=i, „ Noastr`“. Deci o mul nu a fost creat nu mai de
Dumnezeu Tat`l \n mod singular, ci prin participarea Sfintei
Trei mi (Dum- nezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu
Duhul Sf=nt). S` nu
\n]elege m de aici c` Dunnezeu ar fi un o m ca oricare dintre
noi.
27
Aceasta ar \nse mna s` reduce m m`re]ia [i ne m`rginirea Sa,
la condi]ia u man`. Ceea ce este \n noi de la Dumnezeu este
sufletul nostru, este per manenta \nclina]ie a o mului de a- L
cùta pe Dum- nezeu [i i mensa bucurie a g`sirii Celui ce ne-a
dat viat`; este dorul nostru dup` Patria cereasc` [i nevoia de a
ne ruga. Astfel omul este veriga de leg`tur` \ntre lu mea
nev`zut`, spiritual` [i
lu m ea m aterial`. Este bine s` re]ine]i c` sufletul o m ului
este constituit din ra]iune (adic` g=ndire), senti ment [i voin]`.
El este deci de origine du mnezeiasc` fiind substan]` de sine
st`t`toare,
liber`, ne muritoare [i i
material`.
A[a cu m am v`zut lu mea a fost creat` din ni mic, pe
c=nd trupul o mului a fost creat din p` m=nt: „ Domnul
Dunnezeu a f`cut pe o m din ]`r=na p` m=ntului, i-a suflat
suflare de via]`, [i o mul s-a f`cut astfel fiin]` vie“ (Facerea 2,
7). „ }`r=na p` m=ntului“ din care a fost f`cut o m ul
reprezint` partea lui m aterial`, iar
„Suflarea de via]`“, cea spiritual`, adic` toc mai partea lui
Dum- nezeu din o m. Dac` Tat`l Ceresc nu ar fi suflat via]`, o
mul ar fi fost doar un chip de lut, o bucat` de p` m=nt
modelat`. Ceea ce d` m`re]ie [i de mnitate o mului este toc mai
latura spiritual` din el, adic` ceea ce i-a trans mis Dumnezeu \
n mod direct. A[a se
explic` faptul c` o mul \[i g`se[te adev`rata fericire [i \ mplinire
nu mai atunci c=nd L-a g`sit pe Creatorul Sù [i s-a alipit de
El, dup` cu m spune un P`rinte al Bisericii: „ Ne-ai f`cut pentru
Tine, Doa mne [i nelini[tit este sufletul nostru p=n` nu se va
odihni
\ntru Tine, Dumnezeule“; sau cu m grìe[te psal mistul: „precu
m dore[te cerbul izvoarele de ap`, a[a te dore[te sufletul meu
pe tine Dumnezeule!“.
Pri mul o m fiind din p` m=nt a fost nu mit „ Ada m“, deoarece
„Adam“ \nsea mn` „p` m=nt“ (lut). Dumnezeu l-a iubit \nc` \
nainte de a fi creat deoarece toat` lu mea a fost f`cut` pentru a fi
st`p=nit` de el, a investit \n el chiar o parte din du mnezeirea Sa,
s-a \ngrijit apoi s`-l a[eze \n cel mai fru mos loc de pe p` m=nt,
adic` \n Eden (Eden @ rai), [i era preocupat de el.
V`z=ndu-l \ns` singur, [i-a dat sea ma c` nu este bine s` fie
a[a, [i atunci i-a f`cut un ajutor potrivit pentru el. Cum a
procedat Dumnezeu? I-a dat un so mn lung lui Adam, ti mp \n
care a creat-o pe fe meie din coasta sa. Fe meia o pri mit nu
mele „ Eva“, cuv=nt care \nsea mn` „via]`“ [i ea avea s` fie
mama tuturor celor vii. {i
\n felul acesta a fost creat` pri ma fa milie de pe p` m=nt, care
a pri mit binecuv=ntarea lui Dumnezeu: „...cre[te]i [i v` \n
mul]i]i, umple]i p` m=ntul [i-l st`p=ni]i!“.
A [a cu m a m m ai spus, pri m ii oa m eni erau \n gr`dina
Edenului, o gr`din` minunat` [i \nc=nt`toare,plin` cu tot felul
Capitolul unu
28
de po mi, de plante [i de viet`]i. Dar printre ace[tia mai era [i
un po m m ai deosebit, adic` po m ul cunoa[terii binelui [i
rùlui. D um nezeu \i poruncise lui A da m s` nu m `n=nce
din fructele acestui po m. Era singura restric]ie. Probabil c`
[ti]i [i voi ce s-a
\nt= mplat \n aceast` gr`din` a Edenului. Diavolul pref`cut \n
[arpe viclean a ispitit-o, a ade menit-o pe Eva toc mai cu
fructele acestui po m. Eva a m=ncat [i i-a dat [i lui Ada m [i
astfel au
\nc`lcat porunca lui Dumnezeu. A[a-i c` sti]i voi ce se \nt=
mpl` c=nd tata v` spune ceva, iar voi nu asculta]i [i face]i exact
invers? Urmeaz` pedeapsa, bine\n]eles. La fel a fost [i cu pri mii
oa meni. Neascultarea lor a atras m=nia lui Dumnezeu care i-a
alungat din gr`dina Edenului. Acu m situa]ia se inverseaz`, pri
mul o m, din st`p=n al lu mii create, devine rob al p` m=ntului,
adic` p` m=ntul nu-[i va mai oferi roadele ca hran` pentru o m,
ci acesta va trebui s` lucreze din greu pentru a-[i c=[tiga
existen]a: „\n sudoarea
fe]ei tale s`-]i m`n=nci p=inea...“ (Facerea 3, 19). De aici vede
m c` odat` cu c`derea o m ului \n p`cat, \ntreaga natur` s-a
dat de[ert`ciunii, ajung=nd \n contradic]ie cu o mul. De ase
menea [arpele a fost [i el bleste mat: „Fiindc` ai f`cut lucrul
acesta, bleste mat e[ti...“ (Facerea 3, 14).
Dar chiar dac` tata sau mama v` ceart` sau v` pedepsesc, ei
totu[i v` iubesc. Oricu m tot ai lor r` m=ne]i [i le sunte]i dragi.
La fel [i Tat`l cel Ceresc nu-l distruge pe o mul c`zut \n p`cat,
ci \l iube[te \n continuare. El l-a pedepsit nu mai, ca s` \
mplineasc` dreptatea, care cere s` fie „dup` fapt` [i r`splat`!“.
Dar chiar alungat din rai, o mul r` m=ne tot coroana crea]iei
divine, tot ceea ce a putut face Dumnezeu mai bun. De aceea El
se \ngrije[te de soarta sa. Cum? Prin pro misiunea unui R`scu
mp`r`tor, dup` cu m pute m citi la Facerea 3, 15: „ Vr`j m`[ie voi
pune \ntre tine [arpe [i fe meie, \ntre s` m=n]a ta [i s` m=n]a ei.
Acesta (cel n`scut din femeie) \]i va zdrobi capul, [i tu \i vei \
n]epa c`lc=iul“. |n acest
fel o mului i se veste[te un R`scu mp`r`tor, care va fi
Domnul Iisus Hristos. Prin Jertfa [i |nvierea Sa, \l va ni mici pe
diavol [i va aduce o menirii iertarea p`catelor [i m=ntuirea.
Prin El [i \n N u m ele L ui oricine va putea veni la T at`l C
el C eresc ce ne a[teapt` pe to]i ca pe fiii sì iubi]i s` ne dea
bucurii ve[nice \n Raiul p`r`sit odinioar` prin neascultare. El
v` iube[te [i pe voi pe to]i [i pe fiecare \n parte. El dore[te s`
fi]i ascult`tori [i cu- m in]i, [i cuviincio[i, [i credincio[i, s`- L
iubi]i [i voi pe El . Deschide]i-v` chiar de acu m ini mile
pentru ca El s` v` poat` picura acolo din dragostea Sa [i un
col] din ve[nicie.
De acu m \nainte c=nd [ti]i c` Dumnezeu este creatorul
acestei lumi, ve]i privi mai atent \n jurul vostru [i atunci c=nd
ve]i vedea
29
p=r=ul cu clinchet cristalin ce [erpuie[te do m ol prin p`durea
\nverzit`, sau razele soarelui juc=ndu-se printre frunzele copacului
la a c`rui u mbr` v` odihni]i, sau seara, cerul senin [i plin de
stele v` va fer meca privirea, sau c=nd v` va i mpresiona tu
multul
\nvolburat al unei cascade spu moase, deasupra c`reia
curcubeul
\[i etaleaz` paleta coloristic` f`r` egal, sau c=nd toa mn` fiind,
copacii unei p`duri cu frunzele at=t de nuan]ate ofer` i magini
la care se poate conte mpla ore \n [ir, atunci – zic – ve]i [ti c`
toat`
recuno[tin]a noastr` pentru aceste adev`rate minuni o dator` m
lui Dumnezeu. {i sunt sigur c` v` \ntreba]i al`turi de mine: dac`
toate acestea sunt a[a de \nc=nt`toare, aici pe p` m=nt, cu m vor
fi cele din | mp`r`]ia Ta, Doa mne? (se vor citi \n ti mpul
pred`rii textele din cartea „Facerea“ privind crearea o mului [i
f`g`duin]a
omului unui R`scu
a p`catului mp`r`tor;
[i a izgonirii se vor
lui din rai. scrie pe tabl` titlul
lec]iei [i etapele
cre`rii
7. Fixarealucuno[tin]elor
mii).
Intui]ia
|n c=te etape asefost
va f`cut`
face ar`t=ndu-se tabloul
lu mea? (|n [ase crea]iei
etape). Ziua lu m ii, a
a [aptea
ce reprezint`? ( Ziua de odihn`, ceea ce \nsea mn` c` actul
crea]iei a \ncetat). Din ce a f`cut Dumnezeu lu mea? ( Din ni
mic). Dar omul din ce a fost f`cut? ( Din ]`r=na p` m=ntului).
Cum a fost f`cut` lu mea? (Prin cuv=nt). Dar o mul? (Prin
participarea direct` a lui Dum nezeu, adic` a Sfintei Trei m i).
Care a fost m enirea crea]iei o mului? ( De a fi st=p=nul lu mii
materiale [i „\ mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu“ la des`v=r[irea
ei). Cum de [i-a pierdut omul aceast` de mnitate? (Prin
neascultarea poruncii lui Dumne- zeu [i c`derea \n p`cat). Ce se
veste[te \n versetul 15 al capitolului
3 din cartea Facerii? (Se veste[te un R`scu
Citirea pri melor trei capitole din cartea „Facerea“.
Memorarea etapelor \n care a fost creat` lu mea. Memorarea
textului din cartea
‚Facerea 3, 15“.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.
- 3
Cain [i Abel
Capitolul unu
-


A[a cu m am v`zut \n lec]ia trecut`, pri ma fa milie de pe p`
m=nt a fost cea for mat` din Ada m [i Eva. Ei au avut doi fii
despre care citi m \n „Facerea“ ( Geneza), pri ma carte a
Vechiului Testa ment. Ace[tia sunt Cain [i Abel. Fiind fra]i
ne-a m fi a[teptat ca ei s` trìasc` \n iubire [i bun` \n]elegere.
Dar nu a fost a[a. P`catul odat` intrat \n fiin]a o meneasc` a
evoluat \n diterite for me, care m ai de care m ai
dezastruoase [i catastrofale pentru via]a omeneasc`. Un
astfel de p`cat este [i cel al invidiei, care merge p=n` la
ucidere.

Cain [i Abel: cei doi fii ai pri mei fa
milii.

Chiar dac` era m ai m ic, Abel era m ai bun, m ai cu m inte,
m ai r`bd`tor [i iert`tor; putea trece peste sup`r`rile [i micile
necazuri ce i le f`cea \n joac`, fratele sù Cain. P`rin]ii lor
vedeau aceasta, [i nu se poate spune c` nu-l iubeau pe bìe]elul
lor mai mare, dar totu[i \l preferau pe Abel.
Cu ti mpul Cain [i Abel se f`cur` adev`ra]i fl`cì. Ei
trebuiau s` lucreze \ntoc mai ca [i tat`l lor. Cain se f`cu
agricultor, lucr=nd pe c= mp. Se m`na gr=ul, iar c=nd era copt, \
l secera, \l m`cina [i f`cea p=ine.
Abel se f`cu p`stor de oi. Mergea cu oile sale la p`[une,
cùt=ndu-le iarba cea mai gustoas` [i mai gras`. Turma de oi de
care se \ngrijea Abel, cre[tea \n fiecare an, deoarece \n fiecare
pri m`var` se n`[teau mielu[ei. {i Cain se m`na tot mai mult
gr=u [i avea recolte bogate [i m`noase.
Dar cine f`cea s` creasc` gr=ul pentru Cain? {i cine-i d`dea
toate oile lui Abel? Desigur c` Domnul Dumnezeu; totul vine
de la Dumnezeu. Iar Cain [i Abel [tiau foarte bine aceasta. De
aceea doreau s` mul]u measc` Domnului pentru toat` aceast`
bog`]ie
31
de binecuv=ntare, [i s`-[i expri m e \ntr-un fel
recuno[tin]a, oferindu-i ceva \n schi mb. Este bine s` ne ar`t` m
[i noi recuno[- tin]a fa]` de un binef`c`tor, nu-i a[a? De pild`,
dac` p`rin]ii vo[tri v` fac multe bucurii [i se \ngrijesc s` v`
mearg` bine [i s` nu v` lipseasc` ni mic, este firesc ca [i voi s`
dori]i s` le face]i c=te un
cadou la aniversarea lor, care chiar dac` este m ai m ic,
dup` posibilit`]ile voastre, poart` \n el toat` dragostea
voastr` [i mul]u mirea pentru copil`ria fericit` [i lipsit` de
griji [i nevoi.
Iar p`rin]ii se bucur` [i voi \ mpreun` cu ei sunte]i
ferici]i.
Ei bine, tot a[a [i Cain [i Abel s-au hot`r=t s`-i aduc` lui
Dumnezeu o jertf` de mul]u mire. {ti]i cu m au f`cut? Abel a
ales oaia cea mai fru moas` [i mai gras` din c=te avea,
hot`r=nd c` aceasta este cea mai potrivit` pentru Dumnezeu.
Apoi a cùtat crengi uscate, c`ci acestea ard bine, le-a pus pe o
gra mad` de pietre, a tìat oaia [i a a[ezat-o peste crengi. D
eci jertfa era preg`tit`. {i pentru c` jertfa trebuia s` ard`, Abel
pusese c`rbuni aprin[i sub crengi. V=ntul sufla \n foc, crengile
ardeau, iar odat` cu ele [i jertfa. Fu mul se ridica la cer [i \ndat`
Abel \ngenunche [i zise plin de venera]ie: „ Dumnezeul meu, c=t
de mult te iubesc! Tu veghezi asupra mea cu at=ta grij`. {i
aduc=ndu-]i aceast` jertf`
din toat` ini ma, vreau s`-]i ar`t recuno[tin]a mea“. Domnul a
ascultat aceast` rug`ciune. El \[i pleac` urechea totdeauna la
rug`ciunile oa m enilor. A [adar, D u m nezeu a v`zut c` A bel
\l iube[te. El \i pri mi jertfa [i aceasta l-a f`cut foarte fericit
pe Abel.
{i Cain dorea s` aduc` Domnului o jertf`. Astfel, a str=ns
ni[te pietre [i a pus crengi deasupra. Peste crengi \n loc s` a[eze
gr=ul cel mai fru mos‚ cu spicul cel mai bogat \n boabe aurii, a
pus doar pu]in din gr=ul pe care Domnul f`cuse s` creasc` pe
ogorul sù. Apoi \i d`du foc. |ncepu [i Cain s` se roage, dar nu
era mul]u mit [i nu era iubire pentru Domnul \n ini ma sa.
G=ndea el: „ De ce oare trebuie s` ard acest gr=u, pe care
dac` l-a[ fi m`cinat, a[ fi avut at=ta fìn` c=t pentru o
p=ini[oar`! {i de ce
s`- L mul]u mesc pe Dumnezeu, c` doar eu \nsu mi a m se
m`nat gr=ul [i a m muncit ca acesta s` creasc`!“ Dar Domnul
[tia bine ceea ce g=ndea Cain. V`zu deci c` el nu- L iube[te. De
aceea nici nu-i pri mi jertfa. {i nu-i d`du nici fericire [i nici
mul]u mire.
{i voi, dac` Domnul v` ajut` s` ob]ine]i rezultate bune \n
munca voastr`, v` bucura]i desigur. Dar [i mai bucuro[i ve]i fi
dac` prin rug`ciune, veni]i \naintea lui Dumnezeu, s`-i mul]u
mi]i pentru toate. Atunci c=nd v` ruga]i, deschide]i-v` ini mile
pline de sinceritate [i de dragoste pentru cel ce vegheaz` zilnic,
ceas
de ceas, la munca voastr` [i o face s` rodeasc`. Chiar [i \
nv`]atul
Capitolul unu
32
este o munc`, [i \nc` o munc` grea uneori, iar roadele sunt notele
bune [i noile cuno[tin]e acu mulate, de care v` ve]i folosi odat`.
C=nd cere]i prezen]a Domnului l=ng` voi la fiecare pas mai mare
sau mai mic, via]a v` va fi binecuv=ntare [i ini ma plin` de pace
[i mul]u mire, c`ci \nsu[i Dumnezeu \[i va g`si pl`cere \n ea.
Dar, s` reveni m la subiect. Cain observ` c` Dumnezeu nu-i
pri mise jertfa [i se sup`r` foarte tare pentru aceasta. Se sup`r` [i
pe Abel, mai ales pe Abel. |n mod nor mal Cain trebuia s` se
bucure c` Dumnezeu a pri mit jertfa fratelui sù [i s` aduc` [i el
o jertf` mai bun` lui Dumnezeu. Dar nu se \nt= mpl` a[a. El se
m=nie [i deveni invidios. Devenind invidios, el se g=ndea: Dum-
nezeu \l prefer` pe Abel; lui \i d` mul]u mire [i satisfac]ie [i nu
mie“. Aceste g=nduri \i st`p=neau mintea [i se \nfiltrar` ad=nc,
p=n` \n cele mai \ndep`rtate unghere ale ini mii sale. |n loc ca
Domnul s` fie st`p=n al ini mii sa1e, el \l l`s` pe satana cu
mrejele lui de invidie [i rùtate s` se instaleze acolo. Se
g=ndea foarte
des la aceasta. Nici nu mai putea dor mi noaptea [i nici nu mai
m=nca aproape ni mic. Domnul, care vedea [i [tia totul, \i atrase
aten]ia: „ Cain, de ce e[ti a[a invidios [i rùt`cios? Este nu
mai vina ta, dac` lucrurile stau a[a. Dac` tu M-ai iubi pe Mine
ai fi [i
tu fericit [i vesel. G =nde[te-te la aceasta C ain, [i nu m ai fi
invidios“. Cain, \ns` nu ascult`‚ [i f`cu dup` capul lui.
Astfel \ntr-o zi, \i zise lui Abel: „ Hai s` merge m pe c= mp“.
{i c=nd fu singur cu el, \ncepuse s` se certe. |l tr=nti apoi [i \l
b`tu p=n` \1 o mor\. Abel z`cea acu m \ntins pe p` m=nt, iar
s=ngele lui se scurgea lent pe iarb`. V`z=nd aceasta, Cain se
sperie. I se
treze[te con[tiin]a, care \ncepe s`-l judece f`r` mil`. Tea ma
lui cre[te [i mai mult... Nu [tia unde [i cu m s` scape mai
repede de pedeapsa pentru fapta sa. A cu m , v`z=nd s=ngele
fratelui sù, pricepu mai mult gre[eala sa. Dar nu mai avea ce
face. Era prea t=rziu... Dum nezeu v`zuse totul. De aceea \l \
ntreb` pe Cain:
„Unde este Abel, fratele tù?“. Atunci Cain \ngrozit de fapta
sa,
\ncearc` s` scape, zic=nd: „ Nu [tiu unde este Abel. |n orice caz
eu nu sunt p`zitorul fratelui meu!“ Dumnezeu r`spunde:
„Pentru c` ai f`cut a[a ceva, nu voi mai l`sa s` creasc` ni mic
pentru tine. Pleac` de aici, c` nu vreau s` mai [tiu de tine! {i
oric=t de departe
te vei duce, nicìeri \n lu me nu vei mai g`si lini[te!“.
A[a s-a [i \nt= mplat. Cain pleac` departe, tot mai departe,
dar oriunde se afla \[i aduce a minte de fratele sù, Abel, pe
care-l omor=se, datorit` invidiei. Toat` via]a sa a fost plin` de
fric`, nelini[te [i nefericire. S=ngele fratelui sù \i cerea
m ereu socoteal` de fapta sa.
33
Astfel, Ada m [i Eva au pierdut \n aceea[i zi pe cei doi fii ai
lor. Nici unul, nici celalalt nu s-au mai \ntors seara, acas`.
Atunci p`rin]ii s-au dus s`-[i caute copiii. L-au g`sit pe Abel
mort, f`c=nd impresia c` dor mea \ntins pe p` m=nt... Adam [i
Eva l-au \ngropat. Erau foarte tri[ti... Domnul \ns`, avea mereu
grij` de ei [i le f`cu alte bucurii tri mi]=ndu-le al]i copii, fete [i
bìe]i. Unul din bìe]i sem`na mult cu Abel. El se nu mea Set [i
\l iubea [i el pe Dumne- zeu. ( Re]ineti acest nu me, deoarece \n
lec]ia ur m`toare ne vo m rea minti de el).
Intiui]a Se vor proiecta diapozitive \nf`]i[=nd jertfa lui Abel
[i a lui Cain, invidia acestuia [i uciderea fratelui sù.
Care sunt cei doi copii ai lui Ada m [i Eva? ( Cain [i Abel). Cu
ce se ocupa Cain? ( Cu munca la c= mp). Dar Abel? ( Cu
cre[terea oilor). Care dintre ei \l iubea mai mult pe Dumnezeu?
( Abel). Ce jertf` i-a adus fiecare dintre ei? ( Abel a adus ca
jertf` cea mai gras` [i fru moas` oaie, iar Cain a adus c` jertf`
pu]in gr=u). Care jertf` a fost mai bine pri mit` de Domnul? (
A lui Abel). Ce a f`cut C ain din invidie fa]` de A bel? ( L -
a ucis). Csa?
pedeapsa are( Dumnezeu
a fost i-a adus mustrarea de con[tiin]`, f`c=nd
din el un fugar, care se te mea chiar [i de u mbra sa, sau de
fo[netul frunzelor copacilor.
8. Aplicarea
Din ceea ce i s-a \nt= mplat lui Cain, se vede clar ce pedeaps`
mare are cel ce se m=nie, devenind rù [i ne milos din invidie.
Voi \ns` str`dui]i-v` s` sta]i c=t mai alipi]i de Tat`l nostru cel
ceresc [i s` fi]i c=t mai ascult`tori de voia Sa. Iar voia Sa este s`
v` purta]i bine unul cu cel`lalt [i s` va iubi]i unul pe celalalt,
bucur=ndu-v` totdeauna de succesele prietenului, sau colegului
vostru [i \ncerc=nd s`-l i mita]i \n tot ceea ce f`ptuie[te bun.

Citirea din Sf=nta Scriptur` a capitolului I V din cartea „Facerea“
unde este relatat` \nt= mplarea pe care v-a m povestit-o azi.

- 3
Noe [i potopul
Capitolul unu
-


A[a cu m v` a minti]i din lec]ia trecut`, dup` ce Adam [i Eva [i-
au pierdut cei doi fii, Cain [i Abel, au avut un fiu [i anu me
Set. Parcurg=nd mai departe cartea „Facerea“, re marc` m c` ne
sunt prezenta]i ur ma[ii lui Set p=n` se ajunge la Noe. De ce se
opre[te aici enu merarea?

Aceasta vo m vedea \n lec]ia de ast`zi, trat=nd despre „ Noe
[i potopul“.

A[a cu m afl` m din relatarea Vechiului Testa ment, „ Noe, la
v=rsta de cinci sute de ani, a n`scut pe Se m, Ham [i Iafet“.
Deci dac` Noe avea a[a de mul]i ani, \nsea mn` c` a trecut
destul de mult timp de la pri mii oa meni, Ada m [i Eva. S`
vede m cu m a evoluat lu m ea \n tot acest ti m p? Om enirea se
\ndrepta spre bine, sau dimpotriv` spre rù? „ Domnul a v`zut
c` rùtatea o mului era mare pe p` m=nt, [i c` toate \ntoc mirile
g=ndurilor din ini ma lui erau \ndreptate \n fiecare zi nu mai spre
rù“. {i aceast` constatare este foarte grav` [i v` \ntristeaz`
chiar [i pe voi, a[a-i? S` ne
g=ndi m pu]in \ mpreun`: v` mai a minti]i desigur de ora \n
care am \nv`]at despre facerea lu mii. Dumnezeu crease totul
bun [i fru mos. Omului \i era destinat a se folosi de toate cele
c=te au
fost create sau „preg`tite“ anu m e pentru el. D ar gre[eala
sa, p`catul sù, a f`cut ca totul s` se schi mbe. V` mai a minti]i
ce s-a
\nt= mplat cu Adam [i Eva dup` neascultarea de cuv=ntul lui
Dum- nezeu? ( Au fost pedepsi]i). Dar cu Cain, ce se \nt=
mplase? ( Cain a fost un uciga[). Pri mii oa meni au trans mis
a[adar, mai departe moartea fizic` [i cea spiritual`, tuturor celor
ce s-au n`scut dup`
ei. Practic, nici un o m nu va mai trì \n nevinova]ia dinaintea
c`derii pri milor oa meni \n p`cat. |n sufletele oa menilor apare
tot mai mult lupta dintre bine [i rù; tot mai mult cad victi me
rùlui
35
[i acest fapt tot mai mult atrage dup` sine vinov`]ie, m=nia lui
Dumnezeu [i apoi pedeapsa rùlui, a nedrept`]ilor [i
f`r`delegea de tot felul...
Sf=nta Scriptur` ne spune chiar c`: „I-a p`rut rù Domnului
c` a f`cut pe o m pe p` m=nt [i s-a m=hnit \n ini ma Lui... [i
Dom- nul a zis: „ Am s` ni micesc de pe fa]a p` m=ntului pe o
mul pe care l-a m f`cut, de la o m p=n` la vite, p=n` la t=r=toare
[i p=n` la p`s`rile cerului; c`ci | mi pare rù c` i-a m f`cut“.
Printre to]i acei oa meni rì, era \ns` un o m, care |l asculta
pe Dumnezeu [i respecta voia Sa. El se nu mea Noe. La fel
era [i familia sa. De aceea, „ Noe a aflat mil` \naintea
Domnului, c`ci era un o m neprih`nit [i f`r` pat` \ntre cei din
vre mea lui: Noe umbla cu Dumnezeu“. Iar Dumnezeu a decis s`-
l salveze de marea urgie pe care ur ma s-o tri mit` asupra oa
menilor [i anu me: un potop care-i va ni mici \ mpreun` cu p`
m=ntul. {i pentru aceasta, N oe trebuie s`-[i construiasc` o
corabie m are cu m ai m ulte c` m`ru]e, Domnul \nsu[i d=ndu-
i indica]ii foarte precise pentru
tot ce ur ma a fi f`cut.
A[adar, Noe s-a apucat de construirea corabiei. Bine\n]eles,
era ajutat de fiii sì: Se m, Ham [i Iafet. Doborau trunchiuri
grele
de copaci din care tìau st=lpi [i sc=nduri. Corabia era foarte
mare. Avea „trei sute de co]i lungi me, cincizeci de co]i l`]i me
[i treizeci de co]i \n`l]i me“ (Facerea 6, l5). I-au f`cut o u[` [i
o
fereastr` sus, lat` de un cot. Iar \n interior erau multe ca
mere. Corabia avea [i un acoperi[. Iar toate cr`p`turile erau
astupate
cu p`cur` [i cu s moal` ca s` nu poat` p`trunde nici o pic`tur` de
ap`.
Oamenii veneau s` vad` corabia [i \ncepeau s` r=d`. |[i b`teau
joc de b`tr=nul Noe. „ Nu po]i merge cu aceast` corabie“,
strigau ei, c` doar se afl` pe uscat. Cum vrei s` duci a[a corabie
mare la ap`?“ „ Apa va veni aici“, zise Noe. „ Apa va acoperi
totul pe p` m=nt. Dumnezeu a spus aceasta, fiindc` oa menii
au devenit foarte rì [i nu- L mai ascult` pe Dumnezeu. {i cei ce
nu vor fi \n corabie se vor \neca“. Oamenii au \nceput s` r=d`
[i mai tare.
„Nu r=de]i!“ le spuse Noe. „ Mai bine asculta]i [i ruga]i-v`, ca
Dumnezeu s` v` ierte neascultarea voastr`! Atunci ve]i avea voie
s` intra]i \n corabie“. Dar ei r`spundeau: „ Nu, noi nu vre m s`
ne rug` m! Nu vre m s` intr` m \n corabia aceasta“.
Se poate u[or c` oa menii care locuiau acolo au devenit
mai rì dec=t Cain, c` cel pu]in lui \i era fric` de pedeaps`.
Oamenilor acestora nu le era frica de ni mic.
C =nd corabia a fost gata construit`, o m are m ul]i m e
de ani male, p`s`ri [i t=r=toare s-au apropiat de corabie, vr=nd
s`
Capitolul unu
36
intre. D o m nul \nsu[i le che m ase. V eneau dou` c=te dou`,
o pereche din fiecare specie, fie „curate“, fie „necurate“, pentru
a nu se pierde ni mic bun din ce crease Dumnezeu. Noe le
punea pe fiecare \n locul lor de ad`post, unde hrana era deja
preg`tit`. Desigur c` oa menii cei rì au v`zut toate acestea ‚dar
totu[i nu
luau a minte. |n cur=nd va fi \ns` prea t=rziu... Dintre to]i cei
de acolo‚ au intrat \n corabie doar opt oa m eni: N oe, Se m ,
H am , Iafet [i so]iiIe lor. Apoi, chiar Domnul a \nchis u[a dup`
ei, iar corabia r` mase neclintit` \nc` o s`pta m=n`.
Nenorocirea veni. Timp de 40 de zile [i 40 de nop]i a plouat
continuu. Tot p` m=ntul era acoperit de ap`, p=n` [i cel mai \
nalt v=rf de munte. „S-au rupt toate izvoarele ad=ncului celui
mare [i s-au deschis st`vilarele cerurilor“, [i anu me „|n anul
[ase sute al vie]ii lui Noe, \n luna a doua, \n ziua a dou`zeci [i
[aptea a lunii“.
Dar s` d` m pu]in fr=u liber i magina]iei [i s` p`trunde m
[i noi \n corabie s` vede m ce se petrece acolo. Pentru c` 40 de
zile de ploaie continu`, nu e pu]in. Nou` ni se pare mult dac`
nu mai o s`pta m=n` ar ploua zi de zi, \n ti mpul toa mnei sau al
pri m`verii. Desigur c` [i pentru cei din corabie pri ma s`pt`
m=n` trecuse mai u[or, poate chiar [i pri mele 20 de zile. Dar
cu m au putut ei s`
stea \nchi[i chiar a[a de mult ti mp? Desigur c` puteau. Ei [tiau
c` toate decurg dup` voia lui Dumnezeu, [i \ncrez=ndu-se
puternic
\n E l, \l si m ]eau prezent. {i D u m nezeu \i ajuta! D eci nu
m ai speran]a de salvare, \ncrederea c` se afl` sub M=na cea
tare a lui Dumnezeu le-a dat putere s` a[tepte cu r`bdare
deplin`.
Deci dup` 40 de zile ploaia se opri. Dumnezeu alung` norii
de pe cer. Soarele \ncepu din nou s` str`luceasc`, dar uscatul nu
se vedea; totul era o ap` mare [i ad=nc`...
{i au mai trecut \nc` l50 de zile. Foarte lung` perioada de
a[teptare [i desigur c` le-a trebuit o r`bdare puternic`, o \
ncredere neclintit` c` D om nul vegheaz` la toate, deci [i la
via]a lor...
Flac`ra speran]ei era astfel mereu vie \n ini mile lor. Abia „\n
luna a [aptea \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii, corabia s-a
oprit pe mun]ii Ararat. Apele au mers sc`z=nd p=n` la luna a
zecea. |n luna a zecea, \n ziua \nt=i a lunii, s-au v`zut v=rfurile
mun]ilor. Dup` 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe
care o f`cuse“. Ce mare bucurie a fost pentru to]i cei din
corabie c=nd dup` vre me foarte \ndelungat` au v`zut din nou
cerul senin deasupra lor. R`bdarea le-a fost pus` la \ncercare,
dar [tiau c` nu au sperat \n zadar. Atunci, Noe prinse un corb
negru [i \i d`du dru mul s` zboare pe gea m afar`. Corbul zbura
afar` departe [i nu se mai \ntoarse. Era o pas`re puternic` ce
putea s` trìasc` deja pe p` m=nt. Apoi, Noe l`s` s` zboare un
poru mbel. Acesta zbur`
37
toata ziua \ncolo [i \ncoace, cùt=nd ceva de m =ncare. D
ar neg`sind ni mica, se \ntoarse seara, trist [i obosit, c`ci nu
putea
s` trìasc` \nc` pe p` m=nt. Noe \[i \ntinse m=na pe gea m afar`
[i lu` poru mbelul \n corabie. Mai a[tept` Noe \nc` o s`pt`
m=n`. Apoi l`s` poru mbelul s` zboare a doua oar` dar de data
aceasta
c=nd se \ntoarse, ce avea el \n cioc? O frunz` pe care o rupsese
dintr-un po m. Era ca [i cu m ar fi vrut s` spun`: „ Nu mai
dureaz` mult potopul. Po mii ies deja din ap`“. Aceasta era o
veste bun`.
{i c=nd dup` o s`pt` m=n` Noe l`s` poru mbelul din nou s`
zboare, nu se mai \ntoarse. G`sise hran`.
Atunci Noe desf`cu acoperi[ul corabiei [i a[tept` ca Dom-
nul s` vorbeasc`. {i Dumnezeu \i zise: „ Acu m Noe po]i s`
ie[i din corabie, \ m preun` cu so]ia ta, cu copiii tì [i cu
toate ani malele“. Ce ferici]i erau ei acu m c` puteau s` ias`
afar`! Iarba
\ncepu s` \nverzeasc`, iar florile \ncepur` s` \nfloreasc`. P`
m=ntul era iar`[i fru mos. P`s`rile \[i f`ceau iar`[i cuiburi
c=nt=nd \n cele mai minunate feluri. Animalele zburdau vesele
prin p`dure,
r`sp=ndindu-se \n toate p`r]ile, cùt=ndu-[i un ad`post. Noe
aduse
Domnului o jertf`. Pe c=nd fu mul se ridica la cer, cei opt oa
meni
\ngenunchiar` [i \i mul]u mir` lui Dumnezeu pentru grija ce le-
o
purtase. Dumnezeu a pri mit jertfa. El v`zu [i c=t de ferici]i [i
recunosc`tori erau ei. El pro mise c` nu va mai tri mite
niciodat`
un potop a[a de mare pe p` m=nt.
In t ui ]i a S e v a a r` t a t ab l o u l s a u p o z e (d i a p o z i t i v e )
referitoare la potop [i la salvarea tri mis` de Dumnezeu prin
Noe.
O dat` cu \n m ul]irea nea m ului o m enesc, cu m s-au co m
portat oamenii fa]` de Dumnezeu, P`rintele lor? (S-au co mportat
ca ni[te fii neascult`tori [i rì, trìnd \n tot felul de f`r`delegi,
uit=nd
co mplet de voia lui Dumnezeu). C=t de mult a mers p`catul
lor? (A mers at=t de mult \nc=t vorbind \n \n]eles o menesc: „lui
Dum- nezeu i-a p`rut rù c` l-a creat pe o m“). Ce a ur mat
acestui fapt? (A ur mat \ mplinirea drept`]ii lui Dumnezeu).
De ce? (Fiindc` a[a cu m [ti m cu to]ii, „dup` fapt` [i
r`splat`!“). S-a aflat totu[i cineva care s` nu fie supus pedepsei
drepte a lui Dumnezeu? (S-a aflat Noe [i fa milia sa).
Fiindc` ace[tia au fost drep]i \n
fa]a lui Dumnezeu, ce mare oper` a f`ptuit Dumnezeu prin ei?
(I-a salvat pe ei [i toat` crea]ia de la dispari]ie \n apele
potopului). Ce \nsea mn` aceasta? ( C` dup` dreptate, „r`splata
p`catului este moartea“, dar c` Dumnezeu niciodat` nu-i va
p`r`si pe drep]ii sì, ci le va da totdeauna speran]a de salvare).
Capitolul unu
38
-
Despre Noe se pot cunoa[te mai multe a m`nunte dac` ve]i citi
\n cartea „Facerea“, \n continuare capitolele I X [i X.
Partriarhul Avraa m

|n lec]ia trecut` a m vorbit despre Noe [i cei trei fii ai sì: Se m,
Ham [i Iafet. Ca ur mare a potopului, ei ajunseser` s` fie singurii
oa meni de pe p` m=nt. Desigur c` ei au avut ur ma[i. S` vede m
care sunt ace[tia: ur ma[ii lui Se m erau se mi]ii care au locuit \n
Asia, cei ai lui Ham au fost ha mi]ii, locuind \n Africa, iar ai lui
Iafet au fost iafeti]ii sau indoger manii care au locuit \n Europa.
Iar din se min]ia lui Se m se va na[te Avra m. Cu el \ncepe, de
fapt, poporul ales de Dumnezeu [i de la el \[i trage nu mele poporul
evreu.

A[adar, ast`zi vo m vedea care au fost \nceputurile istorice ale
poporului ales [i vo m vorbi despre Avra m.

Istoria poporului evreu \ncepe \n momentul \n care Dumnezeu
l-a che mat pe Avra m din mijlocul popoarelor se mite – politeiste
[ i i do lat re car e t r` iau \n cetatea cald ean ` U r, d in s ud ul
Mesopota miei. Avra m a fost che mat s` asculte de voia lui Dum-
nezeu [i s` i se supun` prin credin]` [i iubire. S` privi m \ns` mai
\n a m`nunt [i s` vede m de ce Dumnezeu a dorit s`-l scoat` pe
Avra m dintre acei oa meni, pentru a deveni p`rintele poporului
39
evreu? Cum erau de fapt oa menii \n acele ti mpuri, adic` cu
dou`
milenii \nainte de venirea M=ntuitorului.
La \nceput o mul nu avea dec=t un singur Dumnezeu trìnd
cu El o co muniune inti m`, \n Gr`dina Eden. Dar dup` ce a
fost alungat din rai ad=ncindu-se tot mai mult \n p`cat,
confund=ndu- L cu creatura, pe care a \nceput s` o cinsteasc` \n
locul Creatorului, precu m soarele, luna, stelele, pietrele [i
copacii, ploaia ca [i alte
feno mene ale naturii etc., acestea au devenit zei sau idoli,
fiind reprezenta]i prin desene sau sculpturi, [i aduc=ndu-li-se
adorare. Astfel popoarele au devenit idolatre sau politeiste,
r`t`cite de la
adev`rata adorare sau cinstire cuvenit` nu m ai lui D um
nezeu, P`rintele nostru.
Avra m, \ns`, nu a fost idolatru. El nu a adorat, sau cinstit,
dec=t pe singurul [i adev`ratul Dumnezeu. Astfel pute m
spune c` el era monoteist.
Din Avra m se va ridica un nou popor monoteist, care va fi
g`tit pentru pri mirea lui Mesia, M=ntuitorul [i Izb`vitorul lu
mii din p`cat. Astfel Avra m a fost che mat de Domnul s`
p`r`seasc` cetatea idolatr` \n care locuia [i s` se a[eze \n
Canaan, acel loc at=t de minunat [i roditor unde „curge lapte [i
miere“.
Sf`nta Scriptur` ne spune c` Avra m \mpreun` cu tat`l sù,
Terah [i nepotul sù (fiul fratelui sù) Lot [i so]ia sa Sarai, au
p`r`sit Ur-ul Caldeei \n partea de nord-vest a Mesopota miei
[i au ajuns la Haran. Aici, Avra m pri me[te pri ma
binecuv=ntare din partea lui D u m nezeu: „ V oi binecuv=nta
pe cei ce te vor binecuv=nta, [i voi bleste ma pe cei ce te vor
bleste ma, [i toate nea murile vor fi binecuv=ntate \n tine“! –
Ce cuvinte mari sunt acestea! Ce pl`cut` [i plin` de pace,
trebuie s` fi fost aceast`
c`l`torie pentru Avra m! Este adev`rat c` nu [tia \ncotro va
merge [i ce va \nt=lni acolo unde se va stabili. Dar [tia c`
Domnul este cu el [i \i conduce pa[ii.
Terah, tat`l sù, murise, iar Avra m [i Lot plecau mai
departe cu toate bog`]iile str=nse [i slugile c=[tigate \n Haran.
Era anul
1207, dup` potop.
A jung=nd \n C anaan a m ers p=n` la Sihe m la stejarul
lui Mamvri. Avra m [i Lot aveau tur me multe [i p`zitorii lor
adesea se certau. Pentru a evita \nvr`jbirea Avra m se desparte
de Lot l`s=ndu-l pe acesta s`-[i aleag` locurile cele mai
m`noase din c=mpia Iordanului, ajung=nd p=n` la Sodo ma [i
Gomora. Avra m [i-a a[ezat corturile l=ng` stejarul lui Mamvri
de l=ng` Hebron, zidind acolo un altar Domnului.
A [a cu m am v`zut, D um nezeu \i pro m isese lui A vra m c`
urma[ii sì vor fi mul]i, ca stelele cerului [i ca nisipul m`rii, [i
Capitolul unu
40
vor st`p=ni p` m=ntul canaanean. Dar iat` c` el \ mb`tr=nea [i \
nc` nu avea nici un copil. Domnul [tia ce stare jalnic` era \n
sufletul sù. De aceea i se arat` din nou asigur=ndu-l c` at=]ia
ur ma[i va avea c=te stele sunt pe cer.
Iat` c` nu peste mult ti mp, Avra m are un bìe]a[ pe nu
me Ismael. Acesta \ns` nu era al Saraii, ci al lui Agar, slujnica
sa. De ciud`, Sarai \[i alung` slujnica. Domnul \ns` a avut grij`
de Agar [i de copilul ei, veghind asupra lor \n tot ti mpul. Dar
nu Ismael era cel care avea s` continue [irul patriarhilor
(p`rin]ilor)
poporului ales.
Avra m \mb`tr=nea [i Sarai la fel. Oare de ce nu le tri
mitea Domnul un bìat mo[tenitor? Oare El nu-[i mai ]ine pro
misiunea? A uitat cu mva? Desigur c` nu a uitat. Dar acest
bìat trebuia s` se nasc` nu mai la ti mpul stabilit dinainte de
Atotputernicul Dum- nezeu. Faptul c` p`rin]ii copilului \
mb`tr=neau nu era un obstacol pentru Domnul. La El totul este
posibil. Poate c` acesta era mersul nor mal, desf`[urarea nor
mal` a eveni mentelor pentru ca to]i s` [tie f`r` \ndoial` c` fiul
pro mis se va na[te nu mai prin puterea Sa [i nu prin voia oa
menilor; c` fiul pro mis era de la Dumnezeu pentru a continua,
a \n mul]i poporul lui Dumnezeu. Era necesar
ca Avra m [i Sarai s` fie \ncerca]i \n n`dejdea [i credin]a lor,
pentru a fi vrednici de \ mplinirea voii Lui Dumnezeu prin ei.
D o m nul \[i \nt `re[t e pro m isi unea ar`t =ndu- se din nou
[i schi mb=nd nu mele lui Avra m \n „ Avraa m“ care \nsea mn`
„tat`l unei mul]imi de popoare“ [i al Saraii \n „Sarra“. Totodat`,
\ncheie cu el un leg` m=nt: „ Te voi \n mul]i nespus de mult, voi
face din tine nea muri \ntregi [i din tine vor ie[i \ mp`ra]i“ –
spune Dom- nul [i pentru aceasta orice b`rbat sau bìat din
poporul ales trebuie
s` fie tìat \
mprejur.
Nu a mai trecut mult ti mp, p=n` c=nd Avraa m pri me[te \
n cortul sù vizita a trei oa meni care \l anun]` c` peste un an,
Sarra va avea un fiu c`ruia \i va pune nu mele Isaac. Dar
ace[tia nu erau si mpli oa meni c`l`tori prin acele locuri. Era
chiar Sf=nta Trei m e: Tat`l, Fiul [i D uhul Sf=nt. A dic`, D
um nezeu \n care crezuse Avraa m [i care \i poruncise s` se
stabileasc` \n Canaan; [i care \i f`g`duise c` va \n mul]i nea
mul sù ca stelele cerului [i ca nisipul m`rii.
Timpul mult a[teptat a sosit \ntr-adev`r. Dumnezeu [i-a
]inut pro misiunea, desigur; [i astfel, c`nd Avraa m avea 100
de ani i s-a n`scut un fiu, c`ruia i-a pus nu mele Isaac [i care a
fost tìat
\mprejur la opt zile a[a cu m poruncise
Domnul.
41
Este u[or s` \n]elege m c`t de bucuro[i au fost p`rin]ii
acestui copila[ [i c`t de mult \l iubeau. {i mai ales Avraa m. |l
a[teptase doar de at=ta vre me, [i Domnul i-l pro misese de
at=tea
Iat`,ori!
\ns`, ce avea s` se mai \nt= mple: Dumnezeu i-a pus la
\ncercare credin]a lui Avraa m, cer=ndu-i s`-l aduc` pe Isaac drept
jertf` \n ]inutul Moria, pe un munte anu me indicat. S-ar putea ca
Isaac s` fi fost de v=rsta voastr`. Tat`l sù se bucura v`z=ndu-l
cresc=nd, era un bìe]el s`n`tos, cu minte [i \l \nv`]a povestindu-i
despre dragostea f`r` margini ar`tat` de Dumnezeu fa]` de el [i
familia sa. {i iat` c` deodat`, i se cere s`-[i ia singurul fiu, at=t
de dorit [i de iubit, [i s`-l jertfeasc` (adic` s`-l o m oare). V`
pute]i i magina, oare, ce a fost \n sufletul lui Avraa m? Ini ma \i
era sf=[iat` de ceea ce trebuia s` fac`. Dar, Domnul poruncise, [i
\nainte de toate, Avraa m asculta [i se supunea voii lui Dumne-
zeu. Astfel, l-a luat pe Isaac [i ajung=nd \n Moria, la poalele
muntelui, a spus slugilor sale:„... eu [i bìatul ne vo m duce p=n`
acolo s` ne \nchin` m, [i apoi ne vo m \ntoarce la voi“ (Facerea
22, 5). Apoi, lu=ndu-[i asinul, le mnele pentru foc, cu]itul [i tor]a,
au plecat pe o c`r`ruie p=n` la locul stabilit pentru jertfire. Mer-
geau agale, f`r` a scoate nici un cuv`nt. {i aceasta nu nu mai din
cauza dru mului care urca, ci [i din dorin]a de a mai \nt=rzia m`car
c=tva ti mp clipa fatal` a desp`r]irii de fiul sù, de ceea ce avea
mai drag \n lu me... Lacri mile [iroiau desigur pe fa]a sa, ini ma \i
era r`nit` [i s=ngera de at=ta durere, c=nd Isaac \l \ntreb`: „ Tat`!...
Iat` focul [i le mnele, dar unde este mielul pentru jertf`?“. „Fiule
— a r`spuns Avraa m, Dumnezeu \nsu[i va purta grij` de mielul
jertfei Sale“ (Facerea 22, 7–8). Ce altceva ar fi putut r`spunde
Avraa m? El [tia c` orice ar fi, Domnul are grij` de toate, pentru
c` toate sunt \n m=na Sa. Isaac mergea ca un miel la junghiere, [i
Avraa m i-a spus c` Domnul va avea grij` de acest miel. Isaac, \n
inocen]a sa de copil, nu [tia ce-l a[teapta, nu [tia c` toc mai el
este mielul pentru jertf`. C=nd au ajuns la locul pe care i-l spusese
Dumnezeu, Avraa m a zidit acolo un altar, [i a a[ezat le mnele pe
el. A legat pe fiul sù Isaac, [i l-a pus pe altar, deasupra le mnelor
(Facerea 22, 9). Ce mare nedu merire trebuia s` fi pus st`p=nire
pe Isaac c=nd a \n]eles c` de fapt el era jertfa. Probabil a si m]it
m=inile tre mur=nde ale tat`lui sù, dar din privirea acestuia citise
hot`r=rea ini mii de a asculta de porunca Domnului, de a r` m=ne
adic` credincios lui D um nezeu p=n` la cap`t, p=n` la sf=r[it,
oricare ar fi acesta... Ce mult \l iubea Avraa m pe Dumnezeu! El
a \ntins m=na [i a luat cu]itul ca s` junghie pe fiul sù. Dar \n
acel moment greu de e mo]ie, de \ncordare [i tensiune, de durere
[i hot`r=re, toc mai atunci \ngerul Domnului l-a strigat din ceruri,
Capitolul unu
42
[i a zis: „ Avraa me! Avraa me!“ — acesta era momentul cul
minant. Domnul l-a oprit c`ci i-a preg`tit un berbec, pentru
jertf`. El v`zuse ce mult \l iubea Avraa m [i a \ncheiat \nc`
un leg` m=nt acolo pe munte, la Moria, \n care binecuv`nt`ndu-
l, l-a asigurat c` ur ma[ii sì vor u mple p` m=ntul.
C=nd Sarra, mama lui Isaac a murit, avea 127 de ani. Avraa
m a cu mp`rat, de la fiii lui Het, o por]iune de c= mp l=ng`
stejarul
l u i M a m v ri , u n d e s e a fl a p e[ t e r a M a c p e l a . A i c i a
fost
\nmorm=ntat` Sarra [i mai apoi Avraa
m.
A trecut mult`, foarte mult` vre me de atunci, dar [i ast`zi, la
3 k m nord de Hebron, arabii au un loc pe care \l venereaz`.
Acest loc se nu me[te „Sanctuarul din dealul prietenului lui
Dumne- zeu“, deoarece ter m enul m aho m ed an pentru A
vraa m
c`tre estem a propriului sù fiu.
Avraa
„prietenul lui
Dumnezeu“.
Intui]ia se va face prin tabloul (diapozitivul) \nf`]i[=nd
teofania
Cine a fost (epifania) de la stejarul
pri mul patriarh Mamvri;
(p`rinte) sau tabloul
al poporului jertfirii
ales (evreu)?
de fost Avraa m). Cine l-a ales pe el? ( Dumnezeu \nsu[i).
(A
Cum l-a binecuv=ntat Dumnezeu? ( L-a binecuv=ntat ar`t=nd c`
din el se va na[te mul]i me de popoare). Cum se nu mea so]ia
lui? (Se nu mea Sarra sau Sarai). Care este leg` m=ntul f`cut de
Dumne- zeu cu Avraa m? ( Circu mciziunea [i schi mbarea nu
melui sù din Avra m \n Avraa m, care \nsea mn` „tat`l“
(p`rintele) popoarelor). De unde a plecat el [i unde s-a a[ezat
din porunca lui Dumne- zeu? ( A pornit din Ur-ul Caldeii [i s-
a a[ezat \n Canaan). De ce l-a ales Domnul toc mai pe el?
(Fiindc` el avea credin]` \ntr-un
singur Dumnezeu, era monoteist; pe c=nd ceilal]i erau politei[ti,
ador=nd idolii). Ce m=hnire aveau Avraa m [i Sarra \n
sufletul lor? ( Erau m=hni]i fiindc` au ajuns la ad=nci b`tr=ne]e [i
nu aveau nici un copil). S-a milostivit Dumnezeu spre ei? (
Dumnezeu nu i-a l`sat \n p`r`sire, ci personal a venit s` le co
munice la stejarul Mamvri c` vor avea copil). Cum se nu me[te
aceast` aratare a lui Dumnezeu? („ Epifanie“ sau „teofanie“). S-
a \ mplinit f`g`duin]a lui Dumnezeu? ( Da, s-a \ mplinit fiindc`
peste un an Sarra a n`scut
pe Isaac). Cum verific` Dumnezeu credin]a [i iubirea lui Avraa
m? (Cesr=ndu-i s` jertfeasc` pe propriul sù copil, pe care l-a
dorit
at=t de m ult). A scult` A vraa m porunca lui D u m nezeu? (
43
m om entul \n care se preg`tea s`-l jertfeasc`. R `spl`tind \
ns` credin]a [i iubirea lui Avraa m, \l binecuvinteaz` din nou ca
p`rinte al popoarelor).

Citi]i, capitolul XXII din cartea „Facerea“ unde ne este relatat`
jertfa lui Avraa m [i r`spl`tirea credin]ei [i iubirii lui fa]` de
Dum- nezeu.
--
Patriarhii Isaac [i Iacob


V` a minti]i desigur c` \n lec]ia trecut` a m v`zut c` Avraa m
a avut un fiu, pe Isaac.

Ast`zi vo m vorbi \n continuare despre Isaac [i fiul sù,
Iacob, ceilal]i doi patriarhi, sau p`rin]i de la care \ncepe istoria
poporului ales.

C=nd Isaac a \ mplinit v=rsta \nte meierii unei fa milii, tat`l
sù s-a \ngrijit de c`s`toria sa. Astfel l-a che mat pe Eliazar, cel
mai b`tr=n [i devotat slujitor al sù, pentru a-l \ns`rcina cu o
misiune foarte delicat`. Avraa m era convins c` Domnul care
purtase de grij` pentru toate, va alege [i so]ia potrivit` pentru
Isaac. Ca [i tat`, putea s`-i ofere fiului sù bog`]ii mari, dar
so]ia devotat` [i potrivit` pentru el nu mai Dumnezeu putea s-o
aleag`. Astfel, l-a rugat pe Eliazar s` se duc` p=n` \n ]ara de
unde plecase el [i
Capitolul unu
44
unde trìau rudele sale. {i toc mai de acolo s`-i aduc` lui Isaac,
pe cea care-i va fi so]ie.
A[adar dup` o lung` c`l`torie, Eliazar a ajuns \n Haran, unde
locuia Nahor fratele lui Avraa m. Dup` ce s-a rugat pentru
ajutor a mers la cel mai obi[nuit loc de \nt=lnire din cetate:
f=nt=na. Era \nspre sear`, [i cur=nd fe meile vor veni s` scoat`
ap`. Dar cu m s` aleag` el so]ia potrivit` pentru Isaac, din
m ul]i m ea femeilor care vor veni? Oare pe care a h`r`zit-o
Dumnezeu s` fie so]ia fiului st`p=nului sù? Totul depindea de
c`lùzirea lui Dum- nezeu, a[a c` Eliazar a \nceput cu
rug`ciunea, cer=nd un se mn de recunoa[tere: „F` ca fata c`reia
\i voi zice: pleac`-]i vadra, te
rog, ca s` beau“ [i care va r`spunde: „bea [i a m s` dau [i c`
milelor tale“, s` fie aceea pe care ai r=nduit-o Tu pentru robul
Tù Isaac“.
Slujitorul lui Avraa m se ruga \ncet, \n sinea lui. Nimeni
nu i-a auzit ruga, \n afar` de Dum nezeu. Abia [i-a ter m inat
\ns` rug`ciunea, c=nd un i m bold lùntric l-a \nde m nat s`-[i
ridice ochii. Iat` c` \n fa]a lui, a ap`rut o fat` cu ulciorul pe u
m`r. Era zvelt`, t=nar`, fru moas` [i pe m`sur` ce se apropia [i-a
dat sea ma c` ea reprezenta r`spunsul la rug`ciunea lui. Iat`
mireasa lui Isaac! Era Rebeca, fiica lui Betuel, adic` fratele lui
Avraa m.
Eliazar a \nnoptat \n casa Rebecì, dar acea noapte a fost cu
totul deosebit`. N i m eni nu a putut dor m i; ascultau cu
to]ii istorisirea lui E liazar, recunosc=nd c`lùzirea lui D u m
nezeu.
{i-au dat sea m a c` alegerea so]iei lui Isaac este cuprins` de
pro m isiunile D o m nului. D up` cu m na[terea lui Isaac este
o dovad` a \ mplinirii pro misiunii lui Dumnezeu, tot a[a [i
c`s`toria
trebuia legat` de pro misiunile lui Dumnezeu. Trimi]=ndu-l pe
Eliazar \n cùtarea miresei, Avraa m era convins c` face voia lui
Dumnezeu [i era sigur c` va pri mi r`spuns la rug`ciunile sale.
|ntrebat` dac` vrea s` mearg` cu Eliazar, Rebeca a dat un
r`spuns hot`r=t, f`r` s` pun` condi]ii. Ea \l iubea pe Dumnezeu
[i se supunea voii Sale. R`spunsul ei a fost \n acela[i ti mp un
m are dar al credin]ei. } in=nd sea m a c` ur m a s` plece
foarte departe, putea s` nu se mai \ntoarc` nicicoat`.
Desp`r]irea ur ma s` fie pe via]`. Dar [tia c` merge acolo unde o
tri mite Domnul, [i ascult=nd de voia Sa, El o va c`lùzi [i nu o
va lipsi de dragostea Sa. Rebeca trebuia s` \ mplineasc` ceea ce
era stabilit de mult \n planul lui Dumnezeu, cu privire la
poporul ales.
Cei doi s-au \nt=lnit pentru pri ma dat` \n c= mp.
Atmosfera cortului era ap`s`toare pentru Isaac. E l a ie[it \
n c= m p s` vorbeasc` cu D u m nezeu [tiind c` E liazar s-ar
putea \ntoarce dintr-o clip`-n alta. Rebeca a v`zut un b`rbat
apropiindu-se. C=nd a aflat c` este Isaac, [i-a acoperit fa]a cu un
v`l, pentru c` miresele
45
din r`s`rit nu-[i ar`tau mirilor fa]a dec=t dup` cere monia
nun]ii. Rebeca era inteligent`, energic`, cu o voin]` puternic`,
dar [i
fru moas`. Era tot ce Isaac [i-ar fi putut dori de la so]ia
sa.
{i iat` c` dup` c=]iva ani, Isaac [i Rebeca au avut doi bìe]i
ge meni. Pri mul care se n`scuse era Esau [i avea pielea
acoperit` de foarte mult p`r; iar i mediat dup` el s-a n`scut
Iacob care avea
\ns` o piele neted` [i fin`. Ei erau ge meni, dar nu se m`nau
deloc. Esau era un bìat g`l`gios [i neast= mp`rat, care toat`
ziua alerga pe c= mp [i prin p`duri unde v=na ani male. Iacob,
\ns` era mai pa[nic [i mai bun. El r` m=nea cu mama lui \n
cort sau p`zea oile. {i de multe ori st`tea lini[tit [i se g=ndea
la Dumnezeu. Iacob \l iubea mult pe Dumnezeu [i dorea s` fie
copilul Sù spre deosebire de Esau, c`ruia nici nu-i p`sa. {i cu
toate acestea, Isaac
\l iubea pe Esau, cel mai mult. El aducea acas` carne gustoas`,
o frigea [i o d`dea tat`lui sù.
|ntr-o zi, Iacob st`tea \n fa]a cortului [i fierbea o m=ncare
de linte foarte bun`, care mirosea pl`cut. Atunci se apropie de
el E sau care, venind de la c= m p, era foarte \nfo m etat [i
obosit.
„D`-mi [i mie s` m`n=nc din m=ncarea aceasta!“ — i-a spus
Esau fratelui sù. A cesta \ns` a profitat de \ m prejur`ri,
d=ndu-i s`
m`n=nce nu mai cu condi]ia ca Esau s`-i dea lui, dreptul de \nt=i
n`scut, pentru a pri mi binecuv=ntarea p`rinteasc`. Esau \
ncepe s` r=d`: „Po]i s-o ai! N-am nevoie de aceast`
binecuv=ntare!“ Acu m lacob se purta atent cu fratele sù, dar
ceea ce a f`cut el, nu era toc mai cinstit [i drept.
Anii trecur`, iar Isaac, \ mb`tr=nind, orbise. Era foarte
sl`bit [i \[i petrecea zilele st=nd \n cort, \ntins pe patul sù. |
ntr-una din zile \l tri mise pe Esau s` v=neze un ani mal [i s`-l
preg`teasc`
a [ a c u m \ i pl ` c e a l u i . I a r d u p ` c e - l v a m = n c a \ i v a d a
binecuv=ntarea. Esau ar fi trebuit s` spun`: „ Nu tat`, Iacob
trebuie s` pri m easc` binecuv=ntarea, c`ci i-a m v=ndut-o lui
pentru o farfurie cu linte“. El, \ns` g=ndi: „ N-are i mportan]` ce
a m pro mis. Eu vreau s` pri mesc binecuv=tarea [i s` fiu
mo[tenitorul“. {i se duse pe c= mp s` v=neze un ani mal. M
ama, Rebeca, auzise totul [i se duse la Iacob, fiind foarte
nelini[tit`. Acum zise ea lui Iacob:
„trebuie s` fi m foarte [ire]i, c`ci altfel nu vei pri mi
binecuv=ntarea cea mare. Trebuie s`-l \n[el` m pe tat`l tù. Du-
te repede la tur m` [i adu- mi doi iezi. |i voi frige a[a cu m \i
place lui [i apoi \i vei duce tat`lui tù. Vei face ca [i cu m tu ai
fi Esau. Tat`l tù fiind orb, cu siguran]` nu va observa ni mic“.
|ns` Iacob ezita. „ Tata va si m]i c` sunt eu, c`ci Esau are at=ta
p`r pe m=ini, iar m=inile mele sunt netede“. Dar [i pentru
aceasta, Rebeca g`sise o solu]ie. Iacob se duse la tur m`, tìe
doi iezi, iar mama sa \i prepar`.
Capitolul unu
46
Apoi \l \ mbr`c` cu haine de ale lui Esau, care miroseau a
p`dure
[i c= mp. Apoi trase peste m=inile lui Iacob [i peste g=t,
pieile iezilor care aveau p`r pe ele. Astfel se duse Iacob la
cortul tat`lui
sù: „ Tat`!“ — „Cine e[ti tu?“, \ntreb` Isaac. Atunci Iacob
min]i:
„ E u sunt E sau, fiul tù m ai m are. M -a m \ntors de pe c=
m p. Ridic`-te [i m`n=nc` \n tihn` [i apoi d`- mi binecuv=ntarea“.
Isaac observ` ceva [i zise:„ E[ti cu adev`rat Esau? Ai o voce
strìn`. Vino l=ng` mine [i las`- m` s` te si mt.“ Iacob se
apropie de tat`l sù. Tat`l \i atinse m=inile. Erau p`roase. Dar
ce era cu vocea?
„V ocea este a lui Iacob, dar m =inile sunt ale lui E sau?“
zise b`tr=nul. {i apoi mai \ntreb` odat`: „ E[ti tu Esau?“ „ Da“,
min]i Iacob iar`[i: „eu sunt“. C arnea era l=ng` pat [i m
irosea tare frumos. Isaac m=nc` din ea [i bù vinul adus. Apoi
spuse: „ D`-mi un s`rut, fiul meu“. Iacob \i d`du. {i acest s`rut
era de fapt o minciun`. Dar Isaac si m]i hainele lui Esau [i acu
m nu mai avea nici o \ndoial` c` n-ar fi Esau acela care \
ngenunchia \n fa]a patului sù. |[i \ntinse m=inile [i le puse
deasupra capului fiului
sù, binecuv=nt=ndu-l. |i pro mise c` mai t=rziu el va fi st`p=n
peste toate [i c` el la r=ndul lui va fi prietenul lui Dumnezeu.
Iacob nu \ndr`znea s`-l mai priveasc`. Ce ur=t era din partea
lui,
c`ci \l \n[elase pe b`tr=nul sù tat`. {i totu[i, el pri m ise
binecuv=ntarea cea mare, pro mis` de Dumnezeu. Dar oare
chiar ar fi fost nevoie de at=tea m inciuni care s` \ntineze
aceast` binecuv=ntare? Dumnezeu care este atotputernic [i \
n]elept, are El nevoie s` fie ajutat de mintea oa menilor?
Desigur c` Domnul [tia ce trebuie f`cut pentru ca Iacob [i nu
Esau s` fie a doua verig` \n nu m`rul mare de ur ma[i pe care
Domnul \l pro misese lui Avraa m.
Nu dup` mult ti mp ap`ru [i Esau. V=nase un ani mal, \l
tìase [i \l fripse. Apoi \l duse \n cortul tat`lui sù. C=nd afl`
Esau despre \n[el`ciunea fratelui sù, \ncepu s` strige de
m=nie... „|i ar`t eu lui Iacob! O s` vede]i voi c=nd tat`l meu nu
va mai fi, \l voi o mor\ \n b`taie pe Iacob!“
Rebeca \l auzi [i-l tri mise pe Iacob la unchiul sù Laban
care locuia departe, acolo de unde venise Rebeca. Trebuia s` stea
acolo p=n` se va mai lini[ti m=nia lui Esau. Astfel Iacob fugi \n
lu mea larg`, ca biet fugar. Iat` ce i s-a tras de la \n[el`ciune! Iar
Rebeca [i-a pierdut fiul pe care-l iubea a[a de mult, ca ur mare
a sfatului ei gre[it...
Deci, Iacob plec` dep`rt=ndu-se tot mai mult de cas`. Avea
de mers un dru m lung p=n` s-ajung` \n ]ara \n care locuia
unchiul
sù. Iacob era trist [i-i p`rea rù c` [i-a \n[elat tat`l. El se
g=ndea:
„ A cu m nu m ai a m pe ni m eni care s` se ocupe de m ine.
Cu
47
siguran]` nici Dumnezeu nu mai vrea s` [tie de mine. M-am
purtat a[a de ur=t!“ Merse Iacob p=n` asfin]ise soarele [i se \
nserase.
Iacob nu g`sise nici o cas` \n care ar fi putut dor mi. De aceea
se culc` pe p` m=nt, av=nd o piatr` c`p`t=i. Se uit` spre cer
cùt=nd
stelele, dar cerul era acoperit de nori [i Dumnezeu p`rea
departe de tot. lacob se g=ndea: „ Ce bine ar fi dac` Dumnezeu
ar vrea s` fie din nou al`turi de mine. Doresc at=t de mult s` fiu
prietrenul Sù. Ce rù \ mi pare c` a m fost rù!“ {i cu aceste
g=nduri a ador mit [i a avut un vis minunat. V`zu o scar` \nalt`
de tot, a[a de \nalt` c` v=rful ei atingea cerul. |ngerii coborau [i
se urcau \n
cer pe scar`. Iar sus de tot l=ng` scar` era Domnul. El se uita cu
bun`tate [i bl=nde]e la Iacob [i spuse: „ E u sunt D o m
nul Dumnezeul lui Avraa m [i al tat`lui tù Isaac. Du-te \n
pace \n
lumea larg`. Eu voi merge cu tine, voi veghea asupra ta [i te
voi aduce san`tos \napoi. |n ciuda tuturor lucrurilor pe care le-ai
f`cut,
te iert [i sunt prietenul tù! Iar pe ur ma[ii tì \i voi \n mul]i c=te
stele pe cer [i le voi da s` locuiasc` acest p` m=nt pe care dor mi
tu acu m!“
Iacob se trezi. Era di minea]`. Visase a[a de fru mos. Dar
era adev`rat. Dumnezeu spusese c` se va \ngriji de el. Iacob
spuse:
„Nu voi uita niciodat` acest loc“. A ridicat piatra pe care dor mise
[i ar fi vrut s`-i aduc` Domnului o jertf` de mul]u mire. Dar nu
avea la el dec=t un ulcior cu ulei. Goli uleiul pe piatr` [i
aceasta a fost jertfa sa. „ Domnul meu“ — spuse el, „|]i mul]u
mesc c` ai fost a[a de bun cu mine. Te voi iubi \ntotdeauna, iar
c=nd m` voi
\ntoarce \]i voi aduce un sacrificiu“. Acu m nu mai era
nelini[tit, [i nu-i mai era tea m`. Si m]ea c` \ntr-adev`r Domnul
mergea cu el [i avea grij` de el.
Iacob r` mase mult ti mp la unchiul sù, Laban. El p`zea oile
[i vacile. Deoarece muncea cu s=rguin]` a ajuns s` aib`
propriile turme de oi [i vaci. Devenise un o m bogat, fiindc`
Domnul veghea asupra sa. Se c`s`tori cu Lea, una dintre fiicele
unchiului sù, dup` ce slujise [apte ani lui Laban, iar mai
t=rziu [i cu sora ei mai mic`, Rahela, dup` ce slujise \nc` [apte
ani lui Laban. Dom- nul le-a d`ruit 12 copii, al 11-lea fiind
Iosif, despre care vo m vorbi \n una din lec]iile viitoare.
Dar c=t va mai sta \n aceast` ]ar` strìn`? Oare nu-i pro
misese Rebeca, mama sa, c`-l va che ma \napoi acas` c=nd
Esau nu va m ai fi m =nios? Iat`, \ns`, c` \ntr-o zi, \nsu[i
D u m nezeu \i porunce[te s` plece \n ]ara sa f`r` tea m`, c` El
va fi cel care va veghea \n continuare. Atunci Iacob porni la
dru m \mpreun` cu nevestele sale, cu copiii sì, cu servitorii [i
servitoarele sale, cu
tur mele de ani male, cu c` milele [i cu toat` bog`]ia sa. Era un
[ir
Capitolul unu
48
lung de tot. Iacob mergea spre Canaan, exact cu m Avraa m
mersese odat` tot \ntr-acolo. Cel care plecase ca un biet fugar,
se \ntoarce acu m un o m bogat, cu o m ul]i m e de oa m eni
[i de ani m ale, proprietatea sa. D u m nezeu a vegheat
asupra lui, a[a cu m \i pro misese. Laban ar fi dorit s`-i \
mpiedice plecarea \ns` Domnul
\i spusese „ Va fi vai de tine dac` nu-l la[i pe lacob s` se \
ntoarc`
\n Canaan!“ La auzul acestor cuvinte nu se mai \ mpotrivi
plec`rii lui Iacob.
C`l`toria era lung` [i obositoare, dar cu c=t se apropiau
mai mult, cu at=t cre[tea [i tea ma lui Iacob. {tia c` fugise
atunci, de mult de m=nia fratelui sù. Dar oare dac`-l va re\
nt=lni Esau,
\l va ierta? Se vor \ mp`ca ei? Pentru mai mult` siguran]`, a tri
mis un sol de pace la Esau \ mpreun` cu un cadou fru mos: oi
grase, capre fru moase, c` mile mari [i \nc` multe altele, for
m=nd o tur m`
\ntreag`. Dar r`spunsul solului l-a speriat foarte tare, deoarece
l-a anun]at c` Esau este \n ur ma lor, \ mpreun` cu vreo patru
sute de oa meni puternici [i \nar ma]i.
C=nd Iacob a v`zut c` este atacat, c` este \n pericol, s-a
rugat. Dar de[i \i ceruse lui Dumnezeu s`-l scape din m=na
fratelui sù, Esau, este clar c` nu are \ncredere \n ajutorul du
mnezeiesc, c`ci
caut` „s` \ m pace pe E sau printr-un dar“. D eci, Iacob avea
\ncredere \n darul sù, nu \n Dumnezeu \nsu[i. Acesta era
Iacob: omul care mereu urzea planuri, \n loc s`-[i lase soarta \n
m=na lui Dumnezeu. Iar acu m p`rea s` aib` mai mult` \
ncredere \n vitele sale dec=t \n puterea [i pro misiunile lui
Dumnezeu. Dar iat` c` dup` ce luase, cu chibzuin]`, toate
hot`r=rile sale, a r` mas singur. Atunci un o m s-a luptat cu el
p=n` \n rev`rsatul zorilor.
{i \n via]a noastr` de zi cu zi, este bine s` fi m l`sa]i „singuri“,
adic` departe de toate g=ndurile, cugetele [i de toate mi[c`rile
firii p` m=nte[ti, deci s` fi m „singuri“ cu Dumnezeu.
Acu m vo m mai observa \nc` ceva. Ni se spune c` „un o m
s-a luptat cu Iacob“. S` fi]i aten]i! Nu se spune c` Iacob s-a
luptat cu un o m , ci c` un o m s-a luptat cu Iacob. S` \
ncerc` m s`
\n]elege m: dac` m` lupt eu cu altul \nsea mn` c` vreau s` pri
mesc ceva de la el; dac`, di mpotriv`, altul se lupt` cu mine, \
nsea mn` c` el, vrea s` pri measc` ceva de la mine! Iar
Dumnezeu se lupta cu Iacob ca s`-l fac` s` si mt` c` nu este
altceva dec=t o fiin]`
slab` [i nevrednic`. Numai c=nd este l`sat singur, pricepe c=t
este de slab [i neputincios prin propriile lui puteri. Numai c=nd
a sim]it c` nu mai poate, c` nu mai are for]`, a \nv`]at s` zic`: „
Nu Te voi l`sa!“ P=n` atunci a mers nu mai pe cìle croite de
el; acu m este silit s` zic`: „ Nu Te voi l`sa!“ Iacob nu spune
a[a
49
dec=t dup` ce i s-a scr=ntit \ncheietura coapsei. Iat` pentru ce
Dumnezeu S-a luptat cu Iacob.
Nu este u[or s` ajunge m s` recunoa[te m c` sunte m mici
[i slabi, ca s` pute m spune: „ N u T e voi l`sa p=n` nu m `
vei binecuv=nta“. Numai c=nd lacob a putut spune aceste
cuvinte din toat` ini ma, [i a crezut deplin \n ele, a fost tare cu
adev`rat. A trebuit s` ajung` \nt=i s` fie „slab“ pentru a fi apoi
puternic cu
adev`rat. Iacob pri me[te nu mele de „Israel“ adic` „b`rbatul
care a v`zut pe Dumnezeu“ [i abia acu m pri me[te
binecuv=ntarea lui Dumnezeu, iar poporul care se va na[te din
se min]ia lui va purta [i azi nu mele dat lui de Dumnezeu:
„Israel“.
C=nd se f`cu di minea]`, lui Iacob nu i-a mai fost tea m`.
{tia c` Esau nu-i mai putea face ni mic. P` m=ntul se cutre
mura c`ci Esau venea c`lare, \ mpreun` cu servitorii sì. Nori
de praf se ridicau \n spatele lor. Spadele mari luceau \n b`taia
soarelui. Toate acestea ar fi putut s`-l sperie, dar Iacob se
duse lini[tit \n
\nt= mpinarea fratelui sù. |nt=lnindu-se s-au \ mbr`]i[at, \
mp`ca]i [i bucuro[i. Ce lucru minunat: Dumnezeu a \ndep`rtat
m=nia din ini ma lui Esau!...
Iacob aflase c` Rebeca, mama lor, murise, dar Isaac mai trìa
[i era fericit s`-l \nt=lneasc` pe fiul sù.
Anii au trecut m ul]i, unul dup` altul. Cei 11 bìe]i ai lui
Iacob au crescut b`rba]i \n toat` firea [i ce s-a mai \nt= mplat
cu ei vo m vedea \n lec]ia ur m `toare. Acu m \ns` v` m ai
spun c` Iacob, \nainte de a m uri a vestit venirea M
=ntuitorului, prin cuvintele: „ Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici
toiag de c=r muire din coapsele sale p=n` ce va veni |
mp`ciuitorul, c`ruia i se vor supune popoarele“. De[i a murit \n
Egipt, cu m vo m vedea, Iacob a fost \n morm=ntat la Hebron \n
localitatea Macpela l=ng` Avraa m [i Sara, Isaac [i Rebeca.
Cu cine s-a c`s`torit Isaac? ( Cu Rebeca, fiica lui Nahor fratele
lui Avraa m din Haran). C=]i copii au avut ei? ( Doi copii, pe
Esau [i Iacob). Cum s-au n`scut ace[ti doi fra]i? ( Ei erau fra]i
ge meni, dar mai \nt=i s-a n`scut Esau, care pri mise dreptul de \
nt=i n`scut, adic` de mo[tenitor al lui Isaac). Pe cine iubea
Isaac mai mult? (Pe Esau). Dar Rebeca? (Pe Iacob). Care vor
fi rela]iile dintre Esau [i Iaccb? (Iacob fiind mai viclean „cu
mp`r`“ pe un blid de
linte de la Esau dreptul de \nt=i n`scut, de mo[tenitor). De cine
este ajutat Iacob ca s` pri measc` binecuv=ntarea lui Isaac? ( De
Rebeca, mama lui). E fapt` bun` aceasta? ( E o fapt` necinstit`).
Capitolul unu
50
Ce se \nt= mpl` apoi? (Iacob este deter minat de mama sa s`
se fereasc` de m =nia lui E sau, fugind la L aban, unchiul
sù \n Mesopota mia). |n dru mul lui, Iacob obosit adoar me, [i
ce vede? (Scara lui Dumnezeu care urca p=n` \n cer [i era plin`
de \ngeri). Ce-a \nse mnat aceasta? ( C` Dumnezeu l-a iertat de
fapta sa rea [i c` \l va \nso]i \n dru mul sù). Ce face Iacob la
casa lui Laban? (|l sluje[te [apte ani [i se c`s`tore[te cu Lea;
apoi \nc` [apte ani [i se c`s`tore[te cu Rachela, iar dup` 14 ani
se re\ntoarce la casa
tat`lui sù cu tot ceea ce c=[tigase la Laban). Cum \l \nt=
mpin` E sau? ( C u m =nie [i \nar m at pentru r`zbunare). C u
m \l ap`r` Dumnezeu pe Iacob? (|i arat` c` nu prin daruri po]i
\ mbl=nzi furia, ci prin iubirea lui Dumnezeu). Ce se \nt=
mpl`? ( Dumne- zeu i se arat`, se lupt` cu Iacob [i \l \nvinge).
Cum se va nu mi Iacob de acu m? (Se va nu mi „Israel“, adic`
„b`rbatul care a v`zut pe Dumnezeu“. Acesta este un alt nu me
pe l=ng` cel de „evreu“ mo[tenit de la Avraa m, dat poporului
ales). Ce \nsea mn` aceasta? ( C` Avraa m, Isaac [i Iacob sunt
cei trei patriarhi, sau p`rin]i
ai poporului ales, de la care \[i trage [i nu mele).
8. Aplicarea
Numele patriarhului Iacob, al`turi de cel al lui Avraa m [i
Isaac e s t e p o m e n i t \ n c ul t ul B i s e r i c i i , \ n s p e c i a l c u
p r i l e j u l binecuv=nt`rii m irilor din cuprinsul T ainei Sfintei
C ununii:
„M`rit s` fii, mire, ca Avraa m, binecuv=ntat s` fii ca Isaac, s`
te
\n m ul]e[ti ca Iacob, u m bl=nd \n pace [i lucr=nd \n
dreptate poruncile lui Dumnezeu“.

Se va citi din Biblie episodul „sc`rii lui Iacob“ (Facerea 28,
11–
22) [i episodul „lupta lui Iacob“ c=nd pri me[te nu mele
„Israel“
— b`rbatul care a v`zut pe Dumnezeu — (Facerea 32, 24–29).

--
Cateh eze Biblice – Vechiul Testament
51
Iosif [i fra]ii sì


Dup` cu m v` a m inti]i, \n ora trecut` a m vorbit despre Iacob.
{ti m, deci c` el a avut doisprezece fii cu cele dou` so]ii ale sale,
Lea [i Rahela [i cu cele dou` roabe ale acestora. Cel mai iubit
fiu a fost Iosif, fiul Rahelei.

A[adar, ast`zi vo m vorbi despre „Iosif [i fra]ii sì“, \nv`]=nd c`
totdeauna este folositor s` birui m rùl cu binele.

S` vede m de ce Iosif este o personalitate a[a de marcant`? Dup`
cu m spunea m, Iosif avea unsprezece fra]i. Dintre ace[tia Iacob \l
prefera pe Iosif [i chiar \l r`sf`]a pu]in. |i d`dea o \ mbr`c` minte
multicolor`, fru moas` ca aceea a unui prin].Iosif [i Benia min,
fratele mai mic a lui Iosif, obi[nuiau s` stea acas` l=ng` tat`l lor,
pe c=nd fra]ii mai mari se duceau pe c= mp, p`zind oile.
Odat`, Iosif avusese un vis ciudat. Se f`cea c` era pe c= mp
cu fra]ii sì. Gr=ul era deja secerat [i ur ma s` fie legat \n snopi.
Iosif a legat un snop [i l-a culcat pe p` m=nt. Dar deodat` acesta
s-a ridicat, iar snopii fra]ilor sì l-au \nconjurat [i i s-au \nchinat.
Iosif a povestit fra]ilor sì visul. Ace[tia c=nd \l auzir` s-au
sup`rat, zic=nd: „ }i-ar conveni ca noi s` ne \nchin` m ]ie, iar
tu s` fii st`p=n peste noi, fùritorule de vise, \ncrezutule!“
Alt`dat`, Iosif visase ceva [i mai neobi[nuit. Soarele, luna
[i unsprezece stele de pe cer cobor=r` [i i se \nchinar` lui. {i
c=nd povesti acest vis, p=n` [i tat`l lui se sup`r` [i \i zise: „
Mì, bìete, ce fel de vise sunt acestea? Doar nu cu mva crezi
c` noi
to]i, cu mama ta [i fra]ii tì ne vo m \nchina ]ie! A[a ceva este
imposibil!“ Nu, nici Iosif nu credea una ca asta, dar totu[i era
visul lui.
|ntr-o zi, plecar` departe cu oile [i seara nu mai venir`
acas`. Atunci, Iacob \l tri mise pe Iosif s` vad` cu m le merge
[i s` se
Capitolul unu
52
\ntoarc` degrab` s`-i dea ve[ti despre ei, pentru a-i alunga
nelini[tea. Cu toate c` [tia c=t de mult \l ur`sc [i-i doresc rùl,
ascult` [i se duse. Dup` ce r`t`ci vre me \ndelungat` pe c=
mpiile
\ntinse, \nt=lni un o m care-i ar`t` dru mul cel bun c`tre fra]ii
sì. Ace[tia v`z=ndu-l venind, \l recunoscur` \nc` de departe.
„Privi]i!“ — ziser` ei, „vine fùritorul de vise! |n sf=r[it \l
ave m \n m=inile noastre, iar tat`l nostru este departe. {ti]i ce
vo m face cu el? |l vo m omor\ [i-l vo m arunca \n f=nt=n`, iar
tat`l
lui va [ti doar c` l-a sf=[iat un ani mal s`lbatic. Vom vedea noi
atunci, ce se va mai alege de visele sale“. |ns` la interven]ia lui
Ruben, cel mai mare frate, au stabilit s`-l arunce \n f=nt=n` f`r`
a-l o mor\. Acesta inten]ionase s` revin` pentru a-l scoate [i a-l
duce tat`lui lor, acas`. A[adar, \l prinser` pe Iosif, i-au luat
haina cea fru moas` [i-l aruncar` \n f=nt=n`. Apoi se a[ezar` [i \
ncepur` s` m`n=nce. Trebuie s` fi fost foarte rì ca s` poat` sta
lini[ti]i [i
s` m`n=nce \n ti mp ce fratele lor pl=ngea. Noroc c` nu era ap` \
n f=nt=n` [i Iosif nu se \nec`. Dar nici nu mai putea ie[i
afar`. Pere]ii f=nt=nii erau prea \nal]i [i mult prea netezi. Iar
tat`l lui nici nu b`nuia ni mic [i era a[a departe pentru a-l ajuta!
Lui Iosif
\i era fric` [i pl=ngea. Atunci se g=ndi la Tat`l care este \n
ceruri.
Dumnezeu \l vedea cu siguran]`. Numai El \l mai putea ajuta. Iar
c=nd Iosif se g=ndea la Dumnezeu, nu-i mai era a[a fric`. Nu
trecu mult p=n` fra]ii sì \l scoaser` afar`. Dar nu din mil` fa]`
de el, ci pentru a-l vinde unor negustori care veneau dintr-o ]ar`
\ndep`rtat`. Iosif pl=ngea de ]i se rupea ini ma [i striga: „
Ajutor! Ajutor! Vreau s` m` \ntorc la tat`l meu!“. Fra]ilor sì, \
ns` nu le era mil`, [i nici nu le era tea m` de minciun`. Au tìat
un ied, au stropit haina lui Iosif cu s=ngele acestuia [i o tri
miser` tat`lui lor, printr-o slug`, spun=nd: „Prive[te, tat`, ce a
m g`sit pe c= mp. Nu este aceasta haina lui Iosif?“. Astfel, l-au
\n[elat pe tat`l lor. C=nd Iacob v`zuse haina, a crezut c` Iosif
fusese sf=[iat de un
animal s`lbatic. Tare se mai \ntrist` b`tr=nul tat` [i zise: „
Acuma, c` fiul meu cel drag este mort, nu voi mai fi vesel
niciodat`!“ S`r manul Iacob. Nu [tia c` haina este m=njit` cu
s=ngele unui
ied. Dar oare nu-l \n[elase [i el odat` pe tat`l lui cu s=ngele
unui ied [i cu haina fratelui sù, Esau?...
S` ve de m , \ns` ce s- a m ai \nt = m plat c u biet ul
Iosif ? Negustorii \l duser` \ntr-o ]ar` foarte \ndep`rtat`, toc mai \
n Egipt. S-au dus cu Iosif la pia]a de sclavi unde l-au v=ndut
unui o m bogat, st`p=nului o[tirii faraonului, nu mit Putifar,
dreg`torul lui faraon. Iosif era acu m servitor la acest o m, \i
apar]inea [i nu se mai putea \ntoarce la tat`l sù, a[a cu m ar fi
vrut, dar ar fi dorit-o de at=tea ori. Iosif era \ns` harnic,
muncea f`r` s` c=rteasc` [i \[i
53
\ndeplinea bine slujba. El se g=ndea: „ Dumnezeu m` vede [i
aici
\n ]ara aceasta \ndep`rtat`. Dumnezeu vrea ca eu s`- mi dau
toat`
silin]a.“ |i mergea bine acolo, c`ci Domnul veghea asupra lui.
El
\l ajuta \n munca sa [i \l binecuv=nta. Putifar avea o gr`din`
mare [i c=nd Iosif o lucra, florile erau [i mai fru moase. Putifar
avea [i un grajd cu cai. {i c=nd Iosif se \ngrijea de ei, caii erau
puternici
[i s`n`to[i. Pe unde ajungea Iosif, totul \ncepea s` mearg` bine.
El era cel mai bun dintre servitorii st`p=nului sù. Putifar vedea
acest lucru [i era un st`p=n drept. Ca ur mare, la pus pe Iosif
st`p=n peste slujitorii sì [i peste tot ce avea el. Aceasta era
bine deoarece \i u[ura munca lui Iosif.
Dar so]ia lui Putifar era o fe meie foarte rea [i viclean` care
dorea s`-l deter mine pe Iosif s` p`c`tuiasc` cu ea. El rezist`
ispitei prin puterea credin]ei sale, iar so]ia st`p=nului si m]indu-se
jignit`, i-a re]inut haina lui Iosif, [i l-a acuzat pe nedrept so]ului
ei, c` ar
fi avut inten]ia s` o violeze. Putifar i-a dat crezare [i sup`r=ndu-
se foarte mult pe Iosif, l-a tri mis la \nchisoare.
Iosif se g`sea acu m \n te mni]` cu ho]ii, cu uciga[ii [i cu
al]i rùf`c`tori. Era \nchis \ntr-o c` m`ru]` \ntunecoas`. Nu
f`cuse nimic, [i totu[i era pedepsit. Era un lucru \ngrozitor!...
|ntr-o zi au fost \nte mni]a]i al`turi de Iosif doi do mnitori:
paharnicul de la curtea lui faraon, care avea misiunea de a
preg`ti [i servi vinul, [i pitarul, care cocea p=inea [i pr`jiturile.
Astfel c`, ace[tia doi au ajuns s`-i povesteasc` odat` lui Iosif
visele lor
ciudate, c`rora \ns` nu le descifrau \n]elesul. A[adar, dup` ce
paharnicul \[i povesti visul, a putut afla c` peste trei zile va fi
liber din nou, [i pro m isese s`-i povesteasc` lui Putifar cele
\nt= mplate. Din nefericire pentru pitar, acesta ur ma s`
moar`... [i a[a s-a \nt= mplat.
D ar Iosif a m ai stat \n \nchisoare \nc` doi ani, deoarece
paharnicul uitase, s`-i a minteasc` lui faraon de el. Dar
Dumne- zeu nu-l uitase pe Iosif... Oare cu m a f`cut El s`-l
elibereze pe Iosif? Hai s` vede m:
|ntr-una din nop]i, Faraon avusese dou` vise foarte
ciudate. Se f`cea c` se g`sea pe marginea unui r=u [i din
ap` au ie[it
[apte vaci fru moase [i mari. Ele p`[teau iarba de pe mal.
Apoi au mai ie[it \nc` [apte vaci, dar acestea erau ur=te,
pr`p`dite [i
s l ab e. E l e se n` pu st i ser` a sup ra va ci lo r fr u m oase , [i l e
\nghi]ir`.{i, ciudat, au r` mas tot a[a de slabe [i ur=te ca [i mai
\nainte. Faraon se sperie [i trezindu-se se bucur` constat=nd c`
a
fost doar un vis. D up` ce ador m i avu al doilea vis [i m
ai neobi[nuit. V`zu cu m pe un fir de gr=u crescur` spice fru
moase, grase [i pline cu boabe. Apoi v`zu un alt fir de gr=u, tot
cu [apte
Capitolul unu
54
spice. Dar acestea erau uscate [i goale c`ci nu era nici un bob \n
ele. S-a \nt= mplat la fel ca [i cu vacile. Spicele goale s-au
aplecat peste cele bogate [i le-au \nghi]it. De data asta a che
mat pe to]i t`l m`citorii [i \n]elep]ii s`-i spun` ce oare se
mnific` aceste vise. Nimeni nu a putut da r`spunsuri adecvate
[i astfel, paharnicul
[i-a adus a minte de
Iosif.
{i iat`-l \n fa]a faraonului, eliberat. El a stat mult ti mp \n
\nchisoare dar a avut credin]` [i \ncredere \n Domnul. S` vede
m ce mai este preg`tit pentru el, ca rasplat`. Faraonul \l \
ntreab`:
„Tu chiar [tii s` t`l m`ce[ti vise?“ Iosif r`spunde: „ Nu, eu nu
[tiu, nu mai Dumnezeu singur [tie ce \nsea mn` un vis. Poate c`
Dumnezeu mi-o va spune.“ Faraon \i povesti visele pe care
Iosif
le interpret` astfel: „ Cele dou` vise vor s` zic` acela[i lucru.
Mai \nt=i vor veni [apte ani buni; \n acest ti mp va cre[te nu
mai gr=u \n ]ar`. Apoi, vor veni [apte ani grei, c=nd nu va
cre[te nimic, [i oa menii nu vor avea ce s` m`n=nce.“ „ Vrei s`
spui c` oa menii vor muri de foa me?“ s-a speriat faraonul. „
Nu! {ti]i ce ave]i de f`cut? Construi]i gr=nare m ari [i u m
ple]i-le cu gr=ul recoltelor celor [apte ani buni. {i c=nd, anii
cei rì vor veni, ve]i
avea m=ncare pentru toat` lu mea.“ Faraonul \nc=ntat de
r`spuns,
zise: „ Da, a[a s` fie. {i pentru c` tu e[ti a[a de \n]elept [i de
priceput, ocup`-te tu de toate acestea. Tu vei fi st`p=n peste
toat`
]ara [i ai voie s` faci tot ce crezi c` e bine. Eu sunt st`p=nul tù
c`ci sunt faraonul (| mp`ratul), iar tu vei fi pri m-ministru“.
Faraon i-a pus lui Iosif nu mele „ Tafnat — Pancah“ (care tradus
\nsea mn`
„descoperitor de taine“). A[adar, Iosif avea o mul]ime de
servitori [i multe lucruri fru moase; devenise un o m bogat [i cu
rang mare. Dar Iosif nu se \ncrezu \n oa meni deoarece [tia
bine cui datora
toate acestea. Lui Dumnezeu,
desigur.
Totul se \nt= mplase a[a cu m zisese Iosif. |nt=i venir` cei
[apte ani buni. A crescut mult gr=u \n ]ar`, a[a de mult c` oa
menii nu l-au putut m=nca tot. Ei aduceau lui Iosif tot ceea ce
era prea mult. El d`du ordin s` se construiasc` ha mbare mari [i
le u mplu pe toate cu gr=u. Iosif pri mi mult gr=u, iar el \l
p`stra bine.
Apoi venir` cei [apte ani grei \n care nu cre[tea ni mic.
Soarele ardea totul. Peste tot, \n afar` de Egipt, oa menii
sufereau din cauza foa metei. Acolo era \ns` destul gr=u, erau
ha mbare pline. Iosif vindea gr=u celor ce aveau trebuin]` [i
veneau din toate
p`r]ile lu
mii...
|ntr-o zi sosir` zece oa m eni la palat. E i veneau din
]ara Canaan tot pentru a cu mp`ra gr=u. V`z=ndu-i, Iosif
tres`ri: erau toc mai fra]ii sì, cei care fuseser` a[a de rì cu el,
cei care l-au
v=ndut egiptenilor neav=nd pic de mil` fa]a de el. Dar ei nu l-au
55
recunoscut [i se \nchinar` \n fa]a lui. Vede]i c` totu[i au ajuns
s`
i se \nchine! Visul lui Iosif se \
mplini.
D e data aceasta erau \n m =inile lui. A cu m putea s`-
i pedepseasc` pentru rùtatea lor. Putea f`r` doar [i poate s`-i
arunce \n te mni]`. Putea chiar s`-i [i o moare, dac` ar fi
dorit. Dar el nu dorea a[a ceva. |n ciuda rùlui pe care i-l
f`cuser`
alt`dat`, el nu era sup`rat pe ei. Din contr`, vroia s` le fac` bine,
vroia s` le ierte tot rùl pe care i-l f`cuser` ei. El se g=ndea: „S`
le spun oare c` eu sunt Iosif? Nu, n-o voi spune \nc`. Vreau mai
\nt=i s` v`d dac` sunt la fel de rì. Dar... unde e Benia min? L-
au v=ndut cu mva [i pe el?“.
|nainte de a li se descoperi, Iosif \i pune la \ncercare,
acuz=ndu-i c` ar fi iscoade, veni]i cu scopul de a cerceta
locurile.
{i i-a tri mis acas`, cer=ndu-le s`-l aduc` [i pe fratele lor mai
mic, drept dovad` c` nu sunt dec=t ni[te cu mp`r`tori cinsti]i, de
gr=u. Iosif a mai cerut ca Si meon s` fie l`sat ca z`log pentru
\ntoarcerea lor. Au luat gr=ul cu ei, dar s-a ter minat repede [i
au fost nevoi]i s` mearg` din nou \n Egipt, de ast` dat` \ns`
duc=ndu-l [i pe Benia min \ mpreun` cu ei.
Odat` ajun[i \n palat, Iosif s-a bucurat mult rev`z=ndu-[i
fratele mai mic, st`p=nindu-[i cu greu e mo]ia. |ns` le preg`tise o
alt` \ncercare. |n ti mpul nop]ii pe c=nd to]i dor meau, cupa lui
Iosif a fost ascuns` \n mod inten]ionat \n sacul lui Benia min.
Iar
\n ziua ur m`toare, fiind supu[i unui control, g`se[te cupa lui
Iosif. Sunt acuza]i de furt. Dar re\ntor[i \n fa]a lui Iosif, acesta
n-a mai putut rezista e mo]iei, [i [i-a dezv`luit adev`rata
identitate. Fra]ii
sì au fost ui mi]i, poate chiar speria]i „cu m acest o m at=t de
mare la curtea faraonului este Iosif? Tocmai Iosif pe care ei l-au
v=ndut? Vai, cu m ne va pedepsi acu ma!“ Dar el le spuse: „ Nu
v` te me]i c` nu sunt sup`rat pe voi. V-am iertat totul. Voi v-a]i
purtat ur=t cu mine, dar Dumnezeu a schi mbat totul \n bine.
Dac` eu n-a[ fi venit \n Egipt poate c` acu m a a m fi fost cu
to]ii m uritori de foa me“. El s`rut` pe Benia min [i pe to]i
ceilal]i [i \i tri mise acas` la Iacob. Le d`du cadouri fru moase [i
o tr`sur` cu care s` vin` [i el \n Egipt. Le spuse: „ Veni]i cu
tat`l meu. Ve]i locui \n ]ara aceasta, eu voi avea grij` s` ave]i
totdeauna tot ce ave]i nevoie.“
Mare i-a fost bucuria lui Iosif c=nd [i-a rev`zut tat`l, dar [i
a lui Iacob c=nd [i-a v`zut copilul mult iubit pe care-l credea
mort de mult [i pe care nu se a[tepta s`-l mai poat` vedea.
Fra]ii lui Iosif [i tat`l lor s-au stabilit \n Egipt. Iar c=nd
Iacob muri nu a mai fost trist. El [tia c`, odat` va veni un ti
mp mult mai fru mos [i mai fericit. {tia c` va veni Mesia,
M=ntuitorul lumii: „ Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de
c=r muitor din
Capitolul unu
56
coapsele sale, p=n` ce va veni | mp`ciuitorul, c`ruia se vor
supune popoarele“ (Facerea 49, 10).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul cu scene din via]a
lui Iosif.
Cine a fost Iosif? ( Unul din cei doisprezece fii ai lui Iacob).
Ce dar de la Dumnezeu avea el? ( De a t`l m`ci visele). Ce
atitudine a avut tat`l sù fa]` de el? (Favorabil`, chiar
preferen]ial`). Dar fra]ii lui? (|l invidiau de moarte). Cum s-
a concretizat invidia
lor? ( L a \nceput vroiau s`-l o m oare, apoi l-au v=ndut
unor negustori care mergeau \n Egipt). Care a fost soarta lui
acolo? (Fiind \ncrez`tor [i drept \n fa]a lui Dumnezeu,
P`rintele ceresc nu l-a p`r`sit [i i-a dat \n]elepciune,
deschiz=ndu-i cìle vie]ii,
ajung=nd \ntr-un post \nse m nat la curtea lui Putifar). Cum
se comport` \n fa]a ispitei so]iei lui Putifar? ( R`m=ne de mn [i
cinstit, refuz=nd s` p`c`tuiasc`). Cum a pl`tit el acest erois m
moral? (Cu \nchisoarea). L-a p`r`sit Dumnezeu? (Fiind drept [i
nevinovat Dumnezeu nu-i p`r`se[te pe astfel de oa meni). Cum
a ajuns s`
ias` din \nchisoare? (Prin lucrarea lui D u m nezeu, d=ndu-i
\n]elepciune ca s` t`l m `ceasc` visurile faraonului). {i ce se
\nt= mpl`? ( El devine ad ministratorul \ntregii averi a
Egiptului)
|ntruc=t foa metea se \ntinde peste tot p` m=ntul, dar \n Egipt
era bel[ug, ce se \nt= mpl` cu fra]ii sì? ( Vin [i ei din Canaan
ca s` cu mpere gr=u din Egipt). Recunosc ei pe Iosif? ( Nu).
Dar Iosif pe ei? ( D a). C u m procedeaz` Iosif? ( L a \nceput
\i pune la
\ncercare, apoi li se descoper`, [i \n loc s` se r`zbune pe ei, el \i
chea m` \n Egipt, unde sunt a[eza]i \n cel mai roditor loc).
8. Aplicarea
Ce fru mos este s` nu r`spunzi cu rù la rù; s` nu te r`zbuni; s`
faci ca totdeauna iubirea s` r` m=n` biruitoare! Chipul t=n`rului
Iosif s` v` fie [i vou`, dragi elevi o pild` vie de ur mat at=t \n
\n]elepciune, c=t [i \n r`bdare, dreptate, \nfr=nare, iertare si iubire.

Se va lectura cap. 45 [i 46 din cartea „Facerea“, unde iese \n
eviden]` r`spl`tirea rùlui cu bine.
--
57
Epoca judec`torilor: Sa mson [i

Samuel

{ti]i acu m cu to]ii, c` dup` 430 de ani de robie \n Egipt,
poporul evreu se \ndrepta spre }ara F`g`duin]ei, condus de
Moise. El a fost cel dint=i [i cel mai mare conducator al
poporului evreu. Fiind un popor foarte mare, se si m]ea
necesitatea unor m`suri organizatorice. Astfel a fost \ mp`r]it \n
dou`sprezece triburi, dup` nu m`rul [i nu mele fiilor lui Iacob.
Apoi, Moise a pus c`petenii peste zeci de mii, peste mii, peste
sute [i peste zeci, iar capii de
familie au jucat un rol i mportant \n aceast` organizare. Moise
a fost ajutat chiar de Dumnezeu \n aceast` lucrare
organizatoric`. E l a pri m it legi [i porunci care nu aveau nu
m ai un con]inut religios, ci [i social, moral [i politic. C=nd
s-a \nchegat cultul iudeilor, ace[tia au ales din porunca lui
Dumnezeu, un arhiereu, preo]i [i pe levi]i ca s` slujeasc`. De
ase menea, ace[tia au avut un rol i m portant \n conducere.
Sfatul b`tr=nilor, \n frunte cu
arhiereul, a ajuns s` reprezinte mai t=rziu, autoritatea supre
m`
\n conducerea lui
Israel.
Stabilindu-se \n Canaan, \n mijlocul unor popoare p`g=ne,
iudeii au \nceput s` se \nchine la idoli [i s` nu mai asculte de
Dumnezeu. A[adar, ei nu mai respectau legile pe care le-au pri
mit
\nc` din ti mpul lui M
oise.
Astfel, \n istoria poporului evreu \ncepe o nou` perioad`,
nu mit` a judec`torilor, care a durat p=n` la instaurarea
perioadei
regale. Ace[ti judec`tori au fost ale[i de Dumnezeu, din vre me-
n vre me. Misiunea lor era aceea de a izb`vi poporul evreu de
alte
nea m uri [i de a le m en]ine treaz` credin]a \n D u m nezeu
[i con[tiin]a na]ional`.
Capitolul unu
58
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i a
obiectivelor ur m`rite
|n lec]ia de ast`zi, vo m vorbi despre „ D reptate [i
evlavie“ eviden]iate \n via]a lui Sa mson [i Sa muel, dou` figuri
ilustre din perioada judec`torilor.

A[a cu m am mai spus, \n acele vre muri, oa menii nu ascultau
de poruncile lui Dumnezeu [i se \nchinau la idoli. Dar Domnul
i-a pedepsit [i i-a dat \n m=inile filistenilor, ti mp de 40 de ani.
Totu[i, El preg`tea pentru poporul Sù, un salvator, un judec`tor
ce avea
s`-i salveze at=t de sub do mina]ia filistenilor, c=t [i de sub
p`catul care a pus st`p=nire asupra lor.
Astfel, \n localitatea Tora, trìa un o m pe nu me Manoe,
din semin]ia lui Dan, \ mpreun` cu so]ia sa. Erau nec`ji]i c` nu
puteau avea nici un copila[. Dar Domnul \i \n[tiin]eaz` printr-
un \nger, c` vor avea un bìat pe care nu-l vor tunde, [i cu care
El are mari planuri pentru eliberarea poporului. Acest bìat se nu
mea Sa mson. El crescuse mare, dar p`rin]ii lui nu l-au tuns
niciodat`.
Sa mson ajung=nd b`rbat s-a u mplut de Duhul lui
Dumnezeu
[i de putere. S` vede m de ce era el \n stare. Merg=nd spre
locali-
tatea Timna, \i iese \n cale un leu puternic. Puterea lui
Dumne- zeu fiind asupra sa, l-a o mor=t pe leu cu at=ta u[urin]`,
ca [i cu m ar fi fost un miel, f`r` a avea ni mic \n m=n`.
O alt` fapt` de vitejie a lui Sa mson a fost prinderea a trei
sute de vulpi. Le-a legat pe dou` c=te dou` de cozi [i pun=ndu-
le o f`clie aprins`, le-a dat dru m ul prin lanurile de gr=u
ale filistenilor [i chiar p=n` \n gr`dinile de m `slin. T otul a
fost distrus. Iar acest fapt a atras m =nia celor p`gubi]i. O m
ie de filisteni au venit s`-l o moare pe Sa mson. Israeli]ii, v`z=nd
at=]ia du[ mani, s-au speriat [i l-au rugat s` se predea. Astfel,
s-a l`sat legat de confra]ii sì, garant=ndu-i-se doar via]a. |ns`,
odat` ajuns
\n tab`ra advers` [i-a dezlegat leg`turile funiei de la m=ini [i
lu=nd o falc` de m`gar, i-a o mor=t pe to]i cei o mie de
filisteni.
Alt` dat` merg=nd la Gaza, Sa mson a fost ur m`rit [i o mul-
]ime de filisteni st`teau la p=nd`, s`-l poat` prinde. La miezul
nop]ii, el a ie[it din casa unde se ad`postea, ridic` st=lpii [i
por]ile
cet`]ii [i le-a purtat pe u meri p=n` pe v=rful muntelui, l`s=ndu-
le acolo. V `z=nd [i aceasta, filistenii se te m eau foarte m ult
de Sa mson [i nu \ndr`zneau s` n`v`leasc` asupra israeli]ilor. |
ns`
59
\ncepuser` s` se \ntrebe: cu m de are Sa mson o putere a[a de
mare? De unde \i vine aceast` putere?
|n valea Sorec, Sa mson cunoscuse o fe meie pe nu me
Dalila, cu care s-a \ mprietenit, ea fiind deosebit de fru moas`.
Dalilei i s-au pro mis \ns` mari su me de bani [i bog`]ii, dac`
va reu[i s` afle secretul puterii lui Sa mson. Dup` multe
insisten]e Sa mson a cedat [i i-a dezv`luit c` dac` ar fi tuns, ar
pierde marea putere cu care a fost \nzestrat. Dalila at=t a
a[teptat. |n so mn i-a tìat p`rul [i l-a dat apoi \n m=inile
filistenilor. Ace[tia i-au scos ochii [i l - au a ru n c a t \ n t e m
n i ] ` . A c u m S a m s o n s t ` t e a si n g u r \ n
\ntuneci mea celulei [i \nv=rtea la r=[ni]`. Era p`r`sit de to]i,
chiar [i de Dumnezeu. {i aceasta-l durea cel mai tare: absen]a
Domnului sù. Chiar dac` p`rul \ncepea s` creasc` [i s` ajung`
la fel ca
\nainte, starea \n care se afla el, nu mai era aceea[i. Puterea
aceea deosebit` \l p`r`sise, deoarece Duhul lui Dumnezeu nu
mai era cu el. {i ce triste]e ap`s`toare este s` consta]i c` te-a
p`r`sit Domnul! Po]i s` fii chiar \n mijlocul unui palat, \
nconjurat de oa meni binevoitori, [i de toate bun`t`]ile lu mii
acesteia, dac` lipse[te Dumnezeu, lipse[te tot ce are valoare [i
nu mai ai ni mic, [i pe ni meni! ...
|ntr-una din zile, m ai m arii filistenilor [i to]i curtenii de
sea m`, s-au adunat la petrecerea care ur ma jertfei aduse zeului
lor, Dagon. Fusese adus acolo [i Sa mson pentru a-i \nveseli [i a
fi u milit. Fiind orb a trebuit ajutat de cineva. El \ns` a cerut s`
fie apropiat de unul din st=lpii de sus]inere ai acelui te mplu
uria[, pentru a avea un punct de sprijin. {tiindu-se c` Sa mson
va fi adus \n acea sal`, s-au mai adunat \nc` vreo trei mii de
b`rba]i [i femei, care st`teau pe unde apucau: \ mbulzi]i pe la
u[`, sau chiar sus pe acoperi[. Veniser` cu to]ii s` se distreze,
v`z=ndu-l pe Sa mson f`r` nici o putere. Acu m nu se mai te
meau, nu se mai
\ngrozeau de el, ci doreau s`-l ironizeze. Dar ei nu [tiau c` de
D o m nul D u m nezeul lui Israel nu ai voie s`-]i ba]i joc!
Spre deosebire de zeii (idolii) lor, El era Domnul cel viu, care
judec` dup` dreptate, d=nd fiec`ruia dup` faptele lui.
Sa mson, st=nd deci \ntre doi st=lpi de sus]inere ai te
mplului, a strigat c`tre Domnul sù: „ Doamne, Dumnezeule!
Adu-]i a minte de mine. Te rog, Dumnezeule, d`- mi putere nu
mai de data aceasta, [i cu o singur` lovitur` s` m` r`zbun pe
filisteni pentru cei doi ochi ai mei!“ Iat` distrac]ia ce le-o
oferea Sa mson. Apuc=nd cu bra]ele sale puternice doi dintre
st=lpii pe care se reze ma casa, i-a cl`tinat [i i-a dobor=t. Au
c`zut astfel sub d`r= m`turi, to]i cei prezen]i acolo. Murir` \
ntr-o mare spai m` [i groaz`, deoarece v`zur` \n loc de
„distrac]ie“ marea putere a Dumnezeului lui Is-
Capitolul unu
60
rael. Dac` nu L-au cunoscut \n ti mpul vie]ii, au avut prilejul s`-
L
cunoasc` \nainte de a muri, dar era prea
t=rziu...
Desigur c` Sa mson a murit [i el, fiind \ngropat \n
morm=ntul tat`lui sù Manoe. El fusese judec`tor \n Israel
dou`zeci de ani.
A[a cu m am spus, o alt` figur` ilustr`, \n r=ndul
judec`torilor, este Sa muel. Despre Sa mson [ti m c` a fost fiul
at=t de dorit de o familie ce nu putea avea copii. A fost d`ruit
de Domnul pentru slujba Sa. S` vede m acu m ce putern spune
despre Sa muel?
|n Ramatai m-Tofin din Muntele Efrai m, locuia un b`rbat
pe nu me Elcana, fiul lui Ieroha m. El avea dou` neveste: una
dintre ele se nu mea Penina, iar cealalt` Ana. Cu toate c`
Penina avea copii mul]i, Elcana o iubea pe Ana, deoarece era
fru moas`, bun` [i credincioas` Dumnezeului lui Israel. Penina a
observat aceas-
ta [i era geloas` pe Ana. Din r`zbunare, \[i b`tea joc de ea \n
public pentru c` nu putea avea copii — [i sti]i voi, c` pe vre
mea aceea era mare binecuv=ntare s` ai copii mul]i [i mare
ru[ine s` nu ai nici unul. Ana se nec`jea, dar p`stra totul pentru
ea... Nu riposta \n fa]a Peninei. Ea [tia c` lui Dumnezeu nu i-ar
fi pl`cut o astfel de purtare. Ini ma ei \ns` se tulbura ori de
c=te ori era apostrofat` de Penina.
Elcana obi[nuia s` urce la Templul de la Silo, \n fiecare an.
Penina [i Ana \l \nso]eau. Deosebirea \ntre ele era c` Penina se
\nchina doar pentru c` a[a era obiceiul. |n schi mb Ana o f`cea
din ascultare [i cu dragoste fa]` de D um nezeul lui Israel.
Ea
\ncerca s` ur meze voia Lui, c=t mai bine putea, iar Domnul
[tia [i o ajuta. Penina nu se sfia s`-[i bat` joc de Ana, chiar [i
la Templu. {i acest fapt o \ntrista pe Ana [i mai mult.
Astfel, fiind odat` la Templu, cu ini ma obosit` de o suferin]`
c e p a r c ` n - o m a i p u t e a p u rt a , \ n ge n u nc h e [ i s e ru g ` ,
\ncredin]=ndu-i Domnului ei toat` povara necazului ce-o ap`sa
prin greutatea ei. „ D oa m ne, D um nezeul o[tirilor!“ \ncepu
ea,
\nchin=ndu-se slavei divine f`r` margini: „dac` vei binevoi s`
cau]i spre \ntristarea roabei Tale, dac`-]i vei aduce a minte de
mine [i nu vei uita pe roaba Ta, [i dac` vei da roabei Tale un
copil de parte b`rb`teasc`, \l voi \nchina Domnului pentru toate
zilele vie]ii lui, [i brici nu va trece peste capul lui“. A[a s-a
rugat Ana, spun=nd exact ce dorea, cu sinceritate total` [i cu
credin]` m are. A [tiut c` D om nul a ascultat-o, din ce i-a
r`spuns Eli, preotul din acel Templu: „ Du-te \n pace, [i
Dumnezeul lui Israel s` asculte rug`ciunea pe care I-ai f`cut-
o!“ ( Regi l, l7). {i a[a s-a [i \nt= mplat!
Ana i-a pus fiului ei nu mele Sa muel. S-a bucurat de prezen]a
lui l=nga ea doar c=t \l avea la piept. Atunci c=nd Sa muel
avea
61
ca m 3 ani[ori l-a luat [i l-a dus la Templu, pentru a cre[te
pe
l=ng` preotul Eli [i a-i sluji lui Dumnezeu. A f`cut exact cu m
a pro mis \n rug`ciunea ei. {i-a ]inut leg` m=ntul, iar Dumnezeu
\[i va rev`rsa ne m`rginita Lui bun`tate [i dragoste,
binecuv`nt=nd acest copil [i f`c=nd din el unul din cei mai
mari judec`tori ai nea mului.
De bucurie c` Sa muel a fost pri mit la Templu, Ana a
c=ntat o c=ntare de laud`. {i voi pute]i s-o c=nta]i al`turi de
ea, atunci
c=nd ini m a v` este plin` de recuno[tin]` [i bucurie pentru
dragostea cu care v` \nconjoar` D o m nul. C ineva a
chiar versificat-o. Urm`ri]i-o ce fru mos sun`:
„Mi se bucur` ini ma-n Domnul,
C`ci puterea mea El a-n`l]at
Spre vr`j ma[i gura larg mi-e deschis`
C` ajutorul Sù m-a bucurat.
Nimeni nu este-a[a sf=nt ca Domnul
Nu este-alt Dumnezeu peste tot Nu
e st=nc` a[a cu m e Domnul
Dumnezeu cel Prea `nalt, Savaot!“
(Traian Dorz — vezi Regi 2, l–5)
Sa muel se bucura [i el c` va sta la Templu, \n casa Domnului
sù. Dormea \n ca mera mic` de l=ng` cea a preotului Eli.
Trebuie s` spune m c` Eli avea doi fii. Erau [i ei preo]i [i
aduceau jertfe
la Templu. Purtarea lor, \ns`, nu era dup` voia lui Dumnezeu.
Eli [tia despre starea lor, dar din nefericire nu avea at=ta putere
de convingere \nc=t s`-i \ntoarc` de pe cìle rele pe care au
apucat. De[i trìa \n mijlocul acelor oa meni rì, Sa muel \l iubea
pe Dom- nul. Nu-l deranja rùtatea lor at=ta vre me c=t Domnul
\l ocrotea [i se \ngrijea de el.
|ntr-o noapte, Sa muel a fost trezit de o voce care-l striga.
Crez=nd c` este preotul Eli s-a dus \n ca mera lui. Dar nu
preotul
\l strigase. Iar Sa muel s-a dus din nou la culcare. C=nd se \nt=
mpl` a treia oar`, Sa muel a fost sf`tuit de Eli s` r`spund` che
m`rii pe care Domnul o face. Sa muel se duse \n ca mera lui
[i a[tept`. Ini ma \i b`tea tare, de tea m` [i e mo]ie. Oare chiar
dorea Domnul s`-i vorbeasc`? Ce minunat ar fi! Ar fi lucrul cel
mai \ mbucur`tor care i s-ar putea \nt= m pla. {i iat` c`
auzi din nou vocea strig=ndu-l. El r`spunse a[a cu m a fost \
nv`]at de Eli: „ Vorbe[te, Doa mne, c`ci robul Tù ascult`“. {i
Domnul \l anun]` c` cei doi fi ai preotului vor fi pedepsi]i,
murind a m=ndoi chiar \n aceea[i zi, iar tat`l lor, Eli va muri [i
el la scurt ti mp. |ntr-adev`r, a[a s-a \nt= mplat. C=nd Eli a aflat
c` cei doi fii ai lui au murit a m=ndoi
Capitolul unu
62
\n r`zboiul cu filistenii, a murit [i el. Aceasta a fost pedeapsa
pentru p`catele lor.
Acu m Sa muel era judec`tor al poporului Israel. Domnul \
l iubea [i-l sprijinea \n dragostea Sa. |n acest fel Sa muel a
reu[it s` \ntoarc` poporul evreu la credin]a cea adev`rat`. El a
spus evreilor c` nu mai dac` se vor \ncrede puternic \n
Dumnezeu, vor avea izb=nd` \ mpotriva filistenilor.
„Sa muel a fost judec`tor \n Israel \n tot ti mpul vie]ii lui.
El se ducea \n fiecare an [i cerceta Betelul [i Ghilgalul [i
Mitpa [i judeca pe Israel \n toate locurile acestea. A poi se \
ntorcea la Rama, unde era casa lui; [i acolo judeca pe Israel. {i a
zidit acolo
un altar Domnului“ (I Regi 7, l5–l7).
|mb`tr=nind, Sa muel a pus pe fiii sì judec`tori peste
Israel. Ace[tia \ns` nu judecau drept [i aveau purt`ri nepl`cute.
Poporul r`zvr`tindu-se a venit la Sa muel s`-i cear` un rege.
Fiind sf`tuit de Dumnezeu, Sa muel le-a ar`tat drepturile unui
rege. Poporul
fiind de acord cu ele, Sa muel l-a uns rege pe Saul, din se
min]ia lui Benia min. Acesta este momentul de \nceput al
perioadei regale, teocratice (puterea lui Dumnezeu,
conducere dup` legea Domnului) a poporului evreu, Sa muel
fiind ulti mul judec`tor.
Sa muel a mai trìt mul]i ani, pov`]uind pe rege [i pe popor,
iar c=nd a murit a fost pl=ns de tot poporul [i \n morm=ntat cu
cinstea care i se cuvenea.
|n ce epoc` [i-au desf`[urat activitatea Sa mson [i Sa muel? (|n
epoca nu mit` a „judec`torilor“). Cu cine se r`zboiau evreii \n
aceast` perioad`? ( Cu filistenii). P`rin]ii celor doi judec`tori cu
m i-au avut? (Prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu, fiindc`
mamele lor nu puteau avea copii). Acestea erau fe mei
evlavioase? ( Da, erau evlavioase. {i toc mai de aceea Domnul
le-a f`cut dreptate, d`ruindu-le c=te un copil, care vor deveni
mari personalit`]i \n Israel). Ce vede m de aici? ( C` evlavia nu
r` m=ne ner`spl`tit` de dreptatea lui Dumnezeu). Unde a avut
Sa mson putere? (|n p`r). Cine i-a descoperit-o? ( Dalila, care i-
a tìat p`rul [i prinz=ndu-l, du[ manii i-au scos ochii). El cere
ca dreptatea lui Dumnezeu s` se mai arate \nc` odat`. C=nd s-a
ar`tat? ( C=nd a d`r= mat Templul p`g=n murind al`turi de el \
nc` 3 000 de oa meni). Pe de alt` parte [i evlavia Anei a fost
binecuv=ntat` de dreptatea lui Dum- nezeu, d=ndu-i un fiu).
63
Se va citi din Sf=nta Scriptur` despre Sa mson [i Sa muel, ca
pilde d e e vl a v i e [ i d e dr e p t a t e \ n f a ] a l u i D u m n e z eu ;
-
C artea
„Judec`torii“ cap. l3–l6 [i I Regi 1–4.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`
Istoria fe meii Rut


Am v`zut p=n` acu m ce minunat se \ngrije[te Domnul de poporul
evreu [i ce mult \l iube[te. De fapt, adev`ratul popor al lui Dum-
nezeu este alc`tuit din to]i aceia care I se supun [i \ mplinesc
voia Sa.

Vom vedea \n lec]ia de ast`zi c` „ Dumnezeu iube[te [i pe cei de
alt nea m“, cercet=nd „Istoria fe meii Rut“.

|n poporul israel era o fe meie, pe care o che ma Nao mi. Ea locuia
\n Betlee m, \mpreun` cu so]ul ei, Elimelec [i cu cei doi fii ai lor.
Elimelec lucra pe c= mp, cultiv=nd gr=ul. C=nd era copt \l secera
[i apoi \l treiera [i ducea toate boabele fru moase la Nao mi. Ea
m`cina gr=ul [i din fìn` cocea p=ine pentru to]i ai casei.
Dar, odat` veni o vre me c=nd tot gr=ul se m`nat se usca,

iar Nao mi nu mai avea din ce s` fac` p=inea. Nu mai avea ni
mic de m=ncare. Ce ar fi putut s` fac`? Nici vecinii nu mai
aveau de m=ncare, deci nu puteau s-o ajute. Era foa mete \n ]ara
Canaanului. Atunci, Nao mi [i fa milia ei, au plecat \n ]ara
Moab, unde era destul gr=u [i nu mai \ndurau foa me.
Capitolul unu
64
Nao mi a locuit mult ti mp \n ]ara aceasta, dar necazurile
nu au ocolit-o. M ai \nt=i a m urit so]ul ei, E li m elec. N u-i
m ai r`maser` dec=t cei doi fii. Ace[tia se c`s`toriser` cu fete
din Moab. Pe una o che ma Orfa, iar cealalt` se nu mea Rut.
Dup` c=tva ti mp [i cei doi fii se \ mboln`vir` [i murir`. Era tare
nec`jit` Nao mi. A r` mas singur` \n ]ar` strìn`. Dar totu[i le
mai avea pe Orfa [i Rut, pe care le iubea ca [i cu m ar fi fost
chiar fetele ei. Nao mi \ncepuse s` le vorbeasc` despre
Dumnezeu, c=t este El de puternic, dar [i de bun, c=t de aspru
pedepse[te pe cei rì, iar pe
cei ascult`tori, cu m \i cople[e[te cu dragostea [i
binecuv=ntarea Sa. Orfa era mai nep`s`toare, dar Rut asculta
cu interes tot ce-i povestea Nao mi despre Dumnezeul cel viu
[i adev`rat. Punea chiar \ntreb`ri, deoarece dorea s` afle c=t
mai multe despre cu m trebuie s` fie un adev`rat fiu al
Domnului. Dorea s` cunoasc` tot, pentru a I se \nchina [i a-I
aduce slav`.
Cam dup` zece ani de [edere \n ]ara Moab, Nao mi s-a
g=ndit c` [i \n or`[elul ei, Betlee m, ar fi destul gr=u pentru
p=ine. Deci, porni la dru m, iar Orfa [i Rut plecar` [i ele cu ea,
s-o conduc`. Ele erau ata[ate de Nao mi, deoarece fusese
pentru ele o mam` bun` [i iubitoare. Dup` ce str`b`tuser` o
bucat` bun` de dru m,
Orfa se desp`r]i de Nao mi. Rut \ns`, a insistat s-o \nso]easc`
p=n` \n B etlee m [i s` locuiasc` acolo \ m preun`. N ao m i
s-a bucurat; [tia c` singur` i-ar fi fost ur=t [i greu. Dar oare nu
mai din ata[a m ent pentru N ao m i, R ut a putut s`-[i
p`r`seasc` p` m=ntul natal, pentru a locui \ntr-o ]ar` strìna? |n
ini ma ei era ceva mai mult dec=t senti mentele fa]` de Nao mi.
Era dragostea ei pentru Dumnezeu. Nu s-a g=ndit dec=t c` \n
]ara Canaan va locui printre oa meni care slujesc [i ei Domnului
ei. {i [tia, si m]ea
\n ini ma ei c` [i pe ea o iube[te Dumnezeu, chiar dac` era de
alt nea m .
S` vede m deci cu m a decurs via]a pentru Rut. Dup` o
c`l`torie lung`, ajunser` la Betlee m. Nao mi plecase c=ndva ca
o fe meie t=n`r` [i fericit`; acu m se \ntorcea ca o fe meie
b`tr=n` [i trist`. Din fericire, casa ei mai exista, [i putea locui \
n ea \ mpreun` cu R ut.
Era var`, [i \n jur lanurile m`noase de gr=u galben
str`luceau sub m =ng=ierea soarelui [i se unduiau m
l`dioase \n b`taia v=ntului.
Oamenii erau ocupa]i cu seceratul gr=ului, dar Naomi nu
avea gr=u, deoarece ni meni nu se m`nase pentru ea. Ce ar
putea s` fac` acu m? Totu[i avea nevoie de gr=u, s` fac`
p=ine. Atunci, Rut \i spuse: „ Mam`, voi merge eu pe c= mp s`
adun spicele de gr=u, care r` m=n pe ur ma secer`torilor!“
65
S-a trezit Rut, \nainte de ivirea zorilor [i plec` \n lanul de
gr=u. Fiind s`rac`, secer`torii i-au dat voie s` adune spicele
r`mase. Se apuc` de treab`. |n r`coarea di mine]ii fusese mai u[or,
dar cur=nd soarele \ncepu s` dogoreasc` ne\ndur`tor. Rut \ns`
[tia c` trebuie s` r` m=n` pe c= mp p=n` seara pentru a aduna
c=t mai multe boabe de gr=u. Munca devenea mai grea,
c`ldura‚ tot mai arz`toare [i mai cople[itoare, dar Rut era
singura care putea face acest lucru. Nao mi \mb`tr=nise mult. |
ns` dac` ar fi r` mas
\n ]ara ei, \n Moab, desigur c` nu ar fi fost nevoie s`-[i c=[tige
buc`]ica de p=ine cu at=ta sudoare. Rut nu avea ti mp pentru
astfel de g=nduri. Ea \i aducea slav` Domnului c` s-a l`sat
cunoscut [i de ea, c` se las` iubit de ea [i c`-[i revars` ne
m`rginita dragoste [i binecuv=ntare [i \n ini ma ei. |n g=ndirea
[i si m]irea ei, Dum- nezeu ocupa pri mul loc. {i nu mai El \i
d`dea putere sufletului [i bra]elor s` munceasc` chiar [i pe
ar[i]`. Ea era l=ng` Domnul, de ce s-ar putea te me sau
nelini[ti?
Dumnezeu \ntotdeauna se \ngrije[te de cei care- L iubesc. S`
vede m acu m, cu m se \ngrije[te de
Rut.
Secer`torii pe ur ma c`rora mergea Rut, erau servitorii unui
o m bogat, pe care-l che m a B oaz. D up` un ti m p, veni \
nsu[i
proprietarul s` vad` cu m merge treaba. Observ` fata care era a[a
de harnic` \n cùtarea spicelor. El \ntreb`: „ Cine este aceea?
— Este Rut, cea care a venit cu Nao mi din Moab“, — i se
r`spunse. Boaz se bucur` s` afle c` Rut venea s` culeag` spice de
pe c= mpul lui. Se duse la ea, spun=ndu-i: „ Vino \n fiecare zi s`
str=ngi spicele aici. Servitorii mei vor fi buni cu tine. C=nd \]i
va fi sete, \]i vor da ap` s` bei. Nu merge pe p` m=ntul altuia“.
Rut fu tare fericit`.
{tia c` \ndurarea Domnului este cu ea. F`cu o plec`ciune
ad=nc`
\naintea acestui o m bogat, [i-l \ntreb`: „ De ce e[ti a[a bun cu
mine?“ Boaz \i r`spunse: „Pentru c` [i tu ai fost bun` cu Nao
mi, care este rud` cu mine“. Boaz le spusese secer`torilor:
„Face]i \n a[a fel ca ea s` g`seasc` multe spice. L`sa]i s` cad`
spice pe jos, ca Rut s` aib` ce str`nge!“ Astfel, Rut reu[i s`
adune un sac de
spice. D uc=ndu-le la N ao m i se bucurar` \ m preun`, iar R ut
\i povesti despre acel o m bun [i bogat ce se nu meste Boaz.
A doua zi se duse iar`[i pe ogorul lui Boaz, [i a treia zi la
fel, p=n` la ter minatul seceri[ului. {i c=nd totul a fost adunat, a
avut loc o mare s`rb`toare \n Betlee m. Boaz cel bogat s`rb`tori
nunta sa cu Rut, cea s`rac`, dar a c`rei mare bog`]ie a fost
sufletul ei curat [i s merit d`ruit Domnului. Iar nu dup` mult ti
mp, Dum- nezeu le d`du un bìe]as care va fi bunicul lui David.
Iar David? El va fi cel din a c`rui se min]ie se va na[te
M=ntuitorul lu mii.
Capitolul unu
66
Vede]i ce mare pre] a avut Rut \naintea lui Dumnezeu [i ce
mult a iubit-o El, chiar dac` a fost de alt nea m!
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul moabitencei Rut
lucr=nd la c= m p.
Cine a fost Rut? ( O moabiteanc` c`s`torit` cu unul din copiii
evreicei Nao mi.) Ce s-a \nt= mplat cu Nao mi? (I-a murit [i
so]ul [i fiii). Rut a p`r`sit-o? ( Nu). De ce? (Fiindc` credea [i se \
nchina Dumnezeului celui viu [i adev`rat despre care i-a vorbit
Nao mi). Ce s-a \nt= mplat apoi? ( Rut a fost de mare ajutor
pentru Nao mi, [i pentru ca s` poat` trì a adunat spice de pe
ogorul lui Boaz. P=n` la ur m` v`z=nd sufletul ei curat [i
sincer, d`ruit Domnului, Boaz se c`s`tore[te cu Rut [i vor
avea un fiu, care va deveni bunicul lui David, din a c`rui se
min]ie sa va na[te M=ntuitorul lumii). Ce ne de monstreaz`
acest fapt? ( Ne arat` c` M=ntuitorul provine dup` trup [i din alt
nea m nu nu mai din cel al lui Israel, fapt care de monstreaz` c`
m=ntuirea adus` de El are un caracter universal, adres=ndu-se
tuturor popoarelor lu mii [i nu nu mai unui singur popor).
8. Aplicarea
V` voi citi ni[te versuri scrise de un talentat poet cre[tin, care \
[i asea m`n` str`dania lui cu cea a lui Rut:
„Din zorii zilei mele \n lanul Tù m-am dus

Culeg`tor de spice, a[a cu m Tu mi-ai spus.
C=ntau secer`torii, eu \i ur man t`cut
Sfios [i singuratic [i l`cri m=nd ca Rut.
Prin tot z`duful zilei sub soarele arz=nd,

Cu fruntea aplecat` m-am ostenit t`c=nd,
Dorind c=nd vine seara s`- }i pot aduce-n prag
C-o dragoste s merit` to]i snopii str=n[i cu drag.
M` ru[inez de rodul pu]in agonisit

Dar Tu cuno[ti arsi]a prin care m-am trudit
O, iat` vine noaptea, |]i cer un ad`post
S-ador m cu cei cu care la munca Ta a m
fost.
67
|ntinde- }i peste mine ve[ m=ntul Tù, t`cut
La Sfintele- }i picioare s-ador m [i eu, ca Rut
Iar M=ine Diminea]`, m` scoal` fericit
S`-nt= mpin Bucuria spre care-a m suferit“.
(Traian Dorz)

Se va citi din Sf=nta Scriptur` \ntreaga carte Rut.
--
Saul [i David

Am v`zut din lec]ia trecut` c` David l-a biruit pe Goliat, \n vre
mea
\n care poporul evreu era condus de Saul. Cu aceast` ocazie
Saul
\l cunoa[te pe David, fiul lui Iesei. Oare se mai \nt=lnesc
aceste dou` personaje, pe parcursul vie]ilor lor?
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i a

obiectivelor ur m`rite
Vom vedea \n lec]ia de azi \n ce \ mprejur`ri, referindu-ne la:
„Saul [i David“.

N e a m inti m din lec]ia trecut`, c` D avid a ie[it \
nving`tor
\mpotriva filistenilor. Deci, merg=nd el al`turi de Saul, lu mea \
l
\nt= mpina cu urale, strig=nd: „Saul a biruit mii, iar David,
zeci de mii!“ Trebuie s` recunoa[te m c` aceasta nu a fost toc
mai pe placul lui Saul. Se te m ea ca nu cu m va, D avid s`
c=[tige m ai mult` popularitate [i fai m`, [i \ntr-o bun` zi s` fie
nu mit rege \n
Capitolul unu
68
locul sù. |n felul acesta apare \n sufletul lui Saul invidia. De
fapt Saul nu [tia c` mai de mult, cu c=]iva ani \n ur m`, Sa
muel l-a uns rege pe David cu untdele mn sfin]it...
S` vede m \ns` cu m s-a \nt= mplat: Domnul \i spusese lui
Saul s` poarte r`zboi cu Amalec [i cu Ieri m, s` distrug` tot [i
s` nu cru]e ni mic. Saul nu s-a supus; el l-a l`sat \n via]` pe
Agag, regele lui Amalec [i a luat prad` de r`zboi din tot ce
fusese mai bun. D atorit` neascult`rii [i nesupunerii lui
Saul, D u m nezeu i-a poruncit lui Sa muel s`-l ung` rege pe
David, fiul lui Iesei din Betlee m, din se min]ia c`ruia se va
na[te M=ntuitorul lu mii.
V` spusese m \ns` mai \nainte c` Saul a devenit invidios pe
gloria lui David. La o alt` r`fuial` cu filstenii, prin sprijinul lui
David, poporul evreu a ie[it din nou victorios. Laudele desigur
c` erau [i acu m adresate lui David. Trebuie s` mai spune m
c` D uhul D o m nul ui nu a m ai f ost a s upra lui Sa ul ,
da t or i t ` neascult`rii sale, ci Dumnezeu \i tri mite un duh rù.
Pentru st`rile c=nd acest duh \l tulbura, Saul l-a luat pe David
s`-i c=nte la harp` [i s`-l lini[tesc`. Dup` victoria despre care a
m amintit, \n timp ce David c=nta, Saul a aruncat spre el o
suli]`,
La darscurtnuti amp, \ mprejurarea aceasta s-a repetat, iar David a
reu[it s`-l
sc`pat ucid`,Invidia
din nou. deoarece se ferise.
[i du[ m`nia lui Saul fa]` de David, deja
nu mai erau ascunse. Era evident c`-i dorea moartea, pentru a-[i
p`stra tronul. Constat=nd toate acestea, David s-a ascuns undeva
departe \n Mun]ii Enghedi. SauI \ns` l-a ur m`rit, \ mpreun` cu un
m are nu m `r de solda]i. D avid era chiar \n pe[tera \n care se
ad`postise Saul pe ti mpul nop]ii, dar nu a [tiut c` cel ur m`rit era
chiar a[a de aproape. Diminea]a \ns` a v`zut c` o parte din haina
sa era rupt` [i se afla \n m=na lui David. Atunci a \n]eles c` de
fapt ar fi putut fi o mor=t de David, dar a fost cru]at. David era un
om credincios [i te m`tor de Dumnezeu. El [tia c` nu are voie s`
ucid`. De aceea l-a iertat pe Saul, ar`t=ndu-i doar c` s-ar fi putut
r`zbuna pe el, \ns` nu [i-a ar`tat nici un fel de ur` sau de
r`zbunare. Lui Saul i-a p`rut deodat` rù de inten]ia sa, dar se
pare c` aceasta nu a durat mult ti mp. Astfel, afl=nd c` David s-a
refugiat \n pustiul Zif, a plecat din nou s`-l caute [i s`-i ia via]a.
Ini ma sa era plin` de du[ m`nie [i de g=nduri rele [i ur=te. Chiar
departe fiind David, Saul nu-[i putea afla lini[tea p=n` ce nu-l
[tia mort. Uitase el oare de b`t`lia cu Goliat? C=t era de si mplu
\mbr`cat [i ne\nar mat David? {i totu[i a izbutit. Saul probabil
nu a \n]eles c` m=na lui Dumnezeu a fost cea care a adus victoria.
Contrastul dintre \nf`]i[area si mpl` a lui David, [i cea a uria[ului
Goliat, a fost mare. Dar contrastul \ntre Goliat [i Dumnezeul lui
69
David era hot`r=tor. Oare Saul nu a \n]eles c` at=ta vre me c=t
Dumnezeu este al`turi de David, ni meni nu-l poate \nvinge
oric=t ar dori acest lucru?
|nainte de a-l g`si pe D avid, Saul [i-a \ntins corturile,
preg`tindu-se pentru \nnoptare. Planificase pentru ziua ur m`toare
cùtarea zonelor \n care David trebuia g`sit [i r`pus. Lini[tea
nop]ii plutea deasupra taberei lui Saul. To]i dor meau obosi]i
dup` dru mul lung [i anevoios str`b`tut \n ti mpul zilei. Iat` c`
cineva s-a furi[at printre corturi [i \ncet, \ncet s-a strecurat \n
cel al lui Saul, lu=nd de acolo nu mai suli]a [i vasul cu ap` al
regelui. Toa- te s-au petrecut \n mare lini[te [i cu grij`
deosebit`, \nc=t ni meni nu a observat vreo mi[care. Diminea]a,
c=nd to]i osta[ii se trezeau
[i ie[eau din corturi pentru a se preg`ti din nou de dru m, un
glas cunoscut ce venea dinspre cul m e, a spintecat aerul.
Vocea se adresa generalului lui Saul, Abner: „ De ce nu
p`ze[ti pe rege, st`p=nul tù?“ Atunci, abia a \n]eles [i Saul prin
ce mare pri mejdie trecuse, a \n]eles c` David a fost din nou
at=t de aproape de el
\nc=t l-ar fi putut ucide din nou cu cea mai mare u[urin]`. {i
totu[i nu a f`cut-o. L-a iertat. Du[m`niei i-a r`spuns cu iertare.
I-a ar`tat nu mai ce s-ar fi putut \nt= mpla cu el, s`-l \
nfrico[eze, s`-[i vin` \n fire [i s` se lini[teasc`.
Lungul [ir al r`zboaielor cu filistenii nu a luat sf=r[it. David
\ns` nu a mai luptat. Poporul evreu era condus de Saul [i a fost
\nfr=nt. Mai mult dec=t at=t, au murit [i cei trei fi ai sì:
Ionatan, Aminabad [i Melchi[ua. R`m=n=nd singur [i cu
onoarea p`tat` de aceast` \nfr=ngere, Saul a preferat s`-[i ia
via]a singur. S-a aruncat \n propria-i sabie. Acesta a fost
sf=r[itul trist al celui ce
din du[ m`nie a \ncercat s` o moare un uns al lui Dumnezeu.
David
\ns` i-a r`spuns totdeauna prin iertare. {i iertarea a ie[it
biruitoare. V o m vedea \n lec]ia ur m `tore ce viitor m `re] i-
a preg`tit Domnul.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se scene oglindind du[ m`nia
lui Saul fa]` de David [i iertarea acestuia.
Cum s-a co mportat David fa]` de poporul sù? ( Cu d`ruire [i
cu m ult curaj s-a angajat \n lupta contra lui G oliat [i
contra filistenilor). Dar fa]` de regele Saul? ( Cu supunere [i
cinstire). Dar Saul fa]` de David? ( Cu invidie [i du[ m`nie).
P=n` unde a mers ura lui Saul fa]` de David? (P=n` la tentativa
de a-l ucide [i
la ne\ntrerupta ur m`rire de a-i cur ma zilele vie]ii). Cum a
r`spuns
David la du[ m`nia lui Saul? (Prin iertare [i cinstire. De dou`
ori
Capitolul unu
70
putea s`-l o moare, dar nu s-a r`zbunat, ci l-a iertat, cùt=nd s`-
i
acorde \n continuare cinstirea cuvenit`). Ce ne arat` David
prin atitudinea lui iert`toare? ( C` Dumnezeu nu iube[te
r`zbunarea, [i c` vo m fi pe placul lui Dumnezeu dac` vo m
r`spl`ti rùl cu binele, ura cu iubire, du[ m`nia cu iertarea).
-
Se vor citi capitolele 23 [i 24 din cartea I Regi, unde este relatat`
prigonirea lui David de c`tre Saul.
David [i Goliat

V` a minti]i desigur c` poporul Israel, a[ezat \n mijlocul
unor popoare p`g=ne, a avut dese conflicte ar mate cu acestea. |
ntr-una din luptele cu filistenii, se eviden]iaz` un personaj
deosebit.

Vom vedea \n lec]ia de ast`zi lupta dintre David si Goliat.

Pe vre mea aceea (sec. XI \. d. H.) la conducerea poporului
Is- rael, era Saul, nu mit rege de c`tre Sa muel.
Fiind ataca]i de filisteni, au venit \n lupt` \n Valea
Stejarului. De o parte a vìi, pe un munte erau filistenii, iar pe
cealalt` parte erau israelitenii. Se preg`tea o lupt` foarte grea.
Pentru a fi siguri
de victorie, filistenii au apelat la o viclenie. Astfel, un o m
de m `ri m e gigantic` din ar m at`, pe nu m e G oliat a ie[it \
n fa]a evreilor, provoc=nd la b`taie [i spun=nd, „ C` dac` vreun
israelit
71
\l va \nvinge, biruin]a va fi de partea lor [i invers, dac` va \
nvinge
el, succesul b`t`liei va apar]ine filistenilor.“ Dar ni meni nu
avea curajul s`-l \nfrunte. E ra oare poporul evreu un popor
pu]in curajos? Desigur c` nu, dar acest o m era un uria[ \
mbr`cat \n zale, cu un coif pe cap, cu sabie [i cu o suli]` al
c`rui v=rf bine
ascu]it, a menin]a str`lucind sfid`tor \n b`taia soarelui. To]i
c=]i s-au luptat cu el, au fost \nvin[i.
|n tab`ra israelitenilor se aflau [i fiii lui Iesei. Ei aveau un
frate mai mic, pe nu me David care a r` mas pe c= mp s`
p`zeasc` tur ma de oi. Ca p`stor s-a dovedit a fi destoinic. Cu
o singur` pra[tie de piele a reu[it s` o moare un urs [i un leu,
c=nd oile sale erau atacate.
|ntr-una din zile, Iesei l-a tri mis pe David, cu ni[te p=ine [i
br=nz`, la fra]ii sì. El dorea mai ales s` pri measc` ve[ti de la
fiii sì.
Ajung=nd pe front, David \l v`zu [i el pe Goliat, \naint=nd
\ntre cele dou` tabere, a menin]=nd, [i, ce era mai grav,
adres=nd cuvinte de ocar` Dumnezeului lui Israel. F`cu
aceasta ti mp de
40 de zile. David \l iubea mult pe Domnul, iar cuvintele rele
ce
le auzise erau de neiertat, deter min=ndu-l s` porneasc` \
mpotriva
trufa[ului Goliat. Dup` ce a pri mit \ncuvin]area de la Saul, s-a
preg`tit de lupt`. A fost \nar mat cu sabie [i suli]`, i s-a pus ar
mur` [i chiar coif. Dar c=nd s` fac` pri mul pas, toate acestea
erau at=t de grele, \nc=t nici nu se putea m i[ca... R
enun]=nd la acest echipa ment militar, [i-a luat pra[tia [i
c=teva pietre netede [i
ascu]ite. Se \nf`]i[` \naintea uria[ului Goliat \n ]inuta sa de
p`stor. Nici un filistean nu [i-ar fi putut i magina c` toc mai el
vrea s` se opun` puternicului Goliat, c=nd au fost at=]ia \
naintea lui, mult mai viteji, care au trecut prin ascu]isul suli]ei \
nfrico[`toare. Nici unul dintre ei nu b`nuia m`car, c` acel cu
care se va lupta Goliat, este de fapt Dumnezeu, cel batjocorit
de el. David \l iubea pe Domnul,[i a[a cu m am mai spus, cei
ca el nu sunt l`sa]i singuri atunci c=nd pornesc la lupt` \n
Numele Lui. David nu s-a te mut de Goliat, nici de ar mele lui.
Dar lupta p`rea pierdut` \nainte de a \ncepe... Cum ar putea un
copil s`-l \nfrunte pe Goliat? Dar David a pornit prin puterea
credin]ei, care era mai mare dec=t for]a uria[ului Goliat!
Iat`-l acu m pe uria[ul Goliat [i t=n`rul ne\nfricat David \n
mijlocul vìi; str`juit` de o parte [i de alta de coa mele mun]ilor
pe care erau desf`[urate ar matele celor dou` tabere. Goliat \
ncepe s` r=d` [i s`-[i bat` joc de adversarul sù. David \ns` nu
se las`
inti m idat. El [tia c` Dom nul \l va ajuta. C=nd uria[ul \
nainta c=]iva pa[i, pornind b`t`lia, D avid \[i preg`tea
pra[tia. D =nd
Capitolul unu
72
dru mul pietrei, aceasta ni meri chiar \n fruntea lui Goliat.
Acesta c`zu la p` m=nt, iar David \i retez` capul chiar cu sabia
lui [i-l purt` ca trofeu al victoriei sale, p=n` \n fa]a \ mp`ratului
Saul.
O dat` r`pus G oliat, \nvingerea ar m atei filistenior
era pecetluit` confor m \n]elegerii de la \nceput. Astfel, evreii
[i-au fug`rit ina m icii [i au ob]inut o m are victorie \ m
potriva lor. Datorit` lui David? |ntr-un fel, da. Deoarece el a
avut curajul ca prin credin]a sa s` se opun` lui Goliat, cu ini ma
plin` de \ncredere
\n sprijinul Dumnezeului sù, [i astfel prin David, Dumnezeul
cel adev`rat a biruit, dup` cu m sun` versurile:
„C=nd porne[ti cu Domnul, birui pe vr`j ma[
C=t ar fi de tare [i de uria[
Doar te duci spre d=nsul, [i el cade jos
Tu ai biruin]a, — dar l-a-nvins Hristos“.
7. Fixarea cuno[tin]elor (Traian Dorz)
Cine a fost Goliat? ( Un uria[ din tab`ra filistenilor care au atacat

pe israeli]i). Dar David? ( Era fiul lui Iesei Betlee mitul, p`stor la
oi). Care erau tr`s`turile m orale ale lui Goliat? ( Era m =ndru,
\ncrez`tor peste m`sur` \n puterile sale; sfid`tor [i dispre]uitor
chiar fa]` de Dumnezeu). Dar David cu m era? ( Era modest
[i plin de \ncredere \n Dumnezeul cel adev`rat). Era drept ca
un uria[ \nar mat s` se lupte cu un p`stor ne\nar mat? ( Nu era
drept). La ce rezultat ne-a m fi a[teptat? ( Ca David s` fie \
nvins). Dar p=n` la ur m` ce s-a \nt= mplat? ( Dreptatea [i
puterea lui Dumne- zeu sunt totdeauna m ai tari dec=t trufia o
m eneasc`). C um v` explica]i c` David a ie[t biruitor? ( Tocmai
fiindc` nu s-a \ncrezut
\n for]ele sale, ci \n puterea lui Dumnezeu. Altfel spus, Dumne-
zeu a \nvins m=ndria prin s merenia lui David). Ce \nsea mn`
aceasta? ( C` „ Dumnezeu st` \ mpotriva celor m=ndri, iar
celor s meri]i le d` har“; sau c` „ Cel ce se \nal]` pe sine se va s
meri, iar cel ce se s mere[te pe sine, se va \n`l]a“).
Se va citi din cartea I Regi, capitolul 17, \n care ni se relateaz`
despre David si Goliat.

--
73
Gre[eala [i pocìn]a regelui David –

Psal mii

Am v`zut \n lec]iile trecute c` David, uns rege de c`tre Sa
muel, a avut o serie de confrunt`ri cu Saul. Dup` moartea
acestuia, i-a urmat pe tron, fiind nu mit rege de b`tr=nii lui
Iuda. Dar abia dup` 7 ani [i [ase luni, prin \ndelungate lupte a
reu[it s`-i aduc`
pe to]i evreii sub aceea[i c=r muire la Ierusali
m.

|n lec]ia de azi vo m face cuno[tin]` cu regele D avid ca
rege evlavios, cu gre[eala [i pocìn]a lui, ca [i cu ne
muritoarea sa oper` cunoscut` sub nu mele de Psal mi.

Dac` \n vre mea lui Saul, poporul evreu a avut parte de nu
meroase r`zboaie, regele David va instaura pacea [i lini[tea \n
poporul pe
care-l conduce, \nfr=ng=ndu-i definitiv pe filisteni. Dar
David nu a fost nu mai un bun strateg [i conduc`tor militar,
ci [i un rege evlavios, slujitor Domnului care l-a ales [i uns
rege peste
Israel. Astfel pri ma sa ac]iune dup` ce s-a urcat pe tron a fost
mutarea Chivotului Legii de la Kiriat-Iari m (o localitate
undeva la nord-vest de Ierusali m), \n muntele Sionului, \ntr-un
loca[ nou. A[adar, cu un alai de [aizeci de mii de oa meni au
luat chivotul
din casa lui Aminadab, transport=ndu-l \n sunete de tr= mbi]e,
dans=nd [i veselindu-se. La c=r ma carului cu boi \n care
duceau chivotul, erau Uza [i Aleio, fiii lui Aminadab. Dar boii se
speriar` [i chivotul se cl`tin` aproape s` cad`. Atunci Uza \l
sprijini [i chiar \n clipa c=nd s-a atins de chivotul sf=nt, muri
fulger`tor, datorit` m=niei lui Dumnezeu. Ca ur mare David
nu a mai dus chivotul \n cetatea sa, ci l-a l`sat ti mp de trei
luni \n casa lui O bed- E do m din G at, iar binecuv=nt`rile
lui D u m nezeu s-au rev`rsat asupra acestuia [i \ntregii sale fa
milii. Mai apoi, chivotul
Capitolul unu
74
a fost dus pe Muntele Sionului, de c`tre preo]i, \n strig`tele de
bucurie ale poporului.
Dar totu[i, David [tia c` acest chivot nu este a[ezat dec=t
\ntr-un cort. |nc` nu exista nici o cas` a Domnului. Al`turi de
David era mereu proorocul Natan, c`ruia \i \ mp`rt`[e[te dorin]a
sa de a zidi o cas` pentru Domnul. Trans mi]=nd voia lui
Dumne- zeu, Natan spune regelui c` dac`-[i va pune \n aplicare
planurile, binecuv=ntarea Sa va fi cu el, tot nea mul sù va
ajunge vestit \n
lumea larg` a[a cu m nu a mai fost p=n` acu m, deoarece din el
se va na[te M=ntuitorul lu mii, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui
Dum- nezeu. Desigur c` aceasta era o mare cinste, chiar cea
mai mare, pe care un uns, un ales al Domnului ar putea-o avea.
U r m `toarea ac]iune a regelui D avid a fost
organizarea poporului. Astfel, au fost nu mi]i c=te un o m care s`
supravegheze o[tirea, dreg`tori, scriitori. A nu mit preo]i pe
care i-a \ mp`r]it \n
24 de cete, stabilind ca fiecare parte s` fac` pe r=nd slujb` ti mp
de o s`pt` m=n`. Levi]ii au fost [i ei \ mp`r]i]i \n 24 de cete. O
parte din ei c=nt=nd vocal [i instru m ental, c=nt`rile
sfinte. O r g a ni z = nd po por ul , D a vi d a r e u[ i t s ` i m p un`
c r e di n] a m o n o t e i s t ` , a d i c ` \ n t r - u n s i n g u r D u m n e z e u
d r e pt , b u n , atotputernic [i adev`rat.
Am spus de la \nceput c` David era ca o m, [i el supus
gre[elii. Astfel, pe c=nd ar mata sa condus` de c`petenii era \n
r`zboi, a v`zut pe acoperi[ul casei o fe meie foarte fru moas`
sc`ld=ndu-se. A che mat-o la el afl=nd despre ea c` se nu me[te
Bat-Seba, este fiica lui Elia m [i nevasta lui Urie Heteul, un
lupt`tor de elit` \n armata sa. Pentru ca el s` nu afle c` Bat-
Seba intrase \n casa sa, David scrie generalului Ioab s`-l pun`
pe Urie \n lupta cea mai grea [i s` fie l`sat singur pentru a fi o
mor=t. Dar dac` Urie, care m urise nevinovat, nu a [tiut
niciodat` c` David a p`c`tuit cu nevasta sa, Domnul a v`zut
p`catul regelui [i prin inter mediul proorocului Natan, David a
fost mustrat pentru fapta sa.
S` citi m din Sf=nta Scriptur` modul foarte sugestiv \n care
N atan m ustr` pe D avid: „ A tunci a tri m is D o m nul pe N
atan proorocul la David [i a venit acela la el [i i-a zis: „ Erau \
ntr-o cetate doi oa meni: unul bogat [i altul s`rac. Cel bogat
avea foarte multe vite mari [i m`runte, iar cel s`rac n-avea
dec=t o singur` oi]`, pe care el o cu mp`rase de mic` [i o
hr`nise [i ea crescuse cu copiii lui. Din p=inea lui m=ncase [i ea
[i se ad`pase din ulcica
lui, la s=nul lui dor mise [i era pentru el ca o fiic`. Dar iat` c` a
venit la bogat un c`l`tor, [i gazda nu s-a \ndurat s` ia din oile
sale sau din vitele sale, ca s` g`teasc` cina pentru c`l`torul care
venise la el, ci a luat oi]a s`racului [i a g`tit-o pe aceea pentru
75
omul care venise la el. Atunci s-a m=niat David cu mplit asupra
acelui o m [i a zis c`tre Natan: „Precu m este adev`rat c` Domnul
este viu, tot a[a este de adev`rat c` o mul care a f`cut aceasta este
vrednic de m oarte; pentru oaie el trebuie s` \ntoarc` \napoi
\mp`trit, pentru c` a f`cut una ca aceasta [i pentru c` nu a avut
mil`! Atunci Natan a zis c`tre David: „ Tu e[ti o mul care a f`cut
aceasta! A[a zice Domnul Dumnezeul lui Israel. Eu te-a m uns
rege pentru Israel [i Eu te-a m izb`vit din m=na lui Saul, ]i-a m
dat casa do mnului tù [i fe meile do mnului tù la s=nul tù, ]i-a m
dat ]ie casa lui Israel [i a lui Iuda... pentru ce \ns` ai nesocotit tu
cuv=ntul D om nului, f`c=nd rù \naintea ochilor L ui? Pe U rie
Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe fe meia lui ]i-ai luat-o de so]ie,
iar pe el l-ai ucis cu sabia a moni]ilor. Deci nu se va dep`rta sabia
de deasupra casei tale \n veci, pentru c` tu m-ai nesocotit pe
mine [i ai luat fe meia lui Urie Heteul ca s`-]i fie nevast`...“ (II
R egi 12, 1–10). E l a \n]eles m area gre[eal` pe care o f`cuse
\naintea Domnului, v`rs=nd lacri mi de pocìn]`, spre a-[i sp`la
vinov`]ia. Compun=nd Psal mul 50: „ M iluie[te- m` Dumnezeule,
dup` m are m ila T a [i dup` m ul]i m ea \ndur`rilor T ale, [terge
f`r`delegea mea. Mai v=rtos m` spal` de f`r`delegea mea [i de
p`catul m eu m ` cur`]e[te, c` f`r`delegea m ea eu o cunosc [i
p`catul meu este pururea \naintea mea. }ie unuia a m gre[it [i rù
\naintea Ta a m f`cut, a[a \nc=t drept e[ti Tu \ntru cuvintele Tale
[i biruitor c=nd vei judeca T u...“. D u m nezeu l-a iertat, din
dragoste pentru el. Dreptatea lui Dumnezeu i mpune ca gre[eala
s` fie totu[i pedepsit`. Astfel, nu David va fi acela care va zidi
Domnului o cas`, ci fiul sù, Solo mon. Gre[eala lui David a fost
pedepsit` de Dumnezeu [i prin aceea c` pri mul sù fiu cu Bat-
Seba va muri. Solo mon este cel de-al doilea fiu al lui Bat-Seba,
pe care David l-a \ncredin]at proorocului Natan pentru a-l cre[te
\n ascultare [i supunere fa]` de poruncile lui Dumnezeu.
Dar David \nainte de Solo mon a mai avut din alt` c`s`torie
un fiu cu nu mele Abesalo m. Cresc`nd mare el era un t=n`r fru
mos cu un p`r bogat [i buclat. {tia c` fiind pri mul bìat al lui
David, ar fi trebuit s`-i ur m eze la do m nie. A besalo m era \
ns` foarte ner`bd`tor. At=ta vre me c=t David \nc` trìa, el nu
putea ajunge
rege. Dar ner`bdarea lui l-a dus chiar la pl`nuirea mor]ii tat`lui
sù. Adun=ndu-[i to]i supu[ii credincio[i, Abesalo m a pornit
o lupt` \ m potriva lui D avid. A cesta s-a retras \ntr-un loc
m ai
\ndep`rtat. Abesalo m g`sind Ierusali mul p`r`sit, s-a procla
mat rege [i dorea s`-l aib` prizonier chiar pe tat`l sù. Ce ini m`
fals` [i hain` se ascundea \n dosul fru muse]ii fizice a lui
Abesalo m... Conduc=ndu-[i ar mata sa Abesalo m a plecat pe ur
mele lui David.
Capitolul unu
76
D u m nezeu avea \ns` grij` de regele poporului evreu. A
stfel
\nfrunt=ndu-se cu solda]ii tri m i[i de D avid, A besalo m a
fost
\nvins, cùt`ndu-[i sc`parea \n fuga prin p`dure. Copacii erau
de[i [i cu crengile l`sate mult \n jos. Abesalo m c`lare alerga cu
pletele flutur=nd \n b`taia v=ntului. Se ag`]ar` \ns` \ntr-o creang`
[i r` mase acolo at=rn=nd, prad` solda]ilor regelui care-l ucid.
David \[i iubea fiul [i nu ar fi dorit ca Abesalo m s` fie o
mor=t. D e aceea pl=nge m oartea lui, dar a \n]eles c` aceasta
a fost pedeapsa cea dreapt` a lui Dumnezeu. „ Cel ce a dorit s`
ucid`, a fost el o mor=t“.
Deci Abesalo m nu mai putea fi ur ma[ la do mnie. {ti]i
pe cine a ales Domnul? Pe Solo mon, cel pe care El \nsu[i l-a
preg`tit [i l-a for mat prin inter mediul proorocului Sù, Natan.
David a fost rege, dar ca orice o m via]a sa a fost o
succesiune de clipe fericite, de clipe de bucurie, cu cele de
tulburare [i
\ntristare. Toate cele ce i-au bucurat sau ap`sat ini ma, le face
cunoscute ur ma[ilor prin nepieritoarea sa oper` cunoscut` sub
nu mele de „Psal mii“. Exist` un nu m`r de 150 de Psal mi,
dintre care cei m ai m ul]i sunt ai lui D avid. Prin Psal m i, D
avid [i-a
deschis ini m a [i \ntreaga fiin]` spre D u m nezeu, a[a cu m
se
deschid zorile zilei pentru ca pri mind lu min` din lu mina lui Dum-
nezeu [i dragoste din dragostea Lui [i dreptate din dreptatea
Lui, s` le poat` co munica cu o si m]ire [i fascina]ie unic`. Se
deosebesc astfel, Psal mi de laud`, de mul]u mire, de rug`ciune
[i cerere, de cìn]`, de ne]`r m urit` \ncredere; unii cu caracter
istoric, al]ii didactic, iar al]ii mesianic. Ei sunt o oglind` a ceea
ce este sufletul om ului cu toate st`rile prin care trece, cu
toate \ntreb`rile [i
r`spunsurile sale... De aceea Psal mii au intrat \n cultul
Bisericii
Ortodoxe.
Regele [i profetul David moare dup` o do mnie de 40 de ani
(1013–973 \n. H s.), l`s=nd \n locul lui pe Solo m on. A
fost
\nmorm=ntat \n Sion.
David a fost un bun conduc`tor militar [i \n acela[i ti mp [i un
rege evlavios [i profet. Ca rege evlavios el organizeaz` cultul
divin public \n Sion [i scrie mai mul]i psal mi dintre care unii
sunt mesianici, referindu-se la venirea lui Mesia [i la jertfa Sa
care ne-a izb`vit din p`cat. Ca orice muritor el are gre[eli, dar
odat` mustrat [i pedepsit de Dumnezeu [i-a \ndreptat via]a. De
aici vede m limpede c` nu e suficient s` ne cì m, s` regret`
m
77
p`catul; ci trebuie s` lu` m [i hot`r=rea fer m ` de-a nu-l m
ai s`v=r[i.
8. Aplicarea
Pentru con]inutul lor plin de \n`l]are duhovniceasc` psal mii au
intrat mai mult ca oricare alt` carte din Vechiul Testa ment, \
n cultul Bisericii Ortodoxe, fiind citi]i at=t la slujbele de di
minea]` c=t [i la cele de sear`.
-
Se va citi cartea Psal milor. Se va memora Psal mul 50.
|n]eleptul rege Solo mon


V` mai a minti]i din lec]ia trecut`, c` a m vorbit despre
regele
David. Spunea m despre el, c` pri mul sù fiu Abesalo m a
murit
\n \ mprejur`rile pe care le [ti]i deci nu el este cel ce i-a ur mat
la conducerea poporului evreu. Am mai a mintit despre Bat-
Seba [i cel de-al doilea fiu al ei, Solo mon, pe care l-a for mat
ca o m al lui Dumnezeu, proorocul Natan. El este ur ma[ul lui
David, care a condus poporul Israel.

|n lec]ia de azi vo m vorbi despre „|n]eleptul rege Solo
mon“.
Capitolul unu
78
Regele Solo mon a condus poporul Israel, ti mp de 40 de ani
(973–
933 \n. Hs.). El [i-a \nceput do mnia av=nd ca punct de sprijin
sfaturile tat`lui sù, David. Astfel, David \i spunea c` el va fi
rege, adic` mai presus dec=t orice o m din popor, dar
Dumnezeu este cel Prea |nalt [i Atotcuprinz`tor, c`ruia trebuie s`
I se \nchine chiar [i regele.
|ntr- o zi Sol o m on a m er s la G hibeon s` a duc `
jert f` Domnului. Noaptea Dumnezeu i s-a ar`tat \n vis, pro
mi]=nd c`-i va da tot ce cere. {i Solo mon a cerut: „ D` dar
robului tù o ini m` priceput`, ca s` judece pe poporul Tù, s`
deosebeasc` binele de
rù! C`ci cine ar putea s` judece pe poporul Tù, pe poporul
acesta a[a de mare la nu m`r!“
Domnului I-a pl`cut [i a apreciat c` Solo mon nu a cerut dec=t
\n]elepciune. R`spl`tindu-l pentru aceasta i-a dat nu nu mai
„minte
\n]eleapt` [i priceput`, a[a cu m nu a fost ni meni \naintea sa“
(I
|mp. 3,12), ci [i bog`]ii [i slav` a[a cu m nici un alt \ mp`rat nu a
mai avut.
Iat` c` o dat` se \nf`]i[eaz` \naintea \ mp`ratului dou` fe
mei, av=nd un singur copil [i fiecare spun=nd c` este al ei.
Veniser` pentru ca Solo mon s` le fac` dreptate [i s` dea copilul
celei c`reia
era de fapt. Aceasta era \ntr-adev`r o enig m` greu de dezlegat.
De unde s` [tii al cui este copilul c=nd fiecare spune c` este
mama lui? Dar judecata dreapt` a lui Dumnezeu era asupra lui
Solo mon. S` vede m cu m a procedat el: a poruncit unui
slujitor s` aduc` o
sabie [i s` taie copilul \n dou`. C=nd adev`rata mam` a auzit a[a
ceva, s-a \ngrozit [i a preferat s`-l dea celeilalte fe mei dec=t
s`-l omoare. Iar mama cea fals` a spus c` poate fi tìat copilul
\n dou`, deoarece \n acest fel fiecare poate avea o parte. Acu
m, Solo mon a [tiut cui trebuie dat copilul. |n felul acesta, tot
poporul
evreu [tia c=t de \n]elept este \ mp`ratul lor. Dar nu nu mai
poporul evreu cuno[tea \n]elepciunea lui Solo m on, ci \nc` m
ul]i al]ii, deoarece fai ma sa s-a r`sp=ndit departe-departe,
chiar p=n` la
regina din Saba. Aceasta era [i ea o fe meie \n]eleapt`, care
afl=nd despre Solo mon, a dorit s`-l cunoasc` personal. {i iat`
c` \ntr-o
zi, Solo m on pri m e[te vizit a \ m p` r`te sei. D is cu]i a lor
a im presionat-o pe \ m p`r`teasa din Saba m ai m ult dec=t s-
ar fi a[teptat. M`re]ia [i inteligen]a lui Solo mon nu a fost tot
ce a cunoscut \ m p`r`teasa. Ea aflase c` toate acestea se
datoreaz` Dumnezeului lui Israel. C=t de minunat trebuia s` fie
acest Dum- nezeu al lui Solo mon, c` l-a f`cut cel mai vestit
dintre \ mp`ra]i!
79
|mp`r`teasa din Saba s-a \ntors \n ]ara ei cu nu meroase daruri
[i cu o foarte bun` i mpresie despre regele poporului Israel.
{ti]i c` lui David i-a fost respins` inten]ia de a constriui o
cas` pentru Dumnezeu datorit` p`catului s`v=r[it cu Bat-Seba.
I s-a pro mis \ns` c` Solo mon, fiul lui va fi cel care va ridica
aceast` cas`. A durat zece ani, p=n` a fost finalizat te mplul.
Realizat dup` modelul Cortului Sf=nt, a avut o a mploare [i o
str`lucire unic`. Solo mon a cl`dit Templul de la Ierusali m,
l=ng` palatul
regal. A stfel, el asociaz` cultul sanctuarului cu m
onarhia ereditar`. Templul devine re[edin]a lui Dumnezeu printre
Israeli]i. Muntele Sion pe care a fost ridicat Templul este un
centru al
lumii. Acest Templu din Ierusali m devine sanctuarul
na]ional,
iar cultul regal se identific` cu religia de stat. {i astfel spune m
c` \n Israe1 era o monarhie teocratic`, adic` regii conduceau
dup` Legea lui Dumnezeu.
Solo m on a \ngenunchiat \naintea altarului pentru jertfe,
rug=ndu-se lui Dumnezeu cu prilejul finis`rii [i sfin]irii te
mplului. Dumnezeu i s-a ar`tat spun=ndu-i: „ Am auzit
rug`ciunea ta [i cererea ta cu care te-ai rugat c`tre Mine, [i ]i-a
m \ndeplinit toate dup` cererea ta, a m sfin]it Templul pe care l-
ai zidit ca s` petreac`
nu mele Meu acolo, [i voi fi cu ochii [i cu ini ma Mea acolo \n
toate zilele“.
|n ur m`torii 13 ani, Solo mon [i-a construit un palat, cu un
tron do mnesc turnat din aur curat [i \ mpodobit cu filde[. {i
astfel, Solo mon a \ntrecut \n bog`]ii pe to]i regii p` m=ntului,
a[a cu m i-a pro mis Domnul. Ave m \nc` o dovad` c`
Dumnezeu \[i ]ine
\ntotdeauna pro misiunile [i niciodat` nu \i uit` pe cei pe care \i
iube[te.
S` vede m acu m , care este starea lui Solo m on? C u m
s-a co mportat el fa]` de Dumnezeu, care a fost credincios
p=n` la cap`t leg` m=ntului Sù? A[a cu m am putut observa
p=n` acu m,
toate personalit`]il e binecuv=ntate [i alese de D u m
nezeu,
\nt=lnite, au avut ca oa meni, momente de sl`biciune, ab`t=ndu-
se de la ascultarea de Dumnezeu. De la c`derea o mului \n
p`cat firea o mului a devenit victi ma acestuia. Func]iile
sufletului s-au alterat; mintea s-a \ntunecat [i si m]irea s-a
pervertit, iar voin]a a sl`bit. Fiind o m, mo[tenind firea ada
mic`, Solo mon a c`zut [i el
\n p`cat, c`s`torindu-se cu fe mei p`g=ne, care l-au deter minat
s` se \nchine la idolii lor. V` ve]i \ntreba poate, cu m ar fi
putut Solo mon s` fac` toc mai la b`tr=ne]e ase menea p`cat \n
fa]a lui Dumnezeu, de la care a pri mit at=tea [i at=tea
binecuv=nt`ri [i slav`? {i totu[i a[a a fost. Diavolul este
ispititor [i viclean, iar
firea o mului este sl`bit` [i \nclinat` spre p`cat. El a
construit
Capitolul unu
80
sanctuare \n cinstirea zeilor p`g=ni, c`rora [i el s-a \nchinat. A
fost un adev`rat act de tr`dare. Nu [tia el c` Dumnezeul lui este
viu si des`v=r[it, plin de \ndurare ca s` \ mplineasc` orice nevoi
ale sufletului [i trupului? Nu i se dovedise aceasta de at=tea ori
pe parcursul vie]ii? Ba da. {i totu[i... Dar gre[eala sau p`catul
nu r` m=ne nepedepsit. E o lege i mpus` de dreptatea lui
Dumne- zeu. A stfel, ca pedeaps` pentru p`catul s`v=r[it,
regatul lui Solo m on va fi \ m p`r]it \n dou`, dar nu m ai
dup` m oartea sa av=ndu-se \n vedere memoria tat`lui sù,
David.
C =nd a m urit Solo m on, a fost \n m or m =ntat \ m preun`
cu p`rin]ii sì, \n cetatea lui David. |n locul lui, \n Ierusali m a
fost nu mit rege Roboa m, fiul sù. El nu asculta de b`tr=nii
poporului,
[i astfel zece se m in]ii aleg rege pe Ieroboa m . D eci
Israeli]ii alc`tuiesc acu m dou` regate, regatul lui Iuda [i Venia
min conduse de Roboa m [i celelalte zece regate conduse de
Ieroboa m.
|n]elepciunea lui Solo mon a r` mas peste veacuri prin
c`r]ile cuprinse \n canonul Sfintei Scripturi: C =ntarea C
=nt`rilor, Proverbele, Ecleziastul [i |n]elepciunea lui Solo mon.
Cine a fost succesorul lui David la tron? (Solo mon, fiul fui
Bat- Seba). Cine l-a ales? ( David, tat`l sù). Ce a cerut Solo
mon lui Dum nezeu? (|n]elepciune ca s` poat` conduce
poporul). Ce a construit Solo mon? ( Templul, sau casa lui
Dumnezeu [i un palat
\mp`r`tesc). Cum s-a manifestat \n]elepciunea lui Solo mon?
(Prin judecata poporului [i prin scrierile lui). A fost ea vestit`?
( Chiar [i conduc`torii altor popoare, precu m regina din Saba
au auzit de \n]elepciunea lui Solo mon, [i vizit=ndu-l a fost ui
mit` de ea). A r` mas Solo mon credincios lui Dumnezeu p=n` la
moarte? ( Nu a r` m as, ci c`s`torindu-se cu fe m ei strìne [i-
a f`cut idoli). P`catul lui cu m a fost pedepsit? (Prin \
mp`r]irea regatului \ntre Roboa m [i Ieroboa m, dup` moartea
lui).
8. Aplicarea
Se vor citi mai multe proverbe din cartea scris` de Solo mon.

Se vor re]ine ( memora) mai multe
proverbe.
10. Rug`ciunea la ie[irea - din clas`.

--
Cateh eze Biblice – Vechiul Testament
81
Moise – alesul lui Dumnezeu


V` a minti]i din lec]ia trecut`, c` Iosif locuia \n Egipt [i i-a adus
[i pe fra]ii sì, \ mpreun` cu Iacob, tat`l lor. Iacob murise. Desigur
c` a murit [i Iosif \ mpreun` cu fra]ii sì, dar s` vede m ce s-a
\nt= mplat cu ur ma[ii lor, cu copiii copiilor lor? |n pri mul r=nd
pe tron se urcase Ramses al II-lea, care nu-l cunoscuse pe Iosif [i
deci nu [tia cu m i-a sc`pat el din ghearele foa metei pe egipteni.
Pe de alt` parte, evreii, adic` descenden]ii lui Avraa m, Isaac [i
Iacob — se \n mul]iser` [i astfel \n Egipt \[i ducea via]a [i poporul
evreu. Nefiind popula]ie b`[tina[`, erau asupri]i. Dar totu[i, evreii
erau poporul lui Dumnezeu [i El \nsu[i veghea asupra lor. {i
desigur c` le-a preg`tit un plan de salvare. S` vede m \ns` cu m [i
prin cine?

Ca ur mare, subiectul lec]iei de ast`zi este: Moise — alesul lui
Dumnezeu.

Deci, o mul prin care Dumnezeu a hot`r=t s` salveze poporul Sù
este Moise. El este deci, o mare personalitate biblic` [i na]ional`.
Sf=nta Scriptur` ni-l prezint` \nc` de la na[tere pentru a vedea ce
minunat [i cu c=t` \n]elepciune lucreaz` Domnul. Haide]i s` face m
\mpreun` cuno[tin]` cu Moise!
A[a cu m am spus, faraon asuprea poporul evreu. Dar nu
numai at=t: dorea chiar s`-l st=rpeasc`. Astfel, a poruncit ca
orice bìe]el se va na[te, s` fie aruncat \n apele fluviului Nil.
Vai ce lucru greu de \ndeplinit! Vai ce porunc` grea, aproape i
mposibil`! Care mam` poate oare s`-[i arunce copila[ul, s`-l \
nece? Ca s` se asigure c` porunca sa va fi executat`, faraon tri
misese osta[i.
|n ]inutul Gosen, \ntr-o c`su]` locuia o fa milie ce avea o
feti]` mai mare pe nu me Miria m [i un bìat de vreo trei
ani[ori pe nu me Aaron. |ns` ni meni nu [tia c` mai era acolo [i
un copila[,
Capitolul unu
82
care ar fi trebuit aruncat \n Nil, fiind bìe]a[. Mama sa l-a
]inut ascuns bine, ti mp de trei luni, \ntr-un col] \ntunecos al
casei, unde ni meni nu l-ar mai fi putut g`si. Dar el pl=ngea [i
nu l-ar mai fi putut ]ine; ar fi putut fi auzit de cineva de pe
strad`. Iar pe
strad` treceau solda]ii. Dac` ei ar auzi copila[ul, ar intra \n cas`,
ar lua copila[ul [i l-ar \neca [i astfei l-ar pierde. S`r mana
mam`! Ce oare ar fi putut face?
S` vede m ce. Se duse la fluviu de unde culese papur` [i
stuf. Acas` \ mpleti un co[ule], care c=nd fu gata ar`ta ca un mic
leag`n.
|i astup` gùrile cu s moal` s` nu intre ap` \n el [i s` poat` pluti.
Apoi culc` copila[ul \n el [i \ mpreun` cu Miria m s-a dus la
apele fluviului Nil. Dar nu s`-l o moare, desigur. A a[ezat
co[ule]ul
\ntre papur`, la mal, unde apa nu era prea ad=nc`. Apoi
leag`nul pluti, iar copila[ul dor mea lini[tit. Plutea ca o mic`
barc`, dar nu oriunde, deoarece Domnul Dumnezeu era acolo [i
o \ndrepta spre un loc anu me. Mama lui Moise [tia c` Domnul
va avea grij`,
[i \n tot ce a f`cut a fost \nso]it` de puterea credin]ei \n mila [i
dragostea sa fa]` de poporul lui Israel. Astfel, ea \[i ridic` ochii
spre cer [i se rug`: „ Oh, Domnul meu, vegheaz` asupra acestui
copila[ pe care Tu mi l-ai dat. Eu nu mai pot, eu nu mai \
ndr`znesc
s-o fac; dar [tiu c` dac` Tu te vei apleca spre el, totul va ie[i cu
bine. Nici un rù nu-l va ajunge“. Apoi se duse acas`, dar Miria
m se duse aproape de fluviu. Ea se furi[` printre tufi[uri [i se
uit`
la leag`n. Vroia s` [tie ce se va \nt= mpla cu fr`]iorul ei.
Deodat` se apropiar` ni[te pa[i [i se auzeau voci. Miria m o
v`zu pe fiica faraonului, care \nso]it` de suita ei de servitoare,
se apropia de
ap`. Deodat` v`zu leag`nul [i tri mise o fat` s`-l aduc`. Copila[ul
se trezi [i \ncepu s` pl=ng`. Fiicei faraonului fiindu-i mil` de el
s-a hot`r=t s`-l \ngrijeasc`. I-a pus nu m ele M oise,
deoarece
\nsea mn`‚ „scos din ap`“. Copila[ul \ns` continua s` pl=ng`
de
foa me. M iria m v`z=nd totul, a ie[it dintre tufe, spun=nd: „
Eu cunosc o fe m eie care l-ar putea al`pta. S` m ` duc s-o
aduc? Desigur, se \ntoarse chiar cu mama sa, c`reia, d=ndu-i
copila[ul,
fiica Faraonului \i spuse: „ }ine-l la tine [i ai mare grij` de acest
bìe]a[. Te voi pl`ti pentru tot. Dar c=nd va fi mare [i va putea
m=nca \l voi lua \napoi“. C=t era de fericit` c` Durnnezeu i-a
ascultat rug`ciunea. Avea voie s` trìasc`, [i pe deasupra mai [i
primea r`splat` pentru aceasta. Acum nu mai trebuia s`-l
ascund` sau s` se tea m` de cineva, nici m`car de faraon.
Moise mai r` mase mult ti mp la mama sa. El \nv`]a s`
mearg` [i s` vorbeasc`. |n fiecare zi se juca cu fra]ii lui. {i \n
fiecare zi
o ascultau pe mama povestind. Odat` a povestit c` peste c=tva
timp poporul Israel va merge \n alt` ]ar` \n care nu va mai
exista
83
un \ mp`rat rù [i \n care ni meni nu va mai asupri poporul.
Aceasta o pro misese Domnul Dumnezeu cu mult ti mp \naintea
lui Iacob.
„Israel este poporul lui Dumnezeu“, spunea mama; „ El nu
trebuie s` r` m=n` \n Egipt; el apar]ine unei ]`ri mult mai fru
moase, ]ara Canaan. Iar Dumnezeu ne va \ntoarce acolo unde
Iacob a trìt. Acolo ne vo m \ntoarce to]i“.
Dar sosi [i ziua \n care Moise a trebuit dus \napoi la palat
unde r` mase cu fiica faraonului. El [tia \ns` c` mama lui
adevarat` nu era aceasta, ci o fe meie s`rac`, ce \l luase \n bra]e
[i-i spunea despre Dumnezeul lui Israel.
Moise crescu [i se f`cu o m puternic. Pri mi un palat, cai [i
o mul]i me de alte bunuri. Dar c=nd privea la tot ce avea, si
m]ea c` toate co morile Egiptului sunt f`r` valoare pentru eI. „
Nu aceasta este ]ara mea“ — se g=ndea el, „nu fac parte din
poporul egiptean,
ci din poporul israel“. Moise nu-[i putea uita poporul [i nici pe
Dumnezeu.
|ntr-una din zile, pli mb=ndu-se pe l=ng` c`su]ele evreilor,
auzi pe cineva strig=nd. Un egiptean biciuia un o m din
poporul evreu. S`racul o m se vìta de durere dar persecutorul
sù nu avea mil`. V`z=nd aceasta, Moise se sup`r` foarte tare
[i se m=nie
zic=nd: „Pentru c` Dumnezeu nu ajut` poporul meu, \l voi ajuta
eu“. S`ri asupra egipteanului [i-l b`tu p=n` muri, apoi \l \
ngrop`. Credea c` ni meni nu va mai [ti ce s-a \nt= mplat. Dar
iat` c` mai t=rziu avea s` se conving` de contrariu.
V`z=nd ni[te israeliteni cert=ndu-se, a g=ndit c` nu este bine
s` se certe \ntre ei, ci mai bine s-ar uni \ mpotriva
egiptenilor. D eci a intervenit, dorind s`-i despart`, dar i se
r`spunsese:
„Aceasta nu te prive[te pe tine; tu nu e[ti st`p=n aici. Sau vrei
s` m` o mori cu m l-ai o mor=t ieri pe egiptean? „ Auzind
aceasta, Moise a \n]eles c` totu[i toat` lu mea [tia de fapta sa.
{tia chiar [i faraon care a tri mis oa meni s`-l aresteze. El
credea c` singur poate face ceva care s` aduc` eliberarea
poporului sù. Dar a
\n]eles acu m c` nu m ai puterea lui D um nezeu se poate
opune rezisten]ei egiptene. Dumnezeu era totul, el nu avea s`
fie ni mic altceva dec=t o unealt` \n m=na Domnului.
Dumnezeu a cerut de
la El ascultare [i supunere \n iubire. Dorea ca el singur s` ad
mit` superioritatea divin` [i s` se lase cu totul condus de
Dumnezeu. Trebuia s` se s mereasc`.
A [adar, M oise ajunsese \ntr-o ]ar` cu m un]i \nal]i, ce
se nu m ea M adian. E ra sear` [i se a[ez` l=ng` o f=nt=n`
s` se odihneasc`. V`zu venind [apte fete cu o mare tur m` de
oi, pentru a le ad`pa. Deodat` au ajuns acolo [i ni[te p`stori cu
oile lor. Ace[tia erau oa meni rì, deoarece le-au alungat pe
fete, pentru
Capitolul unu
84
ca oile lor s` bea pri mele ap`. Fetelor le era tea m` [i s-au gr`bit
s` le fac` loc. Moise v`z=nd rùtatea acelor oa meni, s-a m=niat
[i duc=ndu-se \n fa]a lor le spuse: „s` pleca]i i mediat de aici.
Fetele au ajuns \naintea voastr` [i au dreptul s` ia pri mele ap`
pentru oi. S` nu \ndr`zni]i cu mva s` le mai nec`ji]i vreodat`“. {i
a[a Moise ajunse \n casa acestor fete unde-l \nt=lni pe b`tr=nul
preot, tat`l lor. R`mase acolo la cin` [i peste noapte, iar apoi se
[i instal` \n casa b`tr=nului Ietro, c`s`torindu-se cu Sefora, una
din cele [apte fete.
Acu m nu mai era fugar; avea cas` [i fa milie, dar trebuia s`
[i munceasc` pentru a-[i c=stiga p=inea de toate zilele. El mergea
cu oile la p`[une, le cùta iarb` proasp`t` [i seara le aducea la
f=nt=n` s` le adape. {i dac` o fiar` s`lbatic` se apropia s` atace
oile, el o alunga. Moise se schi mbase mult. Alt`dat` fusese
bogat, acu m era un p`stor s`rac. |nainte via]a sa a fost
lini[tit`, acu m trebuie s` \ngrijeasc` oile cu r`bdare, muncind
din greu. Alt`dat` se m=nia repede, vroia el \nsu[i s`-[i ajute
poporul; acu m \nv`]a s` fie r`bd`tor [i s` a[tepte ca D um
nezeu s` vin` \n ajutorul poporului Israel. Dar aceast` schi
mbare a durat ani [i ani de-a r=ndul. Moise fu p`stor ti mp de
patruzeci de ani, dar nu [i-a uitat
poporul. Nu se mai credea \ns` nici vrednic de a face ceva pentru
el, cu propriile sale puteri.
|ntr-o zi, c=nd ajunse pe un m unte \nalt, observ` ceva
neobi[nuit. Era un foc; o tuf` de mure era \n fl`c`ri. Dar nu
acesta era un lucru neobi[nuit, ci faptul c` tufa era \n mijlocul
focului [i nu se consu ma. Frunzele [i crengile r` m=neau cu m
fuseser` m ai \nainte. „ A ceasta este o m inune“ — se
g=ndea M oise.
„Trebuie s` m` uit la ea mai de aproape“ — [i se duse curios
\ntr-acolo. Deodat` auzi o voce care striga: Moise! Moise!
Vocea ie[ea din foc. Moise r`spunse \nfrico[at: „Iat`- m`, sunt
aici“! Vocea zise: „ Nu te apropia aici! Ci scoate-]i \nc`l]`
mintea din picioarele tale, c` locul pe care calci este p` m=nt
sf=nt!“ Apoi a zis iar`[i: „ E u sunt D u m nezeul p`rin]ilor tì,
D u m nezeul lui Avraa m, Dumnezeul lui Isaac [i Dumnezeul
lui Iacob!“ {i [i-a acoperit M oise fa]a sa, c` se te mea s`
priveasc` pe Dumnezeu“ (Ie[irea 3, 4–7), dar auzea tot ceea
ce-i spunea Dumnezeu. A aflat astfel, c` Dumnezeu dore[te s`
ajute pe poporul evreu [i
s`-l duc` \n acea ]ar` fru moas` a Canaanului. Iar el avea
misiunea s` mearg` [i s`-i cear` lui faraon eliberarea
poporului sù din Egipt.
|ntr-adev`r, Moise se schi mbase dup` at=ta ti mp. Acu m
nici nu ar mai fi \ndr`znit s` mearg` \n fa]a lui faraon. Dar
Dumne- zeu \i spuse c` trebuie s` asculte [i s` nu se tea m`
‚deoarece El
85
\nsu[i va veghea asupra lui [i va face din el unealta sa de lucru
prin care [i cu care poporul evreu va fi salvat. |i mai spuse c`
va merge la faraon \ mpreun` cu fratele sù Aaron, \ntruc=t
Moise era g=ngav. Apoi se f`cu lini[te. Vocea nu mai vorbi, iar
tufa nu mai ardea. Era ca [i cu m nu s-ar fi \nt= mplat ni mic.
Moise se duse acas` [i-[i duse oile \n grajd; nu mai putea s`
se ocupe de ele. Domnul \i d`duse o alt` misiune; era o munc`
grea, dar minunat`, l`s=ndu-se \ntru totul \n grija Domnului.
De acu m nu va mai trì pentru sine, ci nu mai pentru misiunea
ce i-a fost \ncredin]at`. {i s` [ti]i, c` a[a ne dore[te Domnul
pe to]i. C hiar dac` nu ne cere s` salv` m poporul evreu din
gheara egiptean`, fiecare dintre noi are un rol precis \n aceast`
via]`. {i
atunci c=nd noi ne apropie m cu s merenie [i iubire de Tat`l
nostru ceresc [i ne \ncredin]` m via]a [i faptele noastre \n
m=na Lui pentru ca El s` lucreze prin noi [i mereu al`turi de noi
— atunci, zic, vo m g`si \n noi destul` putere [i resurse de
credin]` [i curaj
pentru a dep`[i toate obstacolele.
Moise porni deci la dru m spre Egipt. Era o c`l`torie lung`.
A fost \nt= m pinat de A aron la M untele lui D u m nezeu.
Sunt aduna]i apoi b`tr=nii lui Israel c`rora A aron le-a spus
„toate
cuvintele pe care le grìse Domnul lui Moise“, iar Moise a f`cut
semne minunate \nc=t „poporul a crezut [i s-a bucurat c` a
cercetat
Domnul pe fiii lui Israel“.
|n cele din ur m`, Moise [i Aaron intr` la faraon, cer=ndu-i
permisiunea s` sl`veasc` pe Dumnezeu \n pustie. Faraon se
opune, pun=ndu-i pe israeli]i la munci [i mai grele. Pentru a-l \
ndupleca pe faraon, Moise se folose[te de argu mentul minunii,
pref`c=nd
toiagul sù \n [arpe. La fel fac \ns` [i vr`jitorii Egiptului.
Numai c` toiagul lui Moise a \nghi]it toiegele lor.
Pentru a-l convinge totu[i pe faraon, s` elibereze poporul
evreu, Dumnezeu tri mite asupra Egiptului zece pedepse, sau
pl`gi: prefacerea apei N ilului \n s=nge, ti m p de 7 zile;
acoperirea p` m=ntului cu broa[te; apoi cu ]=n]ari, „pe oa
meni, pe vite, pe faraon [i pe casa lui“. Apoi u mple p` m=ntul
cu tùni. Urmeaz` ciu m a vitelor, r`ni [i bube peste ani m ale
[i oa m eni, [i be[ici ustur`toare; grindina care a b`tut toat` iarba
c= mpului [i to]i po mii din c= mp; l`custele care au pustiit totul,
\ntunericul care ti mp de trei zile a cuprins Egiptul. |n sf=r[it,
moartea \nt=ilor n`scu]i, de
la fiul faraonului, p=n` la \nt=iul n`scut al
dobitoacelor.
Dup` aceasta Moise [i Aaron instituie ritualul „ mielului pas-
cal“, mielul (sau iedul) trebuia s` fie de un an, parte b`rb`teasc`
[i far` m eteahn`. Va fi sacrificat \n ziua a 14-a a lunii
nisan
(aprilie, pri ma lun` a anului), c`tre sear`. Cu s=ngele mielului
se
Capitolul unu
86
ungeau a mbii u[ori, [i pragul de sus al u[ii casei unde aveau s`-
l m `n=nce. C arnea m ielului pascal trebuia fript` pe foc
[i consu m at` cu azi m ` (p=ine nedospit`) [i cu ierburi a m
are (si mboliz=nd via]a grea pe care au dus-o evreii \n Egipt).
Mielul trebuia s` fie consu mat fript pe foc, f`r` a mai r`
m=ne din el dec=t oasele, care [i acestea nu puteau fi zdrobite.
Cei care m=ncau m ielul aveau coapsele \ncinse, \nc`l]` m
intea \n picioare [i toiegele \n m=n`, spre a ar`ta c` oric=nd
sunt gata de plecare. |n
acea noapte a „ M ielului pascal“, \ngerul mor]ii a trecut
peste p` m =ntul E giptului, lovind pe tot \nt=iul n`scut. A
ceast ` s`rb`toare instituit` de Moise la porunca Domnului a pri
mit numele de „Pesach“ („trecere“), marc=nd clipa \n care au
devenit un popor liber. |n aceea[i noapte Moise [i Aaron au fost
che ma]i la faraonul Egiptului spre a li se co munica dreptul, sau
dezlegarea de a p`r`si Egiptul... Vor mai trece zile [i ani, secole
chiar, p=n`
c=nd \n } ara F`g`duin]ei, „ M ielul lui D u m nezeu care
ridic` p`catele lu m ii“ (Ioan 1, 29), adic` Iisus- M esia va
transfor m a Pesachul de alt` dat` \n Pa[tile eliber`rii din robia
p`catului [i
trecerea de la moarte la
via]a.
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul scoaterii din ap`
a copilului M oise; sau tabloul rugului care ardea, dar nu se
m istuia; sau prezentarea lui M oise [i a lui A aron la
faraonul
E
giptului.
Cine a fost Moise? ( Conduc`torul religios [i na]ional al
poporului
evreu, m arele lor eliberator din robia egiptean`). C u m
se t`l m `ce[te nu m ele lui? („Scos din ap`“). C e se m
nifica]ie are aceasta? ( La ordinul faraonului, datorit` \n
mul]irii evreilor, to]i bìe]ii trebuiau s` fie o mor=]i \nc` de la
na[tere. Mama sa l-a pus pe Moise \ntr-un co[ule] pe Nil, \ntre
papur`. A fost g`sit de
fiica faraonului, care venise s` fac` baie. Aceasta auzindu-l, \l
scoate din ap` [i p=n` la ur m` ajunge s` fie al`ptat, crescut [i
educat chiar de mama lui). Cum l-a educat mama lui? (|n
spiritul dragostei fa]` de poporul sù asuprit). Cine i-a \
ncredin]at lui Moise misiunea eliber`rii poporului sù? (
Dumnezeu \nsu[i). Ce
\nsea mn` aceasta? ( C` Dumnezeu este adev`ratul eliberator al
poporului Sù). Faraonul Egiptului a aprobat eliberarea poporului
evreu? ( La \nceput nu a acceptat-o, dar \n ur ma pedepselor
ab`tute asupra Egiptului a decis \n cele din ur m` eliberarea
poporului evreu). Ce s`rb`toare se instituie acu m pentru
poporul evreu?
87
(Pesachul @ trecerea, sau Pa[tile), ca cea mai mare s`rb`toare,
marc=nd eliberarea poporului evreu din robia egiptean`).
-
Se vor lectura pri mele 12 capitole din cartea „Ie[irea“.
Moise – eliberatorul poporului


V` a minti]i, desigur din lec]ia trecut` despre Moise, cu m
Dom- nul l-a ales [i l-a preg`tit pentru marea misiune de
eliberare a poporului ales.

Vom vedea acu m care este dru mul de la robie la libertate [i cu
m au ie[it evreii din Egipt.

Dup` o [edere de aproxi mativ patru secole [i ju m`tate, poporul
evreu a ie[it din robia egiptean` condu[i de M oise ca m pe
la
1230, sub faraonul Menephtah. Calea cea mai scurt` ar fi fost
prin ]ara filistenilor. A ce[tia \ns` erau \n r`zboi, [i astfel au
apucat-o spre sud, prin pustiu, c`tre Marea Ro[ie. Ei trebuiau s`
fac` aceast` lung` c`l`torie pe jos, merg=nd foarte \ncet. Deci
nu puteau parcurge mai mult de 20 k m pe zi. Erau [i copiii [i
tur mele de oi, c` milele [i tot ce avuseser` la ei.
Dar cu m oare puteau ei g`si dru mul spre \ndep`rtata ]ar`
a Canaanului? Ei nu merseser` \nc` niciodat` chiar a[a de
departe. Desigur c` \l ur mau pe Moise, dar el a mai fost
vreodat` oare,
Capitolul unu
88
p=n` \n Canaan, ca s` cunoasc` dru mul? Nu a fost [i nici nu a
avut nevoie s` cunoasc` dru mul... De acu m, Domnul |nsu[i \
[i conducea poporul \n de[ert. U n nor plutea pe cerul
albastru
\naintea oa m enilor. A cesta era norul lui D u m nezeu [i
ar`ta poporului dru mul. C=nd soarele era puternic, norul \i
acoperea
razele, f`c=ndu-se r`coare. C =nd copiii erau obosi]i, norul se
oprea, iar poporul se putea odihni. {i c=nd se f`cea sear` [i
soarele apunea, nu se f`cea \ntuneric; c`ci un foc ardea \n nor
[i f`cea
lumin`. Focul ardea toat` noaptea. Domnul \nsu[i veghea
asupra poporului Sù [i vegheaz` [i ast`zi asupra copiilor Sì,
chiar dac` nu- L vede m ca un nor. |i si m]im prezen]a care ne
r`core[te
\n arsi]` [i ne lu mineaz` \n \ntuneric. {i \n felul acesta [ti m c`
atunci c=nd El este al`turi de noi, sunte m pe calea cea bun`.
Merg=nd astfel, c`lùzi]i de Domnul au ajuns la Marea
Ro[ie. C=nd deodat` auzir` \n spatele lor zgo mot mare [i v`zur`
ar mata condus` chiar de faraon. El a regretat c` d`duse dru mul
evreilor din robie [i acu m \ncerca s`-i opreasc` [i s`-i \ntoarc`.
Ce tare s-au speriat!... |n fa]` erau valurile \nspu mate ale m`rii,
\n spate, armata nu meroas`. Ce se putea face acu m? S` nu uit`
m \ns` c` Domnul |nsu[i era cu ei. Moise le spuse: „ Domnul
se va lupta
pentru voi; dar voi sta]i lini[ti]i“ ( Exod 14, 14), deoarece i se
poruncise: „ Tu, ridic`-]i toiagul, \ntinde-]i m=na spre mare [i
despic-o; [i copiii lui Israel vor trece prin mijlocul m`rii ca pe
uscat“ ( Exod 14, 16). Moise a \ntins toiagul cu mult` credin]`
[i
\ncredere \n puterea Domnului [i iat` c` \n fa]a poporului, se
s`v=r[e[te pri m a m inune a c`l`toriei lor. U n v=nt puternic
a
\nceput s` sufle din r`s`rit; [i a suflat toat` noaptea p=n` ce
apele s-au desp`r]it \n dou`. Astfel, poporul a putut trece „ca pe
uscat“, deoarece apa st`tea ca un perete de-a st=nga [i de-a
dreapta lor.
Egiptenii, ur m=rindu-i, au intrat dup` ei \n mijlocul m`rii.
Moise [i-a \ntins din nou toiagul, [i apa s-a \ntors la locul ei, iar
ar mata a r` mas \n mare cu toate carele de r`zboi. V`z=nd
aceast` minune, poporul, \ mpreun` cu Moise au c=ntat o c=ntare
de laud` lui Dum- nezeu.
De aici \ncolo a ur mat pustia. Evreii mergeau de la un
izvor p=n` la altul, unde f`ceau c=te un popas. {i pribegia lor
prin pustiu a durat 40 de ani.
Era foarte greu mersul prin pustiu. Era cald, un soare
arz`tor [i mistuitor \nfierb=nta nisipul din jurul lor. Rezervele
de ap` se ter minaser` [i erau foarte \nseta]i. Au u mblat ti mp
de trei zile f`r` a g`si nici o pic`tur` de ap`. Se aflau deja la
70 k m de extre mitatea de nord a M`rii Ro[ii, c=nd au g`sit \
n sf=r[it un
izvor de ap`. Ner`bd`tori, s-au aplecat s` bea. Dar, vai! Apa era
89
s`rat` [i nu putea fi bùt`! Oamenii \ncepur` s` c=rteasc` [i s`-i
cear` lui Moise ap`. Atunci Dumnezeu i-a ar`tat un le mn pe
care, Moise, odat` ce-l arunca \n ap`, aceasta se \ndulci, iar
poporul
israel a putut lua din ea c=t a dorit. Aceasta deci n-o f`cuse
nici lemnul, nici Moise, ci nu mai Dumnezeu. Astfel, au putut s`
vad`
to]i c=t de puternic este Domnul care vegheaz` asupra lor.
Aceasta era a doua minune, dar oare c=t \[i va a minti de ea,
poporul israel?
La scurt ti mp c=nd ajunseser` \n pustiul Sin, se ter minar`
rezervele de hran`. Fl` m=nzi [i obosi]i [i-au ar`tat ne mul]u
mirea fa]` de M oise pentru c`-i scosese din E gipt. |[i a m
inteau de siguran]a zilei de m=ine [i de buna organizare \n care
trìau acolo. Acu m le p`rea rù c` au p`r`sit acea ]ar`. Nu-[i
mai a minteau
\ns` chinul robiei [i al persecu]iei, a[a cu m nu-[i aduceau a
minte c=t de bun a fost Domnul [i c=t de minunat le purta de
grij`... Credin]a lor era slab`, dar Donnul nu i-a pedepsit. Le-a
dat man` [i prepeli]e.
Trebuie s` spune m c` ie[irea evreilor din Egipt a \
nceput pri m `vara. |n acest anoti m p, prepeli]ele al`turi de
alte p`s`ri migratoare zboar` deasupra M`rii Ro[ii, \n dru mul
lor c`tre est. Obosite de zbor, ele aterizeaz` pentru a se odihni
[i astfel se
explic` prezen]a prepeli]elor. C=t despre man`, ea se g`se[te \n
indexul biologic al Orientului Mijlociu. Aceasta este P=inea
din ceruri, care cade odat` cu zorile, ca roua sau pro moroaca. E
dulce la gust „ca mierea [i alb` ca s` m=n]a de coriandru“. Cu
aceast` man`, evreii s-au hr`nit p=n` au ajuns \n Canaan, }ara
F`g`duin]ei.
|ntr-o zi le lipsi din nou apa. Aveau destul` hran`, dar nu
aveau ap`. Aceasta era la Rafidi m. |ncepur` iar`[i s` c=rteasc`,
chiar mult mai mult dec=t \nainte. Moise nu mai [tia ce s` fac`.
Sl`bise oare [i credin]a lui? Se \ndoie[te [i el de puterea lui
Dum- nezeu? Din nefericire, da. Pentru aceasta, nu vor mai fi
ei, cei care vor ajunge \n p` m=ntul f`g`duit, ci doar copiii lor.
Domnul
\ns` \i ofer` lui Moise solu]ia. Ni[te st=nci erau aproape de el
[i
for mau un munte \nalt. Moise se duse acolo [i poporul \l ur
ma, strig=nd [i pl=ng=ndu-se. Moise lovi st=nca Horebului, a[a
cu m
\i spuse Domnul. St=nca se despic` \n dou` [i apa n`v`li afar`.
Atunci poporul t`cu. Acu m putea bea c=t dorea. Dumnezeu le-
a potolit [i acu m setea. Dar c=t de bine ar fi fost pentru ei, dac`
ar
fi crezut puternic [i nu ar fi c=rtit. Nu v`zuser` ei c` Domnul
este bun [i se \ngrije[te ca ei s` aib` tot ce le trebuie?!...
A[a cu m am spus, poporul evreu se afla \n Rafidi m.
Aceast` zon` era locuit` de a maleci]i, care obi[nuiau s`
jertfeasc` pe cei ce treceau prin pustiu. Poporul evreu a opus
rezisten]` [i astfel a
Capitolul unu
90
izbucnit un conflict. Moise \l chea m` pe Iosua, un b`rbat t=n`r,
care \l iubea pe Domnul [i [tia s` lupte. Acesta \[i alese oa
menii cei mai puternici [i porni \n lupt`. Moise se sui pe un
deal [i se ruga pentru victoria poporului evreu, ridic=nd m
=inile. C =nd Moise ]inea m=inile ridicate (Si mbolul crucii)
izraeli]ii \nvingeau,
iar c=nd le l`sa jos, obosit fiind, \nvingeau a maleci]ii.
Observ=nd aceasta, Moise \[i ]inea bra]ele ridicate. Dar obosi
[i aproape c` nu le mai putea ]ine a[a. Atunci, Aaron, fratele
sù, \ mpreun` cu H ur, \l ajutar`, ]in=ndu-i m =inile ridicate.
A stfel, israeli]ii r`m`seser` cei mai puternici. Ei se luptar`
toat` ziua reu[ind s`-i alunge pe a maleci]i, c=[tig=nd astfel
b`t`lia. Aceasta era, \ns`, victoria Dom nului, deoarece [i lupta
a fost a Sa! Ce m inunat lucrase El [i de data aceasta. {i ce \
mpietrite [i slabe erau ini mile israeli]ilor. D up` at=tea [i
at=tea dovezi, nu-[i deschideau
z`voarele ini mii, s`- L lase pe Domnul s` intre, s` le \nt`reasc`
cu credin]` [i s` se u mple cu pace [i fericire. Domnul \i
desprinse de egipteni [i de lu me [i i-a adus \n pustiu pentru a fi
doar cu El, pentru a putea s` li se arate \n toat` bun`tatea [i ne
m`rginit` lui dragoste. Erau lipsi]i de ceea ce le-ar fi oferit lu
mea,nepri mind de[ert`ciunea ei. Dar i-a adus \n pustiu pentru a
le oferi darurile
m=ntuirii suflete[ti. Trec=ndu-i prin Marea Ro[ie at=t de minunat,
Domnul le-a ar`tat c` s-au desp`r]it definitiv [i f`r` \ntoarcere
de Egipt, de lu m e, pentru a- L putea avea pe El \n \ntregi m
e! Dumnezeu [i-a adus poporul ales prin pustia at=t de total
lipsit`
de orice, pentru ca totul s` vin` de sus, de la El [i pentru a le
ar`ta c=t este El de bun [i iubitor fa]` de ai Sì.
Israeli]ii [i-au continuat dru mul prin pustiu. |n luna a treia
de la ie[irea din Egipt, chiar \n ziua de lun` plin`, au ajuns \n
pustiul Sinai [i au t`b`r=t \n fa]a muntelui. Dumnezeu le
spusese ca acolo s` serbeze o s`rb`toare fru m oas`. D o m nul
dorea s` devin` prietenul poporului Israel. Dumnezeul cel
puternic, care a f`cut cerul [i p` m=ntul, vroia s` fie prietenul
poporului care c=rtise at=t de mult \ mpotriva Lui, dorea s` fac`
din ei poporul cel mai fericit din \ntreaga lu me. Ce lucru
minunat! El \nsu[i dorea s` vorbeasc` poporului, a[a ca toat` lu
mea s`- L aud`. Dar to]i trebuiau s` se preg`teasc` pentru ca
serbarea s` fie fru moas`.
|ntr-o di minea]` to]i se apropiar` de munte [i a[teptar`. Norul
se afla la v=rful muntelui. Se auzeau tunete \n nor, \nc=t tot
muntele tre mura de respect [i de spai m`... Apoi se f`cu o mare
lini[te pe munte [i to]i b`rba]ii, fe meile [i copiii auzir` vocea
lui Dumne- zeu care le vorbea. D o m nul le spuse c` trebuie
s`- L asculte
\ntotdeauna, s`- L iubeasc` mai presus de orice [i s` se
iubeasc`
unii pe al]ii. Astfel, vor fi \ntotdeauna \n pace [i
ferici]i.
91
Apoi Dumnezeu \l chea m` nu mai pe Moise [i l-a sf`tuit s`
preg`teasc` poporul \n vederea pri mirii Legii du mnezeie[ti.
Aici sunt de fapt r`d`cinile unei credin]e care va cre[te [i se va
r`sp=ndi
cucerind prin for]a ei tot p` m=ntul. Este credin]a \ntr-un singur
Dumnezeu adic` monoteist`, descoperit` de Dumnezeu \nsu[i,
la \nceput acestui popor pribeag, deprins cu greut`]ile, dar
r`zvr`ti]i la ap`sarea lor...
Cum a ie[it poporul evreu din Egipt? (Poporul evreu a ie[it din
Egipt din porunca [i prin voia lui Dumnezeu). De ce nu au ur
mat drumul cel mai scurt? ( Deoarece dru mul trecea prin zonele
locuite
Capitolul unu
92
de filisteni, care erau \n r`zboi). Cum au reu[it s` treac` de
Marea Ro[ie? ( M oise a \ntins toiagul asupra apei [i prin
puterea lui Dumnezeu, aceasta s-a desp`r]it \n dou`, iar poporul
a trecut ca
pe uscat). Ce s-a \nt= mplat la izvorul cu ap` s`rat`? ( La
porunca lui Dumnezeu, M oise a aruncat un le mn \n ap` [i
aceasta s-a
\ndulcit). C e s-a \nt= m plat \n pustiul Sin? ( N eav=nd
hran`, poporul a c=rtit, iar Domnul le-a tri mis prepeli]e [i
man` din cer). Ce eveni mente au avut loc la Rafidi m? (Moise
love[te st=nca [i ]=[ne[te ap`; poporul evreu iese \nving`tor \n
lupta cu a maleci]ii prin puterea lui Dumnezeu). Ce se \nt=
mpl` \n Muntele Sinai? (Dumnezeu \[i preg`te[te poporul
pentru pri mirea Legii Sale).
8. Aplicarea
A]i re marcat desigur ce mult iube[te Domnul pe copiii Sì [i
cu c=t` dragoste le poart` de grij`. {i pe voi v` iube[te. {i dac`
merge]i pe calea Sa, ve]i vedea ce minunat lucreaz` Domnul.
V oi trebuie s` fi]i ascult`tori [i credincio[i [i s` nu c=rti]i
niciodat` \ mpotriva voii lui Dumnezeu!

Citi]i, v` rog, de la Exod 15, c=ntarea de laud` adus` lui
-
Dumne- zeu. D esena]i harta, reprezent=nd dru m ul poporului
ales spre Canaan.
Moise (I)
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui

Ne \ntoarce m la \nceputul Vechiului Testa ment [i ne a minti m
c`
omul a c`zut \n p`cat, neascult=nd porunca lui Dumnezeu. Odat`
93
cu aceasta, o m ul s-a \ndep`rtat de D o m nul. D ar chiar a[a,
a continuat s` poarte \n el a mprenta du mnezeirii, chipul lui
Dum- nezeu r` m=n=nd \n sufletul lui, lu min=ndu-l [i \nde
mn=ndu-l s` deosebeasc` binele de rù. Aceasta este legea moral-
natural`. Dar, datorit` p`catului, o mul face de multe ori
confuzia \ntre binele
\nscris \n fiin]a sa, [i rù, a[a \nc=t legea m oral` natural` nu
lumineaz` totdeauna mintea [i si m]urile \n a ur ma voia lui
Dum- nezeu. De aceea, Dumnezeu intervine direct, ar`t=nd o
mului, \n mod precis, care este voia Sa, pe care s-o ur meze.

Cunoa[te m voia lui Dumnezeu prin care s` ne men]ine m
leg`- tura cu El, prin Decalog, adic` prin cele zece porunci,
date de Dumnezeu o mului. Ast`zi ne vo m referi la pri mele
patru, ur m=nd ca celelalte s` le \nv`]` m \n lec]ia ur m`toare.
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor

cuno[tiin]e
V` a minti]i, desigur, c` poporul evreu, c`l`torind spre Canaan,
}ara F`g`duin]ei, a ajuns la Muntele Sinai. Domnul l-a che
mat pe Moise pe munte, unde l-a re]inut destul de mult. |n ti
mpul absen]ei sale dintre israeli]i, Domnul i-a dat zece porunci
scrise pe dou` table. Aceste porunci erau valabile at=t pentru
poporul
evreu din acea vre me, c=t [i pentru orice cre[tin din ziua de
azi.
S` vede m \mpreun` care sunt aceste porunci [i s` \ncerc`
m s` vede m ce \n]eles au ele.
Porunca I o g`si m scris` la Ie[ire 20, 2–3 [i ne spune c`:
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tù, care te-a scos din p` m=ntul
Egiptului [i din casa robiei. S` nu ai al]i Dumnezei afar` de
Mine“ (Se va citi din Sf=nta Scriptur`).
|n aceast` pri m` porunc` i se spune poporului evreu cine
este Dumnezeul c`ruia trebuie s`-I slujeasc`. Adic`: „ Eu, cel
care v-a scos din p` m=ntul Egiptului [i din casa robiei, sunt
Domnul Dumnezeul tù“. |n]elege m tot din aceast` porunc`
faptul c` El este singurul nostru D u m nezeu, cel care ne-a
creat [i care vegheaz` per manent asupra noastr`. Nimeni [i ni
mic altceva nu poate face pentru noi a[a cu m face Domnul. |n
text se face o men]iune precis` referitoare la scoaterea din
Egipt [i din robie. D ar aceasta nu \nsea m n` c` porunca este
dat` nu m ai pentru poporul evreu de atunci. Ea este valabil`,
pentru orice credincios
Capitolul unu
94
din ziua de azi. „ }ara Egiptului“ [i „robia“ reprezint` [i starea
de p`cat din care nu pute m ie[i dec=t cu ajutorul Sù.
Porunca a II-a (o citi m la Ie[ire 20, 4–6): „S` nu-]i faci

chip cioplit, nici vreo \nf`]i[are a lucrurilor care sunt sus \n
ceruri
sau jos pe p` m=nt, sau \n apele mai de ios dec=t p` m=ntul. S`
nu te \nchini \naintea lor [i s` nu le sluje[ti; c`ci E u, D o m
nul, D u m nezeul T ù, sunt un D u m nezeu gelos, care
pedepsesc nelegiuirea p`rin]ilor \n copii p=n` la al treilea [i la
al patrulea
nea m al celor ce M` ur`sc, [i M` \ndur p=n` la al miilea nea m
de cei ce M` iubesc [i p`zesc poruncile Mele“.
Dac` pri ma porunc` ridic` la rangul de lege cinstirea lui
Dum- nezeu, cea de a doua opre[te \nchinarea la idoli pentru a
se putea
continua leg`tura o m ului cu D u m nezeu. N atura [i tot ce
ne
\nconjoar` au fost destinate de la crea]ie s` slujeasc` o mului;
chiar dac` a avut loc c`derea \n p`cat, o m ul tot din roadele
p`m=ntului trìe[te! Deci dac` aceasta este ordinea l`sat` de
Dom- nul atunci este nefiresc ca o mul s` se \nchine unor chipuri
cioplite care reprezentau obiecte din natur`, ani m ale, plante,
corpuri cere[ti, etc. Omul v`z=nd perfec]iunea [i fru muse]ile
naturii din
jurul sù, nu trebuie s` li se \nchine lor, ci creatorului lor. Ele
sunt astfel f`cute pentru c` au fost create s` fie a[a.
A avea mai mul]i idoli [i a te \nchina lor este cunoscut` sub
nu mele de „idolatrie“. Ace[ti idoli erau f`cu]i de m=na o mului
[i li se aducea cinstire mai mare dec=t lui Dumnezeu. No]iunea
de
„idol“ are \ns` un sens m ai larg \n contextul vie]ii noastre
spirituale. A stfel, este idol tot ceea ce ne \nrobe[te, sau ne
subjug`, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu. Astfel sunt p`catele de
tot felul. Sf=ntul Apostol Pavel vorbe[te de cei st`p=ni]i, sau
\nrobi]i de l`co mia dup` m=ncare [i bùtur` c` „du mnezeul lor
(idolul) este p=ntecele“. Mul]i \[i fac idoli, chiar din oa meni [i
nu mesc pe cutare sau cutare artist sau c=nt`re], de pild`, chiar
cu
nu mele de idol. {i ca mera \i este plin` cu poze ale „idolului“ \n
diferite pozi]ii sau \nf`]i[`ri. Aceasta ar fi o „idolatrie
modern`“ care oricu m \nlocuie[te adorarea cuvenit` lui
Dumnezeu, cu cea atribuit` oa menior. Nu se pune proble ma de
a nu cinsti oa menii de valoare, ci a nu-]i face din ei obiecte de
adorare...
Porunca a III-a (o g`si m la Ie[ire 2, 7): „s` nu iei \n de[ert
nu m ele D om nului D um nezeului Tù; c`ci D om nul nu va
l`sa nepedepsit pe cel ce va lua \n de[ert Numele Lui“.
A lua \n de[ert nu mele lui Dumnezeu \nsea mn` a nu- L
cinsti, a nu-I recunoa[te sfin]enia. A cest lucru nu va r` m
=ne, \ns`,
95
nepedepsit. |n acest sens, Sf=nta Scriptur` ne spune s` nu ne
jur` m pe Numele lui Dumnezeu ca s` nu- L p=ng`ri m.
P`catele
\mpotriva lui Dumnezeu sunt: apostazia, adic` necredin]a,
erezia
- m`rturisirea unei credin]e false; schis ma - ruperea de
Biseric` [i de ordinea sau r=nduiala bisericeasc`; fanatis m
ul, falsele profe]ii, care creeaz` o i mpresie \n[el`toare despre
Dumnezeu cre=nd derut` \n adev`rata cinstitre a lui
Dumnezeu.
Dumnezeu este P`rintele nostru bun [i iubitor, care ne-a adus
de la nefiin]` la fiin]` [i care necontenit vegheaza la via]a
noastr`. A lua nu mele Lui \n de[ert, sau a- L necinsti este \n pri
mul r=nd un act (fapt`) de ingratitudine, sau de nerecuno[tin]`;
iar astfel
de fapte au fost [i sunt totdeauna conda
mnabile.
Porunca a I V-a (ne spune la Ie[irea 20, 8–11): „ Adu-]i a

minte de ziua de odihn` ca s-o sfin]e[ti. S` lucrezi [ase zile [i
s`-]i faci
lucrul tù. D ar ziua a [aptea este ziua de odihn` \nchinat`
Domnului, Dumnezeului tù: s` nu faci nici o lucrare \n ea, nici
tu, nici fiul tù, nici fiica ta, nici robul tù, nici roaba ta, nici
vita ta, nici strìnul care este \n casa ta. C`ci \n [ase zile, a
f`cut
Domnul cerurile, p` m=ntul [i marea, [i tot ce este \n ele, iar \n
ziua a [aptea s-a odihnit: de aceea a binecuv=ntat Domnul ziua
de odihn` [i a sfin]it-o“.
A[a cu m am spus, pe Domnul trebuie s`- L include m \n
orice activitate a noastr` ([i orice activitate trebuie s` fie
vrednic` de
un slujitor al lui Dumnezeu). Dup` cu m [ti m din lec]ia
referitoare la crearea lu mii,.dup` [ase zile \n care a activat,
Dumnezeu s-a odihnit \n ziua a [aptea, a binecuv=ntat-o [i a
sfin]it-o. {i aceas-
ta devine o regul` general` valabil` [i pentru noi oa menii. De
aceea Dumnezeu o reia ca o porunc` ce ni se adreseaz`. Adic`,
dac` Dumnezeu s-a odihnit, la fel sunte m datori s` face m [i
noi; spre a-i fi ur m`tori [i ascult`tori. Astfel ziua a [aptea
devine deosebit` pentru noi. |n aceast` zi trebuie s` „ne rupe
m“, „s` ne desprinde m “ din tu m ultul a m e]itor al vie]ii,
pentru a fi m ai aproape de creatorul nostru, sau pentru a-i
dedica Lui aceast` zi, pentru a ne lua energia duhovniceasc` din
via]a Lui; sfin]indu-ne via]a prin participarea la sf=nta biseric`,
\ mp`rt`[indu-ne de harul divin, sau din cuvintele Evangheliei,
care s` devin` pentru noi
„duh [i via]`“. O dihnindu-ne de grijile vie]ii, de interesele
m `runte, de pl`cerile duc`toare la p`cat, noi vo m reu[i s` ne
g`si m adev`rata lini[te [i bucurie \n Dumnezeu, si m]ind
pacea Lui \n sufletele noastre, alung=nd tulburarea [i ispita.
Ziua de odihn` nu \nsea mn` a nu face ni mic, ci a ne reg`si
fiin]a noastr`
\n Dumnezeu; de a ne l`sa cuprin[i, st`p=ni]i de via]a lui
Dum-
Capitolul unu
96
nezeu. N u \nsea m n` deci inactivitate, ci activitate \n
direc]ia
\mplinirii voii lui Dumnezeu. Ziua de odihn` s` fie, adic`, o zi
d`ruit` lui Dumnezeu, \n a[a fel \nc=t [i celelalte zile s`-i ur
meze ei \n slujirea lui Dumnezeu.
Dat` fiind i mportan]a pe care cele zece porunci o au \n via]a
fiec`rui cre[tin, [i deci [i a voastr`, vo m \ncerca s` le fix` m \ntr-
o for m` mai scurt` [i mai accesibil`, mai u[or de re]inut, a[a cu
m le g`si m [i \n c`r]ile de rug`ciuni:
Porunca I-a: „ Eu sunt Domnul Dumnezeul tù, s` nu ai al]i
du mnezei afar` de Mine“.
Porunca a II-a: „S` nu-]i faci chip cioplit, nici vreo alt`
ase m `nare a unui lucru, s` nu-i sluje[ti, nici s` nu te \
nchini lor“.
Porunca a III-a: „S` nu iei Numele Domnului
Dumnezeului
Porunca a tù \n de[ert“.
I V-a: „ Adu-]i a minte de ziua Domnului, ca s` o
cinste[ti pe ea. {ase zile s` lucrezi [i s`-]i faci \n acelea toate
lucr`rile tale, iar ziua a [aptea este ziua Domnului, Dumnezeului
tù.“
8. Aplicarea
Ca adev`ra]i fii ai lui Dumnezeu [i ai Bisericii, sunt sigur c` [i
voi v` ve]i da silin]a s` respecta]i c=t mai \ndeaproape aceste
porunci.
9.Tem` pentru acas`

Memorarea celor patru porunci \n for ma lor
prescurtat`.

--
97
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui

Moise (II)

|n lec]ia trecut` a m vorbit despre pri mele patru porunci, [i anu
me acelea din care \nv`]` m care este datoria c`tre Dumnezeu.

Ast`zi vo m vedea care sunt celelalte [ase din cele „zece“
porunci pentru o via]` dreapt`“.

Dac` pri m ele patru porunci se refer` la leg`tura [i atitudinea
noastr` fa]` de D um nezeu, celelalte [ase porunci se refer` la
atitudinea noastr` fa]` de se menii no[tri. Odat` ce l-a m
cunoscut pe Dumnezeu [i a m v`zut rela]ia fa]` de El (din pri
mele patru porunci), trebuie s` [ti m [i cu m vrea Domnul s` ne
purt` m fa]` de se menii no[tri, societate. Numai cunosc=nd toate
aceste aspecte
[i respect=ndu-le, pute m pretinde c` duce m o via]` dreapt` [i
binepl`cut` lui Dumnezeu [i oa menilor.
Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu trebuie s` ocupe pri
mul loc. Dar dup` El pe cine oare iubi]i voi cel mai mult? Care
sunt acei oa meni pe care i-a]i si m]it c` v` iubesc [i v` \ngrijesc
chiar de c=nd v-a]i n`scut? Desigur, c` sunt p`rin]ii vo[tri: tata [i
mama. S` vede m cu m dore[te Domnul s` ne purt` m fa]` de ei.
Porunca a V-a Deschiz=nd Sf=nta Scriptur` pute m citi

con]i- nutul celei de a V -a porunci (versetul 12, capitolul
20 de la
Ie[ire):„ Cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta, pentru ca s` ]i se
lungeasc` zilele \n ]ara pe care ]i-o d` Domnul, Dumnezeul
tù“.
Ce ni se spune \n porunca aceasta? C` trebuie s` ne cinsti
m p`rin]ii. S`-i cinsti m pentru c` Domnul ne-a dat via]` prin
ei, s`-i cinsti m pentru c` au grij` de noi, pentru c` \n afar` de
Dom-
Capitolul unu
98
nul, nu este ni meni care s` [tie [i s` ne poat` iubi a[a cu m o
fac ei.
Ce a[teapt` p`rin]ii vo[tri de la voi? S`-i asculta]i, s` fi]i
respectuo[i, cu min]i, s` v` da]i silin]a s` \nv`]a]i, pentru a pri
mi note bune, s` nu le vorbi]i ur=t, s`-i ajuta]i c=nd au nevoie.
Porunca a VI-a (o citi m la Ie[ire 20, 13) ne spune: „S` nu

ucizi“.
Dac` \n porunca a V-a ni s-a indicat datoria cinstirii
p`rin]ilor prin care ave m via]a, porunca a VI-a ne interzice a
lua cuiva via]a, adic` a ucide. Via]a este darul nostru cel mai
de pre] pe care ni l-a dat Dumnezeu. De aceea, uciderea este
considerat` o gra v` \nc`l car e a voii lui D u m neze u [i se
pede ps e[te \n consecin]`. V` mai a minti]i de Cain care l-a o
mor=t pe fratele sù A bel, [i de pedeapsa grea ce a pri m it-
o? D eosebi m \ns` uciderea inten]ionat`, mai grav` dec=t cea
neinten]ionat` adic`
f`r` voie. Astfel, \n perioada Vechiului Testa ment, cel ce
ucidea f`r` voie sau din gre[eal`, avea posibilitatea s` se retrag`
\ntr-un
anu mit loc nu mit „cetatea de azil sau de sc`pare“. Dac` ar fi
fost ajuns din ur m` \nainte de a intra \n cetate, ar fi fost ucis,
drept pedeaps` pentru fapta sa.
Totodat` mai re marc` m [i uciderea indirect`. De exe mplu,
atr`g=nd pe cineva \n p`cat, \i distruge m sufletul sau chiar \l
omor= m moral.
|n Noul Testa ment Domnul Iisus Hristos ne arat` c`
izvorul uciderii const` \n m`nie.
Porunca a VII-a este: „S` nu fii desfr=nat“ (Ie[ire 20, 14).

Pen-
tru a \n]elege mai bine aceast` porunc`, s` vede m ce \nsea mn`
a fi desfr=nat. D up` cu m arat` [i nu m ele, \nsea m n`
pierderea fr=ului, a fr=nii, adic` nu mai po]i [i nu mai [tii c=nd
[i unde s` te opre[ti. Altfel spus, nu cuno[ti li mitele. Un exe
mplu \n acest
sens este l`co mia. Te lup]i din r`sputeri s` ai ceva, [i ob]ii.
Dar nu-]i ajunge! Dore[ti tot mai mult [i cu c=t ai mai mult cu
at=t ai mai vrea... E[ti nes`]ios. Pierzi cu mp`tul sau m`sura \n
via]a. }i se deregleaz` ordinea [i ar monia vie]ii.
Pe de alt` parte, sensul restr=ns, direct al cuv=ntului „des-
fr=nat“ discutat este acela referitor la p`catul adulterului. N e
explic` m u[or de ce Dumnezeu ne opre[te de la s`v=r[irea acestui
p`cat. Fiindc` el atrage dup` sine at=tea c` mine dezbinate, copii
p`r`si]i, divor]uri [i chiar ucideri. |nc` de c=nd a creat pri ma
pereche de oa m eni ( A da m [i E va), D u m nezeu a \nte m
eiat c`s`toria. El a binecuv=ntat fa milia ca singura for m` de
men]inere a ordinii, \n scopul \n m ul]irii nea m ului o m
enesc. |n V echiul
99
Testa ment, desfr=ul este pedepsit cu moartea, iar \n Noul
Testa- ment, Domnul Iisus d` un sens mai \nalt, mai duhovnicesc,
acestei porunci. A stfel, E l co m bate r`d`cinile acestui p`cat,
care se
for meaz` mai \nt=i \n ini m`, ar`t=nd c` „oricine se uit` la fe
meie
[i o pofte[te, a [i s`v=r[it p`catul cu ea \n ini ma sa“.
Porunca a VIII-a ne spune „S` nu furi“ ([i o citi m la Ie[ire 20,

15). A[a cu m [ti]i furtul \nsea mn` \nsu[irea, luarea, acapararea
bunurilor care apar]in celor din jurul nostru. Mai mult dec=t
at=t, chiar \ mbog`]irea pe sea ma altora este furt. Dup` o alt`
porunc` a Domnului, o mul trebuie s` munceasc` pentru a-[i
c=[tiga hrana. D e aceea lenea, tr=nd`via, l=ncezeala sau
parazitis m ul sunt conda mnate nu nu mai de Dumnezeu, ci [i
de oa meni.
Porunca a I X-a „S` nu m`rturise[ti str= mb \ mpotriva

aproapelui tù“ (Ie[irea 20, 16).
Cum s` pute m avea \ncredere \n oa menii din jurul
nostru, dac` to]i ar min]i sau ar fi vicleni [i nesinceri? ( Cum
am putea [i noi s` fi m pl`cu]i lui Dumnezeu, dac` spune m doar
neadev`ruri
la adresa se menilor no[tri? Domnul vrea ca \ntre oa meni s` fie
bun` \n]elegere, prietenie [i iubire. Astfel, interzice a m`rturisi
str= mb. Cei ce nu ascult` aceast` porunc` sunt fiii \ntunericului,
deoarece vorbele lor neadev`rate vor fi scoase la iveal` de lu
min`, iar adev`rul care iese la iveal` \i va ru[ina \n fa]a se
menilor lor.
Porunca a X-a (poate fi g`sit` la Ie[ire 20, 17). Sun` \n felul

urm`tor: „S` nu pofte[ti casa aproapelui tù; s` nu pofte[ti
nevasta aproapelui tù, nici asinul lui, nici vreun alt lucru,
care este al aproapelui tù“.
O pri nd or ice fel de dor in]` di n aca par area lucrurilo r
apar]in`toare aproapelui nostru, aceast` porunc` porne[te din
ad=ncul ini mii o mului [i deci are un caracter interior. Ea are
ca scop st=rpirea rùlui de la r`d`cin`. Ea vizeaz` dorin]a,
pofta, fiindc` de aici se for meaz` fapta. Dac` ast`zi \]i dore[ti
penarul, sau ghiozdanul colegului de banc`, m=ine s-ar putea
s` vrei s`-l furi, s` fie al tù. Se poate \nt= mpla chiar [i mai
rù: se poate ajunge chiar la ucidere, pentru a avea ceea ce are
aproapele nos-
tru. C=te astfel de cazuri nu g`si m scrise \n ziare sau le pute
m vedea \n fil me, sau citi, \n c`r]i.
A[adar acestea sunt cele zece porunci pe care Dumnezeu le-
a dat lui Moise pe Muntele Sinai. Aceasta este Legea
Dumnezeiasc`
\n toat` sfin]enia, m`re]ia [i aspri mea ei. {i acu m ur meaz` s`
ne pune m cu to]ii \ntrebarea aspr`, dar dreapt`: „ E[ti tu ce ar
trebui
Capitolul unu
100
s` fii?“ Pentru a fi a[a cu m trebuie, sunt o mul]i me de
condi]ii de \ndeplinit; [i m ai a m inti m c` cine nu respect`
legea este pedepsit. Cine poate respecta \n \ntregi me aceast`
lege ar fi perfect, des`v=r[it \n fa]` lui Dumnezeu [i a oa
menilor. Deci, legea ne arat` doar neor=nduial`, dezordine, dar
nu o \ndreapt`. Dac`, de pild` m` uit \n oglind` [i v`d hainele
mele \n dezordine, nu
\nsea mn` c` oglinda ar aranja hainele aflate \n neor=nduial`
pe m ine.
Dar atunci cu m reu[i m noi s` ne \ndrept` m, oare? Prin
puterea harului divin, adic` prin bun`tatea [i \ndurarea lui
Dumnezeu. Legea ne arat` ce trebuie s` fac` o mul, iar harul ne
st` \n ajutor s` \ mplini m poruncile lui Dumnezeu. {i harul \l
pri mim
prin \n Iisus
Moise, Hristos,
iar harul dup` cu
[i adev`rul m Iisus
prin ne spune Sf=nta
Hristos“ Scriptur`
(Ioan 1, 18).
c`: „legea a venit
La ce leg`tur` se refer` aceste [ase porunci, \nv`]ate ast`zi? ( La
rela]ia o m ului cu aproapele sù). C are sunt aceste
porunci? („Cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta“; „S` nu
ucizi“; „S` nu desfr=nezi“; „S` nu furi“; „S` nu m`rturise[ti
str= mb“;
pofte[ti din„S` nu ce este al aproapelui tù“).
ceea
8. Aplicarea
Cunosc=nd, acu m poruncile date de Dum nezeu pentru o via]`
dreapt`, se cuvine s` le \nsu[i]i [i cunosc=ndu-le s` le \ndeplini]i
\n via]`.

Se vor re]ine cele zece porunci

--
101
Iosua [i ocuparea Canaanului
1. Organizarea
2. Rug`ciunea clasei
la intrarea \n lec]ie
pentru clas`

Am v`zut c` dup` 430 de ani de robie egiptean`, Dumnezeu \l
ridic` pe M oise, pentru a conduce poporul evreu, \napoi \n
Canaan. Am v`zut, de ase menea cu m [i care le-a fost dru
mul prin pustiu. {i desigur toate minunile pe care le-a f`cut
Dumne- zeu pentru poporul Sù. Dar oare, acest popor va mai
merge mult prin pustiu? Nu deoarece Dumnezeu \[i ]ine pro
misiunea.

Vom vedea re\ntoarcerea poporului \n }ara F`g`duin]ei
condus de Iosua [i ocuparea Canaanului.

Moise se urc` sus pe munte. Este oare Muntele Sinai? Pri me[te
Moise alte legi? Nu. De data aceasta, Moise era pe un munte de
pe care se putea vedea, departe-departe, ]ara fru moas` \n care
ur m a s` locuiasc` poporul Israel. C hiar D o m nul \i veni
\n
\nt= mpinare [i \i ar`t` p`[unile verzi, p=r=ia[ele, mun]ii,
marea
\n dep`rtare. V`z=ndu-le pe toate acestea, \n]elese c` poporul
va
fi fericit acolo. Apoi, Dumnezeu \i spuse: „ Vino, acu m. A
sosit timpul!“. {i Domnul \l lu` pe Moise la El. Iar noi re]ine m
despre el c` „|n Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise pe
care Dom- nul s`-l fi cunoscut fa]`-n fa]`“ ( Deuterono m 34, 10)
[i prin care s` s`v=r[easc` astfel de minuni. Mai afl` m despre
el, ( Deutero- no m 34, 7) c` era \n v=rst` de o sut`dou`zeci de
ani c=nd a murit; vederea nu-i sl`bise [i puterea nu-i trecuse.
Dar oare chiar [i-a l`sat Domnul poporul f`r` conduc`tor?
Erau ei foarte aproape de Canaan, patria pro mis`, dar asta nu
\nsea mn` c` au [i intrat \n ea! Desigur c` Domnul poart` de
grij`
\n continuare poporului. Astfel, pe c=nd \nc` trìa Moise, El \l
dese mnase ca [i conduc`tor pe Iosua. {i tot Dumnezeu a fost
acela care prin Moise, a trans mis poporului, minunatele
cuvinte de \ mb`rb`tare: „|nt`ri]i-v` [i \ mb`rb`ta]i-v`! Nu v` te
me]i [i nu
Capitolul unu
102
v` \nspì m=nta]i de ei, c`ci Domnul, Dumnezeul tù, va merge
El \nsu[i cu tine, nu te va p`r`s i [i nu te va l`sa“ ( Deuterono
m
31, 6). {i apoi adùg`: „ Nimeni nu va putea s` stea \ mpotriva
ta, c=t vei trì. Eu voi fi cu tine, cu m am fost cu Moise; nu te
voi l`sa, nici nu te voi p`r` si“ (Iosua 1, 5). Ce bucurie s`
porne[ti \n slujba Domnului, \ mb`rb`tat, \ncurajat cu astfel de
pro misiuni!
{i [ti m c` El nu minte! |[i ]ine \ntotdeauna pro misiunile! De
altfel acestea sunt valabile pentru orice cre[tin care crede din
tot
sufletul [i dore[te s` m earg` nu m ai pe calea D o m nului,
\n ascultare [i supunere fa]` de voia Sa!
A[adar, Iosua era noul conduc`tor al poporului evreu. Pri
ma lui misiune era cucerirea Ierihonului. Dar cu m s`-]i i
maginezi c` vei purta o b`t`lie cu oa menii unei cet`]i despre
care nu [tii nimic? Iosua a tri mis dou` iscoade (sau cu m am
spune noi, doi spioni) s` cerceteze [i s` aduc` ve[ti despre ce
este,dincolo de
zidurile acelea \nalte [i groase. Plecar` cele dou` iscoade,
intrar`
pe poart` \n cetate [i cercetar` totul. F`c=ndu-se sear`, au cerut
ad`post la o cas` de oaspe]i ( Cam cu m ar fi un han \n zilele
noastre), care apar]inea unei fe mei pe nu me Rahav. C=nd
aceasta a aflat c` ei sunt Israeliteni [i-a expri mat \ncrederea c`
acel Dum-
nezeu care i-a trecut prin m are [i prin pustiu, \i va ajuta s`
cucereasc` [i Ierihonul. Iat` c=t de cunoscu]i erau evreii
datorit` minunilor f`cute de Dumnezeu. Iar Rahav credea \n
puterea lui Dumnezeu. Cele dou` iscoade fuseser` observate
c=nd au intrat
\n cas` [i nu a trecut mult ti mp, p=n` c=nd solda]ii au venit s`-
i caute aici. Rahav \ns` i-a ascuns pe cei doi pe acoperi[, sub
ni[te snopi de in pus la uscat. Solda]ilor le spusese c` au fost pe
la ea,
\ntr-adev`r, dar plecaser`, [i dac` se vor gr`bi \i vor ajunge din
urm`. A[adar solda]ii \[i continuar` cùtarea, \n ti mp ce Rahav
stabilea o \n]elegere cu cele dou` iscoade... C=nd vor veni evreii,
\n lupt` \ mpotriva Ierihonului, s` aib` grij` s`-i salveze casa ei
cu cei ce vor fi \nùntru, a[a cu m [i ea a salvat pe cei doi
israeliteni. Ca se mn de recunoa[tere a casei, a legat de gea m
o funie groas` de culoare rosie, pe care, dealtfel, au [i cobor=t
cei
doi.
Aceasta a fost pri ma ac]iune [i Domnul le-a purtat de grij`,
\n mod minunat, a[a cu m a pro
mis!
A [adar, poporul evreu trebuia s` intre \n Ierihon [i s`-l
cucereasc`. Dar mai \nt=i ar fi fost nevoie s` treac` un r=u
mare ce se che ma Iordan. Dar oa menii erau mul]i, aveau copii
[i tur me de ani male [i apa era ad=nc`. Ce vor face ei oare? Nu
era nici un pod... S` fi construit ei unul, era prea greu [i nu
aveau cu ce. S`
fac` multe b`rci? Nu era bine nici a[a; cerea prea mult ti mp.
S`
103
nu uit` m c` Domnul Dumnezeu i-a \ncredin]at c` le va fi sprijin
[i ajutor. V` mai a minti]i ce s-a \nt= mplat la Marea Ro[ie,
c=nd Faraon se \ndrepta spre ei cu ar mat` mult` [i cu care de
r`zboi? Cam tot a[a avea s` se petreac` [i acu m \n fa]a r=ului
Iordan. Preo]ii care purtau chivotul leg` m=ntului au pornit pri
mii [i c=nd au ajuns la marginea apei, o mare minune s-a
s`v=r[it: apa ce venea din sus s-a oprit, iar cea care curgea spre
mare a secat, [i astfel a r` mas p` m=ntul uscat. Preo]ii, purt=nd
chivotul leg` m=n- tului, s-au oprit la mijlocul albiei secate, \n
ti mp ce poporul lui Israel trecea Iordanul. Din locul unde au
stat preo]ii, au fost luate dou`sprezece pietre [i au fost a[ezate \
n locul unde ur ma s`-[i instaleze corturile. Aceasta, ca aducere
a minte a modului \n care prin puterea lui Dumnezeu, apele
Iordanului s-au despicat \n dou` c=nd chivotul leg` m=ntului a
trecut r=ul.
Cei din Ierihon, v`z=nd poporul evreu a[a de aproape de
ei, s-au te mut [i s-au ad`postit, \ncuind poarta cet`]ii.
Acu m ce-ar fi putut s` fac` Israeli]ii? S` sparg` zidurile?
Nu se putea; erau foarte groase. S` fi \ncercat s` \ mping` poarta
cu un st=lp gros? Nici a[a nu era cu putin]`. Pentru ei ca si
mpli oameni era ceva i mposibil s` p`trund` \n Ierihon. Dar ei
alc`tuiau
poporul ales de Domnul pentru care totul este posibil, cu m li s-a
ar`tat de at=tea [i at=tea ori. Iat`, \ns` ce le poruncise
Dumnezeu s` fac`. T im p de [ase zile, tot poporul trebuia s`
\nconjoare zidurile cet`]ii, o dat` pe zi. Desigur c` oa menii
acestui popor erau a[eza]i \ntr-o anu mit` ordine, stabilit` de
Domnul. |n fa]` erau b`rba]ii \nar m a]i ce ur m au s` participe
la lupt`, dup` ei urmau [apte preo]i care sunau din tr= mbi]e,
iar \n spatele lor era
purtat chivotul leg` m=ntului. Apoi venea restul poporului. A[a
cum le-a spus Iosua, din partea Domnului, to]i \nconjurau
cetatea [i nu se auzea ni mic altceva dec=t sunetele tr= mbi]elor. |
n a [aptea zi, poporul Israel a pornit la dru m ca de obicei,
dar nu au
\nconjurat nu mai o singur` dat`, ci de [apte ori. Iar c=nd
preo]ii au \nceput s` sune din tr= mbi]e, tot poporul a strigat de
bucurie c` victoria este de partea lor. {i \ntr-adev`r era, c`ci
zidurile cele groase ale cet`]ii s-au d`r= mat [i cetatea Ierihon a
fost luat` cu asalt. La casa fe meii Rahav mai at=rna funia
ro[ie [i astfel a fost salvat`.
Urm`toarea cetate care trebuia cucerit` a fost Ai situat
l=ng` B et- A ven, la r`s`rit de B etel. Fiind o cetate m ic`
[i pu]in nu meroas`, se consider` c` nu se vor ivi proble me \n
cucerirea ei. Iosua lu=nd doar trei mii de oa meni, a pornit s`
cucereasc` Ai-ul. Dar ar mata condus` de Iosua a fost izgonit`
repede din
cetate, av=nd mul]i mor]i [i r`ni]i... Iosua a fost foarte \ntristat
Capitolul unu
104
[i f`r` speran]` c` vor putea vreodat` s` cucereasc` toate celelalte
cet`]i, c=te ar mai fi fost „ De ce m-a p`r`sit Domnul? Ce
voi face eu acu m, doar cu puterile mele, \nconjurat de du[
mani din toate p`r]ile?“ g=ndea Iosua.
Iat` ce se \nt= mplase de fapt: poporul Israel f`cuse leg`
m=nt cu Dumnezeu, s` nu-[i ia ni meni ni mic din prada de
r`zboi. Acest leg` m=nt a fost \nc`lcat [i Domnul s-a sup`rat
foarte tare. Iosua afl=nd c` astfel stau lucrurile, l-a cùtat pe
acela care nu s-a supus
[i l-a g`sit pe Acan. Acesta a \ngropat argint [i aur mult \n p`-
m=nt pe care era a[ ezat cortul sù. Crezuse c` dac` va ascunde
aceast` prad` de r`zboi, ni meni nu va [ti de ea, [i se va \
mbog`]i. Dar din fa]a Domnului ni mic nu poate fi ascuns! El
vede tot [i [tie tot. Nu este nici un loc pe acest p` m=nt unde
cineva s-ar putea ascunde de El. Ca ur mare, Acan [i toat` fa
milia lui a fost pedepsit` aspru pentru minciun` [i
nerespectarea leg` m=ntului, fiind o mor=]i cu pietre.
Se \n]elege c` la o nou` \ncercare de a cuceri cetatea Ai,
Iosua a \nvins, av=ndu-l pe Domnul ca ajutor. Pe l=ng` aceast`
victorie, Iosua i-a \nvins [i pe Heti]i, pe Amori]i, pe Canani]i,
pe Ferezi]i, pe Havi]i [i pe Iebusi]i. Locuitorii din Gabaon, \
ns`,
prin viclenie au reu[it s` fac` un leg` m=nt cu Israeli]i pentru a
sc`pa cu via]`. D escoperindu-li-se m inciuna, nu au putut
fi o m or=]i datorit` \n]elegerii, dar au fost pu[i la m unci
grele, precu m: tìatul le mnelor, scoaterea apei pentru poporul
evreu. Gabaonul era o cetate mare [i vestea afilierii la poporul
evreu,
s-a r`sp=ndit repede [i departe, p=n` la \ mp`ratul Ierusali
mului, Adoni- Tedec care [i-a unit for]ele cu \nc` alte patru \
mp`r`]ii [i au venit cu ar mat` mare s` atace Gabaonul.
Desigur c` Iosua, conduc=nd poporul lui Israel, a sosit \n
ajutor, av=ndu- L pe Domnul de partea sa. Fiind luate prin
surprindere ar matele celor cinci \ mp`ra]i au suferit o mare \
nfr=ngere la Gabaon [i au fost alunga]i. Mai mult dec=t at=t,
Domnul a l`sat s` cad` pietre din cer, ni micind astfel, un mare
nu m`r de lupt`tori. Dar aceasta nu a fost totul. Armatele cele
mari unite nu erau \nfr=nte \nc` dar erau \n m=inile
Israeli]ilor. Pentru a da victorie poporului Sù, Dumnezeu a
s`v=r[it o mare minune. S` vede m ce ne spune Sf=nta Scriptur`
despre aceasta: „[i soarele s-a oprit, [i luna [i-a \ntrerupt mersul,
p=n` ce poporul [i-a r`zbunat pe vr` jma[ii lui. Soarele s-a
oprit o zi \ntreag`. „ N-a mai fost nici o zi ca accea, nici \nainte
nici dup` aceea c=nd Domnul s` fi ascultat glasul unui o m“
(adic` al lui Iosua) „c`ci Domnul lupta pentru Israel“ (Iosua 10,
I3-14).
Iat` deci c` dup` [apte ani de lupte grele, poporul evreu
reu[e[te s` cucereasc` [i s` st`p=neasc` tot ]inutul Canaanului.
105
Domnul [i-a ]inut pro misiunea. Acu m erau din nou \n ]ara
ce le-a fost dat` p`rin]ilor lor, Avraa m, Isaac [i Iacob. Se \
ntoarser`
\n } ara F`g`duin]elor. C u m e [i firesc, a ur m at
organizarea teritorial`, social` [i econo mic` a ]`rii, trec=nd de
la p`storit la agricultur`, la o via]a stabil`. De ase menea, au \
mpru mutat unele ele mente culturale [i materiale din via]a
canaani]ilor. Iosua a
\mp`r]it ]ara \n dou`sprezece p`r]i, c=te una fiec`rei se min]ii.
Iar cortul Sf=nt era a[ezat \n mijlocul ]`rii la Silo.
Iosua a murit la v=rsta de 110 ani, nu \nainte de a \nde mna
b`tr=nii poporului
binefacerile, la respectarea
purt`rile legilor l `sate de Dumnezeu [i
de grij` s`v=r[ite.
nu \nainte de a aduce a m inte poporului de toate m
inunile,
Cine este Iosua? ( El este cel ales de Domnul pentru a conduce
poporul evreu, dup` moartea lui Moise). Care este pri ma
minune p e c a r e a a r ` t a t - o D o m n u l p o p or u l u i c o n d u s d e
I o s u a ? (D esp`r]irea Iordanului \n dou`, pentru ca poporul s`-
l poat`
traversa ca pe uscat). Dumnezeu r` m=ne indiferent fa]` de cei
ce moartea.
cu nu-[i respect` leg` m=ntul?
Ex: Acan). Cum a( ajutat
Nu r `m=ne
Domnul indiferent
poporulcicondus
pedeapsa de
Iosua, \n lupta \ mpotriva celor cinci \ mp`ra]i? ( A ]inut pe
cer soarele, mai mult ti mp, prelungind astfel ziua). Dumnezeu
[i- a
]inut pro misiunea de a aduce poporul evreu, \n }ara
F`g`duin]ei? (Da).
8. Aplicarea
Prin lec]ia de ast`zi, a m v`zut finalul c`l`toriei at=t de \
ndelungate a poporului evreu. {i mai ales a m v`zut c` Domnul
l-a adus din nou \n }ara F`g`duin]ei. {i dac` lor, celor de atunci
le-a pro mis c` va fi cu ei \n toate zilele, aceasta este valabil [i
pentru oricare
dintre noi care se supune [i- L iube [ t e. D u m nezeu \[i
]ine
C i t i ] i d i n S f = n t a S c r ip t u r ` e p is o d u l d ` r = m ` r i i z id u r i lo r
Ierihonului: Iosua cap. 6.
10. Rug`ciunea la ie[ire din clas`.

- Dreptul Iov
Capitolul unu
-
106


Din r=ndul c`r]ilor canonice ale Vechiului Testa ment, face
parte
[i cartea lui Iov.

Ast`zi vo m vorbi despre „ Dreptul Iov“ - model de r`bdare \
n suferin]` [i \ncredere \n Dumnezeu.

„Era \n ]ara U] un o m care se nu mea Iov. {i o mul acesta era
f`r` prihan` [i curat la suflet. El se te mea de Dumnezeu, [i se
ab`tea de la rù“ (Iov 1, 1). Citim \n continuare c` drept
r`splat`, Dum- nezeu l-a f`cut cel mai de vaz` o m din acel ]inut
[i i-a dat foarte multe bog`]ii. Domnul \l iubea deoarece era
credincios [i \ mplinea voia Domnului.
Ca [i \n Gr`dina Edenului (raiului), satana intervine pe l=ng`
Dumnezeu cu inten]ia sa viclean` de a-i face rù o mului, de a-l
face pe Iov s` se clatine \n credin]a sa, s` nu mai fie at=t de
aproape de Creatorul sù [i de a nu-I mai sluji.
S` vede m deci, ce unelte[te satana \ m potriva lui Iov?
Pizmuind fericirea [i virtutea lui Iov, satana s-a prezentat \naintea
lui Dumnezeu spun=nd c` toat` evlavia lui are la baz` nu mai
egois mul [i interesul. Dac` s-ar lua averile, Iov ar bleste ma
pe Dumnezeu [i s-ar lep`da de El. Domnul cunoa[te
identit`]ile [i g=ndurile ascunse ale satanei, [tie c` minte. El
cunoa[te \n acela[i
timp [i credin]a lui Iov. De aceea \ng`duie ca Iov s` fie lovit \n
toate ale sale, dar interzice categoric s` se ating` de via]a sa.
Nenorocirile [i dezastrul care au venit nu nu mai asupra
averii sale, ci [i asupra fa miliei, au fost de-a dreptul tragice.
Astfel, un supus al lui Iov, vine [i-l anun]` c` boii [i m`g`ri]ele
i-au fost furate [i to]i cei ce le p`zeau, o mor=]i. Un alt supus \l
anun]` c` oile [i supraveghetorii lor au ars. C`milele de ase
menea au fost furate, iar to]i copiii lui au pierit sub zidurile ce
s-au d`r= mat pe
107
ei. S` pri me[ti \ntr-o singur` zi toate aceste ve[ti, s` afli c` nu
mai ai fa milie, servitori, avere este foarte greu de suportat.
La fel a fost [i pentru Iov. {i-a rupt hainele de pe el [i [i-a
pus
cenu[` \n cap, confor m obiceiului ti m pului de a-[i m
anifesta regretul, p`rerea de rù... Dar [i-a g`sit totu[i puterea
necesar` pentru a supravie]ui, doar \n t`ria credin]ei sale \n
Dumnezeu. Pacea [i lini[tea \i vin de la D om nul. Purt` tot
greul acestor suferin]e, r`bd=nd cu ini ma plin` de \ncredere c`
tot ce se \nt= mpl`
\n via]a lui vine de la Dumnezeu, c` ni mic nu este f`r` [tirea [i
vrerea P`rintelui ceresc pe care \l iubea [i c`ruia I se d`ruise...
C hiar dac` era acu m lipsit de toate [i de to]i, prezen]a vie a
Dumnezeului sù \i acoperea orice durere [i orice nevoie. Cei
ce- L iubesc pe El si mt \n greul necazurilor [i puterea de a
r`bda
[i puterea de a crede. Satana nu este \ns` mul]u mit. Dore[te s`
mai intervin`. Sus]ine c` lov \l va bleste ma pe Dumnezeu, dac`
se atinge de „oasele [i carnea lui“ (Iov 2, 5). Pentru a de
monstra contrariul \i d` voie satanei, din nou, s`-[i pun` planul \n
aplicare.
T rebuie s` sublinie m c` [i de data aceasta, totul are loc
cu
\ncuviin]area, cu \ng`duin]a lui
Dumnezeu.
Deci, asupra l ui Iov s-a ab`tut o boal` foarte grea, lepra.
{ti]i ce se \nt= mpl` cu un o m c=nd are lepr`? Cred c` este una
dintre cele mai groaznice boli, deoarece carnea se desprinde
de
pe oase [i cade. V` pute]i da sea ma de ce durere mare [i
suferin]`
are parte un lepros.
S` vede m cum prime[te Iov aceast` nou` lovitur`. El \[i zicea:
„Dac` pri mim de la Dumnezeu binele trebuie s` accept` m [i
rùl“. (Iov 2, 10). Puternic` era credin]a sa! Dar [i boala prin
care trecea era greu de suportat!
Afl=nd despre el, trei prieteni ai sì, vin s`-l m=ng=ie. Ei
se nu m eau Elifaz, Bildad [i }ofar, iar apoi un alt prieten
Elihu. V`z=ndu-l pe Iov \n ase menea dureri, nu puteau s` nu
discute despre cauza lor. De ce trebuia Iov s` fie supus unor
ase menea torturi? Cei trei prieteni \ncearc` s`-l conving` pe Iov
c` sufer`,
ca pedeaps` a unor p`cate s`v=r[ite [i care, desigur ar trebui
m`rturisite. Iov \ns` protesteaz` [i dore[te s`-[i arate
nevinov`]ia,
deoarece se [tia un o m drept, f`r` prihan`. Admite \ns` c` „o
mul nu poate avea dreptate \ m potriva lui D u m nezeu“ (Iov
9, 2). A fir m ` chiar c` „ D u m nezeu ni m ice[te deopotriv`
[i pe cel des`v=r[it [i pe cel viclean“ (Iov 9, 22). V`z=nd
suferin]a \n care se zb`tea, ca [i lipsa oric`rei posibilit`]i de
vindecare, v`z=ndu- l p`r`sit chiar de D u m nezeu, so]ia lui \
i spune deza m `git` [i
\nvins`: „bleste m` pe Dumnezeu [i mori!“ Singur` moartea l-
ar mai fi putut salva din suferin]a lui ni micitoare. Ajunsese o
epav`,
Capitolul unu
108
un cadavru viu, care mai respira, nu ca s` trìasc`, ci pentru c`
mai avea pl` m=ni... Dar diavolul nu a avut voie s` se ating` de
sufletul lui, ci nu m ai de trupul lui. D e aceea el nu-[i
pierde
curajul, nici credin]a, put=nd s`-l binecuv= nteze pe Dumnezeu
zic=nd: „ D om nul a dat, D om nul a luat, fie nu m ele D om
nului binecuv=ntat?“
Acu m este r=ndu l lui Elihu s` intervin`. |i mustr` pe cei
trei prieteni fiindc` v`d \n nenorocirea lui Iov, pedeapsa du
mnezeiasc` pentru p`catele lui, iar pe Iov \l convinge de
purtarea de grij` a
lui Dumnezeu,
A[a este. Decare esteoridrept
multe [i care
\n via]` dup`s`dreptate
trebuie trece mva r`spl`ti
prin mari
p=n` la [i
greut`]i sf=r[it pe fiecare
\n acele momente o m.de suferin]` sunte m tenta]i, probabil,
s` spune m, ca [i Iov, c` noi pri mim o pedeaps` [i nu [ti m pentru
ce. Noi niciodat` nu trebuie s` uit` m c` din momentul \n care
ne-a m \ncredin]at via]a \n m=na Domnului, El lucreaz` cu m [tie
c` este mai bine pentru scopul final. {i acest scop final nu se
limiteaz` nu mai la via]a noastr` de pe p` m=nt. El ne dore[te s`
fim din nou al`turi de El \n acea minunat` | mp`r`]ie ve[nic` a
Fiului Sù. Dar nu uita]i! Acolo nu pute m fi dec=t „dezbr`ca]i
complet de haina grea a p`catului, acolo nu pute m sta dec=t sp`la]i
de tin`, purifica]i. Aceasta are \n vedere Domnul, care ne iube[te
at=t de mult [i vrea s` ne vad` ferici]i \n stare de pace. C=teodat`,
aceast` cur`]ie este mai dureroas`, ca \n cazul lui Iov. Dar Domnul
[tie [i aceasta [i |i este mil` s` ne vad` suferind. De aceea, cu
orice \ncercare ce ne purific`, El ne tri mite [i posibilitatea de a
trece prin ea, ne tri mite r`bdarea [i ne \nt`re[te credin]a. Vin
\ncerc`ri, necazuri, dureri aspre asupra noastr`? Las’ s` vin`!
Important este cu m ie[i m din ele, i mportant este dac` credin]a
noastr` [i r`bdarea, dragostea s-au \nt`rit, duc=ndu-ne \n st`ri
mai apropiate de Creatorul nostru. Sau dac` nu cu mva, di mpotriv`
c=rtirea noastr` ne-a dus cu c=teva trepte mai jos, pe scara ce
urc` spre cer. {i \nc` ceva: niciodat` nu suferi m mai mult dec=t
ne este \ng`duit. Toate sunt \n m=na Sa [i nu ni se d` niciodat` o
povar` mai grea dec=t pute m duce, [i niciodat` nu ne las` singuri.
A[a s-a \nt= mplat [i cu Iov. El a si m]it [i a r`bdat suferin]a p=n`
la cap`t. Nu a c=rtit \ mpotriva lui Dumnezeu. Dac` diavolului nu
i-a fost \ng`duit s` se ating` de sufletul lui Iov, \nsea mn` c`
dragostea lui Dumnezeu era asupra lui, chiar dac` nu putea vedea
„soarele“ din cauza norilor negri [i ap`s`tori ai suferin]elor. Dar
orice \nceput are [i sf=r[it... Dincolo de nori e soarele... Dincolo
de suferin]` [i rabdare e dragostea lui Dumnezeu. {i c=nd norii
se risipesc r` m=ne soarele li mpede [i str`lucitor. La fel a fost
109
r`spl`tit` suferin]a [i r`bdarea lui Iov, cu dragostea lui Dumne-
zeu, cu bel[ugul de binecuv=nt`ri rev`rsate asupra lui. Mult
mai multe [i mai durabile ca \nainte. {i-a v`zut ur ma[ii la a
patra genera]ie, deoarece a trìt dup` aceea \nc` 140 de ani. |
nc` 140
de ani pe p` m=nt [i o ve[nicie \n cer l=ng` Domnul sù iubit,
purt=nd \n locul durerii, cununa biruin]ei.
Dup` cu m am v`zut, cartea Iov ne prezint` un model de r`bdare
\n suferin]` [i de \ncredere \n Dumnezeu. Iov a fost co mp`ti
mit
[i m=ng=iat de prieteni, care nici ei nu-[i puteau explica de
unde
vine at=ta suferin]` [i at=ta insucces \n via]a unui o m drept \n
fa]a lui Dumnezeu. Chiar so]ia lui v`z=ndu-l \n ce stare a ajuns
[i nez`rind nici o salvare, \n loc s`-l \ncurajeze, \i spune:
„bleste m` pe Dumnezeu [i mori“. Nu-i mai acord` nici o alt`
[ans` suferin]ei lui zdrobitoare, dec=t moartea. Dar nu, el r`
m=ne cu privirea spre cer, [i \n loc s` bleste me pe
Dumnezeu, el \l binecuv=nteaz` spun=nd: „ D o m nul a dat, D
o m nul a luat, fie nu mele Domnului binecuv=ntat!“ [i Domnul
nu l-a uitat, nici nu
l-a p`r`sit. {i-a \ntors din nou fa]a spre e l, [i suferin]ele lui tragice
s-au transfor mat \n izb=nd` [i binefaceri. Biruin]a asupra
ispitei
\i aduce bel[ug [i m ult` \ndestulare, f`c=ndu-l m ai fericit
ca
\nainte, iar pentru noi to]i r` m=ne un model de r`bdare \n
suferin]` [i \ncredere \n Dumnezeu.

Citi]i \ntreaga carte Iov din Sf=nta
Scriptur`.
9. Aplicarea
S` nu uit` m niciodat` c=nd ne afl` m \n suferin]` pilda vie]ii pe
care ne-a dat-o Iov. {i dac` sunte m drep]i \n fa]a lui
Dumnezeu, s` nu ne pierde m niciodat` \ncrederea \n iubirea
[i bun`tatea P`rintelui ceresc.
Biserica Ortodox` face po menirea dreptului Iov la 6 mai.

- Profe]ii Ilie [i Elisei
Capitolul unu
-
l. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
110


|n lec]ia trecut` ne-a m referit la profe]ii Vechiului Testa ment
[i a m v`zut c` ei au fost oa m enii lui D u m nezeu [i
slujitori ai drept`]ii, ap`r`tori ai credin]ei \ntr-un singur D
u m nezeu [i vestitori ai venirii M=ntuitorului ca s` ne
izb`veasc` din p`catul
str` m
o[esc.

Azi ne vo m referi la unul din profe]i [i anu me la Ilie [i la
ucenicul sù Elisei ur m`rind puterea credin]ei [i a rug`ciunii.

Ilie a fost profet \n vre mea regelui Ahab. Acesta era c`s`torit
cu Isabela, fiica regelui Sidonului. Isabela nu-l cuno[tea pe
Dum- nezeu. Ea se \nchina zeului Baal, pentru care a zidit \n
Sa maria un te m plu m are, \n care a pus 450 de preo]i. Iar
preo]ii care
sl`veau nu m ele adev`ratului D u m nezeu al lui Israel au
fost omor=]i.
Proorocul Ilie era din T eba G alaadului. D u m nezeu
care cuno[tea ini ma rea a lui Ahab [i a so]iei sale, l-a tri mis pe
Ilie s` le spun` c` \n anii ur m`tori nu va mai ploua [i nici rou`
nu va mai fi dec=t atunci c=nd va spune el. Aceasta le era
pedeapsa pentru \nchinarea la zeul Baal. A[a s-a [i \nt=
mplat. Trecur` zilele [i nici o pic`tur` de ap` n-a udat p`
m=ntul. |n fiecare zi soarele str`lucea pe cer, dogorind. N-a
trecut mult ti mp, p=n` ce toat` verdea]a a \nceput s` se usuce:
iarba, frunzele, florile, chiar
[i gr=ul. Astfel, oa menii nu mai aveau din ce s`-[i fac` p=ine,
iar foa metea se r`sp=ndi cu repeziciune la tot poporul. Starea
aceasta
l-a \nfrico[at pe regele A hab, d=ndu-[i sea m a c` Ilie a
avut dreptate \n ceea ce i-a co municat. Consider=ndu-l \ns`
vinovat pentru toate, a tri mis osta[i s`-l caute [i s`-l aduc`.
Solda]ii lui Ahab au str`b`tut ]ara \n lung [i-n lat, dar nu l-au
g`sit... dar nici ploaia nu venea.
111
S` vede m oare unde s-a ascuns Ilie? Dumnezeu \i spusese
c` dup` anun]area ve[tii ca va fi secet`, el s` se retrag` \ntre
mun]i, la p=r=ul Cherit, unde nu-l puteau g`si solda]ii, [i unde
Dumne- zeu \l p`zea [i se \ngrijea s` aib` de toate: dor mea \ntr-
o pe[ter`, bea apa din p=r=u, iar m=ncarea i-o aducea un corb.
Aceast` pas`re mare [i neagr`, foarte rezistent` chiar [i pe vre
me de secet`, \i aducea \n cioc, o bucat` de p=ine sau de carne.
Seceta fiind mare a secat p=n` la ur m` [i p=r=ul l=ng` care
st`tea proorocul Ilie,
fiind astfel nevoit s` plece. Dar el [tia c` oriunde s-ar duce,
Dum- nezeu se va \ngriji s` aib` tot ceea ce i-ar fi necesar.
Ilie porni la dru m . Dup` o c`l`torie lung`, ajunse \n ]ara
\ndep`rtat` \n care-l tri mise Domnul, la poarta unui ora[. Era
\nsetat [i fl` m =nd. V `z=nd \n apropiere o fe m eie care
aduna frunze, o rug` s`-i aduc` pu]in` ap`. {i \nainte de a pleca
fe meia,
\i mai ceruse [i ceva de m=ncare. Dar fe meia era s`rac` [i nu
mai avea dec=t foarte pu]in` fìn` [i untdele mn, at=ta doar c=t
i-ar fi
trebuit s` fac` o p=ini[oar` pentru fiul ei. De unde, dar s` se
ajung` s`-i mai dea [i acestui o m fl `m=nd? Ilie a \nde mnat-o
s` mearg` acas` [i s` coac` aceast` p=ine pentru el [i apoi va
mai avea destul` fìn` [i untedele mn, c=t s` poat` m=nca ea [i
copilul
ei \n fiecare zi. Dumnezeu va avea grij` de aceasta. Fe meia nu-l
cuno[tea pe Dumnezeul lui Ilie, dar totu[i l-a crezut pe Ilie, [i a
f`cut dup` cu m i-a spus... {i a v`zut minunea \n fa]a ochilor
sì: dup` ce a copt p=inea pentru Ilie, \n ulciorul ei mai avea
destul c=t s` poat` coace p=ine pentru fiul ei [i apoi pentru ea
\ns`[i.
Ilie a r` mas astfel ad`postit \n casa ei, deoarece ea putea acu
m s`-i dea s` m`n=nce p=ine [i s` bea ap` pe s`turate.
Iat` \ns` c` \n una din zile, fiul fe m eii v`duve [i s`race,
\mboln`vindu-se, a murit. Mama era foarte nec`jit`. }in=ndu-[i
copilul \n bra]e \l striga pe nu me, dar degeaba; nu-i mai
r`spundea. T rebuia s`-l \ngroape [i nu-l va m ai vedea
niciodat`; va fi desp`r]it` de el pentru totdeauna. Iar ea r`
m=nea singur`... Lui Ilie i se f`cuse m are m il` de necazul
acestei fe m ei. L u=nd trupu[orul copila[ului din bra]ele mamei
sale, urc` la el \n ca mer`.
|l puse pe pat [i apoi \ngenunche. S-a rugat Domnului cu
credin]` puternic` \n bun`tatea [i dragostea Sa pentru oa meni.
El [tia c` dac` Domnul vrea poate s`-i redea via]a acestui
copila[, ca [i bucuria fe meii, care s-a \ncrezut \n El cu toate c`
nu-l cuno[tea. Dumnezeu, a ascultat rug`ciunea puternic` a lui
Ilie [i astfel,
copila[ul a \nviat. Ilie nu s-a \ndoit de aceasta, nici o clip` \n
rug`ciunea sa. Copilul \ncepe s` respire [i peste c=teva
momente
[i-a deschis ochii [i [i-a ridicat capul. Ilie l-a luat pe bra]e [i l-
a
Capitolul unu
112
\napoiat mamei sale, care [tia acu m c` fusese \nviat prin
puterea rug`ciunii lui Ilie c`tre Dumnezeu.
|n ti mpul c=t Ilie a stat \n acest loc (Sarepta Sidonului), \n
]ar` continua \ns` seceta necru]`toare. Erau aproape trei ani de
c=nd nu mai plouase. Pedeapsa pentru neascultarea lui Ahab
se apropia de sf=r[it, deoarece Dumnezeu \l tri mise pe Ilie \
napoi \n
]ara sa. Acum putea merge lini[tit \n fa]a regelui, [tiind c`
Domnul era cu el, veghind s` nu i se \nt= mple vreun rù...
A juns \n fa]a lui A hab, nu se las` i m presioat de m
=nia acestuia ci i-a spus ce trebuie s` fac`: s` adune poporul
evreu pe
un munte unde s` se ridice un altar de jertf` zeului Baal. {i
acolo Ilie va ar`ta tuturor c` D u m nezeul sù este cel
adev`rat
Fiind cu[i atotputernic, pe preo]ii
to]ii pe munte, care nuluitrebuie s`-l uites`niciodat`.
Baal trebuiau aduc` o
jertf`; la fel va face [i Ilie. Dar nu vor aprinde ce
Vor vedea to]i c` Domnul poate totul, \n ti mp Baalcinusepoate
jertfa, vor
ni mc.
ruga s` fie aprins` de Baal sau de Dumnezeu. Mai \nt=i \ncercar`
preo]ii lui Baal. Se rugau strig=nd [i i mplor=nd zeul s` tri mit`
foc pentru arderea jertfei. Au strigat ore \ntregi p=n` li s-a \n muiat
glasul, dar \n zadar, deoarece jertfa lor a r` mas ca \nainte. Apoi‚
a venit r=ndul lui Ilie. A construit un altar din dou`sprezece pietre
mari (dup` nu m`rul se min]iilor lui lsrael), a tìat ani malul de
jertf` \n patru p`r]i [i l-a a[ezat pe altar. A s`pat un [an] \n jur,
pe care l-a u mplut cu ap`. C=nd totul a fost gata aranjat, s-a rugat.
Dar el nu a strigat \n disperare ca profe]ii lui Baal. El a [tiut c`
D o m nul, ascult` rug`ciunea ini m ii sale, zic=nd: „ D oa m
ne,
D u m nezeul lui A vraa m , Isaac [i Iacob, arat` tuturor acestor
oa m eni c` T u e[ti singurul D u m nezeu adev`rat, iar eu sunt
credinciosul Tù. Poporul nu trebuie s` Te mai uite niciodat`.
R`spunde- mi Doamne, r`spunde- mi“. N-a fost nevoie s` se roage
mai mult, c` deodat` oa menii se traser` \napoi, speria]i fiindc`
c`dea foc din cer. Focul c`zu pe jertf`, iar jertfa \ncepu s` ard`
cu fl`c`ri mari. Domnul arse carnea [i fl`c`rile uscar` toat` apa
din groap`. O a m enii v`z=nd toate acestea, c`zur` la p` m =nt
strig=nd: „ Domnul este Dumnezeul. Lui trebuie s` ne \nchin` m“.
Dup` ce plecar` oa menii, Ilie mai r` mase pe munte [i se rug`. Se
rug` lui D u m nezeu s` tri m it` ploaie pe p` m =nt, cu aceea[i
credin]` puternic`, cu care s-a rugat pertru via]a copilului fe meii
v`duve [i pentru focul din cer destinat arderii jertfei. Desigur c`
Domnul i-a ascultat rug`ciunea [i de ast` dat`, tri mi]=nd ploaia
binef`c`toare, at=t de dorit` [i de a[teptat`. Cur=nd a rodit [i
gr=ul [i oa menii aveau hran` din bel[ug. {i ei [tiau c` toate sunt
de la Domnul prin grija, dragostea [i mila Sa.
113
Via]a pe p` m=nt a proorocului Ilie a avut un sf=r[it
deosebit fa]` de cea a tuturor oa menilor. {i anu me, dup` ce [i-
a l`sat ca urma[ pe Elisei, a fost ridicat la cer pe un car de foc
tras de patru
cai. Prin puterea rug`ciunilor sale, E lisei a f`cut [i el m
ulte minuni ase menea lui Ilie.
A venit la Elisei chiar [i c`petenia o[tirilor \ mp`ratulul
Siriei, Neeman. Acesta era foarte bogat, dar cu toate acestea era
nefericit: suferea de lepr`. Auzind de puterea lui Elisei, a venit la
el aduc=nd multe daruri. Elisei i-a trans mis prin sluga sa, s`
intre de [apte ori \n apa Iordanului. A scult=du-l, N ee m an
a ie[it co m plet vindecat. A dorit s`-l r`spl`teasc` pe Elisei,
dar acesta considera ca lui D u m nezeu trebuiesc adresate m
ul]u m irile, deoarece Nee man s-a vindecat prin puterea Sa.
Intui]ia Se va ar`ta tabloul ridic`rii lui Ilie la cer.
V`z=nd faptele minunate s`v=r[ite de Ilie ca profet al Dumne-
zeului celui viu [i apoi ale lui Ellisei, ur ma[ul sù, ne \ntreb` m
cu ce putere au s`v=r[it ei aceste fapte? ( Desigur nu cu puterea
lor, fiindc`‚ ei erau oa meni ca fiecare din noi, ci cu puterea lui
Dumnezeu care i-a [i ales ca prooroci ai Sì). Dar ei cu m s-au
apropiat de Dumnezeu ca s` pri measc` puterea Lui, sau ca s`
duc` la \ndeplinire misiunea \ncredin]at` lor de Dumnezeu? (
Cu rug`ciunea pornit` dintr-o credin]` sigur`, sincer` [i
puternic`
\n Dumnezeul cel adev`rat [i viu). Am v`zut c` [i proorocii
zeului Baal s-au rugat [i \nc` foarte mult, dar rug`ciunea lor a
pri mit r`spuns? ( Nu putea pri mi r`spuns, fiindc` nu avea de
unde. Baal era un idol [i noi a m v`zut c=nd a m vorbit despre
idoli c` sunt ni[te \nchipuiri ale min]ii o mene[ti. „ Ei nu sunt
ni mic \n lu me“, spune Sf=ntul Apostol Pavel. Apoi,
rug`ciunea lor nu a pornit dintr-o credin]` vie, ci a
constituit o repetare stereotip` [i mecanic` a unora [i
acelora[i cuvinte. A fost deci o rug`ciune
8. Aplicarea
V`z=nd puterea credin]ei [i a rug`ciunii lui Ilie [i Elisei, s` le
im it` m acest m od de a se \nchina P`rintelui ceresc [i
atunci cererile ne vor fi \ mplinite. {i pentru a avea \n apropiat`
aten]ie
credin]a [i rug`ciunea plin` de putere a proorocului Ilie, Bise-
rica noastr` \i \nchin` po menirea cu s`rb`toare la 20 iulie. Iar
mul]i dintre credincio[i \i [i poart` nu mele.
Capitolul unu
114
-
Se va citi din, Sf=nta Scriptur` despre via]a [i activitatea profe]ilor
Ilie [i Elisei, la III Regi, cap. 17–22 [i I V Regi 1–6.
Iona [i ninivitenii

cuno[tin]ele anterioar e
Dup` ridicarea cu trupul la cer a profetului Ilie, activitatea sa a
fost continuat` \n regatul Israel de c`tre ucenicul acestuia, Elisei.
{irul profe]ilor prin care Dumnezeu co munic` poporului voia Sa
[i planul m=ntuirii noastre a continuat [i dup` Elisei, \n regatul
Israel profe]ind \nc` trei prooroci: Osea, Amos [i Iona.
Numele lui Iona \nsea mn` „poru mbel“. Era fiul lui
Amitai. A profe]it \n ti mpul do mniei regelui Ieroboa m al II-
lea, fiul lui Ioa[. La sf=r[itul do mniei acestuia Dumnezeu l-a
tri mis pe Iona
\n cetatea Ninive, ca s` predice poporului pocìn]a.

|n cele ce ur meaz` ne vo m referi la Iona [i
ninivitenii.
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor c uno[tin]e

Ninive era capitala Asiriei. Aceasta era o cetate foarte mare,
c=t trei zile de mers. To]i oa menii cet`]ii erau foarte
p`c`to[i, iar Dumnezeu a hot`r=t s`-i piard`. Dar \n marea Sa
bun`tate a vrut s` le mai dea o [ans`, s`-i avertizeze de pieirea
ce se va abate
asupra lor peste 40 de zile. |n acest scop l-a ales pe Iona ca
mesager al Sù. Dar el a refuzat s` \ndeplineasc` aceast`
misiune. S-a dus la Iope (azi Iafa) de unde a luat o corabie c`tre
Tar[i[. A crezut c` astfel se poate ascunde de fa]a lui Dumnezeu
[i se poate
115
sustrage dup` bunul plac atunci c=nd Domnul sù are nevoie de
el. Dar Dumnezeu este prezent pretutindeni [i [tie tot ce g=ndi
m [i face m fiecare dintre noi.
C orabia \n care s-a urcat Iona, plutea pe apele m
`ri i parcurg=nd dru mul at=t de cunoscut marinarilor. Deodat`
\ns` s -a iscat un v=nt puternic care ridica valuri mari, gata s`
r`stoarne corabia. To]i c`l`torii au \nceput s` strige c`tre du
mnezeii lor, cer=nd \ndurare. Doar Iona s-a retras [i a ador
mit. V`z=nd c` furtuna nu se opre[te, marinarii au tras la sor]i
s` afle din a cui vin` se \nt= mpl` aceast` groz`vie, iar sor]ii
au c`zut pe Iona.
|ndat` dup` ce l-au aruncat \n valuri, furtuna s-a oprit. Chiar
dac` Iona a fost nesupus [i neascult`tor, Dumnezeu \l iubea, [i
pentru salvarea lui a tri mis un pe[te mare (chit), care l-a \
nghi]it. Trei zile [i trei nop]i a stat \n p=ntecele pe[telui. Iona a
si m]it c=t de iubitor [i de bun este Domnul cu el, cu toate c` nu
merita. S- a rugat cer=nd iertarea [i ocrotirea Sa [i pe mai
departe. A [tiut c` salvarea poate veni nu mai de la Dumnezeu
[i s-a hot`r=t s` -L asculte [i s` mearg` la Ninive. D u m n
ezeu a f`cut ca pe[tele s` -l arunce pe Iona la mal. Atunci
profetul a vestit ninivitenilor c` se va abate pieirea asupra lor.
Cetatea le va fi distrus` peste
40 de zile, dac` nu-[i schi mb` felul p`c`tos de via]` [i dac` nu
se \ndreapt` pe dru mul cel bun, pl`cut lui Dumnezeu. Vestea a
ajuns p=n` la \ m p`rat. L a porunca sa, [i \ m preun` cu el,
to]i oa menii din Ninive cu copiii [i vitele lor au postit, s-au
acoperit
cu saci [i [i-au turnat cenu[` \n cap dup` obiceiul vre mii [i al
locului.
Dum nezeu a auzit rug`ciunile lor [i a v`zut starea lor de
pocìn]`. I-a p`rut rù de ei [i a renun]at la ni m icirea cet`]ii
Ninive. Iona s-a sup`rat [i s-a si m]it u milit c` Dumnezeu nu a
distrus cetatea, cu m spusese el ninivitenilor. S-a dus la
marginea cet`]ii [i [i-a f`cut o colib` care s`-l ad`posteasc` de
ar[i]`. Dum- nezeu \ns` \l ocrotea [i a f`cut s` creasc` un vrej
de ricin care s` -i ]in` u mbr`. Iona s-a bucurat, dar noaptea un
vier me a ros planta [i aceasta s-a uscat. Sup`rarea [i revolta au
pus st`p=nire
pe ini ma sa, \nc=t \[i dorea moartea, c=nd a r` mas iar`[i \n
soarele
[i v=nturile pustiului.
Dumnezeu \i arat` astfel lui Iona c` dac` el s-a nec`jit pen-
tru un vrej de ricin, pentru care nu a trudit, cu m putea El s` nu
se milostiveasc` de cei 120 de locuitori ai cet`]ii Ninive? Dar
pentru iertare trebuie pocìn]`. Ninivitenii au \n]eles aceasta
[i au
fost salva]i de Dumnezeu. D up` c u m v ed e m , \ n
c a r t e a profetului Iona nu g`si m nici o profe]ie despre M
esia. D ar r`m=nerea lui \n p=ntecele chitului trei zile [i trei
nop]i are o
Capitolul unu
116
profund` se mnifica]ie mesianic`, la care se refer` M=ntuitorul \n
replic` celor ce \i cereau se mn, ca s` cread` \n El. Domnul arat`
c` se m nul cel m ai grìtor poate fi re m arcat prin analogie
cu [ederea lui Iona \n p=ntecele chitului \n: „Precu m Iona a
fost \n p=ntecele chitului trei zile [i trei nop]i, a[a va fi Fiul
Omului \n ini ma p` m=ntului trei zile [i trei nop]i. B`rba]ii
din Ninive se vor scula la judecat` cu nea mul acesta [i \l vor
os=ndi, c`ci ei
s -au pocìt la propov`duirea lui Iona. {i iat`, mai mult
dec=t
Iona este aici“ ( M atei 12, 41–
41).
Unde a activat Iona ca profet? (|n regatul Israel). C=nd? (Pe ti
mpul regelui Ieroboa m al II-lea, fiul lui Ioa[). Ce misiune i-a \
ncredin]at D u m nezeu lui Iona? ( C a s` predice
ninivitenilor, care se ad=nciser` \n p`cate grele, c` dac`
nu se vor abate de la
nelegiuirile lor, Dumnezeu va ni mici cetatea). Se supune Iona
poruncii lui Dumnezeu? ( Nu se supune. El a luat o corabie ca s`
mearg` \n alt` parte). S-a putut abate Iona de la fa]a lui
Dumne- zeu [i de la \ mplinirea poruncii Lui? ( Nu s-a putut
abate). Cum \l
conduce D u m nezeu la m isiunea pe care i-a \ncredin]at-o?
(Aduc=nd furtun` pe mare, iar Iona fiind g`sit vinovat, a fost
aruncat \n valuri, spre pieire). L-a p`r`sit Dumnezeu? ( Nu l-
a p`r`sit, ci a f`cut \n a[a fel \nc=t s` fie \nghi]it de un pe[te
uria[
(chit), unde a stat trei zile [i trei nop]i, ti mp \n care [i-a putut
da sea ma c` destinul vie]ii sale depinde de Dumnezeu). Dup`
ce pe[tele l-a aruncat la m al, ce s-a \nt= m plat? (Iona s-a
dus \n Ninive, a predicat pocìn]a, tot poporul s-a \ndreptat [i
astfel
cetatea a fost salvat`). Ce se mnifica]ie mesianic` are [ederea
lui Iona \n p=ntecele chitului? ({ederea M=ntuitorului \n
morm=nt [i \nvierea Sa).
8. Aplicarea
Biserica face po menirea profetului Iona \n ziua de 21 septe
mbrie a fiec`rui an, spre a ne \nv`]a c` totdeauna trebuie s` \
mplini m voia lui Dumnezeu, deoarece cu fiecare dintre noi El
are un plan [i ne \ncredin]eaz` o misiune sf=nt`.
--
117
Profetul Daniel \n Babilon
1. Organizarea
pentru clas`

Dup` felul \n care [i-au scris cuv=nt`rile, profe]ii Vechiului
Tes- tament se \ mpart \n profe]i scriitori [i nescriitori.
Cunoa[te m pe Ilie [i Elisei ca cei mai mari profe]i nescriitori.
Dup` extensiunea scrierii lor, profe]ii V echiului T esta m ent
se \ m part \n dou` categorii: profe]i mari [i profe]i mici.
Profe]ii mari sunt \n nu m`r de patru: Isaia, Iere mia, Iezechiel [i
Daniel. Ei au trìt \n vre muri diferite [i au \ndeplinit misiuni
diferite, dar au \n co mun vestirea ti m purilor m esianice, care
vor schi m ba chipul lu m ii [i via]a oa menilor.

|n cele ce ur meaz` ne vo m referi la un aspect de mare i
mportan]`
din via]a profetului Daniel, [i anu me: Daniel \n
Babilon

Numele lui Daniel se t`l m`ce[te din li mba ebraic` cu: „judec`
- torul meu este Dumnezeu“, sau: „ap`r`torul meu este
Dumne- zeu“. Daniel era din tribul lui Iuda [i provenea din nea
m regesc.
S-a \nt= mplat c` Nabucodonosor, \ mp`ratul Babilonului,
a cucerit Israelul \n al treilea an de do mnie a lui Ioiachi m, \n
anul
605 \n. Hs. El a dat porunc` s` i se aduc` la palat „ni[te tiner i
f`r` vreun cusur trupesc, fru mo[i la chip, \nzestra]i cu \n]elep-
ciune \n orice ra m ur` a [tiin]ei, cu m inte ager` [i
pricepere“ (Daniel 1, 4). Nabucodonosor dorea s`-i ]in` la
palat, s`-i \nve]e
l i m b a ca l d e i l or, ca ap oi s ` de vi n ` fun c ]i o na ri \ n
sl u j b a
\mp`ratului. Printre ace[ti tineri era [i Daniel, c`ruia c`petenia
famenilor dreg`tori i-a pus nu mele Belt[a]ar. Cu el mai erau \
nc` trei tineri: Anania, Misael, [i Azaria. | mp`ratul \nsu[i se \
ngrijea de bun`starea vie]ii lor. Daniel [i prietenii lui au
refuzat \ns` carnea provenit` din ani malele pe care Legea lui
Dumnezeu le considera „necurate“, [i s-au \n]eles cu un
servitor s` le preg`teasc` nu m ai zarzavaturi [i legu m e. D
up` zece zile de
Capitolul unu
118
ali menta]ie vegetal`, tinerii din Israel ar`tau mai bine [i
erau mai s`n`to[i dec=t co mesenii \ mp`ratului, care consu mau
carne [i vin.
Dumnezeu se \ngrijea de ei chiar dac` erau \n Babilon. I-a
\nzestrat cu \n]elepciune [i pricepere pentru tot felul de
scrieri.
|n mod special, „a f`cut pe Daniel priceput \n toate vedeniile [i
toate visele“ ( Daniel 1, 17).
|ntr-o noapte, Nabucodonosor a avut un vis ciudat, pe care
nici un \n]elept al Babilonului nu l-a putut t`l m`ci. Doar
Daniel a reu[it s`-l deslu[easc`. Pentru aceasta, el a fost nu mit
loc]iitor al regelui, iar cei trei prieteni ai sì, ad ministratori ai
Babilonului. D esigur c` aceste \nt= m pl`ri au st=rnit
invidia sfetnicilor
\ m p`ratului. A stfel, au pl`nuit s`-l pun` pe D aniel la
grea
\ncercare. Au f`cut \n a[a fel \nc=t au fixat o lege prin care to]i
erau obliga]i s` se \nchine statuii regelui. Doreau ca prin
aceasta evreii s` fie acuza]i de nesupunere, [tiut fiind c` ei nu se
\nchinau
dec=t singurului Dumnezeu viu [i adev`rat. Desigur c` Daniel [i
cei trei prieteni ai sì au refuzat s` se \nchine unui idol. Drept
pedeaps`, au fost arunca]i \ntr-un cuptor cu foc. Credin]a lor \n
dragostea [i grija lui Dumnezeu era mare iar puterea Sa ur ma
s`
se arate [i \n aceast` situa]ie. Un \nger tri mis de Dumnezeu a
pref`cut focul \n rou`, pentru ca trupurile lor s` nu fie v`t` mate.
Astfel, to]i babilonienii au ajuns s`- L sl`veasc` pe Dumnezeul
lui Israel, iar Daniel a r` mas \n \nalta func]ie, tot ti mpul
vie]ii lui Nabucodonosor.
Ultimul rege babilonian a fost Bel[a]ar. |n ti mpul unui
osp`] a v`zut pe perete o m=n` misterioas` care a scris ur
m`toarele cuvinte: „ mene, mene, techel, ufarsin“. |nspì m=ntat,
regele vrea s` cunoasc` mesajul acestor cuvinte. Din nou, nu
mai Daniel le-a descoperit \n]elesul, t`l m`cindu-le astfel: „
Mene“ \nsea mn` c` Dumnezeu a nu m`rat zilele regatului tù
[i i-a adus sf=r[itul.
„Techel“ se refer` la rege, care a fost c= nt`rit [i g`sit gol
(u[or).
„Ufarsin“ \nsea mn` c` regatul va fi \ mp`r]it [i va fi dat
mezilor [i per[ilor. T`lm`cirea lui Daniel s-a \ mplinit \nc` din
acea noapte. Babilonul este ocupat de per[i, iar regele a fost
ucis. Darius, regele m ezilor, nu-l cuno[tea pe D aniel [i nu
auzise despre minunile pe care le f`cuse Dumnezeu cu ale[ii
Sì. Darius vroia s` impun` credin]` [i supunere fa]` de idolii
poporului sù. Daniel a refuzat din nou, [i din porunca regelui
a fost aruncat \ntr- o groap` cu lei, acoperit` cu o piatr` mare
[i pecetluit` cu inelul regelui. Dar dragostea lui Dumnezeu
pentru ale[ii Sì nu poate
fi oprit` de ni meni [i de ni mic. |n calea puterii Sale nu pot
fi
119
puse stavile de nici un fel. El este totdeauna [i \n orice loc cu
cei ce- L iubesc cu o ini m` curat` [i sincer`.
Astfel, c=nd Darius a venit a doua zi s` vad` ce s-a \nt=
mplat, l-a g`sit pe Daniel nev`t` mat de fiarele s`lbatice. Leii
nici nu s -au atins de el. D arius a dat slav` D um nezeului
celui viu [i adev`rat [i a poruncit: „...\n toat` \ntinderea \
mp`r`]iei mele, oamenii s` se tea m` [i s` se \nfrico[eze de
Dumnezeul lui Daniel. C`ci El este Dumnezeul cel viu, [i El
dìnuie[te ve[nic; \ mp`r`]ia Lui nu se va ni micii niciodat` [i
st`p=nirea Lui nu va avea sf=r[it“ (Daniel 6, 26).
Dup` moartea lui Darius – Medul, Cirus, regele per[ilor, d`
edictul de eliberare a evreilor. Ace[tia se puteau re\ntoarce \n
patria lor. Robia lor de 70 de ani, prezis` de profetu l Iere mia, a
luat sf=r[it. Fiind \naintat \n v=rst`, Daniel a r` mas pe mai
departe pe l=ng` Cirus, afl=ndu-se sub ocrotirea Dumnezeului
celui viu [i profe]ind despre ti mpurile mesianice.
Profetul Daniel vestind venirea lui Mesia, a precizat chiar
ti m pul \n care se va na[te, [i anu m e dup` trecerea a 70 de
s`pt` m=ni de ani de la zidirea cet`]ii sfinte. {i profe]ia s-a \ mplinit
\ntoc mai. Profetul Daniel vorbe[te [i despre „Fiul Omului“, c`ruia
„Cel vechi \n zile“ i-a dat toat` slava, puterea [i \ mp`r`]ia ce nu
va avea sf=r[it. Daniel se va referi apoi [i la judecata universal`,
c=nd to]i cei mor]i se vor scula din ]`r=n`, unii spre via]`, iar
al]ii spre os=nda ve[nic`.
C =nd a activat profetul D aniel? (|n ti m pul robiei
babilonice, prezis` de profetul Iere mia, care a durat 70 de ani).
Unde a activat Daniel? (|n Babilon). La ordinul c`rui \ mp`rat
a ajuns el aici? (La cererea lui Nabucodonosor, mai mul]i
tineri evrei \n]elep]i, pricepu]i [i ageri la minte sunt du[i \n
Babilon. Aici sunt instrui]i
\n cunoa[terea [tiin]elor [i ajung de mnitari la curtea regal`).
Cum au fost privi]i de cei din jur? ( Cu invidie [i du[ m`nie). Au
renun]at ei la Legea lui Dumnezei? ( Nu au renun]at). Au avut
de suferit? (Da. Au fost arunca]i \ntr-un cuptor de foc [i \n
groapa cu lei, dar D u m nezeu i-a salvat). C e influen]` au
avut aceste fapte m inunate asupra conduc`torilor
poporului? ( A u recunoscut puterea Dumnezeului celui viu [i
adev`rat). Profe]iile mesianice ale lui Daniel la ce se refer`? (
El a ar`tat data exact` a venirii lui Mesia, a profe]it apoi despre
\ mp`r`]ia Fiului Omului [i despre judecata universal`, ur mat`
de \nvierea celor drep]i [i os=nda celor rì).
Capitolul unu
120
8. Aplicarea
Biserica face po menirea profetului Daniel \n fiecare an, la data
de 17 dece mbrie, r` m=n=nd pentru to]i credincio[ii un model
de credin]` vie [i nestr` mutat` \n puterea Dumnezeului celui
viu [i adev`rat, care niciodat` nu p`r`se[te pe cei care \i
-
slujesc cu
devota ment, cu r=vn`, cu pricepere [i cu jertfirea de
sine.
ai lui Dumnezeu [i ap`r`tori ai drept`]ii

Profe]ii Vechiului Testament – oameni
sociale
l. Rug`ciunea la intrarea \n clas`

Am v`zut din lec]iile trecute c` nu totdeauna poporul lui Dum-
nezeu, Israel s-a dovedit p`str`tor al voii [i poruncilor Sale. De
pild`, c`nd au peregrinat \n pustiu spre }ara F`g`duin]ei [i-au
creat idoli, [i s-au dedat la f`r`delegi, refuz=nd astel s` se \nchine
[i s`- L cinsteasc` pe adev`ratul Dumnezeu. La fel s-au
manifestat de multe ori [i dup` ce s-au a[ezat \n P` m=ntul
f`g`duit. {i aceasta m ai ales \n perioada nu m it` a „regilor“,
ur m `toare celei a
„judec`torilor“, c=nd regii au i m pus poporului cultul zeilor
p`g=ni, trìnd \n tot felul de f`r`delegi, iar poporul afl=ndu-se \
n mizerie [i ruin` material`, ab`t=ndu-se de la voia [i Legea
lui D u m nezeu, [i-au m anifestat ne m ul]u m irea printr-o
serie de revolte...

Dar Dumnezeu nu l-a l`sat pe Israel, poporul [i copilul Sù \n
p`r`sire, tri mi]`ndu-i profe]i care s` restabileasc` ordinea moral`
121
[i social`. |n cele ce ur meaz` ne vo m referi la Profe]i ca oa
meni ai lui Dumnezeu [i ap`r`tori ai drept`]ii sociale.

Cuv=ntul „profet“ \nsea mn` a vorbi \n locul altcuiva; a interpreta
cuvintele lui. Astfel, profe]ii vorbesc \n nu mele lui
Dumnezeu, ca [i cu m Dumnezeu \nsu[i ar vorbi. Ei sunt nu
mi]i [i „gura lui Dumnezeu“ (Exod 4, l0–l2), ca [i cu m
Dumnezeu vorbind cu ei fa]` c`tre fa]`, le-a dat capacitatea [i
caliatea de a fi solii, sau mesagerii, sau tri mi[ii lui Dumnezeu.
Ei au fost deci oa menii lui Dumnezeu, fiindc` Dumnezeu \[i
face cunoscut` prin ei voia Sa. De aceea, ei sunt ale[i direct de
Dumnezeu. Ei ne m`rturisesc c` slujirea lor reprezint` o che
mare tainic` din partea lui Dumne- zeu: „ Eram p`stor —
spune unul dintre ei — [i de la tur m` m-a luat Domnul [i mi-a
zis: du-te [i porunce[te \n poporul meu Is- rael“ ( Amos 7, l5).
Altul ne m`rturise[te la fel: „ A fost cuv=ntul Domnului c`tre
mine [i mi-a zis: \nainte de a te fi z` mislit te-a m sfin]it [i te-a m
r=nduit prooroc pentru popoare. Iar eu a m r`spuns: O, Doa mne
Dumnezeule, eu nu [tiu s` vorbesc pentru c` sunt
\nc` t=n `r. Domnul \ns` mi-a spus: s` nu zici „sunt \nc` t =n`r ,
c`ci la c=]i te voi tri mite, la to]i vei merge [i tot ce-]i voi
porunci vei spune. S` nu te te mi de d=n[ii, c`ci Eu sunt cu
tine ca s` te izb`vesc, zice Domnul. {i Domnul mi-a \ntins
m=na, mi-a atins
gura [i mi-a zis: iat`, a m pus cuvintele mele \n gura ta!“ (Iere
mia l, 4–9). Am v`zut din lec]iile trecute c` [i Moise a avut o
astfel de che mare din partea lui Dumnezeu [i el a ezitat la \
nceput, dar Dumnezeu l-a \ mb`rb`tat, i-a dat curaj, i-a dat
putere [i a g`sit mijlocul de a putea \ndeplini misiunea \
ncredin]at` (ajutat fiind de A aron).
Ne-am putea pune \ntrebarea: de ce Dumnezeu nu a co
municat direct oa m enilor voia Sa [i planurile Sale? D u m
nezeu este Creatorul nostru, P`rintele nostru bun [i iubitor, dar
El se afl` \n str`lucirea Sa spre care ochiul o menesc nu poate
privi, dup` cu m am v`zut c` i s-a \nt= mplat lui Moise pe
Horeb. De aceea, dac` ne a minti m de lec]ia referitoare la
crearea lu mii, re]ine m faptul c` Dumnezeu a creat lu mea prin
cuv=nt. Iar profe]ii sunt anu me ale[i de Dumnezeu s` fie
vestitorii Cuv=ntului Sù. Iat` ce ne m `rturisesc profe]ii \n
acest sens: „Iat` — zice D o m nul — cuv=ntul Meu \l fac foc
\n gura ta [i pe poporul acesta le mne ca s`-l ard` focul acesta“
(Iere mia 5, l4); „ Nu este cuv=ntul meu ca un ciocan care sfar
m` st`nca?“ (Iere mia 23, 29). Astfel, Cuv=ntul lui Dumnezeu
spus prin prooroci r` m=ne o realitate ve[nic` \n
Capitolul unu
122
fa]a lucrurilor trec`toare: „Iarba se usuc`, floarea cade, dar
Cuv=ntul Domnului r` m=ne \n veac“ (Isaia 40, 8). Pe de alt`
parte, Cuv=ntul lui Dumnezeu co municat prin profe]i aduce
road` \n via]a celor ce-l ascult`: „ Cuv=ntul Meu ce iese din
gura Mea nu se \ntoarce la Mine f`r` rod, ci va face voia Mea
[i va \ mplini planurile mele“ (Isaia 55, 11) .
Dar Cuv=ntul lui Dumnezeu trans mis prin profe]i nu
anuleaz` personalitatea celui ce-l trans mite. Ca dovad` este
faptul c` dac` citim \n Vechiul Testament vede m c` fiecare carte
profetic` poart` amprenta celui care a scris-o, a descoperirii lui
Dumnezeu pe de o parte, [i a modului de redare specific
personalit`]ii profetului.
Profe]ia \n Vechiul Testa ment nu era per manent` ca
preo]ia [i nu era legat` de un anu mit trib sau stare social`.
Dup` cu m am v`zut, Amos a fost p`stor; Iere mia [i Iezechiel au
fost fii de preo]i;
Isaia a fost de nea m nobil [i a devenit de mnitar la curtea
regeasc`. Darul profe]iei nu a fost rezervat nu mai b`rba]ilor, ci [i
fe meilor. (Debora, Hulda).
Profetis m ul \ncepe cu M oise [i se \ncheie cu M
aleahi, nu m`r=ndu-se 48 de profe]i [i 8 profetese. Profe]ii se \
mpart \n dou` categorii: profe]ii vechi, nescriitori, care aveau
misiunea
de a \nv`]a, co munic=nd voia lui Dumnezeu conte mporanilor prin
viu grai; [i profe]i scriitori sau prof e]ii noi. Ace[tia se \
mpart, dup` extensiunea operei scris` de ei, \n dou` categorii: 4
profe]i mari [i l2 profe]i mici. Pri mul profet scriitor a fost
Amos (ca m prin 760 \n. Hs.), continu=ndu-se apoi profetis mul
scris \nc` dou ` secole, [i \ncet=nd odat` cu venirea evreilor din
exilul babilonic
(care a durat ca m o ju m `tate de veac: 586–539). |n
epoca elenistic` ce a ur mat, se putea auzi regretul: „nu mai este
nici un prooroc!“ (Psal mul 74, 9).
Profe]ii au fost \n pri mul r=nd [i \n esen]` vorbitori, [i nu
scritori. Dumnezeu i-a tri mis s` spun`, s` co munice. Dar,
dup` cu m am v`zut, unii dintre ei, din porunca lui Dumnezeu,
au l`sat
\n scris [i pentru ur ma[i, pentru viitor, ceea ce au co municat
mai
\nt=i prin viu grai.
|n general cuv=nt`rile profe]il or aveau un dublu aspect. |n
pri mul r=nd un caracter m=ng=ietor. Ei ar`tau c` exist` un
singur Dumnezeu adev`rat, c`ruia trebuie s` ne \nchin` m [i s`- L
cinsti m ca pe P`rinele nostru, fiindc` to]i sunt copiii (fiii) L
ui. T o]i oa menii sunt deci egali. Aceasta \nsea mn` c` to]i
trebuie s` se bucure de via]`, ca dar al lui Dumnezeu, f`r` nici
o deosebire. Profe]ii m =ng=ie astfel pe cei nevoia[i,
nedrept`]i]i, asupri]i, v`duva [i orfanul , s`racul [i cel obidit.
123
|n al doilea r=nd, predica profe]ilor era m ustr`toare ,
dojenitoare; mai \nt=i pentru cei ce nu \ mplineau Legea lui
Dum- nezeu [i s`v =r[eau tot felul de f`r`delegi \ mpotriva
voin]ei lui Dumnezeu .„ Aduce]i-v` a minte — spunea Domnul
prin unul din profe]i — de Legea lui Moise, slujitorul Meu pe
care i-a m dat-o cu porunc` pe muntele Horeb pentru tot
Israelul, cu or=nduirile
[i \ndrept`rile ei“ ( Maleahi 3, 22). |n special glasul profe]ilor
se
ridic` cu t`rie spre a conda mna trufia, luxul, desfr=ul, l`co
mia, ca [i abuzurile de tot felul ale regilor, de mnitarilor de
stat [i a celor \nst`ri]i, care asupreau pe s`raci, v`duve, pe
orfani, r`pind
ogoarele, lu=nd mit` [i ca m`t`; s`v=r[ind tot felul de
nedrept`]i...
|n felul acesta, profe]ii ca oa meni ai lui Dumnezeu sunt \n
acela[i ti m p [i slujitorii drept`]ii sociale: „|nv`]a]i s` face]i
binele, cùta]i dreptatea, ajuta]i pe cel ap`sat, face]i dreptate
orfanului, ap`ra]i pe v`duv`“ (Isaia l, l7), spune \n acest sens
at=t de clar unul dintre ei. Profe]ii sunt reprezentan]ii cauzei
celor
opri ma]i, ap`r`torii celor s`raci [i nedrept`]i]i, precu m [i hot`r
=]i adversari ai asupritorilor, pe care \i de masc` pe un ton
violent \n public, indiferent cine ar fi, de la rege, p=n` la ulti
mul o m care co m ite nedreptatea. D e aceea, m ajoritatea
profe]ilor, pentru
curajul de a de masca nedreptatea [i de a ap`ra pe cel nedrept`]it,
au fost persecuta]i [i conda mna]i la moarte, unii fiind uci[i \
n for m e dra m atice, precu m profetul Isaia, care a fost tìat
cu fer`strùl.
Mai mult dec=t at=t: dat fiind faptul c` [i actele religioase
deveniser` doar o for malitate, \n dosul c`rora se ascundeau faptele
de nedreptate social`, profe]ii iau atitudine [i \n acest sens: „ce-
mi folose[te mul]i mea jertfelor voastre, zice Domnul. M-am
s`turat de arderi de tot, cu berbeci [i de gr`si mea vi]eilor gra[i
[i nu mai vreau s=nge de tauri, de miei [i de ]api! Nu mai
aduce]i daruri zadarn ice! T`m=ierile \ mi sunt dezgust`toare;
Lunile noi, zilele de odihn` [i adun`rile de la s`rb`tori nu le
mai pot suferi. |ns`[i pr`znuirea voastr` e nelegiuire! Ur`sc
lunile noi [i s`rbatorile voastre sunt pentru mine o povar`.
Ajunge!“ (Isaia 1, l3–l6). Ceea ce cere Domnul de la
credincio[i este partea lùntric`. „Ini ma curat` [i s merit`
Domnul nu o va urgisi“, spune psal mistul. Adic`, sufletul curat,
plin de dreptate [i de mil` fa]` de se menul sù aflat \n nevoie
[i suferin]`. „ Mil` voiesc, dar nu jertf`“ ( Oseia 6,
6), spune at=t de clar unul din profe]i. Nici chiar rug`ciunea [i
postul nu-[i pot \ndeplini rostul lor duhovnicesc dec=t dac` sunt
ur m ate de faptele drept`]ii [i \ndur`rii. R ug`ciunea f`r` a
fi temeluit` pe dreptate nu se urc` spre cer: „ C =nd ridca]i
m=inile voastre c`tre Mine (rug=ndu-v`), Eu \mi \ntorc ochii \n
alt` parte,
Capitolul unu
124
[i c=nd \n mul]i]i rug`ciunile voastre nu le ascult. M=inile
voastre sunt pline de s=nge; sp`la]i-v`, cur`]i]i-v`! Nu mai
face]i rù
\naintea ochilor Mei. |nceta]i odat`!“ (Isaia 1, l5–l6) La fel [i
postul: „ Nu [ti]i voi postul care \ mi place? — zice Domnul.
Rupe]i lan]ul nedrept`]ii, dezlega]i leg`turile jugului, da]i dru
mul celor asupri]i [i sf` r=ma]i jugul lor. | mparte p=inea ta cu
cel fl` m=nd, ad`poste[te \n cas` pe cel s`r man, pe cel gol \
mbrac`-l [i nu te ascunde de cel de un nea m cu tine. Atunci lu
mina ta va r`s`ri ca zorile [i t` m`duirea ta se va gr`bi. Dreptatea
ta va merge \naintea
ta, iar \n ur ma ta slava lui Dumnezeu“ (Isaia 58, 6–
8).
Cine au fost profe]ii? ( Vestitori ai Cuv=ntului lui Dum
nezeu, sau oa meni che ma]i de Dumnezeu ca s` co munice
poporului voia [i planurile Sale). Cum se \ mpart profe]ii? (Se \
mpart \n: profe]ii vechi sau nescriitori [i profe]ii noi sau
scriitori. Ace[tia din ur m` au co municat cuv=ntul lui Dumnezeu
prin viu grai, apoi l-au l`sat
[i pentru ur ma[i \n scris). Cum se \ mpart profe]ii scriitori? (
Dup`
extinderea scrierii se \ mpart \n profe]i mari, \n nu m`r de
patru;
[i profe]i mici, \n nu m`r de doisprezece). Care este mesajul pe
care \l trans mit ei? ( Ei predic` credin]a \ntr-un singur
Dumne- zeu, adic` monoteis mul, \ mplirea Legii [i voii lui
Dumnezeu, m =ng=ind [i ap`r=nd pe cei opri m a]i, nevoia[i
[i asupri]i; [i mustr=nd pe cei ce au co mis tot felul de
nedrept`]i). Cum ne apar deci profe]ii? ( Ca oa meni ai lui
Dumnezeu [i slujitori ai drept`]ii sociale).

Se va citi din cartea profetului Isaia cap. VI, unde este
prezentat` slava D om nului, din care, versetul 3 a intrat \n
cultul Sfintei Liturghii, c=nt=ndu-se toc mai \naintea prefaceri
Sfintelor Daruri:
„Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt Domnul Savaot, plin este cerul [i p` m=ntul
de m`rirea Lui“. Se va re]ine acest verset.

--
125
Profe]ii mesianice \n Vechiul

Testa ment

Dup` c`derea o mului \n p`cat Dumnezeu nu l-a p`r`sit, ci per-
manent a vegheat, preg`tind un anu me popor, pentru ca \n el s`
vin` Izb`vitorul lu m ii. M ai m ult dec=t at=t, D u m nezeu
a co municat prin profe]i date foarte precise cu privire la
na[terea,
activitatea, precu m [i la \ntreaga oper` de m=ntuire s`v=r[it`
de
Fiul Sù \n lu me.

Vom vedea \n cele ce ur meaz` principalele profe]ii ale
Vechiului Testa ment privind via]a [i activitatea m=ntuitoare
s`v=r[it` \n lume de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat.

Chiar dac` au c`zut \n p`cat, Dumnezeu nu i-a l`sat pe oa meni
\n desn`dejde, ci le-a f`g`duit un M=ntuitor. Astfel, \n bleste
mul adresat de Dumnezeu [arpelui, se cuprinde [i pri ma veste
bun`:
„ V r`j m `[ie voi pune \ntre tine [i fe m eie, \ntre s` m =n]a ta
[i s`m=n]a ei; Acela (cel n`scut din fe meie) \]i va zdrobi capul,
iar
tu \i vei \n]epa c`lc=iul“ (Facerea 3,
15).
F`g`duin]a Izb`vitorului lu mii din p`cat r` m=ne o n`dejde
vie, ase menea unei raze de lu min` ce va preg`ti mereu
con[tiin]ele oa menilor \n a[teptarea lui Mesia, Unsul lui
Dumnezeu. Astfel, lui Avraa m, p`rintele poporului ales [i
„prietenul lui Dumne- zeu“, i se descoper` c` \ntru el „se vor
binecuv=nta toate nea murile p`m=ntului“ (Facerea 12, 3), ceea
ce \nsea mn` c` toate nea murile se vor izb`vi de p`cat prin
Mesia care se va na[te din se min]ia lui Avraa m. De aceea \
ns`[i schi mbarea nu melui sù, din „ Avram“
\n „Avraa m“, \l va defini ca p`rintele popoarelor. Astfel, lui
Isaac, dumnezeu repet` f`g`duin]a f`cut` lui Avraa m, tat`l sù, c`
„\ntru s` m =n]a ta se vor binecuv=nta toate nea m urile p` m
=ntului“
Capitolul unu
126
(Facerea 26, 4). F`g`dui n]a lui Dumnezeu devine [i mai
precis`, mai concret` atunci c=nd \i arat` lui Iacob, c` din se
min]ia fiului sù, Iuda, se va na[te Mesia: „ Nu va lipsi
sceptrul lui Iuda [i pov`]uitor din coapsele lui, p=n` ce va veni
| mp`ciuitorul ({ilo), [i de el vor asculta toate nea murile“
(Facerea 49, 10). Chiar [i p`g=nilor li se descopere Dumnezeu,
ar`t=ndu-le c` din se min]ia lui Iacob, nu m it [i Israel, se va
na[te M =ntuitorul lu m ii. Iat` profe]ia lui Valaa m: „|l v`d,
dar acu m \nc` nu este; |l privesc, dar nu de aproape; o stea
r`sare din Iacob; un toiag se ridic` din
Israel...“ ( Numeri 24,
17).
Mai t=rziu Dumnezeu \l va alege pe Moise ca eliberator al
poporului din robia egiptean`, el devenind \n acela[i ti mp
garantul
\mplinirilor mesianice. M oise \l va nu mi pe M esia
adev`ratul prooroc [i eliberator de sub st`p=nirea p`catului [i
a m or]ii, spun=nd: „Prooroc ese menea mie va scula ]ie Domnul
Dumnezeul tù din fra]ii tì, de acela s` asculta]i“ ( Deuterono
m 18, 15).
Dup` cu m vo m vedea, foarte multe profe]ii mesianice
sunt cuprinse \n cartea Psal m ilor lui D avid. D ar dup`
dezbinarea regatului davidic, profe]iile mesianice vor fi din
ce \n ce mai nu m eroase. D u m nezeu va alege anu m e
persoane c`rora s` le
insufle, spre a trans mite poporului, a m`nunte foarte precise cu
privire la M esia, pentru ca atunci c=nd va veni, s`- L
poat`
recunoa[te. Ace[tia sunt profe]ii Vechiului Testa
ment.
Ei se vor referi la ti mpul venirii lui Mesia, la activitatea
Lui, la pati mile [i \nvierea Lui, precu m [i la pogor=rea Duhului
Sf=nt.
Astfel, proorocii Vechiului Testa ment au ar`tat c` Mesia
se va na[te dintr-o fecioar`: „Pentru aceasta Domnul meu v` va
da semn: iat` Fecioara va lua \n p=ntece [i va na[te fiu [i va fi nu
mele Lui Emanuel“ (Isaia 7, 14). Mesia se va na[te \n Betlee mul
Iudeii:
„{i tu, Betlee mul Efrata cu ni mic nu e[ti mai mic \ntre miile
lui Iuda, c`ci din tine va ie[i St`p=nitor peste Israel, iar ob=r[ia
Lui este dintru \nceput, din zilele ve[niciei“ ( Miheia 5, 1). De[i
foarte modest`, na[terea lui Mesia va fi sesizat` de \ mp`ra]i,
sau de magi, care „daruri [i prinoase vor aduce [i se vor \nchina
Lui to]i
\m p`ra]ii p` m =ntului, toate nea m urile vor sluji Lui“ (Psal m
ul
71, 10–12). Na[terea lui Mesia va produce o mare tulburare \n
sufletul conduc`torilor poporului. Ei vor ur m`ri cu moartea
pe Pruncul care a venit \n lu me ca s`-i izb`veasc`. O mare cri
m` va avea loc atunci, printr-un masacru general al copiilor,
ordonat de st`p=nitorul acelor vre mi: „ Glas se aude \n Rama,
profe]e[te Iere mia, bocet [i pl=ngere a mar`, Rahila \[i pl=nge
copii [i nu vrea s` se m=ng=ie de copiii sì, fiindc` nu mai
sunt“ (Iere mia
31, 15). Pentru a sc`pa de sub ascu]i[ul sabiei Pruncul- Mesia
va
127
fi dus \n Egipt p=n` la \ncetarea persecu]iei, \ mplinindu-se
astfel profe]ia care spune: „ C=nd Israel era t=n`r, Eu \l iubea
m, [i din Egipt a m che mat pe Fiul Meu“ ( Osea 11, 1).
Activitatea lui Mesia va fi precedat` de un |nainte merg`tor,
a[a cu m era obiceiul \n antichitate. Acesta avea rolul de a
„netezi cìle Domnului, de a le \ndrepta“, adic` de a preg`ti
calea celui
ce va veni, \nl`tur=nd toate piedicile, pentru ca activitatea Lui
s` fie rodnic`: „ U n glas strig`: |n pustiu g`ti]i calea D om
nului, drepte face]i \n loc neu mblat c`r`rile Dumnezeului
nostru... s` fie cele str= mbe, drepte [i cele col]uroase, cì
netede. {i se va
ar`ta slava Domnului [i tot trupul o va vedea c`ci gura
Domnului a grìt“ (Isaia 40, 3–5).
Activitatea lui Mesia este redat` sintetic [i conving`tor de
c`tre profetul Isaia, c=nd spune: „ D uhul D om nului este
peste mine, c` Domnul m-a uns ca s` binevestesc s`racilor, m-a
tri mis s` vindec pe cei cu ini ma zdrobit`, s` propov`duiesc
celor robi]i eliberarea [i celor prin[i \n r`zboi libertatea... s`
m=ng=i pe cei
\ntrista]i; celor ce jelesc Sionul, s` le pun pe cap cunun` \n loc
de cenu[`, untdele mn de bucurie \n loc de ve[ minte de doliu,
slav` \n loc de desn`dejde. Ei vor fi nu mi]i: stejari ai
drept`]ii, rod al Domnului spre prea m`rirea Lui“ (Isaia 61, 1–
3).
Mesia va fi „lu mina lu mii“ (Isaia 9,1), „ Robul Domnului
care va vesti popoarelor legea lui Dumnezeu“ (Isaia 42, 1–6),
dar care
„va pune Legea Domnului \nùntrul lor [i pe ini mile lor voi
scrie
[i le voi fi Dumnezeu, iar ei \ mi vor fi Mie popor“ (Iere mia
31,
33). E l va fi „P`storul cel bun“ care va pa[te oile D om
nului (Iezechiel 34, 1–31). Va fi „ Dumnezeu tare, biruitor,
Domn al p`cii [i p`rinte al veacului ce va s` fie, a c`rui pace va
fi f`r` de
hotar“ (Isaia 9, 5–6). Profetul Zaharia descrie intr area sole mn`
a lui Mesia \n Ierusali m, ca \ mp`rat drept [i biruitor, s merit [i
c`lare pe asin ( Zaharia 9, 9), iar apoi P`storul cel bun va fi
v=ndut cu
treizeci de argin]i ( Zaharia 12, 10). Dar cel ce L-a v=ndut nu
se va folosi de bani, ci va cu mp`ra cu ei „]arina olarului“ (Iere
mia
32, 9). Mesia va p`ti mi pentru p`catele lu mii. {i precu m
profetul Iona a stat \n p=ntecele chitului, tot astfel [i M esia
va sta \n morm=nt, iar apoi se va ridica \ntru slav`.
Pati mile lui Mesia ne sunt prezentate cu o cutre
mur`toare exactitate de c`tre profetul Isaia: „... Dispre]uit era ca
cel din ur m` oa meni: o m al durerilor [i cunosc`tor al suferin]ei,
unul \naintea
c`ruia s`-]i acoperi fa]a; dispre]uit [i neb`gat \n sea m`. Dar El
a luat asupra L ui durerile noastre [i cu suferin]ele noastre S-
a
\mpov`rat. {i noi |l socotea m pedepsit, b`tut [i chinuit de
Dum- nezeu... Chinuit a fost, dar s-a supus [i nu [i-a deschis
gura Sa;
Capitolul unu
128
ca un miel spre junghiere s-a adus [i ca o oaie f`r` de glas \
naintea celor ce o tund, a[a nu [i-a deschis gura Sa... {i s-a
luat de pe p` m=nt via]a Lui... Morm=ntul Lui a fost pus l=ng`
cei f`r` de lege... cu toate c` nu s`v=r[ise nici o nedreptate
[i nici o
\n[el`ciune nu fusese \n gura Lui...“ (Isaia 53, 1–12).
Interesant este apoi modul a m`nun]it cu care psal mistul,
cu o mie de ani \nainte, vede pati mile, moartea, \nvierea [i \
n`l]area
la cer a lui M esia. A stfel, psal m istul ne arat` c` \n ti m
pul suferin]ei de pe cruce, m=inile [i picioarele I-au fost
str`punse,
iar cei din jur L-au batjocorit (Psal mul 34, 14–15). A fost
ad`pat cu o]et [i fiere (Psal mul 68, 25); hainele Lui au fost \
mp`r]ite, iar pentru c` ma[a Sa au aruncat sor]ii (Psal mul 21,
20). Dup` moartea Sa nu i s-a zdrobit nici un os (Psal mul 33,
19–20) cu m era obiceiul ti mpului \n cazul celor conda mna]i
prin crucificare. Dar dup` pati mile Sale m=ntuitoare, Mesia va
\nvia, se va \n`l]a
la cer [i va „sta de-a dreapta Tat`lui“ (Psal mul 109, 1), ca unul
care va r` m=ne \n veac Preotul lui Dumnezeu (Psal mul 109,
4), ca mijlocitor ve[nic pentru m=ntuirea oa menilor. Prin
sl`vita Sa
\nviere [i \n`l]are la cer, M esia r` m =ne „piatra cea din
capul un ghiului “ (Psal m ul 117, 22) iar ziua \nvierii va r`
m =ne
consacrat` ca „ziua pe care a f`cut-o Domnul s` ne bucur` m [i s`
ne veseli m \ntru ea“ (Psal mul 117,
24).
M ai departe, profe]ii Vechiului Testa ment au proorocit
[i despre venirea Sf=ntului Duh [i \nte meierea Bisericii
cre[tine, odat` cu apari]ia haris mei glosolaliei ca mijloc de a face
cunoscute
\n lu me „ur`rile lui Dumnezeu“. Iat` ce spune profetul Ioil
despre pogor=rea Duhului Sf=nt: „ Dup` aceea voi v`rsa Duhul
meu peste tot trupul [i fii [i fiicele voastre vor profe]ii, b`tr=nii
vo[tri visuri
vor visa, iar tinerii vo[tri vedenii vor vedea. Chiar [i peste robi
[i peste roabe voi rev`rsa Duhul Meu. {i voi ar`ta se mne
minunate
\n cer [i pe p` m=nt...“ (Ioil 3, 1–
5).
Dup` cu m vede m, toate profe]iile s-au \ mplinit \n
persoana [i activitatea m=ntuitoare a Domnului Iisus Hristos, de
la na[terea p=n` la sl`vita Sa \nviere [i \n`l]are la cer. {i toc mai
de aceea au fost date profe]iile, ca atunci c=nd va veni M
esia, s` fie recunoscut. Cu toate acestea Evanghelia ne spune
c` „\ntru ai Sì a venit [i ai Sì nu L-au cunoscut“ (Ioan 1,11).
Citind apoi
\n Sfintele Evanghelii, vede m pe de o parte c` mul]i |l recunosc
dup` puterea [i iubirea Sa, iar reprezentan]ii religio[i ai ti
mpului
\i cer mereu Domnului se mne [i minuni pentru a- L
recunoa[te. De ce aceast` \ntunecare a celor ce nu- L recuno[teau?
Interpret=nd gre[it profe]iile, to]i ace[tia a[teptau un Mesia
politic care s`-i pun` st`p=nii lu mii [i toate popoarele s` le fie
supuse. Iar c=nd
129
M=ntuitorul se arat` s merit [i neangajat politic ca s`-[i i
mpun` puterea, s-au s mintit, [i \n loc s` fie ei pri mii fii ai \
mp`r`]iei lui Dumnezeu, L-au conda mnat pe Iisus la moarte,
ca pe unul care
i-a \n[elat. Dar jertfa Sa m=ntuitoare, \nvierea [i apoi
pogor=rea Sf=ntului D uh au f`cut parte din planul lui D um
nezeu pentru izb`virea lu mii din p`cat. De aceea, dac` nu L-
au pri mit „cei che ma]i“, L-au pri mit celelalte nea muri,
dornice [i acestea s` se despov`reze de p`cat. A[a c`, „\ntr-ale
Sale a venit [i ai Sì pe El nu L-au pri mit. Iar la c=]i L-au pri
mit, celor ce cred \n nu mele Lui, le-a dat putere, ca s` se fac`
fii ai lui
(Ioan Dumnezeu, care nu din s=nge, nici din poft` trupeasc`,
1, 11–13).
ci de la Dumnezeu s-au n`scut“
De c=nd dateaz` f`g`duin]a venirii unui Izb`vitor? ( De c=nd o
mul a c`zut \n p`cat). Ce reprezint` ea pentru o mul c`zut \n
p`cat? (Reprezint` manifestarea dragostei lui Dumnezeu de a-l
salva de sub puterea diavolului [i a mor]ii). Cum a \ mplinit
Dumnezeu aceast` f`g`duin]`? (Prin preg`tirea unui popor din
care a ridicat
profe]i
pe care o vacas`v=r[i
oa meni prin ale[i prinlacare
Fiul Sù s` covre
„plinirea munice
mii“). planul
Ce ne
spun profe]ii despre M esia? ( C ` se va na[te din Fecioar`, \
n Betlee m. Na[terea lui va fi \nt= mpinat` de magi, dar
st`p=nitorii acelor locuri nu-i vor \n]elege sensul [i va
porni prigoan`
\mpotriva Pruncului- Mesia. Mama lui \l va ap`ra, refugiindu-
se
\ n E g i p t . . . A c t i v i t a t e a l u i M e s i a v a fi p r ec e d at ` d e u n
|nainte merg`tor. Mesia va \nte meia pe p` m=nt \ mp`r`]ia
p`cii care s`-l elibereze pe o m din p`cat. De aceea, jertfa [i \
nvierea Sa vor constitui ele mentele de baz` ale eliber`rii o mului
din p`cat, spre \ mplinirea f`g`duin]ei lui Dumnezeu). De ce a
fost nevoie ca Dumnezeu s` co munice oa menilor prin profe]i
planul m=ntuirii [i modul \n care Mesia \l va realiza? ( Ca s`- L
cunoasc` oa menii c=nd El va veni [i s`-I ur m eze). L-au
recunoscut \n persoana Domnului Iisus Hristos? ( Majoritatea
din reprezentan]ii oficiali ai poporului nu L-au recunoscut, dar
poporul de r=nd \n cea mai mare parte a aderat la El). De ce nu
a fost pri mit Domnul Iisus? (Fiindc` s-au interpretat gre[it
profe]iile, a[tept=nd un M esia politic, care s` \nte meieze o \
mp`r`]ie lu measc`). Dar cu cei ce L -au pri m it pe E l \n
via]a lor, ce s-a \nt= m plat? ( A ce[tia, eliber=ndu-se de p`cat,
Capitolul unu
130
8. Aplicarea
Profe]iile m esianice ale V echiului T esta m ent referitoare
la persoana [i activitatea M =ntuitorului, au fost identificate
\n Sfintele Evanghelii ori de c=te ori s-a ivit cazul at=t de Iisus,
c=t
[i de Sfin]ii Apostoli, ca [i de mul]i mea care |i ur
ma.
Apoi, profe]iile mesianice ale Vechiului Testa ment au r`
mas profund \ntip`rite \n con[tiin]a cre[tinilor, constituind
piese de mare pre] \n cultul Bisericii, \n special \n lecturile
biblice [i \n
slujbele biserice[ti. E suficient s` ne referi m, spre exe
mplificare, la slujba Prosco m idiei, unde se face po m
enirea cuvintelor profetului Isaia cu privire la pati mile
Domnului: „ca o oaie spre junghiere s-a dus...“

Cateheze Biblice – Noul Testament
131
CAPITOLUL
1
Cateheze biblice
partea a II-a
Noul Testament
Capitolul unu
132
-
Genealogia M=ntuitorului

133
Era obiceiul la cei vechi s` se redacteze tabloul genealogic,
atunci
c=nd se vorbea despre oa meni deosebi]i [i nea mul din care
provin, spre a li se cunoa[te originea. A[a, \n Vechiul Testa
ment g`si m prezentat tabloul genealogic al lui Adam, al lui Noe
[i al lui Se m.
Pentru a ar`ta c` Iisus este Mesia proorocit [i a[teptat,
Sf=ntul E vanghelist M atei \ncepe scrierea E vangheliei
sale prezen- t=ndu-ne tabloul genealogic al Domnului.

Cum tabloul genealogic se nu me[te „cartea nea mului“, vo m
vedea care este cartea nea mului lui Iisus Hristos, sau
genealogia M =n- tuitorului.

|nc` de la \nceputul E vangheliei, Sf=ntul M atei anun]` c`
va prezenta „cartea nea mului lui Iisus Hristos, fiul lui David,
fiul lui Avraa m. Aceasta \nsea mn` c` Iisus Hristos nu este
un o m o a re ca r e. |n su [ i n u m el e L u i s p u n e a ce as t a .
„ I i s u s “ es t e
transcrierea grecizat` a evreiescului „Ie[ua“, care \nsea m
n`
„Dumnezeu este M =ntuitor“, iar „ Hristos“ \nse mneaz` „
Unsul“ adic` M esia cel proorocit, Izb`vitorul lu m ii. U
ngerea ca binecuv=ntare cereasc` consfin]ea o de mnitate cu
totul deosebit`, de aceea se aplica regilor teocratici, profe]ilor [i
arhiereilor. El provine dup` trup din se m in]ia lui A vraa m [i
din fa m ilia lui David. Aceasta are o i mportan]` deosebit`,
deoarece M esia era a[teptat ca provenind din Avraa m, cu care
Dumnezeu a \ncheiat un leg` m=nt sf=nt [i pe care l-a
binecuv=ntat \n mod cu totul deosebit atunci c=nd s-a a[ezat
din porunc` divin` \n Canaan:
„{i eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta,
voi m`ri nu mele tù [i vei fi izvor de binecuv=ntare. Voi
binecuv=nta pe cei ce te vor binecuv=nta... {i se vor
binecuv=nta \ntru tine
toate nea murile p` m=ntului“ (Facerea 12, 2–3). La fel, M esia
va
Capitolul unu
134
proveni din fa milia regelui David. El se va nu mi „Fiul lui
David“, confor m proorociei pe care D u m nezeu prin
profetul N atan o descoper` lui D avid: „Iat`, D om nul \]i
veste[te c` \]i va \nt`ri casa... Voi ridica dup` tine pe ur ma[ul
tù, care va r`s`ri din coapsele tale... Acela va zidi casa nu
melui meu [i eu voi \nt`ri scaunul do mniei lui \n veci... Casa ta
va fi neclintit`, regatul tù va r` m=ne ve[nic \naintea ta [i tronul
tù va sta \n veci“ (II Regi
7, 12–17).
Toc mai de aceea, „cartea nea mului lui Iisus Hristos“ este
prezentat` pe trei etape sau unit`]i, \nscriindu-se 42 de nea
muri,
\mp`r]ite \n c=te 14, dup` cu m ur
meaz`:
1. De la Avraa m p=n` la David
2. De la David p=n` la robia babilonic`
3. De la robia babilonic` p=n` la Iosif
Pri ma perioad`, \nceput` cu Avraa m, se continu` cu Isaac [i
Iacov, ur m=nd apoi Iuda. Acesta pri mind apoi
binecuv=ntarea
tat`lui sù i se preveste[te c` din se min]ia lui se va na[te M
esia:
„Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de c=r muitor din
coapsele sale, p=n` ce va veni | m p`ciuitorul c`ruia se vor
supune popoarele“ (Facerea 49, 10).
Perioada a doua cuprinde pe Solo mon, fiul lui David, apoi
pe Roboa m, continu=ndu-se cu al]i regi mai buni, sau mai rì,
mai evlavio[i, sau idolatri, care au atras m=nia lui Dumnezeu [i
poporul este dus \n robia babilonic` sub Nabucodonosor, c=nd
Ierusali mul a fost asediat [i distrus, iar te mplul a fost pr`dat.
Re\ntorc=ndu-se apoi \n patrie, reapare \n con[tiin]a poporului
idealul m e sianic. E ste po m enit nu m ele lui Z orobabel,
care recl`de[te te mplul din Ierusali m. De[i acest te mplu nu a
avut str`lucirea celui dint=i, m`rirea lui va fi [i mai mare —
spuneau profe]ii — fiindc` \n el va intra M esia.
C artea nea m ului lui Iisus H ristos se \ncheie cu
Iosif, logodnicul M a riei, din care s-a n`scut Iisus, ce se
chea m `
„Hristos“. Vede m c` originea dup` trup a Domnului este redat`
pe nu m ele lui Iosif, care nu era tat`l Lui natural, dar confor
m r=nduielilor ti mpului, copiii erau socoti]i ca apar]in`tori
aceleia[i
familii, chiar dac` tat`l lor natural era altul. |n acest caz, Iosif
era socotit tat`l legal, nu natural, pentru a se \nt`ri convingerea
c` Iis us este M es ia, „Fi ul lui D u m nez eu“. E
vanghe list u l precizeaz` c` Iosif este „logodnicul“ M ariei, nu
so]ul ei, de unde pute m vedea clar c` M aria, mama lui Iisus,
este Fecioar`, iar
\ntruparea este de la Duhul
Sf=nt.
De[i genealogia este prezentat` descendent, a mintindu-se nu-
m e le b`rba]ilor, fiindc` ei constituiau capul fa m iliei,
care
135
perpetueaz` nea m ul, E vanghelistul ne red` totu[i [i nu m e
de femei, ca: Tamar, Bahab, Bet[eba [i moabiteanca Ruth, iar
la sf=r[it a minte[te, dup` cu m am v`zut, nu mele Sfintei
Fecioare Maria, care t`l m`cit \nse mneaz`: „ Binepl`cut`“, „
Bine mirositoa- re“, „Pl`cut`“, „ Doa mn`“, „St`p=n`“.
Pe l=ng` prezentarea pe care o face Sf=ntul Evanghelist M
a- tei, ur m`rind nea murile de la Avraa m [i p=n` la Iisus, mai
ave m
\n Noul Testa ment [i o alt` prezentare a nea mului lui Iisus, cea
pe care ne-o \nf`]i[eaz` Sf=ntul Evanghelist Luca \ntr-o for
m` invers`, ascendent`, de la Iisus p=n` la Ada m, p=n` la
Dumne- zeu. Asociindu-l pe M =ntuitorul cu Ada m, vede m
c` a[a cu m prin firea p`c`toas` mo[tenit` de la pri mul o m,
sunte m supu[i p`catului, tot a[a prin \ntruparea „ Celui de al
doilea Ada m“, a M=ntuitorului Iisus Hristos pute m mo[teni
firea eliberat` de p`cat,
\nnoit` prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu spre via]a
ve[nic`.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se diferite personaje biblice
incluse \n genealogia lui Iisus.
F`c=nd \ m p`r]irea genealogiei D om nului din 14 \n 14 genera]ii,
ne g=ndi m la faptul c` cifra 14 reprezint` dublarea cifrei 7
considerat` sf=nt`, iar 42 (dublarea \n mul]it` cu 3) reprezint`
deplin`tatea sfin]eniei \ mplinite \n persoana celui care o \
ncheie, adic` a lui Iisus Hristos.
Am v`zut apoi c` \n cartea nea mului lui Iisus apar [i fe mei.
U nele dintre ele chiar p`c`toase, altele de alt nea m ; ceea
ce
\nsea mn` c` la m=ntuire sunt che ma]i to]i oa menii, \n mod
egal: b`rba]i sau fe mei; p`c`to[i sau drep]i; din poporul ales,
sau din alte nea m uri.
Observ` m c` Sf=ntul Evanghelist ne prezint` nea mul
dup` trup al Domnului. Aceasta nu ne opre[te s` consider` m c`
Cel ce s-a \ntrupat este [i r` m=ne Dumnezeu adev`rat. Fiind [i r`
m=n=nd Dumnezeu adev`rat, El este [i Om adev`rat, adic` Fiul
lui Dum- nezeu, Fiul Omului, Fiul lui David.
8. Aplicarea
Pericopa Evanghelic` referitoare la „cartea nea mului lui Iisus
H ristos“ a fost r=nduit` de c`tre B iseric` s` se citeasc` \n
duminica dinaintea Na[terii Domnului, atr`g=ndu-ne prin aceasta
luare a m inte asupra Personalit`]ii divin-u m ane a Celui ce se
va na[te pentru a noastr` m=ntuire.
Capitolul unu
136
-
Pentru a \n]elege m ai bine genealogia vie]ii cuiva, ar fi reco m
an- dabil ca fiecare s`-[i analizeze propria genealogie.
Buna Vestire

Se poate porni de la intui]ie, ar`t=ndu-se icoana Buneivestiri,
sau: Privind cu fa]a spre altar \n sfin]itul loca[ de cult, observ` m
pe u[ile \ mp`r`te[ti icoana unei Fecioare adu mbrit` de razele
luminoase ale Duhului Sf=nt \n chip de poru mbel, iar al`turea
imaginea unui \nger \n ve[ minte albe, adres=ndu-i-se cu un crin
\n m=n`, ca se mn al cur`]iei [i nevinov`]iei. Aceasta reprezint`
icoana Buneivestiri.

Vom vedea \n cele ce ur meaz` ce ne spune Evanghelia despre
Bunavestire [i care este \n]elesul acestui eveni ment din opera de
m=ntuire a nea mului o menesc.

Textul pericopei Evanghelice „|n luna a [asea a fost tri m is
\ngerul G avriil de la D om nul \n cetatea G alileii, al c`rui nu m e
era Nazaret, la o Fecioar` logodit` cu un b`rbat, al c`rui nu me
era Iosif, din casa lui David. Iar nu mele Fecioarei era M aria. {i
intr=nd \ngerul la ea, a zis: „ Bucur`-te cea plin` de dar, Domnul
este cu tine, binecuv=ntat` e[ti tu \ntre fe mei“. Iar ea v`z=nd, s-a
spì m=ntat de cuv=ntul lui [i cugeta ce va fi \nse mn=nd urarea
aceasta. {i a zis \ngerul: nu te te me, M aria, c`ci ai aflat har de la
137
Capitolul unu
138
Dumnezeu. {i iat` vei lua \n p=ntece [i vei na[te fiu [i vei che
ma nu mele lui Iisus. Acesta va fi mare [i Fiul Celui Prea\nalt
se va che ma, [i-I va da Lui Domnul Dumnezeu tronul lui
David, tat`l Sù, [i va \ mp`r`]i peste casa lui Iacob \n veci [i \
mp`r`]ia lui nu va avea sf=r[it. {i a zis M aria c`tre \nger: cu m
va fi aceasta de vre me ce eu nu [tiu de b`rbat? {i r`spunz=nd
\ngerul i-a zis: Duhul Sf=nt se va cobor\ peste tine [i puterea
Celui Prea\nalt te va u mbri; pentru aceasta [i Sf=ntul ce se va
na[te din tine se va
che ma Fiul lui Dumnezeu. {i iat` Elisabeta, rudenia ta, [i ea a
z` mislit un fiu la b`tr=ne]ele ei, [i aceasta este a [asea lun`
pen-
tru ea, care se che ma stearp`. C` la Dumnezeu nici un lucru nu
este cu neputin]`. {i a zis M aria: „iat` roaba Domnului, fie
mie dup` cuv=ntul tù.“ {i s-a dus \ngerul de la ea“ ( Luca 1,
26–38).
Explicarea textului D up` cu m vede m , B unavestire \nsea m

n` vestea bun` pe care \ngerul Gavriil o trans mite unei
Fecioare aleas` de Dumnezeu s` nasc` pe M esia cel proorocit
[i a[teptat.
|ngerii sunt fiin]e spirituale, care petrec \n jurul tronului lui
Dumnezeu. Numele lor \nsea mn` „vestitor“. Ei sunt tri mi[i
de Dumnezeu ca s` vesteasc` oa menilor voia [i hot`r=rile Sale.
Pen-
tru a putea intra \n leg`tur` cu oa m enii, ei se prezint` \n chip
omenesc [i vorbesc li mba \n]eleas` de cei c`rora li se
adreseaz`. Fecioara se nu mea Maria. Locuia \n Nazaretul
Galileii, „un s`tule] l=ng` Muntele Tabor“, fiind logodit` cu
Iosif. La evrei logodna se f`cea cu aprobarea p`rin]ilor [i a
fratelui mai mare. Ea dura un an. Era o perioad` de verificare.
Fecioara logodit` locuia \n
casa p`rin]ilor ei. |n aceast` situa]ie apare \ngerul Gavriil spre
a-i co munica Fecioarei voia lui Dumnezeu, spun=ndu-i:
„bucu- r`-te cea plin` de har, Domnul este cu tine,
binecuv=ntat` e[ti tu
\ntre fe mei“. De aici vede m c` nu e vorba de o Fecioar`
oarecare, ci de „una plin` de har“, care va avea un destin fericit,
[i anu m e de a fi binecuv=ntat` \ntre fe mei, de a i se atribui
peste veacuri cinstire din partea oa menilor, fiindc` va \ mplini
cea mai \nalt` misiune \ncredin]at` de Dumnezeu vreodat` unui
o m.
D e aceea, cople[it` de m esajul \ngerului, Fecioara s-a
spì m=ntat [i a r` mas nedu merit`, motiv pentru care \ngerul
o lini[te[te, explic=ndu-i c` „a aflat har de la Dumnezeu [i va
lua
\n p=ntece [i va na[te fiu [i va che ma nu mele Iui Iisus. Acesta
va fi m are [i Fiul Celui Prea\nalt se va che m a...“ N edu m
erirea ei cre[te [i mai mult, afl=nd c` „va lua \n p=ntece“. {i era
justificat`
„de vre me ce nu [tia de b`rbat“. Se si m]ea f`r` prihan`.
Avea con[tiin]a clar` c` nu a tr`dat actul logodnei. Explica]ia \
ngerului
\ns` o va lini[ti, afl=nd c` e vorba de „u mbrirea Duhului Sf=nt“,
139
care este „de via]` f`c`torul“ [i care \nc` de la crea]ie aduce
ordinea ce d` curs nor m al vie]ii. Iar Sf=ntul care se va na[te
din ea este Fiul lui Dumnezeu, care va \ mp`ca cerul cu p`
m=ntul, aduc=nd, sau restabilind ar m onia [i ordinea de la \
nceputul crea]iei. Vede m de aici c` actul \ntrup`rii Fiului lui
Dumnezeu se face prin participarea Sfintei Treimi. „Puterea
Celui Prea\nalt“ indic` prezen]a T at`lui, iar „u m brirea“
Sfintei Fecioare este
lucrarea Sf=ntului Duh. {i Sf=ntul care se z` misle[te este Fiul
lui Dumnezeu (sau Dumnezeu Fiul). Taina \ntrup`rii Fiului lui
Dumnezeu, a fecioriei M ariei [i a na[terii ce va ur ma,
fecioar` r`m=n=nd [i pe mai departe, este mai presus de orice \
n]elegere omeneasc`. Ea dep`[e[te naturalul [i firescul. E vorba
de prezen]a Sfintei Trei mi, de lucrarea [i de planul lui
Dumnezeu la care toate sunt cu putin]`. Pentru a ne da totu[i
sea ma de posibilitatea acestei z` misliri mai presus de fire, s-a
oferit i maginea razelor de lu min` ale soarelui, care p`trund
prin gea mul unei ferestre, f`r` a-i aduce acesteia vreo v`t`
mare... pri m e[te taina printr-un cuv=nt de total` d`ruire: „fie
Fecioara
A fl=nd
mie dup` c` e vorba
cuv=ntul dedialogul
tù!“ {i o \ m plinire
Sfinteia Fecioare
voii lui cu
D u\ngerul
m nezeu,
se \ncheie aici. Taina a fost pri mit` \n via]a ei. De acu m \ncepe
jertfa. E a va apare \ns`rcinat` \n fa]a oa m e nilor, t rezin d
suspiciunea lor. Nu putea s` dea explica]ii ni m`nui. M ai mult
dec=t at=t, Legea era foarte aspr` \n astfel de situa]ii. Ea prevedea
c` „dac` pe vreo fat` t=n`r` logodit` cu un b`rbat cineva o va
\nt=lni \n cetate [i se va culca cu d=nsa, s` fie adu[i a m=ndoi la
poarta cet`]ii aceleia [i s` fie uci[i cu pietre“ ( Deuterono m 22,
23–24). Cunosc=nd aceast` prescrip]ie a Legii, dar fiind un suflet
generos, f`r` prihan`, drept \n fa]a lui Dumnezeu [i a oa menilor,
[i nevr=nd s`-[i descopere sau s`-[i insulte logodnica, Iosif se
hot`r\ „s` o lase pe ascuns“ ( M atei 1, 19). Al]i b`rba]i s-ar fi
sim]it leza]i \n a morul propriu [i ar fi reac]ionat cu r`zbunare [i
duritate, chiar dac` nu aveau toate argu mentele... Ar fi judecat
dup` aparen]e... {i \n cazul Sfintei Fecioare, acestea deveneau
din ce \n ce m ai evidente... D ar Iosif nu a ales solu]ia durit`]ii.
El vroia s`-[i p`streze p=n` la cap`t iubirea fa]` de logodnica
sa... D ar c=nd se p`rea c` Sf=nta Fecioar` este m ai m ult p`r`sit`
de oa meni, atunci intervine Dumnezeu. El nu-[i las` p`r`si]i ale[ii
Sì, [i nici planul Lui nu poate fi ni m icit, sau dat la o parte... D e
aceea, c=nd Iosif cugeta s`-[i p`r`seasc` logodnica, „iat`, \ngerul
Domnului i s-a ar`tat \n vis, zic=nd: Iosife, fiul lui David, nu te
teme a lua pe M aria, fe meia ta, c` ce s-a z` mislit \n ea este de la
Duhul Sf=nt. {i ea va na[te fiu [i tu \i vei da nu mele Iisus, c` El
Capitolul unu
140
va m=ntui pe poporul Sù de p`catele lui“ ( M atei 1, 20–21). {i
astfel, Iosif pri me[te din partea lui Dumnezeu mesajul [i
calitatea de a fi protectorul Sfintei Fecioare [i a Pruncului,
care se va na[te la ti m pul potrivit.
Dar Bunavestire nu r` m=ne nu mai o realitate istoric`, de
mn` de co memorat de cre[tini, ca una din cele mai \nse mnate
s`rb`tori, ca un pri m Cr`ciun. A ctul istoric al Buneivestiri
prin taina [i
jertfa pe care le con]ine, se continu` [i \n via]a duhovniceasc`
a
fiec`rui credincios. Odat` ce Hristos „ia chip“, se z` misle[te
spiritual \n sufletul [i via]a cre[tin`, iar odat` ce aceast`
tain` este
\n]eleas` [i pri mit`, se continu` ase menea Buneivestiri —
prin jertf`. Este vorba de jertfa lep`d`rii de sine, pentru ca
Hristos s` se dezvolte tot mai mult [i s` se „ maturizeze“ \n
via]a duhovniceasc`. E vorba apoi de jertfa ur m`rii lui
Hristos prin luarea crucii tale al`turi de crucea Lui, de
continuare p=n` la sf=r[itul veacurilor a tainei [i jertfei lui
Hristos, cu o bucurie [i d`ruire sf=nt`, pentru statornicia pe p`
m=nt a | mp`r`]iei lui Dumnezeu: „ Vie
\mp`r`]ia Ta, fac`-se voia Ta, precu m \n cer a[a [i pe p`
m=nt“.
|n ce const` Bunavestire? (|n vestea bun` pe care \ngerul
Gavriil o trans mite Sfintei Fecioare M aria, c` va na[te pe M
esia, M =n- tuitorul lu mii). Cum a pri mit ea aceast` veste? (
La \nceput s-a spì m=ntat de prezen]a \ngerului. Apoi vestea a
cople[it-o, fiindc` era neprih`nit`, [i nu putea \n]elege cu m va fi
posibil` \ mplinirea ve[tii \ngerului. Dar dup` ce \ngerul o
asigur` c` la „ Dumnezeu toate sunt cu putin]`“ [i c` prin u
mbrirea Duhului Sf=nt, „de via]`
f`c`torul“, ea va deveni N`sc`toare de Dumnezeu,
„binecuv=ntat`
\ntre fe mei“, Sf=nta Fecioar` se supune cu s merenie [i d`ruire,
r`spunz=nd \ngerului: „fie mie dup` cuv=ntul tù„). Dup` ce a
pri mit taina z` mislirii Fiului lui Dumnezeu, ce se va \nt= mpla \
n via]a Sfintei Fecioare? ( Va \ncepe jertfa). Dumnezeu o va
p`r`si? (Nu o va p`r`si, fiindc` Dumnezeu nu renun]` la planul
Sù, iar ale[ii Sì nu vor fi niciodat` [i nici o clipit` p`r`si]i.
Tot ce se
\nt= mpl` \n via]a lor este cu Voia [i \ng`duin]a lui
Dumnezeu).
8. Aplicarea
Eveni mentul Buneivestiri este s`rb`torit de Biseric` cu nou`
luni
\nainte de Na[terea Domnului, adic` la 25 martie. Fiind zi de
bucurie, [i c`z=nd \n postul Pa[tilor, Biserica acord` dezlegare
la pe[te [i la vin.
141
|n se mn de pre]uire a eveni mentului care deschide opera
de m=ntuire, Biserica cinste[te Bunavestire printr-un i mn de
laud` adus Sfintei Fecioare, i mortalizat \n „ Acatistul
Buneivestiri“, care poart` a mprenta unei mari \n`l]`ri
duhovnice[ti: „|ngerul cel mai
\nt=i st`t`tor din cer a fost tri mis s` zic` N`sc`toarei de
Dumne- zeu: „ Bucur`-te!“ {i \ mpreun` cu glasul netrupesc
v`z=ndu- Te, Doa mne, \ntrupat, s-a spì m=ntat [i a st`tut
strig=nd c`tre d=nsa unele ca acestea: Bucur`-te prin care
r`sare bucuria; Bucur`-te prin care piere bleste mul; ... Bucur`-
te p=ntecele du mnezeie[tii
\ntrup`ri; Bucur`-te, prin care se \nnoie[te f`ptura; Bucur`-te
prin care Prunc se face F`c`torul; B ucur`-te m ireas`,
pururea Fecioar`“.
-
Se va citi \n \ntregi me Acatistul Buneivestiri.
Na[terea Domnului

Articolul al treilea din Si mbolul de credin]` ne spune despre
cea de a doua Persoan` a Sfintei Trei mi: „...care pentru noi oa
menii [i pentru a noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri, s-a \
ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut o
m“.

Vom vedea cu m s-a desf`[urat actul istoric al Na[terii
Domnului.
Capitolul unu
142
T extul pericopei evanghelice „{i \n zilele acelea a ie[it
porunc` de la cezarul August s` se \nscrie toat` lu mea. Aceast`
\nscriere s-a f`cut mai \nt=i pe c=nd st`p=nea \n Siria
Quirinius.
{i se duceau to]i s` se \nscrie, fiecare \n cetatea sa. {i s-a suit
[i
Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, \n Iudeea, \n cetatea lui
David, care se nu me[te Betlee m, pentru c` era din casa [i
din semin]ia lui David, s` se \nscrie cu M aria, cea logodit`
cu el, fiind grea. {i pe c=nd era acolo, s-au \ mplinit zilele ca s`
nasc`.
{i a n`scut pe fiul sù cel \nt=i n`scut [i l-a \nf`[at [i l-a culcat
\n iesle, pentru c` nu avea loc \n casa de oaspe]i. {i erau ni[te
p`stori \n noaptea aceea st=nd pe c= m p [i f`c=nd de straj`
\ m prejurul tur m ei lor. {i iat` un \nger al D o m nului a
st`tut
\naintea lor [i slava Domnului a str`lucit \ mprejurul lor [i s-au
\nfrico[at cu fric` m are. {i le-a zis \ngerul: nu v` te m e]i, c`
iat`
v` binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, c` vi
s-a n`scut ast`zi M =ntuitor, care este Hristos Domnul, \n
cetatea lui David. {i aceasta v` va fi se mn: ve]i g`si un prunc
\nf`[at,
culcat \n iesle. {i deodat` s-a v`zut, \ m preun` cu \ngerul, m
ul]i- me de oaste cereasc`, lùd=nd pe Dumnezeu [i zic=nd:
M `rire
\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p` m=nt pace, \ntre oa
meni bun`voire. {i cu m s-au dus de la ei \ngerii la cer, p`storii
au zis unii c`tre al]ii: s` m erge m dar p=n` la Betlee m [i s`
vede m cu- v=ntul acesta ce s-a f`cut, pe care Domnul ni l-a
descoperit. {i au venit degrab` [i au aflat pe M aria [i pe Iosif [i
pruncul culcat
\n iesle. {i v`z=nd, au spus ce li s-a grìt despre pruncul
acesta.
{i to]i care au auzit s-au m irat de cele ce le-au spus p`storii; iar
M aria p`stra toate cuvintele acelea, pun=ndu-le \n ini ma sa.
{i s-au \ntors p`storii, sl`vind [i lùd=nd pe Dumnezeu pentru
toate cele ce auziser` [i v`zuser`, precu m li se spusese“ ( Luca 2,
1–20 ).
E xplicarea textului D up` cu m vede m din relatarea N

a[terii D om nului, eveni m entul este prezentat de Sf=ntul E
vanghelist Luca \ntr-un cadru istoric bine deter m inat, care m
otiveaz` \n acela[i ti m p na[terea la B etlee m [i nu la N
azaret. A stfel, eveni m entul istoric al N a[terii D o m nului
\n B etlee m este deter minat de recens` m=ntul popula]iei \n \
ntreg i mperiul ro man f`cut de \ mp`ratul Octavian Augustus, \n
ti mp ce \n Siria st`p=nea Q uirinius.
Se [tie prea bine din istorie c` \ mp`ratul Octavian, nepotul
lui Iuliu C ezar, supranu m it „ A ugustus“, adic` „Sacrul“,
sau
„Ilustrul“, do mnind \ntre 27 \n. Hs. [i 14 d. Hs., f`cea tot la
14
143
ani recens` m =ntul popula]iei din i m periu, pentru a ur m `ri
o echitabil` reparti]ie a i mpozitelor. | mp`ratul \nsu[i ]inea
eviden]a
recens` mintelor. Recens` m=ntul \n Palestina a fost ordonat
de reprezentantul \ mp`ratului, de guvernatorul (proconsulul)
Siriei, Publius Sulpicius Quirinius, care conduce Siria \n dou`
r=nduri,
\ncep=nd din anul 10 \n. Hr. [i 9 d. Hr. Evanghelistul Matei
vine cu precizarea ca Na[terea Domnului a avut loc „\n zilele
regelui
Irod“. |ntruc=t nu pl`tea i m pozit Rom ei, fiindc` purta titlul
de
„rege asociat“ (rex socius), Irod a pri mit cu larg` ini m` s` se
fac` acest recens` m=nt \n ]ara lui.
Recens` m=ntul ordonat de Octavian Augustus a obligat pe
fiecare locuitor s` se deplaseze la locul de ob=r[ie al nea mului
sù. {i cu m Iosif [i M aria erau din nea mul lui David, cu
ob=r[ia
\n Betlee m, p`r`sesc Nazaretul, situat \n provincia Galileii [i
vin
\n provincia Iudeea, la Betlee m, ora[ul situat la 10–12 k m
sud de Ierusali m. Se mai nu mea [i „ Cetatea lui David“,
fiindc` aici s-a n`scut cu o mie de ani \n ur m` regele David.
Dup` re\ntoarcerea din robia babilonic`, m ul]i din
descenden]ii fa m iliei davidice se stabilesc [i \n alte localit`]i
din Palestina, precu m str` mo[ii lui Iosif [i M aria s-au a[ezat \
n Nazaretul Galileii.
Dup` un dru m lung [i greu, din Nazaret [i p=n` \n Betlee m,
aproxi mativ 150 k m, neg`sind aici loc \n casele de oaspe]i,
[i
„\mplinindu-se zilele ca s` nasc`“, Fecioara M aria a n`scut pe
M =ntuitorul lu m ii \ntr-o iesle. L-a \nf`[at [i L-a culcat aici.
Co- ment=nd aceasta, Sfin]ii P`rin]i accentueaz` marea s
merenie \n care s-a \ mbr`cat Fiul lui Dumnezeu \nc` de la
Na[terea Sa. „ Toa- te prin D=nsul s-au f`cut [i f`r` de El ni mic
nu s-a f`cut din tot ce s-a f`cut“ (Ioan 1, 3), dar El vine la noi
ca o m, nu \n palate, nici \n lux, ci \n cea mai cople[itoare u
milin]`. De aceea, s merenia Lui este cu at=t mai mare, cu c=t
locul din care El a cobor=t este m ai \nalt...
Pri mii care L-au \nt= mpinat pe Pruncul nou-n`scut
pentru m=ntuirea noastr` au fost p`storii. Ei st`teau pe c= mp
[i f`ceau de paz` noaptea \ mprejurul tur mei lor, probabil l=ng`
Ierusali m, ca angaja]i ai te mplului spre a cre[te oile [i mieii
folosi]i ca jertfe. Nu este \ns` \nt= mpl`toare aceast`
coinciden]`, fiindc` [i Fiul Omului ca o „oaie se va aduce
spre junghiere“, El, care va fi
„p`storul cel bun al oilor“.
P`storii nu fac \ns` parte din clasele st`p=nitoare, sau suspuse
ale societ`]ii. Ei erau cei m ai m ode[ti dintre oa m eni. {i
poate toc mai de aceea au fost ale[i ei s` fie pri mii care s` \nt=
mpine pe M esia. Este \nc` o \ mplinire a mesajului Buneivestiri
ar`tat prin cuvintele Sfintei Fecioare: „... Ar`tat-a t`ria bra]ului
Sù, Domnul
Capitolul unu
144
risipit-a pe cei m =ndri \n cugetul ini m ii lor; a cobor=t pe
cei puternici de pe tronuri [i a \n`l]at pe cei s meri]i; pe cei fl`
m=nzi i-a u mplut de bun`t`]i [i pe cei boga]i i-a scos afar`
de[er]i...“ (Luca 1, 51–53). Cu alte cuvinte, „pe cele s merite
[i neputincioase ale lu mii le-a ales Dumnezeu ca s` ru[ineze
pe cele tari“. C elor „s`raci cu duhul“ le va oferi M esia
n`scut \n pe[tera s`r`c`cioas` a Betlee mului \ mp`r`]ia Sa (
Matei 5, 3). Pentru unii ca ace[tia, pentru salvarea va me[ilor [i
p`c`to[ilor s-a \ntrupat Fiul lui Dumnezeu. De aceea, El va face
din va me[i Apostoli, [i din p`c`to[i sfin]i.
C=nd p`storilor li s-a ar`tat \ngerul [i c=nd slava lui
Dumne- zeu a str`lucit \ m prejurul lor, ei s-au \nfrico[at foarte
m ult. N u au mai v`zut niciodat` a[a ceva [i nici nu se
a[teptau s` vad`
vreodat`. |ngerul \i \ncurajeaz` [i le spune lor, toc mai lor, cea
mai bun` veste din lu me, care va fi o mare bucurie pentru \
ntreg poporul p=n` la sf=r[itul veacurilor, [i anu me c` „ast`zi s-a
n`scut M =ntuitorul, care este Hristos Domnul“. Altfel spus:
ast`zi vi s-a ar`tat m=ntuirea cea mult a[teptat`, ast`zi a venit
iertarea [i
\mp`carea cerului cu p` m=ntul, fiindc` „at=t de mult a iubit
Dum- nezeu lu mea, \nc=t [i pe Fiul Sù, Cel unul n`scut, L-a
dat, ca
oricine crede \n El s` nu piar`, ci s` aib` via]` ve[nic`“ (Ioan 3,
16). Acest i mn al \ mp`c`rii cerului cu p` m=ntul este c=ntat
de mul]i mea de oaste cereasc`, zic=nd: „ M `rire \ntru cei de
sus lui Dumnezeu [i pe p` m=nt pace, \ntre oa meni bun`voire“.
|mplinind porunca \ngerului, p`storii s-au dus la Betlee m
[i au g`sit Pruncul culcat \n iesle, iar pe M aria [i pe Iosif
al`turi de El. Au mai venit de bun` sea m` la ieslea unde s-a
n`scut M esia [i al]i oa meni din \ mprejuri mi spre a oferi —
a[a cu m se cuvine [i este o menos — un c=t de mic ajutor Fe
meii care n`scuse... To]i s-au m irat de cele m `rturisite de
p`stori... M aria \ns` nu s-a mirat, fiindc` ea cuno[tea mai bine
ca oricine taina z` mislirii [i na[terii Fiului lui Dumnezeu. {i
nu a m`rturisit-o ni m`nui, ci a p`strat-o \n ini m a sa.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul sau icoana Na[terii
Domnului \n ieslea din Betlee
m.
C=nd a avut loc Na[terea Domnului, sau \ntruparea Fiului lui
D u m nezeu? (|n ti m pul \ m p`ratului O ctavian A ugustus,
c=nd guvernator al Siriei era Quirinius, iar rege al }`rii
Sfinte era Irod). Unde s-a n`scut Pruncul sf=nt? (|n Betlee m).
Dar Sf=nta Fecioar` [i dreptul Iosif erau din Nazaret. Cum de
au ajuns \n
145
Betlee m? (| mp`ratul Romei a dat ordin s` se fac` recens` m=ntul
popula]iei [i cu acest prilej fiecare trebuia s` se \nscrie \n locali-
tatea de origine a nea mului sù. Iar cu m Iosif [i M aria erau din
nea m ul lui D avid, iar acesta din B etlee m , s-au deplasat din
N azaret p=n` \n B etlee m ). C e s-a \nt= m plat c=nd au ajuns \n
Betlee m ? (Sfintei Fecioare i s-au \ m plinit zilele na[terii). U nde
a n`scut ea pe M =ntuitorul lu mii? ( Neg`sind o cas` de oaspe]i,
L-a n`scut \ntr-o iesle). Faptul c` Fiul lui Dumnezeu, creatorul
cerului [i al p` m =ntului pri m e[te s` se nasc` \ntr-o iesle
s`r`c`cioas`, ce ne de m onstreaz`? ( N e arat` iubirea f`r` de
m argini a lui D um nezeu ar`tat` o m ului, printr-o cov=r[itoare
sm erenie, sau u m ilin]`). Care au fost pri m ii invita]i ai cerului la
Na[terea Pruncului din Betlee m? ( Au fost ni[te p`stori, oa meni
simpli [i mode[ti). Ce ne arat` aceasta? ( C` Dumnezeu „celor
smeri]i le d` har“). Ce le spune \ngerul p`storilor? ( C` ast`zi l-i
s-a n`scut M =ntuitor). Ce \nsea mn` aceasta? (|nsea mn` c` prin
\ntruparea Fiului lui Dumnezeu ne-a venit iertarea cerului, adic`
\ m p`carea cerului cu p` m =ntul). C ine confir m ` acest m esaj?
(Oastea \ngerilor care c=ntau marele i mn al \ mp`c`rii: „ M `rire
\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p` m=nt pace, \ntre oa meni
bun`voire“). Ce au f`cut p`storii dup` plecarea \ngerului? ( Au
mers \n Betlee m — ca dovad` c` ei erau \n \ mprejuri mi — [i
acolo au g`sit Pruncul \ mpreun` cu M ama Sa [i cu dreptul Iosif,
precu m [i cu al]i oa m eni). C =nd p`storii au povestit cele
\nt= mplate, ce au f`cut cei prezen]i la ieslea din Betlee m? (S-au
mirat). Dar Mama Pruncului? ( Ea nu s-a mirat, fiindc` cuno[tea
taina z` mislirii [i \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu).
8. Aplicarea
Na[terea Domnului constituie pentru cre[tini unul din cele mai
mari praznice. Ea se s`rb`tore[te \n fiecare an la 25 dece mbrie,
fiind precedat` de o perioad` de [ase s`pt` m=ni de post.
Se va c=nta Troparul Na[terii Dom nului, Colindul: „ O,
ce veste minunat`“, precu m [i alte colinde.

Se va citi textul Sfintei Evanghelii dup` Luca privind Na[terea
D o m nului [i se va \nv`]a T roparul N a[terii D o m nului [i
alte colinde.

- |nchinarea magilor
Capitolul unu
-
146


La opt zile dup` Na[terea Domnului Sf=nta Fecioar` [i dreptul
Iosif se prezint` cu Pruncul Sf=nt la te m plu pentru a fi tìat
\mprejur; iar la patruzeci de zile a fost \nchinat la te mplu,
fiind
\nt= mpinat de dreptul Si meon [i prooroci]a
Ana.
N u peste m u lt ti m p a avut loc un eveni m ent m a i
pu]in a[teptat.

Acesta este \nchinarea magilor de la R`s`rit, la care ne vo m
referi
\n cele ce ur m
eaz`.

Textul pericopei evanghelice „Iar dup` ce Iisus s-a n`scut \n
Betlee mul Iudeii \n zilele regelui Irod, iat` magii de la r`s`rit
sosir` \n Ierusali m , zic=nd: U nde este N ou- N `scutul rege
al iudeilor? C`ci noi a m venit ca s` ne \nchin` m Lui. Iar
regele Irod auzind aceasta s-a tulburat [i \ mpreun` cu el tot
Ierusali mul.
{i adun=nd pe to]i arhiereii [i c`rturarii poporului i-a \ntrebat
unde are s` se nasc` Hristos. Iar ei au zis: \n Betlee mul
Iudeii, c`ci a[a s-a scris prin profetul: „{i tu, Betlee me, p`
m=ntul lui Iuda, nicidecu m nu e[ti m ai m ic \ntre c`peteniile
lui Iuda, c` din
tine va ie[i Conduc`torul (Pov`]uitorul) care va pa[te pe poporul
meu, pe Israel. Atunci Irod che m=nd pe magi s-a infor mat
cu de-a m`nuntul de la ei despre ti mpul c=nd li s-a ar`tat
steaua. {i
tri mi]=ndu-i pe d=n[ii la Betlee m le-a zis: Merg=nd, cerceta]i
cu de-a m`nuntul despre Prunc, iar dac` \l ve]i g`si vesti]i- m` [i
pe mine ca [i eu s` merg s` m` \nchin Lui. Iar ei ascult=ndu-l
pe rege s-au dus. {i iat` steaua pe care o v`zusera la r`s`rit,
mergea
\naintea lor p=n` ce a venit [i a stat deasupra locului unde era
Pruncul. Iar ei v`z=nd steaua s-au bucurat cu bucurie foarte
mare.
{i intr=nd \n cas` au v`zut pruncul cu M aria, mama Lui, [i
c`z=nd la p` m=nt I s-au \nchinat Lui [i deschiz=ndu-[i visteriile
lor I-au
147
dus Lui: aur, t` m=ie [i s mirn`. {i pri mind \ncuno[tin]are \n
vis ca s` nu se \ntoarc` la Irod, s-au dus pe alt` cale \n ]ara lor“
(Matei 2, 1–12).
E xplicarea pericopei D up` cu m ne arat` textul

pericopei evanghelice, venirea magilor se petrece „\n zilele lui
Irod regele“.
Cine era Irod?
Era fiul lui Antipater. A fost ales de Senatul ro man, [i
decretat ca „rege asociat „(rex socius). Era strìn de origine [i nu
se bucura de si mpatia poporului iudeu, fiind considerat uzurpator
al tronului
lui David. Pentru a-[i c=[tiga si mpatia, restaureaz` din te
melie te m plul din Ierusali m [i se c`s`tore[te cu o fiic` din
vechea
fa m ilie regal` a H as m oneilor. D ar toat` via]a r` m =ne o
lupt`
deschis` de a se men]ine la tron, suspect=nd tiranic [i crud
orice situa]ie sau pretendent, fie chiar i maginar.
Cine sunt magii [i de unde au venit ei?
M agii erau \n]elep]ii ti m pului care cu ajutorul
astrologiei c` uta u s` p`tr und` des tinul o m eniri i,
pr ezi c=nd an u m ite eveni mente ce ur mau s` se produc`, de
pild` cu m ar fi recolta, sf=r[itul unei do mnii, rezultatul unei
b`t`lii, etc. Unii spun c`
erau chiar regi ai unor popoare orientale. Chiar dac` nu erau regi
\ncorona]i, influen]ele lor la cur]ile regale erau hot`r=toare ori
de c=te ori ap`reau nedu meriri privind soarta unei ]`ri
orientale. Astfel Sf=nta Scriptur` ne d` m`rturie c` regele
Babiloniei \i consulta pe magi \ntotdeauna c=nd lua o hot`r=re
privind soarta imperiului. De fapt s-a [i descoperit ca la Sippar
l=ng` vechiul B abilon exist` chiar o [coal` de astrono m ie
( H oria M atei, Enig mele Terrei; vol. 11, Bucure[ti, 1983, pp.
122–124). Dar nu nu mai Babilonia avea magi, ci multe din
]`rile i mperiului ro man [i m ai ales Persia, C aldeea, M e dia,
E tiopia. A rabii se chiar nu meau „fiii r`s`ritului“, iar magii
— ne spune Evanghelia — au venit din r`s`rit; din una sau mai
multe din ]`rile a mintite.
Ce i-a deter m inat pe m agi s` vin` la Ierusali m ?
Apari]ia unei stele care i-a condus p=n` aici. Ei sunt
astrologi [i pun \n leg`tur` via]a oa menilor [i a popoarelor cu
mi[carea stelelor de pe cer. O stea mare le oferea concluzia c` \
n poporul
iudeu s-a n`scut un rege. De aceea, ei motiveaz` c` „au v`zut
steaua Lui la r`s`rit [i adaug` c` scopul venirii lor este de a-i
aduce noului rege venera]ia lor. S-a descoperit de altfel la
Sippar o t`bli]` de lut pe care era conse mnat` apari]ia unei stele
ce putea
fi observat` din orice parte a r`s`ritului, care a durat mai multe
luni, \n chiar perioada N a[terii D om nului ( H oria M atei, ide
m , ibide m ).
Capitolul unu
148
Ce fel de stea a fost aceasta?
Astrono mul Iohannes Kepler a de monstrat \n 1606 c`
steaua care i-a condus pe magi a fost o tripl` conjunc]ie a lui
Jupiter [i a lui Saturn \n constela]ia Pe[tilor.
O tripl` conjunc]ie se produce la intervale de sute de ani, pe
c=nd conjunc]iile si m ple au loc la aproxi m ativ 20 de ani. U
ltim a tripl` conjunc]ie a avut loc \n constela]ia Berbecului,
]in=nd din august 1940, p=n` \n februarie 1941. O a treia
conjunc]ie este prezis` abia pe la 1098. R ichard H enning
arat` c` conjunc]ii sim ple ale lui Jupiter [i Saturn au avut loc \
n constela]ia Pe[tilor de mai multe ori; una din ele fiind \n 126
\n. Hr., dar aproape invizibil`. Tripla conjunc]ie din
constela]ia Pe[tilor s-a repetat
\n anul Na[terii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octo mbrie,
4 dece mbrie, fiind perfect vizibile. C`l`toria de la Babilon la
Ieru- sali m dureaz` ca m o lun` [i ju m `tate. D atorit`
faptului c` Betlee mul era la sud de Ierusali m, \n cazul unei
c`l`torii efectuate dup`-a miaza, steaua devenea foarte
str`lucitoare la apropierea amurgului [i d`dea \ntr-adev`r i
mpresia c` merge \naintea lor. De fapt, Richard Henning a
reconstituit artificial \ntre 1933–1937
„ d r u m u l st e l ei m a g i l o r “ , l a p l an e t a ri u l d i n D
u s s el d o rf ,
de monstr=nd ipoteza lui Kepler \n fa]a a mii de vizitatori. Din
nefericire \ns` un bo mbarda ment aerian a transfor mat, \n al
doilea r`zboi mondial, acest planetariu \ntr-un morman de ruine
( Horia M atei, ide m , ibide m ).
Cum i-a \nt= m pinat Irod pe m agi?
Evanghelia ne spune c` la \nceput s-a tulburat, [i odat` cu el
tot Ierusali m ul. D e ce s-a tulburat tot Ierusali m ul? Fiindc`
to]i cuno[teau m=nia [i cruzi mea lui Irod, [i [i-au dat sea ma
din mai multe situa]ii anterioare c` aceasta se va rev`rsa asupra
copiilor
lor. Cum a procedat Irod la \nceput? El adun` pe to]i arhiereii [i
c`rturarii la un sfat co m un. A rhiereul era supre m ul preot
[i provenea din nea mul lui Aron. La \nceput era ales pe via]`,
apoi a devenit la discre]ia celor puternici. N u m ai Irod
depune [i instituie \n cursul do mniei sale opt arhierei. Dar
chiar dac` erau depu[i, arhiereii r` m=neau membri ai
sinedriului. De aceea el a che mat pe arhierei. C`rturarii se
ocupau cu studiul legii mozaice. Ei se mai nu meau [i „\
nv`]`tori de lege“, sau „legiuitori“.
B ucur=ndu-se de trecere \n popor unii erau chiar m e m
brii sinedriului. Irod pri me[te de la arhierei [i c`rturari
r`spunsul c`, potrivit proorociilor, M esia se va na[te \n Betlee
m [i va fi D om n
\n Israel. Tulburat de cele auzite, el ia atitudine viclean` fa]`
de magi, \nde mn=ndu-i s` caute Pruncul [i dac` \l vor afla s`-i
dea
[i lui de [tire ca s` i se \nchine [i el. El le spune magilor „s`
149
cerceteze cu de-a m `nuntul“, ceea ce \nsea m n` c` trebuiau
s`
cunoasc` cu exactitate locul, strada, casa, fa milia, nu mele
p`rin-
]ilor [i a copilului. Aceasta \nsea mn` c` ceea ce nu mai
putea afla de la arhierei [i c`rturari, Irod vroia s` cunoasc` prin
viclenie
[i fa]`rnicie de la magi.
Cum g`sesc magii pruncul [i ce daruri \i ofer`?
Plec=nd de la Irod, magilor le apare din nou steaua, care \i
conduce p=n` la casa unde se afl` pruncul cu mama Lui.
Sf=ntul Evanghelist Luca ne-a ar`tat c` Pruncul s-a n`scut \n
staulul unei pe[teri, iar noi afl` m acu m de la Evanghelistul
Matei ca magii l-au g`sit \n cas`. Este cu m va vreo
contradic]ie \ntre sfintele E vanghelii? N u este nici o
contradic]ie. Pruncul s-a n`scut
\ntr-adev`r \n pe[ter` fiindc` atunci nu a g`sit loc \n cas`, dar
de atunci au trecut cel pu]in 40 de zile, c=nd potrivit legii a
fost dus
la te mplu, iar lu mea venit` pentru recens` m=nt s-a mai r`rit,
[i astfel Sf=nta Fa m ilie g`se[te locuin]` \ntr-o cas`. {i m
agii
„intr=nd \n cas` au v`zut pruncul [i c`z=nd la p` m =nt i s-au
\nchinat [i deschiz=ndu-[i vistieriile i-au dus lui daruri: aur,
t`m =ie [i s m irn`“. Interpret=nd darurile oferite, Sfin]ii
P`rin]i arat` c` aurul fiind cel mai pre]ios metal, oferind acest
dar, \l
consider` pe prunc rege. T ` m = ia folosit` la cult, pe altarul
t`m=ierii si mbolizeaz` rug`ciunile credincio[ilor \n`l]ate spre
cer,
iar darul m agilor prezice c` pruncul este fiin]` du m
nezeiasc` c`ruia i se cuvine adorare ca lui Dumnezeu. S
mirna, fiind un aro m at folosit la \ m b`ls` m area m or]ilor, ca
dar al m agilor indic` faptul c` pruncul \[i va pune via]a pentru
m=ntuirea oa menilor.
C=]i magi i-au adus \nchinare Pruncului?
D ac` ne orient` m dup` nu m `rul [i felul darurilor, pute
m spune c` au fost \n nu mar de trei. Unii spun c` au fost 4, al]ii:
6,
iar al]ii chiar 12. Num`rul trei corespunde mai bine, fiindc` trei
au fost [i fiii lui Noe, iar \n aceast` for m` ei vin ca
reprezentan]i ai tuturor popoarelor lu m ii. Sf=nta Tradi]ie
p`streaz` chiar [i nu mele lor: Balthazar, M elchior, [i Caspar (
Gaspar).
Nu s-au mai \ntors, fiindc` au pri mit \ncuno[tin]are de la
Dumnezeu s` apuce pe alt` cale [i s` mearg` \n ]ara lor.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tablouri sau diapozitive cu
\nchinarea magilor.
Din cele p=n` aici tratate re]ine m c` magii [i steaua au existat \
n realitate, c` datele Sfintei Evanghelii sunt confir mate de
istorie [i nu sunt contrazise de ea. Nici astrono mia nu le
contrazice, ci
Capitolul unu
150
le ofer` argu mente de sus]inere. Magii au fost \ntr-adev`r \n
]`rile lor ase menea unor regi ne\ncorona]i, av=nd un cuv=nt
hot`r=tor
\n luarea unei pozi]ii privind destinul [i ac]iunile ]`rii respec-
tive. |n prezicerile lor ei se orientau dup` mi[c`rile corpurilor
cere[ti, de aceea c=nd au v`zut o stea m ai str`lucitoare dec=t
altele, au pornit la dru m condu[i de ea ca s` aduc` \nchinare
noului rege care se n`scuse, m ai m are dec=t oricare din
cei existen]i. Ajung=nd \n Ierusali m [i ascunz=ndu-li-se steaua, r`
m=n dezorienta]i [i \ntreab` unde s-a n`scut noul rege. Auzind c`
magii vin s` se \nchine noului rege, Irod se tulbur` [i che m
=nd pe arhierei [i c`rturari afl` c` \ntr-adev`r M esia se va
na[te \n Betlee m. Dorea s` afle \ns` cu exactitate unde este
pruncul n`scut. De aceea le cere magilor cu viclenie ca
merg=nd ei [i cercet=nd cu de-a m`nuntul unde este Pruncul s`-i
dea [i lui de [tire, ca s`
I se \nchine [i el. Ie[ind magii, li se arat` din nou steaua, care \i
conduce p=n` la casa unde se afl` pruncul. Cu sufletul plin de
bucurie I se \nchin`, oferindu-I aur, s m irn` [i t` m =ie. | m
pli- nindu-[i misiunea magii sunt sf`tui]i s` nu se mai abat` pe
la Irod, ci pe alt` cale s` mearg` \n ]ara lor.
8. Aplicarea
Se vor c=nta mai multe colinde av=nd ca [i con]inut \
nchinarea m agilor.

Se va \nv`]a o astfel de colind`.

--
151
|mplinirea legii – tìerea \ mprejur [i

\nchinarea la te mplu

D up` na[terea D o m nului \n B etlee m , Sf=nta Fecioar`
trebuia
\mpreun` cu dreptul Iosif [i cu Pruncul sf=nt s` se re\ntoarc` la
Nazaret. Dar \ntruc=t peste opt zile, [i apoi peste 40 de zile se
cuvenea ca din nou s` revin` la Ierusali m, pentru \ mplinirea
Legii, Sf=nta Fa milie a m=n` plecarea din Betlee m. De fapt,
dru mul de la Betlee m p=n` la Nazaret fiind de aproape 150 k
m, era prea greu de f`cut de dou` ori.
Ca Unul care nu a „venit s` strice Legea, ci s` o \
mplineasc`“,
\nc` dup` na[tere Pruncul- M esia dovede[te aceasta prin
tìerea
\m prejur [i \nchinarea la te m
plu.

Vom vedea \n cele ce ur meaz` cu m aceste dou` eveni mente \
l arat` pe M esia ca pe un \ mplinitor al Legii.

Despre aceste pri me eveni mente din via]a p` m=nteasc` a lui
Mesia ne relateaza Sf=ntul Evanghelist Luca. Le vo m ur m`ri
pe r=nd.
A . T~ IEREA |M
PREJUR
Textul pericopei „{i c=nd s-au \ mplinit opt zile, ca s`-l taie
\mprejur, s-a pus nu mele Iisus, cu m s-a spus de \nger mai \
nainte de a se z` misli \n p=ntece“ ( Luca 2, 21).
E xplicarea textului pericopei E xist` aici dou` aspecte: \

n pri m ul r=nd faptul c` M esia a pri m it s` fie tìat \ m prejur.
Iar \n al doilea r=nd, c` odat` cu tìerea \ mprejur a pri mit un nu
me cu ad=nci se mnifica]ii \n procesul m=ntuirii nea mului o
menesc.
Capitolul unu
152
Tìerea \ mprejur reprezenta leg` m=ntul f`cut de
Dumnezeu cu Avraa m [i prin el cu poporul evreu: „Iar leg`
m=ntul dintre M ine [i tine [i ur ma[ii tì din nea m \n nea m, pe
care trebuie s`-l p`zi]i, este acesta: to]i cei de parte
b`rb`teasc` ai vo[tri s` se
taie \ m prejur... \n ziua a opta“ (Facerea 17, 10–
14).
Sf=ntul Apostol Pavel re m arc` faptul c` pri m ind s` fie tìat
\m prejur, D o m nul se supune L egii vechi; dar \n acela[i ti
mp
\mplinind legea „\n duh [i adev`r“, El aduce un Nou Leg` m=nt
\ntre D um nezeu [i oa m eni prin care se vor binecuv=nta
toate nea murile p` m=ntului. Astfel, pe de o parte, „Iisus
Hristos s-a f`cut slujitor al tìerii \ mprejur pentru adev`rul lui
Dumnezeu ca s` se \nt`reasc` f`g`duin]ele p`rin]ilor“ ( Romani
15, 8). Iar pe de alt` parte, tìerea \ mprejur a Noului Leg`
m=nt se face prin Hristos [i devine o moarte fa]` de p`cat [i o \
nviere \n Hristos, s`v=r[it` prin Botez: „...|ntru care sunte]i [i
tìa]i \ m prejur, cu tìere \ m prejur nef`cut` de m =n`, prin
dezbr`carea de trupul p`catelor c`rnii \ntru tìerea \ mprejur a lui
Hristos, fiind \ngropa]i prin Botez \ m preun` cu El, \ntru care a]i
[i fost \nvia]i \ m preun` prin credin]a \n puterea lui Dumnezeu“
( Coloseni 2, 11–12). Prin acest Nou Leg` m=nt se va \ mplini \n
mod des`v=r[it leg` m=ntul
vechi \ncheiat \ntre Dumnezeu [i Avraa m, \n sensul c` prin Mesia-
Hristos care provine din nea mul lui Avraa m se vor binecuv=nta
toate nea m urile p` m =ntului, f`r` nici o deosebire. A cu m
se
\mpline[te profe]ia mesianica f`cut` de Dumnezeu lui Avraa
m:
„Voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta, voi
m`ri nu mele tù [i vei fi izvor de binecuv=ntare“ (Facerea 12, 2
[i 17,
6–9).
|n al doilea r=nd, odat` cu tìerea \ mprejur, Pruncul sf=nt
pri m e[te nu m ele de Iisus, cu o se m nifica]ie deosebit`. C
=nd spune m „Iisus“ \n]elege m c` „ Dumnezeu este M
=ntuitorul“ nos-
tru ( M atei 1, 21), \ntruc=t prin \ns`[i pronun]area Lui face m
o m`rturisire de credin]`, recunosc=nd c` El este „ Emanuel“,
adic`:
„Dumnezeu este cu noi“ ( M atei 1, 22). Astfel, El s-a \
ntrupat pentru noi, pentru a fi cu noi [i a r` m=ne
M=ntuitorul nostru. A cesta este „singurul nu m e dat printre
oa m eni \n care s` ne m=ntui m“ (Fapte 4, 12). De aceea, nu
mele lui este „ mai presus dec=t orice nu me pentru ca \n nu
mele lui Iisus tot genunchiul s` se plece, al celor cere[ti [i a
celor p` m=nte[ti [i a celor dedesubt“ (Filipeni 2, 9–10).
153
B. |NCHINAREA LA TEMPLU
Textul pericopei „{i c=nd s-au plinit zilele cur`]iei lor, legea
lui Moise,l-au dus la Ierusali m, ca s`-l pun` \naintea Domnului,
precu m este scris \n legea Domnului: „ Orice \nt=i-n`scut de parte
b`rb`teasc` s` fie \nchinat Domnului, [i s` dea jertf` precu m s-a
zis \n legea Domnului — o pereche de turturele sau doi pui de
poru mbel. {i iat` era un o m \n Ierusali m cu nu mele de Si meon [i
o m ul acel a era drept [i te m `tor de D u m nezeu, a[tept=nd
m=ngìerea lui Israel, [i Duhul Sf=nt era peste el. {i i se f`cuse
de D uhul Sf=nt s` nu vad` m oartea, p=n` ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului. {i a venit cu Duhul \n te mplu, c=nd au adus
\nùntru p`rin]ii pe Pruncul Iisus, ca s` fac` cu el dup` r=nduiala
legii. {i acela l-a luat \n bra]e [i a binecuv=ntat pe Dumnezeu [i
a zis: Acu m sloboze[te pe robul tù, St`p=ne, dup` cuv=ntul tù
\n pace, c` v`zur` ochii m ei m =ntuirea ta, pe care ai g`tit-o
\naintea fe]ei tuturor popoarelor, ca s` fie lu min` spre desco-
perirea nea murilor [i slava poporului tù Israel. {i se mirau Iosif
[i mama lui de cele ce grìau despre el. {i i-a binecuv=ntat Si meon
[i a zis c`tre Maria, mama Lui: iat`, Acesta este pus spre c`derea
[i scularea multora \n Israel [i spre se mn de contrazicere, ca s`
descopere cugetele multor ini mi. {i prin \ns`[i sufletul tù va
trece sabia. {i era [i Ana, prooroci]a, fiica lui Fanuel, din se min]ia
lui A[er. Aceasta era \naintat` \n zile multe [i trìse cu b`rbatul
sù [apte ani dup` fecioria sa. {i a fost v`duv` ca de 84 de ani [i
nu se dep`rta de la te mplu, slujind noaptea cu posturi [i rug`-
ciuni. {i veni [i ea \n acel ceas, lùda pe Dumnezeu [i cuv=nta
despre El tuturor celor ce a[teptau m=ntuire \n Ierusali m“ ( Luca
2, 22–38) .
Explicarea textului pericopei D ucerea [i \nchinarea \nt=iului

n`scut de parte b`rb`teasc` la te mplu dateaz` la evrei \nc` din
perioada eliber`rii din robia egiptean`. Era un act de d`ruire lui
D u m nezeu ca o for m ` de m anifestare a recuno[tin]ei. E
ra prev`zut` aducerea la te mplu a copiilor la 40 de zile dup`
na[tere,
\n a mintirea peregrin`rii poporului \n pustie ti mp de 40 de ani
[i a salv`rii lui prin bun`voin]a lui Dumnezeu. Cum nu puteau
fi adu[i to]i copiii la te m plu, s-a acceptat \n locul lor
aducerea
jertfei, copilul ur m =nd s` fie dus la te m plu doar pentru a
fi
\nchinat Domnului. Iat` [i glasul Legii, privind procedura
aducerii jertfei la te mplu: „ Dac` fe meia va z` misli [i va
na[te prunc de parte b`rb`teasc`, va fi necurat` [apte zile... Iar \
n a opta zi se va
tìa pruncul \ mprejur. Fe meia s` mai [ad` 33 de zile [i s`
se
Capitolul unu
154
cure]e de s=ngele sù... D up` ce se vor \ m plini zilele cur`]iei
ei pentru fiu sau pentru fiic` s` aduc` un miel de un an ardere
de tot [i un pui de poru m bel sau de turturic` jertf` pentru
p`cat... Iar de nu-i va da m=na s` aduc` un miel, s` ia dou`
turturele sau doi pui de poru mbel, unul pentru jertf` [i cel`lalt
pentru ardere
de tot, [i o va cur`]i preotul [i curat` va fi“ ( Levitic 12, 2–8).
Dup` cu m ne arat` textul, Sf=nta Fa milie a adus ca jertf` o
pereche de turturele [i doi pui de poru mbel. Aceasta era dup`
cu m am v`zut jertfa „celor ce nu le d`dea m=na“ s` aduc` mai
mult.
Evanghelia ne spune \n continuare c` Sf=ntul Prunc a fost
\nt= mpinat la te mplu de un o m evlavios, pe nu me Si meon,
c`ruia i se f`g`duise de Duhul Sf=nt c` nu va muri \nainte de a
vedea pe Hristos- Domnul. Fiind inspirat de Duhul Sf=nt \l
identific` pe Pruncul- M esia c=nd p`rin]ii Lui \l duc la te m
plu, [i L-a luat \n bra]e, a binecuv=ntat pe Dumnezeu, rostind
un prea fru mos i mn, care pentru bog`]ia con]inutului sù a
intrat \n cultul Bisericii, rostindu-se \n cadrul vecerniei.
Adres=ndu-se apoi dreptului Iosif [i Sfintei Fecioare, care s-au
mirat de binecuv=ntarea dreptului Simeon, le face [i lor dou`
proorociri. Pri ma se refer` la faptul c` Pruncul- M esia va fi
„spre c`derea [i ridicarea multora \n Is-
rael“, iar a doua se refer` la Sf=nta Fecioar`, prin „al c`rei suflet
va trece sabie“. Pe l=ng` dreptul Si m eon, Pruncul sf=nt
este
\nt= mpinat la te mplu [i de o v`duv`, prooroci]a Ana, \n v=rst`
de
84 de ani, care toat` vre mea o petrecea la te mplu \n post [i
rug`- ciune. {i ea lùda pe Dumnezeu [i vorbea despre Pruncul-
M esia tuturor celor ce a[teptau m=ntuirea.
Intui]ia Se va ar`ta tabloul sau icoana \nt= m pin`rii D om
- nului la te m plul din Ierusali m .
Referindu-ne la a mbele eveni mente care stau \nc` de la \
nceput m`rturie c` M esia nu a venit s` strice Legea, ci s` o \
mplineasc`
\n duh [i \n adev`r, ne \ntreba m la \nceput, care sunt acestea?
( A cestea sunt tìerea \ m prejur la opt zile de la na[tere
[i
\nchinarea la te m plu, la 40 de zile de la na[terea Sa). C
e semnifica]ie are tìerea \ mprejur? ( Ea reprezint` \ncheierea
le- g`m=ntului \ncheiat de Dumnezeu cu Avraa m, la care se
supuneau to]i copiii evreilor. Mesia- Hristos \ mpline[te aceast`
lege \n duhul ei, stabilind pentru \ntreaga o menire un Nou Leg`
m=nt cu Dum- nezeu, [i anu me de tìere a poftelor trupului
c`rnii, aduc`toare de p`cat [i pati m`, [i de \nvierea cu Hristos
prin Botez la o nou` via]`, str`b`tut` de puterea Duhului lui
Dumnezeu [i de via]a lui
155
Hristos. Astfel, acest Leg` m=nt Nou nu va fi \ mplinit nu mai
de copiii evreilor, ci de toat` lu m ea. Prin aceasta se \ m
pline[te profe]ia mesianic` f`cut` de Dumnezeu lui Avraa m, c`
va \n mul]i nea mul lui mai mult dec=t stelele cerului). Ce s-a
mai \nt= mplat odat` cu tìerea \ mprejur? (Pruncul sf=nt a pri
mit un nu me). Care este acesta? ( Acest nu me este Iisus, adic`
„ Dumnezeu este M =n- tuitorul“). De ce i s-a dat acest nu me?
(Fiindc` a[a i-a spus \ngerul Sfintei Fecioare la Bunavestire [i
dreptului Iosif c=nd i-a dat
cinstea de a fi protectorul Pruncului, care se va na[te din
Sf=nta
Fecioar`).
Privind Ce \nseaeveni
al doilea m n` ment,
pentrual noi acest Pruncului
\nchin`rii nu m e? (|nsea m n`
la te mplu,
c` \ntreba m la \nceput, c=nd a avut loc? ( La 40 de zile dup`
ne
nu mai confor
na[tere, \n nummele lui Iisus
r=nduielii ne De
Legii). pute
cinem a fost \nt= mpinat?
m=ntui).
(De dreptul Si meon [i de prooroci]a Ana). Ce prooroce[te dreptul
Sim eon \n leg`tur` cu activitatea de m ai t=rziu a lui M esia? ( C`
va fi spre ridicarea [i c`derea multora \n Israel, [i c` prin sufletul
Sfintei Fecioare va trece sabie). S-a \ mplinit aceast` proorocie?
(S-a \ mplinit \ntoc mai, fiindc` reprezentan]ii legii [i ai religiei
a[tept=nd un M esia politic s-au s m intit v`z=nd c` Iisus nu le
satisface dorin]a de supre ma]ie, c` \ mp`r`]ia Lui spiritual` nu
este din aceast` lu me... Pe de alt` parte, cei s meri]i [i \ mpov`ra]i
de p`cate au g`sit totdeauna salvarea vie]ii lor \n iubirea [i
bun`tatea iert`toare a Fiului lui Dumnezeu, ce le era adresat`.
Cea de a doua profe]ie, c` prin sufletul Sfintei Fecioare va trece
sabie s-a \ mplinit de at=tea ori, dar mai ales pe Golgota, c=nd va
vedea Fiul r`stignit, iar ea va r` m =ne \ncre m enit` de durere sub
crucea Lui...).
8. Aplicarea
Aceste dou` eveni mente din via]a Pruncului Iisus au devenit pen-
tru cre[tini zile de praznic \ mp`r`tesc. Astfel, la 1 ianuarie (opt
zile de la na[tere) s`rb`tori m tìerea \ m prejur a D om nului; iar
la
2 februarie (40 de zile de la na[tere) s`rb`tori m \nt= mpinarea
D om nului.
Am v`zut c` dreptul Si meon a binecuv=ntat pe
Dumnezeu v`z=nd pe Pruncul- M esia, cu cuvintele: „ A cu m
sloboze[te pe robul tù, St`p=ne, dup` cuv=ntul Tù, \n
pace...“‚ care au intrat
\n cultul divin public al vecerniei. S` c=nt` m cu to]ii acest i mn
\n`l]`tor.
Capitolul unu
156
Se vor citi pericopele evanghelice care relateaz` despre tìerea
-
\mprejur [i \nchinarea Domnului la te mplu, [i se va \nv`]a
acest prea fru mos i mn liturgic.
Fuga \n Egipt [i uciderea pruncilor


Dup` ce magii cùt=nd Pruncul \nt= mpin` tulburarea [i viclenia
lui Irod, iar dup` ce- L g`sesc, pri mesc \n[tiin]area \n vis s` nu se
mai \ntoarc` la Irod, ci pe alt` cale s` se re\ntoarc` \n ]ara lor. |n
acela[i ti mp, \ngerul Domnului se arat` \n vis lui Iosif, zic=nd:
„Scoal`-te, ia pruncul [i pe mama lui [i fugi \n Egipt [i stai acolo
p=n` ce \]i voi spune, fiindc` Irod are s` caute pruncul ca s`- L
ucid`“ ( M atei 2, 12–13).

Ne vo m referi \n cele ce ur meaz` la fuga \n Egipt a Sfintei Fa
milii,
la uciderea pruncilor din porunca lui Irod [i la re\ntoarcerea Sfin-
tei Fa milii \n Nazaret.
6. Comunicarea noilor cuno[tin]e

Textul pericopei Av=nd porunc` de la \nger s` fug` \n Egipt,
Iosif „s-a sculat, a luat noaptea pruncul [i pe mama lui [i au
plecat \n Egipt. {i au stat acolo p=n` la moartea lui Irod, ca s`
se
\mplineasc` cuv=ntul spus de Domnul prin proorocul: „ Din
Egipt am che mat pe fiul meu“. Iar c=nd Irod a v`zut c` a fost a
m`git de m agi, s-a m =niat foarte m ult, [i tri m i]=nd, a ucis pe
to]i pruncii care erau \n Betlee m [i \n toate hotarele lui de doi
ani [i mai jos,
157
dup` ti mpul pe care \l aflase de la magi. Atunci s-a \ mplinit
ceea ce se spune prin Iere m ia proorocul: „ G las \n Ram a s-a
auzit, pl=ngere [i t=nguire mult`; Rachela \[i pl=nge copiii [i nu
voie[te s` fie m=ngìat` pentru c` nu sunt“. Dup` moartea lui
Irod, iat` c` \ngerul D o m nului s-a ar`tat lui Iosif \n E gipt
[i i-a zis: scoal`-te, ia pruncul [i pe m am a lui [i m ergi \n
p` m =ntul lui Israel, c`ci au murit cei ce cùtau s` ia via]a
pruncului. Iosif
scul=ndu-se a luat pruncul [i pe mama lui [i au venit \n p`
m=ntul lui Israel. {i auzind c` do mne[te Arhelau \n Iudeea, \n
locul lui Irod, tat`l sù, s-a te mut s` mearg` acolo, [i lu=nd
porunc` \n
vis, s-a dus \n p`r]ile G alileii. {i venind, a locuit \n ora[ul nu m
it N azaret, ca s` plineasc` ceea ce s-a spus prin prooroci,
c` Nazarinean se va che ma“ ( M atei 2, 14–23).
Explicarea textului pericopei evanghelice Observ` m din tex-

tul pericopei c` \ngerul \i spune lui Iosif s` ia pe „ m a m
a Pruncului“. Nu-i spune: „ia pe fe meia ta“, ceea ce \nsea mn`
c` Sf=nta
Drumul Fecioar` nu era
spre Egipt eraso]ia lui dup`
cel mai u[or trup. El era pentru
de parcurs protectorul
cei
Sfin- tei \n
urm`ri]i FaPalestina.
m ilii. Acest refugiu l-au f`cut mul]i al]ii \naintea
lui Iisus, \ncep=nd cu a[ezarea lui Iacob [i a fiilor sì, st=nd
poporul aici p=n` la eliberarea de c`tre Moise [i conducerea lui
Israel c`tre Canaan. Apoi, \n ti mpul robiei asiriene, ca [i dup`
d`r= marea Ierusali mului din 522 \n. Hs., mul]i iudei s-au stabilit
\n Egipt. |n secolul III \n. Hs. se for meaz` \n Egipt o puternic`
colonie de evrei, care uit=nd li mba ebraic`, vorbeau greaca. Lor
li se traduce Septuaginta ( Edi]ia greac` a Vechiului Testa ment)
pentru a r` m=ne \n leg`tur` [i cunoa[tere a cuv=ntului lui Dum-
nezeu. D up` m oartea C leopatrei, E giptul era \ncorporat \n
imperiul ro man. Din Iudeea p=n` \n Egipt se ajungea \n 8–10
zile. |ntre H eliopolis [i C airo se afl` localitatea M a ]area
(t=lcuindu-se „ap` proasp`t`“), unde era o puternic` colonie
iudaic`. Probabil aici s-a a[ezat Sf=nta Fa milie. Ea ajunge aici
dup` ce [i-a \ndeplinit datoriile religioase fa]` de te mplu, res-
pectiv, circu mciziunea Pruncului [i aducerea la te mplu, spre a fi
\ncredin]at Domnului, la 40 de zile dup` na[tere. A[adar, sose[te
la \nceputul lunii februarie [i r` m=ne aici p=n` la moartea lui
Irod cel M are, adic` p=n` \n toa mna aceluia[i an. Prin aceasta se
\mpline[te profe]ia lui Oseea (11, 1): „ Din Egipt a m che mat pe
fiul meu“. Desigur, profe]ia se refer` la poporul lui Israel, ca
t=n`r popor al lui Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu. Dar acest
t=n`r fiu provenit din Israel (adic` din Iacob), este Fiul lui Dum-
Capitolul unu
158
nezeu, Iisus H ristos. |n felul acesta, \n via]a lui Iisus se
reoglinde[te \nc` odat` via]a poporului israelitean.
|n ti m p ce Sf=nta Fa m ilie se afl` \n Egipt, Irod
porunce[te ca to]i copiii p=n` la doi ani s` fie uci[i. |nfuriat
p=n` la nebunie,
Irod ia aceast` hot`r=re de tea m` s` nu-[i piard` tronul. A[tep-
tarea zadarnic` a magilor nu nu mai c` l-a derutat, ci i-a trezit
m=nia cri minal`. |i era de altfel \n fire s` nu cru]e pe ni meni
[i nimic c=nd era vorba de el [i de tronul sù. {i-a ucis so]ia [i
trei
din propriii sì fii, plus o „hecato mb`“ de farisei. |n viclenia lui
tiranic`, spune un co mentator ( A. Durand), a dat ordin ca la
sf=r- [itul zilelor sale s` fie masacra]i un nu m`r mare de
notabilit`]i, pe care pl=ng=ndu-i poporul, s` lase a se vedea
c` \l regret` pe
el. Referindu-ne \ns` la moartea copiilor, se pune \ntrebarea: c=]i
copii s` fi fost? Se apreciaz` c` Betlee mul \n acel ti mp avea ca
m
2000 de locuitori. La mia de locuitori se aflau sub trei ani, 30–
40 copii, din care sc`z=nd nu m`rul fetelor (care \n general sunt
m ai m ulte), pute m conchide c` nu m `rul copiilor uci[i nu a
trecut cifra de 40. V orbind despre | m p`ratul O ctavian A
ugustus, istoricul M acrobius (\n Saturnales 11, 4) arat` c`
atunci c=nd
\m p`ratul „a auzit c` \ntre copiii de p=n` la doi ani pe care
a
poruncit Irod, regele iudeilor, s` fie uci[i, a fost [i copilul sù
ucis, a zis: „ E mai bine s` fii porcul lui Irod, dec=t fiul
lui“.
Omor=rea pruncilor reprezint` \ns` [i \ mplinirea profe]iei lui
Iere mia (31, 5), care arat` c` „pl=ngere [i t=nguire mult` s-a
auzit
\n Rama“. Aceasta era o localitate aflat` la 10 k m nord de Ieru-
sali m . U n cutre m ur este resi m ]it \n toate p`r]ile. U n cutre
m ur moral \ns` ajunge p=n` la morm=ntul Rachelei, mama lui
Iosif [i V enia m in, so]ia lui Iacob-Israel, \nc=t prin ea \ntreg
nea m ul lui Israel pl=nge pruncii nevinova]i.
M oartea lui Irod este fixat` de istoricul Iosif Flaviu \ntre
27 m artie [i 4 aprilie. Era \n al 37-lea an al do m niei sale. A
vea 70 de ani. Era extre m de agitat c` nu se mai poate ridica
din boala care \l chinuia tot m ai m ult, \nc=t a vrut chiar s`-[i
cur m e zilele cu un cu]it de mas`. Avea o boal` dureroas`, \nc=t
carnea \i intrase
\n putrefac]ie. I se aplica pe corp carne proasp`t`, pentru ca
vier mii care \i mi[unau corpul s` fie atra[i de aceasta. Un alt
istoric evreu (Ioseph Klausner) spune despre Irod c` „s-a urcat
pe tron ca o vulpe, a do mnit ca un tigru [i a murit ca un
c=ine“. Dup` moartea lui, regatul se \ mparte, pe baza testa
mentului sù, aprobat mai t=rziu [i de \ mp`ratul Augustus, \n
trei p`r]i. Astfel, Arhelau a luat ju m`tate din regat: Iudeea, Sa
maria [i Idu meea. Antipa a luat Galileea [i Pereea; iar Filip a
pri mit Batanea [i Trachonitis. Nu li s-a dat \ns` titlul de
„rege“ nici unuia dintre
159
ei. Arhelau pri me[te titlul de „etnarh“ (conduc`tor al poporului),
iar ceilal]i doi, de „tetrarhi“, fiindc` aveau c=te 1/4 din regat.
Arhelau se m`na \ns` \n cruzi me cu tat`l sù. Se spune c` [i el ar
fi o mor=t 3000 de evrei. Din cauza cruzi mii sale, dup` [ase ani
de do m nie, A ugustus \l exileaz` undeva \n G alia. A colo \[i
sf=r[e[te zilele, iar regatul sù trece sub st`p=nirea procuratorului
rom an al Siriei. D atorit` cruzi m ii lui A rhelau, Sf=nta Fa m ilie, la
re\ntoarcerea din Egipt, nu va reveni \n Ierusali m , ci va m erge
direct \n Nazaret. Dac` \ngerul nu i-ar fi dat porunc` \n vis lui
Iosif, Sf=nta Fa m ilie s-ar fi re\ntors pe dru m ul cel m ai scurt,
care trecea prin Iudeea. Acesta era Betlee m–Ierusali m–Siche m–
N azaret. A uzind \ns` c` \n Iudeea do m ne[te A rhelau, Sf=nta
Fa milie ur meaz` alt dru m: Gaza– Ascalon– Diosopolis ( Lydda)–
Iafa– A ntipatris–Sa m aria– N azaret. (Se va ar`ta pe hart` acest
dru m). Acest dru m fiind mai lung, era parcurs \n dou` s`pt` m=ni.
Nazaretul se afl` la ju m`tatea dru mului de la M area M oart`, la
Lacul Ghenizaret. |ntruc=t aici erau multe tufi[uri, nu mele lui
\nsea m n` „r`d`cin`“, „odrasl`“. N u era cunoscut \n lu m ea
Vechiului Testa ment. Era, dup` cu m spune Fericitul Ieroni m, „un
s`tule] l=ng` muntele Tabor“. Nu s-a re marcat \n istoria Vechi-
Testa m entar` nici o personalitate de aici. D in contr`, era chiar o
localitate de dispre]: „ Din Nazaret poate ie[i ceva bun?“ (Ioan 1,
47) se \ntreab` N atanail. N um ele lui va r` m =ne \ns` i m ortalizat
peste veacuri de M esia- Hristos.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul fugii \n E gipt a
Sfintei Fa m
ilii.
C =nd a avut loc fuga \n E gipt? ( D up` \ m plinirea
datoriilor religioase c`tre te m plul din Ierusali m , confor m
legii, [i dup`
\nchinarea m agilor). Ce a deter m inat fuga \n Egipt? ( M =nia
lui Irod rev`rsat` cu cruzi me asupra copiilor n`scu]i \n Betlee
m). Ce a poruncit el \n nebunia lui? ( Ca to]i copiii p=n` la doi
ani s`
fie uci[i). S-a \ mplinit aceasta? ( Da, s-a \ mplinit). Pruncul
Iisus a sc`pat de m=nia lui Irod? (|ntruc=t a plecat \n Egipt, nu
a fost g`sit). C =t a stat Sf=nta Fa m ilie \n E gipt? (P=n` \n
toa m na aceluia[i an, fiindc` \n acel an a murit Irod). Unde s-a
stabilit Sf=nta Fa m ilie dup` re\ntoarcerea din E gipt? (S-a
stabilit \n Nazaret, unde le era [i locuin]a [i de unde plecase
Sf=nta Fecioar`
[i cu Iosif s` se \nscrie \n Betlee m).
Capitolul unu
160
8. Aplicarea
Se vor c=nta colinde care se refer` la tirania lui Irod, la m
oartea pruncilor [i la fuga \n Egipt.
-
Se va face o privire retrospectiv` a eveni mentelor Na[terii
Dom- nului, \ncep=nd cu Bunavestire.
Copil`ria lui Iisus


Sf=nta Evanghelie ne spune c` dup` moartea lui Irod cel
Mare, Iosif afl=ndu-se \n Egipt, a pri mit porunc` \n vis de la \
nger s`
„ia pruncul [i pe mama Lui, [i s` mearg` \n p` m=ntul lui
Israel.
{i venind, a locuit \n cetatea nu mit` Nazaret“ ( M atei 2, 19–
23).

De acu m, aici \n Nazaret \ncepe copil`ria lui Iisus, despre
care vo m vorbi \n cele ce ur meaz`.

A[a cu m s-a supus \ntru totul prescrip]iilor Legii, \ mplinindu-
le pe toate dup` cuviin]`, tot astfel de natural` va fi [i copil`ria
lui
Iisus, \ncadrat` \ntru totul \n realit`]ile ti m pului. Fiul lui Dum
- nezeu s-a f`cut o m adev`rat [i a trìt printre oa m eni
via]` p` m=nteasc` ca a lor, apropiindu-se \ntru totul de ei. De
aceea, Sfintele Evanghelii las` \n t`cere orice fel de infor ma]ii
cu privire la copil`ria lui Iisus. Fiind \ntru totul ase menea oa
menilor, trìnd
\ntr-un anu me ti mp [i loc, copil`ria Domnului este \n func]ie
sau
161
corelat` cu via]a co mun` a fa miliei sau a celor din
jur.
Dup` cu m am v`zut c` ne arat` Evanghelia, Fa milia Sf=nt`
a p`r`sit Egiptul, dup` moartea lui Irod [i ocolind Iudeea s-a
a[ezat
\n provincia de unde plecase spre Betlee m cu un an [i ju
m`tate
\nainte. Provincia unde s-a stabilit se nu mea Galileea, iar noul
ei st`p=n se nu mea Irod Antipa, fiul lui Irod cel M are.
St`p=nind a patra parte din Palestina, se nu mea „tetrarh“.
Galileea, co mpus` dintr-o popula]ie nu meroas` [i divers`,
era situat` \n partea de nord a }`rii Sfinte, prezent=nd o
deosebit` importan]` co mercial`, ca punct de leg`tur` \ntre
Orient [i Occi- dent. Aici se afl` Lacul Ghenizaret sau M area
Galileii, lung de
21 k m [i ad=nc de 40–50 m, foarte bogat \n pe[te. Av=nd
locuri fertile \n jurul lui, cre[tea din abunden]` vegeta]ia,
favoriz=nd
cultivarea cerealelor, a vi]ei de vie, a s mochinelor, care dau
roade aproape tot anul, a m`slinelor din care se prepar` untdele
mnul. A ici se \nte m eiaz` c=teva cet`]i \nfloritoare: C
apernau m , Betsaida, Magdala, a c`ror locuitori se \ndeletniceau
cu pescuitul. V=natul pe[telui se f`cea mai mult noaptea [i nu o
dat` aveau de
\nfruntat furtunile care se iscau pe mare. Fiind sub st`p=nire
roman`, Irod Antipa va \nte meia aici o cetate \n cinstea \
mp`ratului
Tiberiu, oferind loc de agre ment pentru ro mani, at=t prin natura
\nc=nt`toare, c=t [i prin apele calde ale lacului nu mit [i
Tiberiada, dup` nu mele cezarului. P` m=ntul Galileii este
br`zdat [i de apele Iordanului care se [erpuia ca o panglic` spre
M area M oart`, iar Muntele Taborului aducea mult` prospe]i
me aerului.
C li m a tropical ` [i v= ntul spe cific dez volt` aici dou`
anoti mpuri: unul u med, care \ncepe de prin octo mbrie cu ploi
[i temperaturi mai sc`zute ]in=nd p=n` \n martie, c=nd poate s`
[i ning`. Ploile t=rzii de dup` echinoc]iul de pri m`var`
favorizeaz` umiditatea necesar` dezvolt`rii cerealelor. Anoti
mpul fierbinte,
\n perioada mai–octo mbrie face ca ploile s` fie foarte rare,
iar
roua, o binecuv=ntare cereasc`. Se se mnaleaz` acu m [i
diferen]e mari de te mperatur` \ntre zi [i noapte.
|n aceste condi]ii se dezvolt` aici agricultura, cre[terea
vitelor, mai mult oi [i capre, pescuitul, ca [i alte meserii,
printre care [i aceea de le mnar.
|n condi]ii de te mperatur` cald`, \ mbr`c` mintea era su
mar`. B`rba]ii purtau o tunic` de bu mbac pe corp, de la g=t
p=n` la genunchi, \ncins` la br=u. Peste tunic` purtau un ve[
m=nt, pe care cei s`raci \l puteau folosi [i ca acoper` m=nt
noaptea. Pe picioare purtau sandale cu curele de piele. Cei
s`raci u mblau [i descul]i. Apa fiind rar`, f=nt=nile erau foarte
cùtate. Ea se p`stra
\n burdufuri de piele de capr`. A li m enta]ia nu era nici
ea
Capitolul unu
162
preten]ioas`. P=inea era din gr=u sau secar`, a mestecat` de multe
ori cu fain` de fasole sau linte. Era dospit` sau nedospit`; zilnic
proasp`t`. M asa principal` era cina, dat` fiind r`ceala serii. Peste
zi se mul]u meau s` m`n=nce p=ine cu s mochine, struguri,
pepeni, cur male proaspete sau uscate, castrave]i. Ca bùtur`
se folosea laptele mai mult de oi sau capre; l`s=ndu-l pentru
st= mp`rarea setei s` se acreasc`. La mas` se a[ezau \n pozi]ie
culcat`, sprijini]i pe m=na st=ng`, se m=nca cu m=na dreapt`.
De aceia \[i sp`lau m=inile [i \nainte [i dup` servirea mesei.
St`p=nul casei \nainte [i dup` m as` rostea rug`ciunea. M e
niul era \n func]ie de posibilit`]ile fiec`ruia. Cei mai \nst`ri]i
foloseau carnea pr`jit` de vi]el, miei, iezi sau pe[te. |n ti mpul
mesei [i dup` mas` se bea vin. Sup` nu se servea. Alimentele
se \ndulceau cu miere de
albine, sau din struguri. Cei s`raci se mul]u meau s`
m`n=nce p=ine \n muiata \n o]et sau \n lapte. Cerealele erau
preparate [i fripte, sau puteau fi consu mate [i crude. Cei de
l=ng` lac foloseau ca ali ment carnea de pe[te.
Via]a public` [i particular` era organizat` [i se desf`[ura dup`
L egea D o m nului. L ocul special pentru rug`ciune [i cult
era
templul. Apoi casele de rug`ciune s-au \n mul]it a[a de mult, \
nc=t,
purt=nd nu mele de sinagogi, adic` „loca[ de adunare“, nu exist`
localitate din care s` lipseasc`. Chiar [i \n te mplu se g`sea o
sinagog`. Sinagoga avea mai mult un caracter laic. Rabinul,
sau
\nv`]atul legii putea fi laic. Datorit` necesit`]ii de a cunoa[te
legea [i cuv=ntul lui Dumnezeu, \n sinagog` putea vorbi oricare
din participan]i. Serviciul religios care consta din rug`ciuni, citiri
[i t`l m`ciri a legii [i proorocilor se f`ceau la s`rb`tori, lunea [i
joia, dar m ai ales s= m b`ta.
O importan]` deosebit` se acord` cre[terii [i educa]iei copii-
lor considera]i ca o binecuv=ntare a lui Dumnezeu. Ei erau
educa]i
\n fric` de Dumnezeu, a p`zirii poruncilor Lui [i a respectului
fa]` de p`rin]i. Acest respect al p`rin]iior mergea at=t de mult
\nc=t copilul care \[i lovea p`rintele era ucis. La fel se i
mpunea [i respectul fa]` de cei mai \n v=rst`, prin salut
reveren]ios, sau dac` st`teau jos, se ridicau atunci c=nd trecea
un b`tr=n, fiind
astfel obi[nui]i s` \ m plineasc` ceea ce \nv`]au la
sinagog`:
„Dinaintea p`rului c`runt te scoal` [i fa]a celui b`tr=n o
cinste[-
te!“ |nc` de mici, copiii erau \nv`]a]i la sinagogi Legea [i
profe]ii, repet=nd la \nceput dup` rabi [i memoriz=nd verset
cu verset, apoi \nv`]=nd ei \n[i[i s` citeasc`.
Am amintit toate acestea pentru a ne putea da sea ma mai
bine care este cadrul \n care Iisus [i-a petrecut copil`ria.
163
Am v`zut la \nceput c` Evanghelia precizeaz` faptul c` Sf=nta
Fa milie re\ntorc=ndu-se \n Galileea, s-a [i stabilit \n
Nazaret. Aici a stat Iisus p=n` la v=rsta de 30 de ani, c=nd [i-
a \nceput
activitatea public`.
„ N azaretul era un sat m ic l=ng` m untele T abor,
(spune Fericitul Ieroni m), ca m la 10–12 k m. Numele lui nu
este a mintit deloc \n c`r]ile Vechiului Testa ment. Nu a jucat
vreodat` vreun rol politic \n istoria poporului. Cei din alte
provincii \i priveau cu dispre] pe nazarineni, obi[nuind s` \
ntrebe ironic: „poate ie[i
ceva bun din Nazaret?“ (Ioan 1, 46). Spre deosebire de localit`]ile
\nfloritoare de pe malurile Lacului Tiberiada, Nazaretul avea un
p` m = nt pietros [i arid. L ocuitorii cultivau gr=ul [i orezul
[i cre[teau oi [i capre, iar din m `sline storceau untdele m
nul. Oamenii erau s`raci [i duceau o via]` modest`. A[a a
trìt [i Iisus ca [i copil, muncind al`turi de dreptul Iosif, care era
t= mplar, sau le mEvanghelii
Dac` Sfintele nar, f`c=nd nupluguri sau juguri
ne m`rturisesc (spune
ni mic cu privire
Sf=ntul Justin M artirul [i Filozoful).
la vreo manifestare ie[it` din co mun a lui Iisus fa]` de ceilal]i
copii din Nazaret, duc=ndu-[i via]a al`turi de ei, juc=ndu-se pe
str`zi [i \n pie]e, sau merg=nd [i rug=ndu-se la sinagog` \ mpreun`
cu ei, Sf=ntul Luca are totu[i o referire special` asupra profilului
moral-duhovnicesc al copilului, ar`t=nd c` pe m`sur` ce cre[tea,
„se \nt`rea cu duhul, u mpl=ndu-se de \n]elepciune, [i darul lui
Dumnezeu era peste el“. {i \n continuare, Evanghelistul relateaz`
o re m arcabil` \nt= m plare la v=rsta de 12 ani. Pentru a \ m plini
prescrip]iile Legii, „se duceau p`rin]ii Lui \n fiecare an la Ieru-
sali m, de praznicul pa[telui. {i c=nd a fost El de 12 ani [i suin-
du-se \n Ierusali m dup` obiceiul praznicului [i sf=r[indu-se zilele
de praznic, c=nd s-au \ntors ei, a r` mas copilul Iisus la Ierusali m
[i nu au [tiut Iosif [i mama Lui. {i socotind c` El este \n ceata
c`l`torilor au venit o cale de o zi [i L-au cùtat \ntre rudenii [i
cunoscu]i, [i neafl=ndu- L s-au \ntors la Ierusali m, cùt=ndu- L.
{i dup` trei zile L -au aflat \n te m plu, [ez=nd \n m ijlocul
\nv`]`torilor ascult=nd de la ei [i pun=ndu-le \ntreb`ri; [i se mirau
to]i care \l auzeau de priceperea [i de r`spunsurile L ui. {i
v`z=ndu- L, s-au spì m=ntat [i a zis c`tre El mama Lui: fiule, de
ce ai f`cut a[a? Iat`, tat`l tù [i eu te cùt` m \ngrijora]i. {i a zis
c`tre ei: de ce m` cùta]i? Au nu a]i [tiut c` \n cele ale Tat`lui
meu mi se cade s` fiu? {i ei nu au \n]eles cuv=ntul ce l-a spus. {i
s-a cobor=t \ mpreun` cu ei [i a locuit \n Nazaret [i le era supus.
Iar mama Lui p`stra toate aceste cuvinte \n ini ma sa“ ( Luca 2,
48–51). Apoi, Evanghelistul precizeaz` c` [i dup` v=rsta de 12
Capitolul unu
164
ani, „Iisus sporea cu \n]elepciunea [i cu v=rsta [i cu harul la
Dum- nezeu [i la oa meni“ ( Luca 2, 52).
V`z=nd modul foarte natural [i co mun o menesc al
copilului [i al adolescentului Iisus, „supus“ \ntru totul m a
m ei sale [i obiceiurilor ti mpului, ne apare \n chip firesc \
ntrebarea: care este
chipul Lui, cu m ar`ta El? |ntrebarea [i-au pus-o m ul]i [i
p`rerile au fost diverse. Iat` una din ele: „ Ni-l pute m \nchipui
pe Iisus ca pe to]i galileenii din vre mea Sa: ochii de culoare \
ntunecat`, p`rul negru, lung [i dat cu untdele mn, ca de altfel [i
barba. Ei purtau un fel de c` ma[` str=ns` la mijloc cu o
cing`toare de l=n` peste care aruncau un ve[ m=nt larg. |n
picioare aveau sandale cu curele,
iar pe cap \[i a[ezau un voal alb ce at=rna pe spate [i care \i
ferea de soare („Iisus Hristos, Fiul lui Dum nezeu \ntrupat“, \
n rev. M.B. nr. 1–3/1982, p. 34).
}ara Intui]ia
Sf=nt`. se face ar`t=nd tabloul Sfintei Fa milii, unde apare
\n pri m plan Iisus, precu m [i tablouri reprezent=nd aspecte
dinFixarea cuno[tin]elor
7.
Cum a fost copil`ria lui Iisus? ( Ca a oric`rui copil din ti mpul
Sù). S-a deosebit totu[i cu ceva? (Pe m`sur` ce cre[tea cu
v=rsta, sporea [i cu harul [i cu \n]elepciunea \n fa]a lui
Dumnezeu [i a oa m enilor). A avut El con[tiin]a c` de[i copil
m odest fiind, este totu[i Fiul lui Dumnezeu? ( A avut-o [i o
expri ma clar la v=rsta de 12 ani m am ei Sale, c=nd se afla \n te
m plul din Ierusali m : „ D e ce m` cùta]i? Au nu a]i [tiut c` \n
cele ale Tat`lui M eu mi se cade s` fiu?“). Au \n]eles to]i
aceste cuvinte? ( Nu le-au \n]eles,
\ns` „ mama Lui p`stra toate cuvintele acestea \n ini ma sa“).
Dup` v=rsta de 12 ani Iisus a stat nu mai \n Nazaret, sau a mai
fost pe undeva? ( U nii spun c` a fost [i \n alte ]`ri unde a
dob=ndit
\n]elepciunea, [i ar fi \nv`]at s` fac` minunile care vor ur ma \n
cadrul activit`]ii Sale). Este adev`rat? ( N u a m ai fost
nicìeri. Evanghelistul ne spune clar c` „de la te mplul din
Ierusali m a venit \n Nazaret [i le era supus“. Apoi, \nainte de
a-[i \ncepe activitatea public`, „a venit Iisus din Nazaretul
Galileii [i s-a botezat de la Ioan \n Iordan“ ( M arcu 1, 9). Pe
ur m`, c=nd [i-a
\nceput activitatea, „a venit \n Nazaret unde fusese crescut [i a
intrat dup` obiceiul Sù, \n ziua s= mbetei \n sinagog` [i s-a
sculat s` citeasc`...“ ( Luca 4, 16). {i to]i se mirau de cuvintele
165
8. Aplicarea
Vorbind despre copil`ria lui Iisus vede m c`, duc=nd o via]`
modest` a muncit cinstit [i cu d`ruire, pre]uind munca [i
oferindu-ne
\n acela[i ti mp o pild` [i un \nde mn ca [i noi s` munci m,
f`c=ndu- ne datoria oriunde a m fi pu[i, cu con[tiin]` [i d`ruire,
„ca pentru Domnul“ ( Coloseni 3, 23).
Urm=nd pilda supunerii [i ascult`rii lui Iisus fa]` de p`rin]ii
Sì, tot astfel trebuie s` se co mporte [i copiii, d=nd
ascultare
\nv`]`turilor B isericii, ale dasc`lilor, ale p`rin]ilor [i ale
oa menilor de bine.

Se vor memoriza cuvintele prin care copilul Iisus este con[tient
-
\n te mplul din Ierusalirn de du mnezeirea Sa: „ Au nu [tia]i c` \
n cele ale Tat`lui meu mi se cade s` fiu?“
Botezul Domnului

Era obiceiul la cei vechi ca activitatea public` s` le fie recunoscut`
nu mai acelora care \ mplineau v=rsta de 30 de ani. P=n` la
aceast` v=rst` se considera c` o m ul nu este \ m plinit \n toat` m
aturitatea lui pentru a putea \nv`]a [i pe al]ii.
Tot astfel [i M =ntuitorul [i-a \nceput activitatea m esianic`
la v=rsta de 30 de ani. |nainte \ns` s-au petrecut dou` eveni
mente importante \n via]a Lui, [i anu me botezul \n Iordan de
c`tre Ioan, [i apoi postul [i ispitirea \n pustie.
Capitolul unu
166
Ne vo m referi la Botezul Domnului, v`z=nd la \nceput cine era
[i ce misiune avea Sf=ntul Ioan, iar apoi modul \n care a fost
botezat Domnul \n r=ul Iordanului.

Sf=nta E vanghelie ne arat` c` \n al 15-lea an al \ m p`r`]iei
cezarului Tiberiu, fiind procurator al Iudeii, Pon]iu Pilat [i tetrarh
al G alileii, Irod, „a fost cuv=ntul D om nului c`tre Ioan, fiul
lui Z aharia \n pustie. {i a venit acesta \n toat` \ m prejuri
m ea Io rdanului, propov `du ind bo tezu l pocìn]ei spre
ie rtarea
p`catelor. Precu m este scris \n cartea cuvintelor Isaia
proorocul,
care zice: g`ti]i calea Domnului, drepte face]i c`r`rile Lui... {i
toat` f`ptura va vedea m=ntuirea lui Dumnezeu“ ( Luca 3, 1-6).
Deci, c=nd Ioan avea v=rsta de 30 de ani a \nceput s` boteze \n
apa Iordanului, \n pustia Iudeii, spun=nd: „Pocì]i-v` c` s-a
apropiat \ m p`r`]ia cerurilor... A tunci a ie[it la el Ierusali m ul
[i toat` Iudeea [i toat` \ mprejuri mea Iordanului“, adic` to]i cei
ce
locuiau \ntre lacul Ghenizaret [i Marea Moart`. „{i erau
boteza]i de c`tre el, m`rturisindu-[i p`catele“ ( M atei 3, 1-6).
„{i Ioan era
\m br`cat \n hain` de p`r de c` m il`, avea cing`toare de
piele
\mprejurul mijlocului [i m=nca l`custe [i miere s`lbatic`“ (
Matei
3, 4). H rana cu l`custe era reco m andat` de L egea V eche.
E a constituia \ns` mai cu sea m` hrana celor s`raci. Lacustele
erau ase menea racilor, [i fiindc` se hr`neau cu spicul plantelor
nu mit
„acra“, ele se mai nu meau [i „acride“. Se m=ncau fie fierte,
fie uscate la soare, sau pr`jite [i s`rate. M ierea de albine
provenea din fagurele ce se topea din cauza soarelui, f`c=nd ca
mierea s` curg` [i astfel putea fi adunat`. A lbinele s`lbatice
produceau m ierea \n faguri afla]i \n po m i, pe st=nci, sau chiar
\n p` m =nt.
|mbr`c` mintea lui Ioan era modest`, iar cingatoarea de piele
indica [i faptul c` era gata de dru m, de ac]iune. Pustia de
care ne vorbe[te Evanghelia era de o parte [i de alta a
Iordanului, nord
de M area M oart`, cunoscut` azi sub nu mele de El Chor.
Acest loc era lipsit de orice a[ezare o meneasc`, fiindc` p`
m=ntul era pietros [i nefertil. |n jur existau po m i, iar c=nd
era m ai m ult` umiditate, cre[tea chiar iarb` pentru p`[unat.
Sf=ntul Ioan spunea
celor ce veneau la el c` s` pri measc` botezul pocìn]ei: „ Eu
unul v` botez cu ap`, spre pocìn]`, dar cel ce vine dup` mine
este mai puternic dec=t mine, c`ruia nu-i sunt vrednic,
plec=ndu- m`, s`-i dezleg cureaua \nc`l]` mintelor“ ( M arcu 1,
7; Ioan 1, 27). De
167
aici vede m c` cei care pri meau botezul se desc`l]au \nainte de a
intra \n ap`, iar dezlegarea \nc`l]` mintei cuiva era cel mai u mil
lucru. C ei ce se botezau [edeau \n ap` p=n` \[i m `rturiseau
p`catele, apoi ie[eau cu hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i. „ Acesta
v` va boteza cu Duh Sf=nt [i cu foc“ ( M atei 3, 11), era m`rturia
lui Ioan despre Iisus. Iar Evanghelia ne spune \n continuare c`
„\n zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii“ ( M arcu 1,
9) „la Iordan c`tre Ioan ca s` se boteze de c`tre el“ ( M atei 3, 13).
„Acestea s-au petrecut \n Betabara, dincolo de Iordan“ (Ioan 1,
28), \n chiar locul pe unde a trecut Iosua Iordanul c=nd a intrat \n
p` m=ntul f`g`duin]ei. {i c=nd „a v`zut Ioan pe Iisus venind la
el, a zis: iat` M ielul lui Dumnezeu care ridic` p`catele lu mii ...
{i eu nu- L cuno[tea m, dar ca s` fie ar`tat lui Israel, pentru aceasta
am venit eu, botez=nd cu ap`“ (Ioan 1, 29–31). „Ioan \ns` |l oprea,
zic=nd: eu a m trebuin]` s` fiu botezat de tine [i tu vii la mine?
{i, r`spunz=nd Iisus a zis c`tre el: las` acu m, c` a[a se cuvine
nou` s` \ m plini m toat` dreptatea. A tunci L -a botezat. Iar
botez=ndu-se Iisus, c=nd ie[ea din ap`, \ndat` cerurile s-au deschis
[i Duhul lui Dumnezeu s-a v`zut cobor=ndu-se ca un poru mbel
[i venind peste El [i iat` glas din ceruri, zic=nd: Acesta este Fiul
Meu cel iubit \ntru care a m binevoit“ ( Matei 3, 14–17). „{i a
m `r tu ri si t I oan zi c=n d: a m v` zut D u hu l ca u n po ru m b e l
cobor=ndu-se din cer [i a r` mas peste El. {i eu nu- L cuno[tea m,
ci Cel ce m-a tri mis s` botez cu ap`, Acela mi-a zis: peste care
vei vedea Duhul cobor=ndu-se [i r` m=n=nd peste El, acela este
care boteaz` cu Duh Sf=nt. {i eu a m v`zut [i a m m`rturisit c`
Acesta este Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 32–34).
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul botezului Domnului de
c`tre Ioan \n r=ul Iordanului.
D up` cu m am v`zut, M =ntuitorul nostru Iisus H ristos a pri m it
s`
fie botezat de c`tre Ioan \n r=ul Iordanului \naintea \nceperii
activita]ii Sale publice. Ne \ntreb` m: ce botez a pri mit
Domnul? ( A pri m it botezul lui Ioan). C are era acesta? (
E ra botezul pocìn]ei). M ai exist` cu mva [i alt botez? ( Exist`
botezul cu Duh Sf=nt [i cu foc). Cine va aplica acest nou
botez? (|l vor aplica urm a[ii M =ntuitorului \n nu m ele Sfintei
Trei m i). Odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh \n chip de poru
mbel [i a glasului din cer care \l face cunoscut pe Fiul lui
Dumnezeu, ce ni se descopere? (Sf=nta Trei me: Tat`l care
gl`suie[te, Fiul care pri me[te Botezul [i Duhul Sf=nt care se
coboar` \n chip de poru mbel). Recunosc=nd
Capitolul unu
168
lipsa de p`cat a Domnului, Ioan \l opre[te de la botez. De ce a
considerat totu[i Iisus c` este necesar s` fie botezat? (Fiindc`
de[i nu a avut p`cate pe care s` le m`rturiseasc`, [i nu era
necesar` nici hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i, El „s-a f`cut
pentru noi p`cat, pentru ca noi s` ne face m \ndrept`]i]i ai lui
Dumnezeu
\ntru El“ (II Corinteni 5, 21). De aceea, El pri me[te botezul
ca
„M iel al lui Dumnezeu care ridic` p`catele lu mii“ (Ioan 1, 29).
Sfin]ii P`rin]i m ai adaug` apoi [i faptul c` Dom nul nu a pri m
it botezul pentru a se cur`]i, sau sfin]i pe Sine, ci pentru a
sfin]i
apele, adic` firea \nconjur`toare supus` stric`ciunii odat` cu
c`derea o mului \n p`cat).
8. Aplicarea
Noi s`rb`tori m Botezul Domnului la 6 ianuarie, c=nd se face
[i sfin]irea „ Apei M ari“.
Se va c=nta Troparul Botezului.
-
Se va \nv`]a acest tropar.
Ispitirea Domnului \n pustie


Totdeauna eveni mentele mai deosebite [i mai importante din
via]a oa m enilor sunt \nt= m pinate cu o preg`tire m ai
deosebit`. La fel se \nt= mpl` [i \n cazul \nceperii unei activit`]i
publice \n care se
cere afir m area personalit`]ii
cuiva.
Asem enea [i M =ntuitorul \naintea \nceperii activit`]ii
Sale publice, dup` ce a fost botezat de la Ioan \n Iordan, s-a
retras \n
pustie, pentru ca \n post [i rug`ciune s` poat` medita ca o m
asupra
169
m isiunii ce \l a[teapt` \n viitor.
Dup` 40 de zile de post, diavolul s-a apropiat de El s`- L
ispiteasc` [i s`- L abat` de la misiunea Sa de m=ntuire a nea
mului omenesc.

N e vo m referi la ispitirea M =ntuitorului \n pustie [i la
biruin]a
Sa asupra diavolului.

Textul pericopei „Atunci Iisus a fost dus de duhul Sù \n
pustie, ca s` se ispiteasc` de diavol. {i a fost \n pustie 40 de
zile, fiind
ispitit de satana. {i era \ m preun` cu fiarele, [i \ngerii \l
slujeau.
{i postind 40 de zile [i 40 de nop]i \n ur m ` a fl` m =nzit.
{i apropiindu-se ispititorul i-a zis Lui: Dac` e[ti Tu Fiul lui
Dum- nezeu, spune ca pietrele acestea s` se prefac` \n p=ini.
Iar El r`spunz=nd a zis: scris este: nu nu mai cu p=ine va trì o
mul, ci cu tot cuv=ntul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci
diavolul
|l ia cu sine \n sf=nta cetate [i |l pune pe aripa te mplului [i \i
spune Lui: dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc`- Te jos, c`ci
scris este c` \ngerilor Sì le va porunci pentru Tine, [i Te vor
ridica pe m=ini, ca nu cu mva s` love[ti de piatr` piciorul Tù.
A zis Iisus lui: Iar`[i este scris: s` nu ispite[ti pe D o m
nul Dumnezeul tù! {i suindu- L diavolul pe un munte \nalt, i-a
ar`tat
\ntr-o clip` toate \ m p`r`]iile lu m ii“ ( Luca 4, 5) [i m `rirea lor.
{i a zis Lui: }ie \]i voi da toat` st`p=nirea aceasta [i slava lor,
c` m i e m i - a f o s t da t ` [ i e u o da u c ui vr e a u. A [ a d a r ,
d a c ` pro[tern=ndu- Te, Te vei \nchina \naintea mea, a ta va fi
toat`“ (Luca 4, 6–7). Atunci Iisus \i zice lui: pleac` (fugi,
dep`rteaz`-te) dar de la mine, satana! C`ci scris este:
Domnului Dumnezeului tù s` I te \nchini [i Lui singur s`-I
sluje[ti. Atunci L-a l`sat pe
d=nsul diavolul, [i iat` \ngerii s-au apropiat [i \l serveau.„( M
atei
4, 1–11) „{i divolul, sf=r[ind toat` ispita, s-a \ndep`rtat de la
El p=n` la o vre me“ ( Luca 4, 13).
Explicarea textului Dup` cu m vede m din textul pericopei,

M=n- tuitorul, \naintea \nceperii activit`]ii Sale, a postit \n
pustiu. E vorba de pustiul Quarantaniei (de la quaranta@40). „|n
n e mijlocita apropiere de p`r]ile Iordanului, unde boteza Ioan“ (
Luca 4, 1), spre nord – vest de Ierihon, se afla o regiune stearp`
[i st=ncoas`,
una din cele mai fioroase pustiuri din lu me. Nu are nici ap`,
nici
Capitolul unu
170
vegeta]ie, nici cì de co munica]ie, iar aerul dogor=tor al
ar[i]ei soarelui devenea aproape cu neputin]` de respirat.
L=ng` pustiu se ridic` muntele Duca, cu altitudinea de 473 m
deasupra nivelului m`rii ( Dr. Vasile Gheorghiu, Evanghelia
dup` Matei, Cernù]i,
1925, p. 162–163). Aici, \n aceast` a mbian]` a petrecut
Domnul
„plin de Duhul Sf=nt“ ( Luca 4, 1) \n medita]ie, rug`ciune,
postind
40 de zile ziua [i 40 de nop]i. Evangheli[tii fac aceast`
precizare
\ntruc=t doresc s` arate c` postul lui Iisus este integral [i
deosebit de cel al fariseilor, care posteau ziua, iar noaptea se
ghiftuiau cu
toate bun`t`]ile. Exege]ii \[i pun \ntrebarea cu m a putut El
rezista, cu trup ca al nostru, s` posteasc` 40 de zile [i 40 de
nop]i.
|ntr-adev`r, El avea trup ca al nostru, dar „era plin de Duhul
Sf=nt“, de puterea Lui [i „\ngerii \l slujeau“ ( M arcu 1, 13).
Postul de 40 de zile ne a minte[te, desigur de postul lui M oise,
cu aceea[i durat` \naintea cutre m ur`torului eveni m ent al pri m
irii Legii. Tot astfel [i Iisus pentru salvarea o menirii de p`cat,
va avea o cutre- mur`toare \nt`lnire cu diavolul dup` 40 de zile
[i nop]i de post,
\naintea \nceperii activit`]ii Sale m
esianice.
La sf=r[itul celor 40 de zile de post Iisus a fl` m =nzit.
Se prezint` acu m la El diavolul. Acesta este ispititorul [i
ucig`torul
dintru \nceput al o mului, „tat`l minciunii“ (Ioan 8, 44). |nsu[i
nu m ele de „diavol“ („satana“, \n ebraic`) define[te ac]iunea
potrivnic` spre v`t` mare. El a fost gelos [i a ac]ionat cu
viclenie
[i invidie asupra pri mului o m aflat \n co muniunea lui
Dumne- zeu. Aceast` gelozie [i invidie porne[te din faptul c` o
mul se afla \n gra]ia lui Dumnezeu, pe c=nd el c`zuse din
aceast` gra]ie. Gelozia [i invidia lui r` m=n [i dup` c`derea o
mului \n p`cat, fiindc` [i \n aceast` stare o mul se afl` \n gra]ia
lui Dumnezeu, [i P`rintele ceresc \i pro m ite izb`virea din
p`cat [i din m oarte. Diavolul a ac]ionat \ntotdeauna asupra o
mului cu mult` viclenie, ascunz=nd rùl sub m asca binelui.
Om ul creat de D u m nezeu urm`re[te binele, dar prin viclenie,
diavolul ispitindu-l, \l poate
\nfunda \n rùl din care nu va m ai putea ie[i singur. A
stfel,
\naintea c`derii \n p`cat, divolul \i ispite[te pe pri m ii oa m
eni spun=ndu-le cu viclenie [i minciun` c` dac` vor m=nca din
fructul oprit vor fi ase menea lui Dumnezeu. A fi ase menea lui
Dumne- zeu este binele, scopul crea]iei \ns`[i. A gusta \ns` din
fructul oprit este \nc`lcarea voin]ei lui Dumnezeu. De aici marea
\n[elare pe care diavolul o strecoar` cu viclenie \n sufletul
o m ului, duc=ndu-l la c`dere. Tot cu viclenie [i invidie se
apropie divolul
[i de Iisus. El [tia c` Iisus este M =ntuitorul lu mii [i
izb`vitorul om ului din p`cat, [i i m plicit du[ m anul lui. N u
[tia \ns` c` Iisus este \nsu[i Dumnezeu cel atotputernic. Dac`
ar fi [tiut nu s-ar
171
mai fi apropiat de El, fiindc` Dumnezeu l-a \nvins odat` [i
pen-
tru totdeauna. Chiar dac` \l recuno[tea pe Iisus ca Fiu al lui
Dum- nezeu, \n]elegea aceasta ca m \n genul ereticului Arie, \n
sensul c` ar fi o creatur` a Tat`lui, cu m creatur` este [i el. Pentru
aceasta
\n ispitirea Sa, diavolul vrea s`- L verifice pe Iisus, \ntreb=ndu-
L
de fiecare dat`: „ Dac` e[ti Tu Fiul lui
Dumnezeu...“.
Pri m a ispitire: „ D e e[ti T u Fiul lui D u m nezeu, spune
ca pietrele acestea s` se prefac` \n p=ine“. Iat` reeditarea pri
mei ispite adresat` o m ului \n rai av=nd \n esen]` aceea[i
poft` a
l`co miei p=ntecelui. M =ntuitorul nu mai putea pri mi viclenia
[i
\n[el`ciunea divolului. De aceea r`spunde prin cuv=ntul lui
Dum- nezeu: „ Nu nu mai cu p=ine va trì o mul, ci cu tot
cuv=ntul care
iese din gura lui Dumnezeu“ ( Deuterono m 8, 3). Pri mul o m
aflat
\n rai, a uitat de porunca lui Dumnezeu, de aceea a acceptat
ispita viclean` a diavolului...
A doua ispitire este f`cut` pe aripa te m plului diavolul
\ncerc=nd prin viclenie s` afle dac` Iisus este Fiul lui Dumne-
zeu: „ Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc`-te jos c`ci scris
este c` va porunci \ngerilor Sì [i pe m=ini Te vor prinde ca nu
cu m va s` love[ti de piatr` piciorul T ù“. D e data aceasta
[i
diavolul \l ispite[te pe Iisus tot prin cuv=ntul lui D u m nezeu
(Psal m ul 90/91, 11). Prin viclenia lui, diavolul interpreteaz`
textul Scripturii ca mul]i eretici de azi, nu dup` ceea ce vrea
textul s` co munice, ci dup` dorin]a lor. De aceea le este „spre
pierzanie“. La fel s-a adresat diavolul [i pri mului o m,
invoc=nd cuv=ntul lui Dumnezeu: „nu a zis oare
Dumnezeu...“. Omul i-a c`zut victi m`, ascult=ndu-l. Iisus \ns`
ca Fiu al lui Dumnezeu, \i de m asc` viclenia tot prin porunca
lui D um nezeu: „Iar`[i este scris: s` nu ispite[ti pe Domnul
Dumnezeul tù“ ( Deuterono m 6,
16).
Aceasta este ispita m`ririi, a slavei de[arte. Pri mului o m
i s-a spus de c`tre diavol: „ve]i fi ca Dumnezeu“, [i o mul a
acceptat. Iisus este con[tient de du mnezeirea Sa [i de aceea
poate respinge
ispita.
A treia ispit`. Iisus este dus pe un m unte foarte \nalt. U
nii exege]i spun c` ar putea fi vorba de Muntele M`slinilor,
al]ii de Tabor sau N ebo, iar al]ii \l identific` cu m untele Q
uarantaniei – Duca. Mai pu]in intereseaz` \ns` aceasta.
Diavolul \i arat` lui
Iisus \ mp`r`]iile lu mii, cu gloria [i str`lucirea lor, [i apoi \i spune:
„Toate acestea } i le voi da } ie, dac` te vei \nchina m ie“. {i
continu`: „c`ci mie mi-au fost date [i eu le dau cui voiesc“.
Aceasta este ispita banului, a bunurilor materiale
prisositoare care genereaz` \ m buibarea prin satisfacerea
tuturor poftelor
Capitolul unu
172
carnale. Diavolul se laud` c` el este st`p=nul lor. Va
recunoa[te, de fapt, Iisus \nsu[i acest fapt, \naintea Sfintelor
Sale Pati mi, c=nd spune A postolilor c` „diavolul este
st`p=nitorul lu m ii acesteia“ (Ioan 12, 31). Pentru a \n]elege
aceast` st`p=nire, va
trebui s` citi m din nou pri mele pagini ale Bibliei. Vom
constata c` aduc=nd p`catul \n lu me, [i prin p`cat moartea,
diavolul a ob]inut oarecu m st`p=nirea asupra lu mii devenit` a
p`catului. Omul \nsu[i \i confer` aceast` st`p=nire prin
supunerea fa]` de
ispita lui viclean`, [i prin neascultarea fa]` de porunca lui
Dum- nezeu. Numai Jertfa m=ntuitoare a Fiului lui Dumnezeu \l
va putea elibera pe o m de sub st`p=nirea diavolului, fiindc` nu
mai ea \l poate \nvinge pe acesta, total [i definitiv.
Iisus [tia toate acestea, de aceea refuz` dialogul cu diavolul,
alung=ndu-l scurt [i categoric: „pleac`, fugi, dep`rteaz`-te!“. Ne-
a ar`tat [i nou`, prin aceasta, c` dialogul cu diavolul nu
are niciodat` rezultate bune. Ispita lui viclean` [i neru[inat`
trebuie
respins` de la \nceput. A accepta ca ispita s` se a m
plifice,
\nsea m n` a-]i sl`bi puterile [i a \ncerca riscul c`derii. Ispita
trebuie respins` \nc` de la \nceput, c=nd puterile sunt
proaspete
[i tari. De aceea, M =ntuitorul ne-a \nv`]at s` cere m
P`rintelui
ceresc, nu doar s` ne ajute \n ti mpul ispitei diavolului, ci s` fac`
s` nu intr` m \n ispit`, [i mai presus de toate s` ne elibereze, s`
ne salveze de sub influen]a celui viclean [i rù. C`derea \n
p`cat a pri mului ispitit de diavol dovede[te c` noi prin puterile
noastre nu pute m face fa]` vicleniei diavolului. Aceasta e mai
puternic` dec=t \n]elepciunea [i priceperea o m eneasc`.
{tiind aceasta, D o m nul i-a \nde m nat pe A postoli [i prin
ei pe noi to]i s`
„priveghe m [i s` ne rug` m pentru a nu intra \n ispit`, c`ci duhul
este os=rduitor, dar trupul nu poate“. La fel, Apostolii
Domnului ne-au atras aten]ia st`ruitor s` fi m treji [i s`
priveghe m c`ci
„diavolul, potrivnicul nostru u mbl` r`cnind ca un leu, cùt=nd
pe cine s` \nghit`“ (I Petru 5, 8). Pentru aceasta „\ mbr`ca]i-v`
cu toat` ar m `tura lui D u m nezeu ca s` pute]i sta \ m
potriva uneltirilor diavolului, pentru c` nu ave m de luptat \
m potriva trupului [i a s=ngelui, ci \ m potriva duhurilor
rùt`]ii din v`zduhuri“ ( Efeseni 6, 11–12).
Pericopa evanghelic` a ispitirii lui Iisus se \ncheie cu
precizarea: „{i diavolul, sf`r[ind toat` ispita, s-a \ndep`rtat de
El p=n` la o vre me“. C=nd va veni ispita diavolului? |naintea
Sfintelor Pati mi ale Domnului, „diavolul a intrat“ \n Iuda [i acesta
L -a tr`dat. Prin viclenia [i puterea diavolului D o m nul a
fost conda mnat la moartea cea mai josnic` prin crucificare. {i a
socotit el c` m oartea lui Iisus este biruin]a sa definitiv`. D ar
de data
173
aceasta s-a \n[elat el. Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu pl`te[te
pentru noi oa menii pre]ul de r`scu mp`rare din p`cat, iar prin
cobor`rea Sa la iad, Dumnezeu fiind, a zdrobit puterea mor]ii.
Pentru acest motiv, crucea r` m=ne „ar m` \ mpotriva
diavolului“. Prin jertfa de pe cruce diavolul a fost \nvins pentru
totdeauna.
C=nd a avut loc ispitirea D om nului? ( D up` Botezul \n Iordan
[i dup` postul de 40 de zile [i 40 de nop]i \n pustia
Quarantaniei). S-a putut apropia diavolul de Domnul ca s`- L
ispiteasc`, dat fiind faptul c` E l a fost cea de-a doua
persoan` a Sfintei T rei m i? (Diavolul nu a [tiut c` este chiar
Dumnezeu, ci c` este creatura
lui Dumnezeu, ase menea Lui). Ce dovad` ave m \n acest
sens? (Faptul c` \n ispitire diavolul \ntreab`: „dac` e[ti Tu Fiul
lui Dumnezeu“. Vroia adic`, la \nceput s` se conving` \n ce
const`
filia]ia lui divin`, [i ce mijloace viclene ar putea folosi pentru
a-L deruta din misiunea Lui de m=ntuire a o mului). Concret,
care sunt cuvintele pri mei ispite? („ Dac` e[ti Tu Fiul lui
Dumnezeu spune pietrelor acestora s` se fac` p=ine“). Dar a
doua, dup` ce
L-a urcat pe aripa te mplului? (S` se arunce jos [i nu va fi l`sat \n
pri m ejdie). Care este ulti m a ispit`, duc=nd pe Iisus pe un m
unte foarte \nalt [i pro m i]=ndu-I \ m p`r`]iile lu m ii? (I le pro m
ite toate acestea dac` i se va \nchina lui, adic` dac` i se va
supune lui,
consider=ndu-l pe el st`p=nul sù). Care a fost \n final atitudinea
M =ntuitorului? ( V `z=nd prea m ulta lui neru[inare, D om nul
l-a alungat). De ce o mul nu a reu[it s`-l biruiasc` pe diavol \n
ispit`?
(Fiindc` \n ti mpul ispitei, a uitat cuv=ntul lui Dumnezeu,
adic` porunca lui Dumnezeu. Iisus, cel de al doilea Ada m, \i
r`spunde diavolului totdeauna prin cuv=ntul lui Dumnezeu, \n
fa]a c`ruia [i diavolul trebuie s` se plece. C=nd Iisus vede c`
prin neru[inare diavolul insist` prea mult \l respinge cu
duritate).
Pe noi \ns` ne-a \nv`]at s`-l respinge m \nc` de la \nceput,
fiindc`, ase menea lui Ada m nu vo m avea nici \n]elepciunea
[i nici puterea de a sta \ m potriva vicleniei lui m incinoase
[i st`ruin]ei sale neru[inate.
8. Aplicarea
Dat fiind faptul c` prin moartea [i \nvierea Domnului, puterea
diavolului a fost \nvins`, Biserica a r=nduit rug`ciuni speciale
de dezlegare a sufletelor chinuite de puterea lui potrivnic`.
Capitolul unu
174
|n \n]elepciunea sa, B iserica a instituit \nc` din vechi m
e exorciz`ri efectuate cu prilejul aplic`rii Tainei Botezului,
pentru ca cel ce se va \ mpreuna cu Hristos s` se lepede \nainte
de satana [i de toate uneltirile lui.
Diavolul ne ispite[te per manent fie \n mod direct fie indi-
rect. M ai ales prin oa m eni. A [a cu m a intrat \n Iuda, el
totdeauna
\[i alege oa m enii prin care ac]ioneaz` cu o viclenie m
=r[av` f`c=nd ca rùl s` tulbure lu mea. Pentru acest motiv, noi
trebuie s` ne rug` m pentru vr`j ma[ii no[tri, sau pentru cei ce ne
asupresc. Nu trebuie s` \nt`r=t` m vr`j m`[ia lor, ci s` ne rug` m
ca Dumne- zeu s` le lu m ineze m intea, alung=nd din sufletul
lor lucrarea diavolului.
Se cuvine apoi, ca ne\ntrerupt s` ne rug` m a[a cu m
Domnul ne-a \nv`]at, s` fac` P`rintele ceresc \n a[a fel \nc=t
nici s` nu
intr` m \n ispit`, ci m ai presus s` fi m izb`vi]i, elibera]i de
puterea
[i lucrarea diavolului.
C=nd gre[i m nu trebuie s` ne pierde m n`dejdea \n
Dumne- zeu, fiindc` dezn`dejdea este focul cel aprins al
iadului. Prin ea
diavolul ne abate de la pocìn]` [i de la m=ntuire. S` ave m
adic`
\ncredere totdeauna c` puterea lui Dumnezeu este mai tare
dec=t
a divolului; c` diavolul a fost \nvins pentru totdeauna de Hristos
M =ntuitorul.
|n sf=r[it, trebuie ne\ntrerupt s` priveghe m asupra
g=ndurilor [i faptelor noastre s` fie dup` voia lui Dumnezeu.
Atunci P`rintele nostru ne va p`zi ca pe copiii Sì salv=ndu-ne
de cel viclean.

Se va citi [i co mpara pericopa evanghelic` privind ispitirea
Dom- nului \n pustie redat` de Sf=ntul Matei (4, 1–11) [i
Sf=ntul Luca (4,11–13).

--
175
Alegerea [i misiunea celor 12

Apostoli

{tiind \nc` dintru \nceput c` [ederea Sa trupeasc` nu va fi ve[nic`
[i c` nu peste mult ti mp va aduce jertfa Sa izb`vitoare a lu
mii din p`cat, M =ntuitorul [i-a ales anu m ite persoane,
c`rora, av=ndu-i \n apropiat` instruire, s` le \ncredin]eze
continuarea m isiunii Sale de m =ntuire a lu m ii. A stfel [i-a
ales M =ntuitorul
\nc` de la \nceputul activit`]ii Sale m esianice ucenici [i A
postoli.

Vom vedea ce ne spun Sfintele Evanghelii despre alegerea [i
misiunea celor 12 Apostoli.

Pri m ii Apostoli au fost Andrei [i Ioan. Ei erau la \nceput
ucenicii Sf=ntului Ioan Botez`torul. Evanghelia ne spune c`
„a doua zi iar`[i sta Ioan [i doi din ucenicii lui. {i v`z=nd pe
Iisus care u m bla, zice: Iat` M ielul lui D u m nezeu. {i l-au
auzit cei doi
u c en i c i z i c = n d a c e s t e a [ i a u m e r s d u p ` Ii s u s . I a r I i s u s
\ntorc=ndu-se [i v`z=ndu-i c` merg dup` El, a zis: ce cùta]i? Iar
ei i-au zis: Rabi, adic` |nv`]`torule, unde locuie[ti? Zis-a lor:
veni]i [i vede]i. {i s-au dus [i au v`zut unde locuia [i au r` mas
la El ziua aceea. {i era ca m la al zecelea ceas. {i era Andrei
fratele lui Si m on Petru, unul din cei doi, care auziser` de la
Ioan [i merseser` dup` El. Acesta a aflat \nt=i pe fratele sù Si
mon [i i-a zis: a m aflat pe M esia, adic` pe Hristos. {i l-a adus
c`tre Iisus.
{i c`t=nd Iisus la el a zis: Tu e[ti Si mon fiul lui Iona, tu te vei
che ma Chefa, adic` Petru. Iar a doua zi a vrut Iisus s` mearg` \
n Galileea [i a aflat pe Filip, [i a zis: ur meaz`- mi! {i era Filip
din Betsaida, din cetatea lui A ndrei [i a lui Petru. Filip a
aflat pe Natanael [i i-a zis: a m aflat pe Acela despre care a
scris M oise \n
Capitolul unu
176
lege [i proorocii, pe Iisus fiul lui Iosif din N azaret. {i a zis
Natanael: din Nazaret poate fi ceva bun? Zis-a lui Filip: vino [i
vezi. A v`zut Iisus pe Natanael venind c`tre El [i a zis despre
el: iat` cu adev`rat israelit \n care nu este vicle[ug. Zis-a N
atanael Lui: de unde m` cuno[ti? A r`spuns Iisus [i i-a zis: mai
\nainte
de a te fi che mat Filip, fiind sub s mochin, te-a m v`zut. A
r`spuns
Natanael [i a zis: Rabi, tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, Tu e[ti
regele lui Israel“ (Ioan 1, 35–50).
Deci pri m ii patru Apostoli au fost: Andrei, Ioan, Si m on
(Pe- tru) [i Iacob. Andrei [i Si m on erau fra]i. La fel [i Ioan [i
Iacob. Pe ace[tia doi din ur m` \i va nu mi Iisus „fiii tunetului“,
datorit`
firii lor \nfl`c`rate [i d=rze. Acestor patru li se mai asociaz` \
nc` doi: Filip [i Natanael. | mpreun` cu ace[tia [ase, Domnul
particip`
Alegereala nunta din Cana
lor definitiv` a ur Galileii,
m at apoiapoi, \ mpreun`
tot printr-un act mcuenit
ei
merge
s`-i la mine
deter Ieru-s`sali m de
cread` \n MPa[ti
esia,[ia[astau
cu macolo
a maip=n` prin
f`cut-o \n noie
Cana
mbrie – pref`c=nd
Galileii, dece mbrie, apac=nd se De
\n vin. re\ntorc pe la casele
data aceasta sub o lor
alt`(Ioan 2,
for m`.
1–11).
{i anu me, afl=ndu-se Iisus l=ng` lacul Ghenizaret, \nconjurat de
„mul]i mea care se \ mbulzea ca s`-I aud` cuvintele, v`z=nd dou`
cor`bii l=ng` lac, iar pescarii ie[ind din ele, sp`lau mrejele. {i
intr=nd \ntr-o corabie, care era a lui Si mon, l-a rugat s` o dep`rteze
pu]in de la uscat [i [ez=nd \nv`]a m ul]i m ile din corabie... Iar
c=nd a \ncetat s` vorbeasc`, a zis c`tre Si mon: dep`rteaz-o la
ad=nc [i arunca]i mrejele pentru pescuit. {i r`spunz=nd Si mon a
zis: |nv`]`torule, toat` noaptea ostenindu-ne, ni mic n-a m prins,
dar dup` cuv=ntul Tù voi arunca mrejele. {i aceasta f`c=nd au
prins m ul]i m e de pe[te, \nc=t se rupeau m rejele. {i au f`cut se m
ntovar`[ilor lui, care erau \n alt` corabie, ca venind, s` le ajute. {i
au venit [i au u mplut a m=ndou` cor`biile, \nc=t se afundau. Iar
Simon Petru v`z=nd, a c`zut la picioarele lui Iisus zic=nd: ie[i
de la mine c` o m p`c`tos sunt, Doa mne. C` \l cuprinse spai ma
pe el [i pe to]i cei \ mpreun` cu el, pentru pescuirea pe[tilor ce
prinseser`. Asemenea [i pe Iacob [i pe Ioan, fiii lui Zevedeu,
care erau tovar`[ii lui Si mon. {i a zis Iisus c`tre Si mon: nu te
teme, de acu m vei pescui oa meni. {i tr`g=nd cor`biile la ]`r m,
l`s=nd toate, au mers dup` El“ (Luca 5, 1–11). Sf=ntul Evanghelist
Matei ne spune c` Iacob [i Ioan erau cu tat`l lor, iar la che marea
Domnului „\ndat` l`s=ndu-[i corabia [i pe tat`l lor, I-au ur mat
Lui“ ( Matei 4, 22).
177
To]i cei patru Apostoli \l cunoscuser` pe Iisus mai \nainte,
iar cele dou` minuni la care asistaser`, le-a \nt`rit \ncrederea \n
El.
|n alt` \ mprejurare, afl=ndu-se \n Capernau m, centru de va m`
\ntre Damasc [i M area M editeran`, \l chea m` pe va me[ul
Levi, fiul lui Alfeu, care se va nu mi apoi M atei. Acesta \i ur
meaz` f`r` nici o ezitare. Auzise probabil de Iisus c` este M
esia p` m=ntesc, a[a cu m de altfel |l a[teptau cu to]ii g=ndindu-
se poate la un trai
fericit. De aceea „d` un osp`]“ \n cinstea lui Iisus, la care
particip` m ul]i oa m eni [i p`c`to[i“ nu \ns` f`r` tulburarea
fariseilor c=rtitori, care nu vroiau s` \n]eleag` c` „cei bolnavi
au nevoie de doctor...“ ( M atei 9, 9–17).
Cunoa[te m [i nu mele celorlal]i cinci Apostoli: Toma,
Iacob al lui A lfeu, L evi nu m it T adeu, Si m on C ananitul
[i Iuda Iscariotul, cel ce „l-a v=ndut“ pe Domnul. ( M atei 10,
2–4). To]i erau din Galileea, afar` de Iuda, care era din Kariot-
Iudeea.
Numele de „ Apostol“ \nsea mn` „tri mis“, nu \n sens
peiorativ, cu referire, bunòar` la un servitor, ci un tri mis cu
mandat special, \n nu mele cuiva, spre a-l reprezenta. Ei vor
fi tri mi[i ca s`
\ndeplineasc` \ns`[i misiunea Domnului, s`- L reprezinte pe
El.
De aceea, \nc` de la \nceput sunt tri mi[i \ntr-o misiune de prob`,
d=ndu-li-se indica]ii cu m s` o \ndeplineasc`. |nainte \ns` Domnul
„le-a dat puterea asupra duhurilor necurate [i s` vindece orice
boal` [i orice neputin]`“ ( Matei 10, 1). Sunt tri mi[i c`tre
poporul de jos, c`tre cei dispre]ui]i [i desconsidera]i, c`rora s`
le trans- m it` speran]a unei vie]i m ai bune. V or face nu m
ai fapte de binefacere, vindec=nd orice neputin]`. Nu vor lua cu
ei nici bani, nici toiag de ap`rare, nici surplus de \ mbr`c`
minte, sau de hran`. V or fi r`bd`tori, bl=nzi, \n]elep]i, [i \
ncrez`tori \n bun`tatea
P`rintelui ceresc. T rans m i]=nd pretutindeni pacea L ui,
vor propov`dui cuv=ntul Evangheliei [i vor dovedi ata[a ment [i
iubire fa]` de |nv`]`torul lor ( Matei 10, 5–42).
Sfintele Evanghelii ne arat` c` Apostolii erau oa meni si
mpli, neinstrui]i \n ale legii. U nii dintre ei erau s`raci, doi
(Iacob [i
Ioan) mai \nst`ri]i. Cei care locuiau pe l=ng` lacul Ghenizaret
erau pescari, ocupa]ie care le asigura traiul [i le aducea venit.
Trei erau c`s`tori]i. Au ur mat pe Iisus av=nd convingerea c` El
este M esia, care le va da puterea supre m` \n \ mp`r`]ia pe care
o va \nte meia El pe p` m=nt. De aceea, nu ezit` s` afir me c`
au p`r`sit toate [i au ur mat lui Iisus. Urm=ndu- L pe Iisus \
mp`rt`[esc aceea[i soart` bun`, ori rea, fiindc` „nu este
ucenicul mai mare dec=t dasc`lul sù...“. Nu \n]eleg totdeauna \
nv`]`tura Domnului, expus` \n parabole, \nc=t Iisus revine cu
explica]iile cuvenite.
Capitolul unu
178
M`rturisesc la un moment dat credin]a cu putere, apoi se \
ndoiesc.
|l co mp`ti mesc pe Domnul c=nd vorbe[te de pati mile Sale,
care vor ur ma. Nu le \n]eleg sensul, dar \l asigur`, \nduio[=ndu-
se, de devota mentul lor. P=n` la ur m`, plini de fric` to]i \l
p`r`sesc. Petru se leap`d`, iar Iuda tr`d=ndu- L, se sinucide.
Se bucur` nespus de \nvierea Domnului, n`d`jduind chiar \n
clipa \n`l]`rii Domnului la cer c` acu m va \nte meia „\ mp`r`]ia
lui Israel“ (Fapte
1, 6). Pe l=ng` aceste sl`biciuni inerente firii o mene[ti,
Domnul eviden]iaz` faptul c` ei au fost ale[i de Tat`l, c` sunt
„sfin]i]i \n nu mele Sù“, c` \ndeplinesc \n lu me o misiune
divin`, ca unii care „nu sunt din lu me“, ase menea Fiului (Ioan
cap. 17). Numele lor e scris \n Cartea V ie]ii ( Luca 10, 20). D
up` \nviere D om nul le d` putere de a lega [i dezlega p`catele
oa menilor [i odat` cu aceasta, porunca continu`rii activit`]ii
Sale profetice, arhiere[ti
[i \ mp`r`te[ti, spun=ndu-le: „ M erg=nd \nv`]a]i toate nea
murile, botez=ndu-le \n nu mele Tat`lui [i al Fiului [i al
Sf=ntului Duh“ (Matei 28, 19–20).
Ei se vor dovedi cu adev`rat c` sunt m artorii C uv=ntului
(Fapte 1, 8) p=n` la marginile p` m=ntului, odat` cu puterea [i
lumina Duhului Sf=nt din ziua Rusaliilor. De acu m vor
cunoa[te
sensul adev`rat al \nv`]`turii Domnului, pe care alt` dat` nu au
reu[it s`-l \n]eleag`. Vor pri m i curaj [i spiritul totalei d`ruiri \
n
\ndeplinirea misiunii ce le-a fost \ncredin]at`, trec=nd peste
toate
obstacolele ce le-au stat \n cale, pecetluind \n cele din ur m `
activitatea lor cu moartea martiric`. Au mers \n toat` lu mea,
au predicat Evanghelia, au \nte meiat [i organizat Biserici,
sfin]ind episcopi, prezbiteri [i diaconi pentru a le continua
activitatea.
Astfel Sf=ntul Apostol Andrei, pri m ul che m at la
apostolie [i-a desf`[urat activitatea \n Sci]ia, \n Dacia Pontic` (
Dobrogea), H istria, Tom is, Callatis ( M angalia). Sf=ntul
Tom a, la par]i \n Persia [i India. Sf=ntul Petru \n G alitia,
Capadocia, Bitinia, A sia Proconsular`, A ntiohia, Pont. Sf=ntul
M atei \n Iudea [i Etiopia. Sf=ntul Bartolo m eu \n A rabia, A rm
enia, Sf=ntul Iuda Tadeul \n Palestina. Sf=ntul Si m on Z
elotul ( C ananitul) \n Persia [i Babilonia. Sf=ntul
Evanghelist Ioan \n Asia Proconsular`, \n special la Efes.
Sf=ntul Filip \n Frigia.
|n locul lui Iuda Iscariotul a fost ales prin tragere la sor]i
M atia, iar Saul din Tars a devenit pe dru mul Damascului
Sf=ntul A postol Pavel, nu m it [i „ A postolul N ea m urilor“,
fiindc` [i-a desf`[urat activitatea \n aproape tot cuprinsul i m
periului ro m an. El a r=nduit pe Timotei [i Tit ca episcopi,
poruncindu-le ca la
r=ndul lor s` a[eze [i ei episcopi, presbiteri [i diaconi. ( Tit 1,
5). De la el ne-au r` mas 14 epistole. De la Sf=ntul Petru – 2
epistole;
179
de la Sf=ntul M atei – o E vanghelie; de la Sf=ntul Ioan –
o
Evanghelie, trei epistole [i cartea profetic` nu mit` Apocalipsa.
To]i Apostolii au fost egali \n exercitatea puterii ce le-a fost
\ncredin]at` de c`tre M=ntuitorul. C=nd s-au ivit unele
neclarit`]i, s-au adunat to]i ca s` hot`rasc`, sub asisten]a D
uhului Sf=nt. Aceast` \ mpreun` hot`r=re sub asisten]a Duhului
Sf=nt se nu me[te sinod. Ne este cunoscut astfel sinodul de la
Ierusali m, cu care prilej se hot`r`[te a nu se pune celor
converti]i dintre p`g=ni
povara grea a legii, s` fie pri mi]i \n Biseric` f`r` a fi circu
mci[i. S` fie \ns` opri]i de la idolatrie, de la v`rs`ri de s=nge [i
de la
desfr=nare (Fapte cap.
15).
A m v`zut c` Sfin]ii A postoli au fost ale[i de Tat`l prin Fiul
pentru a continua misiunea Lui. Duhul Sf=nt i-a \nt`rit cu
putere, conduc=ndu-i la tot adev`rul. E i au fost m artorii D
o m nului, propov`duind ceea ce au v`zut, au auzit [i au \nv`]at
de la El. Ei sunt „slujitori ai lui Hristos [i icono mi ai
Tainelor lui Dumne- zeu“ (I Corinteni 4, 1).
M isiunea dat` Apostolilor a fost unic`, iar autoritatea lor
este f`r` egal. M =ntuitorul a mai avut 70 de ucenici, care au
mers
„doi c=te doi \naintea fe]ei Sale \n toate cet`]ile [i locul unde
avea El s` mearg`“ ( Luca 10, 1–24). Ace[tia \nso]eau apoi [i
ajutau pe Sfin]ii A postoli \n activitatea lor. |n Biserica pri m
ar` harul lucra diferit, nu pu]ini fiind aceia c`rora li se \
mp`rt`[eau haris mele ca tot at=tea for me de lucrare
sfin]itoare a Duhului Sf=nt. M isiunea A postolilor era \ns`
superioar` tuturor. Ei au un m andat divin special [i unic, dup`
cu m arat` Sf=ntul Apostol Pavel: „Pe unii i-a pus Dumnezeu \
n Biseric`: \nt=i Apostoli, al doilea prooroci, al treilea \
nv`]`tori... A u doar` to]i sunt A postoli? A u doar` to]i sunt
prooroci? A u doar` to]i \nv`]`tori?...“ (I Corinteni 12, 28–30;
Efeseni 4, 11–12).
8. Aplicarea
Fa pt ul c ` pr i m ul c h e m at la a pos t ola t , Sf = nt ul A ndr ei ,
a propov`duit Evanghelia pe teritoriul ]`rii noastre, ne oblig`
odat`
\n plus s` r` m=ne m fideli Bisericii apostolice [i s` ]ine m cu sfin-
]enie tradi]ia apostolic`.
Biserica cinste[te pe Sfin]ii Apostoli al`turi de M
=ntuitorul, de Sf=nta Fecioar`, de Sf=ntul Ioan Botez`torul,
instituind pen-
tru doi din ei, pentru Sf=ntul Apostol Petru [i Pavel o s`rb`toare
Capitolul unu
180
-
special`, la 29 iunie, ziua mor]ii lor martirice, precedat` de o
perioad` de post.
Predica de pe munte

Av=nd ca te m` a predicii Sale \ mp`r`]ia lui Dumnezeu, M
=ntuitorul \i \nva]` pe to]i care doresc s` devin` fii ai \
mp`r`]iei, cu m s` \ mplineasc` nu litera, ci duhul Legii, precu
m [i atitudinea pe care s` o adopte fa]` de realit`]ile prezente [i
viitoare.

Toate acestea le pute m cunoa[te dintr-o vast` cuv=ntare
cunoscut`
sub nu mele de „Predica de pe Munte“, la care ne vo m referi \
n cele ce ur m eaz`.

Sf=nta Evanghelie ne arat` c` „\n zile acelea a ie[it Iisus la
munte s` se roage [i toat` noaptea a petrecut \n rug`ciune c`tre
Dumne- zeu. {i c=nd s-a facut ziu`, a che m at pe ucenicii
Sì... [i cobor=ndu-se cu ei, a st`tut \n loc [es, El [i mul]i mea
ucenicilor [i mul]i me mare de popor din toat` Iudea [i din
Ierusali m [i de pe ]`r mul Tirului [i al Sidonului, care veniser`
s`- L asculte [i s` se vindece de boalele lor...“ ( Luca 6, 12–19).
„{i v`z=nd Iisus mul]i mile s-a suit pe munte [i [ez=nd au venit
la El ucenicii Lui; [i deschiz=ndu-[i gura \i \nv`]a zic=nd...“ (
M atei 5, 1–2).
Dup` cu m vede m, nu mele cuv=nt`rii vine de la faptul ca
a fost rostit` pe m unte. {i anu m e, e vorba de m untele
„Fericirilor“ sau Curun ( Karn Hattin) la 2 k m nord-vest de
Tiberias. Altitudinea este de 560 m de la lacul Ghenizaret. Are
dou` cul mi \ntre care
181
se afl` un platou. Aici a avut Ioc predica Domnului. De aceea
Sf=ntul Luca spune, dup` cu m am v`zut, „loc [es“.
Prezent=nd con]inutul cuv=nt`rii, vede m dintru \nceput c`
marea noutate pe care o aduce ea, const` \n faptul c` fericirea
ca
aspira]ie a sufletului o menesc nu apar]ine nu mai celor
puternici, sau celor plini de avu]ii, iar s`r`cia nu m ai e
considerat` ca o pedeaps` din partea lui Dumnezeu. Fericirea
nu este nu mai \n aceasta lu me [i pentru aceast` via]`. Ea are
un caracter ve[nic, [i
la \ mplinirea ei sunt che ma]i to]i fiii \ mp`r`]iei lui
Dumnezeu. Iar ace[tia nu sunt puternicii vre mii, nici cei ce fac
caz de evlavia
lor, \n ti mp ce sufletul le este gol, ci s`racii cu duhul; cei s
meri]i [i desconsidera]i de reprezentan]ii oficiali ai religiei acelor
vre mi; cei bl=nzi, cei \nseta]i [i angaja]i s` apere dreptatea [i
adev`rata
sfin]enie a lui Dumnezeu, cei cu ini ma curat`, cei ce fac
milostenie, cei ce caut` pacea, precu m [i cei ce sufer` oc`ri [i
batjocuri pentru cuv=ntul lui Dumnezeu [i pentru Fiul lui
Dumnezeu, pe care \l slujesc prin iubire jertfelnic` [i
statornic`.
A ceast` noutate expri m at` \n predica de pe m unte, nu
\nsea mn` o schi mbare a Legii, adic` a ordinii dat` de
Dumne- zeu, ci o \ mplinire a ei, o des`v=r[ire a ei \n duh [i \
n adev`r.
Astfel, dac` legea oprindu-te de la p`cat, te face drept \n fa]a lui
Dumnezeu, M =ntuitorul nu co mbate acest fapt, ci arat` modul \n
care po]i deveni liber fa]` de p`cat. De pild`, nu este suficient
s` nu ucizi, ci trebuie radiat` cauza, care este m=nia, [i \
nlocuit` cu atitudinea de bun`voin]` fa]` de se m eni, lipsind
orice fel de jignire. La fel, desfr=ul are o for m ` interioar`:
dorin]a, sau pofta. P`catul se s`v=r[e[te \n ini m`, devenind mai
\nt=i p`cat al poftei. De aceea, mai \nt=i trebuie cur`]at` ini ma
de poftele care o fac s` al une c e s pr e p` c a t. C o m b` t = nd
de s fr =ul, M =nt ui t or u l accentueaz` indisolubilitatea [i
unitatea c`s`toriei [i a fa miliei:
„Iar`[i s-a zis: cel ce va l`sa pe fe meia sa, s`-i dea ei carte de
desp`r]ire. Eu \ns` v` zic vou` c` oricine \[i va l`sa fe meia sa \n
afar` de cuv=nt de desfr=nare, face ca s` desfr=neze, [i cel ce o ia
pe cea l`sat`, desfr=neaz`“.
Pentru a \nt`ri bunele rela]ii dintre oa m eni, M
=ntuitorul instaureaz` un principiu pozitiv de co m uniune
fr`]easc`: „f` aproapelui, ceea ce vrei s`-]i fac` el ]ie“, [i
accentueaz` faptul
c` mai mult valoreaz` \ mp`carea, dec=t darul adus la te mplu,
c`
trebuie ar`tat` se menului iertare [i \ng`duin]`, c` se cuvine s`
trece m peste sl`biciunile lui, nu trebuie adic` s` ne r`zbun` m,
s`
r`spunde m cu rù la rù, ci pentru ca binele s` fie biruitor,
trebuie
s` ne \ndrept` m iubirea noastr` [i fa]` de vr`j ma[i. |n felul
acesta iubirea va deveni des`v=r[it`. Ea i mit` iubirea lui
Dumnezeu,
Capitolul unu
182
iar noi deveni m des`v=r[i]i, ase m`n=ndu-ne cu P`rintele
ceresc:
„A]i auzit c` s-a zis: ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte. Eu
\ns` zic vou`: nu v` \ mpotrivi]i (opune]i) celui rù, ci celui ce
te love[te pe tine peste fa]a ta cea dreapt`, \ntoarce-i lui [i
cealalt`... Celui ce cere de la tine, d`-i [i nu-l refuza pe cel ce
voie[te s` se
\mprumute de la tine“. „ A]i auzit c` s-a zis: s` iube[ti pe
aproapele
tù [i s` ur`[ti pe vr`j m a[ul tù. E u \ns` zic vou`: iubi]i pe
vr`j ma[ii vo[tri, binecuv=nta]i pe cei ce v` blaste m`, face]i
bine celor ce v` ur`sc [i ruga]i-v` pentru cei ce v` vat` m `
[i v` prigonesc. Ca s` fi]i fiii Tat`lui vostru cel din ceruri, c`
El face s` r`sar` soarele peste cei rì [i peste cei buni [i tri mite
ploaie peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i... Fi]i deci des`v=r[i]i,
precu m [i Tat`l vostru cel din ceruri este des`v=r[it“.
Pe l=ng` aceasta, Domnul arat` \n predica de pe munte [i
m odul de expri m are a adev`ratei piet`]i c`tre D u m
nezeu, eli min=nd exager`rile [i abaterile existente: „ Lua]i a
minte ca s` face]i dreptatea voastr` \naintea oa menilor ca s` fi]i
v`zu]i de ei,
iar de nu plat` nu ve]i avea de la Tat`l vostru cel din ceruri“.
Astfel, rug`ciunea, postul [i milostenia devenind \n acele ti
mpuri acte for m ale [i spectaculare, D o m nul ar`t=nd cu m
trebuiesc
\m plinite, ne reco m and` naturale]ea, interiorizarea [i discre]ia,
ca for me ale adev`ratei piet`]i care transfor m` fiin]a o mului \
n bine [i nu o las` s` se risipeasc` \n for malis me seci [i
rigide:
„...{i c=nd v` ruga]i nu fi]i ca f`]arnicii, c`ci lor le place s` se
roage st=nd \n sinagogi [i la col]urile str`zilor, pentru ca s` se
arate oa menilor... Iar tu c=nd te rogi intr` \n c` mara ta [i \
nchiz=nd u[a te roag` Tat`lui tù care este \n ascuns. {i Tat`l
tù cel ce vede \n ascuns \]i va r`spl`ti ]ie“. Ne-a \nv`]at apoi
Domnul [i cu m trebuie s` ne rug` m, prin binecunoscuta
rug`ciune: „ Tat`l nostru...“.
Tot a[a [i jur` m=ntul, pierz=ndu-[i specificul [i rolul de a
\nt`ri \ncrederea \ntre oa meni, prin luarea ca martor a nu
melui lui Dumnezeu oric=nd, motiv pentru care Domnul arat` c`
pe c=t posibil jur` m=ntul trebuie evitat.
Pe l=ng` acestea, \n predica de pe munte Domnul ia atitudine
[i fa]` de adunarea bunurilor prisositoare, sco]=nd \n eviden]`
dragostea [i grija lui Dumnezeu per manent \ndreptate spre
noi:
„Nu v` aduna]i vou` co mori pe p` m=nt, unde molia [i rugina
le stric` [i unde furii le sap` [i le fur`, ci v` aduna]i vou` co
mori \n cer... C`ci unde este co moara ta, acolo \]i va fi [i ini
ma ta. De aceea v` zic vou`: nu v` \ngriji]i pentru sufletul
vostru ce ve]i m=nca, nici pentru trupul vostru cu ce v` ve]i \
mbr`ca... Privi]i la p`s`rile cerului c` nu sea m`n`, nici nu
secer`, nici nu adun`
183
\n jitni]e [i Tat`l vostru cel ceresc le hr`ne[te. Oare nu sunte]i
voi cu mult mai presus dec=t ele? {i cine dintre voi \ngrijindu-
se poate s` adauge staturii sale un cot? Iar de \ mbr`c` minte de
ce v` \ngriji]i? L ua]i sea m a la crinii c= m pului cu m cresc:
nu se ostenesc, nici nu torc... Iar dac` iarba c= mpului, care
ast`zi este [i m=ine se arunc` \n cuptor, Dumnezeu astfel o \
mbrac`, oare
nu cu m ult m ai m ult pe voi, pu]in credincio[ilor?“ A poi D om
nul ne \ndea m n`: „ C ùta]i m ai \nt=i \ m p`r`]ia lui D u m
nezeu [i dreptatea Lui [i acestea toate se vor adùga vou`. Nu
v` \ngriji]i de ziua de m=ine, c` ziua de m=ine se va \ngriji de ale
sale. Ajunge zilei greutatea ei“.
|n \ nc hei e re ( M at e i 7, 6–27), M = nt ui t or ul
a dr es e a z ` ascult`torilor \nde mnul de a p`zi cuv=ntul pe care l-
au auzit ca pe un m`rg`ritar de mare pre]; s` aib` \ndr`zneal` la
Tat`l c` vor primi tot binele pe care \l vor cere, ase menea
copilului care cer=nd
tat`lui sù p=ine, nu va pri mi piatr`, sau cer=nd pe[te, nu va pri
mi [arpe... Calea care duce la \ mp`r`]ia lui Dumnezeu este
calea str= m t` a \nfr=n`rii. Se cere apoi ferirea de profe]ii m
incino[i, care sunt ase menea lupilor r`pitori \ mbr`ca]i \n piei
de oaie. Ei vor fi cunoscu]i dup` roade, adic` dup` fapte, fiindc`
nu se culeg
din spini struguri [i din ciulini s m ochine... C ine \ m pline[te
cuvintele auzite \n aceast` predic` ase menea este b`rbatului
care
[i-a zidit casa pe st=nc` pentru a r` m =ne neclintit`.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul predicii de pe munte.
Recapitul=nd con]inutul predicii de pe munte, vede m c` ea \
ncepe cu cele nou` Fericiri [i se continu` apoi cu ar`tarea
misiunii \nalte a Apostolilor de a fi „sare p` m=ntului“ [i „lu
mina lu mii“, apoi cu atitudinea M =ntuitorului fa]` de legea
mozaic`, cu atitudinea fa]` de modul de vie]uire cre[tineasc` [i
cu atitudinea fa]` de bunurile p` m=nte[ti. |ncheierea reprezint`
\nde mnul M =ntuitorului adresat ascult`torilor de a p`zi
cuv=ntul pe care l-au auzit
ca pe un m`rg`ritar de mare pre], merg=nd pe calea cea str= mt`,
care duce la \ mp`r`]ia lui Dumnezeu [i ferindu-se de profe]ii
mincino[i.
8. Aplicarea
Con]inutul \nv`]`turilor cuprinse \n predica de pe munte au un
caracter nor mativ pentru via]a duhovniceasc` a credincio[ilor.
Parte din ele au intrat \n via]a Bisericii ca [i co mponente ale
Capitolul unu
184
cultului divin public. A uzim [i c=nt` m cu to]ii „Fericirile“
[i
„Tat`l nostru“, \n cadrul Sfintei Liturghii. La fel, dou` pericope
du m inicale cuprind de ase m enea textul predicii de pe m
unte (Duminica a 3-a [i a 19-a dup` Rusalii).
-
Se vor lectura aceste pericope. Se va repeta interpretarea muzical`
a Fericirilor [i a rug`ciunii „ Tat`l nostru“.
Rug`ciunea „ Tat`l nostru“
Rug`ciunea constituie un dar cu care Creatorul l-a \nzestrat pe
om, spre a se putea ridica [i r` m=ne \n co muniunea Lui. Ea
este prezent` la toate religiile, dar diferit \n]eleas` [i aplicat`.
Pentru
a ne \nv`]a „cu m s` ne rug` m “, la cererea A postolilor,
II. Anun]area te mei

M =ntuitorul ne-a l`sat rug`ciunea „ Tat`l nostru“, la care ne vo
m referi \n cele ce ur meaz`.
III. Tratarea
Numele vine de la cuvintele cu care ea \ncepe. Se mai nu me[te
[i
„ R ug`ciunea D o m neasc`“, datorit` faptului ca ea
cuprinde cuvintele Domnului.
Cuprinsul rug`ciunii este ur m`torul: „ Tat`l nostru care e[ti \

n ceruri, sfin]easc`-Se nu mele Tù; vie \ mp`r`]ia Ta; fac`-Se
voia Ta, precu m \n cer [i pe p` m=nt. P=inea noastr` cea spre
fiin]` d`-ne-o nou` ast`zi; [i ne iart` nou` gre[elile noastre,
precu m [i noi iert` m gre[i]ilor no[tri, [i nu ne duce pe noi \n
ispit` ([i f` s` nu intr` m \n ispit`), ci ne izb`ve[te de cel rù“ (
Matei 6, 9–13).
185
S` vede m mai \n detaliu \n]elesul fiec`rei cereri.
Invocarea „Tat`l nostru care e[ti \n ceruri“. C=nd spune m „Tat`l

nostru“ recunoa[te m paternitatea lui Dumnezeu ca [i Creator,
Proniator al lu mii [i R`scu mp`r`tor al nostru prin Iisus
Hristos.
|n acela[i ti mp noi ne adres` m ca fii. To]i cei care sunt fii, se
nu mesc fra]i. De aceea spune m „nostru“ [i nu „ meu“. Noi ave
m o fraternitate universal` prin natur`, ca unii care proveni m
dintr-un str` mo[ co mun, Ada m. Pe l=ng` aceasta, noi ave m [i
o fraternitate dup` har prin Iisus Hristos. To]i cei care au pri
mit B otezul devin fra]i \n H ristos. „ C are e[ti \n ceruri“. T
extul prezint` existen]a spiritual` a lui Dumnezeu, prezent
pretutindeni, peste tot [i nu localizat.
Pri m a cerere „Sfin]easc`-Se nu m ele T ù“. A sfin]i nu m ele
\nsea m n` a m `ri, a sl`vi pe D u m nezeu \nsu[i. D u m
nezeu reprezint` sfin]enia absolut`, ne maiav=nd nevoie de
sfin]enie. E l \ns` sfin]e[te pe al]ii [i se sfin]e[te pe Sine
prin via]a oa menilor. De aici rezult` c` sfin]indu-ne via]a
aduce m prea- m`rire lui Dumnezeu, sau |l sfin]i m pe El. Prin
aceast` cerere, |l rug` m pe Dumnezeu s` ne acorde harul [i
ajutorul
a-L puteaSù pentru
sfin]i ( m`ri, sl`vi) prin via]a noastr`.
A doua cerere „ V ie \ m p`r`] ia T a“. A d= nc i m pri m at`

\n con[tiin]a poporului ales, \ mp`r`]ia lui Dumnezeu reprezint`
un deziderat care se va \ mplini \n epoca mesianic`. Av=nd
con[tiin]a m esianit`]ii Sale, D o m nul o inaugureaza prin \
nv`]`tura [i
activitatea Sa, \ntr-o for m ` spiritual`. A ceast` \ m p`r`]ie
se dezvolt` \n Biseric` prin lucrarea Sf=ntului Duh. Ea este
„bucurie, pace [i dreptate \n Duhul Sf=nt“ ( Romani 14, 17).
Realizarea ei deplin` va fi la sf=r[itul veacurilor.
A treia cerere „Fac`-Se voia Ta, precu m \n cer [i pe p`

m=nt“. Dumnezeu \[i realizeaz` voia Sa spre m=ntuirea o muIui.
Ceea ce se opune voin]ei divine este p`catul ( Romani 1, 21–
31). Omul se elibereaz` de p`cat \n m`sura \n care [i voin]a lui
colaboreaz` cu voin]a lui Dumnezeu. Voin]a lui Dumnezeu
este expri mat` \n legea Sa. Credinciosul \ mpline[te voin]a lui
Dumnezeu \n mod liber [i cu ajutorul harului divin, dup` cu m \
nsu[i M=ntuitorul a spus: „F`r` mine nu pute]i face ni mic“ (Ioan
15, 5). De[i „cre[tinii cer Tat`lui lor ceresc s` \ mplineasc` voia
Sa, adic` decizia Sa de a m=ntui lu mea, acord=ndu-le [i lor
harul Sù, totu[i, to]i trebuie
s` accepte [i s` conlucreze la realizarea voii Sale. Dar \n
m`sura
Capitolul unu
186
\n care voin]a o mului este confor m` voin]ei lui Dumnezeu se
va
\mplini [i ea: „{i aceasta este \ncrederea ce ave m c`tre El, c`
dac` cere m ceva dup` voin]a Lui, El ne ascult` (I Ioan 5, 14). {i
aceasta, fiindc` „noi nu [ti m ce cere m“ (Iacob 4, 3), iar „celor
ce- L iubesc pe Dumnezeu, toate se lucreaz` spre bine“ (
Romani
8, 29).
Expresia „Precu m \n cer [i pe p` m=nt“ se refer` la toate
aceste trei cereri pentru a le prezenta \n unitate [i ca o continu`
preg`tire
spre \ m plinirea lor co m plet` \n via]a viitoare, c=nd \ m
p`r`]ia mesianica va avea un caracter glorios, de prea m`rire
universal`.
A patra cerere „P=inea noastr` cea de toate zilele d`-ne-o nou`

ast`zi“. Fiind creat de Dumnezeu cu trup, o mul are nevoie de
hran` trupeasc`. Dar pe de alt` parte, o mul are [i suflet. A[a cu
m M =ntuitorul a \n m ul]it p=inile pentru a le satisface oa m
enilor nevoile trupe[ti (Ioan 6, 1–15), tot El arat` c` [i sufletul are
nevoie de hran`. Aceasta este „cuv=ntul lui Dumnezeu“ ( Matei 4,
4; Luca
4, 4; I Timotei 4, 5–6), nu mit` [i „ mana spiritual`“ realizat \n
El (Ioan 6, 26–27; 32–35), precu m [i \nsu[i T rupul Sù
din E uharistie (Ioan 6, 48–55). A cest osp`] duhovnicesc
se va
des`v=r[i \n „\ mp`r`]ia cerurilor“ ( M atei 8, 11; vezi Luca 22,
18), care va fi la sf=r[itul
veacurilor.
A cincea cerere „{i ne iart` nou` gre[elile noastre, precu m [i

noi iert` m gre[i]ilor no[tri“. |n textul original al Noului
Testa- m ent ave m for m ulat` aceast` cerere astfel: „{i ne
las` nou` datoriile noastre, precu m [i noi a m l`sat datornicilor
no[tri“. „ A l`sa“ este tot una cu „a ierta“. No]iunea de datorie
echivala \n
limba greac` profan` cu no]iunea de „debit-debitor“, \n
special
cu referire b`neasc`. |n li mba greac` a Noului Testa ment pe
l=ng` acest sens de „datorie baneasc`“, cu m este folosit de M
=ntuitorul \n pilda celor doi datornici ( Matei 18, 23–35), are
[i un sens specific de pedeaps` pentru cel ce nu-[i \ndepline[te
datoria sau
obliga]ia, ceea ce atrage dup` sine \n]elesul de „culp`“ sau
„vinov`]ie“ pentru obliga]ia pe care trebuind s` o \ mpline[ti,
nu ai \ mplinit-o. |n felul acesta, „datoria“ devine „gre[eal`“,
sau
„p`cat“. De aici vede m c` nu mai \n m`sura \n care noi iert` m
pe cei ce ne gre[esc, pute m la r=ndul nostru cere P`rintelui
ceresc
iertarea gre[elilor
noastre.
A [asea cerere „{i f` s` nu intr` m \n ispit`“. Aceast` cerere

este redat` de obicei \n traducerile ro m=ne[ti cu for mula „[i
nu ne duce pe noi \n ispit`“. Dar a considera c` Dumnezeu ne
duce
187
\n ispit`, \nsea m n` c` E l ar face s` c`de m \n ispit`, sau
s` consi m]im cu p`catul sugerat de ispit`. Sf=ntul Iacob
contrazice o astfel de interpretare, spun=nd: „ Nimeni fiind ispitit
s` nu spun`: de la Domnul sunt ispitit; c`ci Dumnezeu nu este
ispitit de rele
[i El pe ni meni nu ispite[te...“ (Iacob 1, 13–16). Dac` El ne-
ar duce \n ispit`, adic` \n \ncercare, \nsea mn` c` ne-ar incita la
rù,
la p`cat. Adev`ratul sens al acestei cereri \l vo m putea \
n]elege nu mai dac` vo m vedea \n]elesul ei \ntr-o traducere
explicit`. {i
aceasta ar fi ur m `toarea: „{i f` (p`ze[te-ne, ajut`-ne, \ m
piedic`-ne) s` nu intr` m (c`de m) prin consi m]irea noastr` \n
ispit`“,
\nsea mn`sau„apep`zi,
scurt: „{i f` s` anudezlega,
a m=ntui, intr` m a\nelibera“.
ispit`“. Unii traduc
„de la rù“, socotind rùl, \n general: fizic, psihic, m oral. A l]ii
A [aptea
traduc: cerere
„de cel „ C i neo anu
rù“, \n]eleg=nd izb`ve[te de celpe rù“.
me persoan`, „ A
diavolul,
izb`vi“
pe satana. D eosebirea nu este de fond, fiindc` cel rù, adic`
diavolul este izvorul [i provocatorul a tot ce este rù, el este
acuzatorul oa menilor c`tre Dumnezeu, potrivnicul \ mp`r`]iei lui
Dumnezeu [i a m=ntuirii oa menilor. Este mai clar` [i mai pre-
cis` totu[i traducerea cu „cel rù“, fiind mai aproape de \n]elesul
expresiei \n Noul Testa ment.

Dup` cu m vede m, pri mele trei cereri se refer` la cinstirea
lui D u m nezeu, iar ulti m ele patru, la necesit`]ile vie]ii
noastre. Recapitul=nd \n]elesul lor, pute m s` le reproduce m \
ntr-o for m` parafrazat`, astfel: „ Tat`l nostru care e[ti \n ceruri;
f` ca nu mele Tù s` fie prea m`rit [i ajut`-ne ca [i noi s`- L
sfin]i m prin via]a noastr`; f` ca \ mp`r`]ia Ta de iubire, „pace,
bucurie [i dreptate
\n Duhul Sf=nt“ s` se dezvolte \n Biserica Ta [i \n sufletele
noastre [i s` se des`v=r[easc` la a doua T a venire; f` ca
voia T a de m=ntuire a lu mii s` se \ mplineasc` [i d`-ne harul
Tù s` o pute m [i noi \ mplini; hrana noastr` necesar` vie]ii
trupe[ti [i suflete[ti, d`-ne-o nou` ast`zi (\n fiecare zi) [i nu ne
lipsi de p`rt`[ia Cinei Tale ve[nice; [i ne iart` nou` gre[elile
noastre, precu m [i noi
iert` m gre[i]ilor no[tri; [i f` s` nu intr` m \n ispit` (\ m piedic`-
ne ca s` consi m]im la ispit`), ci mai presus de toate, izb`ve[te-
ne, elibereaz`-ne de cel rù, acu m [i p=n` la sf=r[itul
veacurilor.
Capitolul unu
188
V. Asocierea
|nv`]=ndu-ne rug`ciunea „ Tat`l nostru, M=ntuitorul nu a vrut s`
ne lege de rostirea ei mecanic`, ci ne-a oferit modelul unei
rug`- ciuni concise, care, dup` cu m a m v`zut, expri m ` si m
]` m inte ad=nci [i variate pe care le pute m folosi [i \n alte
rug`ciuni, a[a cu m Domnul \nsu[i a f`cut-o. Astfel, Iisus se
roag` nu mindu- L pe Dumnezeu „P`rinte“, „St`p=n al lu mii
v`zute [i nev`zute“. Se roag` apoi pentru sfin]irea Apostolilor
\n adev`r, dup` cu m El \nsu[i a fost „sfin]it [i tri m is \n lu m
e“ (Ioan 17, 36). Iisus
\mpline[te voia lui Dumnezeu \n cele mai grele clipe ale vie]ii,
c=nd se roag` cu sudori de s=nge \n Ghetsi mani.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` rug`ciunea „ Tat`l
nostru“ r`m=ne modelul de rug`ciune prin care intr` m \n co
muniune cu P`rintele ceresc prin cuvintele Fiului, care ne-a
asigurat c` orice
vo m cere de la Tat`l \n nu mele [i prin cuvintele Sale, ni se va
da
(Ioan 15, 7–16).
VII. Aplicarea
Pentru acest motiv, Rug`ciunea Domneasc` \nc` dintru \nceput
a intrat \n via]a duhovniceasc` a pri milor cre[tini, fiind rostit`
de trei ori pe zi.
|n ac ela[i ti m p, ea a intra t [i \n con]inutul
sl ujbelo r biserice[ti, adic` \n cultul cre[tin public, al`turi de
alte rug`- ciuni \ncep`toare, sau \n cadrul Sfintei Liturghii, unde
este c=ntat` de \ntreaga ob[te a credincio[ilor.
Se va rosti [i c=nta cu credincio[ii rug`ciunea „ Tat`l nos-
tru“.
--
189
|mp`r`]ia lui Dumnezeu
1. Organizarea
la intrarea
pentru\n lec]ie
clas`

Sf=nta Evanghelie ne arat` c` dup` ce a fost botezat de c`tre
Ioan [i dup` ce a fost ispitit \n pustie, „a \nceput Iisus s`
propov`duiasc` [i s` spun`: pocì]i-v` c` s-a apropiat \ mp`r`]ia
cerurilor“ ( Matei 4, 17). De aici vede m c` te ma
propov`duirii
M = ntuitorului este \ m p`r`]ia lui D u m nezeu, sau \ m
p`r`]ia cerurilor.

Vom vedea \n continuare care este \n]elesul ei \n Vechiul
Testa- ment [i noua di mensiune duhovniceasc` pe care i-o d` M
=ntuitorul nostru Iisus H ristos.

|n Vechiul Testa ment \ncep=nd cu M oise, Dumnezeu \
ncheie cu poporul lui Israel un leg` m=nt potrivit c`ruia acesta
devine
„popor ales, \ mp`r`]ie preo]easc` [i nea m sf=nt“ (Ie[irea 19,
5–
7). |n aceast` situa]ie [i \n acest caz poporul se afla sub directa
conducere a lui Dumnezeu. El constituia \ mp`r`]ia lui
Dumne- zeu. De aceea, \n epoca judec`torilor Ghedeon [i Sa
muel refuz` conducerea poporului pe motiv c` Dumnezeu este
conduc`torul
lui (Judec`tori 8, 7 [i 23). {i dup` instaurarea regalit`]ii, Dum-
nezeu r` m=ne adev`ratul [i supre mul rege-\ mp`rat. Regii
erau ale[i [i un[i la indicarea lui Dumnezeu, conduc=nd
poporul ca
reprezentan]i ai Lui. Profe]ii extind no]iunea \ mp`r`]iei lui Is-
rael, ar`t=nd c` Dumnezeu nu este nu mai al unui singur popor,
ci al \ntregii lu mi (Isaia 44, 6; Daniel 33). Faptul c`
Dumnezeu \l conduce pe poporul Sù, locuind \n mijlocul lui [i
pedepsindu-l ori de c=te ori c`lca voia Sa, ne\ndeplinind
prescrip]iile legii di-
vine, dovede[te c` \n Vechiul Testa ment \ mp`r`]ia lui
Dumne- zeu constituie o realitate prezent` [i p` m=nteasc`. Dar
au venit asupririle [i \nrobirile poporului ales. |n acest caz \
mp`r`]ia lui Dumnezeu nu mai putea fi socotit` ca o realitate
prezent`, ci
Capitolul unu
190
devine o a[teptare \n viitor, c=nd D om nul va restabili na]ional
[i politic pe poporul Sù, c=nd du[ manii vor fi \nvin[i, iar
poporul
lui Dumnezeu va deveni din nou ales [i sl`vit. Vede m de aici
caracterul viitor [i na]ional al \ mp`r`]iei lui Dumnezeu. Exist`
\ns` la profe]i [i ideea \ mp`r`]iei mesianice, c=nd satana [i
rùl din lu me vor fi birui]i, \nte meindu-se definitiv dreptatea
[i voia lui Dumnezeu, \n zilele de pe ur m`, c=nd va avea loc
judecata
definitiv` a lui Dumnezeu. Aceasta este „ziua Domnului“
(Isaia
2, 2–11; Iere mia 22, 11; Miheia 4, 4–7). | mp`r`]ia mesianic` a
p r i m i t \ n s ` de - a l u ng ul vr e m i i o i nt e r pr e t a r e m
a t e r i a l ` , p` m=nteasc`. M esia este Fiul lui David, El va
restabili \ mp`r`]ia davidic` ideal`, care const` \n prosperitate
material` [i st`p=nirea definitiv` a poporului ales peste
popoarele lu mii.
|n Noul Testa ment M =ntuitorul acord` \ mp`r`]iei lui

Dumne- zeu un nou caracter, dep`[ind caracterul p` m=ntesc
na]ional [i
resping=nd ideea \ m p`r`]iei davidice ideale aduc`toare de
prosperitate material`, \ncet`]enit` \n con[tiin]a conduc`torilor
poporului [i a cona]ionalilor Sì. | mp`r`]ia lui Dumnezeu sau
\mp`r`]ia cerurilor pe care o inaugureaz` Iisus are \n pri mul
r=nd
un caracter spiritual: „| mp`r`]ia mea nu este din lu mea aceasta“
(Ioan 18, 36) spune Domnul at=t de clar procuratorului ro man,
care judec=ndu- L, vroia s` se conving` asupra eventualului
pericol pe care \l prezenta acuza]ia ce I se aducea lui Iisus c`
s-ar fi
procla mat pe Sine rege... De fapt spusese El mult mai \
nainte Apostolilor [i m ul]i m ii s` nu fie prea \ngrijora]i [i
obseda]i \n exclusivitate de bunurile materiale ale vie]ii de aici
[i de acu m, ci „s` caute mai \nt=i \ mp`r`]ia lui Dumnezeu [i
dreptatea Lui [i toate celelate li se vor adùga“ ( M atei 6, 33).
Acest caracter nou, spiritual al \ mp`r`]iei lui Dumnezeu
constituie de altfel \ns`[i
tema \nv`]`turii lui Iisus [i se concretizeaz` \n faptele Sale. El
[i-a \nceput activitatea cu cuvintele: „Pocì]i-v` c` s-a apropiat
\mp`r`]ia cerurilor“ ( Matei 4, 17). Schi mba]i-v`, adic`,
modul de a g=ndi [i a si m ]i, \nnoindu-v` via]a, pri m ind \n
suflete
\mp`r`]ia lui Dumnezeu, o realitate duhovniceasc` pe m`sur` s`
v` fac` fiii P`rintelui ceresc. De aceea, cuv=ntul lui Iisus este
„cuv=ntul \ mp`r`]iei“ ( Matei 13, 19), iar Evanghelia sau
Vestea cea bun` pe care o aduce El \n lu me este „ Evanghelia \
mp`r`]iei“ iar faptele s`v=r[ite de El sunt roadele ei: „{i a
str`b`tut Iisus
toat` Galileia, \nv`]=nd \n sinagogi [i propov`duind
Evanghelia
\mp`r`]iei [i vindec=nd toat` boala [i toat` neputin]a \n popor“
(Matei 4, 23).
191
De aici vede m c` \ mp`r`]ia lui Dumnezeu propov`duit`
de Iisus este o realitate prezent` [i reprezint` lupta \ mpotriva
lui satan \n scopul \nte meierii noii ordini \n lu me. Ea este \n
acela[i timp o lucrare a Duhului Sf=nt, care restaureaz` ordinea
crea]iei
lui Dumnezeu, sfin]ind lu mea: „{i dac` eu cu Duhul lui
Dumne- zeu scot de moni, iat` a ajuns la voi \ mp`r`]ia lui
Dumnezeu“ (M atei 12, 28). Av=nd un caracter restaurator al
ordinei \n lu me, aceast` \nnoire \ncepe \ns` cu via]a
duhovniceasc` a oric`rui o m. Fariseilor dornici s` afle c=nd va
veni \ mp`r`]ia lui Dumnezeu, Iisus le descopere c` „\ mp`r`]ia
lui Dumnezeu este \nlùntrul vostru“ ( Luca 17, 21). Desigur, ei
a[teptau o \ mp`r`]ie mesianic` lumeasc`, aduc`toare de bel[ug
material, de aceea vor r` m=ne foarte surprin[i c=nd Iisus le
reco mand` s` \ntoarc` privirile spre
interiorul vie]ii lor suflete[ti [i s` descopere acolo, \n ad=ncul
tainic ai ini mii r`d`cinile, esen]a, sau ger menele \ mp`r`]iei
lui
Dumnezeu. S` cure]e adic` din sufletul lor tot noroiul p`catelor
[i al f`r`delegilor de tot felul ( M arcu 7, 21–22), care le \
ntineaz` via]a, [i cu bucurie s` descopere „co moara de mare
pre]“, sau
„m`rg`ritarul“ ce st` ascuns, pus acolo de Creatorul \nsu[i, atunci
c=nd a s`dit \n sufletul o mului chipul sù, pentru a-I se m`na,
precu m un fiu cu P`rintele sù. A s`dit atunci \n sufletul o mului
iubirea, libertatea, ra]iunea, dreptatea [i bun`tatea pentru a fi
capabil s` realizeze \n lu me \ mp`r`]ia lui Dumnezeu. Dar
toate aceste z`c` m inte de m are pre] au fost \ntunecate de
zgura p`catului. De aceea, \n m`sura \n care cur`]i m noroiul [i
zgura, apare str`lucirea chipului lui Dumnezeu \n noi, care lu
mineaz` cu putere \n lu mea b=ntuit` [i ap`sat` de nedreptate [i
p`cat.
Dar nu nu mai \n vorbirea direct`, ci [i \n vorbirea indirect`,
adic` \n parabole, M =ntuitorul ne descopere m odul \n
care
\ m p`r`]ia lui D u m nezeu p`trunde [i se dezvolt` \n
sufletele noastre. A stfel, \ m p`r`]ia cerurilor o pri m im prin
cuv=ntul lui Dumnezeu care rode[te prin credin]` \n faptele
bune specifice
\mp`r`]iei. |n pilda „neghinei“, Domnul face deosebire \ntre
„fiii
\m p`r`]iei [i fiii celui rù“, iar \n pilda grùntelui de m u[tar
[i cea a azi mei, ne arat` cu m cre[te [i se dezvolt` \n lu me \
mp`r`]ia lui Dumnezeu. |n pilda co morii ascuns` \n ]arin`, ca [i
\n cea a m`rg`ritarului de mare pre], Domnul arat` bucuria pe
care o si mt sufletele care au g`sit \ mp`r`]ia lui Dumnezeu, \
nc=t renun]` la
toate pentru a r` m=ne pe mai departe \n posesia ei. Pilda
n`vodului ilustreaz` faptul c` la sf=r[itul veacurilor cei rì vor fi
desp`r]i]i de cei drep]i, ase menea pe[tilor buni de cei rì, prin[i
cu acela[i
n`vod ( M atei 13, 1–53). Iar \n m ai m ulte pilde ne
vorbe[te
Capitolul unu
192
Domnul despre a doua Sa venire la sf=r[itul veacurilor (vezi Matei
cap. 25).
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tablourile (pictura) re-
prezent=nd aceste parabole.
Inaugurat` de Iisus prin cuv=nt [i fapt`, \ mp`r`]ia lui Dum-
nezeu se dezvolt` \n Biseric`, prin lucrarea sfin]itoare a
Duhului. Accentu=nd aspectul spiritual al \ mp`r`]iei lui
Dumnezeu, Sf=ntul Apostol Pavel indic` aceast` nou` di
mensiune a ei, ar`t=nd c` ea este „pace, dreptate [i bucurie \n
Duhul Sf=nt“ ( Romani 14, 17). Aceasta este de altfel marea
descoperire pe care o f`cuse mai
\nainte Iisus lui Nicodi m \n miez de noapte, pentru a aduce o
str`fulgerare de lu min` \n sufletele tuturor celor ce vor deveni
fii ai \ mp`r`]iei lui Dumnezeu: „ De nu se va na[te cineva din
ap`
[i din Duh, nu va putea s` intre \n \ mp`r`]ia lui Dumnezeu“
(Ioan
3, 5). | mp`r`]ia Duhului se realizeaz` \n Biseric`. Prin
lucrarea Sf=ntului Duh \n Biseric` se continu` opera
m=ntuitoare a lui Hristos cel \nviat [i \n`l]at \n m`rire ve[nic`.
Aici renasc la o via]` nou` [i se sfin]esc fiii \ mp`r`]iei. Ea este
„ Biserica lui Dum- nezeu pe care Hristos a c=[tigat-o cu scu mp
s=ngele Sù“ (Fapte
20, 28), ca s` o „sfin]easc` Biseric` sl`vit`, neav=nd pat`, nici
zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci fiind sf=nt` [i f`r` prihan`“
(Efeseni 5, 27). Ea este „ Trupul Sù tainic“ (I Corinteni 12, 27),
iar to]i cei care „prin ap` [i prin duh“ devin membrii Bisericii,
sunt \n acela[i ti mp [i fiii \ mp`r`]iei Duhului. Dar, dup` cu m
am v`zut \n pilda n`vodului, nu mai cei drep]i, adic` nu mai cei
care necontenit se str`duiesc s`-[i sfin]easc` mereu via]a prin
pacea, dreptatea [i bucuria D uhului sunt vrednicii m
o[tenitori ai
\mp`r`]iei, fiindc` „\ mp`r`]ia Iui Dumnezeu se ia cu asalt [i nu-
mai cei ce se silesc o vor r`pi“ ( M atei 11, 12). De aceea, „ni
meni care pune m=na pe plug [i caut` \napoi, nu este potrivit
(vrednic)
pentru \ mp`r`]ia lui Dumnezeu“ ( Luca 9,
62).
|mp`r`]ia Iui Dumnezeu, spiritual` [i ve[nic`, inaugurat` de
Iisus [i dezvoltat` \n Biseric` prin lucrarea Duhului Sf=nt, se va
des`v=r[i \n veacul viitor, „c=nd Dumnezeu va fi totul \n
toate“ (I Corinteni 15, 28). M=ntuitorul ofer` fericirea \
mp`r`]iei ve[- nice celor „s`raci cu duhul“ (s meri]i) [i celor
„prigoni]i pentru dreptate“ ( Matei 5, 3 [i 10), iar \n rug`ciunea
„ Tat`l nostru“ ne-a
\nv`]at s` cere m P`rintelui ceresc: „vie \ mp`r`]ia Ta“ ( M atei
6,
10). Cere m, adic` s` se coboare \n aceast` lu me „Ierusali
mul ceresc“ ( Evrei 12, 22; Apocalipsa 21, 2), pentru a \nlocui
toate
f`r`delegile existente \n lu me „printr-un cer nou [i p` m=nt
nou“ (Apocalipsa 21, 1), pentru a statornici pentru totdeauna
dreptatea
lui Dumnezeu. Dar p=n` atunci, p=n` c=nd Domnul va veni s`
193
statorniceasc` definitiv \ m p`r`]ia Sa pe p` m =nt, a[a cu m
a f`g`duit, necontenit rug=ndu-ne [i str`duindu-ne s` cere m [i
s` face m ca pacea, dreptatea [i bucuria \n Duhul Sf=nt s` nu
ne p`r`seasc` nici \n acest veac...
D in cele p=n` aici tratate vede m c` \n V echiul T esta m
ent
\mp`r`]ia lui Dumnezeu avea la \nceput un \n]eles de prezent [i
p` m=ntesc: Dumnezeu este \n mijlocul poporului Sù pe care \l
conduce dup` voia Sa. |n ti mpul asupririlor strìne, \ mp`r`]ia
lui Dumnezeu pri me[te un caracter viitor [i na]ional, iar
venirea
lui M e sia \nsea m n` \nte m e ierea \ m p`r`]iei davidice
ideale, aduc`toare de prosperitate m aterial`. Profe]ii
interpreteaz`
\mp`r`]ia lui Dumnezeu \ntr-un sens spiritual, extinz=nd-o [i la
alte popoare, iar \n zilele de pe ur m` Mesia va birui rùl [i pe
satan, \nte meind definitiv dreptatea lui Dumnezeu.
|n Noul Testa ment \ mp`r`]ia lui Dumnezeu are un
caracter spiritual, prezent [i viitor, fiind inaugurat` de Iisus,
dezvoltat` prin ac]iunea sfin]itoare a Duhului \n Biseric` [i
des`v=r[it` \n veacul viitor.
8. Aplicarea
Constituind te m a predicii M =ntuitorului, \ m p`r`]ia lui D um
nezeu predicat` direct [i indirect (prin parabole) de El,
alc`tuie[te pericopele evanghelice, r=nduite s` fie citite [i t`l
m`cite \n multe din du minicile anului bisericesc.
A [a cu m harul divin izvor`[te din Sf=nta Trei m e [i ni
se trans m ite prin Sfintele Taine, cu prilejul oficierii lor preotul
d` binecuv=ntarea \n nu m ele Sfintei Trei m i: „ Binecuv=ntat`
este
\mp`r`]ia Tat`lui [i a Fiului [i a Sf=ntului Duh, acu m [i
pururea
[i \n vecii veciilor“.

Indica]i du minicile \n care pericopele evanghelice au ca te
m`
\mp`r`]ia lui Dumnezeu.
A r`t a]i \n ]el esu l \ m p` r` ] ie i lui D u m n ezeu d in
t ext ul
Evangheliei dup` M atei, capitolul
25.

- Parabolele M=ntuitorului
Capitolul unu
-
194


Av=nd \n centrul \nv`]`turii Sale \ mp`r`]ia lui Dumnezeu, M
=n- tuitorul le vorbea celor ce- L ascultau [i doreau s` devin`
membrii sau fiii acestei \ mp`r`]ii, \ntr-o for m` direct` [i \ntr-o
for m` indirect`.

For ma indirect` prin care Domnul se adresa ascult`torilor Sì
erau parabolele sau pildele, la care ne vo m referi \n cele ce
urmeaz`.

Parabolele M =ntuitorului nu m ite [i pilde constituie un m od
de trans mitere a \nv`]`turii prin co mpara]ie, sau ase m`nare. Ele
sunt istorioare luate din realitatea inconjur`toare, spre a expri m
a prin ase m`nare un adev`r de credin]` sau o \nv`]`tur` moral`
pentru cei dornici s` devin` membri \ mp`r`]iei cerurilor.
„Parabola este o istorioar` i m aginar` alc`tuit` din fapte
obi[nuite ale vie]ii, \n cadrul unei perfecte realit`]i, cu
scopul de a desprinde din
co m para]ie o \nv`]`tur` m oral`“ ( M .
Lepin).
Av=nd ca te m` \ mp`r`]ia lui Dumnezeu, parabolele M
=ntuitorului \n nu m`r de 33, au dup` con]inut trei aspecte:
1. Parabole dog matice, privind \nv`]`tura despre \ mp`r`]ia
lui Dumnezeu. A[a este parabola se m`n`torului, a neghinei,
etc.
2. Parabole morale, care arat` cu m trebuie s` se co
mporte fiii \ mp`r`]iei. A[a este parabola sa marineanului
milostiv, a fiului risipitor, a celor doi datornici etc.
3. Parabole eshatologice, cu referire la parusia Domnului.
A[a este pilda talan]ilor, a celor zece fecioare, a nun]ii fiului de
\m p`rat etc.
Parabolele sau pildele ne ofer` posibilitatea de a \n]elege
mai u[or variatele ei aspecte, ca [i modul \n care oricine poate
deveni membru sau fiu al \ mp`r`]iei.
195
Astfel, cuv=ntul lui Dumnezeu este ase menea se min]ei
care cade pe p` m=nt [i care se dezvolt` spre \ mp`r`]ia lui
Dumnezeu
\n func]ie de p` m=ntul \n care cade, adic` de sufletul care o
pri- m e[te.
M embrii \ mp`r`]iei sunt to]i aceia care se socotesc ca atare,
ase menea n`vodului care prinde pe[ti mari [i mici, sau ase
menea neghinei crescut` \n gr=u. Pot fi [i cei drep]i, ca [i cei
nedrep]i;
cei buni, ca [i cei rì. Dar nu mai p=n` la seceri[. Atunci se vor
desp`r]i unii de al]ii. O alt` pild` ase m `n`toare accentueaz`
acela[i fapt, ar`t=nd c` mo[tenitorii \ mp`r`]iei vor fi aceia care
vor face roadele ei (pilda lucr`torilor celor rì din vie – M
atei
21, 33–43). Dar [i cei rì, nedrep]ii, va me[ii [i p`c`to[ii pot
avea chiar \nt=ietate \n \ mp`r`]ia cerurilor, dac` se cìesc de
p`catele
lor [i \[i schi mb` via]a p`c`toas` de alt`dat`. Vede m aceasta
din pilda fra]ilor che ma]i s` lucreze \n via tat`lui lor ( M atei
21, 28 –
31). |n cer mai mare este bucuria pentru \ntoarcerea unui
p`c`tos dec=t pentru 99 de drep]i. Iar P`rintele ceresc a[teapt`
pe fiul
risipitor [i caut` oaia [i drah ma pierdut` ( Luca cap. 15) Dar nu
mai cei ce fac roade bune sunt cu adev`rat mo[tenitorii \
mp`r`]iei ve[nice. C eilal]i vor fi judeca]i afar`, ase m enea
fecioarelor
ne\n]elepte, sau a celor care nu [i-au \n m ul]it talan]ii cu care i-a
\nzestrat D u m nezeu ( M atei 25, 14–30), sau a s m
ochinului neroditor. La fel [i cei ce nu vor s`v=r[i fapte de
binefacere fa]`
de se menii afla]i \n suferin]` [i \n nevoi ( Matei 25, 31–56). |n
concret, iubirea noastr` fa]` de Dumnezeu este direct propor-
]ional` cu iertarea ce ne vine din partea L ui (Pilda celor doi
datornici – Luca 7, 40–47). Noi ave m datoria s` cultiv` m
iubirea fa]` de orice o m, ase menea sa marineanului milostiv,
s` cultiv` m
\n]elepciunea, ase menea econo mului nedrept, s` st`rui m \n
ru- g`ciune ase menea fe meii v`duve fa]` de judec`torul nedrept (
Luca
18, 1–8), s` ur m`m pilda s mereniei va me[ului [i s` evit` m
p`catul m=ndriei. S` nu ne adun` m bunuri materiale peste
necesarul vie]ii, av=nd \n vedere exe mplul negativ al bogatului
c`ruia i-a rodit
]arina; s` duce m o via]` cu mp`tat`, plini de milostivire fa]`
de cei afla]i \n lips`, lu=nd a minte [i \n acest caz la exe mplul
negativ al bogatului ne milostiv fa]` de s`racul Laz`r. Pilda
lucr`torilor din vie ofer` i maginea \ mp`r`]iei cerurilor,
dob=ndit` \n func]ie de faptele s`v=r[ite \n aceast` via]`. Ea
este oferit` de P`rintele ceresc tuturor celor ce s-au ostenit,
indiferent \n care ceas al vie]ii
au \nceput lucrul...
Pe de alt` parte, \ mp`r`]ia lui Dumnezeu cre[te [i se dezvolt`
\n interiorul tainic al sufletului, ase menea grùntelui de
mu[tar, care se transfor m` \n copac mare, cu multe ra muri,
unde p`s`rile
Capitolul unu
196
\[i fac cuiburi. Tot \n interiorul sufletului \ m p`r`]ia se dezvolt`
ase menea aluatului care dospe[te toat` fr` m=nt`tura, precu m [i
a bucuriei co morii ascunse \n ]arin` [i a negustorului care a
g`sit m `rg`ritarul de m ult pre], v=nz=nd totul pentru a cu m p`ra
]arina [i, respectiv, m `rg`ritarul.
Pilda celor che ma]i la cin` ( Luca 14, 16–25) ca [i a nun]ii
fiului de \ mp`rat ( Matei 22, 1–14) arat` c` \ mp`r`]ia cerurilor
va fi oferit` celor che m a]i de la „r`sp=ntiile dru m urilor“,
fiindc` cei che m a]i m ai \nt=i au refuzat s` vin`... To]i trebuie
s` a[tepte
„\mp`r`]ia lui Dumnezeu venind cu putere“, cu candela credin]ei
mereu aprins`, ase menea fecioarelor \n]elepte [i cu ini ma bun`,
ase menea slugii care \[i a[teapt` st`p=nul, ne[tiind la ce straj` a
nop]ii va veni...
Se pune \ntrebarea: De ce M=ntuitorul a adoptat vorbirea \n
pilde? Se apreciaz` c` D o m nul „a fost for]at prin lipsa de
\n]elegere a m ul]i m ilor [i prin reaua voin]` a fariseilor s`-
[i ascund` cugetarea sub voalul acestor mici istorioare, pe care
le las` la \n]elegerea ascult`torilor sì, nedesf`c=ndu-le de \
nveli[ul
lor enig matic dec=t \n cercul apropia]ilor (prietenilor) Sì“
(Jo- seph Huby). De fapt, „\n ]`rile r`s`ritene oa menii vorbesc
des \n
pilde, c`ci vorbirea \n pilde este atr`g`toare, cald` [i plin` de
via]`, cu m este la noi vorbirea \n proverbe... Prin vorbirea \n
pilde M =ntuitorul putea s` biciuiasc` mai lesne [i mai
ustur`tor pe potrivnicii Sì [i pe cei n`r`vi]i de p`cate, f`r` ca
ei s` se
simt` direct atin[i, [i deci s` aib` dreptul s` se ridice asupra Lui
cu cuvinte grele, sau cu a m enin]`ri... V orbind \n pilde, M
=ntuitorul e sigur ca va fi \n]eles de to]i cei care pe l=ng` auz
[i v`z, mai au [i o ini m` curat`, \nclinat` spre Dumnezeu, iar pe
ceilal]i nu-i va s m inti“.
Intui]ia se poate face ar`t=nd mai multe tablouri cu scene
care reprezint` parabolele M=ntuitorului.
D in cele de m ai sus re]ine m c` parabolele M
=ntuitorului apar]in=nd vorbirii Sale indirecte reprezint` un
gen propriu, plin
de si mplitate, de naturale]e, realis m [i nease muit` ad=nci me.
De[i luate din mediul natural al ascult`torilor, ele redau realit`]i
tainice
[i ve[nice, la care se refer` \ns`[i \nv`]`tura Domnului. {i cu m
tema predicii Sale este \ mp`r`]ia lui Dumnezeu, din cuprinsul
parabolelor pute m re]ine \n rezu mat descoperirea pe care M
=ntuitorul o face acestei realit`]i spirituale. Astfel, la \
mp`r`]ia lui Dumnezeu sunt che ma]i to]i oa menii, indiferent de
na]ionalitate,
197
sex, ras`, sau gradul de p`c`to[enie. „ Cei bolnavi au nevoie de
doctor“, a[a c` cei nedrep]i [i cei p`c`to[i sunt che ma]i \n pri
mul r=nd la leacul vindec`tor oferit de iubirea lui Dumnezeu.
Cei care devin m em brii \ m p`r`]iei trebuie \ns` s` arate
iubire sincer`,
dezinteresat` [i jertfelnic` fa]` de orice o m; s`-[i \n
mul]easc`
\n]elepciunea [i darurile cu care i-a \nzestrat Dumnezeu; s` fie
smeri]i \n fa]a lui Dumnezeu [i plini de \ndurare fa]` de se
menii afla]i \n lipsuri; s` nu-[i adune avu]ii prisositoare
pe cale
necinstit`; s` le foloseasc` \n mod egoist [i s` nu le devin` robi,
ci s` caute mai \nt=i bunurile spirituale [i ve[nice, jertfind
totul pentru dob=ndirea lor.
8. Aplicarea
Pentru fru muse]ea lor [i pentru \nv`]` mintele pe care le trage
m din parabolele D om nului, ele au intrat \n cultul divin
public, devenind pericope evanghelice du minicale, \nc=t chiar
[i du minicile sunt cunoscute dup` nu mele parabolei (
Duminica „se m`- n`torului“, „a va m e[ului [i fariseului“, „a
talan]ilor“, „a fiului
risipitor“, etc.).
-
Se vor lectura mai multe parabole din cele r=nduite de Biseric`
s` fie citite ca pericope evanghelice, \n cadrul Sfintei Liturghii.
Parabola se m`n`torului
D up` cu m [ti m , te m a predicii M =ntuitorului este \ m p`r`]ia
lui Dumnezeu. Ea a fost expus` sub o for m` direct`, fiind
oferit` sufletelor s m erite, sau celor ce se jertfesc pentru
dreptate; [i
Capitolul unu
198
\nv`]=ndu-ne s` o cere m [i noi s` vie, atunci c=nd ne adres` m \n
rug`ciune P`rintelui ceresc. Aceea[i te m` a \ mp`r`]iei
cerurilor a fost propov`duit` de M=ntuitorul sub o for m`
indirect`, prin parabolele sau pildele Sale.
Una din pri m ele parabole rostite de M =ntuitorul av=nd
ca tem` \ mp`r`]ia lui Dumnezeu este parabola se m`n`torului.

N e vo m referi \n cele ce ur m eaz` la parabola se m
`n`torului, v`z=nd textul pericopei [i explicarea lui.

Textul pericopei dup` Evangheliile Sinoptice „{i le-a grìt
lor multe, \n pilde, zic=nd: iat`, a ie[it se m`n`torul s` se mene
s`m=n]a sa. {i se m`n=nd el, unele au c`zut l=ng` cale, [i au
venit p`s`rile cerului [i le-au m=ncat. Iar altele au c`zut pe
pietri[, unde nu aveau p` m=nt mult, [i \ndat` au r`s`rit,
pentru c` nu aveau p` m=nt ad=nc; [i r`s`rind soarele s-au
p`lit; [i neav=nd
r`d`cin` s-au uscat“ ( M atei 13, 3–7). „Iar altele au c`zut \
ntre spini, [i au crescut spinii [i le-a \n`bu[it [i n-au dat rod. Iar
altele au c`zut pe p` m=ntul cel bun [i \n`l]=ndu-se [i cresc=nd,
au dat
rod [i au adus: una treizeci, alta [aizeci, alta o sut`“ ( M arcu
4,
7–8). „...{i L-au \ntrebat ucenicii Lui, zic=nd: ce \nsea m n`
pilda aceasta? Iar El a zis... pilda aceasta \nse m neaz`: s` m
=n]a este cuv=ntul lui Dumnezeu; iar cea c`zut` l=ng` cale \
nchipuie[te pe
cei care ascult` cuv=ntul, apoi vine diavolul [i ia cuv=ntul din
ini ma lor, ca nu cu mva crez=nd s` se m=ntuiasc`; iar cea de
pe piatr` \nchipuie[te pe cei care, c=nd aud cuv=ntul, cu
bucurie \l
primesc, dar neav=nd r`d`cin`, p=n` la o vre me cred, dar \n vre
me de ispit` se leap`d`; iar cea c`zut` \ntre spini \nchipuie[te pe
cei
care au auzit cuv=ntul, dar u mbl=nd cu grijile [i cu bog`]iile [i
cu pl`cerile vie]ii acesteia, se \n`bu[esc [i nu aduc road`; iar
cea de pe p` m=nt bun \nchipuie[te pe aceia care, auzind
cuv=ntul, cu
ini m` bun` [i curat` \l ]in [i fac road` \n r`bdare ( Luca 8, 9–
15):
unul treizeci [i unul [aizeci [i unul o sut`“ ( Marcu 4, 20).
E xplicarea textului |n aceast` pild` M =ntuitorul
raporteaz` s`m =n]a la p` m =ntul \n care ea cade, av=nd \n
vedere realit`]ile cunoscute de ascult`torii Sì.
Pri mul loc \n care cade s` m=n]a este „l=ng` dru m“. Era
firesc acest lucru, nu din cauza neglijen]ei se m`n`torului, ci a
faptului
199
c`, potrivit tradi]iei agricole din }ara Sf=nt`, m ai \nt=i se se m
`na
[i apoi se ara. P`s`rile cerului din apropiere, dac` nu sunt
alungate, vor m=nca repede s` m=n]a c`zut` pe p` m=ntul
nearat, sau m ai \n v`zul tuturor, pe cale (Pr. Prof. D r. V
asile M ihoc, Predici exegetice, Sibiu, 2001, p.163).
Al doilea loc \n care cade s` m=n]a este p` m=ntul pietros.
E vorba de stratul foarte sub]ire de p` m =nt, av=nd un
substrat st=ncos. C`ldura de la suprafa]` face ca s` m=n]a s` se
transfor me cu repezeal` \n plant`, dar aceasta neav=nd
r`d`cinile \nfipte
ad=nc \n p` m=nt, tot a[a de repede va fi p`lit` [i apoi uscat` de
razele necru]`toare ale soarelui torid.
A treia categorie de sol este cel \nc`rcat cu spini. |n Orient
tufele de m`r`cini sunt foarte prezente \n mijlocul ogoarelor cu
sem`n`tur`. Ace[tia nu cru]` s` m=n]a ce-[i cere dreptul la
via]`.
|nainte ca planta s` prind` putere, spinii se extind deasupra ei [i
o sufoc`.
|n sf=r[it, cea de a patra categorie de p` m=nt este „cel
bun“, cel \n care planta cre[te [i se dezvolt` dup` r=nduiala ei
fireasc`,
[i astfel d` „rod \nsutit“, adic` randa m entul m axim
.
Proble ma central` a parabolei nu o for meaz` \ns` p` m=ntul,
ci s` m=n]a, rodirea se min]ei \n diferite for me [i categorii de p`-
m=nt. Iar „s` m=n]a este cuv=ntul lui Dumnezeu“ ( Luca 8,
11). Se m `n`torul este ca \n pilda neghinei, „Fiul O m ului“ ( M
atei 13,
37).
Pentru a uni toate ele mentele parabolei, vo m ar`ta
interdependen]a dintre ele. Adic`, modul \n care rode[te
cuv=ntul lui D u m nezeu \n diferitele for m e de recep]ionare
a lui de c`tre
sufletul o menesc. Accentul cade mai ales asupra acestuia. M
=n- tuitorul nu pune \n discu]ie nici iscusin]a se m`n`torului [i
nici calitatea se m in]ei. |n si m bolis m u l pildei era [i firesc
s` aibe
referin]` la sufletul o m enesc, \ntruc=t Se m `n`torul este
Fiul Omului, iar s` m=n]a este Cuv=ntul lui Dumnezeu...
Acestea sunt bune prin ele \nsele [i nu co mport` nici un fel de
dificult`]i.
Dar s` reveni m asupra analizei pe care Domnul \nsu[i o
face, privind modul concret de rodire a cuv=ntului lui
Dumnezeu \n sufletele oa m enilor. Pri m a categorie o
constituie sufletele b`t`torite, dure, nereceptive la puterea [i
lucrarea cuv=ntului cel
viu al lui Dumnezeu. |n aceast` categorie intr` to]i cei ce
ascult`
sau citesc cu superficialitate cuv=ntul. Sau cei ce v`d nu mai
arta cuv=ntului, nu [i duhul lui. Sau cei care cerceteaz` litera
[i nu
duhul , sau chiar [i cei care cerceteaz` duhul, dar nu se las`
p`trun[i de sfin]enia lui \n via]a lor. Pot fi apoi chiar vestitorii
cuv=ntului, sau chiar savan]i \n cercetarea lui, f`r` ca cuv=ntul
Capitolul unu
200
lui Dumnezeu s` se adreseze \n pri mul r=nd ini mii pe care s`
o
\nnoiasc` prin rodirea lui, ci r` m=ne doar un exerci]iu al
ra]iunii reci [i dure, care se infor meaz`, analizeaz` chiar, dar nu
raporteaz`
la via]a sa puterea de via]` \nnoitoare a cuv=ntului. Unii ca
ace[tia vorbesc altora despre cuv=ntul lui Dumnezeu, dar ei r`
m=n \n afara lui. La acerast` nerodire a cuv=ntului \[i aduce
contribu]ia, desigur [i diavolul, aceast` pas`re de prad` care
st` mereu la
p=nd`, care „r`cne[te ca un leu, cùt=nd pe care s`-l apuce“ (
I Petru 5 – 8). „ U [or ia cuv=ntul din ini m ile lor, ca nu cu
m va crez=nd, s` se m=ntuiasc`“ (Luca 8, 12).
|n cea de a doua categorie intr` entuzia[ti i pri m itori
ai Cuv=ntului. Zelo[ii dar nestatornicii fii ai \ m p`r`]iei.
Credin]a lor r`sare repede, ase menea se min]ei de pe solul
rarefiat. Dar neav=nd r`d`cina \nfipt` ad=nc \n p` m=nt, „la vre
me de \ncercare se leap`d`“. Entuzias mul lor de alt` dat` u[or
este derutat [i apoi
se pierde. |ncerc`rile vie]ii sunt pentru credin]a lor firav`
ase menea razelor ucig`toare ale soarelui dogor=tor pentru
planta
f`r` r`d`cini \nfipte \n p` m =ntul care s`-i ofere stabilitatea [i
umiditatea necesar`.
A treia categorie o constituie sufletele dispuse s` pri measc`
cuv=ntul, dar nu reu[esc, ase menea plantei ce nu poate r`zbate
printre spini [i buruieni. Sub nu m ele spinilor este redat` \n
Evanghelie triada: grijile, bog`]iile [i pl`cerile vie]ii.
Asemenea spinilor, acestea sufoc` rodirea cuv=ntului, fiindc`
atenteaz` la
via]a [i puterea lui. Grijile, bog`]iile [i pl`cerile obsedante ale
vie]ii reprezint` pe m a m ona. Iar cuv=ntul \[i pierde
rodirea, fiindc`, a[a cu m ne-a ar`tat M =ntuitorul cu alt prilej,
sufletul nu
poate sluji lui Dumnezeu [i lui mamona... P`rin]ii ascetici
mereu atrag aten]ia c` nici rug`ciunea ca [i co muniune a ini mii
cu Dum- nezeu nu poate fi curat` at=t ti mp c=t se afl` sub
obsesia grijilor, bog`]iei [i pl`cerilor. {i unde rug`ciunea nu
este curat`, nu poa-
te rodi nici
cuv=ntul.
Doar a patra categorie a se min]ei va aduce rodul cuvenit [i
a[teptat. Din nefericire nu mai o p`tri me din sufletele oa
menilor pri mesc cu bucurie sf=nt` cuv=ntul [i el devine roditor.
{i cea de
a doua categorie a pri mit cu mult entuzias m cuv=ntul, dar
acesta nu a rodit. L-au pri m it \ntr-adev`r dar cu zel frivol, nu
cu bucuria sf=nt` a statorniciei. N u m ai prin aceast`
bucurie sf=nt` a statorniciei ini ma care pri me[te cuv=ntul va
fi curat` [i bun`, iar rodirea cuv=ntului va fi \ntru r`bdare, nu
spontan`, trec`toare [i
pieritoare... Cuv=ntul va fi astfel „viu [i lucr`tor“ (Evrei 4, 12),
„duh [i via]`“ (Ioan 6, 63). Pri mul lui rod va fi credin]a. Ea
este
„din auzire, iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu“ (
Romani
201
10, 17). Cei care au auzit vorbirea Sf=ntului Apostol Petru la
Cincizeci me „au pri mit cu dragoste cuv=ntul “(Fapte 2, 41) [i s-
au pocìt, au regretat adic` p`catele de alt` dat`, devenind
f`pturi
noi. Ini ma lor s-a cur`]it prin harul lui Dumnezeu. A devenit o
ini m` bun`. Din ea nu au mai ie[it „g=ndurile rele,
desfr=n`rile, adulterul, uciderile, asupririle, vicle[ugurile, \
n[el`ciunea,
necu mp`tarea, invidia, hula, trufia...“ ( M arcu 7, 21–22), ci
roada
Duhului Sf=nt spre care i-a condus cuv=ntul, adic`: „dragostea,
bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, facerea de bine, credin]a,
bl=nde]ea, cu m p`tarea...“ ( Galateni 5, 22).
A cestea toate rodesc \n r`bdare, ase m enea se m in]ei
care devine plant` roditoare. A[a cu m exist` o perioad` de la se
m`nat [i p=n` la culesul roadelor, [i agricultorul o a[teapt` \ntru
r`bdare,
tot a[a cuv=ntul aduce rodul duhului prin st`ruin]a celor ce l-au
pri m it \n ini m ile lor. Roadele sunt \ns` diferite, ne arat`
pilda. Unii treizeci, al]ii [aizeci, al]ii o sut`. Fiecare cu
talantul lui. Esen]ial este s` pune m talantul \n ac]iune, \n
lucrare, pentru a putea oferi roadele, st`p=nului de al c`rui
C uv=nt ne-a m
\nvrednicit prin harul [i bun`tatea Lui.
C u m ne red` parabola se m ` n`torului i m aginea \ m p`r`]iei
lui Dumnezeu? (Prin i maginea se m`n`torului care este Domnul
Iisus Hristos. Apoi prin rodirea sau nerodirea cuv=ntului lui
Dumne- zeu \n sufletul celor ce \l ascult`). |n c=te categorii se
\ mparte p` m=ntul sau locul unde cade s` m=n]a, sau cuv=ntul
lui Dumne- zeu [i ce situa]ii suflete[ti reprezint`? ( M ai \
nt=i s` m = n]a se m`nat` l=ng` cale reprezint` cuv=ntul se
m`nat \n sufletele ce nu-l \n]eleg [i venind diavolul, \l r`pe[te.
Apoi s` m=n]a se m`nat` pe pietri[, care \ncol]e[te la \nceput,
dar neput=nd avea r`d`cin`,
se usuc`. E vorba de necazurile [i persecu]iile ce se fac
pentru
cuv=ntul lui Dumnezeu, deter min=ndu-l pe cel ce l-a pri mit
la
\nceput cu entuzias m [i mare bucurie, s` renun]e la el. Iar \n al
treilea r=nd este vorba de terenul de spini care \n`bu[` s` m=n]a.
Acestea sunt grijile veacului, \n[el`ciunea bog`]iei [i dulce]ile
(pl`cerile) vie]ii acesteia ( Luca 8, 14), care fac cuv=ntul
neroditor. Numai cea de a patra categorie reprezint` p` m=ntul
bun, care aduce road` dup` putin]ele fiec`ruia „\ntru r`bdare“ (
Luca 8, 15).
Capitolul unu
202
8. Aplicarea
D at ori t ` fr u m us e ]i i e i, ac e a s t` pi l d` c ons ti t ui e
pe ri c op a evanghelic` a du minicii a 21-a dup` Rusalii. C`z=nd \n
anoti mpul de toa m n`, ofer` [i cadrul necesar \n]elegerii ei
m ai depline. Pericopa se mai cite[te [i cu prilejul „ Tedeu m “-
ului de \nceput de an la [colile de \nv`]` m=nt teologic,
oferind \n acest fel un m o m ent de m edita]ie asupra
necesit`]ii preg`tirii ogorului sufletesc pentru pri mirea
cuv=ntului lui Dumnezeu [i a-l face roditor.
-
Se va reciti pilda, ur m`rindu-se atent interpretarea ei.
Parabola fiului risipitor

4. Leg`tura cu lec]ia trecut` sau cu cuno[tin]ele

anterioare
{ti m c` M =ntuitorul \n activitatea Sa mesianic` a fost
adesea acuzat c` se apropie [i m`n=nc` al`turi de p`c`to[i [i de
va me[i.
{i \ntr-adev`r, a[a era. M otivul era \ns` si mplu, [i l-a repetat
ori de c=te ori a fost cazul, ar`t=nd c` „nu au trebuin]` cei
s`n`to[i
de doctor, ci cei bolnavi“ ( Matei 9, 12). Pentru a \n]elege mai
bine aceasta, cu alt prilej le-a spus mai multe pilde.

Aceasta este pilda fiului risipitor la care ne vo m referi \n cele
ce urmeaz`.
203
6. Dirijarea \nv`]`rii. Comunicarea noilor
cuno[tin]e
Textul pericopei „{i a spus: un o m avea doi fii; [i a zis cel
m ai t=nar tat`lui sù: tat`, d`- m i partea de avu]ie ce m i se cade.
{i le-a \ mp`r]it avu]ia. {i nu dup` multe zile, adun=nd toate, fiul
cel t=n`r s-a dus \ntr-o ]ar` \ndep`rtat` [i acolo a risipit toat`
avu]ia sa, vie]uind \n desfr=n`ri. {i cheltuind el toate, s-a f`cut
foamete mare \n acea ]ar` [i el a \nceput s` duc` lips`. {i merg=nd
s-a alipit de unul din locuitorii ]`rii aceleia [i acela l-a tri mis la
]arinele sale s` pasc` porcii. {i dorea s`-[i sature p=ntecele din
ro[covele ce m=ncau porcii, [i ni meni nu-i d`dea. {i venindu-[i
\n sine a zis: c=]i arga]i ai tat`lui meu sunt \ndestula]i de p=ine,
iar eu pier aici de foa me! Scula- m`-voi [i m` voi duce la tat`l
meu [i voi zice: tat`, a m gre[it la cer [i \naintea ta. {i nu sunt
vrednic s` m` nu mesc fiul tù. F`- m` ca pe unul din arga]ii tì.
{i scul=ndu-se a venit la tat`l sù. {i \nc` de departe fiind, l-a
v`zut pe el tat`l lui [i i s-a f`cut mil` [i alerg=nd, a c`zut pe
gru m azul lui [i l-a s`rutat. {i i-a zis fiul: tat`, a m gre[it la cer [i
\naintea ta [i nu mai sunt vrednic s` m` nu mesc fiul tù. {i a zis
tat`l c`tre slugile sale: aduce]i haina cea dint=i [i-l \ mbr`ca]i [i
da]i inel \n m=na lui [i \nc`l]` m inte \n picioarele lui. {i aduc=nd
vi]elul cel \ngr`[at, junghiindu-l [i m=nc=nd, s` ne veseli m; c`
fiul acesta m ort era [i a \nviat, pierdut era [i s-a aflat. {i au
\nceput s` se veseleasc`. Iar fiul cel mare era la ]arin`; [i cu m a
venit [i s-a apropiat de cas`, a auzit c=ntece [i jocuri. {i che m=nd
pe una din slugi a \ntrebat: ce sunt acestea? Iar ea a zis: fratele
tù a venit [i a junghiat tat`l tù vi]elul cel \ngr`[at, pentru c`
s`n`tos l-a pri mit. {i s-a m=niat acela [i nu voia s` intre, iar tat`l
lui ie[ind, \l ruga. Iar el r`spunz=nd a zis tat`lui sù: tat`, de
at=]ia ani \]i slujesc [i niciodat` porunca ta nu a m c`lcat [i mie
niciodat` nu mi-ai dat m`car un ied, ca s` m` veselesc cu prietenii
mei; iar c=nd veni acest fiu al tù, care ]i-a m=ncat avu]ia cu
desfr=natele, ai \njunghiat vi]elul cel gras. Iar el a zis: fiule, tu
\n toat` vre mea e[ti cu m ine [i toate ale mele, ale tale sunt, dar
se c`dea s` ne veseli m [i s` ne bucur` m c`ci fratele tù acesta
mort era [i a \nviat, pierdut era [i s-a aflat“ ( Luca 15, 11–32).
Explicarea textului Dup` cu m vede m, \n pri m planul

pericopei este fiul risipitor.
Fiul risipitor, care [i-a cheltuit toate bunurile cu care l-a
\nzestrat Dumnezeu, ajung=nd \ntr-o stare u militoare [i
jalnic`, care duce la destr` marea propriei sale fiin]e. Ajuns \n
aceast`
Capitolul unu
204
stare de moarte moral` (duhovniceasc`) era \nvins de puterea
diavolului, care pun=ndu-[i st`p=nire asupra sa, \l do m in`,
]in=ndu-l \n cea mai de jos stare a existen]ei... |n sufletul lui se
de[teapt` totu[i acel judec`tor care \l treze[te din ador mire...
Iar aceast` trezire a con[tiin]ei \l deter min` s`-[i „vin` \n sine
“, s` priveasc` la sine \nsu[i, s` vad` situa]ia \n care a ajuns,
s` o
regrete sincer [i profund. {i astfel \n fa]a lui apare un lu
mini[ salvator: casa p` rinteasc`! Acolo arga]ii o duc mai bine
dec\t el. Obiectiv cu sine \nsu[i, ia o hot`r=re eroic`: „Scula-
m`-voi! Aici nu mai pot sta, fiindc` pier! “... {i s-a sculat, [i a
pornit pe dru mul salvator al vie]ii [i \ndrept`rii sale. Iar tat`l \l
pri me[te cu bra]ele deschise [i \i red` de m nitatea pe care a
avut-o \nainte, bucu-
r=ndu-se nespus de mult de re\ntoarcerea lui. Sufletul fratelui
celui mai mare se \ntristeaz`. El judec` dup` nor ma unei
drept`]i rigide. Nu accept` nici iubirea, nici iertarea.
Atitudinea tat`lui sù \l revolt` [i refuz` s` participe la bucuria
\nvierii m orale a fratelui sù, pe care de altfel nici nu-l nu
me[te, \n dialogul cu
tat`l sù, frate, ci „fiul tù...“.
Nu este lipsit` de interes nici atitudinea fiului cel mare, a
fi ului as cult `tor de tat`l s` u. V o m vedea [i anal iza m
ai
\ndeaproape judecata lui. Din punctul lui de vedere se pare c`
avea dreptate c=nd \[i ar`ta indignarea fa]` de c`lduroasa pri
mire pe care tat`l o face fiului risipitor re\ntors acas`. El se
pl=nge tat`lui c` nici un ied nu a tìat pentru a se veseli cu
prietenii sì,
de[i i-a slujit cu devota m ent, pe c=nd fiul care i-a cheltuit
parte din avu]ia sa, acu m c=nd s-a re\ntors acas` pr`bu[it de
f`r`delegile s`v=r[ite, i-a tìat toc mai vi]elul cel gras... Aceasta
este dreptatea: a da fiec`ruia ceea ce i se cuvine, adic` dup`
faptele sale. {i care
erau faptele fiului risipitor? Ce i s-ar fi cuvenit s` pri measc`
dup` faptele sale, pentru a \ mplini dreptatea? Exact ceea ce a
cerut acesta: s` fie angajat ca un argat. Fiul risipitor, re\ntors la
casa
p`rinteasc`, a judecat drept. Dac` l-ar fi rev`zut \n aceast` calitate,
desigur fiul cel mare nu s-ar fi revoltat. Poate l-ar fi co mp`ti
mit. Dar p`rintele bun [i iubitor nu a judecat dup` talerele
balan]ei
]inut` \n m=n` cu ochii \nchi[i... El a judecat dup` iubirea lui
p`rinteasc`. {i aceasta \l sf`tuia s` nu priveasc` balan]a care s`
judece dup` dreptate, ci s`-[i deschid` bra]ele iubitoare pentru a
str=nge la piept [i a-i da c`ldura sufleteasc`, nu unui oarecare
om revenit din pribegia vie]ii lui, ci fiului sù. Toc m ai lui.
Nu s -a uitat la haina lui rupt`, nici la gheata lui tocit` [i str= m
bat` de dru murile bolov`noase pe care a pribegit. Nu i-a
analizat nici faptele, nu a pus \n discu]ie nici chiar reputa]ia
lui, pe care fiul
i-a t=r=t-o \n mocirl`. El nu a privit \n acele clipe dec=t pe fiul
205
lui, adic` fiin]a lui \ns`[i. {i at=t. N im ic m ai m ult. N u dojana
\l interesa acu m, ci salvarea. De aceea nu se m=hne[te, ci se
bucur`. Dac` cu m va ar fi pri m it [tirea c` fiul sù se afl` \
ntr-o stare deplorabil`, desigur l-ar fi pus pe g=nduri [i cu
totul alta ar fi
fost judecata lui. Acu m \ns` \l are \n fa]a lui. Si mplul fapt c` s-
a re\ntors acas` a \nse m nat pentru fiu sunetul rede[tept`rii,
iar pentru tat` bucuria revederii unui mort trezit la via]`.
Dup` cu m vede m, pilda, av=nd un caracter moral, ne prezint`
trei tablouri.
Pri mul tablou ne descrie hot`r=rea nes`buit` a fiului cel
mic, care ie[ind de sub autoritatea patern`, se pierde \n propriile
p`cate,
ajung=nd pe cul mile disper`rii. Al doilea tablou prezint` cìn]a
[i hot`r=rea lui de a reveni la casa p`rinteasc`, precu m [i
iubirea tat`lui, care a[tept=ndu-l, \l pri me[te cu bucurie. Al
treilea tablou oglinde[te sup`rarea fratelui celui mai mare, ca
[i protestul lui
\m potriva iubirii ar`tat` de tat`l sù fiului risipitor re\ntors
la
casa p`rinteasc`. |n acest caz, tat`l din parabol` este Dumnezeu,
P`rintele ceresc plin de iubire, care nu judec`, nu conda mn`, nu
os=nde[te, ci a[teapt` cu \ndelung` r`bdare ca s` ierte [i s`
pri m easc` \n bra]ele iubirii p`rinte[ti pe fiul care, de[i s-a
desp`r]it de tat`l sù, apuc=nd \n lu m ea p`catului [i a m or]ii
m orale, r` m =ne totu[i fiul lui, via]` din via]a
lui...
S-a \ncercat s` se dea pildei o interpretare si m bolic`, nu
lipsit` de interes, privind istoria m=ntuirii nea mului o
menesc. Se spune astfel c` tat`l din parabol` este P`rintele
ceresc, Dum- nezeu. Fiul cel r`t`cit sunt ne amurile care s-au
ab`tut de la iubirea p`rinteasc` [i au apucat pe dru mul
p`catului, fapt care le-a dus
\ntr-o situa]ie deplorabil`. A vu]ia pe care tat`l a dat-o fiului
risipitor reprezint` darurile cu care Dumnezeu ne-a \nzestrat la
crea]ie. Risipirea avu]iei pri mit` de fiul cel mic reprezint` toc
mai aceast` nefructificare a darurilor cu care Dumnezeu l-a \
nzestrat pe o m. Starea deplorabil` \n care a ajuns, datorit`
dep`rt`rii de Dumnezeu [i a risipirii darurilor cu care l-a \
nzestrat Creatorul reprezint` afundarea tot mai mult a o mului \
n p`cat. Strìnul care
\l angajeaz` pe fiul cel pierdut, p`zitor la porci, este diavolul.
Fiindc` porcii sunt socoti]i ani male necurate, a ajunge s` p`ze[ti
porcii reprezint` pentru iudei cea mai de jos pozi]ie la care
poate ajunge cineva. Fiul cel mare reprezint` poporul lui Israel,
fidel [i apropiat de P`rintele ceresc, dar \n acela[i ti mp
invidios pe fratele sù, care \ntorc=ndu-se, este pri mit cu iubire
[i reconsiderat
ca fiu, nu ca argat de c`tre tat`l sù bun [i iubitor... Darurile cu
care \l pri me[te tat`l sù, repun=ndu -l \n de mnitatea de la \
nceput, reprezint` darurile Bisericii, care salveaz` via]a oric`rui
p`c`tos
Capitolul unu
206
care se cìe[te [i se hot`r`[te s` revin` la iubirea lui Dumnezeu,
\ndrept=ndu-[i via]a.
De ce fiului cel mic, plecat de la casa p`rinteasc`, i se spune:
„fiul risipitor“, sau „cel pierdut“ ? (Fiindc` plec=nd de la casa
p`rinteasc` s-a risipit, s-a pierdut pe sine \nsu[i pe dru murile
vie]ii, \n tot felul de destr`b`l`ri, cu tot felul de prieteni, p=n` a
ajuns \n cea mai deplorabil` situa]ie). Ce l-a deter minat s` revin`
la casa p`rinteasc`? (Starea jalnic` \n care se afla). Ce \nsea mn`
„venirea \n sine“ ? (Trezirea con[tiin]ei ca judec`tor al faptelor
rele, ur mat` de hot`r=rea puternic` de \ndreptare). La ce se re-
fer` starea deplorabil` \n care a ajuns fiul risipitor? ( La starea
de p`c`to[enie a oa m enilor, care nesocotesc filia]ia lor
divin`). Urm`rind re\ntoarcerea fiului risipitor, care sunt fazele de
revenire
a o mului de la p`cat, la dragostea P`rintelui ceresc? ( |n pri
mul r=nd, recunoa[terea st`rii de p`c`to[enie ca un rù al
vie]ii. Aceasta este ur mat` de hot`r=rea eroic` de a p`r`si
p`catul care
]i-a creat at=t de mult rù. Apoi, m`rturisirea p`ca telor, ase menea
fiului risipitor: „tat`, a m gre[i la cer [i \naintea ta...“ |n sf=r [it,
dorin]a nestr` mutat` de a trì via]a dup` voia lui Dumnezeu:
„pri- m e[te- m ` ca pe un argat al tù... “) . C u m ne m
`rturisi m noi p`catele? (Pute m s` le m`rturisi m direct lui
Dumnezeu, a[a cu m o face m \n fiecare zi c=nd rosti m
Rug`ciunea „ Tat`l nostru“. Pute m apoi s` ne m`rturisi m
p`catele \n scaunul spovedaniei. Aici ave m \n plus dezlegarea
preotului duhovnic [i pov`]uirea
lui de a ne orienta via]a spre virtute [i sfin]enie).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a fiului risipitor este r=nduit` a fi citit` \n
du m inica a 34-a dup` R usalii. A ceast` perioad` se nu m
e[te perioada T riodului . |ncep=nd cu pericopa cuprinz=nd
pilda va me[ului [i fariseului, precu m [i cea cu privire la
pocìn]a lui Zacheu, al`turi de pericopa \ntoarcerii fiului
risipitor, aceasta
constituie o perioad` special` de preg`tire duhovniceasc` \n
vederea \nt= mpin`rii Postului Pa[telui. S merenia [i pocìn]a cu
care, de acu m \ncep=nd, se cuvine a le cultiva m ereu \n
via]a noastr`, sunt pe pri m plan. Dar mai cu sea m`, \n Postul
Sfintelor Pa[ti, c=nd se cuvine s` ne m`rturisi m p`catele [i s` ne
\ mp`rt`[i m
207
de jertfa care s-a adus de Fiul lui Dumnezeu spre iertarea
-
p`catelor
[i sfin]enia vie]ii
noastre.
Pilda va me[ului [i fariseului
Referindu-ne mai \nainte la rug`ciune, a m v`zut ca ea
reprezint` darul lui Dumnezeu oferit sufletului o menesc
pentru a-[i putea ridica si m]`mintele spre cer. Rug`ciunea de
adresare c`tre Dum- nezeu poate fi de laud`, de mul]u mire [i
de cerere. Ea poate fi apoi public`, c=nd este f`cut` de \ntreaga
ob[te a credincio[ilor,
precu m [i particular`, f`cut` de credinciosul aflat singur \n
co m uniune cu Dum nezeu.

Cum trebuie f`cut` rug`ciunea spre a fi bine pl`cut` P`rintelui
ceresc, ne arat` M =ntuitorul \n pilda va me[ului [i fariseului,
la care ne vo m referi \n cele ce ur meaz`.
III. Tratarea
Textul pericopei Iat` con]inutul pildei: „ Doi oa meni s-au
suit la te mplu s ` se roage, unul fariseu [i altul va me[. Fariseul
st=nd, a[a se ruga \n sine: Dumnezeule, \]i mul]u mesc c` nu
sunt ca ceilal]i oa meni: r`pitori, nedrep]i, desfr=na]i, sau ca
acest va me[. Postesc de dou` ori pe s`pt` m=n`, dau zeciuial`
din toate c=te c=[tig. Iar va me[ul departe st=nd, nu vrea nici
ochii s`-[i ridice
la cer, ci \[i b`tea pieptul, zic=nd: Dumnezeule, milostiv fii
mie p`c`tosul. Zic vou`, s-a cobor=t acesta mai \ndreptat la
casa sa dec=t acela; c`ci tot cel ce se \nal]` pe sine, se va s
meri, iar cel ce se s mere[te pe sine, se va \n` l]a“ ( Luca 18,
10–14).
Explicarea textului Dup` cu m vede m, parabola M

=ntuitorului ne prezint` doi oa meni, care se roag` \n mod cu
totul diferit. Prezentarea sugestiv` [i plastic` a parabolei ne
ajut` s` \n]elege m mai bine modul de a se ruga, de a-[i \n`l]a si
m]`mintele spre cer,
Capitolul unu
208
a dou` categorii de oa meni: a fariseilor, care \ntruchipau
m=ndria, [i a va me[ilor, care cu s merenie [i cu cìn]`
m`rturiseau lui Dum- nezeu vinov`]ia faptelor lor, spre a ob]ine
milostivirea [i iertarea P`rintelui ceresc.
Vame[ii, erau agen]i fiscali, care str=ngeau i mpozitul de
la cona]ionalii lor \n favorul ro manilor st`p=nitori. |n aceast`
situa]ie erau necinsti]i, adun=ndu-[i mari profituri [i \n favorul
lor. Pen-
tru acest m otiv, reprezentan]ii na]iunii [i poporul de r=nd \i
priveau nu nu mai cu rezerve, ci [i cu dispre], ca pe unii care
sunt
\n afara legii lui D u m nezeu, ca adev`rate \ntruchip`ri
ale p`catului. C=nd, \n acele ti mpuri, doreai s` spui despre
cineva c` este p`c`tos, \l co mparai, sau \l identificai cu va
me[ii.
La polul opus se afla fariseul, apar]in`tor partidului na]ional
religios, cu mult zel pentru legea [i datinile str`bune. Numele
lor \nsea m n` „separa]i“, fiindc` pretindeau c` se deosebesc
co mplet de ceilal]i oa meni \n \ mplinirea aspira]iilor
poporului din care f`ceau parte. Dar ei \ mplineau legea nu mai
\n litera ei, interpret=nd-o mai mult dup` datinile oa menilor, [i
nu \n duhul ei, \n spiritul voin]ei lui Dumnezeu. Erau oric=nd
gata s` \nfrunte, s` de ma[te [i s` se ia de piept cu oricine care
nu \ mplinea ca ei
legea \n liter` [i p=n` \n cele mai mici a m`nunte, ca [i datinile
tradi]ionale care o co mpletau. Erau dispre]uitori [i arogan]i cu
mul]i mile necunosc`toare ale legii, dar \n acela[i ti mp erau
plini de m =ndrie, pl`c=ndu-le s` fie m ereu \n v`zul, ad m
ira]ia [i
„aplauzele“ celor din jur. Din modul \n care ne apar aceste
dou` categorii de oa m eni, rezulta [i atitudinea lor \n
practicarea rug`ciunii, unul din cel mai \nse mnat act al
religiei, ca leg`tur` sau co muniune cu Dumnezeu. {i aici a m
v`zut tot doi poli opu[i.
Fariseul se co mport` [i \n fa]a lui Dumnezeu cu aceea[i
m=ndrie. Dac` observ` m bine, el nici nu se roag` lui Dum
nezeu, ci se laud` lui Dumnezeu... |n rug`ciunea lui distinge m
dou` aspecte:
lauda \n fa]a lui Dumnezeu [i dispre]uirea celorlal]i oa meni,
mai ales a va me[ului, pe care av=ndu-l al`turi \l ia [i ca ter
men de co mpara]ie.
Pe de alt` parte, va me[ul avea con[tiin]a p`c`to[eniei sale.
Dac` fariseul st`tea \n fa]` cu ochii spre cer, pentru a-i spune l
ui Dumnezeu cine este el, ca [i cu m Dumnezeu nu ar [ti, va
me[ul plin de cìn]` [i de sinceritate nu avea \ndr`zneala nici
privirea
s`-[i ridice spre cer, fiindc` cerul era considerat „tronul lui
Dum- nezeu“, iar el fiind „inundat“ de p`cate, ap`sat de
con[tiin]a p`c`to[eniei, a vinov `]iei, nu putea dec=t cu s merenie
[i pocìn]` s` [i le recunoasc` [i s` cear` milostivirea
P`rintelui ceresc. |n urma rug`ciunii sale, fariseul nu a pri mit
ni mic din partea lui
209
Dumnezeu, fiindc`, de fapt, nici nu a cerut ni mic lui
Dumnezeu. S-a prezentat \n locul din fa]a al te mplului, spre a
aduce lui Dum- nezeu la cuno[tin]` cine este el, a modului \n
care a \ mplinit el legea... Vame[ul \n schi mb a pri mit \
ndurarea lui Dumnezeu [i a plecat din te m plu cu sufletul
curat, eliberat de p`cat, prin milostivirea P`rintelui ceresc,
care din \ndurare [i din bun`tate,
i-a alinat tulbur`torul zbuciu m al sufletului sù.

N e \ntreb` m acu m : ce ne prezint` parabola „va m e[ului
[i fariseului“ ? ( Dou` categorii de oa meni [i dou` moduri
diferite de a se ruga lui Dumnezeu). Cum s-a rugat fariseul? (
El nici nu s-a rugat, ci s-a lùdat \n fa]a lui Dumnezeu c` \
mpline[te legea). Dar va me[ul? (S-a cìt plin de s merenie \n
fa]a lui Dumnezeu pentru p`catele sale. El a cerut ca
milostivirea lui Dumnezeu s`
\nlocuiasc` dreptatea Lui, care judec` [i pedepse[te pe p`c`tos
dup` fapta sa). A c`rui rug`ciune a fost pri mit` [i r`splatit` de
Dumnezeu? ( A celui care s-a rugat, adic` a va me[ului,
fiindc` Dumnezeu este P`rintele nostru bun [i \ndur`tor cu cei
ce \[i
recunosc vinova]ia faptelor [i doresc s`-[i \ndrepte via]a).
V. Asocierea
M a i cunoa[te m vreun caz de rug`ciune s m erit` r`spl`tit`
cu binecuv=ntarea lui Dumnezeu? ( Cunoa[te m de pild`
rug`ciunea plin` de s m erenie [i cìn] ` a unuia din cei doi
t=lhari de pe Golgota, r`stigni]i al`turi de Iisus. |n ti mp ce
unul \l hulea, pe Iisus, celalalt cert=ndu-l, i-a zis: „ Nu te te mi
de Dumnezeu, c` \n aceea[i os=nd` e[ti? {i noi dup`
dreptate, c`ci pri m i m cele cuvenite dup` faptele noastre, iar
Acesta nici un rù nu a f`cut.
{i ziceau lui Iisus: po m ene[te- m `, D oa m ne, c=nd vei veni
\n
\mp`r`]ia Ta. {i i-a zis Iisus: Amin grìesc ]ie, ast`zi vei fi cu
mine \n rai“ ( Luca 23, 39–43).
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` rug`ciunea pl`cut` [i bine
primit` lui Dumnezeu este cea s merit`, fiindc` „tot cel ce se \
nal]` pe sine se va s meri, iar cel ce se s mere[te pe sine, se va \
n`l]a“.
Capitolul unu
210
VII. Aplicarea
B iserica a r=nduit ca D u m inica \n care se cite[te
pericopa
„ V a m e[ului [i fariseului“ s` m archeze \nceputul
perioadei Triodului, ca o preg`tire duhovniceasc` a
credincio[ilor spre a p`[i pe dru mul s mereniei [i al cìn]ei \n
marele Post al Pa[telui, care va \ncepe nu peste mult ti mp.
|n acest sens, rug`ciunea Sf=ntului Efrem Sirul este un
model de rug`ciune s merit` pe care credincio[ii e bine s` o
deprind` a o
rosti cu evlavie \n perioada postului, cu prilejul serviciilor di-
vine.
S` \nv`]` m cu to]ii aceast` rug`ciune: „ Doa mne [i
St`p=nul vie]ii m ele duhul tr=nd`viei, al grijii de m ulte, al
iubirii de st`p=nire [i al grìrii \n de[ert nu mi-l da mie. Iar
-
duhul cur`]iei, al g=ndului s merit, al r`bd`rii [i al dragostei,
d`ruie[te-l mie slugii Tale. A[a Doa mne, | mp`rate, d`ruie[te-
mi ca s`- mi v`d p`catele mele [i s` nu os=ndesc pe fratele meu
c` bine e[ti cuv=ntat \n vecii vecilor Am in“.
Pilda celor doi datornici


Afl=ndu-se \n Galilea, M =ntuitorului \nv`]=nd pe Sfin]ii
Apos- toli [i mul]i mile care \l \ mpresurau, insist` asupra
necesit`]ii de a adopta fa]` de se meni totdeauna o atitudine de
bun`voin]` [i
iertare. Apostolul Petru consider` potrivit s` \ntrebe de c=te
ori
se cuvine s` iert` m pe cel ce ne gre[e[te. | nv`]a]ii Legii
spuneau c` de trei ori. Apostolul \ns` invoc` cifra 7, care era
considerat` a fi sf=nt`, [i \ntreab` pe | nv`]`torul dac` de [apte
ori trebuie s`
iert` m se menului care ne gre[e[te. Domnul \i r`spunde:
„nu-]i zic p=n` la [apte ori, ci p=n` de 70 de ori c=te [apte“.
Aceasta
\nsea mn` c` iertarea noastr` trebuie s` fie neli
mitat`.
211
Iar pentru a \n]elege aceasta, le-a spus pilda celor doi
datornici, la care ne vo m referi \n cele ce ur meaz`.

Textul pericopei „De aceea, ase m`natu-s-a \ mp`r`]ia
cerurilor omului \ mp`rat care a voit s` se socoteasc` cu
slugile sale. {i,
\ncep=nd s` se socoteasc` cu ele, i s-a adus un datornic cu zece
mii de talan]i. Dar neav=nd el cu ce s` pl`teasc`, st`p=nul sù a
poruncit s` fie v=ndut el [i fe meia [i copii [i pe toate c=te are,
ca s` se pl`teasc`. Deci, c`z=ndu-i \n genunchi, sluga aceea i
se
\nchina, zic=nd: D oam ne, \ng`duie[te- m ` [i-]i voi pl`ti ]ie
tot. Iar st`p=nul slujii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat dru
mul [i i-a iertat [i datoria. Dar, ie[ind sluga aceea a g`sit pe
unul dintre cei ce slujeau cu el [i care-i datora o sut` de
dinari. {i
pun=nd m=na pe el, \l sugru ma zic=nd: Pl`te[te- mi ce e[ti
dator. Deci c`z=nd cel ce era slug` ca [i el, \l ruga zic=nd: \
ng`du-
ie[te- m ` [i \]i voi pl`ti. Iar el nu voia, ci, m erg=nd, l-a aruncat \
n
\nchisoare, p=n` ce va pl`ti datoria. Iar celelalte slugi, v`z=nd
cele petrecute, s-au \ntristat foarte [i, venind, au spus
st`p=nului
toate cele \nt= mplate. Atunci, che m=ndu-l st`p=nul sù, \i
zice: Slug` viclean`, toat` datoria aceea ]i-a m iertat-o, fiindc`
m-ai rugat. Nu se c`dea, oare, ca [i tu s` ai mil` de cel \ mpreun`
slug` cu tine, precu m [i eu a m avut m il` de tine? {i m
=niindu-se st`p=nul lui l-a dat pe m =na chinuitorilor, p=n` ce-i
va pl`ti toat` datoria. Tot a[a [i Tat`l M eu cel ceresc v` va face
vou`, dac` nu ve]i ierta — fiecare fratelui sù — din ini mile
voastre ( M atei
18, 23–35)
.
Explicarea textului Dup` cu m re marc` m \n textul pericopei,

e vorba de un „o m-rege“ , care dorea s` fac` r=nduial` \n
privin]a datoriei pe care o aveau fa]` de el unele din slugile
sale. Dup`
concep]ia oriental` a acelor ti mpuri, to]i guvernatorii,
mini[trii, prefec]ii, etc, erau nu mi]i servitori ai regelui. Iese \
n eviden]` doar unul dintre ei, care datora foarte mult: 10000
de talan]i. Potrivit legii, un astfel de datornic \ m preun` cu fa m
ilia lui (so]ie [i copii) era v=ndut \n t=rgul de sclavi r` m=n=nd
\n sclavie pe
toat` via]a ( L eviticul 25, 39–47). Singura lui salvare era s`
apeleze la m ila st`p=nului cer=ndu-i \ng`duin]a de a a m
=na achitarea su mei respective. {i \ntr-adev`r, st`p=nul nu a
aplicat
Capitolul unu
212
legea drept`]ii, ci iubirea milostivirii. M ai mult dec=t a cerut
sluga ajuns` la disperare, st`p=nul l-a iertat de orice datorie.
U[or pute m t=lcui \n]elesul iert`rii acordat` de st`p=n slugii
sale datornice, dac` ne g=ndi m c` st`p=nul – rege este
Dumne- zeu, fa]` de care noi, prin p`catele noastre, a m devenit
vrednici de pedeaps`. Dar El nu ne-a pedesit dup` dreptate, ci
ne-a iertat dup` mila Sa. {i ne-a acordat o iertare integral`, de
toate p`catele
noastre. N e-a acordat iertarea \n m od gratuit, ni m ic cer=nd
\n schi mb de la noi, dec=t s` fi m ase menea Lui, s` ne co
mport` m [i noi cu iertare [i iubire, adic` s` iert` m pe se
menul nostru din iubire [i nu s`-l judec` m dup` dreptate. De
altfel, a[a ne-a \nv`]at M =ntuitorul s` ne rug` m cer=nd
P`rintelui ceresc: „[i ne iart` nou` gre[alele noastre precu m [i
noi iert` m gre[i]ilor no[tri“. Dac` noi nu vo m ierta pe cei ce
ne gre[esc, cere m os=nd` din partea lui Dumnezeu, c=nd ne
rug` m s` ne ierte.
A[a s-a [i \nt= mplat, mai departe, cu sluga c`reia i s-a
iertat datoria. C=nd ea a \nt=lnit un \ mpreun` slujitor al ei, care \
i datora mult mai pu]in, a aplicat dreptatea legii p=n` \n
consecin]ele ei
cele mai dure. Acesta \i datora doar 100 de dinari, mult mai
pu]in dec=t reprezenta datoria lui ce i-a fost iertat`. Un talant
de argint
echivala cu 43, 620 kg, iar un dinar (de argint) cu 4,5 gra me.
Apoi el datora 10000 de talan]i, pe c=nd datornicul lui trebuia
s`-i achite doar 100 de dinari. Nu i-a acceptat colegului sù de
slujire, ce-i era datornic, nici un argu ment [i nu i-a acordat nici
o \n]elegere [i nici o \ng`duin]`. L-a aruncat \n te mni]` p=n`
va pl`ti datoria. |n acele ti mpuri, cel \nchis fiind supus la
chinuri [i
torturi cùta toate mijloacele pentru a-[i achita datoria, insist=nd
pe l=ng` rude, prieteni sau cunoscu]i ca s`-l ajute. Aceast`
situa]ie de dur` \ mpietrire \n rùtate din parte slugii iertate de
datoria sa, nu a putut fi suportat` de celelalte slugi, care v`z=nd \
nt= mplarea au co municat cazul st`p=nului.
Aplic=nd de data aceasta dreptatea \n toat` duritatea ei,
regele revine asupra hot`r=rii ini]iale [i aplic` celui pe care la \
nceput l-a iertat, exact pedeapsa pe care el \nsu[i a aplicat-o
datornicului
sù. |n felul acesta dreptatea s-a \ m plinit prin aplicarea
legii
talionului: „ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte“. Dar
Dumne- zeu dore[te s` \nving` duritatea drept`]ii prin m il` [i
iertare, de unde [i avertis mentul M =ntuitorului: „ Tot a[a [i
Tat`l meu ceresc va face cu voi, dac` nu ve]i ierta fiecare
fratelui sù din toat`
ini m a“. D e altfel aceasta este m area noutate pe care o
aduce Evanghelia lui Hristos \n lu me, \n rela]iile dintre oa
meni. M ila s` biruiasc` dreptatea [i iertarea s` \nlocuiasc`
pedeapsa. Altfel spus, legea talionului care cerea ochi pentru
ochi [i dinte pentru
213
dinte s` fie \nlocuit` cu legea iubirii care procla m ` m ila [i
iertarea. M ila fa]` de cel ce ne-a nedrept`]it [i iertarea \n locul
aplic`rii acele ia[i fapte. A r`spunde cu violen]` la violen]` face
ca du[ m `nia dintre oa m eni s` continue m ereu, a r`spunde
cu r`zbunare [i duritate la gre[e ala se menului este dovada cea
mai conving`toare c` nu e[ti \ntru ni mic mai bun dec=t el. Cei \
n]elep]i [i genero[i [tiu totdeauna s` cedeze. Ei nu sunt \ns` cei
slabi [i
\nvin[i, ci din contr`, sunt biruitorii ce fac ca s` dispar` norii
ce]o[i ce \ntre]in du[ m`nia dintre oa meni, \n favorul razei de
lumin` [i c`ldur`, care \i unesc \n co muniunea iubirii dintre ei.
Din cuvintele M=ntuitorului mai re]ine m [i faptul c`
iertarea nu m ai atunci este deplin`, nu m ai atunci \[i aduce
roadele a[teptate, c=nd este „din toat` ini ma“. Aceasta \nsea mn`
c` exist` [i iert`ri for male, conven]ionale. Sunt iert`ri de
suprafa]`, nu mai din gur`, nu [i din toat` ini m a. U nii ca
ace[tia pot fi auzi]i spun=nd: „iert, dar nu uit“. Aceasta nici nu
este propriu-zis iertare, ci masca perfid` a urii clocotitoare ce
a[teapt` doar prilejul [i
clipa r`zbun`rii.
Cum s-a purtat regele fa]` de slujitorul sù care \i datora 10000
de talan]i? ( C u \ndurare [i iertare). D ar acest slujitor fa]`
de colegul sù care \i datora doar 100 de dinari? ( Cu maxim`
duritate a aplicat legea, arunc=ndu-l \n te mni]`, p=n` \i va
achita datoria). Cum se cuvenea s` se co m porte slujitorul
c`ruia i-a fost
iertat` datoria, fa]` de datornicul sù, care avea fa]` de el o
datorie
inco mparabil mai mic`? (Se cuvenea s`-l ierte, sau cel pu]in s`-
i am=ne achitarea datoriei, a[a cu m de altfel a cerut [i el
st`p=nului sù). Pentru \ mpietrirea sa \n rùtate a meritat
aceast` slug` s` i se aplice duritatea legii [i a pedepsei? ( A
meritat, fiindc` dup` dreptate, „cu m`sura cu care m`sori, ]i se
va m`sura“ ( M arcu 4,
24) [i cu „judecata cu care ve]i judeca ve]i fi judeca]i“ ( M
atei
7, 2) . Care este \nde m nul [i \nv`]`tura M =ntuitorului de la
sf=r- [itul pildei? ( C` dac` vre m s` fi m ierta]i de Dumnezeu, se
cuvine ca [i noi s` iert` m gre[alele se menilor no[tri). Cum
trebuie s` fie iertarea acordat` se menului? („ Din toat` ini ma“
, adic` to-
tal`, ceea ce \nsea m n` c` iertarea \nsea m n` a uita gre[ ea l
a semenului [i a stabili raporturi de bun` \n]elegere, ca [i cu m
nu s-ar fi \nt= mplat ni mic).
Capitolul unu
214
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a „celor doi datornici“ este r=nduit` de
Biseric` a fi citit` la Sf=nta Liturghie \n Duminica a XI-a dup`
Rusalii, spre a ne \nv`]a c` „de-]i vei aduce darul tù la altar [i
-
acolo \]i vei aduce a minte c` fratele tù are ceva asupra ta, las`
acolo darul tù \naintea altarului [i m ergi m ai \nt=i de te \ m
pac`
cu fratele tù [i atunci venind, adu darul tù“ ( Matei 5, 23–24).
s`racul Laz`r
Parabola despre bogatul ne milostiv [i

V r=nd s` arate c` via]a cuiva nu st` \n surplusul avu]iilor sale,
precu m [i din dorin]a de a \ nde mna pe credincio[i s`-[i
adune bunuri nepieritoare \n cer, M =ntuitorul, pe l=ng` alte
pilde, a mai spus [i

parabola despre bogatul ne milostiv [i s`racul
Laz`r.

Textul pericopei „Era un o m bogat care se \ mbr`ca \n
porfir` [i \n vison, veselindu-se \n toate zilele \n chip str`lucit.
Iar un
s`rac, anu me Laz`r, z`cea \naintea por]ii lui, plin de bube,
dorind s` se sature din cele ce c`deau de la masa bogatului; dar
[i c=inii venind, lingeau bubele lui. {i a murit s`racul [i a fost
dus de c`tre \ngeri \n s=nul lui Avraa m . A m urit [i bogatul
[i a fost
\nmorm=ntat. {i \n iad, ridic=ndu-[i ochii, fiind \n chinuri, el a
v`zut de departe pe Avraa m [i pe Laz`r \n s=nul lui. {i el,
strig=nd, a zis: P`rinte Avraa me, fie-]i mil` de mine [i tri
mite pe Laz`r
215
s`-[i ude v=rful degetului \n ap` [i s`- mi r`coreasc` li mba, c`ci
m` chinuiesc \n aceast` v`paie. Dar Avraa m a zis: fiule, adu-]i
a m inte c` ai pri m it cele bune ale tale \n via]a ta, [i L
az`r, ase menea, pe cele rele; iar acu m aici el se m=ng=ie,
iar tu te chinuie[ti. {i peste toate acestea, \ntre noi [i voi s-a \
nt`rit pr`pa s- tie mare, ca cei care voiesc s` treac` de aici l a
voi s` nu poat`, nici de acolo s` treac` la noi. Iar el a zis:
Rogu-te, dar, P`rinte, s`-l tri mi]i \n casa tat`lui meu, c`ci a m
cinci fra]i, s` le spun` lor acestea, ca s` nu vin` [i ei \n acest loc
de chin. {i a zis Avraa m: Au pe M oise [i pe prooroci; s`
asculte de ei. Iar el a zis: „ Nu P`rinte Avraa me, ci, dac`
cineva dintre mor]i se va duce la ei, se vor pocì“. {i a zis
Avraa m: „dac` nu ascult` de M oise [i de prooroci, nu vor
crede nici dac` ar \nvia cineva dintre mor]i“ (Luca 16, 19–31).
Explicarea pericopei Pilda ne prezint` dou` personaje aflate

\n pozi]ie diferit` [i contradictorie \n fa]a vie]ii. Pe de o parte,
„bogatul \ mbr`cat \n porfir` [i vison, veselindu-se \n toate
zilele
\n chip str`lucit„; iar pe de alt` parte, „s`racul Laz`r, plin de
bube, dorind s` se sature din cele ce c`deau de la masa
bogatului;
dar [i c=inii venind, lingeau bubele lui“. Doi oa meni, dou` situa]ii
inegale h`r`zite de via]a de aici [i de acu m. Bogatul nu avea
nici un merit c` via]a i-a dat totul, precu m Laz`r nu avea nici o
vin` c` via]a l-a despuiat de s`n`tate [i de m ini m ul
necesar al existen]ei. Tot at=t de adev`rat este [i faptul c`
bogatul nu a ajuns
\n os=nda ve[nic` fiindc` avea toate trebuin]ele vie]ii, ci
fiindc`, petrec=ndu-[i via]a \n lux, m=ndrie [i tot felul de
destr`b`l`ri [i nedrept`]i nu m ai dorea s` vad` pe ni m eni \n
jurul sù... N u-l interesa via]a ni m`nui, cu at=t mai pu]in a s`r
manului Laz`r, care z`cea \nvins la periferia casei sale... Dar
nici Laz`r nu a ajuns \n
„s=nurile lui A vraa m “, pentru si m plul m otiv c` era s`rac,
ci fiindc` \n s`r`cia lui nu a v`t` mat pe ni meni, nu a f`cut nici
un rù, ni m `nui. D ac` via]a s-ar sf=r[i aici, soarta ar fi
foarte nedreapt`!... Bogatului i-ar fi dat totul; iar s`racului, ni
m ic. A r fi o inegalitate strig`toare la cer!... Via]a \ns` nu se
sf=r[e[te aici. Parabola ne arat` c` exist` o dreptate ve[nic`, pe
m`sur` a r`spl`ti fiec`ruia dup` faptele s`v=r[ite \n aceast`
via]`.
Pe de alt` parte, pericopa scoate la lu min` faptul c` dup`
moartea fizic`, sufletul se afl` \n stare activ`; el nu dispare
odat`
cu trupul m uritor. B ogatul aflat \n os=nd` co m unic`,
cer=nd
P`rintelui Avraa m s` i se u[ureze greutatea ap`s`toare a
suferin]ei
\n care se zv=rcolea... D e aici vede m c` dup` m oartea
fizic`
ur m eaz` judecata particular` a fiec`rui suflet [i
repartizarea
Capitolul unu
216
provizorie spre binecuv=ntare sau os=nd`.
Intui]ia se face ar`t=nd tabloul bogatului ne milostiv [i a
s`racului Laz`r.
Ce ne prezint` pericopa evanghelic`? ( Contrastul izbitor \ntre
via]a unui bogat [i a unui s`rac). Care este sf=r[itul vie]ii
acestor dou` personaje? ( Cel bogat a ajuns \n os=nd`, fiindc`
[i-a trìt via]a \n lux, m=ndrie, destr`b`l`ri, zg=rcenie, l`co mie,
nedrept` ]i [i egois m. Iar cel s`rac a ajuns \n fericirea ve[nica
fiindc` el nu
a f`cut rù ni m`nui). De aici vede m c` avu]ia nu reprezint` un
rù \n sine. Totul este \n func]ie de modul \n care este
dob=ndit` [i de modul \n care o folosi m. Prin ea pute m pierde
m=ntuirea, dar \n acela[i ti mp pute m transfor ma bunurile
pieritoare \n bunuri nepieritoare, ajut=nd pe cei nevoia[i [i
neputincio[i, f`c=nd din
ea expresia iubirii
C e rezult` din[i parabol`,
milostiviriiexist`
fa]` dejudecat`
se meni,particular`
a[a cu m [ti am
c`
sufletelor dup` desp`r]irea de trup? (Parabola scoate \n eviden]`
au f`cut
faptul mul]i din
c` exist` sfin]ii
aceast` Bisericii.
judecat`, precu m [i faptul c` sufletele se
afl` dup` moarte \ntr-o stare activ`, fie de os=nd`, fie de fericire
\n co muniunea lui Dumnezeu).
8. Aplicarea
Sf=nta Scriptur` a luat totdeauna atitudine fa]` de boga]ii laco mi
[i necinsti]i, care [i-au adunat bog`]ia pe nedrept [i au trìt via]a
\n desf`t`ri de tot felul, f`r` a se m ilostivi fa]` de cei nevoia[i
[i neputincio[i din jurul lor: „ Boga]ilor, pl=nge]i [i v` t=ngui]i
de necazurile ce vor s` vin` asupra voastr`. Bog`]ia voastr` a
putrezit [i hainele voastre le-au m =ncat m oliile. A urul vostru
[i argintul vostru au ruginit [i rugina lor va fi m`rturie \
mpotriva voastr`... Iat`, plata lucr`torilor care au secerat
]arinile voastre, pe care voi a]i oprit-o, strig`, [i strig`tele
secer`torilor au intrat \n urechile D o m nului Savaot. V -a]i
desf`tat pe p` m =nt [i v-a]i dezmierdat... os=ndit-a]i, o mor=t-
a]i pe cel drept...“ (Iacob 5, 1-7).
La slujba Litiei din cadrul Vecerniei se c=nt`: „ Boga]ii au
s`r`cit [i au fl` m =nzit, iar cei ce- L caut` pe D om nul nu se
vor lipsi de tot binele“. S`-I c=nt` m [i noi cu to]ii.
217
-
S` \nv`]` m aceast` c=ntare bisericeasc`.
Parabola nun]ii fiului de \ mp`rat


Av=nd ca te m` a \nv`]`turii Sale \ mp`r`]ia lui Dumnezeu, M =n-
tuitorul o predic` at=t \ntr-o for m` direct`, c=t [i \n una indi-
rect`, prin parabole sau pilde. |n c=te feluri le pute m \mp`r]i?
(|n trei feluri: dog matice, morale [i eshatologice, privind a doua
Sa venire). |n cateheza precedent` ne-a m referit la una din pildele
eshatologice, anu me la pilda talan]ilor [i a m v`zut c` fiecare din
noi va trebui s` dea socoteal` asupra modului \n care a \n mul]it
darurile date de Dumnezeu.
5. Comunicarea subiectului lec]ei noi

Ne vo m referi \n cele ce ur meaz` la o alt` pild` eshatologic` [i
anu m e la pilda nun]ii fiului de \ m p`rat.

T extul pericopei „{i r`spunz=nd, Iisus le-a vorbit iar`[i \n
parabole zic=nd: A se m `natu-s-a \ m p`r`]ia cerurilor o m
ului
\mp`rat care i-a f`cut nunt` fiului sù. {i [i-a tri mis slujitorii
s`-i che me la nunt` pe cei pofti]i, dar ei n-au vrut s` vin`. Din
nou a tri mis al]i slujitori, zic=nd: Spune]i-le celor che ma]i:
Iat` mi-a m preg`tit osp`]ul; juncii mei [i cele \ngr`[ate s-au
junghiat [i toate sunt gata. Veni]i la nunt`! Dar ei, f`r` s`
]in` sea ma, s-au dus unul la ]arina sa, altul la negu]`toria
lui; iar ceilal]i
pun=nd m=na pe slujitorii sì, i-au batjocorit [i i-au o mor=t. {i
Capitolul unu
218
auzind \ mp`ratul acela, s-a m=niat; [i tri mi]=ndu-[i o[tile, i-
au nimicit pe uciga[ii aceia, [i cet`]ii lor i-au pus foc. Atunci a
zis c`tre slujitorii sì: N unta este gata, dar cei pofti]i n-au
fost vrednici. M erge]i dar la r`sp=ntiile dru m urilor [i pe c=]i \
i ve]i g`si, che ma]i-i la nunt`. {i ie[ind slujitorii aceia la
r`sp=ntii,
i-au che mat pe to]i c=]i i-au g`sit, [i rì, [i buni, [i s-a u mplut
casa nun]ii cu oaspe]i. Iar \ mp`ratul, intr=nd s`-[i vad` oaspe]ii,
a v`zut acolo un o m care nu era \ mbr`cat \n hain` de nunt` [i i-a
zis: Prietene, cu m de ai intrat aici f`r` s` ai hain` de nunt`? El
\ns` a t`cut. A tunci \ m p`ratul a zis c`tre slujitori: Lega]i-l
de picioare [i de m=ini [i arunca]i-l \n \ntunericul cel mai de
afar`! Acolo va fi pl=ngerea [i scr=[nirea din]ilor. C` mul]i sunt
che ma]i, dar pu]ini ale[i.“ ( Matei 22, 1–14).
Explicarea textului Prin nease muita ei si mplitate [i ad=nci

me, pilda „nun]ii fiului de \ mp`rat“ se asea m`n` foarte mult cu
pilda celor che ma]i la cin` ( Luca 14, 16–24). Asem`n`toare ca
te matic` [i ca mesaj, doar c` aceast` pild` prezint` unele
particularit`]i
specifice.
Dup` cu m vede m, \n pild` e vorba de un \ mp`rat care a f`cut
nunt` fiului sù. Dup` cu m era obiceiul locului, celor invita]i la
nunt` de dou` ori li se f`cea poftirea s` vin`. Dar ace[tia nu
nu mai c` au refuzat, invoc=nd diverse motive, dar au
batjocorit [i chiar au ucis slugile ce le-au f`cut invita]ia la
nunt`. V`z=nd aceast` atitudine de dur` s`lb`ticie, tulbur=ndu-
se, \ mp`ratul a tri mis o[tile sale ca s` ni miceasc` pe cei
uciga[i, iar cet`]ii lor s`-i dea foc... D in nou slugile sunt
tri m ise la r`sp=ntiil e dru murilor s` adune pe to]i cei \
nt=lni]i, f`r` nici o deosebire, fie
buni, fie rì, pentru a u mple sala de nunt`. Constat=nd c` sala e
plin`, \ mp`ratul \nt=lne[te acolo un oaspete ce nu avea hain` de
nunt`. Era un obicei \n acele ti mpuri, mo[tenit de la per[i, ca
cei care particip` la nun]ile \ mp`r`te[ti s` treac` pe la
garderoba regal` s` se cur`]easc` [i \ mbr`c=nd haina de
cinste, s` fie vrednic
de invita]ia ce i s-a f`cut. Oaspetele f`r` haina de nunt`, nu nu
mai c` a fost dat afar`, dar a fost [i aspru pedepsit, pentru c`
prin
necuviincioasa sa prezentare, a sfidat de-a dreptul str`lucirea
nun]ii.
U[or ne d` m sea ma c` e vorba de o nunt` si mbolic`, raportat`
la \ mp`r`]ia lui Dumnezeu. Toc mai acesta este [i motivul
pildei:
„\mp`r`]ia lui Dumnezeu s-a ase m`nat o mului \ mp`rat care a
f`cut nunt` fiului sù“. | mp`ratul este Dumnezeu Tat`l, fiul de \
mp`rat este Iisus Hristos. El a venit s` \nte meieze Biserica
Sa, adic` poporul lui D u m nezeu. D ar cei che m a]i s` se
constituie ca
219
Biseric` a lui Dumnezeu, nu nu mai c` au refuzat, dar chiar au
batjocorit [i ucis pe slugile st`p=nului, adic` pe profe]ii [i pe
drep]ii tri mi[i de Dumnezeu ca s`-i che me spre a se \ mp`rt`[i de
bun`t`]ile duhovnice[ti pe care \ mp`r` ]ia lui Dumnezeu le ofer`
m em brilor ei. C ei de la r`sp=ntii, buni [i rì, sunt nea m urile
che mate s` for meze Biserica lui Dumnezeu. Cei ce vor deveni fii
ai \ mp`r`]iei sunt buni [i rì. Dar pentru a se putea \ mp`rt`[i de
bun`t`]ile duhovnice[ti ale \ m p`r`]iei, ei trebuie neap`rat s`
treac` pe la garderoba \ mp`ratului, spre a se cur`]i [i \ mbr`ca
haina pe m `sura str`lucirii nun]ii la care particip`. A ceasta
\nsea mn` c` cei che ma]i nu mai atunci se vor putea \ mp`rt`[i de
darurile \ mp`r`]iei, dac` \n prealabil \[i vor schi mba haina rupt`
[i murdar` de mul]i mea p`catelor [i pati milor. Haina de nunt`
este haina sp`lat` \n lacri mile pocìn]ei [i \n mires mat` cu harul
iubirii lui Dumnezeu. Numai cei ce \ mbrac` aceast` hain` pot
participa la osp`]ul m =ntuirii. D e[i la \nceput au fost che m a]i
at=t buni c=t [i rì, se cuvine ca to]i s` se \nve[ m=nteze cu haina
str`lucitoare a vie]ii lui H ristos ( G al at eni 3,27 ), pot ri vit
p`trunz`toarei viziuni biblice: „... A ce[tia sunt cei ce vin din
str= mtorarea cea mare [i [i-au sp`lat ve[ mintele [i le-au f`cut
albe \n s=ngele M ielului. Pentru aceea sunt \naintea tronului lui
Dumnezeu [i slujesc ziua [i noaptea \n te mplul lui“ ( Apocalipsa
7, 14–15). Din nefericire \ns` nu to]i vor reu[i s` fie astfel, de
unde [i concluzia c` „ mul]i sunt che ma]i dar pu]ini ale[i“.
Cine este \ mp`ratul care a f`cut nunt` fiului sù? (
Dumnezeu Tat`l). D ar fiul? (Iisus H ristos, M =ntuitorul lu m
ii). Cine au fost primii che ma]i, care au refuzat invoc=nd diverse
motive? (Poporul ales, pe care anu me l-a preg`tit Dumnezeu,
d=ndu-i Legea Sa [i ar`t=ndu-i prin prooroci dreptatea Sa [i
adres=ndu-i f`g`duin]ele m esianice). Cine au fost che m a]i „de
la r`sp=ntii“ s` devin` fii ai \ mp`r`]iei? ( Celelalte nea muri,
care nu au cunoscut Legea lui Dumnezeu. De aceea au fost \
ntre ei unii buni, datorit` legii morale naturale \nscris` \n
sufletul lor; iar al]ii au fost rì, datorit`
p`catului care le-a \ntinat sufletul). De ce au fost che ma]i la
nunta fiului de \ m p`rat, adic` la \ m p`r`]ia lui D u m
nezeu s` se
\mp`rt`[easc` de darurile Sale [i cei buni [i cei rì? (Fiindc`
Fiul lui Dumnezeu a venit \n lu me pentru to]i oa menii,
indiferent de nea m, de sex, de origine social`, sau chiar de
starea moral`. De fapt, dac` M =ntuitorul a venit ca s`
restabileasc` chipul lui D u m nezeu \ntinat de p`cat, ne
explic` m foarte u[or c` „cei
Capitolul unu
220
bolnavi au nevoie de doctor, nu cei s`n`to[i“). Pot oa m enii
participa oricu m la nunta fiului de \ mp`rat? ( Nu pot
participa oricu m, ci trebuie s` aib` hain` de nunt`). Ce \nsea
mn` aceasta? (C` cei ce sunt che ma]i s` devin` fii ai \ mp`r`]iei
lui Dumnezeu, trebuie s` se \ mbrace \n „haina regal`“ a vie]ii
lui Hristos [i apoi s` se \ mp`rt`[easc` de darurile Lui
duhovnice[ti).
8. Aplicarea
Aceast` pericop` evanghelic` se cite[te \n du minica a XIV-a
dup` Rusalii [i ne duce cu g=ndul la fru moasa c=ntare
bisericeasc` p`truns` de un ad=nc duh al s mereniei [i pocìn]ei:
„ C`mara Ta, M =ntuitorul meu, o v`d \ mpodobit` [i \ mbr`c`
minte nu a m ca s` intru \ntr-\nsa. Lumineaz`- mi haina
sufletului meu d`t`toare de
lumin` [i m` m=ntuie[te“.
-
Se va \nv`]a aceast` c=ntare.
Pilda talan]ilor
3. Verificarea lec]iei predat` anterior

Cum \m p`r]i m pildele M =ntuitorului? ( U nele din pildele M
=ntuitorului au un caracter dog matic, altele au un caracter
moral, iar altele un caracter eshatologic). C e se \n]elege prin
caracterul eshatologic? ( Acest aspect vizeaz` a doua Sa
venire). {ti m noi c=nd va fi parusia Domnului? ( Nu [ti m. Dar
El ne \ndea mn` s` fim totdeauna preg`ti]i pentru acest mare
eveni ment). Cum ne
\nva]`? (Prin pilde, oferindu-ne exe mple pozitive [i
negative).
221
Vom trata despre una din pildele cu caracter eshatologic, [i anu
me pilda talan]ilor, ur m `rind responsabilitatea noastr` fa]`
de
\nmul]irea darurilor cu care ne-a \nzestrat
Dumnezeu.

Textul pericopei |mp`r`]ia cerurilor „este ase menea unui o
m care, plec=nd departe [i-a che mat slugile [i le-a \ncredin]at
avu]ia sa: unuia i-a dat cinci talan]i, altuia doi, altuia unul,
fiec`ruia
dup` puterea lui, [i a plecat. |ndat` plec=nd cel ce pri mise cinci
talan]i, a lucrat cu ei [i a c=[tigat al]i cinci talan]i. De ase
menea, [i cel cu doi a c=[tigat \nc` doi. Iar cel care pri mise un
talant s-a dus, a s`pat \n p` m=nt [i a ascuns argintul
st`p=nului sù. {i dup` mult` vre me a venit [i st`p=nul acelor
slugi [i s-a socotit cu ele. {i apropiindu-se cel care pri mise
cinci talan]i, a adus al]i cinci talan]i, zic=nd: D oam ne, cinci
talan]i m i-ai dat; iat` al]i cinci talan]i a m c=[tigat cu ei. Zisu-
i-a st`p=nul: Bine, slug` bun` [i credincioas`, peste pu]ine ai
fost credincioas`, peste multe te voi pune; intr` \ntru bucuria
do mnului tù. Apropiindu-se [i cel
care pri m ise doi talan]i, a zis: D oam ne, doi talan]i m i-ai dat;
iat` al]i doi talan]i a m c=[tigat cu ei. Zisu-i-a st`p=nul: Bine,
slug` bun` [i credincioas`, peste pu]ine ai fost credincioas`, peste
multe te voi pune; intr` \ntru bucuria do mnului tù. Apropiindu-
se apoi [i cel care pri mise un talant, a zis: Doa mne, te-a m
[tiut c` e[ti om aspru, care seceri unde n-ai se m`nat [i aduni
de unde n-ai
r`sp=ndit [i, te m=ndu- m`, m-am dus de a m ascuns talantul tù
\n p` m=nt; iat`, ai ce este al tù. {i r`spunz=nd st`p=nul sù,
i-a
zis: Slug` viclean` [i lene[`, [tiai c` secer unde n-a m se m`nat
[i adun de unde n-a m r`sp=ndit? Se cuvenea deci s` dai
argintul m eu la zarafi [i eu, venind, a[ fi luat ceea ce este al
m eu cu dob=nd`. A[adar, lua]i de la el talantul [i da]i-l celui
care are
zece talan]i. C` tot celui ce are i se va da [i-i va prisosi, iar de
la cel ce nu are se va lua [i ceea ce i se pare c` are. Iar pe sluga
cea
netrebnic` arunca]i-o \n \ntunericul cel mai din afar`. Acolo
va fi pl=ngerea [i scr=[nirea din]ilor“ ( Matei 25, 14–30).
Explicarea textului Pilda talan]ilor al`turi de pilda icono
mului necredincios [i a celor zece fecioare este o parabol` cu
caracter
eshatologic, privind a doua venire a Domnului, care ni meni
nu
[tie c=nd va fi, de aceea to]i trebuie s` o a[tepte cu priveghere,
cu aten]ie, cu luare a minte, ca pe un eveni ment de care
depinde
Capitolul unu
222
destinul ve[nic al fiec`ruia. |n aceste pilde, personajele au fost
r`spl`tite fiecare dup` modul \n care au privegheat.
Referitor la t=lcul pildei, u[or ne pute m da sea ma c`
St`p=nul care a plecat [i se va re\ntoarce este \nsu[i H
ristos– D o m nul. Slugile c`rora le-a \ncredin]at talan]ii s`-i \n
mul]easc` sunte m noi, oa m enii. R `splata sau os=nda o vo m
pri m i \n func]ie de m odul \n care a m reu[it s` fructific` m
darurile cu care ne-a
\nzestrat Dumnezeu.
Ad=ncind \n]elesul pildei, vede m c` e vorba de talan]i. |nc`
din secolul VII \n. Hs. talan]ii au fost folosi]i ca monede.
Puteau fi de aur sau de argint [i aveau valoare foarte mare.
Cel de aur c=nt`rea 49,07 kg, iar cel de argint 43,62 kg.
|nc` de la \nceput se cuvine s` preciz` m c` talan]ii nu sunt
ai no[tri. Sunt pri mi]i de la Dumnezeu. Sunt ai Lui. Noi ave
m datoria de a-i \n mul]i, adic` de a \n mul]i darurile lui
Dumnezeu. N um ai \n m ul]ind darurile Sale pentru El pute m
participa la via]a Sa, ne pute m adic` \ mp`rt`[i de via]a Lui.
Faptul c` du mnezeu ne-a dat darurile ne oblig` s`- L recunoa[te
m pe El ca St`p=nul [i P`rintele vie]ii noastre, s` recunoa[te m
c` tot ceea ce ave m bun
\n noi este de la El. De aceea putea \ntreba Apostolul: „ Ce ai
ce
n-ai pri mit, iar dac` ai pri mit de ce te lauzi ca [i cu m nu ai fi
pri mit?“ (I Corinteni 4, 7). De aceea se cuvine s` pri mim
darurile ca ale Sale [i s` le \n mul]i m ca pentru El, a[a cu m
spune m c=nd
\i aduce m m ul]u m irea [i lauda noastr` pentru jertfa lui H
ristos care se ofer` Tat`lui ca pre] de r`scu m p`rare pentru
p`catele noastre: „ Ale Tale dintru ale Tale, }ie aduce m de
toate [i pentru
toate“...
Mai departe, pilda ne arat` c` nu to]i au pri mit un nu
m`r egal de talan]i, adic` de daruri pe care trebuia s` le \n
mul]easc`
\n favoarea St`p=nului. Aceasta \nsea mn` c` fiecare o m se
face responsabil de faptele sale [i de consecin]ele lor \n fa]a lui
Dum- nezeu.
Cele dou` slugi bune au pri mit r`splata ve[nic` pentru faptele
lor. D iscu]ia se poart` \n jurul slugii care nu a \n m ul]it
talan]ii. Aceea este nu mit` „lene[` [i viclean`“. E nu mit`
lene[` fiindc` nu a lucrat cu talantul \ncredin]at ei. E vorba de
acea lenevie duhovniceasc` pe care o pute m vedea cu
u[urin]` [i \n via]a noastr`. M ul]i au pri mit darurile iubirii
lui Dumnezeu, dar se lenevesc \n a le transfor ma \n fapte.
Spusese M =ntuitorul mai
\nainte c` „nu cel ce zice Doamne! Doamne! va intra \n \
mp`r`]ia cerurilor, ci cel ce face voia Tat`lui M eu care este
\n ceruri“ (M atei 7, 21). Pe de alt` parte, Domnul a avertizat
chiar, spre a
lua noi a minte c` „\ mp`r`]ia lui Dumnezeu se ia cu asalt [i nu
mai
223
cei ce se silesc o vor r`pi“ ( M atei 11, 12). U[or pute m
identifica pe slugile din pild` cu acei cre[tini care nu
fructific` roadele
credin]ei pe care D u m nezeu le-a d`ruit-o \n suflet. {i
astfel credin]a lor l=nceze[te [i apoi moare.
Sluga este nu mit` apoi [i „viclea n`“, fiindc` voia s`-[i \
n[ele St`p=nul, de[i \l cuno[tea ca pe un „o m dur care secera
unde nu a se m`nat [i adun` de unde nu a \ mpr`[tiat“. |n
leneveala ei spiri-
tual`, sluga este mai mult proast` dec=t viclean`. Dac` ar fi
avut m intea viclean` s-ar fi descurcat, \ncredin]=nd
talantuliar
prisosi, la de
c` la
m`tari,
cel cecanus` are,
lucreze cu el,
[i ceea \n mul]indu-l.
ce are i se va lua“. Nu e
Concluzia
aici nici parabolei
un fel de este fiindc`
nedreptate, c` „celui ce arefiec`ruia
datoria i se va da
este[i-i
deva
a
fi r=vnitor cu darul c=t de m ic pri m it. Cu c=t r=vna e m ai m are,
cu at=t [i r`splata va fi mai mare. De fapt darurile se \n mul]esc
nu mai dac` le pune m \n ac]iune. Dac` ele l=ncezesc \n sufletul
nostru, datorit` leneviei duhovnice[ti, se vor di minua din ce \n
ce mai mult ca putere de ac]iune. De aici vede m c` Dumnezeu
ajut` nu mai celor ce se str`duiesc [i ei. Aceasta este marea lec]ie
a vie]ii pe care este bine s` o ave m totdeauna ca o regul` de
via]`. Prin str`dania noastr` dovedi m [i noi c` dori m ca darurile
lui Dumnezeu s` ne fie \n mul]ite. La indiferen]a [i nep`sarea
noastr` nici Dumnezeu nu intervine, fiindc` o mul este fiin]` liber`
[i responsabil` de faptele sale. Fru mos sun` un proverb ro m=nesc:
„Dumnezeu ajut`, dar nu bag` \n traist`“. Aceasta este voia lui
Dumnezeu, ca [i noi s` ne aduce m aportul la des`v=r[irea vie]ii
duhovnice[ti, dar \n acela[i ti mp [i la buna prosperitate a vie]ii,
\n general.
Ce sunt talan]ii? ( Darurile lui Dumnezeu date fiec`rui o m).
Ce atitudine se cuvine s` ave m noi fa]` de darurile cu care
ne-a
\nzestrat D um nezeu? (S` le \n m ul]i m continuu pun=ndu-le \
n slujba lui D um nezeu). D e ce s` le \n m ul]i m ? (Fiindc`
nu m ai
\nmul]indu-le ne vo m des`v=r[i via]a duhovniceasc`). De ce s`
le pune m \n slujba lui Dumnezeu? (Fiindc` El ni le-a dat [i
tot El va cerceta cu m le-a m \n mul]it). Ce \nsea mn` aceasta? (
C` noi sunte m responsabili \n fa]a lui Dumnezeu de felul cu m \
n mul]i m darurile Sale). Cum s-au co mportat slugile din pild`?
( Dou` din ele au \n m u l]it talan]ii, iar una nu). C are a
fost atitudinea St`p=nului? (Pe cele dou` slugi care au \n m
ul]it talan]ii le-a r`spl`tit cu o ve[nic` bucurie, iar pe sluga
lene[` [i viclean` care
Capitolul unu
224
nu a \n mul]it talan]ii a pedepsit-o cu aspri me). Care este
concluzia
M =ntuitorului? ( C` pe cei ce \n mul]esc prin str`dania lor
darurile
l ui D u m n e z e u, P ` r i n t e l e c e r e s c \ i a j ut ` c a m a i m ul t
s ` dob=ndeasc`). Ce vede m de aici? ( C` Dumnezeu ajut` nu
mai pe aceia care se str`duiesc, [i pedepse[te lenea fizic` [i
lenevia
duhovniceasc`).
|n concluzie, pute m spune c` prin pilda talan]ilor M
=ntuitorul ne d` ur m`toarele \nv`]`turi:
–Darurile pe care le ave m sunt de la Dumnezeu.
–Omul ve[nic`.
sau os=nda le pri me[te ca fiin]` liber` [i responsabil`.
–Ave m datoria s` le \n mul]i m.
–De str`dania noastr` depinde binecuv=ntarea lui Dumnezeu
8. Aplicarea
Faptul c` Dumnezeu ne ofer` m=ntuirea \n dar, \n ur ma Jertfei
[i
|nvierii Domnului ne oblig` [i pe noi la ac]iunea st`ruitoare [i
ne\ntrerupt` de a „lucra cu fric` [i cu cutre m ur la m
=ntuirea noastr`“ (Filipeni 2, 12), \n lupta cu ispitele [i cu
greut`]ile
lupta de Dumnezeu nu ne va p`r`si iar la sf=r[it ne va da
noastr`
„cununa vie]ii pe care a preg`tit-o celor ce- L iubesc pe El“ (Iacob
1, 12; II Timotei 3, 4).

Se vor memoriza ur m`toarele texte scripturistice: „Fericit este
cel ce privegheaz` [i p`streaz` ve[ mintele sale, ca s` nu u mble
gol [i s` se vad` mu[chii lui“ ( Apocalipsa 16, 15); „Priveghea]i
[i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit`“ ( M atei 26, 41).

-
Minunile M=ntuitorului
225
Venind s` m=ntuiasc` lu mea de p`cat [i s` restabileasc` chipul

lui Dumnezeu \n o m, M=ntuitorul a s`v=r[it fapte ie[ite de co
mun, care confir m=nd du mnezeirea Sa, dep`[esc posibilitatea
noastr` de \n]elegere, [i de aceea le nu mim minuni.

Ne vo m referi \n cele ce ur meaz` la minunile s`v=r[ite de M
=n- tuitorul.
III. Tratarea
1. Felurile m
inunilor
a) Minuni s`v=r[ite asupra naturii [i firii \nconjur`toare (
Ex. potolirea furtunii pe m are, uscarea s m ochinului
neroditor, prefacere a apei \n vin la nunta din Cana Galileii,
etc.).
b) Minuni s`v=r[ite asupra o mului ( Ex. deschiderea
ochilor orbilor, scoaterea de monilor, \nvieri din mor]i,
vindec`ri de boli etc.).
c) Minuni s`v=r[ite asupra Sa |nsu[i ( Ex. Schi mbarea la
fa]`, umblarea pe mare, \nvierea [i \n`l]area la cer).
2. | mprejur`rile \n care au fost s`v=r[ite minunile

Pute m spune c` ele au fost s`v=r[ite oric=nd [i oriunde; \n
zile de sabat, \n sinagogi, \n case particulare, pe m`ri \
nvolburate, sau chiar \n ci mitire. Oric=nd [i oriunde a \nt=lnit
suferin]e [i necazuri, Iisus le-a transfor mat \n bucurie [i \
mplinire.
3. Modul \n care au fost s`v=r[ite minunile

a) M ajoritatea au fost s`v=r[ite prin cuv=nt.
b) Prin iertarea p`catelor ( Ex. vindecarea paraliticului din
Capernau m
).
c) Prin si mpla atingere de M=ntuitorul ( Ex. vindecarea fe
meii cu scurgere de s=nge).
d) Altele prin folosirea materiei din crea]ia lui Dumnezeu
(Ex. vindecarea cu tin` a orbului din na[tere, sau vindec`rile
cu
untdele mn poruncite Sfin]ilor Apostoli s` le s`v=r[easc`.
Vezi: M arcu 6, 13).
Capitolul unu
226
4. C aracterul m
inunilor
a) M i nunile nu au un caracter spectacular, ci reprezint`
rev`rsarea iubirii [i \ndur`rii du mnezeie[ti asupra firii c`zut` [i
chinuit` de p`cat ( C` minunile lui Iisus nu au un caracter spec-
tacular, rezult` [i din refuzul Lui de a face minuni la cererea
expres` a lui Irod Antipa la judecat`, sau a fariseilor care cereau
semn ca s` cread` \n El).
b) M i nunile au un caracter discret ( A proape to]i
care beneficiau de \ndurarea Sa m inunat` pri m eau \nde m
nul ca:
„Nimeni s` nu [tie“.
c) M inunile reprezint` efectul credin]ei celor ce beneficiaz`
de ele [i chez`[ia co m uniunii lo r duhovnice[ti cu Iisus ( E
x. suta[ul, fe meia cananeanc`, Iair, etc.).
d) M inunile vizeaz` totdeauna via]a (buna ei desf`[urare),
ca [i restabilirea chipului lui Dumnezeu \n o m (Ex. \nvierea
fiului v`duvei din N ain, \nvierea lu i L az`r, a fiicei lui
Iair, ca [i vindec`rile de moniza]ilor).
e) M inunile au un caracter sfin]itor [i m =ntuitor ( De
pild`, celor ce [i-au ast= mp`rat foa mea cu p=inile \ nmul]ite \n
pustie, le-a pro m is p=inea ve[nic` din care hr`nindu-se nu
vor m ai
fl`m=nzi, altora le-a t` m`duit odat` cu trupul [i sufletul, iar altora
le-a transfor mat via]a p`c`toas` \ntr-o via]` de
sfin]enie).
5. Scopul m inunilor
a) De a crede Sfin]ii Apostoli \n du mnezeirea lui Iisus, c`
El este M esia.
b) De a restabili chipul lui Dumnezeu alterat de p`cat [i a -
l repune pe o m \n de mnitatea avut` la crea]ie.
c) De a na[te credin]a [i iubirea fa]` de Dumnezeu.
6. N u m `rul m inunilor e s te f oar t e m a r e, ne c unos c ut

[ i neprecizat „{i multe alte minuni a f`cut Iisus...“ (Ioan 20,
30).
7. Sub aspect critic m ul]i contest` posibilitatea m inunilor

[i necesitatea lor, spun=nd c` ele ar contrazice legile fire[ti date
de D um nezeu. A ceast` afir m a]ie nu are \ns` te m ei, \
ntruc=t prin minuni toc mai c` se restabile[te firea c`zut`. Ele
nu contrazic legile firii, ci le pun \n func]ionalitatea lor nor
mal`.
Se contest` apoi minunea \n ea \ns`[i, spun=ndu-se c` Iisus
a vindecat prin for m e parapsihologice. N i m eni nu
contest` existen]a feno menelor parapsihologice, Iisus \ns` nu le-
a folosit.
227
El a folosit puterea Sa du mnezeiasc`. De pild`, cine poate da
vedere orbilor, via]` m or]ilor, vindecare lepro[ilor, etc., prin
sugestie, autosugestie, hipnoz`...?

Se vor recapitula a mintitele aspecte legate de minunile M
=ntuitorului, precu m: felurile minunilor, \ mprejur`rile [i modul
\n care au fost s`v=r[ite; caracterul, scopul [i nu m`rul
minunilor, ca [i respingerea obiec]iunilor aduse minunilor
M=ntuitorului.
V. Asocierea
A u existat m inuni [i \n V echiul T esta m ent ca m ijloace
de descoperire a lui Dumnezeu. De ase menea [i Sfin]ii
Apostoli au f`cut minuni. Erau apoi \n Biseric a pri mar` ca
haruri speciale ale Duhului Sf=nt, av=nd ca scop „zidirea
Trupului lui Hristos“. Din nefericire au existat [i minuni false.
Acestea sunt mai mult acte spectaculare ale unor pretin[i profe]i,
oa meni necinsti]i, care au creat ne\n]elegeri, dezbin`ri [i c=[tig
f`r` munc`; [i de care M =ntuitorul ne spune s` ne feri m.
Fiind pornite din iubirea fa]` de \ntreaga crea]ie, cea mai
mare minune r` m=ne dragostea lui Dumnezeu ar`tat` \n Jertfa
m=ntuitoare a Fiului Sù.
VI. Generalizarea
Minunile M=ntuitorului reprezint` fapte ale puterii [i ale
iubirii dumnezeie[ti, av=nd menirea s` restabileasc` trupe[te [i
suflete[te
firea o mului c`zut \n p`cat, repun=ndu-l \n de mnitatea
crea]iei originare.
VII. Aplicarea
M inunea e str=ns legat` de via]a duhovniceasc` a
credincio[ilor,
\n sensul c` via]a lor duhovniceasc` odr`sle[te [i se dezvolt`
din
izvorul minunilor care stau la baza cre[tinis mului: \
ntruparea, r`stignirea, \nvierea, \n`l]area Fiului lui Dumnezeu
la cer [i pogor=rea D uhului Sf=nt \n via]a B isericii spre
a sfin]ii pe credincio[i prin harul Sfintelor Taine.
M ulte din m inunile s`v=r[ite de M =ntuitorul le sunt
f`cute cunoscute credincio[ilor de c`tre B iseric` prin
pericopele du m inicale de la Sf=nta L iturghie, ca [i cu
prilejul oficierii Sfintelor Taine [i Ierurgii.
Capitolul unu
228
Se face apel la minuni [i \n textele unor rug`ciuni speciale
-
de cerere pentru bolnavi, fie \n rug`ciunea public` a Sfintei
Liturghii, sau a Tainei M aslului, fie \n rug`ciunile
particulare. Iar cu prilejul citirii A catistului D o m nului,
credincio[ii iau cuno[tin]` [i despre minunile s`v=r[ite de
M=ntuitorul.
Minunea prefacerii apei \n vin la

nunta din Cana

La ce v=rst` [i-a \nceput M =ntuitorul activitatea public`? (
La v=rsta de 30 de ani, fiindc` nu mai la aceast` v=rst` la cei
vechi era cineva ascultat [i ur mat). Care au fost eveni mentele
care au m arcat \nceputul activit`]ii Sale? ( Botezul de la Ioan \
n Iordan, postul \n pustie, alegerea Sfin]ilor A postoli, precu m
[i...

...participarea \ mpreun` cu Apostolii [i M ama Sa la nunta
din C ana G alileii, unde a f`cut cea dint=i m inune, ca s`
cread` ucenicii \n El.

Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de la
Ioan 2, 1–11.
Explicarea textului Dup` cu m vede m, Iisus a participat la

nunta din Cana Galileii al`turi de Mama Sa (care a fost invitat`
la nunt`, probabil de vreo rudenie sau cuno[tin]` apropiat`).
Dreptul Iosif nu apare [i nici nu va mai ap`rea \n paginile
Sfintei Evanghelii. Se crede c` a m urit. Sf=nta Fecioar`
p`stra \n sufletul ei taina
\ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu, de aceea se \ncrede \n puterea
lui Iisus de a preface apa \n vin, spun=nd slujitorilor s` -I dea
229
ascultare. Se pare \ns` ca dialogul dintre Iisus [i M ama Sa
ar avea o not` de duritate, El nespun=ndu-i „ mam`“, ci „fe
meie“. Num ai \n aparen]`! ... |n fond este vorba de faptul c` M
am a Sa \l recunoa[te ca M esia. A[a se [i explic` faptul c` toc
mai \n acest dialog Iisus \i spune M amei Sale c` \nc` nu a
venit ceasul Sù, adic` nu a sosit \nc` ti mpul procla m`rii Sale
publice ca M esia.
|n aceast` calitate, El \[i are originea ve[nic`, fiind n`scut din
veci din Tat`l. Aceasta \nsea mn` c ` El nu este nu mai Fiul M
ariei, ci \n pri mul r=nd [i mai presus de orice, este Fiul
Tat`lui, Fiul lui Dumnezeu.
Prin participarea lui Iisus la osp`]ul de nunt` [i prin
minunea prefacerii apei \n vin, dovede[te modul foarte natural
[i cu totul uman \n care M esia \[i va desf`[ura activitatea,
particip=nd at=t
la durerile, c=t [i la bucuriile oa m enilor, fiind m ereu al`turi
de ei. Nu va refuza nici \n alte \ mprejur`ri s` participe la
mesele oferite \n cinstea Sa, at=t din partea fariseilor, c=t [i a
va me[ilor [i p`c`to[ilor. Chiar dac` \i va atrage acuza c` „
man=nc` [i bea cu va me[ii [i cu p`c`to[ii“. „ Cei bolnavi au
nevoie de doctor, nu cei s`n`to[i“, le va r`spunde, [i astfel vr`j
ma[ii Sì nu au mai putut avea nici un fel de replic`...
Cu prilejul particip`rii Sale la nunta din Cana Galileii, mai
remarc` m [i faptul c` pref`c=nd apa \n vin spre a fi spre bucuria
oamenilor, Domnul Iisus de monstreaz` c` „toat` f`ptura lui
Dum- nezeu este bun` [i ni mic nu este de lep`dat, dac` se ia cu
mul]u- mire, c`ci se sfin]e[te prin cuv=ntul lui Dumnezeu [i
rug`ciune“ (I Timotei 4, 4–5). Aceasta \nsea mn`, dup`
sugestiva expresie a unui Sf=nt P`rinte, c` „bùtura este de la
Dumnezeu, dar be]ia este de la diavolul“, sau dup` cuv=ntul
psal mistului, c` „vinul vesele[te ini ma o mului“, dar p`catul o
tulbur`, aduc=nd pati ma [i declinul fiin]ei o m ene[ti.
Aceast` minune, ca [i alte minuni ce vor ur ma, au avut ca
scop s` ofere posibilitatea de a „crede ucenicii \n El“ [i s-a
reu[it cu toat` discre]ia. Nici organizatorul osp`]ului de nunt` ,
dup` ce a „gustat vinul, nu [tia de unde este“ [i repro[eaz`
mirelui c` a l`sat vinul cel mai bun pe ur m`... Dar nici mirele,
nici mireasa, [i ni meni din reprezentan]ii de sea m` ai nun]ii
nu [tiau cine a pref`cut apa \n vin... N um ai slugile, c`rora
Sf=nta Fecioar` le poruncise s` fac` orice le va spune Fiul ei
(Ioan 2, 5), cuno[teau
cine este Autorul minunii. Tot \n leg`tur` cu prefacerea apei \n
vin, ne \ntreb` m: \n ce fel de vase a pref`cut Domnul apa \n
vin? Evanghelia ne spune c` „erau de piatr` puse pentru
cur`]irea
iudeilor“, [tiut fiind c` iudeii se sp`lau p=n ` la cot \nainte [i
dup` mas` ( M arcu 7, 1–5). Deci, acestea erau vase de
necinste.
Capitolul unu
230
C e pute m deduce din toate acestea? Pe de o parte,
discre]ia minunii s`v=r[ite de Iisus, lipsa ei de popularitate [i
spectacol
pentru mul]i me. Scopul ei era s` cread` ucenicii c` El este M
esia.
{i at=t! A poi, faptul ca vasele erau de necinste, iar Iisus
umpl=ndu-le cu vin, le face de cinste, iar din toat` asisten]a nu
mai slujitorilor, adic` celor mai de jos dintre oa meni, li s-a
descoperit dumnezeirea lui Iisus, de monstreaz` pe de o parte c`,
cele neluate
\n sea m` (necinstite) ale lu mii, El le face de mare valoare; iar
pe de alt` parte, c` to]i oa menii sunt \n mod egal fiii lui
Dumnezeu, f`r` nici o deosebire. Prin aceasta este co m b`tut
` concep]ia reprezentan]ilor oficiali ai poporului, care
consider=ndu-se
privilegia]i \n fa]a lui Dumnezeu, priveau... \n m\ndria [i trufia
lor, cu arogan]` spre cei s meri]i, desconsider=ndu-i...
|n alt` ordine de idei, pute m re]ine faptul c` s-a dat, de c`tre
unii Sfin]i P`rin]i, nun]ii din C ana G alileii [i o interpretare
alegoric`, aprecindu-se c` m irele este H ristos, m ireasa
este nea mul o menesc, vinul care s-a ter minat este legea
veche, iar vinul cel nou este legea E vangheliei. O
rganizatorul nun]ii reprezint` pe slujitorii D om nului.
Intui]ia se va face prezent=nd tabloul particip`rii Domnului
la nunta din Cana Galileii.
C u cine a luat M = ntuitorul parte la nunta din C ana G
alileii? (A l`turi de M am a Sa [i de pri m ii Sì A postoli).
Cu ce scop? (Spre a crede ucenicii c` El este M esia, \n ur ma
minunii pe care-o va s`v=r[i). C u m le-a ar`tat aceasta?
(S`v=r[ind m inunea prefacerii apei \n vin). Pute m spune c`
particip=nd la nunta din Cana Galileii, Dom nul a
binecuv=ntat nunta ca Sf=nt` Tain`? (Pute m spune c` [i acesta
a fost scopul particip`rii Domnului la aceast` nunt`). Dup` nu
mirea ce i se d`, c=te aspecte poate avea actul leg`turii dintre
b`rbat [i fe m eie, care duce la \nte m eierea familiei? (Pute m
distinge trei aspecte: cel de c`s`torie, ca act
legal [i social al \nte meierii fa miliei, cel de nunt`, ca osp`] al
bucuriei, [i cel de cununie, ca Sf=nt` Tain`, „\n Hristos [i \n
Biseric`“ ( Efeseni 5, 32) prin care se \ mp`rt`[e[te harul divin
spre binecuv=ntarea iubirii dintre so]i pe toat` via]a).
8. Aplicarea
Aceast` pericop` evanghelic` a fost r=nduit` de Biseric` s` fie
citit` cu prilejul s`v=r[irii Tainei Sfintei Cununii.
231
Se vor c=nta c=ntecele de la oficierea acestei Sfinte Taine:
„Isaia d`n]uie[te...“, „Sfin]ilor M ucenici...“‚ „ M `rire }ie H
ris- toase, Dum nezeule...“.
-
Se vor \nv`]a aceste c=nt`ri biserice[ti.
|nmul]irea p=inilor \n pustie


|n c=te p`r]i se \ m part m inunile s`v=r[ite de M =ntuitorul?
(Se
\m part \n
trei:
– m inuni s`v=r[ite asupra oa m enilor ca tot at=tea acte
de binefacere menite s` le alunge suferin]ele trupe[ti [i
suflete[ti;
–minuni s`v=r[ite asupra Sa, precu m Schi mbarea la fa]` [i
\n`l]area la cer;
–minuni s`v=r[ite asupra naturii (sau a firii \nconjur`toare).
Din aceast` ulti m` categorie ne-a m referit la minunea
prefacerii apei \n vin la nunta din Cana Galileii.

Vom vedea acu m o alt` minune s`v=r[it` asupra firii \
nconjur`- toare, [i anu me \n mul]irea p=inii \n pustie.

T extul pericopei – dup` cele patru E vanghelii „Iar
Iisus auzind S-a dus cu corabia dincolo de m area G alileii, \n
p`r]ile Tiberiadei, \n loc pustiu aproape de cetatea nu mit`
Betsaida. Dar afl=nd mul]i mile au venit dup` El, din cet`]i, pe
jos. {i ie[ind a
Capitolul unu
232
v`zut mul]i me mare [i I s-a f`cut mil` de ei, c`ci erau ca ni[te oi
f`r` p`stor [i a vindecat pe bolnavii lor. Iar c=n d s-a f`cut sear`
ucenicii au venit la El [i au zis: locul este pustiu [i vre mea iat`,
a trecut, deci d` dru mul mul]i milor ca s` se duc` \n sate s`-[i
cu mpere m=ncare. Iisus \ns` le-a r`spuns: n-au trebuin]` s` se
duc`; da]i-le voi s` m`n=nce. Iar Andrei a zis: este aici un bìat
care are cinci p=ini [i doi pe[ti. Iar El a zis: aduce]i- m i-le aici.
{i El le-a poruncit s`-i a[eze pe to]i cete, cete pe iarb` verde. {i
lu=nd cele cinci p=ini [i cei doi pe[ti [i privind la cer, a
binecuv=ntat [i fr=ng=nd a dat ucenicilor p=inile, iar ucenicii
mul]i milor. {i au m=ncat to]i [i s-au s`turat [i au str=ns r`
m`[i]ele de f`r=mituri, fiind dou`sprezece co[uri pline. Iar cei
ce m=nca- ser` erau ca la cinci m ii de b`rba]i, afar` de fe m ei
[i copii. {i era aproape Pa[tile, s`rb`toarea iudeilor“.
Dup` relatarea Sf=ntului evanghelist Matei este vorba de dou`

\nmul]iri, minuni s`v=r[ite de M =ntuitorul la date diferite, \n
loc diferit [i \n \ m prejur`ri diferite.
S` vede m \ns` descrierea minunilor, privind \n acela[i ti
mp harta de mai jos.
Uciderea mi[eleasc` a Sf=ntului Ioan Botez`torul l-a deter-
m inat pe M =ntuitorul s` se \ndrepte c`tre ]inuturile lui Irod
Filip
(fratele lui Irod A ntipa). | m barc=ndu-se \ntr-o corabie, S-
a
\ndreptat spre ]`r mul de N–E al lacului Ghenizareth. Apoi
coboar`
\n pustiu, nu departe de Betsaida Iulia. Aici a hot`r=t Domnul
s` petreac` cu Sfin]ii Apostoli \n rug`ciune. Retragerea Sa nu
a r`mas \ns` neobservat`. M ul]i veniser` din Galileea, iar al]ii
erau dintre cei ce plecaser` spre Ierusali m s` s`rb`toreasc`
Pa[tile. Faptul c` m inunea a fost s`v=r[it` \nainte de Pa[ti,
rezult` [i din precizarea f`cut` de Sf=ntul M atei c` D o m nul
a poruncit ca mul]i mile s` se a[eze pe iarb`. Este [tiut faptul c`
\n acele ]inuturi
iarba cre[te nu m ai pri m `vara, adic` \nainte de Pa[ti,
fiindc` datorit` c`ldurii, dup` s`rb`toare iarba se usuc` [i locul
r` m=ne pustiu. Se consider` c` ar fi vorba de Pa[tile anului 29
d. Hs. (782 ab. U.c.).
Primind la el mul]i mile, le-a vorbit at=t de p`trunz`tor despre
\mp`r`]ia lui Dumnezeu \nc=t ei au uitat co mplet de grijile
vie]ii, de scopul ei [i nu le mai era nici foa me. Fascina]i de
cuvintele Domnului nu s-ar mai fi desp`r]it de El niciodat`.
Apostolii \ns`, sensibiliza]i de l`sarea serii, au cerut |
nv`]`torului s` lase mul]i mile s` plece, mai ales c` fiind locul
pustiu nu au nici ce m=nca. „ Da]i-le voi s` m`n=nce!“ este
porunca Domnului. Nu aveau \ns` dec=t cinci p=ini [i doi pe[ti.
Erau cinci p= ini de orz,
233
adic`, cinci turte, apar]in=nd unui bìat din mul]i me. El le-a
oferit cu pl`cere la cererea apostolilor. Poruncind m ul]i m
ilor s` se a[eze, b`rba]ii s-au r=nduit \n cete de 50 [i 100 de
persoane. Femeile [i copiii nu erau lua]i \n nu m`r`to`re fiindc`
ei nu puteau sta al`turi de b`rba]i...
Lu=nd p=inile [i privind la cer, le-a binecuv=ntat,
s`v=r[ind marea minune a \n mul]irii lor.
{i d=ndu-le m ul]i m ii to]i s-au s`turat. A tunci D o m
nul porunce[te ucenicilor: „aduna]i f`r= miturile ce au r` mas,
ca s` nu se piard` ceva“. Fiecare Apostol a luat c`te un co[ [i
astfel au umplut 12 co[uri cu f`r= mituri. Co[urile erau de r`chit`
[i fiecare aveau capacitatea de 10 litri.
Sf=ntul Evanghelist Matei (15, 32–39) relateaz` c` M=ntui-
torul a mai s`v=r[it o astfel de minune \ntr-o alt` \ mprejurare [i
cu m ici deosebiri. D e data aceasta M =ntuitorul s-a \ntors
din
]inuturile T irului [i ale Sidonului [i stabilindu-se dincolo de
Iordan, \n ]inutul Decapole a s`v=r[it minunea \n mul]irii
p=inilor. Spre deosebire de pri ma \n mul]ire, c=nd poporul s-a
a[ezat pe
iarba verde, de data aceasta mul]i mea s-a a[ezat pe p` m=ntul
gol, f`r` iarb`. Probabil aceast` m inune a avut loc
aproape de
s`rb`toarea Cincizeci mii, fiindc` [i cu acest prilej lu mea mergea
la te mplul din Ierusali m. De data aceasta mul]i mea a r` mas
l=ng` M =ntuitorul trei zile: „ M il`- mi este de mul]i me —
spune do mnul A postolilor — c` iat` trei zile sunt de c=nd
a[teapt` l=ng` m ine [i n-au ce s` m`n=nce, [i nu voiesc s` le
dau dru mul fl` m=nzi, ca s` nu se istoveasc` pe cale“ ( Matei
155, 32). Apoi, \n aceast` a doua \n mul]ire a p=inilor, sunt nu
mai [apte p=ini [i pe[ti (f`r` a se preciza nu m`rul acestora), iar
cei ce au m=ncat [i s-au s`turat erau ca la patru m ii de b`rba]i,
afar` de fe m ei [i de copii. D up` c e a u m = n c a t s - a u s t r = n s
[ a pt e c o[ u r i d e f ` r = m i t u r i n u dou`sprezece co[uri cu m a
fost la pri ma \n mul]ire a p=inii. Dup` aceast` a doua \n mul]ire
a p=inilor, „Iisus a intrat \n corabie [i a
trecut \n ]inutul M agdala“ ( M atei 15, 39). C u prilejul pri m ei
\n m ul]iri a p=inilor, dup` ce a slobozit m ul]i m ile „s-a suit
la munte s` se roage [i f`c=ndu-se sear` era acolo singur“ ( M
atei
14, 23).
D in cele p=n` aici tratate vede m c` m i nunea \n m u
l]irii p=inilor scoate \n eviden]` puterea du mnezeiasc` a lui Iisus.
Apoi, binecuv=ntarea [i rug`ciunea \nainte de s`v=r[irea m
inunii de m onstreaz` c` Fiul lui D u m nezeu \ntrupat are o
atitudine pozitiv` fa]` de firea \nconjur`toare [i f`]` de
bunurile materiale, „pentru c` toat` f`ptura lui Dumnezeu
este bun` [i ni mic nu este de lep`dat, dac` se ia cu mul]u mire,
c`ci se sfin]e[te prin
Capitolul unu
234
Cuv=ntul lui Dumnezeu [i prin rug`ciune“ (I Timotei 4, 4–5).

C` „ni mic nu este de lep`dat“ [i c` toat` f`ptura lui
Dumnezeu este bun`, o dovede[te [i faptul c` Domnul nu a l`sat
s` se piard` nimic din „p=inea cea de toate zilele“, ci din spirit
de econo mie a poruncit s` se adune f`r= miturile, ca „ni mic s`
nu se piard`“ (Ioan 6, 12).
Tot pozitiv` este prin aceast` minune [i atitudinea M
=ntuitorului fa]` de oa m eni. Toate cele \nt= m plate s-au
f`cut pentru ei, pentru a nu si m]i ei foa mea, pentru a nu c`dea
\n neputin]`. M ila fa]` de neputin]a o meneasc` L-a deter minat
pe M =ntuitorul s` s`v=r[easc` aceast` minune. El a v`zut
poporul afl=ndu-se, ase menea oilor r`t`cite, lipsite de p`storul
care s` le poarte de
grij`. M oise a s`turat mul]i mile \n pustie, salv=ndu-le via]a.
La fel profetul Elisei cu dou`zeci de p=ini de orz [i cu pu]in
gr=u a
s`turat o sut` de oa m eni [i a m ai r` m as (I V R egi 4, 42–
44). Poporul nu a mai avut ase meni p`stori buni. {i spun
profe]ii c` du mnezeu va pedepsi pe p`storii rì, [i c` El \nsu[i
se va face p`storul oilor Sale (Iezechiel 34, 11). Iar aceast`
profe]ie s-a
\mplinit \n persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
P`storul cel bun.
235
Ce ne arat` nou` minunea \n mul]irii p=inilor? ( Ne arat`
puterea du m nezeiasc` a lui Iisus [i m ila lui fa]` de
poporul care ur m =ndu- L , a r` m as f`r` hran`). C =te \n m
ul]iri a p=inilor a s`v=r[it Domnul Hristos? ( Dou`). Care
sunt deosebirile dintre ele? (Pri ma \n mul]ire a p=inilor a
avut loc \nainte de Pa[ti, a doua dup` Pa[ti, probabil \nainte
de Cincizeci m e. Cu prilejul pri m ei \n m ul]iri era vorba de
cinci p=ini [i doi pe[ti, pe care le oferise un copil din m ul]i m
e, iar cu prilejul celei de-a doua
\n m ul]iri, s-au adunat [apte p=ini [i pe[ti, f`r` a se preciza
nu m `rul. N um `rul celor care au m =ncat la pri m a \n m ul]ire a
fost cinci mii de b`rba]i, iar la cea de-a doua, doar patru mii. La
pri ma
\nmul]ire a p=inilor s-au adunat dou`sprezece co[uri de f`r=
mituri, la a doua doar [apte. Dup` slobozirea mul]i mii, Iisus S-
a retras la munte s` se roage \n pri mul caz, iar dup` a doua \n
mul]ire a p=inii, Iisus S-a urcat \n corabie trec=nd \n ]inutul M
agdala). Ce ne arat` m inunea \n m ul]irii p=inilor? ( N e arat` \
n pri m ul r=nd puterea du mnezeiasc` a lui Iisus. Apoi, iubirea
Sa fa]` de oa meni, fa]` de sl`biciunile [i neputin]ele lor. Aceast`
minune scoate apoi
\n eviden]` atitudinea pozitiv` a M =ntuitorului fa]` de p=inea
noastr` cea de toate zilele, care se „sfin]e[te prin Cuv=ntul lui
Dumnezeu [i prin rug`ciune“. |n sf=r[it, minunea de
monstreaz` c` Iisus este „p`storul cel bun al oilor Sale. Iar
p`storul bun
sufletul \[i pune pentru oile Sale“ (Ioan 10, 11–16). Tot astfel,
Iisus Hristos r` m=ne peste veacuri p=inea duhovniceasc` care se
coboar` din cer spre a fi hran` lu mii spre via]a ve[nic`.
8. Aplicarea
Binecuv=ntarea celor cinci p=ini [i doi pe[ti a intrat \n cultul
B isericii, m a i precis \n for m ele de binecuv=ntare a
agapelor cre[tine: „St`p=ne Doa mne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, cela ce ai s`turat m ul]i m ea \n pustie cu
cinci p=ini [i doi pe[ti,
|nsu]i binecuvinteaz` hrana aceasta ce se aduce spre po menirea
celor vii [i celor m or]i. C` Tu e[ti St`p=nul nostru [i }ie
slav`
\n`l]` m
...“.
- Iisus u mbl=nd pe mare
Capitolul unu
-
236


D up` m inunea \n m ul]irii p=inilor, m ul]i m ea a r` m as
deosebit de impresionat`, [i \n entuzias m co mun au declarat
c` Iisus este proorocul cel pe care \l a[teptau; c` ti m pul m
esianic a sosit. „{i vroiau s` vin` [i s`-l ia cu sila ca s`-l fac`
rege“ (Iona 6, 14–15). Domnul [i-a dat sea ma c` mul]i mea
dorea ca M esia s` le asigure bunul trai al vie]ii p` m=ntene, de
aici [i de acu m. At=t au \n]eles ei din m inunea \n m ul]irii
p=inilor. N ici A postolii nu au \n]eles nimic din sensul
duhovnicesc al minunii, fiindc` „ini ma le era
\m pietrit`“ ( M arcu 6, 52). Pentru a nu se uni cu m ul]i m ea
\n ac]iunea co mun` de a-l declara pe Iisus rege, [i a provoca o
even-
tual` interven]ie ar mat` a ro manilor cuceritori, Domnul „\i sile[te
pe Apostoli“ s` se urce \n corabie [i s` treac` de cealalt` parte a
lacului Ghenizaret, ur m=nd ca El, s` mai z`boveasc` \n
mijlocul mul]imii, spre a le ar`ta oa menilor sensul adev`rat al
mesianit`]ii Sale.

Acu m va avea loc minunea mergerii lui Iisus pe mare, la care
ne vo m referi \n cele ce ur meaz`.

Textul pericopei „ {i c=nd s-a f`cut sear` (Ioan 6, 16), \ndat`
a
silit Iisus pe ucenicii lui s` intre \n corabie [i s` m earg` \
naintea Sa, de cealalt` parte, la Betsaida ( M arcu 6, 45). { i
intr=nd \n corabie mergeau dincolo de mare la Capernau m“
(Ioan 6, 17). {i slobozind m ul]i m ile s-a suit la m unte s` se
roage deosebi, [i
f`c=ndu-se sear` a r` mas acolo singur. Iar corabia era \n
mijlocul m`rii, \nv`luindu-se \n valuri. „{ i El fiind singur pe
]`r m, i-a v`zut c` se chinuiesc v=slind, c`ci le era v=ntul \
mpotriv`. {i c`tre a patra straj` a nop]ii a venit la ei, u m
bl=nd pe m are, [i vrea s` treac` pe l=ng` ei“ ( M arcu 6, 47–
48). „ Deci venind ei ca la 25 sau 30 de stadii, au v`zut pe
Iisus u m bl=nd pe m are [i
237
apropiindu-se de corabie ei s-au \nfrico[at“ (Ioan 6, 20),
zic=nd c` este n`luc` [i de fric` au strigat, „c`ci l-au v`zut to]i
[i s-au
tulburat“ ( M arcu 6, 50). D ar Iisus \ndat` le-a grìt
zic=nd:
„\ndr`zni]i, Eu sunt, nu v` te me]i. Iar Petru r`spunz=nd, a zis:
Doa mne, dac` e[ti Tu, porunce[te- mi s` vin la Tine pe ap`. Iar
El i-a zis: vino. {i cobor=ndu-se Petru din corabie, u mbla pe
mare ca s` mearg` la Iisus. Dar v`z=nd v=ntul tare s-a \
nfrico[at [i a
\nceput a se afunda, a strigat zic=nd: Doamne scap`- m`. {i \
ndat` Iisus \ntinz=nd m=na, l-a apucat [i i-a zis: pu]in
credinciosule, pentru ce te-ai \ndoit? „{ i s-a suit la ei \n
corabie [i a \ncetat v=ntul. {i ei erau ui mi]i \n sine peste
m`sur` [i se minunau, c`ci nu pricepuser` ni m ic de la ( m
inunea \n m ul]irii) p=inilor, fiindc` ini ma lor era \ mpietrit`“ (
M arcu 6, 52). Iar cei ce erau \n corabie venind, i s-au \nchinat
zic=nd: cu adev`rat e[ti Fiul lui Dumne- zeu“.
T =lcuirea textului D up` cu m relateaz` Sfintele E

vanghelii, Apostolii Domnului se \ mbarc` pentru a traversa lacul
Ghenizaret, sau Marea Tiberiadei, dup` nu mele \ mp`ratului
Tiberius, care
\[i avea aici o re[edin]` de var`. Afl=ndu-se la 208 m sub
nivelul
M `rii M editerane, Ghenizaretul, era un lac a[ezat \ntr-un fund
de c`ldare, \ mprej muit de dealuri [i av=nd \n apropiere un p`-
m =nt fertil, cultivat ast`zi cu planta]ii \ntinse de po m i
fructiferi, oferind roade bogate de l` m=i, banane [i portocale.
Lacul avea
20 k m lungi me [i 10 k m l`]i me, fiind bogat \n ap`, iar zona
fiind deschis`, v=ntul \l agita deter m in=nd valuri m ari \n ti
m p de furtun`. N u era pri m a confruntare pe via]` [i pe
m oarte a Apostolilor cu talazurile \nfuriate ale Tiberiadei, care
\n condi]ii de soare [i de lini[te, constit uia pentru pescari o
bogat` surs` de pe[te. Sfintele Evanghelii ne arat` c` Iisus
Domnul a mai potolit [i cu alt prilej furia valurilor care a m
enin]au via]a A postolilor (M atei 8, 23-27). Aceea[i \nt= mplare
dra matic` se repet`, \ns` \n alte \ mprejur`ri [i cu alte ele mente.
Am v`zut din relatarea Sfintelor E vanghelii c` A postolii
\mbarca]i pornir` pe valurile apei de cu seara. Era dup` apusul
soarelui ca m pe la ora 18. |n condi]ii nor m ale traversarea
locului se f`cea \n 2-3 ore. | n relatarea Sfintelor Evanghelii
apare \ns` o nepotrivire \n leg`tur` cu locul de destina]ie. U
n evanghelist spune c` trebuiau s` ajung` la Capernau m, altul
c` la Betsaida G alileii. |n fond nu este nici o nepotrivire,
fiindc` m ai \nt=i trebuia s` debarci \n Capernau m, iar de aici
p=n` la Betsaida, de unde erau originari Si mon Petru, Andrei
[i Filip, distan]a era
foarte mic`.
Capitolul unu
238
A p ari]ia furtunii pe lac cu talazurile spu m eg=nde
izbeau corabia din toate p`r]ile, \ mpiedic=nd-o s` \nainteze.
Timpul trecea pe nesi m]ite, \nc=t intraser` \n a patra straj` a
nop]ii. Evreii au luat de la ro m ani, din ti m pul lui Po m pei
(64 –63 \n. H s),
\mp`r]irea nop]ii \n patru str`ji de c=te trei ore. | n timpurile
mai vechi, evreii nu m`rau trei str`ji: straja de sear`, de noapte
[i de diminea]`. Dup` ro mani cele 12 ore ale nop]ii erau \
mp`r]ite \n 4 str`ji, fiecare straj` av=nd trei ore. Corabia
Apostolilor, \n lupt` cu furia valurilor, nu reu[ea s` \nainteze
spre destina]ie, \nc=t
straja a patra \i prinse chiar \n m ijlocul lacului. Straja a patra
era
\ntre orele 3-6 di minea]a. O noapte \ntreag`, ne spune
Evanghelia,
Domnul,nu au la
care mers mai mult
\nceput st`teadepe25-30
]`r m,deneav=nd
stadii, adic` ca m
corabie, se5
folose[te de puterea Sa du mnezeiasc` [i merge pe mare ca pea
k m, ju m`tate de dru m. [i cu toate acestea [ansa lor de
ajungeAjung=nd
uscat. la mal este foarte\nnesigur`.
la locul ..
care Apostolii se luptau cu valurile
furioase ale m`rii dezl`n]uite, de[i la \nceput dorea s` treac` pe
l=ng` ei, pentru a ajunge la ]`r m, totu[i nu-i putea l`sa \n p`r`sire.
Z `ri nd u-l pri n t re val uril e sp u m eg = nd e, nu-l recun o sc [i
\nspì m =nta]i tot m ai m ult, consider` c` este n`luc`. Tulburarea
lor se a mplific` mai mult, g=ndindu-se c` n`luca le preveste[te
moartea... Dar toc mai \n aceste clipe, c=nd v`d spulberat` orice
[ans` de salvare, o voce venit` parc` dintr-o alt` lu m e, \i
\ncurajeaz`, asigur=ndu-i c` valurile care-i a menin]au cu pieirea
nu le va mai putea face nici un rù, c` pe deasupra lor se afl`
tocmai El, Domnul [i Salvatorul lor. Apostolii au auzit doar vocea
ce li se adresa. Nu au putut vedea \n \ntunericul nop]ii [i persoana
Lui. De aceea, pentru a avea mai mult` siguran]`, Apostolul Pe-
tru \i cere D o m nului s` m earg` [i el pe m are. O cere \ns`
condi]ionat: „ Dac` e[ti tu...“. Nu avea siguran]` deplin`. Cerea
neap`rat proba... De aceea, c=nd Domnul \l chea m` al`turi de El,
truditul cor`bier epuizat [i obsedat de vuietul sinistru al v=ntului,
cade cople[it sub furia lor. | n disperarea mor]ii \ns` s-ar fi prins
de orice firicel de pai. Aceasta este psihologia general` a tuturor
celor care \[i v`d moartea prin \nnec. Instinctul disperat al vie]ii
\i oblig` s` \ncerce orice solu]ie. Iar solu]ia lui Petru era
Domnul!... Lui i se adreseaz` \n dezn`dejdea pierii sale, spun=nd
parc` \n oftatul profund al ini mii: „acu m f` Domne totul, eu nu
m ai pot ni m ic!“... Salv=ndu-l, \nv`]`torul m ustr` cu bl=nde]e
pu]in`tatea credin]ei A postolului. Iar c=nd D om nul \ m preun` cu
Apostolul pe care \l ]inea de m=n` se urc` \n corabie, furtuna se
lini[te[te [i corabia ajunge cu bine la mal. Apostolii r` m=n \ns`
239
ului]i v`z=nd aceast` minune. Cu o zi \nainte au avut prilejul s`
asiste la m inunea \n m ul]irii p=inilor. D ar atunci nu au \
n]eles nimic, „fiindc` ini ma lor a fost \ mpietrit`“. Nu au avut
nici un fel de reac]ie [i de sensibilitate la tot ceea ce pe al]ii i-a
cople[it. Era parc` necesar` aceast` minune pentru ei, ca s` si mt`
„pe pielea lor“ [i s` vad` cu m Dumnezeu lucreaz` la via]a lor.
Abia acu m s-au pro[ternut la picioarele lui Iisus, ca \nsu[i \n
fa]a lui Dum- nezeu, m`rturisind c` Cel ce i-a scos din iadul
talazurilor mor]ii este „Fiul lui Dumnezeu“. |m pietrirea ini m
ii lor de alt` dat` s-a risipit atunci c=nd lu mina Duhului le-a
ar`tat c` \nv`]`torul lor, pe care m ul]i m ea voia s`-l fac` rege
p` m =ntesc, este Fiul lui Dumnezeu, a c`rui \ mp`r`]ie
spiritual` [i ve[nic` este cu totul alta dec=t cea pe care vroiau
ei s` o \ntronizeze \n vre melnicia acestei lu mi. Acela[i Duh \i
va lu mina ceva mai t=rziu, la Cezarea
lui Filip, credin]a lui Petru, c=nd m `rturise[te \n nu m
ele Apostolilor c` Iisus este „ Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui
viu“ ( M atei 16, 16–17). A ceast` ilu m inare a D uhului prin
care a m `rturisit cu credin]` puternic` du m nezeirea lui
Iisus, va co mpensa pu]in`tatea credin]ei lui, ca rezultat al firii
sale slabe
\n confruntarea pe via]` [i pe m oarte, o noapte \ntreag`,
C=nd a avut loc minunea u mbl`rii Domnului pe mare? (
Dup`
m inunea \n m ul]irii p=inilor). |n ce categorie de m inuni
se
\ncadreaz` acestea? ( |n minuni asupra naturii). De ce
Apostolul
Petru a c`zut victi m` furiei valurilor? ( Datorit` credin]ei sale
\ndoielnice). D e ce A postolii au r` m as ui m i]i c=nd au
v`zut m inunea opririi furtunii, c=nd D om nul a intrat \n
corabia lor?
(Fiindc`, de[i au v`zut m inunea \n m ul]irii p=inilor, ini m a lor
a r`mas \ mpietrit`). Acu m \ns` au si m]it „pe pielea lor“
minunea salvatoare). Cum au m`rturisit ei c` Iisus este Fiul lui
Dumne- zeu? ( Pro[ ter n= ndu-se la p` m =nt c u m ult`
e vla vie, ca \n rug`ciunile adresate lui Dumnezeu). Cine le-a \
8. Aplicarea
|nt= m plarea din noaptea zbuciu m at` pe care au trìt-o Sfin]ii
Apostoli \n lupt` cu furtuna dezl`n]uit` de pe lacul Ghenizaret o
Capitolul unu
240
trì m [i noi, fiindc` via]a nu ne ofer` nu mai zile lu minoase, ci
[i nop]i \ntunecate, cu c`deri, a m enin]`ri [i dezn`dejdi... D
ar niciodat` s` nu ne pierde m credin]a, fiindc` Domnul ne-a
asigurat c` „nu ne va l`sa, nici nu ne va p`r`si“ ( Evrei 13, 5),
„c` va fi cu noi p=n` la sf=r[itul veacurilor“ ( M atei 28, 20), [i
„totdeauna s`
\ndr`zni m, c` El a biruit lu mea“ (Ioan 16, 33). Sunt vrednice
de
-
re]inut versurile unui poet cre[tin, care ne \ndea mn` s` nu ne
pierde m niciodat` credin]a: „ Nu e[ti \nvins c=t ti mp credin]a
/ N u ]i-ai schi m bat [i nu s-a stins, / Credin]a iar`[i te ridic`, /
Po]i fi c`zut, dar nu \nvins“ ( Traian Dorz).
Minunea vindec`rii celor zece lepro[i


Este cunoscut faptul c` locuitorii }`rii Sfinte aveau obliga]ia s`
mearg` de Pa[ti la Ierusali m, la cetatea sf=nt` a lui David unde
str`lucea [i Casa Domnului. Sa marinenii nu f`ceau \ns` acest
dru m . E i [i-au construit un alt te m plu pe m untele G arizi
m . D u[ m `nia dintre ei dateaz` din 722 \n. H s. c=nd, dup`
solia asirian` s-a considerat c` sa marinenii au \ mpru mutat
multe din practicile religioase ale acestora, \nc=t s-au ab`tut de
la credin]a
[i datinile str`bune. Se tratau reciproc nu nu mai cu rezerv` [i
indiferen]`, ci [i cu du[ m`nie. C=nd un locuitor din Galileea
dorea s` mearg` \n Iudeea, ocolea prin Pereea, de[i dru mul
cel mai scurt era prin Sa maria. Evitau orice fel de leg`tur` [i
contact.
|ntr-o astfel de situa]ie se afla [i M =ntuitorul, \n dru m spre
Ieru- sali m, unde mergea pentru a s`rb`tori acolo Pa[tile. Era
ulti mul Pa[te pe p` m =nt. Se afla \n fa]a jertfei Sale m
=ntuitoare. Afl=ndu-se \ntr-un sat dintre Galileea [i Sa maria
este \nt= mpinat de zece lepro[i care-i cereau vindecarea.
241
Vom vedea \n continuare minunea vindec`rii celor 10 lepro[i,
precu m [i ur m`rile ce au avut loc cu acest prilej.

Textul pericopei „...intr=nd \ntr-un sat, L-au \nt= mpinat
zece b`rba]i lepro[i care au stat departe. {i ei [i-au ridicat
glasul
zic=nd: Iisuse, |nv`]`torule, miluie[te-ne! {i v`z=ndu-i, El le-a
zis: M e rge]i [i ar`ta]i-v` preo]ilor. {i a fost c`-n ti m p ce
ei mergeau, s-au cur`]it. Iar unul din ei, v`z=nd c` s-a vindecat,
s-a
\ntors sl`vindu- L cu glas m are pe D u m nezeu. {i a c`zut
la picioarele Lui, cu fa]a la p` m =nt, m ul]u m indu-I. {i acela
era samarinean. {i r`spunz=nd Iisus, a zis: Oare nu zece s-au
cur`]it? Cei nou` unde sunt? Nu s-a g`sit s` se \ntoarc` s`-I dea
slav` lui Dumnezeu dec=t nu mai acesta, care e de alt nea m?
{i i-a zis: Scoal`-te [i du-te; credin]a ta te-a m=ntuit“ ( Luca
17, 12–19).
Explicarea textului: |nainte de a vedea i m portan]a m

inunii, se cuvine s` lu` m la cuno[tin]` despre lepr` ca boal`
dezastruos de grea. Este boal` de piele care se extinde pe tot
corpul sub
for m a unor u m fl`turi, care se prefac \n r`ni. B olnavul
se desco mpunea, c`z=ndu-i unghiile [i degetele, iar nasul [i
urechile
i se uscau. |n cele din ur m` leprosul murea \n chinuri
groaznice. Fiind boal` contagioas` s-au luat m`suri de ap`rare.
„ Cel ce are aceast` boal` era ]inut cu hainele sf=[iate, cu capul
descoperit,
\nvelit p=n` la buze, [i strig=nd: necurat! necurat! A flat sub
do m ina]ia bolii, lepro[ii trìau \n izolare, undeva \n afara
cet`]ii...“ ( Leviticul 13, 45–46). Exist` [i lepra alb`,
manifestat` prin pl`gi albe insensibile. A ceasta era
necontagioas` [i vindecabil`. Lepra tuberculoas` nu era \ns`
vindecabil`. Dac` se
\nt= mpla ca unul dintre ei s` se cur`]easc`, trebuia s` se
arate preotului spre a aduce jertf` de cur`]ie, [i pentru a fi
declarat
s`n`tos, put=nd s`-[i trìasc` via]a \n co muniunea se menilor
sì (Leviticul cap. 14). D e aici vede m c` lepra la evrei era
socotit` nu nu mai o boal` trupesc` ci [i o boal` sufleteasc`,
consecin]` a p`catului. Pentru acest motiv erau prev`zute
ritualurile de cur`]ie.
|n desn`dejdea [i suferin]a lor cei zece lepro[i care L-au
\nt= m pinat pe M =ntuitorul s-au unit uit=nd de deosebirea
lor
etnic`. Boala, suferin]a [i necazul i-a \nfr`]it pe oa meni mai
mult dec=t i-a desp`r]it \nvr`jbirea de nea m.
Capitolul unu
242
Cer=nd \ndurarea lui Iisus, Domnul nu le cere nici credin]`
[i nici nu \ntreprinde cu ei un dialog. L e acord` vindecarea,
declar=ndu-i ap]i s` convie]uiasc` \n co m unitate, al`turi de
sem enii lor.
Exista concep]ia potrivit c`reia lepra fiind o boal` at=t de
grea, nu mai Dumnezeu poate aduce vindecarea. C=nd Nee
man, conduc`torul o[tirii regelui Siriei, este tri mis cu scrisori
c`tre regele lui Israel, acesta indignat excla m`: „Au doar` eu sunt
Dum- nezeu ca s` o mor [i s` fac viu?“. Iar Dumnezeu a
vindecat lepra
lui Nee man prin proorocul Elisei... (I V Regi 5, 1–15). A[a
ne explic` m faptul c` nu mai unul din cei zece vindeca]i „s-a \
ntors cu glas mare sl`vind pe Dumnezeu [i a c`zut cu fa]a la
picioarele
lui Iisus, mul]u mindu-I“. {i-a dat sea ma sa marineanul lepros
de alt` dat` c` Iisus este Dumnezeu, fiindc` nu mai Dumnezeu
poa-
te vindeca lepra. {i I-a mul]u mit cu recuno[tin]`. De fapt M
=n- tuitorul \nsu[i a ac]ionat ca Dumnezeu, [i \ntr-un alt caz \n
care a vindecat de lepr`: „...{i odat`, c=nd era \ntr-una din
cet`]i, iat`
un o m era plin de lepr` [i v`z=nd pe Iisus a c`zut pe fa]a sa [i
s-a
rugat Lui, zic=nd Lui: D oam ne, de vei vrea po]i s` m `
cur`]e[ti.
{ i \n tin z = nd Iis us m =n a , s -a atin s de el zic =n d: V
o i esc .
Cur`]e[te-te. {i \ndat` lepra s-a dus de la el...“ ( Luca 5, 12–14).
Revenind \ns` la cei zece lepro[i, ne apare izbitoarea \ntrebare
pus` de Iisus– Dumnezeu sa marineanului recunosc`tor: „ Dar
cei nou` unde sunt?“.
Iat` [i aspectul moral al vindec`rii celor zece lepro[i: recu-
no[tin]a. C ei vindeca]i au fost zece. D ar nu m ai unul vine
s` m ul]u m esc` lui D u m nezeu pentru salvarea lui. {i acesta
era sa m arinean. A ceasta \nsea m n` c` binefacerea [i
recuno[tin]a
trebuie s` \ntreac` nu nu mai ura dintre nea muri, ci [i
indiferen]a [i uitarea. Vede m la tot pasul oa meni care pentru
diferite nevoi cer cu insisten]` ajutorul se menului sù, [i chiar
pro mit sole mn recuno[tin]a. Dar dup` ce \[i \ mplinesc dorin]a,
uit` prea repede de binef`c`torul lor. Pe drept cuv=nt putea
spune poetul {t. O. Iosif, depl=ng=nd cu a mar lipsa de
recuno[tin]` dintre oa meni:
„ R ecuno[tin]a este o floare scu m p`, / C e tainic` \n ini
mi
\nflore[te; / Dar unii o s`desc doar ca s-o rup`. / Se mir` apoi c`
biata, ve[teje[te“.
Facerea de bine este mai mult legat` de ingratitudine
atunci c=nd este lovit` cu ostilitate. |n loc de recuno[tin]`,
binefacerea
este ur mat` de multe ori de du[ m`nie [i ur`. A[a se
cunoa[te faptul c` sl`b`nogul de la Vitezda, vindecat de Iisus
dup` 38 de ani de suferin]`, \n loc s`-I m ul]u m easc`, \l
arat` Iudeilor
243
prigonitori care vroiau s`- L omoare pe Iisus c` f`cea vindec`ri
s= mb`ta (Ioan 5, 15–16).
D ar m ai devreme sau m ai t=rziu via]a se r`zbun`
asupra nelegiuirilor o mene[ti; de aceea ne spune un proverb
c` „nu e bine s` dai cu piatra \n f=nt=na care ]i-a dat ap`...“.
Cum a vindecat M =ntuitorul pe cei zece lepro[i? (I-a vindecat
prin cuv=nt). Au recunoscut ei puterea lui Dumnezeu \nainte
de a fi vindeca]i? ( Ei [tiau c` lepra este o boal` at=t de grea, \
nc=t numai Dumnezeu o poate vindeca). De ce Iisus nu le-a
cerut proba credin]ei, ca \n cele mai multe cazuri? ( Din
adresarea lor [i-a dat sea ma c` posed` credin] `. De fapt dup` ce
sa marineanul vindecat
\i mul]u me[te lui Iisus, Domnul \i spune: „ mergi \n pace,
credin]a ta te-a m=ntuit“). Care este aspectul moral al acestei
minuni? (Pe de o parte recuno[tin]a sa marineanului fa]` de
marea binefacere pr i m it `, i a r p e d e a lt ` pa r t e, l ip sa d e
r ecu n o [ t i n ] `, s a u
ingratitudinea celor nou`, care prea repede au uitat de Binef`-
c`torul lor). Raport=nd pe 1 la 9, ce pute m conchide cu privire
la
via]a noastr` co m unitar`? ( D ispropor]ia existent` \n rela]iile
dintre oa meni privind binefacerea [i
recuno[tin]a).
8. Aplicarea
Urm=nd exe mplul de recuno[tin]` al sa marineanului vindecat
de lepr`, se cuvine s` ar`t` m [i noi recuno[tin]` tuturor
binef`c`torilor no[tri.
|n pri mul r=nd lui Dumnezeu, fiindc` „ toat` darea cea
bun` [i tot darul des`v=r[it de sus este, pogor=ndu-se de la
P`rintele
luminilor“ (Iacob 1, 17).
|n al doilea r=nd fa]` de p`rin]ii no[tri trupe[ti care vegheaz`
per manent la via]a noastr`. Porunca du mnezeiasc` ne \ndea
mn`
\n acest sens: „ Cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta, ca s`-]i fie
]ie bine [i s` trìe[ti m ul]i ani pe p` m
=nt“.
|n al treilea r=nd dasc`lilor care ne lu mineaz` mintea [i ne
deschid un dru m \n via]`. La fel, cinstitelor fe]e biserice[ti
care se roag` pentru noi [i vegheaz` la m=ntuirea noastr`. La
aceasta ne \ndea mn` [i porunca a III-a bisericeasc`.
Vom fi agrea]i de to]i oa menii dac` pentru orice binefacere
ce ni s-a f`cut sau pentru orice serviciu, fie el c=t de mic, vo m
[ti s` spune m „mul]u mesc“. Prin aceasta vo m cultiva bunele
noastre
Capitolul unu
244
-
si m ]` m inte, gra]ie faptului c` vo m duce \n societate o via]`
civilizat`.
Vindecarea sl`b`nogului de la Vitezda


Lu=nd trup o menesc, M=ntuitorul a trìt printre oa meni ase
menea lor, hr`nindu-se ca ei, \ mbr`c=ndu-se ca ei, locuind \n
acelea[i case, muncind al`turi de ei, respect=nd bunele lor
obiceiuri, sau
corect=nd pe cele care nu sunt dup` voia lui Dumnezeu.
{i cu m de pa[ti se adunau din toate p`r]ile la te mplul
din Ierusali m, spre a aduce cinstire lui Dumnezeu, M =ntuitorul
a fost [i El al`turi de ei. |n toate \ m prejur`rile [i cu toate
ocaziile nu
i-a sc`pat Domnului nici o situa]ie de a-i \nv`]a pe oa meni
voia lui Dumnezeu, [i \n acela[i ti mp, t` m`duindu-le
neputin]ele care
le ]ineau via]a \ntr-o izolare vitreg`, iar existen]a cople[it` \ntr-o
chinuitoare ap`sare.

Sf=nta Evanghelie ne arat` modul \n care M=ntuitorul vindec`
un sl`b`nog de la sc`ld`toarea Vitezda \n zi de sabat.

Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de la
Ioan 5, 1–15.
Explicarea textului Din textul pericopei vede m c` fa]` de alte
cazuri, M=ntuitorul acord` vindecarea sl`b`nogului \n ur ma unui
dialog scurt, f`r` a-i cere credin]` [i f`r` a avea expri mat`
dorin]a expres` a suferindului. Erau 38 de ani de suferin]`
ap`s`toare...
245
Cine nu [i-ar dori s`n`tatea?! Cine nu ar vrea s` fie \n r=nd cu
ceilal]i oa meni?! Cui i-ar pl`cea s` stea i mobilizat \n patul
sù, mistuit de durere?! Nu [i-a g`sit \n 38 de ani o mul care s`-l
arunce
\n sc`ld`toare [i cine [tie c=nd s-ar fi ivit [i dac` s-ar fi ivit?!
Poate s-a [i \nrìt privind cu invidie ti m p de 38 de ani cu m
al]ii se vindec`, iar el r` m=ne \n aceea[i a[teptare oarb`.
Sufocat de
r`bdarea devenit` obi[nuin]` obsedant`, i-a disp`rut poate orice
raz` de speran]`, \nc=t parc` nu-i mai r` m=ne ni mic mai bun de
f`cut dec=t s` a[tepte \n continuare... Iisus a v`zut \n via]a lui
toat` aceast` dra m atic` destr` m are a firii [i de aceea \i
red` pro m pt s`n`tatea. A poi, Iisus \l p`r`se[te. {i-a \
ndeplinit m isiunea.
D e acu m va ur m a s m inteala potrivnicilor. L -a
vindecat s=mb`ta. Sl`b`nogul [i-a luat, la porunca lui Iisus,
patul \n zi de
sabat, [i nu avea voie s` fac` acest lucru, ziceau iudeii, care
respectau cu mult` rigurozitate ziua de odihn`. Legea odihnei
sau sabatul este porunca lui Iahve. Dumnezeu \nsu[i s-a
odihnit. Cine nu o respect` este vrednic de moarte. {i nici nu
era cru]at. Ei duceau \ns` \ mplinirea poruncii de multe ori
p=n` la absurd. Faptul c` nu era per mis s` ari, s` sapi, sau s`
recoltezi \n ziua
sabatului este de \n]eles. Dar a nu dep`[i un anu me dru m, un
anu m e teritoriu, sau [i m ai m ult, interdic]ia de a intra \ntr-un
lan de gr=u ca rup=nd spice s`-]i ast= mperi foa mea, a nu-]i
lega o ran` p=n` la apusul soarelui, a nu face nici chiar un nod
la a]`, a
nu scrie nici chiar dou` litere, a nu aprinde focul, sau a nu
m=nca nici oul pe care gìna \l f`cea \n ziua sabatului, cu m
spunea unul din m arii rabini, sunt interpret`ri ale zilei de
odihn` greu de
\n]eles. Ele nu \l salveaz`, ci \l subjug` pe credincios. Fac din
sabat o obsesie care \nchide spiritul, o \ mplinire a literei care
ucide...
Cunosc=nd probabil rigorile Legii, sl`b`nogul vindecat caut`
s` se disculpe, pun=nd \ns` vina pe Iisus, lovind toc m ai \n
Binef`c`torul sù. Vine chiar cu ini]iativa de a- L de masca
pe Iisus, dup` ce re\nt=lnindu- L, L-a recunoscut \n te mplu. Nu
nu mai de tea m a legii, sau a reprezentan]ilor ei a ]inut s`- L
arate pe Iisus... Era totu[i un suflet \nnegrit de rùtate. Faptul
c` Iisus \i
atrage aten]ia s` nu mai p`c`tuiasc`, ca s` nu-i fie ceva mai rù,
indic` faptul c` asupra vie]ii [i con[tiin]ei sale ap`sau cine [tie
ce p`cate grele. Iisus le-a sesizat prin atot[tiin]a Sa du
mnezeiasc`. Voia s`-i redea [i s`n`tatea sufletului, s`-l fac` fiu
al \ mp`r`]iei pe care El o propov`duia. O raz ` de lu min` bate \
ns` la u[a unei
ini mi z`vor=te... El a r` mas \nchistat \n p`catul l ui. {i nu e
de mirare c` tradi]ia [i unii P`rin]i ai Bisericii ne spun c` toc
mai el
Capitolul unu
246
ar fi fost acela care \n ti mpul judec`rii lui Iisus L-ar fi lovit,
fiindc` i s-a p`rut c` Iisus, care vorbea cu de mnitatea
nevinov`]iei Sale, nu acord` suficient respect marelui preot...
Dac` a fost a[a, atunci la[itatea [i ingratitudinea r` m=n peste
veacuri dou` defecte morale ale celui vindecat cu at=ta pro
mptitudine de M =ntuitorul lu m ii.
Vindecarea f`cut` s= mb`ta a atras at=ta du[ m`nie \ mpotriva
lui Iisus, \nc=t, dup` cu m precizeaz` textul evanghelic, „de
aceea prigoneau iudeii pe Iisus [i cùtau s`- L omoare, c` f`cea
acestea s=mb`ta“ (Ioan 5, 16). Au mai fost [i alte cazuri de
vindec`ri
f`cute de Iisus s= mb`ta [i \n toate acestea a fost privit cu du[
m`nie [i ur`, fiind considerat c` nu respect`, ci \ncalc` legea lui
Dum- nezeu. Dar Iisus nu a venit s` schi mbe Legea, ci s` o \
mplineasc` (M atei 5, 17), s` o \ mplineasc`, adic` \n duhul ei.
De aceea, to]i cei dispre]ui]i [i desconsidera]i apropiindu-se
de Iisus, se v`d
elibera]i de litera ap`s`toare a legii. Iisus face ca legea lui
Dum- nezeu s` le fie favorabil`. | m plinirea legii \n duh \
nsea m n`
umanizarea ei. Potrivnicii \ns` nu L-au \n]eles. Nu voiau s`- L
\n]eleag`. |l priveau cu invidie [i rùtate, fiindc` era Salvatorul
m ul]i m ii ]inut` de ei \n \ntuneric. D e[i nu-l puteau co m
bate, cùtau totu[i s`- L om oare...
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a vindec`rii sl`b`nogului de la sc`ld`toarea
Vitezda se cite[te la sfin]irea apei, fiindc` ea a minte[te de \
ngerul Domnului care se cobora [i sfin]ea apa Vitezdei. Ea
constituie \n acela[i ti mp [i pericopa Duminicii a I V-a dup`
Pa[ti.

Se vor ar`ta [i celelalte cazuri de vindec`ri s`v=r[ite de M
=ntuitorul nostru Iisus H ristos s= m b`ta, analiz=ndu-se
atitudinea du[ m`noas` a potrivnicilor.

--
247
|nvierea fiului v`duvei din Nain
1. Organizarea
la intrarea
pentru\n lec]ie
clas`

Dintre minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul asupra oa menilor,
cele prin care [i-a ar`tat puterea Sa du mnezeiasc` de st`p=n
asupra vie]ii [i a m or]ii sunt \nvierile din m or]i. A cestea
sunt trei:
\nvierea fiicei lui Iair, \nvierea fiului v`duvei din Nain [i \
nvierea lui Laz`r.

|n cele ce ur meaz` ne vo m referi la \nvierea fiului v`duvei
din
Nain.

Textul pericopei „{i dup` aceea, s-a dus \ntr-o cetate nu mit`
Nain [i cu El \m preun` m ergeau [i ucenicii Lui [i m ult` m
ul]i- m e. Iar c=nd s-a apropiat de poarta cet`]ii, iat` scoteau un
m ort, singurul copil al mamei sale, [i ea era v`duv`, [i mul]i
me mare din cetate era cu ea. {i v`z=nd-o Domnul, I s-a f`cut
mil` de ea [i i-a zis: Nu pl=nge! {i apropiindu-Se, S-a atins de
sicriu, iar
cei cel duceau s-au oprit. {i a zis: Tinere, ]ie \]i zic, scoal`-te.
{i s-a ridicat mortul [i a \nceput s` vorbeasc` [i l-a dat mamei
lui.
{i fric` i-a cuprins pe to]i [i sl`veau pe D u m nezeu,
zic=nd: P r ooroc m are s-a ridicat \ntre noi [i D um nezeu a
cercetat pe poporul Sù“ ( Luca 7, 11–16).
Explicarea textului Dup` cu m vede m din pericopa

evanghelic`, M =ntuitorul se afla \ m preun` cu sfin]ii A postoli
\n localitatea Nain, un sat apropiat de muntele Tabor din
Galilea. Textul \l prezint` pe Iisus Hristos \n fa]a mor]ii. El,
Dumnezeu adev`rat, Principiul vie]ii, care a venit ca „oile sale
s` aib` via]`, [i \nc`
din bel[ug s` aibe“ (Ioan 10, 10), acu m se afl` \n fa]a mor]ii
necru]`toare. Vede m adesea \n poze moartea \nf`]i[at` sub for
ma unui schelet, av=nd \n m=n` o coas`. Explica]ia este u[or de
dat, dac` ne g=ndi m la faptul c` moartea sub for ma
scheletului, \i
Capitolul unu
248
lipsesc \n \ntregi me organele de si m]. Neav=nd nici o si m]ire,
ea nu poate avea nici o atitudine binevoitoare fa]` de ni meni.
Nu cru]` pe ni meni. Secer` via]a o meneasc` de la leag`n,
p=n` la ad=nci b`tr=ne]e. Este f`r` nici o m il`, lu=nd copii de
la p`rin]i, sau l`s=ndu-i pe ace[tia orfani [i dezorienta]i...
Desparte so]ul de so]ie, [i pe a m=ndoi de p`rin]ii ap`sa]i de
povara b`tr=ne]ii [i a neputin]elor... {i fiindc` nici un p`
m=ntean nu poate sc`pa de
la moarte, se spune c` ea aduce \n lu me dreptatea, \n sensul c` \
n fa]a ei to]i oa m e nii sunt egali. A t =t \ m p`ratul [i \
n]eleptul
\ncoronat \n via]` cu glorie, c=t [i cer[etorul [i ignorantul
sf=r[esc
\n acela[i p` m=nt negru, u med [i
rece...
Hristos a venit \ns` \n lu me ca s` restabileasc` menirea,
sau destinul o mului. {i aceasta nu este moartea, ci via]a. Omul
nu a fost creat pentru moarte, ci pentru via]`, fiindc` P`rintele
sù este D u m nezeul V ie]ii [i nu a l m or]ii. M o artea este
r`splata p`catului ( Romani 6, 23), iar p`catul nu corespunde
firii u mane, e o boal` a ei, care finalizeaz` \n moarte. De
aceea, m=ntuirea pe care o aduce Hristos \n lu me se refer` toc
mai la izb`virea noastr` din p`cat [i din moarte. Prin El noi
dob=ndi m co municare ve[nic` cu via]a lui Dumnezeu. „ El s-a
f`cut pentru noi p`cat, pentru ca
noi s` ne face m \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu \ntru el“ (II Corin-
teni 5, 21). Pentru acest motiv, Domnul nu putea trece
indiferent pe l=ng` cortegiul mortuar care desp`r]ea un t=n`r de
mama lui. Iar aceasta era v`duv`. |n mod firesc orice
desp`r]ire na[te regret, precu m co muniunea aduce \n sufletul
oa menilor bucurie... Dar atunci c=nd odat` cu desp`r]irea \]i vezi
ruinat` orice speran]`,
regretul se transfor m` \n triste]e [i disperare, iar aceasta la r=ndul
ei se materializeaz` \n lacri mile dezn`dejdii. Domului i s-a
f`cut mil` de biata v`duv`, fiindc` a descifrat \n lacri mile ei \
ntregul gol sufletesc al dezn`dejdii care \i \nchidea orice orizont
lu minos al vie]ii. O m=ng=ie spun=ndu-i: „nu mai pl=nge!“
Altfel zic=nd: acu m ]i-a sosit salvarea! {i vor vedea to]i [i vor
\n]elege c` El este „\nvierea [i via]a“ (Ioan 11, 25). De aceea,
f`r` a mai z`bovi Domnul se adreseaz` t=n`rului mort \ntr-o for
m` poruncitoare:
„Tinere, ]ie \]i zic: Scoal`-te“. {i minunea s-a produs spre ui
mirea tuturor. Prin porunca lui adresat` mortului, Hristos
Domnul a ar`tat c` El este St`p=nul vie]ii [i al m or]ii. D
esigur, au m ai fost multe cazuri de moarte, dar Iisus a s`v=r[it
doar trei \nvieri. De ce nu mai at=tea? Fiindc` El avea s` \
nving` p`catul [i moartea prin Jertfa Sa, deschiz=nd o m ului
perspectiva vie]ii ve[nice.
Prin aceste trei minuni vroia doar s` anticipeze \nvierea lor
prin co m uniunea cu E l. V r oia s` le de m onstreze c` E l
este
„\nvierea [i via]a“, c` El este „calea, adev`rul [i via]a“ (Ioan
249
14, 6), calea care duce la Tat`l, spre o ve[nic` co muniune cu
El, zdrobind barierele mor]ii.
Faptul c` M =ntuitorul \i spune mortului: „tinere, ]ie \]i
zic scoal`-te“, ne duce cu g=ndul [i la moartea moral` \n p`cat,
care atrage dup` sine moartea fizic`. Cuvintele Scripturii se
refer` \n mod explicit la aceast` moarte moral`, c=nd spune: „...
{tiu faptele
tale, c` ai nu me, c` trìe[ti, dar e[ti mort“ ( Apocalipsa 3, 1–
2). E vorba de moartea \n p`cat, sau de p`catul care aduce
moarte...minune, to]i au fost cuprin[i de fric` [i aduceau slav`
\nt=lnit`
T extul nec`co
lui Dumnezeu m unic` pe
a cercetat la poporul
sf=r[it c` v`z=nd
S ù, c` s-a aceast
ridicat`\ntre
ne meiai
un pro oroc mare, cu m n-a mai fost nicic=nd. Prin aceast` minune
Dumnezeu \[i arat` nu nu mai Legea [i voia Sa, ci [i bun`tatea [i
milostivirea Sa. Se cuvine s` preciz` m c` frica la care se refer`
textul c` „i-a cuprins pe to]i“ nu e tea m a sau groaza care
paralizeaz` [i ucide sufletul. Este ui m irea \n fa]a puterii [i a
bun`t`]ii lui D u m nezeu, care le u m ple sufletul de ad m ira]ie,
speran]` [i bucurie. De aceea ei „sl`veau pe Dumnezeu“ cu o
sfial` sf=nt`, cu o evlavie care le-a cople[it sufletele de \ncredere
\n bun`tatea lui Dumnezeu. Spre deosebire de tea ma celor de la
Sinai, c=nd Dumnezeu le-a dat Legea Sa, frica aceasta sf=nt` face
ca sufletul s` tresalte de bucuria co m uniunii, nu cu dreptatea, ci
cu iubirea lui Dumnezeu.
Unde a avut loc minunea \nvierii fiului unei fe mei v`duve? (|n
Nain, o localitate aflat` l=ng` muntele Taborului din Galileea).
C=te \nvieri din mor]i a s`v=r[it M=ntuitorul? ( Trei). De ce nu
mai trei? (Fiindc` prin minunea \nvierii din mor]i, Domnul dorea
doar s` anticipeze faptul c` to]i cei ce vor adera la jertfa Sa
izb`vitoare
de p`cat, prin El vor dob=ndi via]a ve[nic`, biruind p`catul [i
moartea). Ce au si m]it cei care au v`zut minunea? ( Cei care
au f o s t m a r t o r i i m i n u n i i a u t r ` i t s e n t i m e n t ul a d m i
r a ] i e i [ i recuno[tin]ei fa]` de puterea [i m ilostivirea lui
D u m nezeu rev`rsat` asupra lor; dar [i senti m entul fricii, \n
sensul ui m irii plin` de o sf=nt` [i tainic` evlavie fa]` de iubirea
lui Dumnezeu ar`tat` prin Iisus Hristos).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a \nvierii fiului v`duvei din Nain a fost
r=nduit` de Biseric` spre a fi citit` la Sf=nta Liturghie \n du
minica
Capitolul unu
250
a 20-a dup` R usalii. E a ne deter m in` s` ne analiz` m
-
via]a duhovniceasc`, pentru ca eliber=ndu-se de p`cat, s` ne
ridic` m necontenit de la moarte la via]`.
Schimbarea la fa]` a Domnului


Cum pot fi \ mp`r]ite minunile s`v=r[ite de c`tre M
=ntuitorul? (M inunile s`v=r[ite de D om nul Iisus H ristos pot
fi \ m p`r]ite \n trei: asupra firii \nconjur`toare, cu m ar fi
potolirea furtunii m`rii, prefacerea apei \n vin, uscarea s
mochinului neroditor, \n mul]irea p=inilor [i pe[tilor, pescuirea
minunat`, etc. |n al doilea r=nd, minuni s`v=r[ite asupra o
mului, precu m vindecarea bolilor de
tot felul, scoaterea de m onilor, \nvieri din m or]i. etc. |n al
treilea r=nd, sunt minunile referitoare la propria Sa persoan`).

U na din m inunile s`v=r[ite asupra propriei persoane este
[i
schimbarea Sa la fa]`. La aceasta ne vo m referi \n cele ce ur
meaz`, urm`rind textul relatat de Sfintele Evanghelii [i \n]elesul
acestei m inuni.

Prezentarea textului co m pl e t \n re l at a r ea E
va nghe li il o r sinoptice: „{i dup` [ase zile a luat Iisus cu Sine
pe Petru [i pe
Iacob [i pe Ioan, fratele lui. {i i-a dus la o parte, pe un munte
foarte \nalt“ ( M atei 17, 1) „s` se roage. {i c=nd se ruga“ ( Luca
9,
28–29) „s-a schi mbat la fa]` \naintea lor [i a str`lucit fa]a Lui
ca soarele“ ( Matei 17, 2), „iar ve[ mintele Lui s-au f`cut
str`lucitoare,
foarte albe, ca z`pada, cu m nu poate \n`lbi a[a pe p` m
=nt
251
\n`lbitorul“ ( Marcu 9, 2–3). „{i iat` vorbeau cu El doi b`rba]i,
care erau M oise [i Ilie, care ar`t=ndu-se \n slav`, vorbeau de
sf=r[itul Lui, care avea s` se \ mplineasc` \n Ierusali m. Iar Petru
[i cei ce erau cu El erau \ngreuia]i de so mn [i de[tept=ndu-se au
v`zut slava Lui [i pe cei doi b`rba]i st=nd \ mpreun` cu El“ ( Luca
9, 30–32). „{i r`spunz=nd Petru a zis lui Iisus: | nv`]`torule, bine
este s` fi m noi aici; [i s` face m trei colibe: }ie una [i lui M oise
una [i lui Ilie una. C `ci nu [tia ce s` spun`, fiindc` erau
\nspì m=nta]i“ ( M arcu 9, 5–6). „{i acestea zic=nd el, s-a f`cut
nor lu minos [i l-a u mbrit“ ( M atei 17, 5). „{i s-au spì m=ntat
c=nd a intrat \n nor“ ( Luca 9, 34). „{i iat` un glas din nor a zis:
Acesta este Fiul M eu cel iubit, \n care a m binevoit, pe El s`- L
asculta]i! {i c=nd au auzit ucenicii au c`zut cu fa]a la p` m=nt [i
s-au spì m=ntat foarte mult. Dar Iisus venind la ei [i ating=ndu-i
le zise: scula]i-v` [i nu v` te me]i! Iar ei ridic=ndu-[i ochii, nu au
v`zut pe ni meni, dec=t nu mai pe Iisus singur. {i cobor=ndu-se ei
de pe munte, Iisus le-a poruncit zic=nd: ni m`nui s` nu spune]i ce
a]i v`zut, p=n` c=nd Fiul Omului va \nvia din mor]i“ ( Matei 17,
7–9). „{i au ]inut cuv=ntul, \ntreb=ndu-se \ntre ei: ce \nsea mn` a
\nvia din mor]i?“ ( Marcu 9, 10). „{i ucenicii L-au \ntrebat zic=nd:
pentru ce dar zic c`rturarii c` trebuie s` vin` mai \nt=i Ilie? Iar
El r`spunz=nd a zis: Ilie \ntr-adev`r va veni [i va a[eza toate la
loc. Eu \ns` va zic c` Ilie a [i venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au
f`cut cu el c=te au voit; a[a [i Fiul Omului va p`ti mi de la ei.
Atunci au \n]eles ucenicii c` le-a vorbit despre Ioan Botez`torul“
(Matei 17, 10-13).
E xplicarea textului D up` cu m ne relateaz` textul

Sfintelor Evanghelii minunea schi mb`rii la fa]` a Domnului a
avut loc „pe un m unte \nalt“. Se crede c` acesta este m
untele T abor din Galileea. M =ntuitorul s-a urcat la munte ca
s` se roage \n lini[te. Nu s-a urcat singur, cu m a mai f`cut alt`
dat`, fiindc` El [tia c` se va \nt= mpla aceast` minune [i era
necesar` prezen]a a doi sau
trei martori, dup` cu m specific` Legea, pentru dovedirea unui
adev`r. El a ales pe cei trei Apostoli : Petru, Iacob [i Ioan,
deoarece ace[tia erau printre pri mii ale[i la apostolat, [i erau
inti mii Sì. A titudinea A postolilor \n ti m pul m inunii a
fost diferit`. L a
\nceput erau mole[i]i de so mn. Apoi, \n ti mpul minunii,
sufletul le-a fost inundat de o bucurie plin` de str`lucire divin`,
de care
nu s-ar mai fi desp`r]it niciodat`. De aceea [i solu]ia celor trei
colibe, propus` de unul din ei. Ar fi dorit s` r` m=n` aici pentru
ve[nicie. Au mai ap`rut \n aceast` slav` M oise [i Ilie. De
ce? Fiindc` M oise reprezint` legea, iar Ilie reprezint` pe
profe]i. Ei
Capitolul unu
252
vorbeau \ mpreun` cu Iisus despre pati ma pe care o va aduce
Mesia spre \ mplinirea Legii [i profe]ilor. Aceast` discu]ie s-a
purtat pentru a li se face cunoscut Apostolilor modul \n care |
nv`]`torul lor va izb`vi din p`cat [i din moarte nea mul o menesc.
|nt= mplarea
se petrece \n lu min` [i slav` spre a se putea \n]elege c`
Domnul va birui moartea prin \nvierea Sa.
Faptul c` M = ntuitorul le spune A postolilor s` nu spun`
nim`nui despre minunea ce au v`zut, p=n` dup` \nvierea Sa, iar
ei se \ntrebau m ira]i cu privire la \nviere, rezult` c` A postolii
nu
\n]elegeau sensul spiritual al \ m p`r`]iei m esianice, legat`
de aspectul izb`vitor al pati m ilor [i \nvierii D om nului. D e ce
oare M =ntuitorul le spune A postolilor s` nu spun` ni m `nui
despre aceast` minune p=n` dup` \nvierea Sa? Ne explic` m
u[or dac` ne g=ndi m la faptul c` mai \nainte poporul vroia s`-
L procla me rege (Ioan 6, 14). Dac` Apostolii ar fi ar`tat \n
mod expres c` El este M esia, [i c` sunt martorii str`lucirii
Lui, a slavei Sale, tot poporul era gata s`- L declare ca M esia
na]ional [i politic,
Apostolii a[a cu
r` m=n mira]i m ei \l a[teptau,
de dispari]ia lui M oise ceea
[i Ilie,ce\ntruc=t
ar fi
constituit
era o provocare
cunoscut` la adresac`reia ziua cea mare a venirii lui
profe]ia potrivit
Mrom anilorde venirea lui Ilie ( M aleahi 3, 23–24).
esia va fi precedat`
st`p=nitori...descoper` \ns` Apostolilor c` profe]ia s-a [i \ mplinit,
M=ntuitorul
[i c` Ilie a [i venit, iar A postolii \n]eleg c` \n persoana Sf\ntului
Ioan Botez`torul.
Am v`zut c` minunea schi mb`rii la fa]` a Domnului a avut
loc pe m untele T aborului. A ici [i-a ar`tat D o m nul
str`lucirea du mnezeirii \n trupul Sù. Cu privire la Sfin]ii
Apostoli, care este deosebirea dintre minunea schi mb`rii la
fa]` a Domnului [i celelalte minuni? (Spre deosebire de alte
minuni \n care v`z=nd puterea [i iubirea Domnului, Apostolii
[i-au \nt`rit convingerea c` El este M esia, \n aceast` minune
erau cuprin[i chiar [i ei, sim]ind p=n` \n str`fundul fiin]ei lor
bucuria sf=nt` a prezen]ei
lui Dumnezeu). Dup` ce M oise [i Ilie sunt lua]i \n norul l
uminos, ce voce au auzit Apostolii din nor [i ce mesaj le-a fost
trans mis? (A fost vocea lui Dumnezeu Tat`l care le-a spus: „
A cesta este Fiul meu cel iubit, \ntru care a m binevoit, de Acesta
s` asculta]i “). Cum au r` mas Apostolii c=nd au auzit glasul
P`rintelui ceresc? (Au c`zut cu fa]a la p` m=nt [i s-au spì
m=ntat foarte mult). M ai cunoa[te m o alt` situa]ie ase
m`n`toare? ( Acela[i Sf=nt Apostol
253
Ioan \n cartea Apocalipsei ne relateaz` c` v`z=nd slava cereasc`
[i ve[nic` a D om nului Iisus de-a dreapta Tat`lui, „a c`zut la
picioarele Lui ca un mort“). Ce \nsea mn` aceast` stare co
mparat` cu bucuria f`r` margini de pe Tabor? (|nsea mn` c`
Dumnezeu te cople[e[te cu bun`tatea [i iubirea Sa, dar \n
acela[i ti mp c` El r`m=ne \n slava [i str`lucirea Sa de
nep`truns).
8. Aplicarea
Schi mbarea la fa]` a Domnului ca praznic \ mp`r`tesc cu dat`
fix` este s`rb`torit` de Biseric` la 6 august. C`z=nd \n pri
ma parte a postului Ador mirii Maicii Domnului, pentru a nu
opri bucuria praznicului, \n aceast` zi se acord` dezlegare de la
pe[te
[i de la vin.
Se va c=nta troparul praznicului.
-
Se va repeta [i \nv`]a aceast` c=ntare bisericeasc`.
samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob

Convorbirea M=ntuitorului cu fe meia

|n una din catehezele precedente ne referea m la du[ m`nia
secu- lar` existent` \ntre iudei [i sa marineni. Ea se manifest ` \n
diferite for me, inclusiv pe plan religios. Iisus dep`[e[te \n
mai multe situa]ii [i \ mprejur`ri aceast` \nvr`jbire.
Capitolul unu
254
Una din acestea este [i cea prilejuit` de convorbirea cu fe meia
samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob, la care ne vo m referi \n
cele ce ur m eaz`.

Textul pericopei Se va citi textul din Evanghelia dup` Ioan 4,
5–42.
Explicarea textului |m preun` cu sfin]ii apostoli, \n dru m

spre Galileea, M =ntuitorul trece prin Sa maria. Nu o ocole[te cu
m era obiceiul iudeilor, care spre a nu se a m esteca \ntru ni
m ic cu samarinenii desconsidera]i de ei, ocoleau, merg=nd
prin Pereea. Iisus M esia nu putea ocoli \ns` pe ni meni. El a
venit s` caute oaia cea pierdut` [i s` acorde vindecare tuturor
sufletelor dobor=te
de boala p`catului, f`r` nici o deosebire. D e data aceasta
activitatea Sa mesianic` se \ndrepta spre sa maria. {i ace[ti oa
meni trebuiau s` [tie c` M esia a venit \n lu me, c` Dumnezeu \i
caut` [i nu \i las` \n p`r`sire. Aici \n Sa maria va \nt=lni
Domnul oaia cea pierdut` [i dintr-o p`c`toas` notorie va
face un lu m inat Apostol al Sù.
Era \n a miaza mare, c=nd soarele str`lucind cu putere,
storcea sudori de pe frun]ile ostenite ale c`l`torilor. F=nt=nile
de ap`, pe
c=t erau de rare, pe at=t erau de necesare, mai ales pentru c`l`torii
afla]i sub ar[i]a dogor=toare a soarelui. Iisus, ase meni oric`rui
c`l`tor ostenit de dru m , se afla \n Sa m aria, la Sihar (Siche m ),
la vechea f=nt=n` mo[tenit` ca o avere de mare pre] de la \
nsu[i patriarhul Iacob, nu mit [i Israel, de la care \[i trage nu
mele \nsu[i poporul iudeu. O femeie venind s` ia ap`, r` m=ne
foarte indignat` c=nd dru m e]ul, ostenit \n c`l`toria Sa, \i
cere ap`. N u este ne motivat` mirarea ei, fiindc` „iudeii nu
au nici un a mestec cu samarinenii“. Iudeii \i desconsiderau pe sa
marineni, fiindc` robia asirian` din 722 \n. Hs. i-a desp`r]it at=t
de mult, \nc=t sa marinenii re\ntor[i \n patria lor, erau privi]i de
iudei ca unii care [i-au
pierdut identitatea etnic` a unit`]ii mozaice, deoarece a meste-
c=ndu-se cu p`g=nii, au falsificat \ns`[i L egea lui D um
nezeu descoperit` prin M oise. Scrierile rabinilor, adic` a \
nv`]`]ilor
i u de i l or m oz a i c i , c o ns i de r a u p` c a t a m = nc a [ i a b e a
c u samarinenii. A m=nca, de pild`, p=ine de la sa marineni,
spuneau ei, este ca [i cu m ai fi m=ncat carne de porc, ceea ce era
ne\ng`duit de lege. M =ntuitorul dep`[e[ete \ns` aceast` viziune
\ngust` [i
255
du[ m`noas`. El cere fe meii s` bea ap`, iar Apostolii erau toc mai
\n cùtarea de hran` \n Sa maria.
Pe de alt` parte, sa marinenii nefiind considera]i de acela[i
nea m cu iudeii, nu aveau voie nici s` se \nchine la te m plul
din Ierusali m, de aceea [i-au ridicat ei te mplul lor pe Garizi
m. {i
\ntr-adev`r, ei au falsificat datinile str`bune, introduc=nd \n
D ecalog obligativitatea \nchin`rii la te m plul de pe m
untele G arizi m (Pr. Prof. D r. V asile M i hoc, «Predici
exegetice la du minicile de peste an» – Sibiu 2001, p.33). Dac`
ne g=ndi m la faptul c` \ntr-o legisla]ie teocratic` \nc`lcarea
unei porunci din Decalog se pedepsea cu m oartea, u[or ne d` m
sea m a ce
Dar \nse m M
dialogul na=ntuitorului
pentru sa marineni ne\nchinarea
cu fe meia la tetrece
sa marineanc` mplulde
dinunGarizi
pe plan m...
material pe unul spiritual. El va vorbi fe meii despre
ceea ce ea nu putea \n]elege, [i anu me despre apa cea vie pe care
El o va da, „[i care se va face \n el izvor de ap` care curge spre
via]` ve[nic`“. Nu a \n]eles \ns` fe meia ni mic din cuvintele lui
Iisus. Asemenea celor care vroiau s`- L aleag` pe Iisus rege fiindc`
le-a dat p=inea vie]ii de aici [i de acu m, [i fe meia se g=ndea doar
la setea trupului [i la greutatea dru mului [i a apei ce trebuia dus`
de la f=nt=na lui Iacob spre casa ei. Un lic`r de lu min` apare \n
sufletul ei dorind totu[i o alt` ap` de care s` nu mai \nseteze,
dorea s` ias` din monotonia [i de sub povara apei de p=n` acu m.
De aceea dialogul lui Iisus cu ea continu`. Ea va r` m=ne foarte
surprins` c=nd \n atot[tiin]a Sa, Iisus se refer` la via]a ei p`c`-
toas`, „c`ci cinci b`rb`]i ai avut [i pe care \l ai acu m nu-]i este
b`rbat“. Surprins` de aceast` senza]ional` descoperire, fe meia
vede c` dru me]ul care i-a cerut ap` nu este un o m oarecare, el
este prooroc. Iisus va merge \ns` mai \n ad=ncul descoperirii Sale
ar`t=ndu-i fe meii c` va veni vre mea c=nd oa menii nu se vor mai
\nchina Tat`lui nici pe G arizi m , nici \n Ierusali m , ci sub o alt`
for m ` cu totul nou`, pe care nici iudeii nu o cunosc, de[i au
pri mit Legea lui Dumnezeu. Aceasta este \nchinarea \n Duh [i \n
adev`r. Noua \nchinare se bazeaz` pe faptu l c` „ Dumnezeu este
D uh“, „ El nu locuie[te \n te m ple f`cute de m =ini o m ene[ti, nici
nu se sluje[te de m=ini o mene[ti. ... C`ci \n El trì m, ne mi[c` m
[i sunte m“ (Fapte 17, 24–28). Aceast` \nchinare \n duh este apa
cea vie la care s-a referit Iisus, fiindc` va spune El mai t=rziu:
„De \nseteaz` cineva s` vin` la M ine [i s` bea. Din p=ntecele
celui ce crede \n mine, r=uri de ap` vie vor curge... Iar aceasta a
zis despre Duhul, pe care aveau s`- L pri measc` cei ce cred \n El;
c`ci \nc` nu era dat D uhul Sf=nt, pentru c` Iisus \nc` nu se
prosl`vise“ (Ioan 7, 37–39).
Capitolul unu
256
Iat` apa duhovniceasc` pe care o oferise Iisus \nc` dintru
\nceput fe meii sa marinence [i pe care o descoper` acu m,
f`c=nd-o s` se \ntrebe dac` nu este El „ M esia, care se chea
m` Hristos. C=nd va veni acela ne va spune toate“. C=nd
Iisus \i spune c` toc mai El este, fe meia p`c`toas` de alt` dat`
devine Apostolul Domnului, care cu mult entuzias m va
m`rturisi sa marinenilor c` a g`sit pe M esia [i c` L-a cunoscut
prin aceea c` „i-a spus toate c=te a f`cut“... Ace[tia ascult=nd
cuvintele Domnului ti mp de dou` zile m`rturiseau c` au crezut
\n El nu din m`rturia fe meii,
„ci \n[ine a m auzit [i [ti m c` acesta este cu adev`rat
Hristos
M =ntuitorul lu m
ii“.
N oua \nv`]`tur` ce rezult` din convorbirea cu fe m
eia sa m arineanc` la f=nt=na lui Iacob, este „\nchinarea \n D
uh [i adev`r“. A t=t iudeii c=t [i sa m arinenii s-au \nchinat T
at`lui, aduc=ndu-I laud`, mul]u mire [i cer=ndu-I cele de
trebuin]` vie]ii
lor. Dup` „prea m`rirea“ lui Iisus, adic` dup` Jertfa [i \nvierea
Sa, va avea loc pogor=rea D uhului Sf=nt [i cei ce cred [i- L
m`rturisesc pe Hristos ca M=ntuitor al lor vor intra \n co
muniune cu Tat`l prin Duhul Sf=nt, „ Duhul vine \n ajutorul
sl`biciunilor noastre, pentru c` nu [ti m ce anu me s` ne rug` m,
[i \nsu[i Duhul
se roag` pentru noi cu suspine negrìte... se roag` pentru cei p e
care-i face sfin]i“ ( Romani 8, 26–27). Aceast` \nchinare \n
Duh se nu me[te „duhovniceasc`“ [i cuprinde \ntreaga noastr`
fiin]`,
deopotriv` sufletul [i trupul: „... |nf`]i[a]i trupurile voastre ca
pe o jertf` vie, sf=nt`, binepl`cut` lui Dumnezeu, ca \nchinarea
voastr` duhovniceasc`“ ( Romani 12, 1). Prin aceast` \nchinare
duhovniceasc` „ D um nezeul p`cii |nsu[i ne va sfin]i \
ntregi... duhul [i sufletul [i trupul s` se p`zeasc` f`r` prihan`...“
(I Tesa- loniceni 5, 23).
Ce atitudune aveau iudeii fa]` de sa marineni? ( Du[m`noas`).
A
\ m p`rt`[it M = ntuitorul atitudinea cona]ionalilor Sì fa]`
de samarineni? ( Nu a \ mp`rt`[it-o). De ce? (Fiindc` el a
venit s` m =ntuiasc` pe to]i oa m enii f`r` nici o deosebire de
nea m , de pozi]ia social`, sau de sex). Din convorbirea
M=ntuitorului cu femeia sa marineanc` cu m vede m c`
descoper` ea pe M esia cel mult a[teptat? ( M ai \nt=i fe meia \
nt=lne[te un c`l`tor oarecare, obosit, care \i cere ap` [i \i pro
mite El \n acela[i ti mp apa cea vie. Apoi, treptat ea descoper`
c` dru me]ul nu este totu[i un o m oarecare ci un prooroc, [i \n
sf=r[it \i ofer` Domnului posibilitatea de a i se descoperi El ca
M esia). Care a fost se mnul dup` care ea
257
L-a recunoscut pe Iisus ca M esia? (Faptul c` i-a spus toate c=te a
f`cut). Ce \nsea mn` aceasta? (|nsea mn` c` [i sa marinenii a[teptau
pe M esia, [i \l cuno[teau prin aceea c` ase menea unui prooroc va
[ti despre fiecare tot ceea ce a f`cut, adic` toate faptele sale). Ce
aduce Iisus Hristos nou \n privin]a co muniunii dintre o m [i Dum-
nezeu? ( M =ntuitorul aduce nou „\nchinarea \n Duh [i \n adev`r“,
necesar` deopotriv` iudeilor [i sa m arinenilor). C e \nsea m n`
\nchinare \n Duh [i \n adev`r? (|nsea mn` \nchinarea duhovni-
ceasc`, adic` p`trunderea deopotriv` a sufletului [i a trupu lui de
puterea [i lucrarea Duhului Sf=nt). Cum se realizeaz` co muniu-
nea cu D u m nezeu prin D uhul Sf=nt? ( D uhul sf=nt se roag`
\mpreun` cu duhul nostru, conduc=ndu-ne \n rug`ciunea c`tre
Tat`l, [i \n acela[i ti mp ajut=ndu-ne s` ne sfin]i m via]a). Pute m
[ ti acu m ca re este apa vi e oferi t` de M =ntuito ru l fe m ei i
samarinence [i nou` tuturor? ( Este lucrarea sfin]itoare a Duhului
\n via]a noastr`). De ce nu va mai \nseta cel ce bea aceast` ap`
vie? (Fiindc` se \ mp`rt`[e[te de via]a lui Dumnezeu care u mple
sufletul de bun`t`]ile duhovnice[ti). |nchinarea \n Duh [i adev`r
desfiin]eaz` cu mva sfin]itul loca[ de cult? ( Nu, \ntruc=t \n loca[ul
sfin]it de cult se aduce cea mai \nalt` \nchinare \n Duh [i adev`r,
prin rug`ciunea co mun`, prin predica cuv=ntului [i mai ales prin
\mp`rt`[irea din Jertfa nes=ngeroas` a cinstitelor Daruri pref`cute
prin puterea Duhului Sf=nt \n Trupul [i S=ngele Domnului).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a convorbirii M =ntuitorului cu fe m
eia samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob este r=nduit` de
Biseric` a fi citit` \n du minica a V-a dup` Pa[ti, adic` dup` jertfa
[i \nvierea Domnului, spre a ne preg`ti sufleltele ca s`- L pri
mim pe Duhul Sf=nt, ca apa cea vie care ne sfin]e[te via]a.

- T=n`rul bogat
Capitolul unu
-
258


Sfintele Evanghelii ne arat` c` la M =ntuitorul veneau multe [i
variate persoane din toate categoriile sociale. Unii veneau s`-
L ispiteasc` [i s`- L „prind` \n cuv=nt“. Al]ii veneau s`- I cear`
ajutor
\n neputin]ele [i sl`biciunile vie]ii lor sau a fa m iliei
lor.

U n caz oarecu m singular \l ofer` t=n`rul bogat, dornic s`
mo[teneasc` via]a ve[nic`, la al c`rui dialog cu M =ntuitorul

T extul pericopei „{i iat` un t=n`r venind la E l, i-a
zis:
|nv`]`torule bun, ce bine voi face ca s` a m via]a de veci? Iar El
i-a zis: ce- mi spui bun? Nimeni nu este bun, dec=t unul
Dumne- zeu; dar de voie[ti s` intri \n via]`, p`ze[te poruncile.
A zis lui: care? Iar Iisus a zis: s` nu ucizi, s` nu faci desfr=nare,
s` nu furi,
s` nu fii m`rturie mincinoas`; cinste[te pe tat`l tù [i pe mama
ta [i s` iube[ti pe aproapele tù ca pe tine \nsu]i. Zis-a lui
t=n`rul: toate acestea le-a m p`zit din tinere]ile mele. „Iar Iisus
cùt=nd la el cu drag“ ( M arcu 10, 21), i-a zis: De voie[ti s` fii
des`v=r[it, mergi, vinde-]i averile s`racilor [i vei avea co moar`
\n cer [i vino, de ur meaz` Mie. Iar t=n`rul auzind cuv=ntul s-a
dus \ntristat,
c` avea avu]ii m ulte. {i a zis Iisus ucenicilor Sì: A m in
grìesc vou`, c` anevoie va intra bogatul \n \ mp`r`]ia cerurilor.
{i iar`[i, mai lesne este s` treac` funia (c` mila) prin urechile
acului dec=t s` intre un bogat \n \ mp`r`]ia lui Dumnezeu.
Auzind ucenicii s-au ui mit foarte mult, zic=nd: dar cine poate
s` se m=ntuiasc`? Iar Iisus privind la ei, le-a zis: la oa meni
aceasta este cu neputin]`, dar la Dumnezeu toate sunt cu
putin]`“ ( M atei 19, 16-26).
T=lcuirea textului Pericopa evanghelic` ne spune c` la Iisus

venise un t=n`r bogat. Evanghelistul Luca ne spune c` era un
259
„dreg`tor“, adic` un frunta[ al poporului. Evanghelistul Marcu
ne relateaz` c` (Iisus) ie[ind \n dru m , a alergat la el unul [i,
\ngenunchind \naintea Lui, \l \ntreba zic=nd: |nv`]`torule bun,
ce bine s` fac ca s` mo[tenesc via]a ve[nic`? Dorin]a t=n`rului
se baza pe calcul. El era un spirit prag matic. Via]a de aici \i era
asigurat` [i putea trì co m od, lipsit de grija zilei de m =ine...
N u ducea lips` de ni mic... Desigur c` [tia s`-[i foloseasc`
avu]ia \n a[a fel \nc=t aceasta s`-i aduc` nu mai satisfac]ii. Era
prudent [i nu \[i co mplica via]a. Dar [i-a pus proble ma
necunoscutului dup` m oarte... S-a g=ndit desigur c` m ai t=rziu
sau m ai cur=nd via]a tihnit` de aici se va sf=r[i. {i-a dat sea
ma apoi c` aceast` via]` nu este totu[i cea adev`rat`, ci via]a
ve[nic` este f`r` sf=r[it. De aici [i \ntrebarea: ce s` fac ca s`
intru \n via]`? (\n]eleg=nd \n
via]a ve[nic` [i adev`rat`). A poi, faptul c` I s-a adresat:
„|nv`]`torule bun“ [i s-a pro[ternut la picioarele Lui, \nsea
mn` c` t=n`rul auzise de Iisus, [i a apreciat c` dincolo de calo
m niile ce I se aduceau, El este totu[i \n m`sur` s` poat` da
r`spuns
D in la
\ntrebarea: „ce s` fac?“, rezult` c` t=n`rul este bine
toate proble[i mele
inten]ionat dorniclegate de idealul
s` s`v=r[easc` [i destinul
orice u pentru a
fapte bune
man.
dob=ndi via]a ve[nic`. La iudei era r`sp=ndit` ideea c` faptele
bune sunt pl`cute lui D u m nezeu, iar p`catul este o ur=ciune
\naintea Lui. De aceea M =ntuitorul nu-i spune t=n`rului ni mic
nou, ci \i repet` poruncile cu referire la via]a se menului: s` nu
ucizi, s` nu fi desfr=nat, s` nu furi, s` nu m`rturise[ti str= mb,
cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta. Porunca a zecea o expri m`
cu \nde m nul de a „iubi pe aproapele ca pe tine \nsu]i“. N u
\nlocuie[te porunca a X-a, care prevedea s` nu pofte[ti ni mic din
ce apar]ine aproapelui, fiindc` cel ce iube[te pe se menul sù cu
ni m ic nu-l lezeaz` \n drepturile lui. T ot \n iubirea fa]` de
aproapele este i m plicat` [i iubirea fa]` de D u m nezeu. Spre
satisfac]ia bunului |nv`]`tor, t=n`rul \i r`spunde c` toate acestea
le-a p`zit \nc` din tinere]e [i \ntreab` ce-i mai lipse[te. Tinere]ea
la evrei se socotea de la v=rsta de 12 ani. Se vede c` t=n`rul era
sincer [i cinstit cu sine \nsu[i [i cu se menii din tinere]ea cea mai
fraged`. De aceea, M =ntuitorul \l prive[te cu drag, \n se mn de
apreciere [i pre]uire. D ar D om nul continu`: „dac` vrei s` fii
des`v=r[it vinde averile [i le d` s`racilor [i vei avea co moar` \n
cer, [i vino [i \ mi ur meaz`“. De aici vede m c` M =ntuitorul \i
cere mai mult dec=t prescrip]iile Legii. |i cere altruis mul total.
{i \ntruc=t s`racii nu-i vor putea r`spl`ti, Dumnezeu nu-l va l`sa
nelipsit, fiindc` \n Cartea Proverbelor este scris c` „cel ce ajut`
pe s`rac, \ mpru mut` pe Dumnezeu“. Iar r`splata lui Dumnezeu
Capitolul unu
260
va fi \n cer mult mai de pre] dec=t cea de pe p` m=nt. Acea
r`splat` va fi sigur` [i ve[nic`. Prin acest \nde mn, M =ntuitorul
se arat` consecvent \nv`]`turii [i misiunii Sale, fiindc` \nc` de la \
nceputul activit`]ii Sale i-a sf`tuit pe fiii \ mp`r`]iei s` nu-[i
adune co mori pe p` m=nt, ci \n cer, „fiindc` unde este co moara
lor, acolo este [i ini m a lor“, iar pe de alt` parte, co m orile
p` m =ntului sunt nesigure [i trec`toare ca via]a care trece \n ti
mp, ase menea ierbii c= mpului care se usuc` [i moare... Din
nefericire \ns` dialogul M =ntuitorului cu t=n`rul dornic s`
mo[teneasc` via]a ve[nic` se opre[te aici. Dorin]a entuziast` de
alt` dat` se destra m`. El era bogat [i nu putea concepe s`
renun]e la bog`]ia sa, oferind-o
s`racilor. Nici nu-[i putea \nchipui la \nceput c` cei ce doresc s`
mo[teneasc` via]a ve[nic` \n co muniunea lui Dumnezeu
trebuie s` fie, gata oric=nd s` lepede toat` avu]ia lor, ce au
pentru a intra
\n „posesia“ \ mp`r`]iei lui
Dumnezeu.
Dar pentru a \n]elege mai bine cazul t=n`rului bogat, \l vo
m compara cu va me[ul Zacheu. Asemenea t=n`rului bogat, [i
Zacheu dorea s`-l \nt=lneasc` pe Iisus. Era \ns` co mplet
dezinteresat. Nu vroia s` „negocieze“ cu Domul ni mic. El nu-[i
f`cuse nici un calcul. |n sinceritatea sa tainic`, sufletul lui s-a
deschis spre
Domnul [i l-a l`sat pe El s` lucreze la via]a lui. Iar Iisus Domnul
i-a rev`rsat \n suflet bucuria \ m p`r`]iei lui Dum nezeu. {i s-
a um plut de aceast` bucurie, \nc=t nu a trebuit Iisus s`-i
cear`
angaja m entul unei schi m b`ri de m entalitate [ i co m porta m
ent. Spre deosebire de t=n`rul bogat, care s-a m=hnit [i a
refuzat s`- L urmeze pe Iisus c=nd a auzit c` se pune condi]ia de
a renun]a la
avu]ia sa, dedic=ndu-se slujirii vie]ii celor n`p`stui]i de soart`,
Zacheu se ofer` el, d`ruindu-se acestei slujiri. T=n`rul bogat a
r`mas \n egois mul sù feroce, fiindc` nu a cunoscut adev`rata
bucurie a \ m p`r`]iei lui D u m nezeu. Z acheu \ns` a \
nlocuit egois mul de alt` dat` cu generozitatea. El avea s` confir
me ceea ce de altfel m ai \nainte M =ntuitorul \n pilde despre \ m
p`r`]ia lui D u m nezeu, ase m `n=nd-o „co m orii ascuns` \n
]arin` pe care g`sind-o a tìnuit-o [i de bucuria ei s-a dus [i
toate c=te avea le- a v=ndut [i a cu mp`rat ]arina“. La fel „\
mp`r`]ia lui Dumnezeu se asea m`n` cu un negustor, care caut`
m`rg`ritare bune. {i g`sind un m`rg`ritar de mult pre],
merg=nd a v=ndut tot ce avea [i l-a cump`rat“ ( Matei 13, 44 –
46). Iat` dou` atitudini diferite [i opuse. T=n`rul s-a \ntristat
afl=nd c` pentru a dob=ndi \ mp`r`]ia cerurilor, trebuie s`
sacrifici totul, \ncep=nd cu eul tù. Ceilal]i c=nd au aflat \
mp`r`]ia (co moara [i m`rg`ritarul) cu bucurie au v=ndut
totul [i s-au gr`bit s` intre \n posesia ei. Dincolo triste]e, aici
bucurie. D incolo p`r`sirea idealului ve[nic, aici entuzias m
ul
261
g`sirii lui. Dincolo egois mul do minant, aici lep`darea de
sine. Dincolo p`r`sirea lui Hristos, aici ur marea Lui. Dincolo
calcul, aici rodirea vie]ii Duhului.
|nv`]`tura care se desprinde din acest dialog o co m unic`
M =ntuitorul ucenicilor sì: „ mai anevoie \i este funiei s` intre
prin urechile acului, dec=t bogatul \n \ mp`r`]ia lui Dumnezeu“.
De aici vede m c` M=ntuitorul nu spune c` cel bogat nu poate
intra \n \ m p`r`]ia lui D u m nezeu, ci c` \i este cu
„anevoie“ (greutate) s` o dob=ndeasc`. El poate intra, dar nu
mai dup` ce se sub]iaz` de egois mul care \l ]ine legat de
bog`]ia sa, ase menea funiei de la corabie, a odgonului...
Foarte m ult va trebui odgonului s` se sub]ieze pentru a intra
prin urechile acului. Tot at=t de mult trebuie ca [i bogatul s`
renun]e la bog`]iile care \l
robesc, care \i do min` via]a, \nchiz=ndu-i orizontul \ mp`r`]iei
lui Dumnezeu.
Se cuvine s` face m acu m o re marc` de fond cu privire la
t=lcul cuvintelor M=ntuitorului. Anu me, nu bunurile materiale
\n sine constituie o piedic` \n calea m =ntuirii, ci sufletul \nrobit
de ele. Nu posesia lor, ci modul cu m au fost acu mulate [i cu m
sunt folosite. Au fost de-a lungul vre m ii foarte m ul]i cre[tini
boga]i, dar au [tiut s` foloseasc` avu]ia lor \n scopul m=ntuirii [i
nu al os=ndei. Ei au procedat \ntoc mai cu m i-a reco mandat M =n-
tuitorul t=n`rului: au v=ndut tot ce au avut [i \ m p`r]ind-o
s`racilor, „cu mp`r=nd-o“ co moar` \n ceruri. Pentru aceea nu mele
lor sunt scrise cu litere de aur \n calendarul sfin]eniei cre[tine.
T=n`rul bogat era sincer \n credin]a lui? ( El era sincer, \ns`
cerin]a lui era bazat` pe calcul. El ducea via]` fericit`, f`r`
lipsuri [i necazuri aici, [i dorea ca aceasta, sub alt` for m` s` se
continue
\n ve[nicie). P`zirea poruncilor e suficient` pentru m
=ntuire? (P`zirea poruncilor sau faptele bune sunt o condi]ie a
m=ntuirii, dar nu sunt suficiente. M=ntuitorul spune t=n`rului: „\
nc` una \]i mai lipse[te...“). Care este aceasta? ( Vinderea
averilor [i co moar`
\n cer). A mai r=vnit t=n`rul dup` \ mp`r`]ia cerurilor c=nd i s-a
pus \n fa]` aceast` treapt` superioar`? ( El s-a \ntristat, ca de o
cauz` pierdut`). Bog`]ia \n sine este piedic` \n calea m=ntuirii?
(Nu bunurile materiale sunt \n sine piedic` \n calea m=ntuirii, ci
m odul \n care ini m a nu este legat` de ele. D ac` le d` m
o
\ntrebuin]are egoist` pentru satisfacerea poftelor [i pati milor, ele
ne \nrobesc, dar dac` la ele face m p`rta[i pe cei s`raci, atunci le
vom deveni st`p=ni, [i vo m transfor ma bunurile noastre
trec`toare
Capitolul unu
262
\n bunuri spirituale netrec`toare. T otul depinde cu m folosi
m bunurile materiale [i cu m r=vni m dup` bunurile spirituale,
cu m [tim s` renun]` m la egois mul nostru, spre a deveni fii ai \
mp`r`]iei lui Dumnezeu).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a „t=n`rului bogat“ a fost r=nduit` s` fie
citit` la Sf=nta Liturghie \n Duminica a XII-a dup` Rusalii,
spre a ne \nv`]a c` pentru a fi cu adev`rat fii ai \ mp`r`]iei lui
Dumne- zeu se cuvine ca noi s` fi m st`p=nii bunurilor m
ateriale [i niciodat` s` nu ne l`s` m \nrobi]i de ele. Numai
a[a orizontul vie]ii ve[nice ne r` m=ne deschis spre a intra \n co
-
muniunea iubirii f`r` de sf=r[it a lui Dumnezeu, preg`tit` nou`
prin jertfa Fiului Sù.
M=ntuitorului
Femeia p`c`toas` supus` judec`]ii
|n fa]a gre[elii sau a p`catului, con[tiin]a moral` ca judec`tor
apar]in=nd sufletului o m enesc, reac]ioneaz` diferit. Pe unii \i
mustr` de multe ori prea aspru [i ap`s=ndu-i prea tare, nu-[i
mai g`sesc resursele duhovnice[ti de revenire [i \ndreptare (cu
m a fost cazul lui Iuda...). |n sufletul altora se treze[te din ador
mire [i \i aduce la „venirea \n sine“, la recunoa[terea
p`c`to[eniei, a
vinov`]iei. {i astfel apare cìn]a ca rena[tere sau regenerare
spiri-
tual`... |n sufletul altora \ns` se treze[te nu mai dup` ce li se
arat`
propria lor vinov`]ie \n mod senten]ios din partea
altora.

Un astfel de caz ne prezint` pericopa fe meii prins` \n desfr=u
[i supus` judec`]ii M =ntuitorului.
263
III. Tratarea
Judecata lui Iisus o vo m vedea parcurg=nd relatarea
pericopei:
„...{i au dus la E l c`rturarii [i fariseii pe o fe m eie prins` \
n desfr=nare [i pun=nd-o \n mijloc au zis lui: „|nv`]`torule,
aceast` femeie a fost prins` desfr=n=nd. Iar Moise a poruncit \
n lege s` le ucide m cu pietre pe unele ca acestea. Deci Tu ce
zici? {i aceasta ziceau ispitindu- L, ca s` aibe de ce s`- L \
nvinuiasc`. Iar Iisus
plec=ndu-se jos, scria cu degetul pe p` m =nt. {i st`ruind s`-
L
\ntrebe, El s-a ridicat [i a zis: cel f` r` de p`cat \ntre voi s`
arunce
\nt=i el cu piatra \n ea. {i iar`[i plec=ndu-se jos, a scris pe p`-
m=nt. Iar ei auzind [i mustra]i fiind \n cuget, ie[eau unul c=te
unul, \ncep=nd de la cei b`tr=ni, p=n` la cei din ur m`. {i a r`
mas Iisus singur [i fe meia st=nd \n mijloc. {i ridic=ndu-se
Iisus [i nev`z=nd pe ni meni, dec=t pe fe meie, i-a zis: fe meie,
unde sunt p=r=[ii tì? Nimeni nu te-a os=ndit? Iar ea a zis: ni
meni, Doamne.
{i i-a zis Iisus: nici Eu nu te os=ndesc. Du-te [i de acu m s` nu
mai p`c`tuie[ti“ (Ioan 8, 3–11).
Dup` cu m vede m c` ne relateaz` textul Sfintei Evanghelii,
o femeie a fost prins` \n desfr=u. Iar prevederile legii pentru
un
astfel de p`cat erau foarte aspre. Se prevedea c` \n cazul \n care
desfr=neaz` o fe meie ne m`ritat`, acea fe meie era pedepsit`
prin om or=rea cu pietre, iar dac` fe m eia era m `ritat`,
atunci erau omor=]i, deopotriv`, b` rbatul [i fe meia ( Leviticul
20, 10; Deute- rono m 22, 21–24). Poate c` fe meia era ne
m`ritat`, poate chiar mireas`, g`sit` necinstit` de so]ul ei, care
o de masc` ( Deutero- no m 22, 21). Iudeii ar fi o mor=t-o,
confor m prevederilor Legii, dar nu o puteau face, deoarece,
fiind sub st`p=nire ro m an`, sentin]a de conda mnare, precu m [i
executarea ei o f`ceau exclusiv
st`p=nitorii. D ar c`rturarii [i fariseii erau nesinceri. Ei doreau
mai degrab` s`-I \ntind` lui Iisus o curs` [i apoi s`- L conda mne.
Ei se a[teptau ca, fiind totdeauna bl=nd [i cu iubire, Iisus s` o
elibereze. A tunci ar fi avut prilejul s`- L conda m ne c`
este
\mpotriva prescrip]iilor legii. Dac` \ns` i-ar fi rostit sentin]a de
conda mnare, confor m legii, L-ar fi p=r=t st`p=nitorilor ro
mani c` nu respect` legile lor. Iisus nu le d` \ns` nici un
r`spuns, ci
s-a aplecat [i a scris pe nisip. Ce \nsea mn` aceast` scriere pe
nisip? Unii co mentatori spun c` ar fi si mulat, fiindc` nu [tia ce
s` le r`spund`, ur m =nd s` le dea apoi un r`spuns care s`-i
ru[ineze. Al]ii socotesc c` dat` fiind \ntrebarea pus` cu rùtate,
nu merita nici un r`spuns. Se apreciaz` apoi c` scrierea pe nisip
sau pe pere]i era un obicei practicat de greci [i de rabini, spre a
se ar`ta c` proble ma pus` \n discu]ie, nu este b`gat` \n sea m`.
Capitolul unu
264
Insist=nd \ns` potrivnicii s` pri measc` r`spunsul, Iisus le spune
c` „cel ce nu a p`c`tuit niciodat` \n via]a lui, s` ia pri mul piatra
[i s` arunce“. {i apoi din nou se pleac` [i scrie pe nisip. Ce a
scris a doua oar`? Unii spun c` toc mai aceste cuvinte. Al]ii
spun c` ar fi scris toc mai p`catele celor care conda mnau fe
meia. De ce a scris M=ntuitorul [i a doua oar` pe nisip? Un
co mentator este de p`rere c` Iisus cunosc=nd p`catele
p=r=[ilor, dac` i-ar fi
privit \n fa]a, i-ar fi pus \n dificultate [i i-ar fi provocat m ai m
ult contra Lui. I-a l`sat \ns` pe sea ma propriei lor con[tiin]e
s`-i
judece. {i a m v`zut c` textul vine cu precizarea c` „ei auzind [i
mustra]i fiind de cuget, ie[eau unul c=te unul... Cugetul care i-
a mustrat este \ns`[i con[tiin]a p`c`to[eniei lor. Ei to]i
s`v=r[iser` astfel de p`cate. Pe ale lor \ns` nu l e-au v`zut. Au
fost \n stare s` ia pietre [i s` dea \n fe meia p`c`toas` p=n` ar
fi o mor=t-o. {i erau atunci satisf`cu]i ca au \ m plinit legea...
|ntr-o astfel de
situa]ie, con[tiin]a p`c`to[eniei lor era ador m it`. D ar nu m
ai ador mit`, nu [i moart`. Ea se treze[te cu biciul ei de foc spre
a-i
judeca dup` dreptate pe cei ce cu neru[inare vedeau nu mai gre-
[eala altora... {i \n ur ma judec`]ii, sau a mustr`rii con[tiin]ei,
to]i p`r`sesc cu la[itate scena de lupt`... M =ntuitorul v`z=nd \
n
cele din ur m` fe meia singur`, a[tept=ndu-[i sentin]a, cople[it`
de vinov`]ia faptei sale, nu o os=nde[te, ci o iart`, cer=ndu-i \
ns`
\ndreptarea vie]ii ei p`c`toase.
IV. Aprecierea – Asocierea

M ai cunoa[te m [i alte cazuri ase m`n`toare de acordare din
partea M =ntuitorului a iert`rii f`r` os=nd`? (S l`b`nogul ui de la
V itezda Iisus \i spune: „iat`, te-ai f`cut s`n`tos, de acu m s`
nu m ai p`c`tuie[ti“). Ce i-a spus D om nul lui Zacheu? ( C`
„s-a f`cut m=ntuire casei“ lui. {i din acel moment via]a lui s-a
schi mbat. El a r`spl`tit \ mp`trit pe to]i aceia pe care alt`dat` i-a
nedrept`]it). C e atitudine a adoptat Iisus fa]` de fe m eia
p`c`toas`, care cìndu-se de p`cate, pl=ngea la picioarele Lui [i
cu p` rul capului i le [tergea? (Iert=nd-o, i-a l`sat \n suflet
lini[tea [i pacea con[ti-
in]ei eliberat` de p`cat). De aceea, c=nd fariseii \ntreab` de ce
Iisus m`n=nc` [i bea cu va me[ii [i p`c`to[ii, au pri mit
r`spunsul care i-a dus la t`cere: „ Nu cei s`n`to[i au nevoie de
doctor, ci cei bolnavi“. Iar alt` dat` le-a ar`tat c=t` bucurie se
face \n cer pen-
tru \ntoarcerea unui p`c`tos pe calea cea bun`, lep`d=ndu-se de
p`catul lui. Vede m apoi c` pe bun` dreptate putea Domnul s`
spun` despre Sine c` nu a venit s` „judece lu m ea, ci s`
o m =ntuiasc`“ (Ioan 3, 17). Pentru salvarea vie]ii [i de m
nit`]ii
265
omului, iubirea lui Iisus este cu at=t mai mare, cu c=t [i
p`catul omului este mai greu [i \l apas` mai mult, iar bucuria
cerului pentru \ntoarcerea celui p`c`tos nu are margini.
V. Generalizarea
De aici vede m c` Dumnezeu „nu voie[te moartea p`c`tosului,
ci ca p`c`tosul s` se \ntoarc` de la calea sa [i s` fie viu“
(Iezechiel
33, 11).
VI. Aplicarea
{i fiindc` „ Dumnezeu voie[te ca to]i oa menii s` se
m=ntuiasc` [i s` vin` la cunoa[terea adev`rului“ (I Timotei 2,
4), trebuie ca fiecare credincios s` fie totdeauna sincer cu sine \
nsu[i, f`c=ndu-[i
-
treaz` [i dreapt` con[tiin]a p`c`to[eniei sale, judec=ndu-se [i
\ndrept=ndu-se pe sine, \nainte de a conda mna pe al]ii: „Scoate
mai \nt=i b=rna din ochiul tù, pentru a vedea s` sco]i paiul din
ochiul fratelui tù“ ( Matei 7, 5).
Convertirea va me[ului
Zacheu


|naintea Sfintelor Sale Pati m i, \n dru m spre Ierusali m , M
=ntuitorului trece prin Ierihon. Aici va \nt=lni pe va me[ul
Zacheu, asupra c`ruia Domnul va s`v=r[i o minune deosebit`
de cele pe care le-a m v`zut p=n` acu m exercitate asupra
trupurilor suferinde
[i neputincioase ale oa menilor. M inunea asupra lui Zacheu
va avea ca obiect sufletul lui.
|n cele ce ur meaz` ne vo m referi la convertirea va me[ului
Zacheu.
Capitolul unu
266
Textul pericopei „{i intr=nd, trecea prin Ierihon. {i iat` un
b`rbat, cu nu mele Zacheu, [i acesta era mai- marele va me[ilor
[i era bogat. {i cùta s` vad` cine este Iisus, dar nu putea de
mul-
]ime, pentru c` era mic de statur`. {i alerg=nd el \nainte, s-a
suit
\ntr-un sico mor, ca s`- L vad`, c`ci pe acolo avea s` treac`. {i
c=nd a sosit la locul acela, Iisus, privind \n sus, a zis c`tre el:
Zachee, coboar`-te degrab`, c`ci ast`zi \n casa ta trebuie s` r`
m=n.
{i a cobor=t degrab` [i L-a pri mit, bucur=ndu-se. {i v`z=nd,
to]i murmurau, zic=nd c` a intrat s` g`zduiasc` la un o m
p`c`tos. Iar Zacheu, st=nd, a zis c`tre Domnul: Iat`, ju m`tate
din averea mea, Doa mne, o dau s`racilor [i, dac` a m n`p`stuit
pe cineva cu ceva,
\ntorc \ m p`trit. {i a zis c`tre el Iisus: A st`zi s-a f`cut m
=ntuire casei acesteia, c`ci [i acesta este fiu al lui Avraa m.
C`ci Fiul Omului a venit s` caute [i s` m=ntuiasc` pe cel
pierdut.“ ( Luca
19, 1 –
10).
E xplicarea textului D up` cu m vede m , textul pericopei

ne relateaz` despre trecerea M =ntuitorului prin Ierihon. Nu
este o noutate, fiindc` iudeii preferau s` „urce“ la Ierusali m prin
Ierihon, ocolind Sa m aria. A ici Iisus a s`v=r[it m ai m ulte m
inuni, printre care [i aceea a vindec`rii unui orb din na[tere.
Toate acestea \l reco mandau pe Iisus ca pe profetul ce vine \n
nu mele Domnului, spre a s`v=r[i lucrarea L ui. Interesul de
a- L vedea pe Iisus
\ncol]ise [i \n ini m a lui Zacheu. Era o si m pl` curiozitate, sau
era un senti m ent m ai profund? E vanghelistul nu ne
spune. E l precizeaz` doar c` Zacheu era mai „ marele va
me[ilor“. |n acele vre m i, va m e[ii \ndeplineau func]ia
agen]ilor fiscali, care str=ngeau d`rile, sau i mpozitele de la
cona]ionalii lor. |n prealabil
\ncheiau un contract cu ro manii asupritori ca s` le dea o anu
mit`
sum ` str=ns` de ei ca i m pozit. |n realitate, pe l=ng` cele
datorate
romanilor, adunau mult mai mult [i c=[tigul \l \ mp`r]eau \ntre
ei f`r` a-i trage ni meni la r`spundere... |n aceast` „echip`“
erau m ai m u l]i angaja]i, iar Z acheu era [eful lor. E i erau
ur=]i de cona]ionalii lor, m a i \nt=i pentru c` erau \n slujba
p`g=nilor asupritori, iar apoi fiindc` erau nedrep]i [i necinsti]i.
N um ele de
„va m e[“ devine sinoni m cu cel de „p`c`tos“, dezagreat [i
dispre]uit de evrei, ase menea cu nu mele de „p`g=n“. Zacheu
dorea s`- L vad` pe Iisus, dar nu reu[ea acest lucru din cauza
mul]i mii. El era ur=t de cona]ionali [i ni meni dintre ei nu avea
considera]ie fa]` de el, nici nu-i acorda aten]ie, f`c=ndu-i loc s`
treac` \n fa]`,
pe dru mul unde avea Iisus s` mearg`. |l dezavantaja [i
statura
267
lui m ic`. D e aceea se urc` \ntr-un sico m or aflat pe m arginea
dru mului. Va fi r` mas foarte surprins c=nd Iisus \i acord` aten]ie
maxi m`, poruncindu-i s` se dea jos din po m, [i oferindu-i-se ca
oaspete. D esigur, ni m eni nu a \n]eles prea m ult. Iisus privea \ns`
\n ad=ncul de tain` a sufletului lui Zacheu. De acolo a izvor=t [i
dorin]a de a- L vedea pe Iisus. Iar Iisus a venit \n lu me toc mai
pentru salvarea p`c`to[ilor, fiindc` „cei bolnavi [i nu cei s`n`to[i
au nevoie de doctor“. {i unul dintre ace[tia era Zacheu. Iisus nu
a v`zut \n sufletul lui Zaheu p`catul, ci chipul lui Dumnezeu
desfigurat de p`cat. {i Zacheu era fiul lui Avraa m, fiul lui Dum-
nezeu. {i \n el se cuvenea s` str`luceasc` chipul lui Dumnezeu,
chiar dac` acu m este \ntunecat de p`cat. Iisus va cur`]a sufletul
lui Zacheu de noroiul p`catului [i \l va face str`lucitor ca aurul.
Aceasta este minunea de tain` a \nvierii la via]a lui Dumnezeu a
unui o m mort \n p`catul sù. {i iat` convertirea ca schi mbare de
mentalitate [i de co mporta ment. Iat` minunea lucr`rii harului lui
Dumnezeu \n ini ma unui p`c`tos. Dup` \nt=lnirea cu Iisus, \n
casa lui [i mai ales \n sufletul lui, Zacheu va deveni un alt o m,
cu totul schi mbat. El, care p=n` acu m era do minat de nes`buita
dorin]` de \ mbog`]ire, devine generos, capabil s` jertfeasc` totul
pentru \ mp`r`]ia lui Dumnezeu, care se dezvolt` \n sufletul lui
ca „pace, bucurie [i dreptate \n Duhul Sf=nt“ ( Romani 14, 17).
De fapt, sensul ad=nc al convertirii lui Zaheu rezid` \n actul
lui de pocìn]`, redat m ai bine prin cuv=ntul biblic grecesc
„metanoia“, care indic` schi mbarea modului de a g=ndi, adic` a
mentalit`]ii, care atrage dup` sine schi mbarea de co mporta ment.
Pocìn]a - metanoia, este \ns`[i mesajul Evangheliei. Pe fundalul
sù, M = ntuitorul \[i a[eaz` \ns`[i te m a prop`v`duirii Sale:
„Pocì]i-v` c` s-a apropiat \ mp`r`]ia lui Dumnezeu“ ( Matei 4, 17 );
sau „Pocì]i-v` [i crede]i \n Evanghelie“ ( M arcu 1, 15). Toc mai
aceast` realitate o re m arc` m \n convertirea lui Z acheu. E l a
devenit o f`ptur` nou`. S-a lep`dat de egois m ul sù feroce.
Nedrept`]ile s`v=r[ite alt` dat` se transfor m` \ntr-un act de iubire
jertfelnic`, av=nd un caracter reparatoriu. Cìn]a sa nu este un
act declarativ, un si m plu regret, o p`rere de rù, nici chiar o
m u strare a con[tiin]ei pentru nedrept`]ile s`v=r[ite, ci se
constituie \ntr-o schi mbare total` prin fapte, nu prin vorbe, fiindc`
\nnoirea care a \ncol]it \n sufletul lui d` acu m roadele cele mai
\mbel[ugate, spre a dovedi c` „\ mp`r`]ia lui Dumnezeu nu st` \n
vorbe, ci \n putere (\n fapte)“ (I C orinteni 4, 20). Iar Z aheu
devenise acu m fiu al \ mp`r`]iei; „cele vechi au trecut, iat` toate
s-au f`cut noi“ (II Corinteni 5, 17), ase menea fiului risipitor \ntors
la casa p`rinteasc`, sau a t=lharului m =ntuit pe G olgota...
Capitolul unu
268
C onvertirea lui Zaheu ne a m inte[te de cuv=ntul D om nului
cu privire la \ mp`r`]ia lui Dumnezeu pentru care o mul jertfe[te
totul:
„...Iar`[i, ase menea este \ mp`r`]ia cerurilor cu o co moar`
ascuns`
\n ]arin`, pe care g`sind-o un o m a tìnuit-o [i de bucuria ei s-a
dus [i toate c=te avea le-a v=ndut [i a cu mp`rat ]arina.
Asemenea este iar`[i \ m p`r`]ia cerurilor, ca un negu]`tor,
care caut` m`rg`ritare bune; [i g`sind un m`rg`ritar de mult
pre], merg=nd a v=ndut tot ce avea [i l-a cu mp`rat“ ( Matei 13,
44–45).
Dup` cuvintele de autentic` valoare cre[tin`, marea minune
s`v=r[it` de Iisus nu o constituie „vindecarea sl`b`nogilor,
mu]ilor, surzilor, lepro[ilor, orbilor, muribunzilor, nu \n mul]irea
p=inilor, u mblarea pe mare, t` m`duirea de moniza]ilor [i nici
chiar
\nvierea mor]ilor. M inunea cea mai mare [i f`r` sea m`n
aceasta este: prefacerea total` a o mului, s`v=r[it` at=t \n vre
mea \n care a trìt El pe p` m=nt, c=t [i dup` \n`l]area Sa la cer,
de-a lungul veacurilor, prin [irul practic infinit de mucenici,
sfin]i, converti]i,
transfigura]i. Este m etanoia pe care a m nu m it-o totala
dezinte- grare a o mului p`c`tos [i i mediata lui meta morfozare
\n subiect de jertf`. Iat` cea mai uluitoare minune a Domnului,
ne\ntrecut`, care pe toate celelalte le las` \n ur m` [i le pune \n
u mbr`, oric=t
de cutre mur`toare ar fi ele. Dar metanoia pentru cine [tie ce este
via]a [i cunoa[te firea o meneasc`, se arat` cu totul mult
deasupra fr=ngerii legilor naturale de c`tre M =ntuitorul. C`ci
legile naturii sunt deter ministe, cauzale [i pasive, [i se supun
F`c`torului lor, pe c=nd fiin]a \nzestrat` cu darul g=ndirii [i
con[tiin]ei libere, pentru a-i deter mina schi mbarea, divinitatea
\ns`[i are de \nfr=nt dreptul de liber` alegere d`ruit o mului.
De data aceasta ea nu
porunce[te scurt, ci nu mai ac]ioneaz` pe calea harului \ndru m`tor“
( N icolae {teinhardt, « D `ruind vei dob=ndi» — C luj- N
apoca,
1994, p. 55).
Ce a deter minat convertirea lui Zacheu? ( Dorin]a lui sincer`
de a-l vedea [i \nt=lni pe M = ntuitorul. D o m nul se ofer`
tuturor acelora care din dorin]` sincer` \l caut`. „ Cel ce vine la
mine nu-l voi scoate afar`“; „...cel ce deschide u[a voi intra la
el [i voi
cina cu el [i el cu mine“). |n ce a constat convertirea lui
Zacheu? (|n schi m barea de m e ntalitate [i co m porta m e
nt). C u m s-a manifestat \nnoirea vie]ii lui Zacheu? ( L`co mia
dup` acu mularea nedreapt` de bunuri s-a transfor mat \ntr-o
generoas` jertfelnicie:
jum`tate din averea sa o va da s`racilor, iar dac` a nedrept`]it
pe cineva \i va \ntoarce \ m p`trit \napoi).
269
8. Aplicarea
|n \n]elepciunea sa, Biserica a hot`r=t ca pericopa evanghelic`
privind convertirea lui Zacheu s` fie citit` la Sf=nta Liturghie \
n D u m inica a XX II-a dup` R usalii, \nainte de postul
Sfintelor Pati m i, spre a ne preg`ti duhovnice[te s`- L cùt`
-
m [i noi pe M =ntuitorul, [i \nnoi]i duhovnice[te s` ne face m
p`rta[i jertfei [i \nvierii Sale.
Ierusali
m
Intrarea sole mn` a M=ntuitorului \n

|m plinind \ntru totul L egea, M = ntuitorul \ m preun` cu
Sfin]ii Apostoli mergeau \n fiecare an la s`rb`toarea pa[tilor la
te mplul din Ierusali m . N um ai c` \n cel de al treilea an al
activit`]ii Sale,
\naintea Sfintelor Pati m i, intrarea Dom nului \n Ierusali m nu
a avut un caracter obi[nuit ca \n anii trecu]i, ci un caracter sole
m n sau triu m fal.

Vom vedea astfel ce ne spun Sfintele Evanghelii cu privire la
intrarea sole m n ` a M = ntuitorului \n Ierusali m , precu m
[i explicarea pericopei evanghelice referitoare la acest eveni
ment.
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsusirea noilor cuno[tin]e

Textul pericopei „{i c=nd s-au apropiat de Ierusali m [i au
venit spre Bethfage pe muntele M `sliniior atunci Iisus a tri mis
pe doi din \nv`]`cei, zic=ndu-le: merge]i \n satul din fa]a voastr`
[i \ndat` ve]i afla o asin` legat` [i m=nzul cu ea, dezlega]i-o [i
aduce]i-o
Capitolul unu
270
la mine [i de v` va zice cineva ceva, ve]i spune c` Domnul are
trebuin]` de ei. {i \ndat` \i va slobozi. Iar aceasta s-a f`cut, ca s`
se \ mplineasc` ceea ce s-a spus prin profetul, care zice:
„Spune]i fiicei Sionului: iat` regele tù vine la tine, bl=nd [i
[ez=nd pe
asin, adic` pe m=nz, fiul celei de sub jug“. {i merg=nd ucenicii
au f`cut precu m le-a poruncit lor Iisus. {i au adus asina [i
m=nzul [i au pus pe ele ve[ mintele lor [i El a [ezut pe acesta.
Iar cea mai m are parte din m ul]i m e au a[ternut hainele lor \n
cale, iar al]ii
tìau ra muri din arbori [i le a[ezau pe cale. Iar mul]i mile,
care mergeau \naintea Lui [i care veneau \n ur ma Lui strigau,
zic=nd:
„Osana Fiul lui David, binecuv=ntat este cel ce vine \n nu mele
Domnului; Osana \ntru cei de sus! {i intr=nd \n Ierusali m s-a
cutre murat toat` cetatea, spun=nd: cine este acesta? Iar mul]i
mile ziceau: A cesta este Iisus, proorocul din N azaretul G
alileii“, (M atei 21, 1–11). „{i unii din fariseii din mul]i me au
zis c`tre El: \nv`]`torule, ceart`-]i ucenicii. {i r`spunz=nd le-a
zis: spun
vou` c` de vor t`cea ace[tia, pietrele vor striga. {i c=nd s-a
apropiat, v`z=nd cetatea, a pl=ns pentru ea, zic=nd: de ai fi
cunoscut [i tu m`car \n ziua aceasta a ta, cele pentru pacea ta!
Dar acu m s-au ascuns pentru ochii tì. C`ci vor veni asupra
ta
zile, c=nd vr`j ma[ii tì vor s`pa [an] \ mprejurul tù [i te vor
\nconjura [i te vor str= mtora din toate p`r]ile. {i te vor face una
cu p` m=ntul, pe tine [i pe copiii tì \n tine [i nu vor l`sa \n tine
piatr` pe piatr` pentru c` nu ai cunoscut vre mea cercet`rii tale“
(Luca 19, 39–44).
Explicarea textului |n di minea]a pri mei zile a s `pt` m=nii,

[i anu me la 9 nisan, Domnul se afla cu ucenicii \n Betania,
localitate aflat` pe dru mul de la Ierihon la Ierusali m, pe
coasta de est a muntelui M`slinilor. De la Betania p=n` la
Ierusalirn erau 2–3 km. Venind din Ierihon \nc` de vineri,
ajunsese seara t=rziu la
casa pri mitoare a prietenului Sù, Laz`r din Betania (Ioan 12, 1
) . Aici a avut loc a doua zi, adic` s= mb`t`, miruirea Sa de
c`tre M aria, sora lui Laz`r (Ioan 12, 12), iar \n pri ma zi a s`pt`
m=nii, confor m datinei str`bune, va m erge la Ierusali m . M
u l]i m ea pelerinilor soseau la Ierusali m ca s` s` rb`toreasc`
pa[tile p=n`
\n dup` a miaza pri mei zile a s`pt` m=nii, fiindc` a doua zi,
potrivit legii mozaice, fiecare cap de fa milie era obligat s`-[i
aleag` un miel de jertf`, pe care s`-l junghie cu 4 zile mai
t=rziu (ziua de pa[ti, seara zilei de 14–15 nisan) la te mplu [i
apoi s`-l m`n=nce cu ierburi a mare [i cu azi me. Al`tur=ndu-se
pelerinilor galileieni, care se \ndreptau spre Ierusali m (venind
din Ierihon, unde au r`mas \n ziua sabatului), Domnul tri mite
pe doi din \nv`]`ceii
271
Sì la Bethfage, localitate situat` la 1/2 k m de Betania, s`-i aduc`
o asin` [i m=nzul ei, pe care le vor g`si acolo legate. De bun`
sea m` c` st`p=nul ani malelor era cunoscut sau prieten al
Dom- nului. Dac` p=n` la Betania venise pe jos (23 k m de
Ierihon), distan]a de 2–3 k m p=n` la Ierusali m o va face sole
mn c`lare pe m =nzul asinei, spre a se \ m plini profe]ia scris`
de proorocii Zaharia [i Isaia: „ Acestea s-au f`cut, pentru ca s`
se \ mplineasc` ceea ce s-a spus prin profetul care zice: spune]i
fiicei Sionului:
iat`, regele tù vine la tine, bl=nd [i [ez=nd pe un asin, pe un
m=nz, fiu al celei de sub jug“ ( Zaharia 9, 9; vezi [i Isaia 62,
11).
„Fiica Sionului“ din profe]ie este cetatea Ierusali mului care a
fost zidit` pe muntele Sion; iar regele care vine bl=nd [i c`lare
pe m=nzul asinei era regele mesianic, cel a[teptat. Cum
m=nzul asinei, ce nu mai fusese c`l`rit de ni meni ( M arcu 11,
2), nu avea [ea pe el, Apostolii au a[ternut hainele lor.
A sinul era la cei vechi tipul ani m alului bl=nd, m odest
[i pa[nic, fiind folosit pentru c`l`rie nu nu mai de poporul de
r=nd, ci [i de m ai m arii lui. D asc`lii B isericii d=nd o
interpretare duhovniceasc`, arat` c` asina \ mbl=nzit` [i \
njugat` reprezint`
legea veche, care \l ]inea pe o m \n prescrip]iile ei rigide [i
care
se sf=r[e[te; iar m=nzul ne\ mbl=nzit [i l iber pe care a mers M =n-
tuitorul prefigureaz` Biserica, adic` poporul cel nou \ntinat
p=n`
atunci, dar care a devenit curat dup` ce Iisus s-a aplecat asupra
lui. Dup` cu m pe m=nzul asinei „ni meni dintre oa meni nu a
[ezut vreodat`“ ( Marcu 11, 2; Luca 19, 30), tot a[a nici la t=n`rul
popor al lui Dumnezeu provenit dintre nea muri, mai \nainte de
credin]a
\n H ristos, n-a fost vreun profet sau apostol, ca s`-l supun`,
„jugului legii divine“. Peste aceste nea muri care se legaser` cu
p`catele lor trebuie s` stea Fiul lui Dumnezeu; nu pentru c` El
ar fi avut nevoie s` fie odihnit de ele, ci c a El s` le dea
adev`rat` [i mai mult` odihn`. Dac` pe cai veneau c`l`ri eroii
[i \ mp`ra]ii m =ndri, biruitori \n r`zboaie, gata s` calce \n
picioare tot ce
\nt=lneau \n cale, acla ma]i cu ra muri de finic, \n sunete de
fluiere [i ]a mbale; Domnul c`lare pe asin intr` \n Ierusali m ca un
Principe al p`cii acla m at cu \nsufle]ire [i entuzias m de \
ntreg poporul adunat \n Sf=nta Cetate. {i pentru a-i face intrarea
c=t mai sole m - n`, \n o magierea lor, \[i \ntindeau hainele pe
locul unde avea s`
treac` asinul, ca nu cu mva acesta s` se poticneasc`, sau s`
alunece pe pietrele ascu]ite.
M u l]i dintre ei tìau \n calea D o m nului chiar ra m u ri
din arbori, ar`t=nd prin aceasta c` [i natura ne\nsufle]it`
particip` cu bucurie la intrarea sole m n ` a M = ntuitorului \
n Ierusali m . Localnicii |l \nt= mpin` cu ra muri de finic, ca si
mbol al bucuriei
Capitolul unu
272
lor (Ioan 12, 13). {i astfel, \ntr-un entuzias m plin de m `re]ie [i
respect, te meluit pe convingerea c` Iisus este M esia care acu
m va \nte m eia \ m p`r`]ia Sa, strigau f`r` \ncetare prin
cuvintele psal mistului: „ Osana, Fiul lui Dumnezeu!
Binecuv=ntat este cel ce vine \ntru nu mele Domnului. Osana \
ntru cei de sus!“ (Psal mul
117, 25–26). „ O sana“ \nse m n=nd „ m =ntuie[te-ne“, expri
m ` convingerea m ul]i m ii c` Iisus este M e sia, Fiul lui D
avid, eliberatorul poporului [i \nte meietorul \ mp`r`]iei
mesianice mult a[teptate. D esigur, entuzias m ul m ul]i m ii era
deter m inat [i de prezen]a lui Laz`r \nviat din mor]i, dup` cu m
arat` evanghelistul:
„Deci, d` m`rturie mul]i mea care era cu El, c=nd striga pe
Laz`r din morm=nt [i l-a sculat din mor]i. De aceea L-a [i \nt=
mpinat at=ta mul]i me, c` auzise c` El a f`cut minunea aceasta“
(Ioan 12,
17–18). Fariseii \ns` c=rtitori [i invidio[i \l \nde mn` pe
Domnul s` opreasc` acla ma]iile mul]i mii. Se g=ndeau poate la
faptul c` acla mat ca mesia-rege nu ar fi fost pe placul st`p=nirii
ro mane [i ar fi obligat-o s` intervin` prin for]a ar m at`...
Pe de alt` parte, \ns`, ei a[teptau pe mesia eliberatorul [i
\nte m eietorul \ m p`r`]iei davidice. |l a[teptau venind \n triu
m f pe norii cerului ( D aniel 7, 13–14). D e fapt, dup`
vechea lor
tradi]ie, M esia va veni pe norii cerului, dac` poporul va fi g`sit
atunci credincios Domnului; iar dac` va fi g`sit necredincios, va
veni — a[a cu m a proorocit Zaharia „bl=nd [i s merit pe
m=nzul asinei“. Desigur c` \n m=ndria lor, ei se considerau
credincio[i,
\nc=t \l a[teptau m ai degrab` venind pe norii cerului... |n
fond
ini m a le era i m pietrit` chiar \n fa]a \ m plinirii unei proorocii
(a lui Zaharia)... Le-a mai f`cut de altfel Domnul de at=tea ori
proba m e sianit`]ii Sale, [i totu[i nu au crezut \n E l... „|n
m ijlocul c=nt`rilor n`dejdii vre m urilor m esianice, cortegiul
continu` s` coboare spre valea str`veche [i u mbroas` a
cedrilor. |n vale se vede cetatea Ierusali mului ( Luca 19, 41),
de o parte [i de alta
\mprej muit` de multe coline. |n razele soarelui pri m`varatec
care apunea, te mplul \ mpodobit cu aur [i marmur` alb` [i \
nconjurat de un \ntreg ansa mblu de palate, gr`dini, case, unele
mai fru moase dec=t altele, apare \n toat` m`re]ia lui. |n fa]a
acestei priveli[ti, cu sufletul m=hnit de interven]ia rùt`cioas` a
fariseilor, M =ntuitorul este [i m ai m ult cuprins de triste]e.
Privind spre Ierusali m , El \l vede aievea a[a cu m avea s` fie
peste 40 de ani: asediat [i apoi d`r= mat de ar matele ro mane“ (
Magistrand Gheorghe S\rbu
— „Intrarea sole mn` a M=ntuitorului \n Ierusali m“, \n rev.
«Studii
Teologice», nr. 7–8 / 1959, p. 463–464). M ul]i mea \
nainteaz`
\ ns` c u buc ur i e [ i e nt uzi a s m s pr e ce nt r ul Ierusali m ul ui ,
acla m=ndu- L pe Profetul din Galileea, pe M esia, Fiul lui
David,
273
conduc=ndu- L apoi spre te mplu unde intra ase menea lui Solo
mon dup` ce a fost uns rege. |ncheind relatarea intr`rii sole mne
a M=n- tuitorului \n Ierusali m, evanghelistul precizeaz` c`
„intr=nd \n
tem plu, s-a uitat \ m prejur la toate [i fiind ti m pul \naintat a
ie[it [i a plecat \ mpreun` cu cei 12 Apostoli ai Sì, re\
ntorc=ndu-se \n Betania“ ( M arcu 11, 11).
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul intr`rii sole mne
a M =ntuitorului
entuziaste \n Ierusali m pe m =nzul asinei, \n acla m
ale poporului.
a]iile
7. Fixarea cuno [tin]elor
C=nd a avut loc intrarea sole m n ` a M =ntuitorului \n Ierusali
m ? ( L a 9 nisan, \n pri m a zi a s`pt` m = nii, adic` du m
inica, cu o s`pt` m=n` \naintea \nvierii Sale). Care a fost
caracterul intr`rii Sale \n Ierusali m ? (Intrarea D om nului \n
Ierusali m a avut un caracter sole mn, triu mfal). Era ea \ntru
toate ase menea intr`rilor
triu mfale ale \nving`torilor \n r`zboaie? ( Nu a fost ase menea
lor. M =ntuitorul intr` \n Ierusali m bl=nd [i s m erit, c`lare pe m
=nzul asinei, ca un D om n al p`cii, biruitor asupra m or]ii). D e
ce a fost
ea fost necesar`
proorocitìntrarea soleVechiul
\nc` din mn` a M=ntuitorului \n Ierusali
Testa ment [i trebuia s`
se
\mplineasc`, fiindc` Iisus era M esia, Fiul lui David, care prin
Jertfa Sa va \ mp`ca lu mea cu Dumnezeu [i va deschide o er`
nou` \n istoria m=ntuirii noastre). Au \n]eles Apostolii [i mul]i-
mea care |l acla m a cu bucurie [i entuzias m acest caracter
mesianic al intr`rii Domnului \n Ierusali m? ( Evanghelistul ne
spune clar c` nu L -au \n]eles: „ A cestea nu le-au \n]eles
ucenicii L ui la
\nceput, ci nu mai dup` ce s-a prosl`vit Iisus...“ (Ioan 12, 16),
adic` dup` \nvierea Domnului [i a pogor=rii Sf=ntului Duh „[i-
au adus a minte c` acestea erau pentru El scrise“ ( La fel [i
mul]i- mea entuzias mat` de \nvierea lui Laz`r vedea \n Iisus un
M esia politic eliberator, care acu m le va da lor st`p=nirea
acestei lu mi). Care a fost atitudinea fariseilor fa]` de intrarea
sole mn` a M =n- tuitorului \n Ierusali m ? ( Ca totdeauna,
c=rtitori [i invidio[i, ei cer Domnului s` opreasc` entuzias mul
mul]i mii. De data aceasta
le era probabil [i tea m ` de o eventual` interven]ie ar m at` a
rom anilor st`p=nitori). Care a fost atitudinea M =ntuitorului fa]`
de Sf=nta Cetate \n care a intrat? ( El a pl=ns soarta ei tragic` ce
o va a[tepta \n viitor). Cum se sf=r[e[te intrarea sole mn` a M
Capitolul unu
274
8. Aplicarea
Cre[tinii s`rb`toresc intrarea triu mfal` a M =ntuitorului \n
Ieru- sali m du minica dinaintea \nvierii Domnului. Aceast` du
minic` se mai nu me[te [i a „Floriilor“, credincio[ii duc=nd pe
la casele
lor s`lcu]e sfin]ite de Biseric`, \n se m nul ra m urilor de finic
cu care a fost \nt= mpinat Domnul c=nd [i-a f`cut intrarea sole
mn`
\n Ierusali
m.
Biserica p`streaz` a mintirea entuzias mului cu care
Domnul a fost \nt= m p inat \n Ierusali m \naintea Sfintelor
Pati m i, prin im nul: „Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt, Dom nul Savaot,
plin este cerul [i p` m=ntul de m`rirea lui. Osana \ntru cei de
sus!“ c=ntat \n cadrul Sfintei L iturghii, toc m ai \naintea
prefacerii darurilor, adic`
\naintea Jertfei aduse pe Sf=ntul
Altar.
S` c=nt` m cu to]ii acest i mn triu mfal, care ne a minte[te
de intrarea sole m n` a M =ntuitorului \n Ierusali m , \naintea
Sfintelor Sale Pati m i.
-
Se va \nv`]a acest i mn liturgic.
Cina cea de tain`


{tiind c` se va desp`r]i de cei pe care i-a ales [i care L-au ur m
at trei ani pe dru m uri pr`fuite, acla m a]i sau huidui]i de m ulte
ori, M=ntuitorul a dorit s` le asigure o continu` r` m=nere
al`turi de ei, sub o for m` cu totul nou`, ne\n]eleas`, dar ad=nc
si m]it` \n via]a lor sau a celor ce vor crede \n El p=n` la
sf=r[itul veacu-
rilor.
275
Aceast` for m` este \ mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele Sù,
care s-a s`v=r[it pentru pri ma dat` \n Joia Sfintelor Pati mi, cu
prilejul Cinei celei de Tain`, la care ne vo m referi \n cele ce ur
meaz`.

Iat` ce ne spun Sfintele Evanghelii despre acest eveni ment
central \n opera de m=ntuire s`v=r[it` de Domnul nostru Iisus
Hristos:
„Iar m ai \nainte de s`rb`toarea Pa[tilor, [tiind Iisus c` I-a venit
ceasul s` se mute din lu mea aceasta la Tat`l, a ar`tat c` iubind
pe ai Sì care erau \n lu me, p=n` \n sf=r[it i-a iubit“ (Ioan 13,
1). Afl=ndu-se \ns` \n Betania, o localitate ca m la 2 –3 k m de
Ieru- sali m , a tri m is pe Petru [i pe Ioan ( Luca 22, 8), ca
intr=nd \n cetate (Ierusali m), iat` „v` va \nt= mpina un o m
duc=nd un vas de
lut cu ap`. Merg=nd dup` el \n cas a unde va intra, zice]i
st`p=nului casei: unde este \nc`perea \n care s` m`n=nc pa[tile
cu ucenicii m ei? {i el v` va ar`ta un foi[or m are, a[ternut.
Acolo g`ti]i“ (Luca 22, 10– 12). Era desigur casa unei
cuno[tin]e apropiate,
sau prieten al Domnului, poate casa lui Ioan Marcu,
Evanghelistul de m ai t=rziu. |n seara aceleia[i zile de joi, a
venit Iisus din Betania \n Ierusali m, la casa unde era preg`tit`
cina [i s-au a[ezat
la mas`. Obiceiul era s` stea la mas` culca]i pe cotul st=ng [i s`
m`n=nce cu m=na dreapt` bucatele din
farfurie.
Apoi, Iisus „s-a sculat de la Cin` [i [i-a pus ve[ mintele [i
lu=nd un [tergar, s-a \ncins. Dup` aceea a turnat ap` \n lighean
[i a \nceput s` spele picioarele ucenicilor [i s` le [tearg` cu
[tergarul
cu care era \ncins. Deci, a venit la Si mon Petru [i acela I-a zis:
Doa mne, au Tu vrei s`- mi speli picioarele? A r`spuns Iisus [i i-
a zis: ceea ce fac eu tu nu [tii acu m, iar dup` acestea vei
pricepe. A zis Si m on Petru L ui; D oa m ne, \n veac nu- m i
vei sp`la picioarele. I-a r`spuns Iisus: de nu te sp`l nu ai parte
de mine. A zis Si mon Petru Lui: Doa mne, spal`- mi nu nu mai
picioarele, ci [i m=inile [i capul. A zis Iisus: cel ce s-a sc`ldat,
nu are trebuin]` dec=t picioarele s` i se spele, c`ci este curat
tot: [i voi sunte]i
cura]i, dar nu to]i. C`ci [tia pe cel ce avea s`- L v=nd`... D
eci dup` ce le-a sp`lat picioarele [i [i-a luat ve[ mintele, [ez=nd,
iar`[i
le-a zis: \n]elege]i ce v-a m f`cut? M ` nu m i]i \nv`]`tor [i D
om n [i bine zice]i, c` sunt. Deci, dac` Eu, Domnul [i |nv`]`torul
v-a m sp`lat picioarele, pild` v-a m dat, ca precu m v-a m f`cut
Eu [i voi s` face]i“ (Ioan 13, 4 –15).
Capitolul unu
276
Iar apoi „ m=nc=nd ei, a luat Iisus p=inea [i mul]u mind,
a fr=nt [i a dat ucenicilor [i a zis: „ Lua]i, m=nca]i, acesta este
Tru- pul Meu“. {i lu=nd paharul [i mul]u mind, le-a dat
zic=nd: Be]i dintru acesta to]i . Acesta este S=ngele M eu, al
Legii celei noi care pentru m ul]i se vars` spre iertarea
p`catelor“ ( M atei 26,
26–28). „ Aceasta s` o face]i spre po menirea M ea“ ( Luca 22,
19).
„{i zic vou` c` nu voi mai bea din aceast` road` a vi]ei p=n` \n
ziua aceea, p=n` c=nd voi bea cu voi \n \ mp`r`]ia Tat`lui M
eu“ (Matei 26, 29). „{i m=nc=nd ei, Iisus s-a tulburat cu duhul
[i a m`rturisit [i a zis: Amin, a min grìesc vou`, c` unul dintre
voi M` va vinde“ (Ioan 13, 21). „Iar ei \ntrist=ndu-se foarte m
ult, a
\nceput s` zic` fiecare dintre ei: nu cu mva sunt eu, Doa mne?
Iar El r`spunz=nd a zis: cel ce a \ntins cu mine m=na \n blid,
acela ma va vinde. {i Fiul Omului va merge dup` cu m este scris
despre El, dar vai acelui o m prin care Fiul Omului se va vinde.
Bine era de nu se n`[tea. {i r`spunz=nd Iuda, cel ce L-a v=ndut,
a zis: nu cu m va sunt eu, |nv`]`torule? Z is-a lui: tu ai zis.“ (
M atei 26,
22–25). „{i dup` p=ine a intrat \n el satana. Deci i-a zis Iisus:
ceea ce ai de g=nd s` faci, f` mai degrab`. {i ni meni din cei ce
[edeau la m as` nu au [tiut pentru ce i-a zis acestea; c` unii
socoteau, devre me ce Iuda avea punga, c`-i zice Iisus: cu mp`r`
cele ce ne trebuie pentru s`rb`toare, sau s` dea ceva s`racilor.
{i
dup` ce a luat p=inea, a ie[it \ndat` [i era noapte“ (Ioan 13, 2 7–
30).
|n continuare, D o m nul le vorbe[te Sfin]ilor A postoli
despre
„sminteala ce-i va cuprinde“ peste c=teva clipe, prevestind
Sf=n-
tului Apostol Petru lep`darea... {i-i \ndea mn` \n acela[i ti mp
pe Apostoli s` se iubeasc` unul pe altul, a[a cu m El i-a iubit pe
to]i, f`g`duindu-le venirea M =ng=ietorului, D uhul
adev`rului, [i
\ncheind cu rug`ciunea c`tre P`rintele ceresc pentru r` m=nerea
lor [i a celor ce vor crede prin ei, \n iubirea Lui. |i asigur`, \n
sf=r[it, de |nvierea Sa din mor]i. „{i dup` ce au c=ntat laude, au
ie[it la m untele M `slinilor“ ( M atei 26,
30).
Ce eveni m ent a avut loc joi, \naintea Sfintelor Pati m i? ( A
avut loc anticiparea s`rb`toririi pa[tilor de c`tre M =ntuitorul [i
Sfin]ii A postoli). C=nd era s`rb`toarea pa[tilor la iudei? (S= m
b`ta). D e ce M =ntuitorul a anticipat aceast` s`rb`torire?
(Fiindc` [tia c`
de pa[ti se va aduce Jertfa de isp`[ire, eliber=nd lu mea de
p`cat). Cum a s`rb`torit M=ntuitorul pa[tile? ( Dup` obiceiul
iudaic, dar au mai intervenit [i alte ele mente specifice). Care
sunt acestea? (Sp`larea picioarelor ucenicilor ca pild` de s
merenie [i de slujire;
277
d e m a s c ar e a v=nz` t or ul ui, pr e ci z a re a le p` d`r ii l ui Pe t r u ,
pro misiunea unui M=ng=ietor, a Duhului Sf=nt, \nde mn la
iubire, rug`ciunea c`tre T at`l, prevestirea \nvierii Sale, [i
m ai ales prefacerea p=inii [i vinului \n Trupul [i S=ngele Sù,
precu m [i oferirea Sfin]ilor Apostoli spre \ mp`rt`[ire. Acesta
este aspectul
tainic al Cinei). Cum s-a desf`[urat aceast` prefacere sau Cina
de T ain`? ( Am v`zut c` Sfintele E vanghelii reproduc
fidel cuvintele M=ntuitorului, referitoare la prefacerea p=inii \n
Trupul Sù [i a vinului \n S=ngele Sù). Care sunt cuvintele
referitoare
la prefacerea p=inii \n Trupul Sù? (Sunt cinci cuvinte: a luat, a
m ul]u m it, a fr=nt, a dat [i a zis). Ce pute m re m arca de aici? (
C` Iisus a luat p=inea, iar dup` ce a mul]u mit nu a mai fost
p=ine, ci trupul Sù). Dar cu paharul? ( Tot la fel. Dup` ce a
mul]u mit nu a mai fost vin, ci s=ngele Sù). {tiut fiind faptul c`
iudeii foloseau
de pa[ti azi ma, ne \ntreb` m dac` M =ntuitorul a folosit la
Cina cea de Tain` azi ma sau p=inea dospit`? ( Am v`zut c`
fiind joi, El a anticipat s`rb`toarea pa[telui iudaic, care era s=
mb`t`. Deci nu a folosit azi m a, ci p=inea dospit`).
8. Aplicarea
C ina cea de Tain` constituie centrul cultului divin public, ea
s`v=r[indu-se \n cadrul Sfintei L iturghii, prefacerea p=inii [i
vinului av=nd loc atunci c=nd arhiereul sau preotul
roste[te
rug`ciunea de mul]u mire, nu mit` „epiclez`“, iar strana [i
credincio[ii c=nt`: „Pe T ine T e lùd` m “... (Se va c=nta
aceast` c=ntare, precu m [i: „ Cu Trupul lui Hristos v` cu
mineca]i... “).

Se vor \nv`]a aceste dou` c=nt`ri biserice[ti.

-
Capitolul unu
-
Iuda
2 78
Tr`darea M=ntuitorului [i moartea lui


Care sunt zilele de post r=nduite de Biseric` peste s`pt` m=n`?
(M iercurea [i V inerea). D e ce s-au fixat aceste zile de
post?
(Fiindc` ele ne a mintesc de eveni mentele dureroase din istoria
m =ntuirii noastre). D e ce ne a m inte[te vinerea? ( D e m
oartea M =ntuitorului pe cruce). Dar miercurea? ( De o alt` \
nt= mplare dureroas`, [i anu me despre tr`darea lui Iisus de
c`tre unul din Apostolii Sì, Iuda Iscarioteanul).

N e vo m referi \n cele ce ur m eaz` toc m ai la aceast` trist`
[i dureroas` fapt` a tr`d`rii l ui Iisus [i moartea lui Iuda.

Sfintele Evanghelii ne spun c` Iuda a fost unul din cei 12 Apos-
toli ale[i de D o m nul. N u m ele lui Iuda (\n original
Iehuda),
\nsea m n` „gloria “, „ m`rirea“, „l auda“. El mai poart` [i
adaosul
„Iscariotul“, spre a indica originea lui din Cariot (sau Keriot), \
n
Iudeea. Dac` to]i ceilal]i Apostoli erau galileieni (Fapte 2, 7),
Iuda era din Iudeea, unde s-a n`scut [i Hristos Domnul. El
apare
\n lista Apostolilor ca ulti mul ales al lui Iisus ( M atei 10, 2–
4; M arcu 3, 16–19; Luca 6, 14–16). Evangheliile ne spun,
p=n` la actul v=nz`rii | nv`]`torului, pu]ine lucruri despre el.
Nu ne apare nici o ocazie \n care s`- L fi sup`rat pe Domnul. Era
totu[i necinstit [i nesincer. Evanghelia ne spune [i mai clar, c`
el fiind acela care „]inea punga“, \[i \nsu[ea pentru sine „din
ce se punea \n
ea“. {i este nu mit \n mod direct, f`r` nici un menaja ment:
„ho]“. Astfel relat=ndu-se episodul din Betania, cu [ase zile \
nainte de pa[ti c=nd M aria „lu=nd un litru cu m ir de nard
curat, de m ult pre], a uns picioarele lui Iisus [i le-a [ters cu
p`rul capului ei“,
„\nc=t casa s-a u mplut cu mirosul mirului“. Iuda a avut de
obiectat
279
c` mai bine acest mir s-ar fi v=ndut pe 300 de dinari, bani care
s -ar fi dat s`racilor. Evanghelia vine cu precizarea: „a zis
aceasta nu pentru c` avea grij` de s`raci, ci pentru c` era „ho]“
(fur) [i
]inea punga [i lua din ce se ]inea \n ea (Ioan 12, 1–6). A ur
mat apoi tr`darea. Sinedriul sau tribunalul iudaic hot`r=se „s`
prind`
pe Iisus cu viclenie [i s`- L ucid`“ ( Matei 26, 4). |[i luaser`
m`suri de pre ve dere, c hibzui nd s` s`v=r[e asc ` fa pta dup`
„z iuNumai
a prazniculu
bine cì“Iuda
(pa[ti), „ca s`lanueise
merg=nd s-afac` tulburare
oferit \n pe
s`- L dea popor“
Iisus
( Matei
\n m=inile lor, r` m=n=nd ca ei s` stabileasc` pre]ul. A c`zut de
26, 5).la oferta unei su m e derizorii: 30 de argin]i adic` 30 siclii
acord
de argin]i, su m` care se pl`tea unui st`p=n de sclavi, \n situa]ia
c=nd un bou \ mpungea un sclav sau o sclav`, ur m=nd ca boul s`
fie ucis cu pietre ( E xod 21, 32). Prin aceasta se \ m plinea
precizarea profetului Z aharia: „ D ac` socoti]i cu cale, da]i- m i
simbria, iar dac` nu s` mi-o pl`ti]i. {i mi-au c=nt`rit si mbria
mea de 30 de argin]i“ (11, 12). Evanghelia mai precizeaz` c`
Iuda s-a \n]eles [i cu conduc`torii te mplului, adic` cu aceia dintre
preo]i [i levi]i care fiind \n serviciul te mplului, f`ceau de paz` zi
[i noapte acolo. „Iar satana a intrat \n Iuda... [i m erg=nd el a
vorbit cu m ai m arii preo]ilor [i cu c`peteniile oastei cu m s`- L
dea \n m=inile lor. {i s-au bucurat aceia [i s-au toc mit cu el s`-i
dea bani. {i el s-a \nvoit [i cùta vre me cu prilej s`- L dea lor
f`r` [tirea m ul]i m ii“ ( L uca 22, 3–6). A ceasta petrec=ndu-se
miercurea, joi seara a ur mat cina preg`tit` de Petru [i Ioan \n
Ierusali m. Iisus a venit cu ceilal]i Apostoli seara, din Betania,
printre ei afl=ndu-se [i Iuda. Prezen]a lui era nor mal`, mai ales
c` fa]a lui nu de m asca ni mic deosebit, fiind natural, ca [i cu m nu
s-ar fi \nt= mplat [i nici nu ar fi avut s` se \nt= mple ceva din
pricina lui, cu via]a altora, ...cu propria-i via]`... Iisus [tia \ns`
totul... Le [i spusese mai \nainte Apostolilor c`: „va veni pa[tile
[i Fiul Omului se va da ca s` se r`stigneasc`“ ( M atei 26, 2).
Cuno[tea prea bine [i fapta lui Iuda, pe care o suport` cu mult`
durere sufleteasc` [i triste]e. Era Apostolul Lui... Nu putea r` m=ne
indiferent. I-a acordat totdeauna afec]iune sincer` [i l-a tratat cu
maxim de r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]`. Prezen]a lui Iuda al`turi
de ceilal]i la cin` \l ap`sa ad=nc [i cople[itor... |ncearc` totu[i
un apel discret la con[tiin]a tr`d`torului, ca o b `taie plin` de
iubire la ini ma lui, din nefericire ferecat`... Fiind totu[i Apostolul
Lui, nu-i poate fi indiferent dac` \n Cartea Vie]ii nu va fi scris [i
nu m ele acestuia, pe care E l \nsu[i l-a ales... Iisus anun]`
senza]ionala veste, care tuturor le va zgudui con[tiin]a: „ Amin,
Capitolul unu
280
g r ` i e sc v o u `, c ` u n u l d in t r e v o i m ` v a v i n d e “ , „ I ar e l
\ntrist=ndu-se foarte mult, au \nceput s`-I zic` fiecare: „nu cu
mva sunt eu, Doa mne?“ A fost un moment de trezire decisiv
pentru
Iuda, la sinceritate! Nu ar fi fost prea t=rziu! Ini ma generoas`
a
Domnului ar fi trecut peste m=r[ava fapt` a ucenicului; ar fi \
n]eles
Iisus \ m plinirea profe]iei lui Zaharia [i Iuda ar fi fost iertat... A
r fi r` mas fapta conda mnabil`, dar ar fi fost salvat o mul!...
{i, fiindc` prin t`cerea sa, Iuda consi m te la p`catul lui,
Iisus \l de masc` pe un ton plin de co mp`ti mire [i a m`r`ciune:
„ Cel ce a
\ntins cu mine m=na \n blid, acela m` va vinde. C` Fiul Omului
va merge precu m este scris despre El, dar vai acelui o m prin
care Fiul Omului se vinde! Bine era de o mul acela de nu se n
`[tea“ (M atei 26, 23–24). Dar nici aceast` co mp`ti mitoare de
mascare nu l-a trezit pe Iuda. Con[tiin]a \i era surd` la orice sunet
[i \nchis`
la orice b`taie... N-ar fi vrut totu[i s` [tie ni meni de fapta co
mis`, fiind prea ru[inoas`; nici chiar Iisus. Dar el trebuia totu[i
s` [tie c` dac` Iisus \l avertizase chiar atunci, \nsea m n` c`
D om nul cuno[tea totul. El \ns` nu mai poate \n]elege aceasta
[i \ntreab` dac` nu cu mva este el. La care |nv`]`torul \i
r`spunde afir mativ:
„Tu ai zis“ ( M atei 26, 25). Acestea toate se petrecuser` dup`
ce
Iisus sp`lase A postolilor [i lui Iuda picioarele [i dup` ce se
\mp`rt`[iser` cu p=inea [i vinul pref`cute \n Trupul [i S=ngele
Sù. E vanghelistul precizeaz` c` toc m ai aceast`
nevrednic`
\mp`rt`[ire a adus os=nda v=nz`torului: „{i dup` p=ine, atunci
a
intrat \n el satana“. „ Deci i-a zis Iisus: ceea ce ai s` faci, f`
mai degrab`. {i ni meni din cei ce [edeau la mas` n-a [tiut
pentru ce a zis aceasta, c` unii socoteau, devre me ce Iuda avea
punga, c` \i zisese Iisus: cu mp`r` cele ce ne trebuie pentru
s`rb`toare, sau s`
dea ceva s`racilor. Dup` ce a luat p=inea a ie[it \ndat`, [i era
noapte“ (Ioan 13, 27–30). Nici \n ini ma lui Iuda nu mai era
vreun lic`r de lu min`; i s-a stins [i cea mai palid` raz`, fiind
inundat de \ntunericul [i bezna f`r`delegii s`v=r[ite \n a[a
m`sur` \nc=t vroia s` m earg` p=n` la cap`t... Era cuprins ca \
ntr-un v=rtej ame]itor [i delirant din care nu mai putea ie[i;
rostogolindu-se
f`r` a se mai putea opri spre pr`pastia care \i va \nscrie pentru
ve[nicie f`r`delegea al`turi de nu mele sù, (care, a m v`zut la
\nceput, paradoxal, \nsea mn` „laud`“, „glorie“ ‚ „
m`rire“).
Dup` Cin`, „a ie[it Iisus \ mpreun` cu ucenicii Sì dincolo
de p=r=ul Cedrilor unde era o gr`din` \n care a intrat El [i
ucenicii Sì. {i [tia locul [i Iuda, ce- L v=nduse, pentru c` de m
ulte ori se adunau acolo Iisus cu ucenicii Sì“ (Ioan 18, 1–27).
„{i... iat`, unul din cei 12 [i \ mpreun` cu el gloat` mult`, cu
s`bii [i cu cio m ege tri m i[i de la m ai- m arii preo]ilor [i
de la b`tr=nii
281
poporului. Iar v=nz`torul l e d`duse un se mn, zic=nd: „pe care \
l voi s`ruta, acela este: prinde]i- L. {i \ndat` apropiindu-se de
Iisus a zis: bucur`-te, |nv`]`torule! {i L-a s`rutat. Iar Iisus a
zis lui: prietene, pentru ce ai venit? Atunci apropiindu-se ei, au
pus m=na pe Iisus [i L-au prins“ ( Matei 26, 46–50). De ce
s`rutarea se mn al tr`d`rii? Fiindc` Iuda vroia s`-[i ascund`
fapta; dorea at=t de m ult s` nu-i [tie D o m nul nelegiuirea
lui, \nc=t \i spune:
„bucur`-te“, ca [i cu m ar ur m a co m unicarea unei ve[ti
bune. F`]`rnicia lui este pri mit` cu aceea[i bl=nde]e co mp`ti
mitoare a lui Iisus, adres=ndu-i-se: „prietene“, dup` care \ns`
ur m eaz` de mascarea final`, care \l va duce pe Iuda la t`cere
[i-l va face
nu peste mult ti mp, s` se re\nt=lneasc` cu sine \nsu[i: „Iuda,
cu
s`rutare vinzi pe Fiul Omului?“ ( Luca 22, 48). |[i va rea
minti Iuda de aceste ulti me cuvinte ale lui Iisus ce i-au fost
adresate atunci c=nd ele vor r`suna din glasul con[tiin]ei sale ! {i
vor r`suna at=t de tare, \nc=t nu l e va mai putea suporta. Nu se
va mai putea ascunde de ni meni [i de ni mic, nici chiar de
sine \nsu[i... De dat a a c e as t a \l va de m a s c a lu m i na
c on[t i i n] e i sa l e, ca r e aprinz=ndu-se devine at=t de vio lent`, \
nc=t \l orbe[te [i \n acela[i
tim p \l va arde at=t de m ult, \nc=t \i destra m ` \ntregul sens
al vie]ii ...
Un regret ad=nc venit din str`funduri \i fr` m=nt`
con[tiin]a, m`cin=ndu-i fiin]a. Iisus e conda mnat la moarte! Iar
la aceasta a contribuit [i el! Nevinov`]ia lui Iisus \l
cople[e[te... De[i [tia de fapta lui, Iisus nu i-a zis nici un
cuv=nt dojenitor, a cùtat tot
timpul la el, bl=nd, discret [i sincer; f`r` s`-i fac` v`dit` m=r[ava-
i fapt`, s`-l opreasc` de la \ mplinirea ei. Cìn]a \i apare doar acu
m, dar nu ca o supap` de siguran]`: „ A \ntors cei 30 de argin]i
mai- m arilor preo]ilor [i b`tr=nilor, zic=nd: „ Gre[it-a m v=nz=nd
s=nge nevinovat. Si m]ea nevoia unei m`rturisiri [i \n]elegeri.
O face de data aceasta cu toat` sinceritatea, f`r` nici un ascunzi[.
Trebuia s` i-o fi f`cut |nv`]`torului [i atunci ar fi pri m it cu
siguran]` iertarea L ui salvatoare. D ialogul cu Iisus se \
ncheiase m ai
\nainte... Cei cu care pactase nu au avut interesul s`-i pri
measc` m `rturisirea [i s`-i \n]eleag` fr `m =ntarea
chinuitoare, care-i destr` mase con[tiin]a zbuciu mat` \n a[a
m`sur`, \nc=t „arunc=nd argin]ii \n te mplu, a plecat, [i duc=ndu-
se, s-a sp=nzurat“ ( Matei
27, 5). Cartea Sf=nt` ne spune c` dup` ce s-a sp=nzurat, c`z=nd,
a pleznit de la m ijloc [i s-au v`rsat toate m `dularele... \nc=t s-
a che mat locul acela: loc al s=ngelui (Fapte 1, 18–19). „Iar
mai- marii preo]ilor lu=nd argin]ii, au zis: nu se cade s`-i pune
m \n vistieria te mplului, deoarece sunt pre] de s=nge. {i ]in=nd
sfat,
au cu mp`rat ]arina olarului, pentru \ngroparea strìnilor.
Pentru
Capitolul unu
282
aceea s-a nu mit ]arina aceea, „]arina s=ngelui“.
Intui]ia se va face ar`t=nd chipul lui Iuda din tabloul
Cinei celei de Tain`.
Se pune \ntrebarea: ce a deter minat pe Iuda s` co mit`
nelegiuirea pe care a f`cut-o? (Se apreciaz` c` Iuda fiind laco m
dup` ob]inerea c=t m ai m ultor avu]ii [i m =nat de dorul de m
`rire, vedea \n Iisus un mesia politic, care \i va satisface
aceast` l`co mie, \ mpodo- bindu-l cu ranguri din cele mai mari.
Dar cu m Iisus \[i anun]ase pati ma Sa [i cu m du[ manii Lui se
ar`tau din ce \n ce mai hot`r=]i s`-I pun` cap`t, fiindc` prea
mult i-a deranjat, Iuda acord=nd c=[tigul de cauz` du[ manilor
Domnului, consider` c` prin tr`darea
lui Iisus, va dob=ndi din partea acestora un plus de \ncredere,
pozi]ia \n fa]a lor). Care a fost atitudinea D om nului fa]` de
el? ( T ot ti m pul a cùtat cu r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]`
a-l
recupera, avertiz=ndu-l, de masc=ndu-l [i mustr=ndu-l). C=nd s-a
trezit con[tiin]a lui Iuda? ( C=nd a v`zut c` Iisus a fost conda
mnat la moarte). Iuda s-a cìt pentru fapta sa? ( Da, s-a cìt, [i
cìn]a
i-a fost mare. Iar din Evanghelii nu [ti m s` nu fi pri mit iertare
cei ce s-au pocìt, oricine ar fi fost. S` ne \nchipui m ce m
are trebuie s` fi fost cìn]a lui Iuda, \nc=t nu a mai putut
suporta via]a?! A[adar, sinuciderea lui Iuda nu putea fi dec=t
rezultatul
celei mai \ mplinite [i tragice convertiri. A fost o convertire
at=t de fulgeratoare, \nc=t v=nz`torul \n]eleg=ndu-[i
nelegiuirea \[i
iese din min]i [i se sp=nzur`. Plec=nd de aici a m putea s` ne
\ntreb` m dac` exist` posibilitatea de m=ntuire [i pentru el.
Tainele du mnezeirii nu se cuvine a le ispiti. Un singur lucru
nu trebuie s`-l pierde m din vedere. Lui Iuda tr`d`torul i-a p`rut
rù pentru ceea ce a f`cut. {i aceasta c=nd i s-a trezit con[tiin]a
moral`).

Se vor analiza [i alte cazuri de cìn]` \n ur ma trezirii
con[tiin]ei, f`c=ndu-se co mpara]ie \ntre ele.

--
283
Rug`ciunea din Gr`dina Ghetsimani
1. Organizarea
la intrarea
pentru\n lec]ie
clas`

|n mai multe r=nduri Domnul a prev`zut sfin]ilor Apostoli
patimile, moartea [i \nvierea pe care le va aduce pentru
izb`virea de
p`cat a nea mului o menesc. A sosit momentul Cinei cele de
Tain`, c=nd D om nul a anticipat s`rb`torirea Pa[tilor [i c=nd \
[i ofer`
sub for m a p=inii [i vinului T rupul [i S=ngele sù ca pre]
de r`scu mp`rare din p`cat.
D up` C ina cea de T ain` au ur m at Sfintele Pati m i
ale
D om
nului.

|nceputul l-a f`cut rug`ciunea din gr`dina Ghetsi mani [i
prinderea Domnului Iisus. Ne vo m referi \n cele ce ur meaz` la
aceste dou` aspecte ale \nceputului Sfintelor Pati mi ale
Domnului.

Textul privind rug`ciunea din gr`dina Ghetsi mani [i
prinderea lui Iisus, este redat de sfintele Evanghelii la M atei
26, 36–46; Marcu 14, 32–42; Luca 22, 39–47; Ioan 18, 1.
Dup` Cina cea de Tain`, „a ie[it Iisus \ mpreun` cu ucenicii
sì dincolo de p=r=ul Cedrilor unde era o gr`din`“ (Ioan 18, 1)
„al c`rui nu me era Ghetsi mani [i a zis ucenicilor sì: [ede]i
aici p=n` m` voi ruga. {i a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob [i pe
Ioan
[i a \nceput s` se \nspì m=nte [i s` se tulbure“ ( Marcu 14, 32–
33). A tunci le-a zis: „\ntristat este sufletul M eu p=n` la m
oarte. R`m=ne]i aici [i priveghea]i \ mpreun` cu Mine. {i
merg=nd pu]in m ai \nainte, a c`zut cu fa]a la p` m =nt,
rug=ndu-se [i zic=nd: P`rintele meu, de este cu putin]` s`
treac` de la mine paharul acesta, dar nu precu m voiesc eu, ci
precu m voie[ti Tu“ ( M atei
26, 39). „{i i s-a ar`tat \ngerul din cer \nt`rindu- L. {i fiind \n
zbuciu m m ai \n st`ruin]` se ruga. {i i se f`cuse sudoarea ca
pic`turile de s=nge ce pic` pe p` m=nt. {i scul=ndu-se de la
rug`- ciune, venind c`tre ucenici, i-a aflat dor mind“ ( Luca 22,
43–44).
Capitolul unu
284
„{i a zis lui Petru a[a: n-a]i putut veghea un ceas cu M ine!
Priveghea]i [i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit`, c`ci Duhul
este os`rduitor iar trupul este neputincios. Iar`[i, a doua
oar`
duc=ndu- se, s-a rugat zic=nd: P`rintele Meu, de nu poate trece
acest pahar de la mine, ca s` nu-l beau, fie foia Ta. {i venind, i-
a aflat iar`[i dor mind, c`ci erau ochii lor \ngreuna]i“ ( M atei
26,
40–43) „[i nu [tiau ce s`-I r`spund`“ ( M arcu 14, 40). „{i
l`s=ndu- i, s-a dus iar`[i [i s-a rugat a treia oar`, acela[i cuv=nt
zic=nd. A tunci a venit la ucenicii sì [i le-a zis: dor m i]i acu m
[i v` odihni]i. Iat`, s-a apropiat ceasul [i Fiul Omului se va
da \n m=inile p`c`to[ilor“ ( M atei 26, 45). „Scula]i-v` s` merge
m! Iat` s-a apropiat (v=nz`torul)!
{i \nc` pe c=nd vorbea, iat`, Iuda, unul din cei doisprezece,
a venit [i cu d=nsul m ul]i m e m ult` cu s`bii [i cio m ege de
la arhierei [i de la b`tr=nii poporului. Iar v=nz`torul le-a dat se
mn, zic=nd: Pe care \l voi s`ruta, acela este“ ( M atei 26,
47–49).
„Prinde]i-l [i aduce]i-l sub paz`“ ( M arcu 14, 44). „{i \ndat`
venind la Iisus i-a zis: bucur`- Te, rabbi! [i l-a s`rutat. Dar
Iisus i-a zis: prietene pentru ce ai venit“ ( M atei 26, 50). {i a
adùgat apoi: „Iuda cu o s`rutare vinzi pe Fiul Omului“ ( Luca
22, 48).
„D eci Iuda, lu=nd oaste [i slujitori de la m ai m arii preo]ilor [i de
la farisei, a venit acolo cu felinare [i cu f`clii [i cu ar m e.
Iar Iisus [tiind toate ce erau s` vin` asupra Sa, ie[ ind, le-a zis:
Pe cine cùta]i? R`spuns-au lui: pe Iisus Nazarineanul. Zis-a
lor Iisus: Eu sunt. {i sta \ mpreun` cu ei [i Iuda cel ce- L
v=ndu-se. Deci dup` ce le-a zis: Eu sunt, s-au \ntors \napoi [i
au c`zut la p` m =nt. {i iar`[i i-a \ntrebat: pe cine cùta]i. Iar
ei au zis: pe
Iisus Nazarineanul. A r`spuns Iisus [i a zis: V-am spus c` Eu
sunt. Deci, de M ` cùta]i pe M ine, l`sa]i-i pe ace[tia s` se
duc`. Pentru ca s` se \ mplineasc` cuv=ntul spus de El: din cei
pe care M i i-ai dat n-a m pierdut nici unul. {i v`z=nd cei ce
erau pe l=ng` El ce avea s` fie, i-au zis: Doa mne s` lovi m
cu sabia “ (Luca
22, 53). „Iar S imon Petru av=nd sabia a scos-o [i a lovit pe
sluga mai marelui preot [i i-a tìat urech ea dreapt`. {i era nu
mele slugii M alhus“ (Ioan 18, 9). „Iar Iisus r`spunz=nd a zis:
l`sa]i, p=n` aici. {i ating=ndu-i urechea l-a vindecat“ (Luca 22,
51). „{i a zis Iisus lui Petru: bag` sabia \n teac` (la locul ei)
c` to]i cei ce
ridic` sabia, de sabie vor pieri“ ( Matei 26, 52). „Paharul pe
care mi l-a dat Tat`l, oare nu-l voi bea?“ (Ioan 18, 11). „ Sau
g=nde[ti c` nu pot s` rog pe Tat`l meu [i s`- mi pun` la \nde
m=n` chiar acu m, mai mult de 12 legiuni de \ngeri? Cum, deci,
se vor \ mplini scripturile? C` a[a trebuie s` fie! ( Matei 26, 53–
54). „|n acela[i tim p Iisus a zis m ul]i m ilor, m ai m arilor
preo]ilor [i c`peteniilor
285
tem plului [i b`tr=nilor: ca la un t`lhar (ho]) a]i ie[ it cu s`bii [i
cu cio mege. |n toate zilele fiind cu voi \n te mplu n-a]i \ntins
m=inile as u p r a m e a ; d ar a c e s t a es t e c e a s u l v o st ru [i
st`p=nirea
\ntunericului“ ( Luca 22, 52– 53). „ Deci oastea [i c`petenia
cea peste 1000 [i slujitorii iudeilor L-au prins pe Iisus [i L-au
legat“. (Ioan 18, 12). „ Dar toate acestea s-au f`cut, ca s` se \
mplineasc` scripturile profe]ilor. Atunci to]i \nv`]`ceii L-au l`sat
[i au fugit“ (Matei 26,56).
E xplicarea textului D up` cu m a m v`zut c` ne spune

textul sfintelor Evanghelii, M =ntuitorul \ mpreun` cu cei 11
Apostoli se \ndreapt` spre gr`dina Ghetsi mani. |nainte au trecut
podul peste
r=ul C hidron la poalele M untelui M `slinilor, t`l m `cindu-
se
\nsea mn` „r=ul negru“, fiindc` are apa murdar` [i tulbure.
Cam la 100 m se afl` gr`dina G hetsi m ani, \nse m n=nd
„teasc de m`sline“, pentru c` avea un teasc pentru stoarcerea
undele mnului din nu m ero[ii m `slini afla]i aici. Era un loc
lini[tit, cu cer senin, unde astrul nop]ii \[i rev`rsa m=ng=ietor
razele sale str`lucitoare printre crengile m `slinilor \ m b`tr=ni]i
de vre m e. D e m ulte ori [i-a reg`sit Iisus aici lini[tea dup` c=te
o zi petrecut` \n zbuciu mul
[i tu multul ei a me]itor... Opt din cei 11 Apostoli r` m=n la intrare,
iar cu trei dintre ei: Petru, Iacob [i Ioan, Iisus merge mai
departe s` se roage P`rintelui Ceresc. Acu m \l vede m pe M
=ntuitorul \n
\nf`]i[area sa o meneasc`.
Dac` la schi mbarea la fa]` sau la \nvierea fiicei lui Iair, aceia[i
trei A postoli au avut privilegiul s` fie ui m i]i de
str`lucirea du mnezeirii sale, acu m ei \l priveau pe Iisus |
nv`]`torul doar ca unul dintre ei... Domnul \ns` [tia tot ce avea
s` se \nt= mple. El
„s-a f`cut pentru noi p`cat“ (II Cor. 5,21), iar „r`splata
p`catului este moartea “ (Rom. 6, 23). {ti m aceasta din chiar pri
mele cuvinte ale Sfintei Scripturi, c=nd pri m ii oa m eni au
p`c`tuit [i s-au
\mpov`rat cu moartea. {i firea \ mpov`rat` cu p`catul str`
mo[esc s-a trans mis tuturor oa menilor. Aceasta a luat asupra
Sa [i Fiul
lui Dumnezeu la \ntrupare. A luat-o toc mai pentru a o izb`vi
de p`cat. {i putea s-o fac`, fiindc` e ra singurul care nu avea
p`cat, fiind Dumnezeu. Dar odat` ce a luat firea o meneasc`,
a f`cut acest lucru pentru a o izb`vi, a o salva, a o elibera, a o
m=ntui de p`cat. {i astfel Fiul lui Dumnezeu devine M
=ntuitorul nostru, iar aceasta prin Jertfa Sa de isp`sire. {i toc
mai acu m se apropia momentul acestei Jertfe supre me de \
mp`care a o mului cu Dum- nezeu. Iisus [tia aceasta, cuno[tea,
vedea \nainte toate batjocorile
ce se vor n`pusti asupra Lui. Vedea toat` ura \nver[unat`
asupra
Lui, vedea singur`tatea cople[itoare, vedea chinurile [i suferin]ele
Capitolul unu
286
care \i vor m `cina trupul \n cele m ai cu m plite dureri,
vedea m oartea ca pre] de r`scu m p`rare ce ur m a s` se
aduc`, vedea morm=ntul rece [i u med s`pat \n st=nc`... {tia
totul, absolut totul,
fiindc` era Dumnezeu. Dar firea \ mpov`rat` cu p`catele tuturor
oa menilor, cu toate f`r`delegile lu mii, \l ap`sa tot mai mult
[i mai greu. Dar cui avea s` spun` toate acestea? Desigur
Apostolilor dar ei nu pot \n]elege aceast` tain` a m=ntuirii
noastre. M ama Sa L -ar fi \n]eles, dar nu- L putea ajuta cu ni
m ic. A cu m a sosit m om entul \ m plinirii profe]iei dreptului
Si m ion, c` „prin ini m a ei va trece sabia“. E sabia durerii
care \i va spinteca ini ma de suferin]`, v`z=ndu-[i Fiul adus
ca Jertf`. T oate aveau s` se
\mplineasc` dup` planul lui Dumnezeu Tat`l. De aceea Iisus se
adreseaz` Lui. Se adreseaz` nu ca Dumnezeu Fiul ci ca „
mielul ce se va aduce spre junghiere“, ca Om care \[i a[teapt`
suferin]a
\n cea mai cr=ncen` expresie a ei. De aceea, El spune celor trei
Apostoli:„|ntristat este sufletul Meu p=n` la moarte! “ {i l`s=ndu
-i
„s` privegheze“, adic` s` fie treji, eventual s`- L \nso]easc` \n
rug`ciunea c`tre Tat`l, se dep`rteaz` de la ei ca s` se roage. La
\nceput rug`ciunea este expresia totalei u m ilin]e fa]` de Tat`l,
manifestat` prin pro[ternerea cu fa]a la p` m=nt; apoi se ridic` \
n
genunchi [i cu ochii \n`l]a]i spre cer se adreseaz` P`rintelui
Ceresc: „Tat`l Meu, dac` este cu putin]`, treac` de la Mine paharul
acesta! T otu[i nu precu m voiesc E u, ci precu m voie[ti T
u“. R ug`ciunea e si m pl` [i sincer` pornit` din si m ]` m inte
fire[ti um ane.
Paharul si mbolizeaz` otrava mor]ii, fiindc` \n pahar
bùtura poate fi u[or a mestecat` cu otrav`. {i nu pu]ine au fost
victi mele acestui pahar... Dac` sunte m aten]i pute m observa
c` Domnul nu-[i i mpune cererea. El spune: „ Dac` este cu
putin]`“ . Vede m de aici toat` supunerea fa]` de voia lui
Dumnezeu, a[a cu m se cuvine [i noi s` ne rug` m: nu i
mpun=nd lui Dumnezeu cererea noastr`, ci acord=ndu-i Lui
Dumnezeu \ncrederea de a interveni
\n via]a noast` [i a face cu m crede El mai bine, [tiind c` „toate
le
lucreaz` spre binele celor ce- L iubesc pe Dumnezeu“ (Romani
8,
29). {i Sf=nta Evanghelie ne spune c` Dumnezeu Tat`l \i tri
mite
Fiului Sù aflat \n postura de Miel spre junghiere, un \nger ca
s`-l m=ng=ie. Zbuciu mul rug`ciunii pri me[te \ns` o \nf`]i [are
dra- m atic`, devenind de a[a m are intensitate, \nc=t
sudoarea s-a pref`cut \n pic`turi de s=nge. Dup` cu m vede m,
rug`ciunea lui Iisus din gr`dina Ghetsi m ani e rug`ciunea m
arii singur`t`]i a Celui ce s-a \ mpov`rat de p`cate. Nu mai este
rug`ciunea lini[ tii de alt` dat` a Fiului O m ului \n co m uniune
cu Tat`l... E suspinul p`catului o m eniri [i lacri m ilor durerii,
e zbuciu m ul, e m o]ia,
287
agita]ia, p`r`sirea... sunt stropii de s=nge \n viziunea paharului
plin p=n` la rev`rsare cu otrava m o r]ii. E batjocora,
b`tìle, s=ngele nevinovat al r`scu m p`r`rii. {i scul=ndu-se
m erse la apostoli. A ce[tia \ns` „dor m eau de \ntristare“. Si
m ] eau [i ei
\ntristarea |nv`]`torului, dar trupul le era prea neputincios ca s`
participe la ea, s` privegheze al`turi de El. Au preferat s` se
refugieze \n lini[tea odihnitoare a so mnului ca s` poat` uita
clipele grele prin care trece |nv`]`torul. De acea Domnul \i
mustr`. {i retr`g=ndu-se di n nou, D o m nul s-a rugat T
at `lui zi c=nd:
„P`rintele M eu, de nu poate trece acest pahar de la mine, ca s`
nu-l beau, fie voia Ta“. Iisus acu m se m=ng=ie... Acum va \
mplini ceea ce le-a spus mai \nainte apostolilor [i mul]imilor,
„c`ci m -a m cobor=t din cer, nu ca s` fac voia M ea, ci voia
Celui ce m -a trim is“ (Ioan 6, 38). De fapt a[a ne-a \nv`]at [i pe
noi s` ne rug` m P`rintelui Ceresc: „Fac`-se voia Ta“. Venind a
doua oar` la Apos- toli El i-a aflat din nou dor mind. Le spune c`
s-a apropiat ti mpul c=nd Fiul Omului va fi dat \n m=inile
p`c`to[ilor...
{i \ntr-adev`r apare v=nz`torul. Era cu oaste ro man` [i cu
slujitor de la m ai m arii preo]i [i de la farisei. Erau \nar m a]i
cu f`clii [i cu ar me. Oastea ro man` o aveau de la procuratorul
Pon]iu
Pilat, care \[i avea re[edin]a la Cezarea Palestinei, dar de pa[ti
venea totdeauna la Ierusali m cu ar m
ata.
Pa[tile (Persahul) era cea mai mare s`rb`toare a i udeilor.
Era ziua eliber`rii din cea mai lung` [i tiranic` robie. Era
s`rb`toarea trecerii spre „ }ara F`g`duin]ei“ prin M oise,
alesul, profetul lui Dumnezeu [i eliberatorul lor na]ional. Acu
m ei se vor afir ma \n bine ca popor liber... Dar \n perioada \n
care ne afl` m nu mai era un popor liber. Ocupa]ia ro man` era
dur` [i du[ m`noas` iudeilor. De aceea, la Pa[ti se adunau
israeli]i din toat` lu mea s` retrìasc` ziua eliber`rii de alt`dat`,
pl=ng=nd gloria str`bun` \n p` m=ntul natal, la zidurile ref`cute
(de c`tre Irod cel M are) ale te m plului lu i Solom on... {i nu
de pu]ine ori venirea lor de Pa[ti se trans-
for m` \n revolt`. Iar pentru ca aceasta s` fie \n`bu[ it` \n fa[`,
P ilat era prezent aici cu oastea \nar mat`. |[i avea locul \n
cet`]uia
„Antonia “ (dup` nu mele lui Marc Antoniu) la nord-est de
dealul unde era construit te mplul. Avea cu el o garnizoan` ro
man` de osta[i. Se bucur` de faptul c` iudeii \[i caut` [i \
[i g`sesc
adversarii, cert=ndu-se \ntre ei... („ Divide et i mpera! “). Le
pune la dispozi]ie o ceat` de osta[ i, adic` o trei me dintr-o
cohort`, ceea ce \nsea mn` 200 osta[i \nar ma]i. To]i pornesc
s`-l prind` pe Iisus [i pe cei 11 Apostoli ai Sì. |n fruntea lor se
afla Iuda. Nu voia ca s` se autode ma[te ca tr`d`tor. Se ru[ina de
ceea ce a
f`cut [i acu m trebuia s` \ m plineasc`. A c]ioneaz` m
ascat,
Capitolul unu
288
s`r ut=ndu-[i |nv`] `to rul [i \nt = m pin=ndu - L cu
cuvi nt ele :
„bucur`- Te!“ ca [i cu m ar dori s`-i co munice o veste bun`...
Ce tiranic` ipocrizie; s`rutul e gestul celei mai delicate [i
ginga[e afec]iuni. {i Iuda [i-a g`sit toc mai aceast` falsitate!...
Iisus care cuno[tea [i si m]ea totul, r`spunde plin de bl=nde]e:
„Prietene pentru ce ai venit?“ |l socote[te \nc` prieten [i \l co
mp`ti me[te parc` de soarta care [i-a ales-o [i de sf=r[itul
m isiuni sale fali mentare [i tragice. De aceea \l [i mustr`:
„Iuda cu o s`rutare vinzi pe Fiul Omului!?“. La aceasta Iuda nu
mai r`spunde ni mic. Nu a crezut c` Iisus este Mesia. Dar
Domnul vrea s` i se descopere pentru ulti m a dat` c` El este Fiul
O m ului, [i c` | m p`r`]ia Lui nu este din aceast` lu me...
Con[tiin]a lui Iuda era \ns` ador mit`, iar Domnul b`tea la
por]ile unei u[i ferecate... Nu peste mult ti mp se va trezi dar
atunci va fi prea t=rziu...
A poi Iisus se adreseaz` m ul]i m ii \nar m ate care- L cùtau,
\ntreb=ndu-i: „Pe cine cùta]i?“ Ei r`spund: „Pe Iisus
Nazarinea- nul“. Domnul le r`spunde: „ Eu sunt“. Nu le vine s`
cread`. S-ar
fi a[teptat s` \nt=lneasc` un o m plin de m=nie, gata de lupt`.
Iisus era bl=nd [i s merit, cu ini ma deschis` plin` de iubire
[i de mnitate, co mplet nevinovat ca s ` fug` din fa]a lor, [i
lipsit de
orice dorin]` de do mina]ie lu measc` ca s`-[i \ncruci[eze s`biile
cu ei... Neput=nd crede, cad \n fa]a Lui, \ mbulzindu-se ca s`
nu scape. De aceea, Iisus \ntreab` a doua oar` cu aceea[i
con[tiin]` a nevinov`]iei Sale: „Pe cine cùta]i?“ Apoi se
pred` lini[tit \n m =inile lor, cer=ndu-le doar ca pe A postoli
s`-i lase \n pace.
A postolii cred \ns` c` acu m a venit m om entul b`t`liei
pentru
\ntronarea \ m p`r`]iei m esianice pe p` m =nt. Petru, m ai
violent, atac` chiar pe sluga m ai m arelui preot. Iisus le
interzice A postolilor pe un ton senten]ios, orice ac]iune
potrivnic`, iar mul]i mii \i adreseaz` repro[uri c` de[i le-a
vorbit totdeauna pe
fa]`, \n locurile cele mai populate, vin s`- L prind` ca pe un ho]
sau t=lhar. Puteau de fapt oric=nd s`- L prind` \n oricare din
\m prejur`ri, fiindc` a vorbit \ntotdeauna pe fa]`, gata oric=nd
s`
dea socoteal` de cuvintele Lui, dar spune Evanghelia — c` de
fapt mult \nainte „cùtau s`- L prind` [i ni meni nu [i-a pus
m=inile pe El, c` \nc` nu venise ceasul Lui“ (Ioan 7, 30). Nimic
\n lu mea aceasta nu se petrece \n afara voin]ei lui Dumnezeu.
Cine nu [tie aceasta, nu crede [i nu- L socote[te pe Dumnezeu ca
pe un P`rinte bun [i iubitor care necontenit vegheaz` la via]a sa;
[i nici nu se
consider` fiul sau copilul lui Dumnezeu.
Dar Iisus este tri mis toc mai acu m, fiindc` „ Acesta este
ceasul vostru — spune El — [i st`p=nirea \ntunericului“ ( Luca
22, 53).
289
A cu m a sosit m o m entul ca s` se „\ m plineasc`
scripturil e profe]ilor“ ( M atei 26, 56).
{i Evanghelia \ncheie acest capitol ar`t=nd c` „to]i ucenicii
L-au l`sat [i au fugit“. Ca [i mai \nainte c=nd le-a prevestit Pati-
m ile, \n dru m spre Ierusali m , [i acu m „n-au \n]eles ni m
i c (Apostolii) din aceasta“ ( Luca 18, 34). Vor \n]elege ei \ns`
mai t=rziu aceast` mare tain` a m=ntuirii [i vor jertfi pentru ea
chiar lor via]`...
propria
Cu cine s-a dus Iisus \n gr`dina Ghetsi mani ca s` se roage? (
Cu sfin]ii A postoli: opt dintre ei au r` m as la intrare, iar cu
trei: Pe- tru, Iacob [i Ioan a intrat \n gr`din`. Desp`r]indu-se
de ei s-a rugat P`rintelui ceresc, \n zbuciu m cu mplit, \nc=t
sudoarea s-a pref`cut \n pic`turi de s=nge. A cerut P`rintelui
Ceresc c` dac` este cu putin]` s` treac` paharul a mar al
suferin]ei. M erg=nd la
A postoli \i afl` „dor m ind de \ntristare“. U n \nger tri m is de
Tat`l
|l m=ng=ie, \nc=t a doua oar`, cere P`rintelui Ceresc \
mplinirea{ivoi
cuvinte. de Sale.
data Venind
aceasta din nou la sunt
A postolii apostoli \i g`se[te
cople[i]i de sodor
m
n.
Urmeaz` prinderea Domnului \n gr`dina Ghetsi mani de ceata
de osta[i ro mani, al`turi de reprezentan]ii sinedriului [i mul]i
me, condu[i de Iuda, care |l d` pe m=inile lor printr-un s`rut).
Cum au venit potrivnicii lui Iisus s`-l prind`? (|nar ma]i cu cio
mege [i s`bii). De ce? (Fiindc` se a[teptau la o lupt` cr=ncen`).
Cum a reac]ionat Iisus? (|n m od pa[nic, bl=nd [i de m n, cu
con[tiin]a nevinov`]iei Sale). C um au reac]ionat adversarii? (
R `m =n=nd surprin[i de atitudinea lui Iisus, \nv`l m`[indu-se au
c`zut \naintea Lui). Ce a f`cut Domnul? ( Li s-a predat cu aceia[i
nevinov`]ie a c o n[tiin]ei Sale). Cum au reac]ionat Apostolii?
(S-au ar`tat gata de lupt` [i au chiar \nceput s` loveasc`). Ce
atitudine ia Domnul fa]` de ac]iunea lor? ( Le interzice cu
des`v=r[ire s` ridice sabia,
spun=ndu-le c` „to]i cei care ridic` sabia, de sabie vor pieri“ ).
Dup` ce M =ntuitorul s-a dat \n m=na vr`j ma[ilor, ce au
Capitolul unu
290
-
Se va lectura textul rug`ciunii Domnului din gr`dina Ghetsi mani
[i a prinderii Lui: M atei 26, 36 –46.
Lep`darea Apostolului Petru


Am v`zut c` dup` Cina cea de Tain`, Domnul \ mpreun` cu Sfin]ii
A postoli „au ie[it la m untele M `slinilor. A tunci le-a zis Iisus:
Voi to]i v` ve]i s minti \ntru M ine \n noaptea aceasta, c`ci este
scris: Bate-voi p`storul [i se vor risipi oile tur m ei... iar Petru
r`spunz=nd a zis: dac` to]i se vor s minti \ntru Tine, eu nici o
dat` nu m` voi s minti“ ( Matei 26, 30–33).
Atunci Domnul \i veste[te ceea ce nu peste mult ti mp avea
s` se \nt= mple, zic=ndu-i „ Amin grìesc ]ie c` \n noaptea
aceasta, mai \nainte de a c=nta coco[ul , de trei ori te vei lep`da
de M ine“. Auzind acestea, Sf=ntul Apostol Petru r`spunde \
nv`]`torului:
„Chiar de ar fi s` mor \ mpreun` cu Tine, nu m` voi lep`da de
Tine. Asemenea au zis [i to]i ucenicii“ ( Matei 26, 34–
35).

Cu toate acestea, Apostolul Petru se va lep`da de Domnul a[a
cu m i s-a prezis. Vom ur m`ri \n continuare lep`darea [i
cìn]a Sf=ntul A postol Petru.

Relatarea eveni mentului lep`d`rii [i cìn]ei Sf=ntului Apostol
Petru: |nso]it de trei din ucenicii Sì, Ioan, Iacob [i Petru,
Domnul S-a dus dup` Cina cea de Tain` \n gr`dina Ghetsi
mani ca s` se
291
roage, [i sosind \n acel loc, le-a zis: „ Ruga]i-v` s` nu c`de]i \n
ispite“. {i S-a dep`rtat de ei ca la o arunc`tur` de piatr` [i, \nge-
nunchind, se ruga... [i, scul=ndu-se de la rug`ciune, venind c`tre
ucenici, i-a aflat dor m ind de \ntristare“ ( L uca 22, 39–
45). Scul=ndu-se au fost \nt= mpina]i de mul]i mea condus` de
Iuda ca s`- L prind`“ Iar Iisus i-a zis „Iuda, cu o s`rutare vinzi
pe Fiul Omului?“ ( Luca 22, 48). |n acest ti mp, „sco]=nd
sabia, Petru a lovit pe unul din slujitori [i i-a tìat urechea“
(Ioan 18, 9–11). Mustr=ndu-l, Domnul \i spune lui Petru: „\
ntoarce sabia la locul
ei, c`ci to]i cei ce ridic` sabia, de sabie vor pieri“ ( M atei 26,
52).
„Paharul pe care Mi l-a dat Tat`l, oare nu-l voi bea? “ (Ioan 18,
11),
„ au ]i se pare c` nu pot s` rog pe Tat`l Meu [i s`- Mi tri
mit` acu m mai mult de dou`sprezece legiuni de \ngeri? Dar
cu m se vor \ mplini scripturile, c` a[a trebuie s` fie? “ (Matei
26, Deci
53–54).
oastea [i c`petenia cea peste 1000 [i slujitorii iudeilor
au prins pe Iisus [i urechea,
„ {i ating=ndu-i l-a{ivindecat.“
L-au legat. ( L uca
L-au dus \nt=i 22, c`ci
la Ana, 51).eraT
o]i A postolii L-au p`r`sit pe D om nul, afar` de Ioan [i
socrul lui Caiafa, care era mare preot \n anul acela... [i mergea Petru,
care L-au ur mat \n continuare [i la judecat`.
dup` Iisus Si mon Petru [i cel`lalt ucenic, iar ucenicul acela era
cunoscut marelui preot [i a intrat \ mpreun` cu Iisus \n curtea
marelui preot; iar Petru a st`tut la u[` afar`. Deci a ie[it cel`lalt
ucenic, care era cunoscut marelui preot [i a spus port`ri]ei [i a
b`gat \nùntru pe Petru . {i a zis lui Petru slujnica port`ri]`: „ N u
cu mva [i tu e[ti din ucenicii o mului acestuia?“ (Ioan 18, 12–17).
Dar el s-a lep`dat \naintea lor, a tuturor, zic=nd: „ Nu [tiu ce zici!“
(Matei 26,70). |n acest ti mp M=ntuitorul este judecat de arhiereul
Ana, care conda mn=ndu- L la moarte, L-a tri mis la Caiafa ca s`
pronun]e [i el sentin]a... Apostolul Petru „ie[ind la poart`“ a fost
\nt= mpinat de alt` slug` care „a zis celor de acolo: [i acesta era
cu Iisus Nazarineanul“. {i iar`[i s-a lep`dat Petru cu jur` m=nt:
„Nu cunosc pe o mul acesta“ ( M atei 26, 71–72). {i Si mon Petru
sta [i se \nc`lzea... zis-a lui una din slugile m arelui preot, rud`
acelui c`ruia \i tìase Petru urechea: „ Dar nu te-a m v`zut eu \n
gr`din` cu el?“ (Ioan 18, 26). „Iar dup` pu]in, apropiindu-se cei
ce stau \n preaj m` au zis lui Petru: „cu adev`rat [i tu e[ti dintre
ei, c`ci [i graiul te v`de[te“. Atunci el a \nceput s` bleste me [i
s` se jure: „nu cunosc pe o mul acesta. {i \ndat` a c=ntat coco[ul“
(Matei 26, 73–74). „ Domnul \ntorc=ndu-[i capul, \l prive[te atunci
pe Petru; [i [i-a adus a minte Petru de cuv=ntul lui Iisus care \i
zisese: M ai \nainte de a c=nta coco[ul, de trei ori te vei lep`da de
M ine. {i ie[ind afar` a pl=ns cu a mar“ ( M atei 26, 75).
Capitolul unu
292
Explica]ii De aici vede m c` la \nceput Petru a fost plin de

curaj [i a f`g`duit sole mn c` nu se va lep`da de |nv`]`torul. La \
nceput a fost plin de entuzias m datorit` ata[a mentului sincer pe
care \l avea fa]` de Domnul, cu m erau — de altfel — [i
ceilal]i Apos- toli. V `z=ndu- L apoi pe Iisus \n fa]a
brutalit`]ilor celor doi
judec`tori, ca [i a at mosferei de batjocur` general` fa]` de
Dom- nul, la care se adaug` [i sentin]a de conda mnare la moarte,
curajul de alt` dat` se destra m ` [i se transfor m ` \n tea m ` cu
m plit`, iar ata[a mentul f`g`duit, se pierde [i el, \nc=t
Apostolului nu-i mai r`m =ne dec=t grija propriei vie]i. |n
aceast` situa]ie, cuprins [i
do m inat de fric`, a uitat co m plet pro m isiunea f`cut`... D ar
s-a reg`sit pe sine \nsu[i din \nvolburarea te merii de moarte [i
anu me, atunci c=nd Dom nul L-a privit direct. Dar era prea
t=rziu, fiindc` el se lep`dase. Apoi Petru s-a retras [i „a pl=ns cu
a mar“. Aceasta
\nsea m n` c` i s-a trezit con[tiin]a care \l m ustr` pentru
fapta s`v=r[it`, iar el se cìe[te, \i pare nespus de rù [i se spune
c` de
atunci, ori de c=te ori c=nta coco[ul \n zorii zilei, Apostolul
Pe- tru rea mintindu-[i de fiecare dat` fapta lui, pl=ngea — ca
pri ma dat` — „cu a m ar“, adic` cu ad=nc` p`rere de rù, cu
regret
profund. N e apare acu m m ai clar de ce lep`darea Sf=ntului
Apostol Petru a devenit expresia unui p`cat greu. Noi vorbi m \n
general de lep`dare, ca de o p`r`sire a ceea ce este rù, dar
A postolul Petru s-a lep`dat, a p`r`sit adic`, toc m ai ceea ce
considera c` este cel mai de mn lucru pe care ar trebui s` \l ur
meze
\n via]`. Cìn]a lui \ns` \l salveaz`. De[i l-a deter minat s`
pl=ng` cu a mar, cìn]a a fost bine venit`, lacri mile devenind
supap` de siguran]`, sau se m nal de alar m `, care \i
rena[te \n suflet ata[a mentul sincer fa]` de |nv`]`torul, pe care
nu- L va mai p`r`si [i de care nu se va mai lep`da niciodat`.
V orbind despre lep`darea A postolului Petru \n preaj m a
Sfintelor Pati m i ale D o m nului ne vine \n m i nte [i
tr`darea
\nv`]`torului de c`tre un alt A postol, de Iuda. |n a m bele
situa]ii este vorba de o dep`rtare sufleteasc` fa]` de Iisus, de
necredin-
cio[ie fa]` de E l. N u m ai c` lep`darea este provenit` dintr-
o cople[ire de tea m` [i \n acela[i ti mp pentru ap`rarea
propriei vie]i, pe c=nd tr`darea este o fapt` provenit` din
rùtate [i ur`. Pe de alt` parte, lep`darea Apostolului Petru este
ur mat` de cìn]` [i de hot`r=rea de \ndreptare, aduc`toare de
lini[tea [i pacea
iert`rii. Tocmai aceast` hot`r=re \i lipsea lui Iuda. De aceea
cìn]a lui s-a transfor mat \n zbuciu mul ap`s`tor [i zguduitor al
con[ tiin]ei care \l duce la nebunie [i moarte.
293
Referindu-ne apoi la binefacerea cìn]ei Sf=ntului Apostol
Petru ne a minti m de cìn]a regelui David, care p`c`tuind [i
fiind mustrat de Profetul Natan, recunosc=ndu-[i fapta a
regretat-o din ad=ncul sufletului [i \ndrept=ndu-[i via]a a pri
m it iertarea
pacea, [i
co mpun=nd prea fru mo[ii psal mi de pocìn]`...
C=nd s-a lep`dat Sf=ntul A postol Petru de M =ntuitorul? (|n
fa]a sinedriului, \n ti m pul judec`]ii Sale). I-a prevestit M
=ntuitorul lep`darea sa? ( Da). Ce i-a f`g`duit Sf=ntul Petru? (
C` dac` to]i se vor lep`da, el nu se va lep`da). Care sunt \
mprejur`rile \n care s-a lep`dat? ( M ai \nt=i \n fa]a slujnicei
port`ri]e de la curtea
arhiereului. Apoi \n fa]a slugii dup` judecarea [i conda mnarea
M =ntuitorului, Petru s-a lep`dat cu jur` m =nt c` nu \l cunoa[te
pe Iisus. |n sf=r[it, \n ti mp ce se \nc`lzea la foc, \ mpreun` cu
slugile marelui preot s-a lep`dat cu jur` m=nt, spun=nd c` nu- L
cunoa[te pe |nv`]`torul). Ce s-a \nt= m plat apoi? ( A c=ntat
coco[ul, iar Domnul L-a privit pe Apostolul care se lep`dase
de El). Ce a urm at? (Petru s-a cìt, i-a p`rut rù, a regretat
fapta s`v=r[it`
coco[ul, [i a
\[i pl=ngea cu ad=nc regret fapta lep`d`rii sale de
D om nul).
8. Aplicarea
Am v`zut din relatarea Sfintei Evanghelii c` atitudinea Sf=ntu-
lui Apostol Petru fa]` de Domnul, ca [i \n cazul general
credin]a sa, au fost oscilante. {i-a manifestat ata[a mentul cu
pro misiuni pline de entuzias m, cade apoi \n \ntristare, este
cople[it de tea m`, uit` tot ce a f`g`duit, se leap`d`... dar se
cìe[te, se \ntoarce din
nou la ata[a m entul sincer fa]` de Iisus. L a fel este [i
via]a cre[tinului cu c`deri [i ridic`ri. Principalul lucru este c`
dac` am c`zut, s` ne ridic` m... V`z=nd feluritele rele sau p`cate
care ne cople[esc adesea pe noi, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu
[i de semeni, ca [i efectul binef`c`tor al credin]ei, care ne \
ntoarce
pa[ii spre \nnoirea continu` a vie]ii duhovnice[ti, pute m \
n]elege de ce M=ntuitorul cunosc=ndu-ne ca fiind mereu supu[i
p`catului, ne-a l`sat Taina Sfintei Pocìn]e \n Biseric`, prin
care s` pute m ob]ine m ereu iertarea p`catelor spre \
Capitolul unu
294
Se va citi textul pericopei evanghelice privind lep`darea [i cìn]a
Sf=ntului Apostol Petru: M atei 26, 31–34 [i 57–75.
-
Hristos \n fa]a tribunalului iudaic [i

roman

Ce ne spune articolul al I V-lea din Si mbolul de credin]` despre
Fiul lui Dumnezeu \ntrupat? ( C` s-a r`stignit pentru noi \n zilele
lui Pon]iu Pilat [i a p`ti m it [i s-a \ngropat). D e aici vede m
c`
\nainte de a fi fost r`stignit, precu m [i \nainte de a p`ti m i [i de
a fi fost \ngropat, Domnul a fost judecat [i conda mnat la
moarte de c`tre tribunalul iudaic [i ro man, sentin]a final`
fiind rostit` de procuratorul Pon]iu Pilat.

S` vede m m ai \ndeaproape pe M =ntuitorul H ristos \n
fa]a tribunalului iudaic [i ro man.

Sf=nta Evanghelie ne spune c` „oastea [i c`petenia cea peste o
m ie [i slujitorii iudeilor au prins pe Iisus [i L-au legat. {i L-au
dus int=i la Ana c`ci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al
anului aceluia. {i Caiafa era cel ce sf`tuise pe iudei c` este mai
de folos s` moar` un o m pentru popor (Ioan 18, 12– 13). De[i a
fost \nl`turat din arhierie (\n anul 7 dup` Hristos) [i \nlocuit cu
295
ginerele sù, C aiafa, A na \[i m a i p`stra autoritatea \n
fa]a poporului. De aceea, judecata lui Iisus \ncepe noaptea \n
casa acestuia. |n mod nor mal, ca procedur` iudaic`, procesul
trebuia s` se desf`[oare \n fa]a tribunalului nu mit „sinedriu“,
aflat l=ng` zidul de sud-vest al cur]ii exterioare a te m plului,
\ntr-o sal`“ pardosit` cu pietre“, nu mit` „ Gazith“. Sinedriul
era co mpus din
71 de membri ale[i dintre c`rturari, farisei, arhierei [i „b`tr=nii
poporului“ (ca reprezentan]i ai vechii nobili mi). {edin]ele erau
prezidate de arhiereul \n func]iune. Ele \ncepeau dup` aducerea
jertfei de di m inea]` la te m plu, pe la orele 7, [i puteau ]ine
toat`
ziua, \n afar` de zilele de sabat sau alte s`rb`tori. N u erau
\ng`duite [edin]ele nocturne. Judec`torii erau a[eza]i \n se
micerc.
|n m ijloc ul lor st`t ea pe un podi u m inc ulpatul. D up` c e
pre[edintele expunea cazul, erau audia]i martorii ap`r`rii, apoi
cei ai acuz`rii. Pentru ca m `rturia s` fie valid`, se depunea
jur` m =ntul. Se cereau cel pu]in doi m artori. U r m a
cuv=ntul ap`r`torului, apoi cel al acuzatorului, iar la sf=r[it al
inculpatului.
|n acest ti mp doi grefieri notau atitudinea ap`r`rii [i respectiv
cea a acuz`rii. Sentin]a era hot`r=t` prin votul co mpletului de
judecat` [i pronun]at` de pre[edinte: cea de achitare se pronun]a
pe loc, iar cea de conda mnare \n ziua ur
m`toare.
Cum a decurs procesul M =ntuitorului? Evanghelia ne arat`
c` arhiereii [i \ntreg sinedriul cùtau m `rturie m
incinoas`
\mpotriva lui Iisus, ca s`- L omoare. {i nu g`seau, de[i veniser`
mul]i martori mincino[i. Iar la ur m`, venind doi, au spus:
Acesta a zis: pot s` d`r= m te m plul lui Dum nezeu [i \n trei
zile s`- L zidesc. {i ridic=ndu-se arhiereul a zis: ni mic nu
r`spunzi la ceea ce m`rturisesc ace[tia \ mpotriva Ta? Iisus \ns`
t`cea. {i arhiereul
lu=nd cuv=ntul i-a zis: Te jur pe Dumnezeu cel viu s` ne spui
dac` e[ti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Iisus \i zise: tu ai
spus! Iar eu v` mai spun: de acu m ve]i vedea pe Fiul
Omului [ez=nd de-a dreapta puterii [i venind pe norii cerului.
Atunci arhiereul \[i sf=[ie ve[ mintele zic=nd: „ A hulit!“ Ce ne
mai trebuie martori? Iat` , acu m a]i auzit hula Lui! Ce socoti]i?
Iar ei r`spun- z=nd, au zis: vinovat este de moarte. Atunci L-au
scuipat \n fa]` [i L-au b`tut...“ ( M atei 26, 59–68).
|n zorii zilei ur m ` toare sinedriul s-a \ntrunit din nou
\ntreb=ndu- L pe Iisus dac` recunoa[te c` este „Fiul lui Dumne-
zeu“. Deoarece M =ntuitorul a confir mat, ei socotesc
r`spunsul
lui Iisus drept hul`, sau necinstire adus` lui Dumnezeu, motiv
pentru care se consider` \ndrept`]i]i s` rosteasc` din nou sentin]a
de conda mnare la moarte prin r`stignire ( Luca 22, 66–71).
Pen- tru ca sentin]a s` devin` executorie, trebuia confir mat`
de pro-
Capitolul unu
296
curatorul ro man, Pon]iu Pilat. Astfel, \n faza a doua a
procesului, Iisus a ajuns \n fa]a autorit`]ilor ro mane. |ncep=nd
cu anul 26 d.Hs. procurator al Palestinei a fost Pon]iu Pilat, un
nobil ro man abuziv [i dur, care a r` mas acolo ti mp de aproxi
mativ zece ani. Venise \n Palestina \ mpreun` cu so]ia lui, care
se pare c`, st=nd
aici, trecuse la religia m ozaic`. A vea re[edin]a la C
ezareea Palestinei, dar de Pa[ti venea la Ierusali m pentru a
preveni orice atitudine potrivnic` Romei din partea poporului
sosit acolo cu prilejul s`rb`torii. |n apropierea te m plului, Pilat
avea o cet`]uie nu mit` „ Antonia“, construit` de Marc Antoniu,
unde exista [i o sal` mare a pretoriului de judecat`. Era 14 nisan,
ora 6 di minea]a. Cum ro manii aveau obiceiul s`-[i \nceap`
lucr`rile de di minea]`, Iisus a fost dus la procuratorul ro man.
Membrii sinedriului nu
intraser` \n pretoriu, deoarece seara \ncepea pa[tile, [i a intra \n
casa unui p`g=n \nse mna o necur`]ie, iar \n caz de for]` major`
s`rb`toarea se a m=na cu o lun`.
Pilat auzise mai \nainte de Iisus. Oferise chiar osta[i spre
a -L prinde. |n sala pretoriului acuza]iile au pri m it un
con]inut antiro man. Iisus este acuzat ca r`zvr`titor al
poporului, ca unul
care opre[te s` se pl`teasc` i mpozit Romei [i se declar` rege
(Luca 23, 2). La ase menea fapte, pedeapsa era capital`. Vr=nd s`
se conving` de adev`r, Pilat L-a che mat pe Iisus \n pretoriu,
spre a vedea dac` s-a declarat sau nu „regele iudeilor“ [i de ce
i se
aduce acuza]ia respectiv`. Iisus i-a ar`tat c` „\ mp`r`]ia lui nu
este din aceast` lu me“, deoarece dac` era „din lu mea aceasta,
slujitorii Sì ar fi luptat s` nu cad` \n m =inile iudeilor“. M
=ntuitorul a mai adùgat: „ Eu pentru aceasta m-am n`scut [i a
m venit
\n lu me ca s` m`rturisesc despre adev`r. Oricine este din adev`r
ascult` glasul M eu“ (Ioan 18, 37). Cople[it de r`spunsul lui
Iisus,
lui Pilat nu-i mai r` m=ne dec=t s` eternizeze \ntrebarea: „ Ce
este adev`rul?...“ . Convins c` Iisus nu este un adversar al Romei,
Pilat renun]` la interogatoriu, declar=nd \n fa]a mul]i mii c`
„nu afl` nici o vin` \n El“ ( Luca 23, 4). D ar acuza]iile m ul]i m
ii devin din ce \n ce m a i violente... Iisus le \nt= m p in` \ns`
cu lini[tea [i de m nitatea nevinova]iei Sale, fapt care \l las`
pe procurator
„foarte mirat“ (Matei 27, 14). Se insista far` \ntrerupere pe
l=ng` Pilat c` Iisus „\nt`r=t` poporul, \nv`]=nd prin toata
Iudeea,
\ncep=nd din Galileea“ ( Luca 23, 5). Afl=nd c` Iisus este
galilean [i [tiind c` Irod Antipa, tetrarhul Galileii [i Pereii, se
afl` [i el atunci la Ierusali m , Pilat i-a declinat cazul spre
rezolvare. Neg`sindu-i nici o vin`, Irod L-a \ mbr`cat pe Iisus,
\n se mn de batjocur`, \ntr-o hain` str`lucitoare pe care o purtau
nu mai marii de mnitari [i L-a tri mis din nou la Pilat, c`ruia nu
i-a r` mas dec=t
297
s` declare celor \nver[una]i c` nici Irod [i nici el, „cercet=ndu- L
\naintea lor, nu au g`sit nici o vin` din c=te i-au fost ridicate, [i
nimic vrednic de moarte nu a f`cut“ ( Luca 23, 8–15). De[i putea
s`- L elibereze, Pilat recurge totu[i la un co mpro mis. {tiind c` \n
amintirea ie[irii din Egipt, iudeii eliberau de pa[ti un t=lhar, Pilat
propune eliberarea lui Iisus sau a lui B araba, „care pentru o
r`scoal` [i ucidere ce f`cuse \n cetate era aruncat \n te mni]`“
(Luca 23, 19). To]i cei prezen]i puteau alege \ntre Iisus [i Baraba.
|ntre ti mp a venit la Pilat un tri mis al so]iei sale, Claudia Procula,
spre a-i co munica mesajul ei: „s` nu faci nici un rù dreptului
acestuia, c` a m suferit mult \n vis din pricina Lui“ ( M atei 27, 19 ).
D ar sinedri[tii au convins m ul]i m ea s` se pronun]e pentru
eliberarea lui Baraba, „iar pe Iisus s`- L piard`“ ( M atei 27, 20).
Derutat de nea[teptatul r`spuns al mul]i mii, Pilat a pus nedu merit
\ntrebarea: „ C e voi face cu Iisus care se nu m e[te H ristos?“
Pri m e[te f`r` echivoc r`spuns din partea m ul]i m ii: „s` fie
r`stignit!“ Aceea[i mul]i me, care cu c=teva zile \nainte \l acla ma
pe Iisus \n acela[i Ierusali m cu „ O sana!“, acu m \ns` \i cere
conda m narea la cea m ai \n jositoare m oarte... C onvin s de
nevinov`]ia lui Iisus [i surprins de decizia mul]i mii, le ofer` lor
executarea sentin]ei. Acuzatorii replic` cu \nver[unare: „ Noi lege
ave m [i dup` lege trebuie s` moar`, c` s-a f`cut pe sine Fiul lui
Dumnezeu“ (Ioan 19, 7). Atunci Pilat a dispus aplicarea biciuirii
pentru a \nlocui pedeapsa cu moartea, dup` care ar`ta mul]i mii
pe Omul desfigurat de r`ni [i sc`ldat \n propriul Sù s=nge...
Dar din nefericire, acelea[i voci cereau cu \nver[unare [i f`r`
echivoc r`stignirea. Convins totu[i de nevinov`]ia lui Iisus, Pilat
devine mai hot`r=t [i caut` s`-[i elibereze ostatecul. Dar din nou
acelea[i voci \nfuriate [i pline de inexpugnabil` ur`, i-au replicat
tìos [i par[iv: „ De-l vei slobozi pe acesta, nu e[ti prieten cu
cezarul. Oricine se face pe sine rege, este \ mpotriva cezarului“
(Ioan 19, 12). A ceste cuvinte constituiau de data aceasta un
avertis ment adresat direct [i personal lui Pilat, derut=ndu-l total
[i pun=ndu-l \n stare de autoap`rare, g=ndindu-se c` dac` o
ase menea acuz` va ajunge la urechile \ mp`ratului ro man, acesta
ar putea considera c` el s-a aliat cu un r`sculat. A cedat de tea m`,
nu \ns` f`r` re mu[care, mai ales c` a fost din nou avertizat cu
cinis m [i neru[inare: „ Nu ave m alt rege dec=t pe cezarul!“ (Ioan
19, 15 –16). Iar procuratorul ro man a r` mas co mplet descu mp`nit
[i invins. {i-a epuizat toate argu mentele. |l tulbura \ns` glasul
con[tiin]ei care \i [optea mereu c` Iisus este nevinovat... De aceea,
„v`z=nd c` ni mic nu folose[ te, ci [i mai mare tulburare se face,
lu=nd ap` [i-a sp`lat m = inile \n fa]a m u l]i m ii, zic=nd: sunt
Capitolul unu
298
nevinovat de s=ngele dreptului acestuia!“ ( M atei 27, 24). {i
neput=ndu-se \ mpotrivi mul]i mii spu meg=nde de ur`, \n cele
din urm` „le-a dat lor pe Iisus ca s`- L r`stigneasc`“ (Ioan 19,
16).
F`c=nd o confruntare \ntre modul \n care s-a desf`[urat
procesul [i m odul \n care trebuia s` se desf`[oare, se poate
vedea c` sentin]a de conda m nare la m oarte nu este valid`,
totul fiind pre meditat cu vicle[ug. Dar [i procedura a fost
gre[it`. Sinedriul
s-a \ntrunit pri ma oar` \ntr-o cas` particular` (la Ana)
noaptea. M artorii ap`r`rii lipseau, iar cei ai acuz`rii erau fal[i.
Sentin]a a
f o s t pr o n u n ] a t ` f ` r ` o d e l i b e r a r e t e m e i n i c ` , i a r \ n f a ] a
procuratorului ro man a fost schi mbat con]inutul acuza]iei.
Pilat a ezitat la \nceput. Dorea \ntr-adev`r s`- L elibereze pe
Iisus, dar din senti m ente de tea m `, c=nd de sinedri[ti, c=nd de
visul so]iei, c=nd de m ul]i m ea \nfuriat`, c=nd de \ m p`rat, a
cedat \n final, rostind sentin]a capital`. Dimpotriv`, din
punctul de vedere al credin]ei cre[tine, a[a trebuia s` se \nt\
mple. Iisus avea s` aduc` Jertfa de isp`[ire ca un „ M iel
nevinovat“, „ca o oaie spre
junghiere“, cu trupul m`cinat de suferin]`, a[a cu m a proorocit
profetul Isaia cu mai multe veacuri \
nainte.

Se va eviden]ia de m n itatea m o ral` a M =ntuitorului \n ti m
pul procesului, ca expresie a nevinov`]iei Sale.

--
299
R`stignirea Domnului
1. Organizarea
la intrarea
pentru\n lec]ie
clas`

Referindu-ne la Pati mile Domnului, a m v`zut c` dup` Cina
cea de Tain`, Iisus tr`dat de Iuda, a fost dat \n m =inile du[ m
anilor, care L-au judecat [i conda mnat la moarte. De[i Pon]iu
Pilat nu I-a g`sit nici o vin `, L-a conda mnat totu[i la cea mai
grea moarte, rezervat` sclavilor, sau celor mai rùf`c`tori
dintre oa meni, [i anu me la r`stignirea pe cruce.

Vom vedea \n cele ce ur meaz` cu m ne prezint` Sfintele
Evanghelii
R`stignirea Domnului.

Batjocorit [i b`tut, sc`ldat \n s=nge, cu fruntea br`zdat` de
spinii
care I-au spintecat pielea, epuizat de ulti mele puteri, I-au pus \
n spate crucea grea, \nalt` de 3,20 m, confec]ionat` la
repezeal` din cedrii din Liban, afla]i disponibili pentru
restaurarea te m- plului, ca s` o duc` p=n` pe dealul Golgotei.
Pe aceast` cale a durerii convoiul \nainta \ncet. |nainte se
afla centurionul (suta[ul) ro man, \nso]it de c=]iva solda]i [i de
reprezentan]i ai sinedri[tilor. Urma Conda mnatul, purt=ndu-[i
la g=t placa cu inscrip]ia vinov`]iei, apoi cei doi t=lhari, \nso]i]i
de
o parte [i de alta de solda]i apar]in=nd gardei ro mane.
Cortegiul era ur mat de mul]i mea care I-a cerut conda mnarea,
men]in=ndu -[i urletul de huiduire. M ul]i din apropia]i L-au
p`r`sit. A l]ii s-au chiar lep`dat de El. Iisus r` m =ne \ns` cu
con[tiin]a de m nit`]ii Sale neclintite. El este Fiul lui
Dumnezeu. Acesta este adev`rul, pe care procuratorul de trist` a
m intire nu a reu[it s`-l \n]eleag`. D e aceea, c=nd, privit cu m
il` de ni[te fe m ei apropiate, care
\ncercau cu lacri mi \n ochi s`-I [tearg` sudorile de s=nge,
Iisus
le spune: „ Nu m` pl=nge]i pe Mine fiice ale Ierusali mului,
ci pl=nge]i-v` pe voi [i pe copiii vo[tri“.
Capitolul unu
300
La ap`sarea grea a crucii, puterile \l las` tot mai mult...
Oric=t de mult L-ar brutaliza solda]ii, acu m \[i dau sea ma c`
Iisus nu-[i mai poate continua dru mul cu crucea \n spate, \nc=t
au silit pe un
trec`tor cu nu mele Si mon Cireneanul, care toc mai venea de
la c=mp, s`-i duc` crucea, ur m=nd ca Iisus, t=r=ndu-Se cu m va
putea, s` ajung` p=n` la locul de execu]ie.
A jun[i, \n sf=r[it, L -au dezbr`cat de hainele L ui [i L -
au r`stignit, b`t=ndu-I piroane \n m=ini [i \n picioare, fix=ndu-I
pe cruce [i tabla cu inscrip]ia: „Iisus Nazarineanul Regele
Iudeilor“. Al`turi de El au r`stignit [i pe cei doi t=lhari, unul
de-a dreapta,
altul de-a st=nga“. Iar cei ce treceau huleau cl`tin=ndu-[i
capetele
[i zic=nd: „ C el ce d`r= m i te m plu l [i \n trei zile \l
zide[ti, m=ntuie[te- Te pe Tine \nsu]i! De e[ti Fiul lui
Dumnezeu, coboa- r`-Te de pe cruce! A sem enea [i m ai m arii
preo]ilor batjocorindu-L, \mpreun` cu c`rturarii [i cu b`tr=nii
[i cu fariseii, ziceau: pe al]ii a m =ntuit, iar pe Sine nu se poate
m =ntui?... N `d`jduia \n Dumnezeu. S`- L scape acu m, c` a zis:
sunt Fiul lui Dumnezeu“ ( M atei 27, 39 –4 3 ) . T uturor
batjocurilor [i insultelor, Iisus
r`spunde printr-un maxi m de iubire. El se roag` P`rintelui
ceresc pentru to]i r`stignitorii Sì: „P`rinte, iart`-le lor c` nu
[tiu ce
fac!“ ( Luca 23, 34). |l batjocorea [i unul din t=lharii r`stigni]i
l=ng` El, iar cel`lalt r`spunz=ndu-i, \l certa, cuget=nd [i zic=nd
pe bun` dreptate: „ Nu te te mi de Dumnezeu c` \n aceea[i
os=nd` e[ti? {i noi dup` dreptate p`ti mim, c`ci pri mim cele
cuvenite dup` faptele noastre, iar Acesta nici un rù nu a f`cut.
{i zicea
lui Iisus: po m ene[te-m` Doa mne, c=nd vei veni \ntru \
mp`r`]ia Ta. {i i-a zis Iisus: Amin grìesc ]ie, ast`zi vei fi cu M
ine \n rai“ (Luca 23, 40–43).
O sta[ii r`stignitori \ m p`r]ind hainele lui Iisus [i
v`z=nd c` ma[a Lui c` nu este cusut`, ci „]esut` de sus peste
tot“ (Ioan
19, 23), nu au m ai sf=[iat-o, ci au aruncat pentru ea sor]i. „{i
sta
l=ng` crucea lui Iisus mama Lui [i sora mamei Lui, M aria lui
Cleopa [i Maria Magdalena . Deci Iisus v`z=nd pe mama Sa [i
pe ucenicul pe care \l iubea, st=nd al`turi, a zis mamei Sale:
„Fe- meie, iat` fiul tù!“ Apoi a zis ucenicului: „Iat` mama
ta!“ {i din acel ceas a l uat-o ucenicul la sine“ (Ioan 19, 25–
27).
Iar „de la al [aselea ceas s-a f`cut \ntunerec peste tot p`
m=ntul p=n` la al nou`lea ceas. Iar \n al nou`lea ceas a strigat
Iisus cu
glas mare [i a zis: „ Eli, Eli, la ma sabahtani?“ („ Dumnezeul M
eu, Dumnezeul M eu, pentru ce M -ai p`r`sit?“ ).
D up` aceea [tiind Iisus c` toate s-au sf=r[it, ca s` se
\mplineasc` Scriptura, a zis: „ M i-e sete“. {i era acolo un
vas plin de o]et; iar osta[ii u mpl=nd un burete cu o]et [i
pun=ndu-l
301
\ntr-o trestie de isop, i l-a dus la gur`... Deci, dac` a luat o]et, a
zis: „S`v=r[itu-s-a!“ (Ioan 19, 28–30).
Iar dup` ce s-a \ntunecat soarele, „catapeteas ma te mplului
s-a sf=[iat prin m ijloc. {i Iisus strig=nd cu glas m a re, a
zis:
„P`rinte, \n m =inile T ale \ncredin]ez duhul M e u“. {i
aceasta zic=nd, [i-a dat duhul. Iar suta[ul v`z=nd ceea ce se
f`cuse, a
sl`vit pe Dumnezeu, zic=nd: cu adev `rat o mul acesta drept a
fost.
{i toate m ul]i m ile ce veniser` \ m preun` la aceast `
priveli[te, v`z=nd cele ce se f`cuser`, b`t=ndu-[i pieptul se \
ntorceau. {i
stau departe privind acestea to]i cunoscu]ii Lui [i fe meile care \
l ur m aser ` din G alileea. {i iat` un b`rbat cu nu m ele Iosif
din Arimateea, sfetnic fiind, b`rbat bun [i drept... venind la
Pilat, a
cerut trupul lui Iisus. {i cobor=ndu- L, L-au \nf`[urat \n giulgi [i
l-au pus \n morm=nt s`pat \n piatr`, \n care niciodat` ni meni nu
fusese pus... {i ur m=ndu-i fe meile... au g`sit mires me [i
miruri.
{i s= mb`ta s-au odihnit dup` porunca Legii“ ( Luca 23, 45 –
56). Iar a doua zi „s-au adunat mai marii preo]ilor [i fariseii la
Pilat, zic=nd: „ Doa mne, ne-a m adus a minte c` a m`gitorul
acela a zis
\nc` fiind viu: dup` trei zile m` voi scula. Deci, porunce[te s`
fie p`zit morm=ntul p=n` a treia zi, ca nu cu mva, venind
ucenicii
Lui noaptea, s`- L fure [i s` zic` poporului c` s-a sculat din mor]i,
c`ci va fi r`t`cirea din ur m` mai mare ca cea dint=i. Zis-a lor
Pilat: ave]i straj`, m erge]i de \nt`ri]i cu m [ti]i. {i ei m erg=nd,
au
\nt`rit m or m =ntul cu straj` [i au pecetluit piatra“ ( M
atei
27, 62–66).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul r`stignirii Domnului.
Unde a avut loc r`stignirea Domnului? (Pe dealul Golgotei).
Acest deal se m ai nu m ea [i al „ C`p`]=nii“, \ntruc=t se
considera c` acolo ar fi fost \ngropat [i pri mul o m, Ada m,
c=nd neascult=nd de Dumnezeu, a p`c`tuit, iar „r`splata
p`catului este moartea“ (Romani 6, 30). Acest fapt are o se
mnifica]ie mai ad=nc`, dac` ne g=ndi m la spusele Sf=ntului
Apostol Pavel, „c`ci deoarece moartea a venit prin o m, tot
prin o m [i \nvierea mor]ilor, c`ci precu m to]i mor \n Ada m,
a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos“ ( I Corinteni 15, 21 –22).
Care sunt cuvintele rostite de Fiul lui D u m nezeu pe cruce?
(Sunt [apte fraze, av=nd ur m `toarea succesiune: 1 ).
„P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu ce fac “; 2). „Adev`r grìesc ]ie,
ast`zi vei fi cu mine \n rai“ ; 3). „Fe meie, iat` fiul tù; fiule,
iat` mama ta“; 4). „ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
Capitolul unu
302
pentru ce m -ai p`r`sit?“; 5). „ M i-e sete“ ; 6). „S`v=r[itu- s -a
“;
7). „P`rinte , \n m=inile Tale \ncredin]ez duhul meu“.
8. Aplicarea
R`stignirea Domnului cre[tinii o s`rb`toresc cu post [i rug`ciune
\n V inerea Sfintelor Pati m i (nu m it` [i „ V inerea neagr`“ ).
Se va c=nta Prohodul Domnului.
-
Se vor re]ine cele [apte cuvinte rostite de M =ntuitorul H ristos
pe cruce.
|nvierea Domnului

Ce m`rturisi m \n articolul V al Si mbolului de credin]` ? (
M`rtu- risim despre Dumnezeu Fiul c` „a \nviat a treia zi, dup`
Scripturi). Aceasta \nsea mn` c` potrivit Scrierilor Sfinte ale
Vechiului Tes- tament, ca [i a profe]iei Sale f`cut` \n mai
multe r=nduri, dup` ce a fost judecat, r`stignit [i \ngropat,
Domnul nostru Iisus Hristos nu a fost biruit de moarte, ci a \
nviat a treia zi din morm=nt.

Ne vo m referi \n cele ce ur meaz` la \nvierea Domnului,
dovedit`
prin ar`t`rile Sale, v` z =nd apoi care sunt obiec]iunile fa]` de
\nvierea Dom nului [i nete m einicia lor.
303
Sfintele E vanghelii ne arat` c` \nvierea D o m nului este
un eveni ment ne mai\nt=lnit, menit s` ne confir me divinitatea lui
Iisus [i a operei de m=ntuire pe care a adus-o pentru noi. Ea s-a
petrecut
\ntr-o lu m in` m ai presus de \n]elegere [i r` m =ne m inunea
cea mai mare la care particip` deopotriv` cerul [i p` m=ntul
„...{i
i a t ` , c ut r e m ur m a r e s e f ` c u s e , c ` c i \ n g e r ul D o m
n u l ui , cobor=ndu-se din cer a venit, a pr`v`lit piatra de la u[` [i
[edea
deasupra ei. {i era \nf`]i[area lui ca fulgerul [i \ mbr`c` mintea
lui alb` ca z`pada. {i de frica lui s-au cutre murat str`jerii [i s-
au f`cut ca mor]i. Iar \ngerul r`spunz=nd, a zis fe meilor: „nu
v` teme]i, c` [tiu c` pe Iisus cel r`stignit cùta]i. Nu este aici,
c` s-a sculat precu m a zis. Veni]i de vede]i locul unde fusese
pus Domnul“ ( Matei 28, 2–6).
R ea l it a te a m o r m = nt ul ui gol a c ons t at a t - o a poi M a
r i a M a gdalena, apoi Sfin]ii A postoli Petru [i Ioan, care
venind degrab` la morm=nt au r` mas ui mi]i v `z=nd acela[i
lucru (Ioan
20, 1–10).
M inunea \nvierii este confir mat` [i de ar`t`rile Sale,
martori fiind to]i cei care l-au v`zut [i au co municat cu El.
A stfel, m ai \nt=i s-a ar`tat D om nul \nviat M ariei M
agdalena ( M arcu 16, 9), care pl=ng=nd la m or m =nt, L -a
confundat cu gr ` di n a r ul . . . ( I oa n 2 0, 15 –1 8) . A p oi s - a
a r ` t a t f e m e i l o r mironosi]e, zic=ndu-le: „ Nu v` te me]i! M
erge]i [i vesti]i fra]ilor mei ca s` mearg` \n Galileea. Acolo m`
vor vedea“ ( M atei 28,
10). Iisus cel \nviat s-a ar`tat apoi lui Petru ( Luca 24, 34; I
Corin- teni 15, 5), precu m [i ucenicilor ( Luca [i Cleopa) \n
dru m spre Emaus, recunoscut fiind nu mai dup` binecuv=ntarea
[i fr=ngerea p=inii ( Luca 24, 13–32). |n acea[i pri m` zi a s`pt`
m=nii s-a ar`tat Domnul \nviat Apostolilor „[i celor ce erau \
mpreun` cu ei “ (Luca
24, 3), f`r` A postolul Tom a. {i „a suflat [i le-a zis: lua]i D
uh
Sf=nt, c`rora ve]i ierta p`catele, se vor ierta [i c`rora le ve]i
]ine, vor fi ]inute ( Luca 24, 36–49, Ioan 20, 19–23). „{i dup`
opt zile
iar`[i erau aduna]i Apostolii cu ei fiind [i Toma. A venit Iisus,
fiind u[ile \ncuiate [i a st`tut \n mijlocul lor [i a zis: „Pace vou`!
Apoi a zis lui Toma: adu-]i degetul \ncoace [i vezi m=inile M
ele [i adu-]i m=na ta \n coasta Mea [i nu fi necredincios, ci
credincios.
{i r`spunz=nd Toma i-a zis: Domnul meu [i Dumnezeul meu! A
zis lui Iisus: pentru c` M -ai v`zut, ai crezut. Ferici]i cei ce n-au
v`zut [i au crezut (Ioan 20, 26–29). Din nou se arat` la marea
Tiberiadei c=nd a pr=nzit cu ei [i c=nd, \ntreb=ndu-l pe Apostolul
Petru dac` \l iube[te, l-a restabilit \n apostolat (Ioan 21, 1–24).
Capitolul unu
304
Tot A postolilor se arat` D om nul [i pe m untele G alileii,
dup` cu m ne relateaz` textul Scripturii: „Iar cei unsprezece
ucenici au m ers \n G alileea, la m untele unde le-a poruncit
lor Iisus. {i v`z=ndu- L I s-au \nchinat, ei care se \ndoiser`. {i
apropiindu-se
Iisus le-a vorbit l or, zic=nd: Mi s-a dat toat` puterea \n cer [i pe
p` m =nt. D re pt ace ea, m erg=nd, \nv`] a]i toate ne a m
ur ile, botez=ndu-le \n nu mele Tat`lui [i al Fiului [i al
Sf=ntului Duh,
\nv`]=ndu-le s` p`zeasc` toate c=te v-a m poruncit vou`, [i iat`
Eu cu voi sunt \n toate zilele, p=n` la sf=r[itul veacurilor.
Amin“ (Matei 28, 16–20). Sf=ntul Apostol Pavel se refer` la \
nc` dou` ar`t`ri ale Domnului \nviat, f`cute „la peste cinci sute
de fra]i“
(I Corinteni 15, 6) [i „dup` aceea s-a ar`tat lui Iacob“ (I Corin-
teni 15, 7). |n sf=r[it, \naintea \n`l]`rii la cer, D om nul s-a
ar`tat tuturor A postolilor: „{i i-a scos afar` p=n ` \n B e
tania [i ridic=ndu-[i m=inile, i-a binecuv=ntat. {i c=nd \i
binecuv=nta s-a
dep`rtat de la ei [i s-a \n`l]at la cer“ ( Luca 24, 50–51; Marcu
16, 19–20).
De aici vede m c` „\n decursul celor 40 de zile dup` \nviere
au fost unsprezece ar`t`ri ale Domnului \nviat, la ore, intervale,
[i locuri diferite: la morm=nt, \n Ierusali m, pe dru m c`tre
Emaus,
la marea Tiberiadei, pe muntele Galileii, spre Betania, la persoane
diferite, fe meilor mironosi]e, Apostolilor, ucenicilor [i
multor altor cunoscu]i Sf=ntului Pavel, pe care acesta, la
interval de 20
de ani, \i va invoca drept martori oculari (I Cor. 15, 6). „ E
un timp de control, de verificare [i de convingere. Fe meile
vin la m or m = nt cu m ir es m e [i cu lacr i m ile p`rerii de
rù dup`
|nv`]`torul lor. A postolii nu cred c` a \nviat p=n` ce nu v`d
morm=ntul gol [i pe El. Toma nu crede p=n` ce nu pune
degetul pe rane, iar Luca [i Cleopa p=n` ce nu le fr=nge
p=inea [i nu m`n=nc` cu ei. Odat` convin[i, ei vestesc \
nvierea cu t`rie [i
f`r` \ncetare“ ( N icolae, M itropolitul B anatului, „|
nvierea
Domnului [i Biserica“, \n «Telegraful Rom=n», nr. 15 –16, 17–
18
/1984, p. 2).
Cu toate aceste evidente m`rturii ale \nvierii Domnului, \
nc` dintru \nceput ea a fost pus` la \ndoial`. Ne spune
Evanghelia c` unii din str`jeri „venind \n cetate au vestit m ai
m arilor preo]ilor toate cele \nt= m plate. {i adun=ndu-se \ m
preun` cu b`tr=nii [i
]in=nd sfat, au dat osta[ilor argin]i mul]i, zic=nd: spune]i a[a:
ucenicii Lui venind noaptea, L-au furat, pe c=nd noi dor meam.
{i de se va auzi aceasta la dreg`torul, noi \l vo m \mbuna [i pe
voi f`r` grij` v` vo m face. Iar ei lu=nd argin]ii au f`cut precu m
i-au \nv` ]at...“ ( M atei 28, 11–15). A ceast` ipotez` nu
rezist` criticii, privind at=t pe A postoli, c=t [i pe str`jeri. A
postolii fiind
305
plini de tea m `, s-au risipit. U nul din ei chiar s-a lep`dat. N u-
[i puteau la nici un caz asu ma riscul unei eventuale confrunt`ri
cu garda ro m an` \n disciplin` de fier... C=t prive[te pe str`jeri,
un dasc`l al Bisericii se \ntreab`: „dac` str`jerii dor meau, cu m
puteau s` vad` (c` l-au furat ucenicii)? Iar dac` nu au v`zut, cu
m pot da m `rturie?...“.
|ntruc=t aceast` ipotez` nu [i-a dovedit te m einicia, s-a
for mulat cu ti mpul ipoteza nu mit` „a mor]ii aparente“, ai
c`rei sus]in`tori afir m` c` Iisus nu a murit, ci a c`zut doar \ntr-o
moarte a pa r e nt ` ( s i n c o pa ) , f i i nd a p oi t r e z i t l a vi a ] ` de
r ` c e a l a morm=ntului [i de mirosul aro matelor. Nici aceast`
ipotez` nu-[i dovede[te \ns` te meinicia, fiindc` nici potrivnicii
lui Iisus nu au pus la \ndoial` moartea lui real`. Evanghelia
arat` clar c` Pilat accept` luarea de pe cruce a Trupului
Domnului nu mai dup` ce s-a convins c` moartea a avut loc \n
mod real. Suta[ul face proba cu suli]a, \ m pung=ndu-I coasta...
Apoi, aro m atele cu care I-a fost uns trupul [i giulgiurile cu
care L-au \nf`[urat i-ar fi produs ele
\nsele moartea prin asfixiere, [i nicidecu m nu L-ar fi sti
mulat spre trezirea la via]`. A poi, ce i m presie putea l`sa
asupra Apostolilor Iisus trezit din letargie?... Iat` ce spune despre
aceasta
un critic, care el \nsu[i a renun]at la aceast` ipotez`: „ Un o m
care a ie[it din morm=nt pe ju m`tate mort, care se t=ra
bolnav, care avea trebuin]` de \ngrijire m edical`, de bandaje,
de \nt`rire [i de menajare, [i care la sf=r[it era totu[i cople[it
de suferin]`, era i mposibil s` poat` face asupra ucenicilor i
mpresia biruitorului asupra m o r]ii [i m o r m =ntului... C el m
u lt le-ar fi putut da o senza]ie de m il` [i de co m p`ti m ire,
\ns` e cu neputin]` s` le preschi mbe \ntristarea \n entuzias m,
s` le ridice cinstirea p=n` la adora]ie“ (F. D. Strauss).
Datorit` nete meiniciei ei, [i aceast` ipotez` a fost \nlocuit`
cu cea a viziunii, a iluziei, sau a halucina]iei, ca [i cu m to]i
m artorii \nvierii D om nului ar fi avut halucina]ii, sau
vedenii. E ste [tiut c` halucina]ia apar]ine \n cele m ai m
ulte cazuri nevropa]ilor sau psihopa]ilor do mina]i de o idee
fix`. Ori, at=t Apostolii, c=t [i cei foarte m ul]i m artori ai \
nvierii nu au fost do mina]i de ideea scul`rii din morm=nt a
lui Iisus [i la nici un caz nu aveau maladii psihice, sau boli
nervoase. Apostolii erau oa m eni si m pli [i s`n`to[i. M
oartea |nv`]`torului le-a produs
team` [i nesiguran]`, [i nicidecu m obsesia biruin]ei asupra
mor]ii. Num ai dup` ce constat` adev` rul \nvierii, sufletul lor
se u mple de o bucurie sf=nt` , aduc`toare de lini[te [i curaj,
care s` le dea
Capitolul unu
306
putere s` mearg` \n toat` lu mea [i s` \nfrunte toate greut`]il
e, nu m ai ca s` fie m artori ai adev`rului de care erau pe
deplin convin[i...
C=nd a \nviat Iisus din m or]i? (|n pri m a zi a S`pt` m =nii,
adic` du minica. {i de atunci aceast` zi, co memor=nd acest
eveni ment, a devenit pentru \nchin`torii D o m nului ziua de
odihn` [i de s`rb`toare s`pt` m=nal`, „ziua pe care a f`cut-o
Domnul s` ne bucur` m [i s` ne veseli m \ntr-\nsa“ ; „ Ziua
Domnului“, \nlocuind sabatul ca zi de odihn`). Ce au si m ]it A
postolii c=nd l-au v`zut pe D o m nul \nviat? ( L a \nceput au
fost st`p=ni]i de tea m ` [i nedu m erire, iar apoi aceste senti
m ente s-au transfor m at \n bucurie, siguran]`, curaj [i iubire
f`r` m argini fa]` de D om nul cel \nviat). Evanghelia ne arat`
c` la \nceput Domnul \nviat nu a fost recunoscut nici de Maria
Magdalena, nici de Apostoli [i nici de cei doi ucenici \n dru m
spre Emaus. De ce? (Fiindc` Trupul Lui era spiritualizat, cu
particularit`]i deosebite oarecu m de cele ale trupului cu care a
vie]uit pe p` m=nt). Cum ne apare trupul
spiritualizat al D o m nului? ( E l nu este duh, fiindc` m `n=nc`,
vorbe[te, p`streaz` se mnele r`nilor, dar apare [i dispare c=nd
vrea [i unde vrea, [tie tot ce se \nt= m pl`). C u ce putere \
i investe[te Domnul pe Apostoli? ( Cu puterea de a lega [i
dezlega p`catele oa menilor). Cu acest prilej Domnul instituie
Sf=nta Tain` a Pocìn]ei ( M `rturisirii, sau Spovedaniei), iar
prin suflarea Sf=ntului Duh peste ei, Dom nul cel \nviat
instituie Sf=nta Tain` a Preo]iei. C=nd se arat` Sfin]ilor
Apostoli \n Galileea, la munte, ce le porunce[te? (S` mearg` la
toate nea murile, s` le \nve]e noua credin]` [i s` le boteze \n nu
mele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului Duh). Aceasta este Sf=nta
Tain` a Botezului. De aici vede m c` dup` \nvierea Sa din
mor]i, M =ntuitorul a instituit trei Sfinte Taine: Pocìn]a,
Preo]ia [i Botezul.
8. Aplicarea
S`rb`toarea |nvierii Domnului este praznic cu dat` variabil`, fiind
precedat` de o perioad` de [apte s`pt` m=ni de post.
Se vor c=nta: „ Ziua |nvierii“ [i „ Hristos a \nviat“.
307
-
Se vor \nv`]a aceste i mne biserice[ti.
|n`l]area Domnului la cer


Ce ne spune Si mbolul de credin]` despre Dumnezeu Fiul? ( C`
este n`scut din veci din Tat`l, c` pentru noi [i pentru a noastr`
M=ntuire s-a pogor=t din ceruri [i a luat trup ca al nostru din
Sf=nta Fecioar` M aria, prin puterea Sf=ntului Duh. Apoi, c` a
fost r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat, a fost \ngropat
[i a \nviat). Dar dup` \nviere, ce s-a \nt= mplat? (S-a \n`l]at la
ceruri [i [ade de-a Dreapta Tat`lui).

Ne vo m referi la \n`l]area Domnului la cer, ur m`rind desf`[urarea
eveni mentului [i f`g`duin]a venirii Sf=ntului Duh.

Se va prezenta textul pericopei care relateaz` eveni mentul, dup`
cartea Faptele Apostolilor 1, 2–12.
Explicarea textului D up` cu m ne arat` textul c`r]ii

Faptele
A postolilor, \n`l]area D om nului la cer a avut loc la 40 de zile
de
la \nvierea Sa, pe m untele M `slinilor, aproape de Ierusali m
. Sfin]ii A postoli nu au \n]eles sensul duhovnicesc al \
n`l]`rii Dom nului la cer [i nici a l \m p`r`]iei m esianice, m
otiv pentru care ei \ntreab` nedu m eri]i pe Iisus dac` „acu m
va \nte m eia
\mp`r`]ia lui Israel“. Aceast` ne\n]elegere corect` a \ mp`r`]iei
Capitolul unu
308
m esianice, se asociaz` [i altor situa]ii, precu m , de pild`, cu
prilejul intr`rii sole m ne a M =ntuitorului \n Ierusali m , c=nd
au considerat c` a sosit momentul \ntroniz`rii Sale ca Mesia. „
Numai dup` ce s-a prosl`vit Iisus“, ne spune Evanghelistul (Ioan
12, 16) , au \n]eles A postolii sensul \ m p`r`]iei m esianice. A
dic`, nu m ai dup` ce Iisus s-a \n`l]at la cer [i dup` eveni m
entul pogor=rii Sf=ntului Duh, li s-a lu m inat m intea [i si m
]irile, spre a-[i a m inti [i \n]elege toate cele spuse lor de D om
nul \n cursul activit`]ii Sale (Ioan 14, 26).
|n` l] a r ea D o m nul ui la ce r \ns e a m n` \na i nt e de
t oat e deschiderea cerului pentru noi to]i care beneficie m de
roadele Jertfei [i |nvierii D o m nului. E ste o \ m plinire a
cuvintelor psal m istului, care vede pe M esia rup=nd \
ncuietorile care desp`r]eau cerul de p` m=nt, \n ur ma p`catului
s`v=r[it de pri mul om . Iat` cuvintele sale: „ Ridica]i por]ile
voastre [i v` ridica]i por]ile cele ve[nice [i va intra | mp`ratul
m`ririi! Cine este acela
| m p`ratul m `ririi? D o m nul puterilor, acesta este | m
p`ratul m`ririi!“ (Psal mul 23, 7–10).
Textul pericopei ne-a ar`tat apoi c` \nainte de \n`l]area Sa
la cer, Domnul le spune Sfin]ilor Apostoli c` vor lua puterea
Sf=n-
tului Duh [i-I vor fi martori p=n ` la marginile p` m=ntului. Aceasta
\nsea mn` c` odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh, Sfin]ii
Apostoli vor pri mi puterea de a porni la misiunea pentru care au
fost ale[i, continu=nd \n toat ` lu m ea \ntreita activitate a
D o m nului: profetic`, de propov`duire a Evangheliei;
arhiereasc`, de sfin]ire a celor ce cred \n Hristos prin harul
Sf=ntului Duh; [i conduc`-
toare, de a \nte meia co munit`]i cre[tine [i a stabili r=nduiala
dup`
care s`-[i desf`[oare activitatea.
O d at` \n`l]at la cer, M =ntuitorul nu i-a p`r`sit pe
Sfin]ii Apostoli, ci le-a f`cut din nou f`g`duin]a apropiatei
pogor=ri a Sf=ntului Duh, care va face ca El, |nv`]`torul lor,
Hristos cel
\n`l]at \ntru slav`, s` fie ve[nic prezent \n via]a lor [i a celor ce
vor crede \n El, p=n` la sf=r[itul veacurilor.
Pe de alt` parte, \n`l]area Domnului la cer s-a f`cut cu
trupul om enesc spiritualizat [i \ndu m nezeit, adic` cu trupul
luat din Sf=nta Fecioar` Maria, cu care a trìt printre noi, cu care
a p`ti mit [i cu care a \nviat din mor]i. Este trupul Domnului
plin de slav` du mnezeiasc`. Dac` trupul o menesc intr` \n co
mponen]a Sfintei Trei mi, \n]elege m mai bine valoarea pe care
o are trupul \n fa]a lui Dumnezeu, ca [i a datoriei pe care o ave
m [i noi fa]` de trup, [i anu me de a nu-l l`sa s` fie \nrobit pati
milor, ci s` face m din el
309
un „te mplu al Duhului Sf=nt“ (I Corinteni 6, 19) sau un „
m`dular al lui H ristos“ (I Corinteni 6, 15).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul \n`l]`rii Domnului
la cer.
C=nd a avut loc \n`l]area Domnului la cer? ( La 40 de zile dup`
\nvierea Sa). Unde? (Pe m untele M `slinilor, aproape de
Ieru- sali m). Ce le porunce[te M =ntuitorul cu acest prilej? (S`
nu se dep`rteze de Ierusali m , c` \ntr-un ti m p foarte
apropiat se va rev`rsa peste ei Duhul Sf=nt, care le va da putere
de a fi martorii Domnului p=na la marginile p` m=ntului,
vestind Evanghelia [i
\nte meind \ mp`r`]ia lui Dumnezeu pe p` m=nt). Ce ne de
monstreaz` \n`l]area Domnului la cer cu trupul? ( Ne arat`
valoarea pe care o are trupul o menesc ca [i crea]ie a lui
Dumnezeu, precu m [i menirea lui de a deveni „te mplu al
Duhului Sf=nt“).
8. Aplicarea
|n`l]area Domnului la cer este co memorat` de cre[tini la 40 de
zile dup` \nviere, ca praznic \ m p`r`tesc cu data variabil` (\
n func]ie de data Pa[tilor), s`rb`torindu-se acu m [i ziua
eroilor.
Se va c=nta troparul praznicului: „|n`l]atu- Te-ai \ntru
slav`, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie f`c=nd ucenicilor
Tì cu f`g`duin]a Sf=ntului Duh, \ncredin]=ndu-se ei prin
binecuv=ntare c` Tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, M =ntuitorul lu
mii“.

Se va repeta [i \nv`]a troparul \n`l]`rii Domnului la cer.

-
Capitolul unu
-
Noul Testament
3 10
Raportul dintre Vechiul Testament [i

1.Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2.Organizarea clasei pentru lec]ie
3.Verificarea lec]iei predate anterior

Ce este Sf=nta Scriptur`? (Sf=nta Scriptur` reprezint` calea prin
care ni s-a trans mis revela]ia sau descoperirea lui Dumnezeu,
pentru a cunoa[te planul lui Dumnezeu cu privire la m=ntuirea
noastr`). |n c=te p`r]i se \ mparte Sf=nta Scriptur`? (|n dou`
p`r]i: V echiul T esta m ent [i N oul T esta m ent). C e
cuprinde V echiul Testa ment? ( C`r]ile scrise sub inspira]ia
Duhului Sf=nt menite s` preg`teasc` o menirea pentru pri mirea
M=ntuitorului). Dar Noul Testa ment? ( Reprezint` \ns`[i opera
de m=ntuire adus` nou` de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat).

Vom vedea \n cele ce ur meaz` care este raportul dintre Vechiul
Testa ment [i Noul Testa ment.

|ntre N oul T esta m ent [i V echiul T esta m ent \ntr-o unitate
organic`, av=nd acela[i izvor care le-a creat [i acela[i
obiectiv la
care a mbele se refer`. Ambele s-au scris sub inspira]ia aceluia[i
D uh Sf=nt, dup` m `rturia A postolului: „ T oat` Scriptura
este
insuflat` de Dumnezeu [i de folos spre \nv`]`tur`, spre
mustrare, spre \ndrept`]irea \ntru dreptate“ (II Timotei 3, 16).
At=t Vechiul c=t [i Noul Testa m ent au ca obiect persoana lui
Iisus Hristos prin care vine m=ntuirea din p`cat: „ Cerceta]i
Scripturile c`ci socoti]i c` \n ele ave]i via]a ve[nic` [i
acestea sunt care m`rturisesc despre M ine“ (Ioan 5, 39).
Vechiul Testa m ent este izvorul Noului Testa m ent,
fiindc` ne prezint` p`catul [i f`g`duin]a unui Izb`vitor. Noul
Testa ment ne prezint` \ m plinirea m =ntuirii. V echiul Testa m
ent este izvorul din care a ie[it Noul Testa ment, este te melia
pe care s-a zidit
311
\ntregul edificiu al Nuolui Testa ment, pentru a for ma o
singur`
unitate: | m p`r`]ia lui
Dumnezeu.
De[i Vechiul Testa ment este c`lùz` spre Hristos ( Galateni
4, 24), sau „u mbra celor viitoare, iar nu \nsu[i chipul
lucrurilor...“
( E vrei 10, 1), totu[i V echiul T esta m ent r` m =ne \
nceputul [i tem elia, garantul \ m plinirilor m esianice. A stfel,
autorii N oului Testa ment pe tot cuprinsul \[i \nte meiaz`
vorbele [i faptele pe cele descoperite de Dumnezeu \n Vechiul
Testa ment. Ei spun tot
timpul: „ Acestea toate s-au f`cut ca s` se \ mplineasc` ceea ce s-
a zis de D om nul prin proorocul care zice...“ ( M atei 1, 22–
23);
„...a[a este scris de proorocul“ ( Matei 2, 5); „... Atunci s-a \
mplinit cuv=ntul spus de ...proorocul“ ( M atei 2, 17).
Unitatea Vechiului [i Noului Testa ment este dat` [i de
faptul c` a mbele au \n centrul \nv`]`turii lor ideea de p`cat [i
necesitatea
izb`virii din p`cat, deci persoana Domnului Iisus Hristos.
M=n- tuitorul \nsu[i spune „c` dac` a]i fi crezut \n M oise,
M -a]i fi crezut [i pe M ine, c`ci despre M ine a scris acela“
(Ioan 5, 46).
M odul cu m s-au \ mplinit proorociile Vechiului Testa ment
\n Noul Testa ment rezult` din chiar con]inutul lor. Acestea
expun cu exactitate via]a [i activitatea D om nului, pati m ile, m
oartea [i
\nvierea Sa, \nc=t ele au fost identificate de autorii Noului Tes-
t a m e nt c a \ m p l i n i r e a l o r \ n p e r s o a n a l u i I i s u s H
r i s t o s . Descoperindu-se la cina de la Emaus dup` |nviere,
M=ntuitorul atrage aten]ia ucenicilor Sì: „{i le-a zis: Acestea
sunt cuvintele pe care vi le-a m vorbit \nc` fiind cu voi, c`
trebuia s` se
\mplineasc` toate cele scrise \n legea lui M oise [i \n prooroci [i
\n psal mi despre Mine. Atunci le-a deschis mintea, ca s` \
n]eleag` Scripturile. {i le-a zis: a[a este scris [i a[a trebuie s`
p`ti measc` Hristos [i a treia zi s` \nvieze din mor]i...“ ( Luca
24, 44).
Unii cre[tini pornind de la cuvintele Domnului: „ Nu am
venit s` stric legea, ci s-o \ mplinesc“ (Matei 5, 17), spun c`
Vechiul Testa m ent este superior celui N ou. A l]ii, din contr`,
pornind de
la spusele Sf=ntului Apostol Pavel c` Vechiul Testa ment este
o
„c`lùz` spre Hristos“ [i „dac` a venit credin]a nu mai sunte
m sub c`lùz`“ ( Galateni 3, 24–25), sau c` „ Hristos este
sf=r[itul legii“ ( Romani 10, 4), \i anuleaz` valoarea. Nici una
din aceste
pozi]ii nu este cea m ai potrivit aleas`. Sunt dou` extre m e [i
extre mele nu sunt bune. „ Noul Testa ment aduce noul \
nlocuind
jertfele prin unica jertf` a D om nului, \nlocuind tìerea \ m
prejur cu Botezul cre[tin, \nlocuind deosebirile dintre m
=nc`rurile „curate“ [i „necurate“, \nl`tur=nd s`rb`torile,
sp`l`rile [i alte
ritualuri, care nu vor mai avea nici o se mnifica]ie (vezi
Coloseni
2, 16), \nlocuirea preo]iei dintr-o singur` se min]ie cu cea din
Capitolul unu
312
toate se min]iile“. Aceasta nu \nsea mn` o \nl`turare a
Vechiului Testa ment. Este adev`rat c` „p`r]i ale Vechiului
Testa ment care au fost tipuri [i si mboluri pentru Noul Testa
ment s-au \ mplinit [i, ca atare, nu mai pot avea putere
obligatorie. Ele s-au potrivit unui anu me popor [i unei anu me
epoci. Dar Vechiul Testa ment mai cuprinde [i alte legi care
nu au fost desfiin]ate, deoarece
sunt potrivite tuturor cre[tinilor din toate epocile [i care
corespund universalit`]ii [i eternit`]ii cre[tinis mului, care le-a
primit [i le-a perfec]ionat. Scris sub inspira]ia aceluia[ Duh
Sf=nt, V echiul T esta m ent nu-[i pierde valoarea de Scriptur`
Sf=nt`. C =nd Sf=ntul A postol Pavel spune c` „toat`
Scriptura este
insuflat` de Dumnezeu“ (II Timotei 3, 16) se refer` desi gur la
Vechiul Testa ment, fiindc` Noul Testa ment nu era co mpus \
nc`. De aceea, pe drept cuv=nt sublinia un p`rinte al bisericii
(Fericitul Augustin), ar`t=nd c` „ Noul Testa ment \n cel vechi
se ascunde,
iar V echiul se descopere \n cel N ou“ ( N icolae, M
itropolitul Banatului, «Temeiurile |nv`]`turii Ortodoxe» –
Timi[oara, 1981, p.102).
Care este raportul dintre Vechiul Testa ment [i Noul Testa
ment? (Este un raport de unitate indisolubil` av=nd aceea[i
inspira]ie
divin` a Duhului [i pe Fiul lui Dumnezeu \ntrupat, ca
Izb`vitorul
lu m ii din p`cat). D ac` profe]iile V echiului T esta m ent s-
au
\mplinit \n persoana Domnului Hristos, mai este necesar
Vechiul Testa ment? ( M ai este necesar prin \nv`]`tura sa dat`
de Dumne- zeu, precu m Legea lui Dumnezeu [i celelalte
percepte de doctrin`
[i de m oral`, precu m : \nv`]`tura despre p`catul str` m
o[esc,
\nv`]`tura despre Dumnezeu unul \n fiin]` [i \ntreit \n persoan`,
despre atributele lui Dumnezeu. |n Vechiul Testa ment ne
este prezentat` [i porunca cea mare a iubirii, sintetizat` \n a
iubi pe Dumnezeu din toat` puterea, din toat` ini ma, din tot
cugetul, iar pe aproapele, ca pe tine \nsu]i. Vechiul Testa
ment cuprinde o serie de \nv`]`turi morale date de Dumnezeu
spre folosul tuturor oa m enilor din toate ti m purile [i din toate
locurile).
8. Aplicarea
Pentru fru muse]ea lor duhovniceasc` [i pentru \n]elepciunea lor
divin` multe pericope scripturistice din Vechiul Testa ment
au intrat \n cultul B isericii spre a oferi credincio[ilor
pove]e [i
\ndreptare a vie]ii.
313
Rug`ciunile, precu m Psal mul 50, au fost incluse \ntr-o
mul-
]im e de slujbe biserice[ti, fiind rostite de credincio[i \n m
ulte situa]ii ale vie]ii lor duhovnice[ti.
C hipuri ale profe]ilor [i drep]ilor V echiului T esta m
ent
\mpodobesc calendarul sfin]eniei cre[tine, iar Sf=ntului prooroc
Ilie i s-a consacrat o s`rb`toare special` cu pr`znuire.
M u l]i dintre credincio[ii B isericii cre[tine poart` nu m
ele sfin]ilor [i drep]ilor Vechiului Testa ment, spre a-i avea ca
modele de ur mat \n via]`.
--
culturii [i civiliza]iei universale
Sf=nta Scriptur` – capodoper` a


Din catehezele tratate vede m c` Sf=nta Scriptur` reprezint` cu-
v=ntul lui D um nezeu, „viu [i lucr`tor“ ( E vrei 4, 12) \n
via]a noastr`, care ne arat` calea m=ntuirii. |n acela[i ti mp,
cuv=ntul lui Dumnezeu, lu min=nd sufletul, \i dezvolt`
aspira]iile lui spre valorile culturale, artistice, literare, etc. Pe
de alt` parte, Biblia
\ns`[i ofer` te m e care i m pulsioneaz` aspira]iile culturale
ale sufletului, \nc=t ea prezint` modele [i motive de
inspira]ie pe care oa m enii de talent le-au concretizat \n
opere ne m uritoare intrate la loc de frunte \n tezaurul culturii
universale.
|n felul acesta ne pute m referi la Sf=nta Scriptur` ca [i
capodoper`
a culturii [i civiliza]iei universale.
Capitolul unu
314
Sf=nta Scriptur` reprezint` C uv=ntul lui D u m nezeu scris
sub
inspira]ia Sf=ntului D uh spre a ar`ta oa m enilor voia lui D um
nezeu, sau calea care duce la m=ntuire. Ea are deci \n
esen]` un caracter religios. D esigur c` toate religiile au c`r]i de
orientare
religios- m oral`. D eosebirea \ns` dintre acestea [i B iblie
este esen]ial`. |n ea vorbe[te \nsu[i Dumnezeu oa menilor, pe
c=nd \n alte c`r]i ale diferitelor religii vorbesc oa menii despre
Dumne- zeu. De aceea, Biblia se mai nu me[te [i „Sf=nta
Scriptur`“, reprezent=nd „cuvintele vie]ii ve[nice“, cuv=ntul lui
Dumnezeu „viu [i lucr`tor... judec`tor al si m]urilor [i al
cugetelor ini mii“. Ea este s` m=n]a c`zut` pe p` m=ntul bun
care aduce „roade cu ini m` bun` [i curat` \ntru r`bdare“ ( Luca
8, 15).
Pe l=ng` caracterul divin al B ibliei ea este [i r` m =ne
o capodoper` a culturii [i civiliza]iei u m ane. {i este
explicabil aceasta dac` ne g=ndi m c` cultura [i civiliza]ia au
rolul de a dezvolta spiritul o menesc [i valorile u mane, ceea ce
corespunde
\ntru totul str`daniei spre virtute, str`danie de a cultiva chipul
lui Dumnezeu pe care \l ave m \n noi, spre a ajunge la ase
m`narea cu D u m nezeu, adic` la des`v=r[irea duhovniceasc`.
A ceast` ne\ntrerupt` tendin]` spre des`v=r[ire nu exclude, ci
i m plic` d`ltuirea spiritului desc`tu[at de p`cat spre a tinde
mereu spre cultur` [i cviliza]ie. A[a se explic` faptul c` un
cercet`tor co m- petent \n proble me de istoria religiilor de
monstreaz` c` ideea de
„sacru“ (sfin]enie) corespunde celei de cultur` [i civiliza]ie. Deci
pe m`sur` ce de-a lungul vre mii sufletul caut` valorile religiei,
\n acela[i ti m p creeaz` cultura [i civiliza]ia ( M ircea E
liadie,
«Tratat de Istoria Religiilor» – Paris
1964).
Pentru a ar`ta mai concret c` Biblia e o capodoper` a
culturii [i civiliza]iei universale, vo m de monstra c` la multe
popoare [i chiar la poporul nostru, Biblia i-a \nv`]at pe oa
meni s` scrie [i s` citeasc`. P`rti din ea au fost pri mele
manuale [colare. Sunt nenu m`ra]i acei credincio[i care chiar la
o v=rst` mai \naintat` au \nv`]at s` citeasc` din dorin]a de a
descifra adev`rurile Sfintei Scripturi.
E suficient apoi s` re]ine m faptul c` pentru poporul nostru,
Biblia de la Bucure[ti, din 1688, constituie pri mul monu ment
al lim bii literare ro m =ne[ti.
R eferindu-ne \ns` \n m od general la valoarea istoric` a
Bibliei, pute m spune c` ea ofer` date pre]ioase de ordin istoric,
privind cunoa[terea Orientului Apropiat [i M ijlociu. Dintre
toate popoarele orientale, evreii sunt singurii care au dat
lucr`ri de
315
istoriograf ie \n c`r]ile istorice ale Vechiului Testa ment.
Restul popoarelor, de[i au dezvoltat cultura \n toate do meniile
nu au oferit nici un fel de istorie. U n istoric ( Eduard M ayer)
subliniaz` c` e vr e ii „s e ri dic ` m ult , pe s te t ot c e
c unoa [t e m noi \n istoriografia oriental`“, ei av=nd astfel „o
pozi]ie unic` \ntre
popoarele culte ale Orientului“. De exe mplu, nici un
istoriograf nu a minte[te de poporul hiti]ilor (indo-european).
Singur` Bibilia am inte[te de fiii lui H et (heteii), date confir
m ate \ntoc m ai de arheologia modern`.
Fru muse]ea artistic` a Sfintei Scripturi este indiscutabil`.
Un renu mit filolog [i arheolog francez, Solo mon Reinach, critic
aspru al tuturor religiilor, este un sincer ad m irator al Bibliei.
El arat` c` „oricare cititor i m par]ial va fi de acord c` istoria lui
Iosif este
\nc=nt`toare, c` \n cartea lui Iov sunt pasaje subli me, c` profe]ii
[i psal mii cuprind unele din cele mai fru moase pagini cu care
se poate onora geniul u man“. Biblia „este mai u[or de citit [i
mai instructiv`... Se poate spune c` toate marile idei ale
civiliza]iei moderne sunt \n ger mene \n ea [i se poate constata,
pe te meiul istoriei, c=t de m ult \i datoreaz` civiliza]ia m
odern`“. B iblia cu p r i n d e [ i t r a n s m i t e s e n t i m en t u l d e m n
i t ` ] i i u m an e , a l
solidarit`]ii, al iubirii aproapelui, al egalit`]ii oa menilor \naintea
lui Dumnezeu, pe care Vechiul Testa ment le-a trans mis
Noului Testa ment [i pe care continu` s` le r`sp=ndeasc` a
m=ndou` p=n` ast`zi.
Orice cititor g`se[te \n Sf=nta Scriptur` scrieri istorice, de
\nv`]`tur`, profe]ii, legi moral-religioase, redactate sub for m`
de proz`, poezie sau scrisori. D e pild`, scrierile poetice ale
Vechiului Testa ment \ mbr`]i[eaz` toate genurile literare: epic,
liric, dra m atic. „ C uvintele pline de m =nie ale proorocilor
[i poeziile lirice de m are valoare artistic` (Psal m ii) stau
ast`zi al`turi de cele mai bune opere ale literaturii universale“
( V.J. Avdiev, «Istoria Orientului Antic» – Bucure[ti, 1951,
p.241).
Sfin]ii P`rin]i socotesc Biblia „hran` a sufletelor“ (Sf.
Vasile cel Mare); „leac \ mpotriva tuturor r`nilor suflete[ti“
(Sf=ntul Ioan Gur` de Aur); „scara pe care ne urc` m la
Dumnezeu“ (Isidor Pelusiotul). „ Nici gloria, nici puterea, nici
prezen]a prietenilor,
nici vreun alt lucru o m enesc, nu poate s` m =ng=ie un su fl
e t cuprins de triste]e, a[a cu m o poate face citirea Sfintei
Scripturi, c`ci aceast` citire e convorbire cu Dumnezeu“ (Sf.
Ioan Gur` de Aur).
Biserica, prin \nv`]`tura sa cuprins` \n Biblie [i sf. Tradi]ie,
\nnoie[te \ntreaga lu me p`g=n`, deschiz=ndu-i accesul la
cultur` [i civiliza]ie. E ste bine cunoscut faptul c` popoarele
barbare
Capitolul unu
316
pri m eau noua \nv`]`tur` cre[tin` cu scopul precis [i bine
deter m inat de a intra \n r=ndul popoarelor culte [i
civilizate. Imperiul bizantin a fost prin defini]ie cre[tin [i pe
acest fundal [i-a \nte meiat o cultur` [i civiliza]ie specific`,
care a dìnuit [i
luminat spiritul o menesc mai bine de un mileniu. Iar
popoarele barbare pri meau noua credin]`, \nscriindu-se \n acest
i mperiu cu eticheta apartenen]ei la feno m enul cultural. Se re
m arc` astfel o
\mpletire ar monic`, sau o si mbioz` \ntre religie, cultur` [i
civiliza]ie.
Dar Sf=nta Scriptur` fiind hran` duhovniceasc` a devenit [i
izvor de inspira]ie al celor m ai m ari arti[ti ai lu m ii.
Arta bizantin` [i cea cre[tin` occidental` [i-a scos subiecte-
le de inspira]ie din Sf=nta Scriptur`, \nc=t catedralele [i
m `n`stirile au devenit adev`rate „ Biblii \n piatr`“ ( M . V
loberg). La fel se poate spune [i despre marile opere din arta
Rena[terii, at=t \n pictur`, c=t [i \n sculptur`. Scenele din
capela Sixtin`
r`m=n cele mai \nse mnate capodopere ale picturii, iar ca
sculptur` este suficient s` ne g=ndi m la M ichelangelo cu: „
David“, „Pieta“ [i „ M oise“. Despre aceast` din ur m` sculptur`,
c=nd a fost v`zut` pentru pri ma dat`, cei prezen]i au excla mat
plini de ad mira]ie [i uimire: „a \nviat M oise!“.
La fel [i arta iconografic`, se dezvolt` \n lu mea bizantin` [i
se continu` apoi [i \n frescele bisericilor [i m`n`stirilor ro
m=- ne[ti precu m [i \n m iniaturile care \ m podobesc m
anuscrisele c`r]ilor biserice[ti. De pild`, pictorii ro m=ni
Nicolae Grigorescu [i T`t`r`scu au \ mpodobit pere]ii
m`n`stirilor cu scene biblice ne muritoare (precu m m`n`stirea
Agapia).
|n pictura universal` se re marc` \ndeosebi Leonardo da
Vinci cu „ Cina cea de tain`“; Rembrandt, cu „Isac [i Rebeca“,
„Sa mson la m asa de nunt`“, „|ntoarcerea fiului risipitor“, „
L ep`darea Sf=ntului Petru“ [i „ U cenicii \n dru m spre
Emaus“; Ti]ian, cu
„Ecce ho mo“; Rafael, cu „ Calvarul“ [i „Punerea \n
morm=nt“; M ichelangelo, cu „Facerea o m ului“; E l G reco,
cu „ A dora]ia p`storilor“, „|nvierea lui Hristos“, „Sf=ntul M
artin“ [i „Sf=ntul Ioan Evanghelistul [i Francisc de A ssisi“;
A ntonio Ciseri, cu
„Punerea \n morm=nt“; Gustav Doré, cu „Judecata lui Solo
mon“,
„Solo m on pri m e[te pe regina din Saba“ [i „Solo m on
b`tr=n“; Piero della Francesca, cu „|nvierea“; D uccio, cu
„Fe m eile la morm=nt“; Giotto, cu „Jeluirea lui Hristos“;
Matthias Grüne wald, cu „ R`sm=nt“; Aert de Gelder, cu „
Abraha m [i cei trei \ngeri“.
Intuitia se va face ar`t=ndu-se plan[e sau diapozitive
cuprinz=nd aceste picturi celebre care au intrat \n patri moniul
artei universale.
317
|n ceea ce prive[te do meniul muzicii, to]i marii co
mpozitori ai lu mii moderne au co mpus „ M isse“- (Sf.
Liturghie). S-a i mpus
\n m od deosebit B eetho w en cu „ M issa sole m nis“. M ai
pute m am inti „ Requie m ul“ lui M ozart; „Oratoriile“ lui Bach
\nchinate
„Pati m ilor“ D o m nului; „ C rea]iunea“ de H ayden; „Pati m
ile Domnului“ de Handel, etc. De ase menea, \n do meniul
operei e suficient s` a minti m doar „ Corul robilor“ din „
Nabucco“ de G. Verdi, ca [i opera „Sa mson [i Dalila“. La
toate acestea pute m adùga [i co mpozi]iile religioase, \n
special „Sf=nta Liturghie“ ale celor m ai m ari co m pozitori
[i dirijori ro m =ni de coruri biserice[ti.
Intui]ia se poate face pun=ndu-se un disc cu una sau mai
m ulte din co m pozi]iile m uzicale a m intite.
|n literatur` pute m se m nala „ D ivina Com edie“ a lui D
ante, ca fiind opera cea mai celebr` din Evul M ediu. Influen]a
Sfintei Scripturi asupra lui M ilton se m aterializeaz` prin
opera sa:
„Paradisul pierdut“. Tot din Biblie s-au mai inspirat [i al]i
scriitori cu r`sunet mondial, precu m: Tolstoi, Dostoievschi,
Victor Hugo, etc.
Ce cuprinde Biblia sau Sf=nta Scriptur`? ( Cuprinde Cuv=ntul
lui Dumnezeu scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt). Care este
scopul esen]ial al Bibliei? ( De a le ar`ta oa menilor voia lui
Dumnezeu [i dru mul care duce la m=ntuire). Ce i mplic` acest
fapt? (I mplic` faptul c` restabilind chipul lui Dumnezeu \n
fiin]a noastr` ne vo m orienta spre tot ceea ce ne cultiv`
spiritul, spre tot ceea ce
reprezint` adev`r, bine [i fru m os). C u m a influen]at
Sf=nta Scriptur` spiritul o menesc? ( L-a influen]at \n mod
creator \n toate domeniile de activitate: literatur`, istoriografie,
pictur`, sculptur`, muzic`, arhitectur`, etc. |ntr-un cuv=nt,
Biblia a sti mulat spiritul omenesc spre valorile morale [i
estetice, ea r` m=n=nd astfel o capodoper` a culturii [i
civiliza]iei universale).
8. Aplicarea
Pentru a fi c=t mai accesibil`, Biblia a fost tradus` \n peste 2500
de li mbi [i dialecte, mai mult ca oricare alt` carte din lu me.
Astfel, fiind citit` de un nu m`r tot mai mare de oa meni, ea \[i \
ndepline[te rolul ei clarv`z`tor. |n felul acesta, cu c=t citi m mai
mult Biblia [i cu c=t ne orient` m via]a dup` cuv=ntul lui
Dumnezeu pe care ea \l cuprinde, cu at=t ne vo m \nnobila mai
mult fiin]a, devenind
Capitolul unu
318
mai buni [i mai drep]i, caractere fer me, hot`r=te s` \ndeplineasc`
voia lui Dumnezeu.
|n lec]iile care vor ur ma, ne vo m str`dui s` cunoa[te m
c=t mai te meinic Biblia, \nc=t Cuv=ntul Domnului s` devin`
pentru fiecare din noi, a[a cu m zice psal m istul: „o candel`
pentru
picioarele m ele [i o lu m in` pentru c`rarea m ea“ (Psal m
ul l 19, 105).

Cateheze dogmatice
319
CAPITOLUL
2
Cateheze
dogmatice
Capitolul doi
320
-
Cateheze dogmatice
Existen]a lui Dumnezeu
321
Privind via]a \n desf`[urarea ei, ca [i ordinea [i ar m onia

din univers [i din noi \n[ine, o mul dotat cu libertatea de a-[i
pune continuu \ntreb`ri, \n mod firesc [i-a pus [i \[i pune
proble ma cauzei care le-a deter minat pe toate [i a scopului
pentru care au ap`rut. {i astfel ajunge inevitabil la cauza lor pri
m`, la St`p=nul vie]ii [i al universului. Dar cu m acest St`p=n
este altceva dec=t noi, sau dec=t universul; [i cu m nu- L
poate sesiza e mpiric cu sim]urile; [i cu m ra]iunea nu este
totdeauna lu minat` de credin]`, omul [i-a pus [i \[i pune \
ntrebarea dac` exist` \ntr-adev`r aceast`
Fiin]` supre m`, f`r` de \nceput [i f`r` de sf=r[it, Creatorul a tot
ce exist`.

|n cele ce ur m eaz` vo m ar`ta c` \ntr-adev`r exist` o Fiin]`
supre m` c`reia \i spune m Dumnezeu, ca St`p=n a tot ce are un
\nceput [i un rost \n lu me.
III. Tratarea
Pe l=ng` oa menii care cred \n Dumnezeu, sunt mul]i care nu
ad- mit existen]a Lui. Ei se nu mesc atei, [i spun c` \n lu me
exist` legi dup` care ea se conduce, [i nu mai e nevoie de
altceva. Totul merge auto mat, de la sine. Via]a \ns`[i se
prezint` \ntr-o mi[care [i evolu]ie, materia dezvolt=ndu-se de la
si mplu la co mplex, tinde mereu spre perfec]iune. Astfel s-a
dezvoltat de la anorganic la organic, [i a[a a ajuns s` apar` o
mul, ca fiin]` ra]ional`, capabil` s` o do mine [i s` o transfor me
prin for]ele lui proprii [i s` fac` din ea ce vrea [i ce poate, f`r` a
da socoteal` cuiva de aceasta... Nu le este \ns` u[or celor ce
neag` existen]a lui Dumnezeu s`-[i sus]in` p`rerile sau
convingerile lor p=n` la cap`t... Ei nu pot, de pild`, explica
cine anu m e a pus legile \n m aterie, spre a-i deter m ina m
i[carea [i evolu]ia?... C u m a ap`rut fru m use]ea
materiei?... Cum a putut materia evolua de la anorganic p=n` la
om?... Cum a ap`rut via]a?...
{i fiindc` ne-a m referit la o m, e suficient s` arunc` m [i nu
mai o privire spre noi \n[ine, ca s` ne \ntreb` m \n mod firesc
cu m s-au putut for ma organele corpului o menesc at=t de co
mplexe [i
Capitolul doi
322
de perfecte, \nc=t necesit` o specializare de o via]` ca s` le
po]i
p`trunde tainele existen]ei [i func]ion`rii lor?!... Cum s-au
aranjat apoi organele \ntr-o a[a interdependen]`, \nc=t s`
asigure
func]ionalitatea at=t de variat` a organis mului u man?!... Cum
a putut celula microscopic`, care \ndepline[te func]ia unei
uzine,
s` se co mbine cu alte celule pentru a for ma anu mite ]esuturi
[i apoi organele?! Cine le-a i mpri mat memoria func]iei lor,
[tiut fiind c` dac` la un m om ent dat \[i pierd aceast` m em
orie de leg`tur` [i func]ionalitate, for meaz` ]esuturi
maladive, ce duc via]a la pieire?!... C u m ochiul, ficatul, ini
m a, pl` m =nii, etc. ase menea unor fabrici, \ncap \n locuri a[a
de mici, se leag` \ntre ele [i asigur` buna desf`[urare a vie]ii
organis mului o menesc?!... Tot \ntreb`ri f`r` r`spuns r` m=n cu
at=t mai mult cele referitoare la suflet, sau la \ntregul
univers... { i cu m \n mod firesc c=nd privi m un ceasornic, ne
g=ndi m c` nu a putut ap`rea f`r` s`-[i fi avut ceasornicarul sù;
sau c=nd privi m o si mpl` ma[in` nu pute m ad mite c` a ajuns la
for ma pe care o vede m prin evolu]ia din sine
\ns`[i, ci c` a fost creat` de o inteligen]` o meneasc`, purt=nd
chiar nu mele fir mei care a creat-o, tot a[a nu pute m ad mite
ca at=t de co mplicata „ ma[in`“ for mat` din suflet [i trup s`
apar`
din \nt= mplare, sau printr-o si mpl` evolu]ie, f`r` ca la baza ei s`
existe o ra]iune, sau o inteligen]` supre m`. Dac` un robot, sau
un calculator au fost create cu „inteligen]`“ de c`tre o m , se
impune prin asocia]ie de idei c` [i inteligen]a u man` trebuie s`-[i
aibe o cauz` care a produs-o, sau o inteligen]` supre m` care a
creat-o. V`z=nd aceast` izbitoare [i conving`toare realitate, s-a
f`cut chiar paradoxala afir ma]ie c` „dac` Dumnezeu nu exist`,
trebuie s`- L invent` m!“...
Dar cu m via]a [i lu mea cu tot ce este \n ea exist`, tot
astfel exist` [i Creatorul ei. {i pentru a de monstra acest fapt vo
m cùta s` aduce m mai multe dovezi sau argu mente.
1. Argu mentul istoric. Pe drept cuv=nt spunea un \n]elept al
lu m ii vechi c` „ceea ce to]i oa m enii ] in \n chip instinctiv
ca adev`rat, este un adev`r natural“ ( A ristotel). C redin]a
\n divinitate, indiferent de m odul \n care a fost conceput`,
este prezent` la toate popoarele [i \n toate ti mpurile. „ Nu este
nici un popor a[a de s`lbatic ca s` nu cread` \ntr-un
Dumnezeu, chiar dac` aceast` credin]` nu este cea adev`rat`“ (
Cicero). „Privi]i la fa]a p` m=ntului [i ve]i vedea probabil cet`]i
f`r` ziduri, f`r` legi,
ve]i g`si popoare care nu cunosc scrierea [i folosirea banilor, dar
un popor f`r` Dumnezeu n-a v`zut \nc` ni meni“ (Plutarh).
2. Argu mentul cos mologic se refer` la lu mea [i legile
care stau la baza feno menelor din univers. Este oricui cunoscut
faptul
Cateheze dogmatice
323
c` orice lucru, orice ac]iune are o cauz` a existen]ei sale.
Aceast`
cauz` a lucrurilor din lu me nu se afl` \n ele \nsele, ci \n afara
lor. Ea nu poate fi \nt= mpl`toare, fiindc` \nt= mplarea nu
creaz` ordinea. {i atunci spune m c` aceast` cauz` este absolut`,
etern`, neschi mb`toare, spiritual` [i personal`.
Referindu-ne apoi la materie, este [tiut faptul c` \n sine ea
este inert`, adic` nu se poate pune \n mi[care de la sine.
Mi[carea materiei presupune neap`rat existen]a unui Mi[c`tor
ne mi[cat...
|n sf=r[it, via]a pe p` m=nt nu a putut s` apar` din materia
moart`. Oric=te cercet`ri [i \ncerc`ri s-ar fi f`cut \n laborator, nu
s-a putut
ajunge la crearea vie]ii, ci la for mularea principiului c` „via]a
nu se poate na[te dec=t din via]`“ („ Omne vivu m ex vivo“ –
Pas- teur). De aici rezult` c` exist` un principiu, un \nceput al
vie]ii;
[i mai presus de toate un izvor al vie]ii, care are via]a \n sine
\nsu[i.
3. Argu mentul teleologic, prive[te scopul bine deter minat
al existen]ei universului. Fru muse]ea, ordinea, ar monia nu pot
fi dec=t opera unei inteligen]e supre me, care a f`cut lu mea dup`
un anu mit plan [i cu un scop bine deter minat. Orice lucru care
exist` nu poate fi produsul hazardului, sau al \nt= m pl`rii. El
are un
scop precis pentru care exist`, precu m [i o lege funda mental` a
existen]ei. Iar aceasta presupune \n chip necesar existen]a
unei
inteligen]e, a unei voin]e supre me, sau a unei Fiin]e personale,
atotputernic` [i bun`. Dac` materia are \n sine un i mpuls spre
organizare [i o finalitate incon[tient`, ne \ntreb` m : cine i-
a impri mat-o?!... Care este originea legilor dup` care ea se
confor- meaz`?!
4. A rgu m entul m oral se refer` la sufletul o m enesc,
care dispune de acel judec`tor interior nu mit con[tiin]` moral`,
ca o capacitate de a deosebi binele de rù; ceea ce este drept, de
ceea
ce este nedrept; m eritul de vin`; r`splata de pedeaps`. N
e
\ntreb` m: cine a pus \n sufletul o mului aceste no]iuni?
Exist` apoi \n sufletul o mului [i un i mpuls al ordinei morale,
un „ordin“ venit din str`fundurile firii, care \l oblig` s` ur meze
binele [i s` evite rùl. A ceasta este legea m oral` natural`, \
nc=t a[a cu m constata Apostolul, „popoarele care nu au lege,
din fire fac cele
ale legii; neav=nd lege, \[i sunt ei singuri lege“ ( Romani 2,
14). Dac` \n sufletul o mului exist` legluitorul care \l \ndea
mn` s` s`v=rseasc` binele, ca [i judec`torul care \l m ustr`
c=nd nu s`v=r[e[te binele, acest fapt ne oblig` s` ad mite m c`
exist` un Izvor al binelui, c` exist` un Legiuitor [i Judec`tor
supre m care a pus \n sufletul o mului no]iunea binelui [i
obliga]ia de a-l ur ma.
Capitolul doi
324
5. Pe l=ng` aceste argu mente mai exist` [i cel antropologic,
cu referire special` la o m, mai ales la sufletul lui ne muritor.
Spre deosebire de lu mea \nconjur`toare care este material`, o
mul are [i suflet. To]i [ti m aceasta, dar ce este sufletul [i
con[tiin]a \n
sine r` m=n taine ad=nci. E adev`rat c` materia sau creierul
este pentru suflet ase m enea instru m entului pentru
c=nt`re]. D ar instru mentul nu e tot una cu c=nt`re]ul. Nu
deriv` unul din altul. Se condi]ioneaz` reciproc, dar exist`
independent. {i alte
vie]uitoare au creier, dar nu au [i suflet. Omul are deci sufletul
ca [i via]a \ns`[i din afara lui. E o suflare dup` chipul Persoanei
care i l-a dat; [i care fiind deosebit` de orice realitate
material`, este Fiin]a supre m` spiritual`.

Din cele de mai sus vede m c` existen]a lui Dumnezeu poate fi
dovedit` pe cale ra]ional`, baz=ndu-ne pe mai multe argu
mente,
\ncep=nd cu cel istoric, potrivit c`ruia credin]a \ntr-o Fiin]`
supre m` (divinitate) a fost pretutindenea [i de toate nea
murile ad mis` [i cultivat` \n variate for me. Iar ceea ce to]i oa
menii ]in
\n chip instinctiv ca adev`rat, este un adev`r natural. La aceasta
adùg` m argu mentul cos mologic, privind lu mea [i legile
care stau la baza feno menelor din univers, care au o cauz` a
existen]ei
lor, iar materia inert` \n ea \ns`[i este pus` \n mi[care de un
Mi[c`tor ne mi[cat. La fel [i via]a, nu putea s` apar` din materia
moart`, ci din Fiin]a care are via]a \n Sine. Aceasta \nsea mn`
c`
\ntreaga existen]` nu poate fi produsul hazardului, sau al
\nt= mpl`rii. Ea prezint` o ar monie, o ordine, o fru muse]e,
care i m plic` existen]a unei inteligen]e, a unei voin]e
supre m e, existen]a unei Fiin]e, personal` [i atotputernic`, care
a adus toate
la existen]` dup` un plan [i cu o finalitate.
Privind apoi la noi \n[ine, u[or pute m \n]elege c` o mul este
singura fiin]` care are suflet ce nu poate fi produsul materiei, ci
\[i are originea \ntr-o alt` realitate din afara lui. Aceasta este
Fiin]a spiritual` care i l-a dat. Pe l=ng` aceasta o mul posed`, \n
structura lui spiritual`, i m pulsul de a ur m a binele, c=t
[i judec`torul care \l mustr` dac` nu-l ur meaz`. Nici acestea
nu sunt produse ale materiei. Ele presupun astfel \n chip
necesar existen]a unui Legiuitor [i Judec`tor supre m.
Cateheze dogmatice
325
V. Asocierea
Un cercet`tor care toat` via]a [i-a dedicat-o studierii
credin]elor
religioase, re marc` \ntr-o lucrare monu mental` c` dou`
realit`]i sunt \nt=lnite \n toate credin]ele, la toate popoarele
lu m ii. {i anu m e, ideea unei divinit`]i, a unei Fiin]e supre
m e [i cea a sufletului ne muritor. Toate practicile de la \n
morm=ntare, ca [i cultul mor]ilor confir m` la toate popoarele
credin]a \n via]a de dincolo de morm=nt [i i mplicit cea \n ne
murirea sufletului. Iar credin]a \n divinitate, ca [i cea \n ne
murirea sufletului reprezint` posibilitatea definirii o mului ca
fiin]` religioas`, pe m`sur` s` stabileasc` \n mod con[tient [i
liber leg`tura sau rela]ia cu Fiin]a
supre m`, pe care o ador` [i de care depinde via]a [i destinul
sù ve[nic.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` Dumnezeu este Fiin]a supre
m` personal` [i atotputernic` care a adus \ntreaga existen]`
din nefiin]` la fiin]`, dup` un anu me plan al Sù [i cu o
finalitate (scop) bine deter minat`.
VII. Aplicarea
Auzi m adesea pe mul]i spun=nd c` L-au cùtat pe
Dumnezeu, dar c` nu L -au g`sit, nu l-au v`zut, nici pipìt,
nici si m ]it... Probabil c` a[a este. Dar Dumnezeu este at=t de
mare, \nc=t nu
\ncape \n \ntreaga lu me, [i at=t de mic, \nc=t \ncape \n ini ma
oricui. Caut`-l \n ini ma ta, \n ad=ncul sufletului tù [i-l vei g`si
cu siguran]`!... Prive[te apoi ar monia cerului \nstelat, fru
muse]ea naturii, via]a care pune \n mi[care \ntreaga fire \
nconjur`toare, spre a-[i \ndeplini menirea sa, [i vei constata
al`turi de un mare om de [tiin]` c` „chipul lui Dumnezeu \l
v`d \ntr-o floare!“ Nu c` floarea l-ar con]ine pe D um nezeu,
ci pentru c` opera, sau
lucrarea ne duce totdeauna cu g=ndul [i cu ini ma la Autorul
ei.
- Originea [i fiin]a religiei
Capitolul doi
-
Am v`zut c` nu pute m concepe existen]a lu mii, sau a crea]iei
f`r` s`-[i aibe C reatorul sù. D um nezeu a creat lu m ea cu
un
anu me scop. Nu spre a o l`sa \n p`r`sire, ci pentru a
326 men]ine leg`tura, sau a fi \n rela]ie cu ea. Cu at=t mai mult,
crearea o mului, ca [i coroan` a crea]iei, purt`tor al chipului lui
Dumnezeu, a fost adus` la existen]`, nu pentru a fi p`r`sit de
Creatorul sù, ci pentru a men]ine o ne\ntrerupt` leg`tur` cu
el. Aceast` leg`tura sau rela]ie a o mului cu Dumnezeu este
Ne \ntreb` m: care este originea [i fiin]a religiei?
III. Tratarea
La aceast` \ntrebare r`spunsurile au fost foarte diferite. Mul]i
cercet`tori ai feno menului religios socotesc c` religia ca feno men
sufletesc specific o mului este un proces de evolu]ie de la for
mele primare, identificate la diferite triburi s`lbatice [i foarte
str`vechi,
cu trecere prin politeis m [i finaliz=nd \n monoteis
Vom vedea mai \nt=i [i mai \n a m`nunt care sunt \

ncerc`rile de a explica originea religiei?
Unii v`d originea religiei \n magie. Se afir m` c` oa
menii din epoca pri m itiv`, \ntruc=t nu au putut explica feno
m enele naturii, au cùtat s` le funda menteze pe diferite for]e
tainice, misterioase, pe care au cùtat apoi, ase menea
vr`jitorilor de azi, s` le capteze \n favoarea lor prin diferite
gesturi, talis mane [i for mule consacrate. Neput=ndu-[i atinge
scopul, au inventat zei,
ase menea lor, care au fost invoca]i apoi \n diferite situa]ii sau
\m prejur`ri. A ceast` teorie face \ns` confuzie \ntre religie [i
magie. |n modul lor de interpretare, nor mal ar fi fost ca religia
(ca rela]ie sau leg`tur` cu for]ele tainice) s` fi fost mai \nt=i, [i
apoi magia, ca for m` de captare a lor...
S-a cùtat apoi originea religiei \n ani mism. Se considera
c` toate lucrurile din natur` sunt \nsufle]ite (au suflet \n ele).
Aceste spirite pot exista [i independente. M ajoritatea lor
sunt \ns` rùf`c`toare. S-a cùtat s` se intre \n leg`tur` cu ele [i
astfel s-a
ajuns la zeificarea lor, [i mai departe la politeis m. Nu e u[or \
ns`
Cateheze dogmatice
327
a propune ani m ism ul ca religie pri m ordial`, fiindc` \n
esen]`
ani mismul nici nu poate fi considerat
religie!
Lipsa de te mei a acestei interpret`ri a dus pe al]i cercet`tori
la concluzia c` religia [i-ar avea originea \n naturalis m. Acesta
reprezint` o for m` pri mitiv` de religie, care const` \n \
ncercarea omului de a da \n]eles infinitului, sau ne
m`rginitului din jurul sù. Omul pri mitiv av=nd senti mentul de
ad mira]ie sau de groaz`
\n fa]a puterilor [i feno m enelor naturii a \nceput s` le adore.
Astfel, \ncerc=nd s` le perceap` cu ajutorul si m]urilor sale, unele
obiecte din natur` fiindu-i apropiate, le-a adorat ca atare; iar cele
mai \ndep`rtate, precu m: cerul, soarele [i ceilal]i a[tri, au devenit
zei. Naturis mul \ns` nu poate r`spunde la \ntrebarea: de unde a
luat o mul ideea de divinitate, dac` nu ar fi existat religia?!...
Naturis mul apare \n aceast` situa]ie, doar o for m` de
interpretare sau de aplicare a religiei deja existent`.
O alt` \ncercare de cùtare a originii religiei se \ndreapt`
spre fetisis m, ca adorare a unor obiecte naturale (o bucat` de
lemn, o piatr`, un arbore, un os), sau a unor obiecte artificiale
(un cu]it, o br`]ar`, un baston). Ca [i ani mismul, fetisis mul
nici nu poate fi socotit religie \n \n]elesul propriu al cuv=ntului,
ci o
supersti]ie. De fapt fetisis mul nici nu este \nt=lnit la popula]ii
foarte \ndep`rtate ca ti mp, ci la acelea care erau pe punctul de
a
intra \ntr-o civiliza]ie superioar`. |nsu[i nu m ele lui (de la
portughezul „fetico“ (obiect vr`jit, talis man, a mulet), a fost dat
de navigatorii portughezi \n secolul al XV-lea obiectelor ciudate
pe care negrii de pe coasta de apus a Africii le adorau ca
zeit`]i...
Tote mismul consider` c` sufletul unui str` mo[, sau al unui
protector al unei fa milii, trib sau popor ar locui \ntr-un anu me
ani mal sau plant`. Acesta se nu mea „tote m“, [i se consider`
de unii c` aceast` for m` de tote mism ar constitui [i pri ma for
m` de religie. Tote mismul \ns` ase m`n=ndu-se cu ani mismul,
poate fi o for m` particular` a acestuia, referindu-se la cultul str`
mo[ilor [i nu la adorarea unei divinit`]i...
O variant` a tote m is m ului este tabuis m ul, care \
nlocuind tote m ul cu tabu-ul, g`se[te originea religiei \n ele
m entul de prohibi]ie. A dic`, anu m ite persoane (precu m
[eful tribului), ani male, sau lucruri erau scoase din uzul co
mun [i fiind ferite de atingere, erau considerate „tabu“. Se
apreciaz` c` din acest „tabu“
s-a n`scut ideea de divinitate, [i odat` cu ea [i cea de religie.
Numai c` religia presupune nu o interdic]ie, ci o leg`tur`, sau o
unire, o co muniune... \nc=t aceast` explica]ie a originii
religiei este fals`.
Capitolul doi
328
|ntruc=t aceste teorii nu rezist` criticii, s-a cùtat originea
religiei \n senti mentul de fric`, de tea m` a o mului pri mitiv \
n fa]a feno menelor \ngrozitoare [i inexplicabile ale naturii. S-a
chiar
for mulat ideea c` „frica i-a creat pe zei“ ( Epicur). Dac` frica i-
ar fi creat pe zei, ne-a m a[tepta \n mod firesc ca toate zeit`]ile
s` fie rele, iar odat` cu dispari]ia fricii de feno menele naturii,
s` dispar` [i religia. Ori, vede m c` nu se \nt= mpl` a[a... Pe de
alt` parte, nici nu se poate spune despre o mul pri mitiv c` era
fricos
\n lupt` cu for]ele naturii, ci dispunea de mult curaj pentru a le
face fa]` [i do mina...
Dac` toate aceste teorii nu pot explica originea religiei, un
cercet`tor de renu m e m ondial, W ilhe m Sch m idt (despre
care Mircea Eliade spune c` „este f`r` \ndoial` unul din cei mai
mari lingvi[ti [i antropologi ai acestui secol“) \ntr-o m onu m
ental` lucrare referitoare toc mai la „ Originea ideii de
Dumnezeu“ (scris`
\n 12 volu me, \ntre 1912-1955) de monstreaz` c` la
popula]iile cele mai \napoiate [i mai vechi, g`si m credin]a \n
existen]a unei Fiin]e supre me, creator al lu mii [i legislator al
ordinei morale. A ceasta este teoria m onoteis m ului pri m
itiv, care arat` c` la
\nceput era credin]a \ntr-un singur Dumnezeu [i apoi s-a ajuns
[i
la \nv`]`tura cre[tin` despre originea religiei. Omul poart` \n sine
suflarea divin`, adic` chipul lui Dumnezeu. Printre alte
calit`]i ale sufletului o menesc date \nc` de la crea]ie, este [i
aceea de a
fi fiin]` religioas`, adic` de a avea capacitatea, de a tinde
necon-
tenit s` intre \n leg`tur` cu Creatorul sù, cu P`rintele sù.
Altfel spus, cu m sufletul o mului are capacitatea de a g=ndi, de a
deosebi
binele de rù (fiind o fiin]` moral`) sau fru mosul de ur=t
(av=nd de la natur` voca]ia esteticului), tot astfel, de la natur` o
mul are capacitatea de a intra \n co muniune transcendent` cu o
valoare absolut` [i infinit`, care este Fiin]a supre m`, adic`
Dumnezeu.
|n felul acesta pute m spune c` de la natur` (\naintea oric`rei
alte
experien]e) o mul este fiin]a religioas`, iar religia este un feno
men divin-u m an, reprezent=nd leg`tura dintre D u m nezeu
(care se deschide spre o m) [i o mul (care tinde mereu spre co
muniune cu D u m nez eu). C ee a ce a a dus [i m ere u a duc e
\nt uneca rea , falsificarea, confuzia (dar nu [i anularea) rela]iei o
mului cu Dum- nezeu, este p`catul, \nc=t pe bun` dreptate
constat` Apostolul c` datorit` p`catului, o mul dec`z=nd sub
aspect religios din monoteis mul pri mar, „a schi mbat m`rirea
lui Dumnezeu celui nestri- c`cios \ntru ase m `narea chipului
o m ului celui stric`cios [i a p`s`rilor [i a celor cu patru
picioare [i al t=r=toarelor... [i adev`rul
lui Dumnezeu \n minciun` [i s-a \nchinat [i a slujit f`pturii \n
locul F`c`torului“ ( Romani 1, 23–25).
Cateheze dogmatice
329
N e \ntreb` m acu m : care este fin]a religiei? {i la aceast`
\ntrebare s-au for mulat mai multe r`spunsuri, sau pretinse
explica]ii.
|n pri mul r=nd, teoria intelectual`, pornind de la faptul c`
omul este o fiin]` g=nditoare \ncearc` s` arate c` religia este un
produs al intelectului, sau al g=ndirii noastre, te m eluit` pe
no]iunea de cauzalitate [i pe ideea de infinit. Cauzalitatea
fiind o lege funda mental` a g=ndirii face ca mintea s` mearg`
din cauz`
\n cauz`, p=n` ajunge la cauza supre m`, care este Dumnezeu. |n
acest caz Dum nezeu nu este o persoan` distinct` de o m , ci
o idee, un concept superior tuturor celorlalte. Pe de alt` parte, \
n
o m se na[te ideea de infinit, de ne m `rginit, \n contrast cu
m`rginitul. Personific=nd infinitul, o menirea l-a nu mit
Dumne- zeu. Aceast` teorie nu poate explica \ns` fiin]a
religiei, fiindc`
religia este \n pri mul r=nd via]` [i nu poate fi redus` la
intelect.
S-a \ncercat apoi s` se g`seasc` fiin]a religiei prin teoriile
voluntariste, care pornind de la faptul c` g=ndurile [i senti
mentele noastre sunt traduse \n ac]iuni prin voin]`, consider`
c` voin]a moral` este ele mentul pri mordial al religiei. Altfel
spus: religia este m oralitate. L egea m oral` [i con[tiin]a
datoriei din o m
deter min` faptele noastre [i prin ele de monstr` m existen]a lui
Dumnezeu. Aceast` identitate dintre religie [i moral` este gre[it`,
fiindc` o mul poate fi moral, f`r` a fi religios, [i invers.
Voin]a moral` e doar o func]ie par]ial` a feno menului religios.
A lte teorii nu m ite senti m entaliste vor s` de m onstreze c`
senti mentul de pietate [i cel de iubire con[tient` constituie
fiin]a
religiei. Este adev`rat c` aceste senti mente joac` un mare rol
sub aspect religios, dar nu pot fi considerate ca singurele
func]ii
suflete[ti care deter min` fiin]a
religiei.
Mai exist` apoi [i teoriile nu mite „estetice“, care sus]in c`
fiin]a religiei const` \n fantezie [i senti mentul estetic, ea
reprezent=nd o \nfru m use]are a vie]ii. E ste adev`rat c`
fantezia [i imagina]ia o meneasc` pot prelua ele mentele
existente ale religiei, dar nu le pot crea.
|n sf=r[it, s-a \ncercat s` se de monstreze c` organul
sufletesc al religiei ar fi con[tiin]a. Identific=nd \ns` con[tiin]a
moral` cu cea psihologic` se cade \n gre[eala de a socoti
con[tiin]a valorilor morale ca fiind egal` la to]i oa menii.
Privind aceste \ncerc`ri de a explica fiin]a religiei, vede m c`
ele sunt unilaterale. Toate la un loc \ns` prezint` religia ca un
feno men psihologic integral: intelect, voin]`, senti ment,
valori estetice [i con[tiin]`. {i astfel sufletul \n totalitatea
func]iilor
sale se poate raporta la divinitate [i poate intra \n leg`tur` sau \
n
Capitolul doi
330
co muniune cu ea, stabilind actul religios. Astfel, mintea
(inte- lectul sau g=ndirea) aduce lu m ina cunoa[terii lui D u
m nezeu, voin]a adaug` trìrea, iar senti mentul aduce c`ldura
ador`rii lui Dumnezeu.
D e aici vede m c` \n fiin]a religiei distinge m ur m
`toarele ele mente esen]iale: Dumnezeu – spiritual, personal [i
mai presus de lu me, ca obiect al religiei; o mul – \nzestrat cu
suflet liber [i ne muritor, ca subiect al religiei. Leg`tura o
mului cu Dumnezeu na[te senti mentul religios, sau aspectul
religiei interne (subiec-
tive),reprezint`
(care care se religia
exteriorizeaz`, concretiz=ndu-se
extern` sau obiectiv`). prin cult [i
moral`
Ce reprezint` religia? ( Leg`tura sau co muniunea o mului cu
Dum- nezeu). Care este originea religiei? (S-au dat mai multe
r`spunsuri la aceast` \ntrebare). Care sunt acestea? (Se consider`
c` originea
religiei trebuie cùtat` \n for m ele ei de m anifestare pri m
ar`, precu m: magia, ani mismul, naturis mul, fetisis mul, tote
mismul, tabuis mul, sau senti mentul de tea m`). Explic`
acesteamoriginea
supre e, ci religiei? ( Nu explic`,
a spiritelor fiindc` sau
oa m enilor, acestea,
si mneav=nd
plu a
diferitelor
obiecte, nici nu pot fi considerate religii). A tunci care
este originea religiei? ( Religia este s`dit` de Dumnezeu \n
sufletul omenesc, c=nd i-a i mpri mat chipul Sù [i reprezint` o
capacitate a sufletului de a intra \n co muniune cu Dumnezeu.
Altfel spus, religia este un feno men divino-u man). Care este
fiin]a religiei?
( R eligia reprezint` un proces sufletesc integral, for m at
din g=ndire, voin]`, senti ment, i magina]ie [i con[tiin]`
raportat la D u m nezeu). C are este for m a intern`-
subiectiv` a religiei?
V. Asocierea
Pentru a \n]elege m ai bine originea [i fiin]a religiei, s` o
co mpar` m cu li mbajul. Orice o m nor mal este \nzestrat de
Dum- nezeu cu capacitatea de a-[i expri ma g=ndurile [i si
m]`mintele sale prin cuvinte, sau prin li mbaj. Au fost cazuri
c=nd s-au g`sit copii crescu]i de ani male [i \n acea perioad` de
ti mp au deprins
„li mbajul“ lor. Fiind apoi lua]i sub protec]ia oa menilor, ei au
\nv`]at li mba acestora. Tot astfel, au fost oa meni c`rora li s-
a interzis s` practice senti m entul religios. {i atunci [i-au
Cateheze dogmatice
331
„idoli“ din al]i oa meni, pe care i-au considerat celebri, sau din
alte lucruri... Sau au \ncercat chiar riscul de a nu-[i ]ine \
n`bu[it sim]`m=ntul religios pe care \l aveau \n ad=ncul
sufletului lor [i care \[i cerea dreptul de exteriorizare.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` religia este leg`tura liber` [i
con[tient` a o mului cu Dumnezeu, manifestat` \n interior prin
senti mentul religios, iar \n exterior (\n afar`) prin cult [i
moral`.
VII. Aplicarea
|n pri mul r=nd, o mul ca fiin]` religioas` are datoria de a intra \
n co m uniune cu D u m n e z e u p r i nt r - u n a c t d e
c u n o a [ t e r e a Descoperirii, sau Revela]iei pe care Dumnezeu
i-a f`cut-o prin Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie.
A doua datorie este aceea de a s`rb`tori, sau celebra
credin]a pe care o m `rturise[te, prin adorarea lui D um nezeu
-
\n cadrul cultului particular [i public.
A treia datorie se refer` la exteriorizarea prin fapte a senti-
mentului religios, dovedind prin aceasta credin]a vie [i
leg`tura trainic` cu Dumnezeu.
Revela]ia d
umnezeiasc`
Fiind creat dup` chipul [i ase m`narea lui Dumnezeu, o mul s-a
aflat totdeauna \ntr-o rela]ie de co muniune [i co municare cu
El. Chiar dac` interven]ia p`catului a derutat aceast` rela]ie,
totu[i Dumnezeu nu l-a \ndep`rtat cu totul pe o m din iubirea
Sa...
Dar a[a cu m \n mod firesc pentru a intra \n co muniune
cu cineva se i mpune \n mod necesar cunoa[terea lui, tot astfel
pen-
tru a intra \n rela]ie cu Dumnezeu, se cere s`- L cunoa[te m.
La aceast` cunoa[tere a lui D u m nezeu se ajunge prin \
ns`[i descoperirea Lui.
Capitolul doi
332
A ceast` descoperire se nu m e[te revela]ie du m nezeiasc`
(sau divin`) [i vo m vedea mai \n a m`nunt despre ea \n cele ce ur
meaz`.
III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` ne arat` c` D um nezeu poate fi descoperit \
n pri mul r=nd pe cale natural` din crea]ia Sa: „ Cerurile spun
slava
lui Dumnezeu [i facerea m=inilor Lui o veste[te t`ria“ (Psal
mul
18, 1); „ C ele nev`zute ale L ui se v`d de la facerea lu m
ii,
\n]eleg=ndu-se din f`pturi, adic` ve[nica Lui putere [i du
mnezeire“ ( Romani 1, 20).
N oi descoperi m pe D u m nezeu din crea]ia Sa cu
ajutorul ra]iunii lu minate de credin]`. Pentru un credincios \
ntreaga natur` este o carte deschis` \n care se poate citi despre
atotputernicia,
bun`tatea, dreptatea, iubirea, fru muse]ea, atot[tiin]a
Creatorului.
„Chipul lui Dumnezeu \l v`d \ntr-o floare“ spunea cineva. Nu
c` floa rea l-ar con]ine pe D u m nez eu, ci m odul \n ca re
es te organizat`, via]a [i fru muse]ea ei, ne duce cu g=ndul la
Cel ce are via]` \n Sine [i \[i descopere fru muse]ea vie]ii Sale,
concre-
tiz=nd-o \n crea]ia Sa. Acest mod de descoperire fireasc`, natu-
ral`, cu mintea [i si m]irea proprie, a Creatorului din crea]ia
Sa, o nu mim revela]ie natural`.
Dar pe cale natural`, nu toat` mintea \l vede la fel pe Dum-
nezeu. Veacuri de-a r=ndul, datorit` p`catului, spune
Apostolul,
„oa menilor li s-a \ntunecat mintea [i au schi mbat adev`rul
lui
Dumnezeu \n minciun` [i s-au \nchinat [i au slujit f`pturii \n
locul F`c`torului“ ( Romani 1, 35).
Pentru a evita aceast` pr`p`stioas` confuzie (a Creatorului
cu f`ptura), Dumnezeu s-a descoperit \n mod direct o mului
spre a fi cunoscut (a[a cu m este El); spre a-I cunoa[te voia;
spre a
intra dup` cuviin]` \n co muniune cu El. Datorit` faptului c`
Dum- nezeu ca Duh absolut se afl` \n „lu mina neapropiat`“ (
Timotei
6, 16), fiind cu totul altceva dec=t noi oa menii, nu oricui i se
descoper` Dumnezeu [i nu oricu m. Dumnezeu se descoper` pe
cale supranatural`, co munic=nd direct voia Sa unor oa meni
ale[i. Dac` pri ma descoperire a m nu mit-o natural`, pe aceasta o
nu mim supranatural`, fiindc` este f`cut` de Dumnezeu \n mod
direct [i fiindc` o m ul neput=nd ajunge singur la
cunoa[terea L ui, o prime[te prin mijloacele lui Dumnezeu mai
presus de fire. Sf=ntul Apostol Pavel spune c` Dumnezeu
odinioar` „\n multe r=nduri
Cateheze dogmatice
333
[i \n multe chipuri, a vorbit p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \n
zilele acestea mai de pe ur m` ne-a grìt nou` prin Fiul...“ (
Evrei
1, 1–2).
Dup` cu m am ar`tat mai sus, datorit` i mportan]ei cu totul
excep]ional` pe care o prezint` descoperirea lui Dumnezeu, ea
nu este co municat` oricui, ci anu mitor persoane alese \n mod
special (de c`tre Dumnezeu) \n acest scop. |n Vechiul Testa
ment, c`r]ile profetice p`streaz` peste tot con[tiin]a profetului
c` este
che mat de Dumnezeu spre a \ndeplini o misiune sf=nt`, c` ceea
ce el co munic` nu sunt cuvintele sale ci descoperirea lui
Dumne- zeu, Cuv=ntul lui Dumnezeu. Profetul si mte c` este
ridicat cu duhul la o stare superioar`, care nu este co mun` oa
menilor [i la care nu poate ajunge orice o m, ci nu mai cei che
ma]i \n mod special de D u m nezeu. C u alte cuvinte, acei
cu care D u mnezeu co munic` au fost preg`ti]i ca s` poat` pri
mi co municarea, [i mai departe au fost f`cu]i capabili ca s`
poat` trans mite descoperirea
lui D u m nezeu. D ac` co m unicarea lui D u m nezeu o nu m
im
„Revela]ie“, preg`tirea o mului pentru a putea pri mi [i trans
mite aceast` co municare, o nu mim „inspira]ie divin`“.
Revela]ia nu se poate face deci f`r` inspira]ie. Acela[i Duh al
lui Dumnezeu
care grìe[te prin prooroci, insufl` preg`tirea de a pri m i [i
posibilitatea de a co munica. F`r` preg`tire din partea lui
Dum- nezeu, descoperirea nu ar fi posibil`. Altfel spus,
revela]ia nu este posibil` f`r` inspira]ie.
Ne \ntreb` m acu m: cu m se s`v=r[e[te procesul de co
municare a a dev`rul ui du m nez eie sc pr in ins pira] ia D
uhul ui Sf =nt ? R`spunsurile sunt diferite. Unii spun c` Duhul
Sf=nt \l fere[te doar de gre[ eal` pe sf=ntul autor, care pune \n
scris co municarea lui Dumnezeu. Al]ii spun c` descoperirea
adev`rului ar avea un
caracter verbal, \n sens c` Duhul Sf=nt ar dicta, iar scriitorul
sf=nt ar pune \n scris tot ceea ce a auzit. Aceste p`reri expri m`
dou` extre me, care r`spund unilateral proble mei enun]ate.
Noi spune m c` Duhul Sf=nt \ntr-adev`r fere[te de gre[eal` pe
sf=ntul
scriitor, dar \n acela[i ti m p \i [i \nal]` duhovnice[te sufletul
deasupra st`rii co mune, spre a putea \n]elege [i si m]i ceea ce
co m unic`. N u este deci anulat` personalitatea scriitorului, de
aceea unele scrieri au un stil, altele un alt stil; unele au o ad=nci
me duhovniceasc` mai mare, altele mai mic`, de[i acela[i Duh
Sf=nt a co municat adev`rul de credin]`. Dac` ar fi dictat, cu m
am v`zut c` s-a spus, atunci nu ne pute m explica deosebirile [i
varietatea
formei de redare a diferi]ilor autori inspira]i de acela[i Duh
Sf=nt. A[adar, inspira]ia are un caracter tainic de preg`tire [i co
municare a adev`rului de credin]`, dar \n acela[i ti mp [i un
caracter de
Capitolul doi
334
\ m preun`-lucrare, sau de conlucrare \ntre D uhul Sf=nt,
care co m unic` adev`rul, [i personalitatea sf=ntului scriitor,
care pri me[te [i trans mite \n scris acest adev`r m=ntuitor.
R evela]ia divin` s-a desf`[urat \n ti m p [i cuprinde
trei perioade mari. Pri ma perioad` este \naintea c`derii o
mului \n p`cat, c=nd Dumnezeu se descopere o mului, co
munic` cu el \n mod direct „fa]` c`tre fa]`“. A doua perioad`
este dup` c`derea o m ului \n p`cat p=n` la venirea M
=ntuitorului. D u m nezeu se descopere prin Lege [i prooroci.
Legea co munic` voia lui Dum- nezeu, \l ]ine pe o m \n
apropierea Sa [i \l preg`te[te pentru pri mirea unui izb`vitor.
Proorocii co munic` voia lui Dumnezeu atunci c=nd cei care au
pri mit Legea lui Dumnezeu, se dep`rteaz` de El. Profe]ii mai
co munic` oa menilor [i planul lui Dumnezeu de a-i izb`vi din
robia ap`s`toare a p`catului. Prin profe]i Dum- nezeu
descopere chiar [i ti mpul c=nd va veni M=ntuitorul. Partea a
treia este descoperirea Fiului lui Dumnezeu \ntrupat. Ea este o
descoperire du mnezeiasc` deplin` [i direct`, fiindc` Fiul este
Dumnezeu adev`rat [i o m adev`rat. Ca Dumnezeu, ne
descopere adev`rul deplin despre Sf=nta Trei me [i a modului
de a intra \n co muniune cu Ea. Iar ca o m, ne co munic` acest
adev`r sub o
for m` \n care to]i \l pot pri mi [i \n]elege. De aceea spune m c`
revela]ia Fiului lui Dumnezeu este des`v=r[it`. De aici vede m
c` prin revela]ia Sa, Dumnezeu nu ne co munic` toate for mele
de adev`ruri, ci nu mai cel referitor la m=ntuirea noastr` , la
izb`virea din p`cat [i la modul de intrare \n co muniune cu El.
Am v`zut c` revela]ia divin` o g`si m \n Sf=nta Scriptur`,
care reprezint` C uv=ntul lui D u m nezeu scris sub
inspira]ia Duhului Sf=nt. Dar \l g`si m [i \n Sf=nta Tradi]ie, ca o
descoperire oral` f`cut` \n mod des`v=r[it de c`tre Fiul lui
Dumnezeu \ntrupat. De fapt, Domnul Iisus nici nu a scris. El a
descoperit pe Dumne- zeu Tat`l [i voia Lui prin viu grai [i a
poruncit Sfin]ilor Apostoli, nu s` scrie, ci s` propov`duiasc` [i
s` boteze, adic` s` trans mit` harul m =ntuitor al Sfintelor T
aine ( M atei 28, 19). D e aceea, Apostolul precizeaz` c`
„credin]a este din auzire, iar auzirea prin
cuv=nt“ ( Romani 10, 17). De altfel, cuv=ntul scris al
Sfintelor Evanghelii nici nu re]ine tot ceea ce a propov`duit [i
a \nv`]at M=ntuitorul prin viu grai. Sf=ntul Evanghelist Ioan la
sf=r[itul Evangheliei sale arat` c` „sunt [i alte multe lucruri pe
care le-a f`cut Iisus [i care, dac` s-ar fi scris cu de-a m`nuntul,
cred c` lumea aceasta n-ar cuprinde c`r]ile ce s-ar fi scris“ (21,
25). Nici Sfin]ii Apostoli nu au cuprins \n scris toat` \nv`]`tura
Domnului. E i au trans m is adev`rul m =ntuitor prin viu grai
[i l-au l`sat Bisericii ca pe o Sf=nt` Tradi]ie mo[tenit` de la
M =ntuitorul.
Cateheze dogmatice
335
Datorit` acestui fapt, Sf=ntul Apostol Pavel \ndea mn` pe
cre[tinii din Tesalonic: „ Tine]i predaniile pe care le-a]i \
nv`]at, fie prin cuv=nt, fie prin epistola noastr`“ (II
Tesaloniceni 2, 15). De aici pute m observa c` \n unitatea de
influen]` a Duhului Sf=nt , aceea[i inspira]ie o resi mte autorul
sf=nt [i atunci c=nd scrie, c=t [i atunci
c=nd propov`duie[te cuv=ntul lui Dumnezeu. Acest fapt confir
m`
Sf=nta Tradi]ie.
c` Revela]ia divin` o g`si m deopotriv` \n Sf=nta Scriptur` [i \n
De c=te feluri este revela]ia divin`? ( De dou` feluri: natural`,
pr i n c a r e D u m ne z e u ni s e d e s c op e r e pr i n c r e a ] i a S a , [ i
supranatural`, c=nd Dumnezeu ne co munic` direct voia Sa.)
Cu care act se \ntrep`trunde revela]ia supranatural`? ( Cu
inspira]ia Duhului Sf=nt). Revela]ia divin` fiind o co municare
\ntre Dum- nezeu [i o m, cu m se nu me[te acest caracter al
revela]iei divine?
( A cest caracter se nu m e[te „teandric“). D ar inspira]ia? ( A
re caracter tainic [i „sinergic“‚adic` de \ mpreun` lucrare a firii
cu harul divin). Cum se manifest` caracterul sinergic al
inspira]iei?
un adev`r de(Duhul Sf=nt
credin]` fere[te
spre pe scriitor
m=ntuirea de a nu gre[i
oa menilor. Pe deatunci
alt`
parte,
Duhul Sf=nt \i ridic` sufletul la un nivel duhovnicesc
superior
celorlal]i oa m eni, pentru a putea pri m i [i co m unica
adev`rul descoperit la care el nu ar fi putut ajunge singur.
Sf=ntul autor
va trans m ite apoi adev`rul descoperit potrivit capacit`]ii
sale
intelectuale, culturale, potrivit originalit`]ii [i a modului per-
sonal de expri mare). Cum [i prin cine se descopere
Dumnezeu? (La \nceput Dumnezeu s-a descoperit o mului \n
mod direct. Apoi, dup` c`derea \n p`cat, se descopere prin
patriarhi; prin Moise co munic` Legea Sa, iar prin profe]i
descopere venirea M=ntuitorului. |n cele din ur m` Dumnezeu
se descopere \n mod direct [i des`v=r[it prin Fiul). Unde g`si m
fixat` \n scris revela]ia divin`? (|n Sf=nta Scriptur`). Toat`
revela]ia este fixat` \n scris? ( Nu toat`, ci o parte din ea s-a
p`strat [i trans mis pe cale oral`. Aceasta este Sf=nta Tradi]ie).
Cum se nu mesc \n acest caz Sf=nta Scriptur`
Capitolul doi
336
V. Asocierea
De[i revela]ia des`v=r[it` o ave m prin Fiul lui Dumnezeu, auzi
m totu[i vorbindu-se despre proorocii ne\ m plinite [i
descoperiri neadev`rate, care deruteaz` con[tiin]ele multor
credincio[i. De aceea, trebuie s` deosebi m adev`rata
revela]ie de falsa sau pretinsa revela]ie. {i \n acest sens ne
vine \n ajutor scriitorul
bisericesc Lactan]iu, care \nc` din vechi me a indicat criteriile
dup` care pute m cunoa[te proorocia adev`rat`. Astfel,
adev`ra]ii profe]i predic` to]i un singur D u m nezeu; nu
sufere de boli suflete[ti (psihice); nu sunt \n[el`tori; nu u mbl`
dup` averi [i c=[tig; nu se \ngrijesc de cele necesare vie]ii, ci se
mul]u mesc cu
\ntre]inerea pe care le-o tri mite Dumnezeu. Proorociile lor s-
au
\mplinit, sau se \ mplinesc \ntoc mai. Cunosc=nd aceste
criterii, pute m lua pozi]ie fa]` de falsele proorociri,
deosebindu-le de adev`rata revela]ie divin`, p`strat` de Sf=nta
Biseric`.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` revela]ia divin` reprezint`
descoperirea din partea lui Dumnezeu a voii [i lucr`rii Sa le f`cut`
omului spre m=ntuirea sufletului.
VII. Aplicarea
Am v`zut c` prin descoperirea Sa, Dumnezeu nu nu mai c` ni
se prezint` ca Unul \n Fiin]` [i |ntreit \n Persoane, ci ne arat`
[i
lucrarea Sa m=ntuitoare, co munic=ndu-ne \n acela[i ti mp [i
voia Sa. A cest fapt ne \ndatoreaz` nu nu m ai la
cunoa[terea [i co muniunea cu El, ci [i la efortul \ mplinirii
voii Lui, \n lupta pe care fiecare credincios o duce cu ispita
[i p`catul: „ D e ve]i cunoa[te toate acestea, ferici]i ve]i fi
c=nd le ve]i [i \ mplini“ (Ioan 13, 17).
Pe de alt` parte, sunte m datori s` p`zi m \ntreg l`s`
m=ntul divin trans mis prin Sf=nta Tradi]ie [i p`strat cu scu
mp`tate de B iseric`, [tiut fiind c` B iserica asistat` de
Sf=ntul D uh ne-a p`strat [i ne trans mite \ntreg adev`rul
descoperit de Dumnezeu, deoarece ea este „st=lpul [i te melia
adev`rului“ (I Timotei 3, 15).
-
Cateheze dogmatice
Sf=nta Scriptur`
C u m pute m noi cunoa[te pe D u m nezeu, voia Sa [i
337
planul m=ntuirii noastre? (|n pri mul r=nd pe Dumnezeu \l pute m

cunoa[te pe cale natural`, din lucrarea Sa, prin ra]iunea lu m
inat` de credin]`). Pute m cunoa[te pe deplin pe Dumnezeu nu
mai pe cale natural`? ( Nu- L pute m cunoa[te des`v=r[it pe
Dumnezeu nu mai pe cale natural`). Cum descopere Dumnezeu
voia Sa [i planul m =ntuirii noastre? (Pe cale supranatural`).
U nde g`si m noi cuprins` Descoperirea sau Revela]ia
supranatural ` a lui Dumne- zeu?

|n izvoarele sale, care sunt Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie.
Vom trata mai \nt=i despre Sf=nta Scriptur`.
III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` sau Biblia cuprinde colec]ia de c`r]i scrise
sub
insuflarea Duhului Sf=nt, a[a cu m m`rturisesc sfin]ii ei autori:
„Toat` Scriptura este insuflat` de D um nezeu [i de folos
spre
\nv`]`tur`, spre mustrare, spre \ndreptare, spre \n]elep]irea
cea
\ntru dreptate“ (II Timotei 3, 16). La fel ni se arat` c` „oa
menii cei sfin]i ai lui Dumnezeu au grìt, purta]i fiind de Duhul
Sf=nt“ (II Petru 1, 21).
Ce \nsea mn` c` Sf=nta Scriptur` a fost scris` sub
insuflarea sau inspira]ia Duhului Sf=nt?
Aceasta \nsea mn` c` Dumnezeu a ales oa meni c`rora le-
a descoperit voia Sa. Dar pentru a se putea descoperi,
Dumnezeu trebuia s` preg`teasc` sufletul celor care aveau s`
pri measc` [i apoi s` trans mit` mai departe descoperirea
adev`rului co municat.
Cum se face inspira]ia prin lucrarea Sf=ntului Duh?
Prin ac]iunea Sf=ntului D uh, autorul sf=nt care pri m
e[te adev`rul de credin]` este \n`l]at duhovnice[te deasupra
st`rii
co mune, spre a putea \n]elege [i si m]i ceea ce i se co
munic`. A ceasta nu \nsea m n` c` este anulat` personalitatea
lui. „Prin
inspira]ie nu \n]elege m aceea c` Dumnezeu ar fi asistat din
afar` la co mpunerea c`r]ilor, sau c` ar fi dictat \n interiorul
sufletului autorului tot ce a scris. Tem ele deosebite [i stilul
specific al
Capitolul doi
338
fiecarei c`r]i arat` c` inspira]ia nu a anulat nici cugetarea, nici
voin]a, nici docu m entarea autorului... Prin inspira]ia Sfintei
Scripturi \n]elege m c` Sf=ntul Duh a lu m inat m intea
sfin]ilor scriitori cu anu mite idei pe care ace[tia le-au
dezvoltat cu m au putut [i cu m au crezut m ai ni m erit“ ( N
icolae, M itropolitul Banatului, « Temeiurile |nv`]`turii
Ortodoxe» – Timi[oara, 1981, p. 90–91).
C=nd a fost scris` Biblia?
Sf=nta C arte a fost scris` pe o perioada de 1500 de ani,
\ncep=nd cu cartea Facerii scris` de Moise (aprox. 1400 \n.
Hs.) [i ter min=nd cu cartea Apocalipsei, scris` de Sf=ntul
Apostol [i Evanghelist Ioan (aprox. 100 d. Hs.).
Care este cuprinsul Sfintei Scripturi?
Sf=nta Scriptur` are 6 6 de c`r]i repartizate \n dou` p`r]i
nu mite „ Testa mente“, [i anu me Vechiul Testa ment cuprinde
39 de c`r]i scrise \nainte de venirea M=ntuitorului, iar Noul
Testa- ment cuprinde 27 de c`r]i scrise dup` \nte meierea
Bisericii.
Care sunt c`r]ile Bibliei [i cu m se nu mesc ele?
C`r]ile Sfintei Scripturi fiind scrise sub insuflarea Sf=ntului
Duh se nu mesc c`r]i canonice („canon“ @ \ndreptar, regul`),
pen-
tru c` ele constituie un \ndreptar al credin]ei [i o regul` \n via]a
duhovniceasc` a credincio[ilor.
Cele 39 de c`r]i canonice ale Bibliei scrise \n li mba ebraic`
se \ mpart \n trei
categorii:
1. C`r]ile istorice care trateaz` despre istoria poporului ales
de D u m nezeu pentru \ m plinirea f`g`duin]ei f`cut` pri m
ilor oa meni dup` c`derea \n p`cat, c` le va tri mite un Izb`vitor.
2. C`r]ile didactico poetice cuprinz=nd \n]elepciunea sf=nt`
care va lu mina sufletul o mului pentru cunoa[terea [i \
mplinirea voii lui Dumnezeu.
3. C`r]ile profetice au referin]` special` privind persoana lui
M esia cel mult
a[teptat.
Cele 27 c`r]i canonice ale Noului Testa ment scrise \n li
mba greac` sunt: cele patru evanghelii care trateaz` despre
via]a,
activitatea, jertfa, \nvierea [i \n`l]area Domnului la cer. Cartea
Faptele Apostolilor ne prezint` activitatea Apostolilor
Domnului de r`sp=ndire a E vangheliei \n lu m e [i \nte m
eierea pri m elor co m unit`]i cre[tine. Sf=ntul Apostol Pavel a
scris 14 epistole adresate Bisericilor pe care el le-a \nte meiat
[i organizat. Tot astfel [i Sf=ntul Apostol Iacob [i Sf=ntul
luda au scris c=te o
epistol`, Sf=ntul Apostol Petru a scris dou` epistole, iar Sf=ntul
A postol Ioan a scris trei epistole [i o carte profetic` nu m
it` Apocalipsa.
Cateheze dogmatice
339
Pe l=ng` c`r]ile canonice, Vechiul Testa ment \n versiunea
greac` nu mit` „Septuaginta“ (scris` pe la anul 250 \n. Hs.)
mai num`r` [i alte c`r]i nu mite „deuterocanonice“, adic` „\n al
doilea
r=nd canonice“. C`r]ile deuterocanonice sunt incluse \n cuprinsul
Sfintei Scripturi, fiindc` nu cuprind \nv`]`turi care s` contrazic`
c`r]ile canonice, av=nd \n acela[i ti mp un pronun]at caracter
didactic [i moralizator. Net`g`duita lor valoare [i
valabilitatea lor este dat` de faptul c` M=ntuitorul
cunosc=ndu-le con]inutul, \l
socote[te ca \ndreptar al vie]ii credincio[ilor. De aceea, El
citeaz` frecvent din ele. Mai mult, acord=ndu-li-se i mportan]a
cuvenit`, c`r]ile deuterocanonice au intrat chiar [i \n cult \nc`
din pri mele secole ale Bisericii cre[tine. Dac` aceste c`r]i
sunt considerate
„bune de citit“ [i au intrat \n cuprinsul Bibliei, m ai exist` [i
c`r]i nu mite „apocrife“, care cuprind \nv`]`turi neconfor me
celor existente
Unii cre[tini \n c`r]iledecanonice,
pornind [i care,
la cuvintele derut=nd
Domnului: „ Nucon[tiin]a
am venit
credin-
s` stric legea, ci s-o \ mplinesc“ ( Matei 5, 17), spun c` Vechiul
cio[ilor
Testa au este
ment fost superior
\nl`turate.celui Nou. Al]ii, din contr`, pornind de
Care este
la spusele raportul
Sf=ntului dintre Pavel
Apostol Vechiul
c` [i Noul Testa
Vechiul Testament?
ment este o
„c`l ùz` spre Hristos“ [i „dac` a venit credin]a nu mai sunte m
sub c`lùz`“ ( Galateni 3, 24– 25), sau c` „ Hristos este sf=r[itul
legii“ ( Romani 10, 4), \i anuleaz` valoarea. Nici una din aceste
pozi]ii nu este cea m ai potrivit aleas`. Sunt dou` extre m e [i
extre mele nu sunt bune. „ Noul Testa ment aduce Noul, \nlocuind
jertfele prin Unica Jertf` a Domnului, \nlocuind tìerea \ mprejur
cu Botezul cre[tin, \nlocuind deosebirile dintre m=nc`rurile „cu-
rate“ [i „necurate“, \nl`tur=nd s`rb`torile, sp`l`rile [i alte
ritualuri, care nu vor mai avea nici o se mnifica]ie (vezi Coloseni
2, 16), \nlocuirea preo]iei dintr-o singur` se min]ie cu cea din
toate se m in]iile“. A ceasta nu \nsea m n` \ns` o \nl`turare a
Vechiului Testa ment. Este adev`rat c` „p`r]i ale Vechiului Tes-
tament care au fost tipuri [i si mboluri pentru Noul Testa ment
s -au \ mplinit [i, ca atare, nu mai pot avea putere obligatorie. Ele
s-au potrivit unui anu me popor [i unei anu me epoci. Dar Vechiul
Testa ment mai cuprinde [i alte legi care n-au fost desfiin]ate,
deoarece sunt potrivite tuturor cre[tinilor din toate epocile [i care
corespund universalit`]ii [i eternit`]ii cre[tinis mului, care le-a
pri m it [i le-a perfec]ionat. Scris sub inspira]ia aceluia[i D uh
Sf=nt, V echiul T esta m ent nu-[i pierde valoarea de Scriptur`
Sf=nt`. C=nd Sf=ntul Apostol Pavel spune c` „toata Scriptura
este insuflat` de Dumnezeu“ (II Timotei 3, 16) se refer` desigur
Capitolul doi
340
la Vechiul Testa ment, fiindc` Noul Testa ment nu era co
mpus
\nc`. De aceea, pe drept cuv=nt sublinia un p`rinte al Bisericii
(Fericitul Augustin), ar`t=nd c` „ Noul Testa ment \n cel Vechi
se ascunde, iar Vechiul se v`de[te \n cel Nou“.
Cine [i c=nd a stabilit canonul Bibliei?
|n ce prive[te canonul V echiului T esta m ent „dup`
unele indica]ii se poate spune c` exista un colegiu for mat din
preo]i, levi]i [i al]i b`rba]i \nse mna]i c`rora le era \ncredin]at`
p`strarea c`r]ilor scrise. Tradi]ia iudaic` afir m` c` Sinagoga
cea M are, adic` un colegiu de 220 de membri instituit \n 444 \
n. Hs. [i care ar fi dìnuit 250 de ani, ar fi fost autoritatea care a
fixat canonul“.
Canonul Noului Testa ment a fost fixat de c`tre Biseric`.
Se [tie c` Biserica s-a \nte meiat odat` cu pogor=rea Duhului
Sf=nt la Cincizeci me, iar c`r]ile Noului Testa ment au fost
scrise abia
\n partea a doua a pri mului secol dup` Hristos. |n ti mpul care
a urmat dup` \nte meierea Bisericii s-a creat foarte mult`
confuzie, datorit` faptului c` ap`ruser` o mul]i me de c`r]i cu
preten]ia de a fi Scriptura Sf=nt`, iar cele existente erau puse la
\ndoial`. De pild`, Sf=ntului Apostol Pavel i se atribuia [i o a
treia epistol` c`tre Corinteni [i alta c`tre Laodiceni, pun=ndu-se \
ns` la \ndoial`
epistola c`tre E vrei. L a fel erau puse la \ndoial` epistolele:
II Petru, II [i III Ioan, Iacob [i luda, precu m [i Apocalipsa. S-a
adùgat \n schi mb Apocalipsa lui Petru, Evanghelia lui Toma
[i a lui Petru, etc. Biserica a fost aceea care a luat cuvenitele
m`suri pentru stabilirea c`r]ilor canonice, convoc=nd sinoade
speciale
\n acest sens. {i nu a fost u[or. De pild`, sinodul din Antiohia,
din anul 341 prin canonul 60 caterise[te pe cei ce ar citi c`r]ile
apocrife; iar sinodul de la Laodiceea din 363–364, prin
canonul
59 stabile[te ca la cultul divin s` se citeasc` nu m ai c`r]ile
canonice (ceea ce \nsea m n` c` se citeau [i c`r]ile apocrife).
Aceast` ac]iune a durat p=n` \n partea a doua a secolului I V.
Abia \n anul 367 \n „ Epistola festiv`“ a Sf=ntului Atanasie ave
m catalogul deplin [i definitiv al c`r]ilor Noului Testa ment, \n
nu- m `r de 27.
Pe de alt` parte, Sf=nta Scriptur` reprezint` lucrarea Sf=ntului
D uh \n B iseric`. E a a fost scris` de oa m eni ai B isericii
sub inspira]ia Sf=ntului D uh. D e aceea, valoarea B ibliei
pentru Biseric` este f`r` egal. Un singur cuv=nt al Scripturii
reprezint` pentru B iseric` o dog m `, un adev`r de credin]` [i
de m oral` m=ntuitor. De aceea, pe drept cuv=nt s-a spus c`
Sf=nta Scriptur`
era „ M agna C harta“ pentru co m unit`]ile cre[tine, „nucleul
[i
izvorul per manent al vie]ii spirituale cre[tine. Ea este instru
mentul principal de convertire printre iudei [i mai ales printre
p`g=ni,
Cateheze dogmatice
341
lectura ei deter min=nd transfor m`ri [i adeziuni suflete[ti.
Via]a [i faptele M=ntuitorului [i ale Apostolilor, \nv`]`turi si
mple \n aparen]`, dar profunde [i originale \n fapt, care u mpleau
paginile Sfintei C`r]i au constituit \nc` de la \nceput centre de
atrac]ie de
deosebit` anvergur` [i aluat de dospitur` larg` \n opera misio-
nar`... Cuv=ntul scris \n Biblie, care ]inea locul cuv=ntului viu
al M=ntuitorului, se bucura cu m era firesc, de un prestigiu [i o
autoritate excep]ional`... Sulurile Sfintei Scripturi se citeau [i
se p`strau cu un respect religios“ (Pr. prof. dr. Ioan G. Coman,
«Patologie » – vol.I, Bucure[ti 1984, p.
66).
Poate oricine citi [i t`l m`ci Biblia?
Fiind Cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub inspira]ia Sf=ntului
Duh, Biblia reprezint` o co moar` de mare pre], f`r` egal, pentru
cunoa[terea adev`rului descoperit pentru m=ntuirea noastr`. Bise-
rica reco mand` astfel ca Biblia s` fie citit` cu ini m` curat` [i
cu medita]ie ad=nc` asupra \n]elesului ei, de c`tre orice
credincios. Dar nu poate fi t`l m`cit` de oricare. Ea \ns`[i ne
arat` c` nu poate fi „t`l m `cit` dup` socotin]a fiec`ruia“ (I
Petru 1, 20). Apostolii \n[i[i roag` pe M=ntuitorul s` le t`l
m`ceasc` pildele pe care ei \n[i[i nu le-au \n]eles ( M atei 13,
24–30). Fa m enul
etiopian citind din cartea profetului Isaia despre M esia, se
\ntreab`: „ Cum a[ putea s` \n]eleg dac` nu m` va c`lùzi
cineva?“ (Fapte 8, 26–31), iar Sf=ntul Apostol Petru atrage
aten]ia c` „ mul]i r`st`l m `cesc“ cuvintele Sf=ntului A postol
Pavel „spre a lor pierzanie“ (II Petru 3, 16).
Cine poate atunci t`l m`ci corect Biblia?
Numai Biserica poate t`l m`ci f`r` gre[eal` Sf=nta Scriptur`,
fiindc` acela[i Duh Sf=nt, care este „ Duhul Adev`rului“, [i care
a insuflat scrierea Bibliei, s`l`[luie[te [i \n Biseric`.

C u m a fost scris` B iblia? (Sub inspira]ia Sf=ntului D uh).
C e i m portan]` are aceasta pentru via]a B isericii? ( R
eprezent=nd cuv=ntul lui Dumnezeu, Biblia este cartea de
c`p`t=i a Bisericii). C=nd a fost scris` Biblia? ( A fost scris` pe
o perioad` de 1500 de
ani, \ntre 1400 \n. Hs. [i 100 d. Hs.). Care este cuprinsul
Bibliei? (Ea cuprinde Vechiul Testa ment for mat din 39 de c`r]i
canonice, plus c`r]ile deuterocanonice, [i Noul Testa ment, co
mpus din 27 de c`r]i). Care este raportul dintre Vechiul [i
Noul Testa ment? (Noul Testa ment \n cel Vechi se ascunde,
Vechiul se v`de[te \n cel Nou). Cine a stabilit canonul
Bibliei? ( Canonul Vechiului Testa ment a fost stabilit de Sina
goga cea mare iudaic`, iar canonul
Capitolul doi
342
N oului T esta m ent a fost fixat de c`tre B iseric`). C ine
poate t`l m `ci Sf=nta Scriptur`? ( B iserica prin
reprezentan]ii ei autoriza]i, preg`ti]i \n acest sens).
V. Asocierea
D up` cu m orice religie are cartea sau c`r]ile dup` care \[i
orienteaz` \nv`]`tura, tot astfel [i Biserica are Sf=nta
Scriptur`, sau Biblia, ca te mei al dreptei \nv`]`turi \n care se \
ncred [i dup` care credincio[ii ei \[i orienteaz` vie]uirea
religioas`. Spre
deosebire \ns` de c`r]ile celorlalte religii, Biblia este Cuv=ntul
lui Dumnezeu ( Luca 3, 2; Fapte 4, 31; Efeseni 6, 17);
Cuv=ntul m =ntuirii (Fapte 13, 26); Cuv=ntul vie]ii ve[nice
(Ioan 6, 68; Filipeni 2, 16; M atei 24, 25) „viu [i lucr`tor...
judec`tor al sim]urilor [i cuget`rilor ini mii“ ( Evrei 4, 12).
Pe de alt` parte, Biblia „nu este considerat` si mpl` carte de
citit, ase m enea altor c`r]i de zidire sufleteasc`, ci realitate a
experien]ei harice“.
VI. Generalizarea
Din cele mai sus tratate vede m c` „ Cuv=ntul lui Dumnezeu
este viu [i lucr`tor mai ascu]it dec=t orice sabie cu dou`
tì[uri... [i este judec`tor al si m]urilor [i al cugetelor ini mii“ (
Evrei 4, 12).
VII. Aplicarea
Citirea zilnic` a Cuv=ntului lui D um nezeu [i trìrea \n
duhul
Scripturii este o obliga]ie esen]ial` pentru oricare credincios.
F`r`
a lungi prea mult vorba, se cuvine s` sus]ine m c` rug`ciunea [i
Cuv=ntul lui Dumnezeu ali menteaz` [i lu mineaz` mereu
credin]a. C=nd ele nu sunt prezente \n via]a unui o m, credin]a
lui r` m=ne ase menea unui lic`r de lu min` ce se pierde \n
pustiul \ntunecat al acestei lu m i.
-
Cateheze dogmatice
Sf=nta Tradi]ie
343
Care sunt izvoarele Revela]iei divine? (Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta

Tradi]ie). Ce reprezint` Sf=nta Scriptur`? ( Cuv=ntul lui
Dumne- zeu scris sub inspira]ia Sf=ntului D uh). D ar Sf=nta
T radi]ie? (|nv`]`tura descoperit` de Dumnezeu [i trans mis`
prin viu grai de c`tre Biseric` asistat` de Sf=ntul Duh, [i
p`strat` neschi mbat` de-a lungul veacurilor).
|ntruc=t nu to]i cre[tinii ad mit Sf=nta Tradi]ie ca izvor al
Revela]iei divine,

|n cele ce ur meaz` ne vo m referi la Sf=nta Tradi]ie, ca te mei
al
\nv`]`turii ortodoxe.
III. Tratarea
Cuv=ntul „tradi]ie“ define[te „ansa m blul de valori,
concep]ii, credin]e, obiceiuri istorice[te constituite \n cadrul
unor grup`ri
sociale (popoare, na]iuni, clase, [.a.) [i trans mise din genera]ie
\n genera]ie“. „ Nu exist` ins, fa milie, colectivitate,
institu]ie, sau a[ez` m=nt care s` nu aib` nevoie de tradi]ie [i
care s` nu [i-o
creeze. A cela[i lucru se poate petrece cu orice co m
unitate religioas` mai ales dac` se stabilizeaz` \n for me de lung`
durat`“ ( N icolae, M itropolitul B anatului, « T e m eiurile |
nv`]`turi i Ortodoxe», Timi[oara, 1981, p. 94).
A par] in=nd vie]ii religioase, tradi]ia s-a n`scut odat` cu
cre[tinis mul [i dìnuie ca „via]` a Duhului \n Biseric`“, sau ca
„memorie vie a Bisericii“. La baza acestei realit`]i st` faptul c`
revela]ia divin` s-a trans mis mai \nt=i prin viu grai.
M=ntuitorul a propov`duit „ E vanghelia | m p`r`]iei“ [i nu a
scris-o. N ici Sfin]ilor Apostoli nu le-a poruncit Domnul s`
scrie, ci s` propov` - duiasc` Evanghelia [i \n aceast` for m` s`
atrag` la noua credin]` pe cei ce doreau s` o pri measc` ( Matei
28, 19–20). Iar „credin]a vine din auzite, iar auzirea prin
Cuv=ntul lui Dumnezeu“ ( Romani
10, 17).
Apoi, nu tot ce a propov`duit M=ntuitorul [i Apostolii a fost
pus \n scris. „Sunt \nc` [i alte multe c=te a f`cut Iisus, care dac`
s-ar fi scris una c=te una mi se pare c` nici \n lu mea acesta n-ar
Capitolul doi
344
\nc`pea c`r]ile ce s-ar fi scris“ (Ioan 21, 25). Este [tiut faptul
c`
\ m plinind porunca D o m nului, to]i A postolii au
propov`duit Evanghelia, dar nu to]i au scris cuv=ntul
propov`duit. Pentru acest m otiv C uv=ntul lui D u m nezeu \l
g`si m p`strat [i \n Sf=nta Tradi]ie, pe cale oral`. De pild`,
Sf=ntul Apostol Pavel se refer` la cuvintele Domnului Iisus c`
„ mai bine este a da, dec=t a lua“ (Fapte 20, 35). Aceste
cuvinte nu le vo m g`si scrise nicìeri \n Noul Testa ment.
Apostolul le spune \ns` ca pe o nor m` de via]` cre[tin`
propov`duit` de M=ntuitorul [i prea bine cunoscut` de
cre[tini, de[i s-a p`strat doar pe cale oral`. A poi, nu m ele
lui Iannes [i Ia mbres nu sunt a mintite \n nici o carte a
Vechiului Testa ment (vezi: II Timotei 3, 8). Sf=ntul Iuda a
minte[te de cearta diavolului cu arhanghelul Mihail pentru capul
lui Moise (I uda 1,
9; 14 , 15), fapt nea mintit de Vechiul Testa ment. Dup` cu m
vede m,
\ntre Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie exist` o leg`tur` organic`.
Ele reprezint` una [i aceea[i lucrare a Sf=ntului Duh. Doar for
ma de redare este alta. Acela[i adev`r de credin]` este
propov`duit prin viu grai, sau este scris sub inspira]ia
Duhului Sf=nt. Dar acela[i Duh \l inspir` pe Apostol [i c=nd
propov`duie[te adev`rul unic [i atunci c=nd \l scrie, \nc=t
pute m vorbi de caracterul
du mnezeiesc al Sfintei Tradi]ii Apostolice, \n aceea[i m`sur` \n
care vorbi m de caracterul divin al Sfintei Scripturi. Sf=ntul
Apostol Pavel scrie tesalonicenilor: „ A[adar fra]ilor, sta]i ne-
clinti]i [i ]ine]i predaniile (tradi]iile) pe care le-a]i \nv`]at fie
prin cuv=nt, fie prin epistola noastr`“ (II Tesaloniceni 2, 15).
E vorba \n text de r=nduiala stabilit` de Apostol \n Biserica
din Tesalonic, mai \nt=i pe cale oral`, iar apoi c=nd s-au ivit
proble me pe care neput=ndu-le rezolva prin deplasare, s-a v`zut
nevoit a le
scrie epistola. De obicei vede m c` sfera Sfintei Tradi]ii este
mai m are dec=t ce a a Sfint ei Scr ipt uri. Sf =nt ul A postol
Ioan eviden]iaz` foarte clar aceast` realitate, c=nd scrie: „ multe
av=nd a v` scrie, n-a m voit s` le scriu pe h=rtie [i cu
cerneal`, ci n`d`jduiesc s` vin la voi [i s` v` vorbesc gur`
c`tre gur`, ca
bucuria noastr` s` fie deplin`“ (III Ioan 1, 12).
Ca [i Sf=nta Scriptur`, la fel Sf=nta Tradi]ie apar]ine
Bisericii. A ceasta este T rupul lui H ristos, iar credincio[ii
\n parte, m `dularele ei. D u m nezeu a \nte m eiat prin
propov`duire a cuv=ntului A postolilor, B iserica. M ai
departe, A postolii au statornicit \n via]a credincio[ilor buna
r=nduial` [i convie]uirea
tuturor \n aceea[i lu min` a Duhului. Apostolul scrie clar \n
acest sens corintenilor ce \[i creaser` partide \ntre ei: „ Oare nu
[ti]i c` sunte]i te m plu al lui D u m nezeu [i c` D uhul lui D
u m nezeu locuie[te \n voi? Dac` va strica cineva te mplul lui
Dumnezeu, pe
Cateheze dogmatice
345
acela \l va strica D u m nezeu, pentru c` sf=nt este te m plul
lui
Dumnezeu, care sunte]i voi“ (I Corinteni 3, 16–17). Sf=ntul Irineu
(†202) scria c` „ D uhul este chez`[ia nestric`ciunii, \nt`rirea
credin]ei noastre, scara de \n`l]are la Dumnezeu. Unde este
Bise- rica, acolo este [i Duhul lui Dumnezeu. Unde este Duhul
lui Dum- nezeu, acolo e [i Biserica [i plin`tatea harului. Iar
Duhul este adev`rul“. Iar adev`rul lui Dumnezeu este unul
singur, el nu poate
fi \mp`r]it. Poate fi trans mis diferit, dar aceasta nu \nl`tur`
Sf=nta
Tradi]ie, ci o confir m` [i o sus]ine.
Prin ur mare, Sf=nta Tradi]ie se te meluie[te pe \ns`[i
Tradi]ia Apostolic` statornicit` \n Biserica lui Hristos de
pretutindeni. Apostolii \n[i[i ca martori ai lui Hristos, au
avertizat c` vor ap`rea erezii \n Biseric` pentru a se verifica
credin]a multora (I Corin- teni 11, 19). Sf=ntul A postol
Petru este \ngrijorat apoi c` epistolele Sf=ntului Pavel sunt
r`st`l m`cite de unii „spre a lor pierzanie“ (II Petru 3, 15– 16).
De fapt \nc` pe ti mpul Apostolilor au ap`rut \nv`]`turi gre[ite,
care denaturau con[tiin]ele oa menilor. D e aceea Sf=ntul A
postol Pavel se vede chiar nevoit s` scrie
episcopului Timotei \nde mn=ndu-l st`ruitor [i prin el pe noi
to]i, s` fi m cu luare a m inte la cei ce \nva]` „alt` \nv`]`tur`
[i nu
cuvintelor celor s`n`toase ale Domnului nostru Iisus Hristos [i
\nv`]`turii celei dup` adev`rata credin]`“ (I Timotei 6, 3); ...„
O, T i m otee, p`ze[te ceea ce ]i s-a \ncredin]at, dep`rt=ndu-te
de
de[artele vorbe lu me[ti [i de \ mpotrivirile [tiin]ei
mincinoase“ (I Timotei 6, 20); ...„S` ai pild` cuvintele s`n`toase
pe care le-ai
auzit de la mine, \n credin]a [i dragostea cea \ntru Hristos
Iisus. P`ze[te bunul \ncredin]at prin Duhul Sf=nt, care locuie[te \
n noi“ (II Timotei 1, 13); „... Tu \ns` r` m=i \n cele ce ai \nv`]at
[i te-ai
\ncredin]at, [tiind de la cine ai \nv`]at“ (II Timotei 3, 14); „...
C`ci va veni un ti mp, c=nd nu vor suferi \nv`]`tura cea
s`n`toas`, ci g=dil=ndu-[i auzul, \[i vor \ngr` m`di \nv`]`turi dup`
poftele lor... Tu \ns` fii treaz la toate, \ndur` rùl, f` lucru de
evanghelis m,
\ndeplinind des`v=r[it lucrarea ta“ (II Timotei 4, 3–
5).
Cu aceea[i st`ruin]` i se adreseaz` Apostolul [i episcopului
Tit, l`sat de el \n Creta: „ Arat`-te pe tine \n toate ca pild` de
fapte bune, \n \nv`]`tur` neschi mbare, \n cuviin]`“ ( Tit 2, 7);
„De o mul eretic, dup` \nt=ia [i a doua pov`]uire, fere[te-te“ (
Tit
3, 10).
Acu m pute m spune f`r` tea ma de a gre[i c` Sf=nta
Scriptur` a Noului Testa ment con]ine [i constituie parte a
Sfintei Tradi]ii apostolice. N oul T esta m ent nu \ncre m
ene[te \ns`, nu face s` stagneze via]a Duhului \n Biseric`, ci
r` m=ne un criteriu dup` care se orienteaz` dina mismul sau
progresul Tradi]iei apostolice,
Capitolul doi
346
impus de dina mismul [i de schi mb`rile continue ale vie]ii.
De ase menea, se poate vorbi de un aspect static [i un aspect
dina mic al Sfintei Tradi]ii. Aspectul statornic al Tradi]iei
const` \n ceea ce Biserica a \nv`]at [i p`strat ca nor m` de \
nv`]`tur` [i via]` divin`, descoperit` de D um nezeu. A stfel
pute m vorbi [i de o Sf=nt` Tradi]ie scris`. Pri ma Tradi]ie
scris` a m v`zut c` este Noul Testament. Apoi, Tradi]ia apostolic`
a fost fixat` de c`tre Biseric`
\n r`sti mp de opt secole, \n lupt` cu tot felul de erezii [i schis
me care lezau adev`rul descoperit de D u m nezeu oa m enilor
spre m=ntuirea lor. Astfel s-au for mat cele opt docu mente
scrise ale Sfintei Tradi]ii, care sunt:
1. Si mbolul de credin]`
2. Cele 85 canoane apostolice
3. Defini]iile dog matice ale celor [apte sinoade ecu menice
4. M`rturisirile de credin]` ale martirilor
5. Defini]iile dog matice \ mpotriva ereziilor
6. Scrierile Sfin]ilor P`rin]i
7. C`r]ile de slujb` ale Bisericii
8. M`rturiile istorice [i arheologice referitoare la credin]a
apostolic`.
A spectul dina m ic al Sfintei T radi]ii alc`tuie[te T radi]ia
bisericeasc`. Ea nu schi mb` \ntru ni mic \nv`]`tura (dog ma)
[i morala l`sat` de M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli, ci o dezvolt`
\n ea \ns`[i, raport=nd-o, dup` cu m este firesc [i necesar,
la dina mismul continuu al vie]ii credincio[ilor. „Progresul
pentru
fiecare lucru, spune Vicen]iu de Lerini, \nsea mn`
dezvoltarea acestui lucru \n sine \nsu[i. E cazul cu inteligen]a,
cu [tiin]a, cu
\n]elepciunea; fiecare din acestea se dezvolt` nu m ai \n felul
propriu. |n cazul religiei, dog ma (\nv`]`tura de credin]`) se
poate dezvolta nu m ai \n ea \ns`[i, adic` \n acela[i \n]eles“.
A stfel, dezvoltarea [i progresul Sfintei Tradi]ii cunoa[te o a
mplificare a r m oni oa s ` pr i n di ver s e le f o r m e de tr a di ] ii
c ult i c e, sa u organizatorice, duhovnice[ti, potrivit evlaviei
credincio[ilor \n
timp [i spa]iu diferit. Aceasta este tradi]ia bisericeasc`, care nu
contrazice Sf=nta Tradi]ie ci o dezvolt` \n ea \ns`[i. Pe l=ng`
aceasta, s-au for mat \ns` [i o mul]ime de obiceiuri devenite
tradi]ii
locale, legate mai ales de cultul [i slujba de \n morm=ntare, de
nunt` sau de botez, ca [i o mul]i me de s`rb`tori netipiconale.
Dac` unele din aceste obiceiuri devenite tradi]ii pot fi
acceptate,
sau cel pu]in tolerate, sunt \ns` altele care constituie o
adev`rat`
„s m inteal`“, fiind i m pregnate de tot felul de exager`ri
[i supersti]ii, sau de for me bigote... Acestea sunt nocive [i
trebuie
\ndep`rtate. De altfel M=ntuitorul \nsu[i a co mb`tut falsitatea
Cateheze dogmatice
347
tradi]iei fariseilor care „calc` porunca lui Dumnezeu“ ( Matei 15,
3). Nenorocirea este c` foarte mul]i credincio[i necatehiza]i le
iau de bune, sau r` m=n nu mai la ele...

Ce este tradi]ia \n general? ( Tradi]ia este ansa mblul de valori,
obiceiuri, credin]e trans mise din genera]ie \n genera]ie). Cei
ce resping Sf=nta Tradi]ie, au totu[ i [i ei o tradi]ie? ( Au o
tradi]ie a lor specific`, pe care [i-au creat-o ei, care \ns` nu le
vine de la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli). Sf=nta Tradi]ie a
fost \naintea Sfintei Scripturi? ( Da, fiindc` M=ntuitorul a
propov`duit [i nu a scris. La fel le-a poruncit [i au procedat la
r=ndul lor [i Sfin]ii A postoli). C are este raportul dintre
Scriptur` [i T radi]ie? (Scriptura face parte din Tradi]ie,
fiind cel mai valoros document scris al ei). Este Scriptura
subordonat` cu mva Tradi]iei? (Nu este subordonat`, \ntruc=t
Scriptura cuprinde cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub inspira]ia
Sf=ntului Duh, ea verific` Sf=nta T radi]ie). C onstituie atunci
o suprapunere? ( N u constituie o suprapunere, ci o unitate dat`
de unitatea Sf=ntului Duh care este
\n
ca aorgan
m=ndou` [i care le-a
al revela]iei creat este
divine pe a inspirat
m=ndou`,defiindc` DuhulApostolul
Sf=nt [i
c=nd
scrie, dar [i c=nd co m unic` prin viu grai acela[i adev`r de
credin]`). Cine asigur` aceast` unitate dintre Scriptur` [i
Tradi]ie? (Biserica asistat` de acela[i D uh Sf`nt). Ce
reprezint` pentru Biseric` Sf=nta Tradi]ie? ( Via]a Duhului,
sau memoria ei vie). Care sunt for mele \n care se prezint`
Sf=nta Tradi]ie? ( O for m` static`, redat` \n scris prin docu m
entele T radi]iei [i o for m ` dina m ic`, \n continu` m i[care,
dezvoltare [i adaptare a vie]ii Duhului la evlavia
credincio[ilor). Dezvoltarea Tradi]iei biserice[ti schi mb` cu
mva Tradi]ia Apostolic`? ( Nu o schi mb` \ntru nimic, ci o
dezvolt` \n ea \ns`[i. Toc mai la aceasta a vegheat [i ve ghe a z `
B i s e r i c a ) . Su nt [ i t r a di ] i i c u c a r a c t e r r e l i gi o s neconfor
me Tradi]iei Apostolice [i biserice[ti? (Sunt [i astfel de
tradi]ii, pe care Biserica le socote[te dùn`toare vie]ii duhov-
nice[ti [i piet`]ii credincio[ilor ei). R eferitor la nete m
einicia obiec]iunilor aduse Sfintei Tradi]ii, la ce concluzie
ajunge m? (La co nc l u z i a c` S c ri p t u r a [i T r ad i ]i a s e a fl ` \
Capitolul doi
348
V. Asocierea
B iserica une[te \n aceea[i via]` a D uhului Sf=nt Scriptura [i
Tradi]ia, \nc=t ele nu pot fi considerate ca „dou` m`ri mi
a[ezate una al`turi de alta, oarecu m independent [i static. Ele
sunt expresii ale unei aceleia[i realit`]i mai ad=nci \n care
ancoreaz` [i care este m area [i via T radi]ie cre[tin`, via]a \
ns`[i a B isericii \n realitatea ei divin`, via]a \n care totul se
cuprinde \ntr-un proces
al c`rui principiu este Duhul Sf=nt \nsu[i, sufletul care str`bate
\ntreg Trupul tainic al Domnului“.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` Sf=nta Tradi]ie este unul
din izvoarele R evela]iei divine, reprezent=nd via]a D
uhului \n Biseric`, prin adev`rul de credin]` care totdeauna,
pretutindeni
[i de c`tre to]i a fost m`rturisit [i trìt spre m=ntuirea
sufletului.
VII. Aplicarea
1. Dat fiind faptul c` Sf=nta Tradi]ie reprezint` Descoperirea
lui Dumnezeu, adev`rul de credin]` [i de via]` l`sat de
M=ntuitorul [i de Sfin]ii Apostoli pe care Biserica cea una,
„st=lpul [i te melia adev`rului“ (I T i m otei 3, 15) \l
p`streaz` ne\ntinat ca pe o
co moar` de mare pre], credincio[ilor Bisericii le revine
datoria de a-i cunoa[te con]inutul [i de a o respecta al`turi de
Sf=nta Scriptur` ca pe un l`s` m=nt divin, aduc`tor de
m=ntuire.
2. R`m=n=nd fideli Sfintei Tradi]ii ca Descoperire a lui Dum-
nezeu, credincio[ii vor r` m=ne \n acela[i ti mp statornici \nv`]`-
turii Bisericii, pe care o vor p`stra cu sfin]enie, nel`s=ndu-se
atra[i spre alte \nv`]`turi strìne.
3. Cultiv=nd duhul Sfintei Tradi]ii [i al tradi]iei
biserice[ti, cre dincio[il or le re vine dat oria de a res pect a
\nt ru tot ul
\ndru m `rile B isericii privind respingerea falselor
tradi]ii , dùn`toare vie]ii duhovnice[ti.
4. Se va c=nta: „ Cu adev`rat mare este Taina cre[tin`t`]ii...“.
-
Cateheze dogmatice
Simbolul de credin]`
349
Particip=nd la Sf=nta Liturghie sau la oficierea unui Botez face

m [i m`rturisirea credin]ei noastre spre a ne expri ma adeziunea
la m =ntuirea pe care ne-o ofer` D u m nezeu \n cadrul
Sfintei Euharistii, sau cu prilejul \ncre[tin`rii unui copil, care
prin Botez devine membru al Bisericii.

C redin]a pe care o m `rturisi m este cuprins` \n C rez, sau \
n
Simbolul de credin]` la care ne vo m referi \n cele ce ur
meaz`.
III. Tratarea
Simbolul de credin]` nu mit „ Niceo- Constantinopolitan“, co
mpus din 12 articole reprezint` credin]a m`rturisit` de Biseric`,
pe baza
for mul`rii ei la pri mele dou` sinoade ecu menice, cel de la Nicea,
din 325, unde s-au fixat pri mele 7 articole ale Crezului, [i cel
de la Constantinopol, din anul 381, unde au fost for mulate ulti
mele
5 articole. Con]inutul Si mbolului de credin]` este ur m`torul:
1. Cred \ntr- Unul Dumnezeu, Tat`l Atot]iitorul,
F`c`torul cerului [i al p` m=ntului, al tuturor celor v`zute [i
nev`zute.
2. {i \ntr- Unul Domn Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu,
Unul n`scut care din Tat`l s-a n`scut, mai \nainte de to]i vecii;
lu min` din lu min`, Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu
adev`rat, n`scut, nu f`cut, Cel de o fiin]` cu Tat`l, prin care
toate s-au f`cut.
3. Care pentru noi oa menii [i pentru a noastr` m=ntuire s-
a pogor=t din ceruri [i s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din
Fecioara M aria [i s-a f`cut o m;
4. {i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat [i a
p`ti mit [i s-a \ngropat;
5. {i a \nviat a treia zi dup` Scripturi;
6. {i s-a suit la ceruri [i [ade de-a Dreapta Tat`lui;
7. {i iar`[i va s` vin` cu m`rire (slav`), s` judece viii [i
mor]ii; a C`rui \ mp`r`]ie nu va avea sf=r[it;
8. {i \ntr- Unul Duhul Sf=nt, Domnul de via]` F`c`torul
Care din T at`l purcede; C ela ce \ m preun` cu T at`l [i cu
Fiul este
\nchinat [i m`rit (sl`vit), care a grìt prin prooroci;
9. {i \ntr- Una sf=nt`, soborniceasc` [i apostoleasc` Biseric`;
Capitolul doi
350
10. M`rturisesc un Botez \ntru iertarea p`catelor;
11. A[tept \nvierea mor]ilor;
12. {i via]a veacului ce va s` fie. Amin.
Ce a deter minat for mularea pri melor 7 articole ale Si
mbolului de credin]` la pri mul sinod ecu menic? Faptul c`
preotul Arie din Alexandria sus]inea \nv`]`tura de credin]`
gre[it`, spun=nd c` Dumnezeu fiind mai presus de lu me, nu
putea intra \n contact cu
lumea. De aceea, El a creat din ni mic \nainte de ti mp, nu
din ve[nicie, o fiin]` deosebit` de E l, prin care a creat lu
m ea, universul. Acesta este Fiul, pri ma [i cea mai perfec]ionat`
creatur` a Tat`lui. Dac` \ns` Fiul nu este de o fiin]` cu Tat`l, ci
este o creatur` \n ti mp [i nu din ve[nicie, \nsea mn` c` El nu
este Dum- nezeu [i atunci m=ntuirea noastr` este co mpro mis`.
Arie a fost co m b`tut de c`tre episcopul A lexandriei, A
lexandru, care \l exco m unic` \n anul 323. A rie se refugiase
\n A sia M ica, la Cezarea, unde av=nd protector pe episcopul
Eusebiu, prieten al
\mp`ratului, poate s`-[i difuzeze mai departe erezia. Pentru
acest motiv, pri mele [apte articole ale Si mbolului de credin]`
stabilesc
\nv`]`tura credin]ei de totdeauna a Bisericii, ar`t=nd c` Fiul
este de o fiin]` cu Tat`l; n`scut din veci din Tat`l [i nu creat \
nainte de ti mp, cu m spunea Arie.
C e a deter m inat for m ularea celorlalte cinci articole
ale Simbolului de credin]`? Faptul c` un episcop din
Constantinopol, pe nu me Macedoniu, a e mis erezia c` a[a cu m
Fiul este creatura T at`lui, D uhul Sf=nt este creatura Fiului.
D uhul Sf=nt este subordonat [i slujitor Tat`lui [i Fiului. Prin
aceast` erezie este negat` du mnezeirea Duhului Sf=nt. Sinodul
al doilea ecu menic din Constantinopol stabile[te la anul 381
c` Duhul Sf=nt este
„Domnul de via]` f`c`torul, adic` este Dumnezeu adev`rat, care
purcede de la Tat`l [i c`ruia i se cuvine aceea[i m`rire ca
Tat`lui [i Fiului.

|n pri mele [apte articole ale Crezului \n cine m`rturisi m
credin]a noastr` cre[tin`? (|n articolul 1 m`rturisi m credin]a \
n Dumne- zeu Tat`l, iar \ncep=nd cu articolul 2 [i p=n` la
articolul 7 m`rturisi m credin]a \n Dumnezeu Fiul). Ce
m`rturisi m despre Dum- nezeu Tat`l? ( C` este creatorul
cerului [i al p` m=ntului, al lu mii v`zute [i nev`zute). Dar
despre Dumnezeu Fiul? ( C` este Fiul lui Dumnezeu, c` s-a
n`scut din Tat`l \nainte de veci; c` este Dumnezeu adev`rat
din Dumnezeu adev`rat; c` este de o fiin]` cu Tat`l; c` \
mpreun` cu Tat`l este creatorul lu mii. Apoi m`rtu-
Cateheze dogmatice
351
risi m c` s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt
[i din Fecioara Maria s-a f`cut o m, ase menea nou`, pentru a
ne m =ntui prin m oartea, \nvierea [i \n`l]area Sa la cer). C e
m ai spune m despre Fiul? C` va reveni \ntru m`rire ca judec`tor
drept al celor vii [i al celor mor]i [i c` va \nte meia o \ mp`r`]ie
spiritual` ve[nic`). Despre Duhul Sf=nt ce m`rturisi m \n
articolul opt? (M`rturisi m c` este „ Domn, adic` Dumnezeu
c`ruia i se cuvine aceea[i m`rire ca [i Tat`lui [i Fiului. Mai
m`rturisi m c` Duhul purcede de la Tat`l [i c` este de via]`
f`c`torul). |n articolul 9
for mulat de sinodul II ecu menic din Constantinopol, \n ce
m`r- turisi m \n continuare credin]a? (|ntr-o singur` Biseric`
sf=nt`, soborniceasc` [i apostoleasc`). Dar \n articolul zece? (
Despre Taina Botezului, [i prin aceasta despre Sfintele
Taine). Dar \n ulti mele dou` articole? ( Credin]a \n \nvierea
mor]ilor [i \n via]a ve[nic`).
Autoritatea Crezului este dat` de faptul c`, el fiind for
mulat de c`tre dou` sinoade ecu m enice, la care au
participat to]i episcopii Bisericii celei Una, reprezint` prin m
`rturisirea lor, credin]a de totdeauna a Bisericii, credin]` care
pretutindeni a fost
aceea[i. El intr` \n tezaurul Bisericii ca un docu ment al Sfintei
Tradi]ii, reprezent=nd „ memoria vie a Bisericii“, „via]a Duhului
Sf=nt \n Biseric`“.
Pe de alt` parte, fiind for mulat \ntr-un sinod ecu menic
Bise- rica \ntreag`, cea nedesp`r]it` asistat` de D uhul
Sf=nt s-a pronun]at, for mul=nd adev`rul de credin]` cuprins \n
Crez. De aceea, spune m c` \nv`]`tura pe care o m`rturisi m \n
Si mbolul de credin]` constituie un \ndreptar al credin]ei
noastre [i \n acela[i
timp o dog m`, adic` o Lege a credin]ei, un adev`r de credin]`
ce n u p o a t e f i t ` g ` d ui t , c i t r e b u i e c r e z u t [ i t r ` i t \ n vi a ] a
duhovniceasc` a fiec `rui cre[tin. A stfel, oricine ar for m ula
o
\nv`]`tur` de credin]` care nu este confor m` cu cea m`rturisit`
\n Si mbolul de credin]` s`v=r[e[te o erezie, adic` o abatere de
la
\nv`]`tura descoperit` de Dumnezeu spre m=ntuirea
noastr`.
V. Asocierea
R eprezent=nd \nv`]`tura de pretutindeni [i de totdeauna a
Bisericii, Crezul \[i are originea \n m`rturisirea dreptei
credin]e de la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli. Astfel, m`rturisirea
credin]ei
\n Sf=nta Treime [i \n Botez o ave m ca porunc` a Domnului
l`sat`
\nainte de \n`l]area Sa la cer: „ Merg=nd \nv`]a]i toate nea
murile botez=ndu-le \n nu m ele Tat`lui, al Fiului [i al
Sf=ntului D uh ( M atei 28, 19). L a fel, Sf=ntul A postol
Pavel m `rturise[te
Capitolul doi
352
adev`rat a credin] ` \n m=ntuirea ce ne-a venit prin Taina \
ntrup`rii Fiului lui D u m nezeu: „ C u adev`rat m are este
taina dreptei credin]e (cre[tin`t`]i): „ Dumnezeu s-a ar`tat \n
trup, s-a \ndreptat
\n Duhul, a fost v`zut de \ngeri, a fost propov`duit \ntre nea
muri, a fost crezut \n lu me, s-a \n`l]at \ntru m`rire (I Timotei
3, 16). N u lipse[te \n m `rturisirea A postolilor nici \
nv`]`tura despre Biseric`, ca „ Trup al lui Hristos“ (I Corinteni
12, 27) [i despre credincio[i ca m`dulare \n parte, particip=nd
fiecare la sfin]irea vie]ii duhovnice[ti prin harul divin. La fel
[i \nv`]`tura despre via]a viitoare \[i are originea \n
descoperirea f`cut` de M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli.
VI. Generalizarea
D in cele p=n` aici tratate vede m c` Si m bolul de
credin]` reprezint` \nv`]`tura de credin]` descoperit` de D
um nezeu [i formulat` de c`tre Biseric` sub asisten]a Duhului
Sf=nt, \nv`]`tur` cu privire la Sf=nta Trei me [i la m=ntuirea
noastr` \n Hristos [i
\n Biseric` prin harul Sfintelor Taine.
VII. Aplicarea
V`z=nd i mportan]a pe care o prezint` Si mbolul de credin]`, ca
sintez` a \nv`]`turii descoperit` de Dumnezeu [i for mulat` de
Biseric` sub asisten]a Duhului Sf=nt, se i mpune datoria
fiec`rui cre[tin de a cunoa[te at=t con]inutul C rezului, spre
a putea m`rturisi credin]a cu voce tare \n cadrul Sfintei
Liturghii, sau c=nd cineva este che mat ca na[, \n nu mele fiului
sù duhovnicesc; c=t [i ad=ncirea \ntregii \nv`]`turi de credin]`
cuprins` \n Crez, spre a fi „totdeauna gata de r`spuns oricui
cere socoteal` de
credin]a noastr`“ (I Petru 3, 15).
Pe l=ng` cunoa[terea credin]ei sale, credinciosul este dator
s` o [i trìasc`, \ mplinind-o prin fapte. „F`r` fapte credin]a este
moart` “ (Iacob 2, 19–20), ase menea po mului care nu aduce
roade. Nu este suficient, adic`, s` m`rturisi m nu mai credin]a
m=ntuirii
\n B iseric` prin harul Sfintelor T aine, ci se i m pune s`
[i conlucr` m ne\ntrerupt cu harul divin, spre cur`]ia de p`cat
[i
\nnoirea continu` \n bine. „ Nu oricine \ mi zice mie: Doa
mne, Doa mne, — arat` M=ntuitorul — va intra \n \ mp`r`]ia
cerurilor, ci cel ce face voia Tat`lui meu cel ce este \n ceruri “
(Matei 7, 21) .
-
Cateheze dogmatice
Sf=nta Treime
353
La baza religiei st` credin]a [i leg`tura o mului cu Dumnezeu.

C=nd m`rturisi m credin]a [i leg`tura noastr` cu Dumnezeu? (
C=nd rosti m Crezul sau Si mbolul de credin]` ). Ce anu me
m`rturisi m cu privire la Dumnezeu? ( C` este Un singur
Dumnezeu, Tat`l atot]iitorul, creatorul tuturor celor v`zute [i
nev`zute). Ce spune m
\n continuare? („{i \n unul Domn Iisus Hristos, Fiul Lui
Dumne- zeu, unul n`scut, care din Tat`l s-a n`scut mai \
nainte de to]i vecii... Care pentru noi oa menii [i pentru a
noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la
Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut o m...“). Fiindc`
a m f`cut po menire de Duhul Sf=nt, ce m`rturisi m \n Crez,
mai departe, despre El? („{i \ntru D uh ul S f = nt , D o m n ul d e
vi a ] ` f ` c ` t or ul , c a r e di n T at` l purcede...“).

Vede m de aici c` m`rturisindu-ne credin]a \n Dumnezeu, face
m pomenire de Dumnezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu
Duhul Sf=nt, adic` de Sf=nta Trei me, la care ne vo m referi \n
cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
C=nd spune m „Dumnezeu“ \n]elege m Tat`l, Fiul [i Duhul
Sf=nt, f`r` a fi \ns` vorba de trei du mnezei, ci de un singur
Dumnezeu, unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane. Aceasta \nsea
mn` c` fiecare persoan` este o singur` fiin]`, o singur` voin]`, o
singur` lucrare,
o singur` putere, o singur` autoritate. Aceast` realitate con]ine
un adev`r de credin]` [i o tain` ce nu poate fi \n]eleas` cu
mintea omeneasc` [i nici explicat` prin cuv=nt, oric=t de
me[te[ugit ar fi el. S-a \ncercat totu[i s` i se dea o interpretare,
folosindu-se
ase m`n`rile din lu mea material`. Astfel s-a f`cut ase m`narea
cu co mpozi]ia unei c`r` mizi for mat` din p` m=nt, ap` [i foc, \
ntr-o singur` unitate; sau cu arborele for mat din r`d`cin`,
trunchi [i coroan`; sau soarele for m at din disc, raze [i
c`ldur`, sau cu sufletul for m at din ra]iune, voin]` [i si m
]ire. S-a f`cut apoi ase m`nare cu ti mpul for mat din trecut,
prezent [i viitor sau cu spa]iul for mat din lungi me, l`]i me [i \
n`l]i me. Aceste ase m`n`ri
Capitolul doi
354
\ns` oric=t de interesante ar fi, nu reu[esc totu[i s` redea
ad=nci mea plin` de tain` a Sfintei Trei mi. Cunoa[te m mai
bine
Sf=nta Trei me pe baza dovezilor pe care ni le ofer`
descoperirea
lui Dumnezeu \nsu[i \n Sf=nta Scriptur`. Astfel, \n Vechiul
Tes- tament pute m citi: „{i s` face m om dup` chipul [i ase
m`narea noastr`“ (Facerea 1, 26). Din aceast` expri mare la
plural, vede m c` este vorba de mai multe persoane. Aceast`
expresie o pute m
\nt=lni [i cu prilejul cre`rii pri mului o m: „{i a zis Domnul
Dum- nezeu: Iat` Ada m s-a f`cut ca unul dintre noi“ (Facerea
3, 22),
sau cu prilejul a mestec`rii li mbilor la zidirea Turnului
Babel:
„Hai dar s` ne pogor= m [i s` a mestec` m limbile lor, ca s` nu
se mai \n]eleag` unul cu altul“ (Facerea 11, 7). Avraa m \nt=
mpin=nd pe cei trei oa meni de la stejarul Mambri, le spune ca
unuia singur:
„D oa m ne, de a m aflat har \naintea ta, nu ocoli pe robul
tù“ (Facerea 17, 19). Tot Sf=nta Trei me este prezent` [i \n
vedenia
„Domnului Savaot“ de c`tre proorocul Isaia, care ne spune c`
Serafi mii st`teau \naintea Lui... grìau unii c`tre al]ii: „Sf=nt,
Sf=nt, Sf=nt, Domnul Savaot, plin este tot cerul [i p` m=ntul de
m`rirea Lui“ (Isaia 6, 3). Aceast` expresie de trei ori „Sf=nt“,
se
refer` toc mai la cele trei Persoane al Sfintei Trei mi.
Dumnezeu
\n Vechiul Testa ment nu Se descopere \ns` at=t de des sub for ma
Sfintei Treimi, pentru a se evita tendin]a poporului ales de a c`dea
\n politeis m, confund=nd, la un moment dat, Sf=nta Trei me
cu al]i zei.
Pute m s` ne for m`m credin]a mai clar` despre Sf=nta
Treime, urm=nd descoperirea pe care \nsu[i Fiul o face, [i pe
care o g`si m
\n paginile Noului Testa ment. Astfel, \nc` de la z` mislirea
Fiului
\n p=ntecele Sfintei Fecioare, ne apare i maginea Sfintei Trei
mi,
\n prezentarea Sfintei E vanghelii. A fl` m c` \ngerul \i
spune Fecioarei: „ Duhul Sf=nt se va cobor\ peste tine [i
puterea Celui prea\nalt te va u mbri; pentru aceasta [i Sf=ntul
care se na[te din
tine se va che m a Fiu l lui D u m nezeu“ ( L uca 1, 35). A
poi, la Botezul Domnului, \nainte de \nceperea activit`]ii
mesianice \n lume, Fiul pri me[te Botezul, iar glasul Tat`lui \l
recunoa[te [i \l reco m and` lu m ii, \n ti m p ce D uhul Sf=nt
apare \n chip de poru m bel ( M atei 3, 16–17). L a
desp`r]irea M =ntuitorului de Sfin]ii Apostoli, cu prilejul \
n`l]`rii Sale la cer, le d` acestora porunca de a boteza pe cei ce
aveau s` for meze Biserica Sa, „\n nu mele Tat`lui [i al Fiului [i
al Sf=ntului Duh“ ( Matei 28, 19). Aceast` porunc` a
Domnului r` m=ne pentru Apostoli [i pentru ucenicii acestora,
ca [i pentru B iserica cre[tin` de-a lungul veacurilor o \
nv`]`tur` de credin]` [i de via]`. Astfel, cu pril ejul Cincizeci
mii, Sf=ntul Apostol Petru \n cuv=ntul sù arat` c` „pe
Cateheze dogmatice
355
acest Iisus l-a \nviat Dumnezeu, c`ruia noi to]i sunte m
martori.
|n`l]=ndu-se deci de-a Dreapta lui Dumnezeu [i lu=nd de la
Tat`l f`g`duin]a Sf=ntului Duh, l-a rev`rsat pe acesta, cu m
vede]i [i auzi]i voi acu m“ (Fapte 2, 32-33). La fel precizeaz`
[i Sf=ntul Aposto l Ioan cu privire la Sf=nta Trei me: „ C`ci
trei sunt care m`rturisesc \n cer: Tat`l, Cuv=ntul [i Duhul
Sf=nt, [i ace[tia trei una sunt“ (I loan 5, 4). Sf=ntul Apostol
Pavel, binecuv=nteaz` pe credincio[i tot \n nu mele Sfintei Trei
mi: „ Harul Domnului nostru Iisus Hristos [i dragostea lui
Dumnezeu Tat`l [i \ mp`rt`[irea Sf=ntului Duh s` fie cu voi cu
to]i“ (II Corinteni 13, 13).
Referindu-ne la Persoanele Sfintei Trei mi, spune m c`
Dum- nezeu Tat`l este nen`scut [i f`r` cauz`; Dumnezeu Fiul este
n`scut din veci din Tat`l, dup` cu m ne spune Sf=nta
Evanghelie: „ Care nu din s=nge, nici din poft` trupeasc`, ci de
la Dumnezeu s-a n`scut“ (loan 1, 13); „Pe D um nezeu
niciodat` ni m eni nu L-a v`zut. Cel unul n`scut, Fiul, care este
\n s=nul Tat`lui acela a spus...“ (Ioan 1,18). Fiul este de
aceea[i fiin]` cu Tat`l: „ Eu [i Tat`l una sunte m“ (loan 10, 30);
„... Ca s` cunoa[te]i [i s` crede]i c` Tat`l este \n Mine [i Eu \n
El“ (loan 10, 38).
Duhul Sf=nt este nu mit „de via]` f`c`torul“ [i „ m=ng=ietor“,
„Duhul adev`rului“, care „de la Tat`l purcede“ (loan 15, 26),
des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului.
Privind activitatea distinct` a Persoanelor Sfintei Trei mi \
n lume, dup` cu m ne spune Cartea Sf=nt`, Tat`l este Creatorul
[i Proniatorul lu mii, Fiul este M=ntuitorul [i Judec`torul, iar
Sf=ntul Duh este Sfin]itorul. El face vie lucrarea harului necreat
al Sfintei Trei mi \n Biseric` [i \n lu me.
Aceasta este \ns` nu mai o distinc]ie for mal`, fiindc` \n fond
ac]iunea Sfintei T rei m i este unitar`. E ste vorba de un
singur Dumnezeu \n trei Persoane, care activeaz` \n co muniunea
unit`]ii [i ar moniei des`v=r[ite a aceleia[i fiin]e. „ Dumnezeu
este iubire“ (I loan 4, 16) [i ca ur mare, a[a cu m spun P`rin]ii
Bisericii, „toate le lucreaz` Tat`l, \n Fiul prin Duhul Sf=nt“.
Pentru a \n]elege mai bine acest fapt, s` lu` m un singur exe
mplu: Am ar`tat c` Tat`l este creatorul [i proniatorul lu mii. Dar
\n actul crea]iei apare
[i lucrarea Duhului, care „se purta deasupra apelor“ (Facerea 1,
2), precu m [i Fiul, „prin care toate s-au f`cut [i f`r` de El ni
mic nu s-a f`cut din tot ce s-a f`cut“ (loan 1, 3).

V orbind despre T at`l, Fiul [i D uhul Sf=nt, pute m cu m va s`
consider` m c` ar fi vorba de trei du mnezei? ( Nu pute m vorbi de
Capitolul doi
356
trei du mnezei, ci de trei Persoane ale uneia [i aceleia[i fiin]e).
Cum s-ar putea explica aceasta? ( Aceasta este o tain` ce nu
poate
fi \n]eleas` [i explicat`. Noi o ad mite m [i o m`rturisi m pe
baza descoperirii lui D u m nezeu, f`cut` de E l \nsu[i prin
cuv=ntul Scripturii). Persoanele Sfintei Trei mi sunt distincte \
n privin]a fiin]ei lor? ( Nu sunt distincte sub aspectul fiin]ei.
Au aceea[i fiin]` \n trei Persoane distincte sub aspectul \
nsu[irilor). Cum v o m pute a \n]el ege ace asta ? ( A ce ast a r`
m =ne o tai n` de nep`truns). C u m sunt Persoanele Sfintei
T rei m i \n unitatea aceleia[i ac]iuni? (Sunt \ntr-o co muniune
de iubire, \ntr-o unitate de ac]iune, \nc=t, „toate le lucreaz`
Tat`l, \n Fiul, prin Duhul Sf=nt“).
V. Asocierea
De[i Sf=nta Trei me este descoperit` \n Sf=nta Scriptur` \n
mod direct [i explicit, acest adev`r a fost \ns` intuit [i \n alte
religii
dinaintea venirii M=ntuitorului. Aceasta r` m=ne o dovad` \n
plus c` Dumnezeu nu l-a l`sat \n p`r`sire pe o m, oric`rui nea m
ar fi apar]inut, ci \ntr-o oarecare for m` a preg`tit toate nea
murile pen-
tru pri mirea unui Salvator. To]i erau sub ap`sarea \nrobitoare a
aceluia[i p`cat str` mo[esc [i to]i aveau nevoie de M=ntuitor. A[a
se explic` faptul c` \nv`]`tura despre Sf=nta Trei me o g`si m
[i la alte religii. Egiptenii, de pild` adorau un grup de trei zei:
Osiris- tat`l, Isis- mama [i Horus-fiul; indienii adorau zeitatea
nu mit` Trimurti, co mpus` din zeii: Brahma, Vi[nu [i Schiva; iar
\n religia vechilor greci, la Knosos, \n insula Creta au fost
descoperite \n
„Labirintul lui Minos“ legendarul rege zeu, trei mici coroane
de argil` \ m preunate prin piedestalul lor. Pe fiecare din ele
este a[ezat un poru mbel ce \nchipuia cobor=rea celor trei“.
VI. Generalizarea
M `rturisind credin]a \n D u m nezeu unul \n fiin]` [i \ntreit \
n Persoane, spune m c` Tat`l este nen`scut, Fiul este n`scut
din Tat`l „\nainte de to]i vecii“, iar Duhul Sf=nt purcede de la
Tat`l.
|n unitatea des`v=r[it` a fiin]ei, „toate le lucreaz` Tat`l, \n Fiul,
prin Duhul Sf=nt“.
VII. Aplicarea
1. Importan]a practic` pe care Biserica o acord` Sfintei Trei mi
o vede m [i de acolo c` I-a r=nduit \n mod deosebit s`rb`toarea
ei,
\n ziua a doua de Rusalii.
Cateheze dogmatice
357
2. Pe l=ng` aceasta re]ine m [i \nse m narea cre[tinului cu
se m nul sfintei cruci, tot \n nu m ele Sfintei T rei m i, adic`
„\n nu mele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului Duh“.
3. Dac` harul m=ntuitor izvor`[te din Sf=nta Trei me [i ni se
trans mite prin Sfintele Taine, toate cele [apte Sfinte Taine \
ncep cu binecuv=ntarea \n nu mele Sfintei Trei mi.
4. |n multe din rug`ciunile apropiate sufletelor credincio[ilor
este po menit` Sf=nta Trei me, iar una din ele se adreseaz` \n
mod direct Sfintei Trei mi: „Prea Sf=nt` Trei me miluie[te-ne
pe noi. Doa mne, cur`]e[te p`catele noastre; St`p=ne iart`
f`r`delegile
noastre, Sfinte cerceteaz` [i vindec` neputin]ele noastre pentru
nu mele Tù“.
Fiin]a [i atributele lui Dumnezeu
--
Noi \l pute m cunoa[te pe Dumnezeu at=t din revela]ia
natural`, c=t [i din descoperirea Sa supranatural`. |l pute m
cunoa[te pe Dumnezeu cu ra]iunea lu minat` de credin]`, c=t [i
prin ad=ncul
trìrilor religioase, care ne asigur` [i ne \nt`resc necontenit
co muniunea cu El. Astfel, pute m constata c` nu nu mai
credinciosul se ridic` spre cunoa[terea lui Dumnezeu, ci
Dumnezeu
\nsu[i i se descopere [i \l ajut` prin harul Sù ca s`- L cunoasc`
[i s` intre \n co muniune cu El.

Pentru a \n]elege mai bine modul de cunoa[tere a lui
Dumnezeu
[i de a intra \n co m uniune cu E l, trebuie s` cercet` m m
ai
\ndeaproape \nv`]`tura despre fiin]a [i atributele lui
Dumnezeu.
III. Tratarea
Cartea Sf=nt` ne arat` c` noi nu pute m cunoa[te Fiin]a lui
Dum- nezeu. Ea este altceva dec=t fiin]a noastr`. Omul este
chip al lui D u m nezeu,
nu fiin]` din fiin]a lui
D u m nezeu. E l are
suflare divin`, nu fiin]`
divin`. Lumea sau crea]ia
este [i ea altceva dec=t
fiin]a lui Dumnezeu.
Dac` o mul sau cealalt`
crea]ie ar avea fiin]a
lui Dumnezeu, \nsea mn`
c` ar fi Dumnezeu, [i c`
toat` lu mea ar
Capitolul doi
358
fi nu mai Dumnezeu. De aceea, Cartea Sf=nt` ne spune despre
D u m nezeu c` „singur are ne m urire [i locuie[te \ntru lu m
ina neapropiat`, pe care nu L-a v`zut ni meni dintre oa meni,
nici nu poate s`- L vad`, a C `ruia este cinstea [i puterea
ve[nic`“ (I Timotei 6, 16). Fiul \ntrupat \nsu[i ne co munic`
acela[i adev`r cu privire la fiin]a divin`: „Pe Dumnezeu ni
meni, niciodat` nu L-a v`zut. Cel Unul-n`scut, Fiul care este \n
s=nul Tat`lui, Acela a spus“ (Ioan 1, 18).
Necunosc=nd fiin]a divin`, nu pute m intra \n co muniune
cu ea, iar neput=ndu-ne \ mp`rt`[i de ea, noi nu-i pute m da nici
un nu m e. D eci referitor la fiin]a Sa, D u m nezeu este
inaccesibil omului, [i f`r` nu me, sau mai presus de orice nu
me.
Pe de alt` parte, C artea Sf=nt` ne arat` c` D u m nezeu
se apropie de credincio[i, intr` \n co m uniune cu ei,
„descope - rindu- li-se \n multe for me [i chipuri...“ ( Evrei 1,
1–2). Astfel, Dumnezeu iube[te crea]ia Sa at=t de mult, \nc=t
pe Fiul Sù L-a dat...“ (Ioan 3, 16). Duhul se roag` El \nsu[i \n
sufletele credincio[ilor „cu suspine negrìte“ ( Romani 8, 26).
V `z=nd \ns` c` fiin]a lui D u m nezeu nu se co m unic`,
ne pune m \ntrebarea: cine se co m unic`?... Se co m unic` cu
m va
Persoanele Sfintei Trei mi, adic` Persoana Fiului sau a Duhului
Sf=nt? Nu este posibil` nici aceast` co municare, fiindc` dac` ar
fi a[a, \nsea mn` c` to]i ar deveni Duh Sf=nt, sau Hristos...
Atunci cu m \l pute m cunoa[te pe D u m nezeu [i cu m pute
m intra \n co muniune cu El?
S` vede m ce ne spune Cartea Sf=nt` \n acest sens: Am
v`zut pe de o parte c` „pe Dumnezeu ni meni niciodat` nu L-a
v`zut“ (Ioan 1, 18), fiindc` „locuie[te \ntru lu m in`
neapropiat`“ (I Timotei 6, 16). Pe de alt` parte \ns`, Scriptura
ne arat` c` „cei cu inima curat` vor vedea pe Dumnezeu“ ( Matei
5, 8), c` cine iube[te pe Fiul va avea p`rt`[ie cu Tat`l, „vo m
veni la El [i loca[ la El vo m face“ (Ioan 14, 23), ne asigur`
M=ntuitorul. La fel, Fiul lui Dum nezeu \n`l]at la cer st` la u[a
sufletului [i bate spre a fi pri mit, iar cine va deschide, va
avea p`rt`[ie cu El (Apocalipsa
3, 20).
Reprezent=nd Cuv=ntul lui Dumnezeu, \n Sf=nta Scriptur`
nu pot exista contraziceri. Ce vo m zice totu[i despre aceste
texte?
R`spunsul const` \n faptul c` atunci c=nd spune m c` nu- L
pute m cunoa[te pe Dumnezeu [i nici nu pute m avea p`rt`[ie cu
El, ne referi m dup` cu m am v`zut mai sus, la fiin]a Lui.
C=nd
\ns` ne referi m la posibilitatea cunoa[terii Lui [i la posibilitatea
p`rt`[iei cu El, ne referi m la altceva dec=t la fiin]a Lui, [i anu
me, la lucr`rile, sau energiile Lui, pe care le nu mim atribute.
Cateheze dogmatice
359
Prin aceste lucr`ri sau energii Dumnezeu se deschide c`tre
lume, c`tre crea]ie. Ele sunt darurile lui Dumnezeu c`tre lu me.
De aceea, ele sunt infinite. Datorit` acestor infinit de multe
lucr`ri D u m nezeu poate pri m i infinit de m ulte nu m e,
dup` nu m ele lucr`rilor Sale.
S` vede m \ns` mai \ndeaproape ce sunt atributele lui
Dum- nezeu. Atributele reprezint` manifestarea fiin]ei lui
Dumnezeu
\n afar`. Datorit` faptului c` prin ele se stabile`te leg`tura sau
rela]ia cu lu mea, cu crea]ia, ele au fost nu mite [i „rela]ii“
(Sf=ntul
Grigorie Pala ma). |n acela[i ti mp, lucr`rile sau energiile
divine izvor`sc din fiin]a lui Dumnezeu, fiind \ns` distincte de
fiin]a Lui, fiindc` dup` cu m am v`zut, fiin]a nu se poate co
munica. Pentru a \n]elege \ntr-o oarecare m `sur` acest
fapt, s` ne
\nchipui m discul soarelui, care este altceva dec=t razele soarelui.
Nou` ni se co munic` razele. Cu discul soarelui nu pute m intra \
n contact. Dar razele izvor`sc din discul soarelui. Dac` nu ar
exista discul soarelui, nu ar fi nici razele. Fiind deci distincte
de disc,
razele soarelui nu sunt totu[i separate de el. |n felul acesta pute
m spune c` lucr`rile sau energiile izvor`sc din fiin]a lui
Dumnezeu iradiaz` \n ele. A ceste lucr`ri sau energii
alc`tuiesc „slava
divin`“, toc mai fiindc` \n ele iradiaz` fiin]a lui Dumnezeu. Iar
pentru a \n]elege m ai bine ce este slava lui Dum nezeu, s`
ne a m inti m eveni m entul schi m b`rii la fa]a a D o m
nului, c=nd Persoana Lui divin-u man` a fost \nconjurat` de
str`lucire. Aceast` lumin`, aceast` str`lucire este slava lui
Dumnezeu. Slava este
„prezen]a concret` a lui Dumnezeu \n crea]ie“ (Preot Prof. Dr.
Ioan Bria, « Dic]ionar de Teologie Ortodox`», Bucuresti,
1982, p. 344).
Pe de alt` parte, energiile necreate care izvor`sc din fiin]a
lui Dumnezeu, se afl` din ve[nicie \n jurul Sfintei Treimi ca
slav` a Ei. Ele intr` \n lucrarea din afara Trei mii atunci c=nd
se consider` necesar. De pild`, atotputernicia este din ve[nicie
\n Dum- nezeu ca slav ` a Lui, dar ea se arat` \n afar` odat`
cu crea]ia. Milostenia sau \ndru marea se arat` \n afar` odat`
cu c`derea \n p`cat [i cu necesitatea m =ntuirii. A ceste m
oduri diferite a lucr`rilor lui Dumnezeu \n afara Trei mii, le
pute m vedea [i deduce din lu mea \nconjur`toare, prin ra]iunea
lu minat` de credin]`. Ele sunt atributele lui Dumnezeu [i \n
deter minarea lor se porne[te de la efect la cauz`. De pild`, v`d
c` \n lu me exist` bun`tate, dreptate, iubire. | m i dau sea m a c`
acestea trebuie s` vin` de undeva; dar nu de oriunde, ci din
Dumnezeu, pentru c` El este
\nceputul [i cauza pentru care ele exist`. Acestea devin astfel
nu miri sau atribute ale lui Dumnezeu, \ntruc=t nu- L pute m nu
mi
Capitolul doi
360
dup` fiin]a Sa. A stfel spune m c` D u m nezeu este B
un`tate, Dreptate, I ubire...
Pentru a putea \n]elege mai bine atributele lui Dumnezeu, le
\mp`r]i m \n trei p`r]i: naturale, logice [i morale.
Atributele naturale sau fizice scot \n eviden]` puterea lui Dum-

nezeu. Noi le deduce m din lu mea \nconjur`toare [i spune m c`
Dumnezeu nu este ceea ce noi vede m c` este lu mea, sau c` El are
nu miri \n contrast cu cele pe care noi le \nt=lni m. Astfel, \n lu me
toate \[i au o cauz`, o origine. Dumnezeu \ns` nu este cauzat de
nimeni [i de ni mic. El exist` prin Sine \nsu[i, \n ti mp ce noi ne
dator` m existen]a altora. Acest atribut al lui Dumnezeu, prin care
spune m c` El exist` prin Sine \nsu[i \l nu m im aseitate. A poi
vede m c` \n lu me predo min` materia, [i atunci spune m c` Dum-
nezeu este ne material, adic` spiritual, atribuindu-I astfel spiritu-
alitatea: „ Dumnezeu este duh“ (Ioan 4, 24). Vede m apoi c` \n
lume totul este m`rginit [i relativ, c` totul apare [i se desf`[oar`
\n ti mp [i spa]iu, c` toate sunt trec`toare, schi mb`toare [i cu
puteri li mitate. |n contrast cu toate acestea atribui m lui Dumne-
zeu ne m`rginirea [i absolutul; supraspa]ialitatea, nete mporalul,
sau \ntr-o for m` pozitiv`: atotprezen]a,ve[nicia, atotputernicia.
Atributele logice sau intelectuale scot \n eviden]` \

n]elepciunea
lui Dumnezeu. {i la o m pute m \nt=lni \n]elepciune, dar la o
m este li mitat` [i relativ`. La Dumnezeu ea este auto\n]elegere,
sau atot[tiin]`.
Atributele morale eviden]iaz` des`v=r[irea lui Dumnezeu.

Ele sunt ase m`n`toare virtu]ilor pe care le f`ptui m [i noi, dar la
Dum- nezeu ele sunt des`v=r[ite, oferindu-ne un model care per
manent ne chea m` s` cre[te m \n s`v=r[irea lor. Acestea sunt:
sfin]enia, dreptatea, iubirea, bun`tatea.
Pe de alt` parte, pentru a putea noi \n]elege atitudinea l ui
Dumnezeu fa]` de noi [i modul de a intra \n co muniune cu El,
Scriptura \l nu me[te „duh“ (Ioan 4, 24) [i „iubire“ (I Ioan 4,
20). Pentru a putea apoi \n]elege cu mintea noastr` li mitat` pe
Dum- nezeu care nu are li m ite, Sf=nta C arte \l prezint` sub
for m ` omeneasc`, adic` sub for m` antropo morfic`. Pentru a
ne face, de pild`, s` \n]elege m c` Dumnezeu este mai presus
de orice spa]iu, profetul ia i magini din ceea ce noi vede m [i
cunoa[te m:
„Cerul este tronul meu [i p` m=ntul a[ternut picioarelor
mele“, zice Domnul (Isaia 66, 1).
Cateheze dogmatice
361
Pute m noi cunoa[te pe Dumnezeu dup` fiin]a Sa? ( Nu-L pute
m cunoa[te). De ce? (Fiindc` nu ne-a descoperit fiin]a Sa. Ea
este incapabil` posibilit`]ii de cunoa[tere a o mului). Dar cu m \l
pute m noi cunoa[te pe Dumnezeu? ( Dup` energiile, sau
lucr`rile Sale numite atribute ). Care este raportul fiin]ei divine
cu atributele? (Ele izvor`sc din fiin]a divin`, iar fiin]a iradiaz` \
n ele. Prin ele
fiin]a se manifest` \n afar`, intr` \n rela]ie cu lu mea, cu crea]ia.
Deci \ntre fiin]` [i atribute exist` distinc]ie, nu separa]ie). Iradiind
din fiin]`, dar fiind distincte de ea, cu m le nu mim? (Slav`
divin`). Care sunt caracteristicile acestor lucr`ri? ( Ele sunt
necreate [i ve[nice ca fiin]a \ns`[i). C u m pute m intra \n co
m uniune cu Persoanele Sfintei Treimi? (Nu pute m intra \n co
muniune cu fiin]a divin`, fiindc` fiin]a se co munic` nu mai \n
unitatea Persoanelor, nu [i \n afar`. Intr` m \n co muniune prin
aceste energii necreate. De aceea spune m c` o mul se poate \
ndu mnezei dup` har [i nu dup` fiin]a lui Dumnezeu). Cum
pute m noi ajunge la cunoa[terea lucr`rilor lui D u m nezeu? (
D escoperindu-le din crea]ie prin
ra]iunea lu m inat` de credin]`, sau ridic=ndu-ne prin trìrea
duhovniceasc` la si m]irea lor). Cum le pute m deduce prin
ra]iune? (Le deduce m ca de la efect la cauz`). Concret
vorbind, \n c=te p`r]i pute m \mp`r]i atributele lui Dumnezeu?
(|n trei p`r]i: naturale (fizice), logice [i morale).
V. Asocierea
Vorbind despre atributele lui Dumnezeu trebuie s` le deosebi
m de \nsu[iri, sau de propriet`]i. Am v`zut c` atributele sunt nu
miri date lucr`rilor lui D u m nezeu \n afara fiin]ei,
reprezent=nd prezen]a Sa \n crea]ie. |nsu[irile, sau
propriet`]ile se refer` la
ceea ce Persoanele Sfintei Treimi au specific \n unitatea
aceleia[i
fiin]e divine. Astfel, Tat`l este nen`scut, Fiul este n`scut,
Duhul
Sf=nt purcede. D eci, nena[terea, na[terea [i purcederea sunt
\nsu[iri sau propriet`]i. Pe de alt` parte, trebuie s` deosebi m
atributele lui D u m nezeu, de predicatele Sale. Prin
predicate, D u m nezeu este subiectul lucr`rilor \n afar`. A
dic`, E l este Creatorul, M=ntuitorul [i Sfin]itorul lu mii.
VI. Generalizarea
Din cele tratate vede m c` Dumnezeu nu se co munic` prin
fiin]`, ci prin energiile, sau lucr`rile Sale c`tre lu me, nu mite
atribute, care sunt distincte de fiin]`, dar nu separate de ea. Ele
reprezint`
Capitolul doi
362
slava lui Dumnezeu [i le deduce m ca de la efect la cauz` prin
ra]iunea lu minat` de credin]`, sau prin \ns`[i descoperirea lor
expres` f`cut` de Sf=nta Scriptur`.
VII. Aplicarea
Am v`zut c` atributele morale ale lui Dumnezeu scot \n
eviden]`
-
iubirea, dreptatea [i sfin]enia des`v=r[it` a lui Dumnezeu.
Aceste atribute care ne arat` des`v=r[irea lui Dumnezeu
reprezint` pen-
tru credincio[i un model [i o che mare de a fi [i noi des`v=r[i]i
ca
Dumnezeu ( Matei 5,
48).
Dumnezeu Tat`l
Simbolul de credin]` sau Crezul, pe care \l auzi m cu to]ii
rostindu-se \n special \n cadrul Sfintei Liturghii [i cu prilejul
oficierii T ainei Sf=ntului B otez, ne prezint` \nv`]`tura
despre Sf=nta Trei me, despre Biseric`, despre Sfintele Taine
[i despre via]a viitoare.
Astfel, \n pri mul articol m`rturisind credin]a „\ntr-unul
Dum- nezeu, Tat`l atot]iitorul, f`c`torul cerului [i al p`
m=ntului, al tuturor celor v`zute [i nev`zute“.

Vom vedea \n cele ce ur meaz` \nv`]`tura despre Dumnezeu
Tat`l.
III. Tratarea
Pe Dumnezeu Tat`l \l cunoa[te m din paginile Sfintei Scripturi
a Vechiului [i Noului Testa ment, din multiplele for me \n
care a binevoit s` ni se descopere. |l cunoa[te m de la facerea
lu mii ca un P`rinte bun [i iubitor, care a adus toat` crea]ia de la
nefiin]`,
la fiin]`. Apoi \l cunoa[te m [i ca un P`rinte drept, care
pedepse[te p`catul [i pe f`ptuitor, dar care r` m=ne milostiv
fa]` de crea]ia Sa [i \n special fa]` de o m, coroana crea]iei Sale,
pe care ne\ncetat
l-a preg`tit pentru pri mirea unui M=ntuitor, care s`-l
izb`veasc`
din p`cat [i din moarte.
Cateheze dogmatice
363
Noi m`rturisi m credin]a despre Dumnezeu Tat`l \n
unitatea Sfintei Trei mi, unde aceea[i fiin]` divin` se afl` \n
mod real [i distinct \n fiecare Persoan`. |n acela[i ti mp,
Persoanele au \nsu[iri
interne, sau propriet`]i interne. Dumnezeu Tat`l este fiin]` divin`
\n sine, f`r` \nceput [i nepri mit` de la ni meni. Av=nd via]a \
n sine, Dumnezeu Tat`l nu are nici \nceput, nici cauz`, fiind \
ns` cauza oric`rei existen]e. De aceea, noi nu mim pri ma
Persoan` a Sfintei Trei mi, Tat`, fa]` de cea de a doua, care,
fiindc` este
n`scut`, se nu me[te Fiu. Fa]` de celelalte dou` Persoane, Tat`l
posed`
nu m i m\nsu[irea intern`Fiul,
T at`, fiindc` de a fi nen`scut.
care „este din T at`“ ne-a f`cut -o
M`rturisind
cunoscut`. credin]a
El ne-a spus c` \n
\n pri ma Persoan`
modul a Sfintei
de expri mare Trei mi, o
[i de \n]elegere
omeneasc`, pri mei Persoane a Treimii i se cuvine nu mele de Tat`.
Dac` Fiul i-a spus „ Tat`“, fiindc` El este Fiu, pute m [i noi s`-i
spune m Tat`, fiindc` [i noi sunte m crea]ia Lui, pri mind via]a [i
existen]a de la El. {i \n mod firesc, cel care pri me[te via]a [i
existen]a de la cineva este nu mit fiu, iar cel care d` via]a este
nu mit tat`, sau p`rinte (sau „p`rin]i“), iar ac]iunea de a aduce la
existen]` o fiin]` vie o nu mim na[tere. A[a c` orice fiu este n`scut,
fiindc` pri me[te via]a [i existen]a de la p`rin]i. |n felul acesta,
pri ma Persoan` a Sfintei Trei mi este Tat` pentru cea de a doua.
Tocmai de aceea, Persoana a doua o nu mim Fiu. C=nd \ns` vorbi m
de faptul c` Tat`l na[te pe Fiul, lucrurile nu se petrec dup` modul
\n care ele se desf`[oar` \n lu mea creat`. Fiul este Dumnezeu
adev`rat, de o fiin]` cu Tat`l. Na[terea Lui nu este \n ti mp, ca a
noastr`, ci din ve[nicie. Nu era adic` un ti mp \n care Fiul s` nu
fi existat. Apoi, Fiul nu pri me[te nu mai o parte din fiin]a Tat`lui,
cu m este la oa meni, ci toat` fiin]a Tat`lui. Comunic=nd integral
fiin]a, Tat`l nu pierde ni mic. Neput=nd face ase m`nare cu ceea
ce se petrece \n fiin]a [i existen]a noastr`, spune m c` pri m a
Persoan` a Trei mii este Tat` pentru cea de a doua nu mit` Fiu.
Av=nd aceea[i natur`, pri ma Persoan` a Trei mii este Tat` pentru
Fiul \n mod propriu. Noi \ns` nu ave m aceea[i natur` cu Dumne-
zeu T at`l, de aceea pentru noi D u m nezeu este T at` \n m od
impropriu. Ne este adic` Tat`, fiindc` ne-a adus din nefiin]` la
fiin]` [i fiindc` per manent din iubire vegheaz` la via]a noastr`,
iar noi pute m intra \n co muniune cu El, ca [i cu P`rintele nostru.
A[adar, Fiul nu me[te pe Dumnezeu „ Tat`“ \n chip propriu, fiindc`
[i Fiul este Dumnezeu. Este ca [i cu m s-ar nu mi pe sine Dumne-
zeu. |i spune \ns` T at`, toc m ai pentru a indica distinc]ia ca
Persoan` [i \nsu[irea Lui de a fi n`scut din veci din Tat`l. Noi
nu m im pe D um nezeu T at`, m ai ales fiindc` F iul ne-a \nv`]at
Capitolul doi
364
aceasta. Atunci c=nd ne rug` m \i spune m: „ Tat`l nostru“.
Fiul ne-a \nde mnat apoi s` s`v=r[i m totdeauna faptele pe care
Tat`l nostru le face fa]` de noi, ar`t=nd astfel c` sunte m cu
adev`rat fiii Lui ( Matei 5, 16). Nu nu mai c` ne-a \nv`]at, dar
s-a [i rugat El \nsu[i Tat`lui, ca s` ne ajute [i nou` s`- L
cunoa[te m ca Tat`l nostru (Ioan 17, 3), [i per manent se roag`
( Romani 8, 34) ca mijlocitor c`tre Tat`l (I Timotei 2, 5–9) ca
astfel s` pute m fi \n comuniune ne\ntrerupt` cu Tat`l. La fel [i
lucrarea Sf=ntului Duh
\n via]a noastr` este de a ne conduce per manent spre a- L
cunoa[te pe Fiul [i prin Fiul s` ave m apropiere la Tat`l (
Efeseni 2, 12), ca la P`rintele nostru, iar noi s` ne recunoa[te m
calitatea de fii ai L ui: „|nsu[i D uhul m `rturise[te \ m preun`
cu duhul nostru c` sunte m fii ai lui Dumnezeu ( Romani 8,
14–17).
Pe l=ng` faptul c` noi ne recunoa[te m ca fii ai Tat`lui, \n
CrezC=nd
maispune
m`rturisi m despre\n]elege
m „Atot]iitorul“ Dumnezeu
m c` ElTat`l c` peeste
le ]ine toate,„
Atot]iitorul“
adic` toate au[iap`rut
„f`c`torul tuturor
la via]` celor v`zute
[i la existen]` prin[ivoin]a
nev`zute“.
[i puterea
Lui [i c`, El se \ngrije[te de buna desf`[urare a vie]ii. Dumnezeu
Tat`l este deci cauza oric`rei existen]e, El \ns` neav=nd o cauz`
a existen]ei Sale. Dumnezeu Tat`l este creatorul lu mii nev`zute,
adic` a fiin]elor spirituale, sau a „netrupe[tilor puteri“. Acestea
sunt \ngerii. Ca [i creaturi ale lui Dumnezeu, ei au ap`rut \n ti mp,
dar au existen]` ve[nic`, bucur=ndu-se ne\ncetat de via]a pe care
C reatorul lor le-a d`ruit-o. L u m ea v`zut` este tot ceea ce
reprezint` materia, adic` p` m=ntul cu tot ce este pe el [i astrele.
Lumea v`zut` a fost creat` de Dumnezeu prin cuv=nt [i \n ti mp.
Nu a fost creat` perfect`, ci perfectabil`. Omul, creat dup` chipul
[i ase m anarea lui D u m nezeu (Facerea 1, 26) este a[ezat de
Creatorul sù ca st`p=n al lu mii v`zute, av=nd menirea de a fi
„\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu“ (I Corinteni 3, 9), la des`v=r-
[irea ei. Tat`l atot]iitorul nu nu mai c` a creat lu mea pe care o
vede m, dar \i [i poart` de grij`, ca s`-[i \ mplineasc` menirea
pentru care a fost creat`, acord=ndu-i toate darurile Sale (Iacob
1, 17). Aceast` purtare de grij` fa]` de crea]ie se nu me[te pronie,
sau providen]` divin`. De aceea spune m c` Dumnezeu Tat`l este
creatorul [i proniatorul lu mii. M=ntuitorul \nsu[i \l nu me[te pe
Tat`l „ Domn al cerului [i al p` m=ntului“ (Matei 11, 25), asigu-
r=ndu-ne c` „ Tat`l nostru cel ceresc [tie de ce ave m noi nevoie“
(Matei 6, 31–32). Prin purtarea de grij` a lui Dumnezeu \ntreaga
crea]ie r` m=ne \n via]` [i \[i \ mpline[te menirea pentru care a
fost creat`.
Cateheze dogmatice
365
Din cele de mai sus rezult` c` noi nu mim pe Dumnezeu „
Tat`“
\n chip i mpropriu, fiindc` Dumnezeu Tat`l nu este de aceea[i
natur` cu noi, iar \n ordinea fireasc` a vie]ii p`rin]ii au aceea[i
natur` cu fiii. Numai cea de a doua Persoan` a Sfintei Trei
mi poate fi nu mit` Fiu \n mod propriu. Dar faptul c` \l nu
mim pe Dumnezeu „ Tat`“ \nsea mn` prin aceasta o recunoa[tere
a faptului c` de la El ave m via]a [i existen]a, precu m [i
faptul c` El se
\ngrije[te de creatura Sa spre a-[i putea \ndeplini menirea
pentru care a fost creat`. Altfel spus, noi \l pute m nu mi pe
Dumnezeu Tat`l nostru, deoarece El este creatorul [i
proniatorul lu mii [i al nostru.
V. Asocierea
|n alt` ordine de idei re]ine m faptul c` Persoanele Treimii
posed` aceea[i fiin]` divin` \n mod real [i distinct. Av=nd
aceea[i fiin]`, Ele au [i aceea[i lucrare. Fiind ve[nice [i egale, la
orice lucrare
a Tat`lui particip` [i Fiul [i Duhul Sf=nt. Astfel, crea]ia este
adus` la existen]` prin voin]a [i puterea Tat`lui. Dar [i Duhul
„se purta deasupra apelor“ (Facerea 1,2) ca s` aduc` ordinea [i
via]a. Aceasta nu \nsea mn` c` Tat`l nu ar fi putut des`v=r[i
singur
lucrarea hot`r=t`, ci de aici vede m c` Dumnezeu lucreaz` totul
\n T rei m ea Persoanelor. T ot astfel [i m =ntuirea porne[te
din iubirea [i hot`r=rea Tat`lui; este s`v=r[it` de Fiul [i
des`v=r[it` de Duhul Sf=nt, nu separat \ns`, ci \ mpreun` Tat`l,
Fiul [i Duhul Sf=nt.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus rezult` c` Dumnezeu Tat`l este Dumnezeu
adev`rat, de o fiin]` cu Fiul [i cu Duhul Sf=nt. El este nen`scut
[i reprezint` cauza na[terii Fiului [i a purcederii Duhului Sf=nt,
fiind originea oric`rei existen]e.
VII. Aplicarea
Referitor la via]a duhovniceasc` a credincio[ilor re]ine m m ai
multe aspecte:
1. Ca unii care ne nu mim fii, cinsti m pe Tat`l \n unitatea
Trei mii celei nedesp`r]ite, adres=ndu-i rug`ciuni de cerere,
de
laud` [i de mul]u mire, ori de c=te ori g=ndul [i si m]irea
noastr`
se \ndreapt` c`tre Dumnezeu.
Capitolul doi
366
2. Credincio[ii dovedesc cel mai bine c` sunt fiii Tat`lui,
dac` \n via]a lor s`v=r[esc binele dup` m odelul L ui. |n
felul acesta, \ntreaga vie]uire cre[tineasc` devine o prea m`rire
adus` Tat`lui de c`tre fiii Sì: „ A[a s` lu mineze lu mina voastr` \
naintea oa m e nilor, \nc =t v` z= nd ei fa ptel e voastr e ce le
bune, s` prea m`reasc` pe Tat`l vostru cel din ceruri“ ( Matei
5, 16).
3. N eostenind pe dru m ul virtu]ii, via]a duhovniceasc`
a credincio[ilor trebuie s` fie \ntr-o continu` cre[tere, av=nd
-
ca
]int` ase m`narea cu P`rintele ceresc, dup` \nde mnul M=ntuito-
rului. „Fi]i des`v=r[i]i, precu m [i Tat`l vostru cel din ceruri
este des`v=r[it“ ( M atei 5, 48).
Crearea lumii
C are este pri m ul articol al Si m bolului de credin]`? („ C
red
\ntr- U nul D um nezeu, Tat`l atot]iitorul, f`c`torul cerului [i
al p` m=ntului, al tuturor celor v`zute [i nev`zute“). Ce rezult`
din aceast` m`rturisire de credin]` cu privire la Dumnezeu? ( C`
exis- t` un singur Dumnezeu [i c` El este creatorul lu mii
v`zute [i nev`zute).

|n cele ce ur meaz` ne vo m referi toc mai la crearea lu mii
v`zute
[i nev`zute.
III. Tratarea
Pri mele pagini ale Sfintei Scripturi ne arat` c` Dumnezeu
este creatorul a tot ce exist` [i c` toate au fost aduse la existen]`
prin
voin]a [i atotputernicia Lui. Astfel, din cartea Facerii afl` m c`
„la \nceput a f`cut D um nezeu cerul [i p` m =ntul“. C rea]ia
lui Dumnezeu este nu mit` „lu me“, [i cunoa[te m c` la \nceput a
creat Dumnezeu „cerul“, adic` lu mea spiritual`, pe care nu o
pute m vedea, [i apoi a creat „p` m=ntul“, adic` lu mea
material`, pe care o vede m [i \n care ne desf`[ur` m via]a
trupeasc`. Lumea nev`zut`, a fiin]elor spirituale, sau a
„netrupe[tilor puteri“, creat` de Dum- nezeu mai \nt=i, este cea
a \ngerilor. Din paginile Vechiului [i
Cateheze dogmatice
367
N oului T est a m ent \i cunoa[te m pe \ngeri ca netrupe[ti
[i ne muritori ( Luca 20, 36). Ei sunt „duhuri“, „slujitori lui
Dum- nezeu“, ca unii care pri mesc lu min` din lu mina lui
Dumnezeu [i astfel lu mineaz` [i ei ase menea ca „para focului“
(Psal mul 103,
5). Ca „duhuri slujitoare“ \ngerii sunt tri mi[i „ca s` slujeasc`
pentru cei ce vor fi slujitorii m=ntuirii“ ( Evrei 1, 14). Aduc=nd
necontenit` slav` lui Dum nezeu, „\ngerii \i v`d pururea fa]a“
( M atei 18, 10), afl=ndu-se astfel \n fericirea nepieritoare a
co muniunii cu Dumnezeu.
Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` fiin]ele cere[ti se afl` \ntr-o
ierarhie, \ m p`r]i]i \n „tronuri, do m nii, \ncep`torii,
st`p=niri“ (Coloseni I, 16). Un Sf=nt P`rinte indic` nou` cete
ale fiin]elor cere[ti, \ mp`r]ite la r=ndul lor \n c=te trei cete.
Din pri ma ceat` fac parte serafi m ii cu [ase aripi, heruvi m ii
cu m ul]i ochi [i tronurile cele prea sfinte. A doua ceat`
este a do m niilor, a puterilor [i a st`p=nirilor; iar \n cea
din ur m ` ceat` intr`
\ncep`toriile, arhanghelii [i \ngerii.
Toate fiin]ele cere[ti au fost create de Dumnezeu bune. Av=nd
\ns` voie liber`, Lucifer din m=ndrie, vr=nd s` devin` mai
mare dec=t Creatorul sù, se desparte de co muniunea lui
Dumnezeu
\mpreun` cu ceata lui, devenind \ngeri rì. Ace[tia se nu mesc
diavoli. Fiind invidio[i asupra o m ului, \i pericliteaz` m
ereu m=ntuirea [i fericirea, dar nu mai c=t Dumnezeu le \
ng`duie. Prin moartea [i \nvierea Sa, M=ntuitorul a biruit
puterea diavolului asupra o mului, „iar pe \ngerii care nu [i-au
p`zit vrednicia, ci au
p`r`sit loca[ul lor, i-a pus la p`strare sub \ntuneric, \n lan]uri
ve[nice, spre judecata zilei celei mari“ (luda 1, 6).
Referitor la lu mea v`zut`, Sf=nta Carte ne arat` c`
Dumne- zeu a adus-o la existen]` \n [ase zile. Lumea nu a fost
creat` dintr-o alt` materie existent` mai \nainte, ci a fost creat`
din nimic, prin cuv=ntul, voin]a [i atotputernicia lui
Dumnezeu.
Cele [ase zile ale crea]iei sunt ur m`toarele:
• |n pri ma zi a creat Dumnezeu lu mina, ca ele ment
esen]ial al vie]ii care va ur ma.
• |n ziua a doua a creat t`ria, adic` at mosfera, ceea ce nu
mim noi „cer“.
• |n ziua a treia a desp`r]it uscatul de ape [i a f`cut apoi ca
uscatul s` rodeasc` vegeta]ie.
• |n ziua a patra a creat lu min`torii.
• |n ziua a cincea a creat vie]uitoarele din aer [i din ap`.
• |n ziua a [asea a creat vie]uitoarele care se t=r`sc, precu m
[i toate ani malele s`lbatice [i do mestice. Iar la sf=r[itul
crea]iei,
Capitolul doi
368
ca o \ncununare a ei, l-a f`cut Dumnezeu pe o m, dup` chipul
[i ase m`narea Sa, ca st`p=n al \ntregii crea]ii v`zute.
De aici vede m c` lu mea nev`zut` a fost creat` \naintea lu
mii v`zute. L u m ea nev`zut` a fost creat` \ntr-o singur`
faz`, organizat` de la \nceput, pe c=nd crearea lu mii v`zute a fost
f`cut`
\n dou` faze. Astfel, \n pri ma zi, \n a doua zi, ca [i desp`r]irea
uscatului de ape \n cea de a treia zi, o pute m socoti pri ma faz`
a crea]iei, [i anu me crea]ia neorganizat`. Iat` m`rturia
Scripturii:
„{i p` m=ntul era netoc mit [i gol... {i a zis Dumnezeu: s` fie
lumin`, [i a fost lu min`. {i a v`zut Dumnezeu c` este bun` lu-
mina [i a desp`r]it Dumnezeu lu mina de \ntuneric... {i a zis
Dum- nezeu: s` fie o t`rie prin mijlocul apelor [i s` despart`
ape de ape. {i a fost a[a... {i a desp` r]it Dumnezeu apele de
sub t`rie, de apele de deasupra t`riei. T`ria a nu mit-o
Dumnezeu cer [i a v`zut Dumnezeu c` este bine a[a... {i a zis
Dumnezeu s` se adune apele cele de sub cer la un loc [i s` se
arate uscatul... Uscatul l-a nu mit Dumnezeu p` m=nt, iar
adunarea apelor a nu mit-o m`ri“ (Facerea 1, 2–10). Dup`
aceast` faz` a crea]iei pri mare neorg- anizate, ur m eaz` faza
de organizare a celor create. A stfel, remarc` m mai \nt=i
distinc]ia sau separa]ia f`cut` atunci c=nd a
desp`r]it Dumnezeu lu mina de \ntuneric, ape de ape, f`c=nd t`ria
prin mijlocul lor, iar apoi desp`r]irea uscatului de ape. Faza de
organizare a crea]iei \ncepe cu partea a doua a zilei a treia,
odat`
cu apari]ia vegeta]iei, [i continu` cu crearea lu m in`torilor, a
vie]uitoarelor din ape, din aer [i de pe uscat, [i ter min=nd cu
crearea o m ului. A cu m apare podoaba, ar m onia, fru m
use]ea crea]iei lui D u m nezeu, adic` cos m osul. Iat` cu m ne
prezint` Sf=nta Carte opera de organizare a crea]iei: „ Apoi a
zis Dumne- zeu s` dea din sine p` m=ntul verdea]`; iarb` cu s`
m=n]` \ntr-\nsa, dup` felul [i ase m`narea ei, [i po mi roditori,
care s` dea rod cu s`m=n]` \n sine, dup` fel... {i a zis
Dumnezeu: s` fie lu min`torii pe t`ria cerului ca s` lu mineze
pe p` m=nt, s` despart` ziua de noapte [i s` fie se mne ca s`
deosebeasc` anoti mpurile, zilele [i anii... Apoi a zis
Dumnezeu: s` mi[une apele de viet`]i, fiin]e cu via]` \n ele [i
p`s`ri s` zboare pe p` m=nt, pe \ntinsul t`riei ceru-
lui. {i a fost a[a. Apoi a zis Dumnezeu: s` scoat` p` m=ntul
fiin]e vii dup` felul lor. {i a fost a[a. {i a zis Dumnezeu: s`
face m om dup` chipul [i ase m`narea noastr` ca s` st`p=neasc`
pe[tii m`rii, p`s`rile cerului, ani malele do mestice, toate
viet`]ile ce se t=r`sc pe p` m=nt [i tot p` m=ntul“ (Facerea 1,
10–26).
|n aceast` relatare a Sfintei Scripturi observ` m o
succesiune gradat` a crea]iei, de la anorganic la organic, de la
regnul vege-
tal p=n` la o m. Mai vede m apoi c` crea]ia este un act liber al
lui
Cateheze dogmatice
369
D u m neze u, e xteri oriz =nd atot put erni cia, \n]ele pci unea [i
bun`tatea Sa. Dumnezeu a creat lu mea pentru fericirea
acesteia
\n co muniune cu El. Noi nu pute m \n]elege aceast`
atotputernicie a lui Dumnezeu de a fi creat lu mea prin cuv=nt,
fiindc` dep`[e[te puterea noastr`, ca [i modul nostru de a
ac]iona. Am putea face totu[i ase m`narea cu scriitorul care are
\n minte opera pe care o va desf`[ura prin cuv=nt; sau cu
artistul care are \n si m]irea lui
\ntreaga ar monie a operei sale; sau cu arhitectul care transfor
m`
\n realitate fru muse]ea operei g=ndite. Aceste ase m`n`ri r`
m=n
\ns` u m bre palide fa]` de m `re]ia crea]iei lui Dum nezeu
prin cuv=nt.
Dup` ce ne prezint` opera de creare a lu mii, Sf=nta
Scriptur` ne la
Referitor arat` c` la
crearea sf=r[itul
lu mii \n [asecrea]iei,
zile s-au\ne mis
ziuadiferite
a [aptea,
p`-
Dumnezeu
reri privind s-a odihnit,
ti mpul ceea cecrea]iei.
[i evolu]ia \nsea mn` c` au
Unii opera
spuscrea]iei Lui
c` datorit`
s-a \ncheiat \nSale,
atotputerniciei ziuaDaum[asea
nezeu[i nu
deci \n ziua
a avut nevoiea [aptea
de [ase orice
zile
activitate de crea]ie a
pentru a crea lu mea. Fa]` de nesf=r[ita putere a lui Dumnezeu
\ncetat.nu reprezint` ni mic. De fapt, cele [ase zile redate de Sf=nta
crea]ia
Scriptur` indic` doar bog`]ia [i fru muse]ea unicului act al crea]iei.
Se face \n sprijinul acestei p`reri analogia cu un gest oarecare,
s` zice m al m =inii, care, de[i este unul, poate fi reprezentat
desf`[urat... Al]ii sus]in c` cele [ase zile ale crea]iei reprezint`
[ase ere foarte mari de ti mp \n care lu mea a evoluat \n mod gradat.
Ei se bazeaz` pe m`rturia Scripturii cu privire la crearea gradat`
[i succesiv` a lu m ii, de la m ateria neorganizat`, la m ateria
organizat`, de la regnul vegetal p=n` la o m. Aici ne-a m putea
g`si \n concordan]` [i cu teoriile de ordin naturalist stiin]ific.

D in cele tratate p=n` aici vede m c` D um nezeu a creat lu m
ea nev`zut` [i cea v`zut` prin cuv=nt. Numai pe o m l-a creat
prin participarea Sa direct`, lu=nd p` m =nt [i sufl=nd via]` \
n el. Aceasta \nsea mn` c`, fiind coroana crea]iei, o mul are
menirea s` fie st`p=nul lu mii v`zute [i „\ mpreun` lucr`tor cu
Dumnezeu“ la des`v=r[irea ei (I Corinteni 3, 15). Crearea lu
mii este expresia atotputerniciei, \n]elepciunii [i bun`t`]ii lui
Dumnezeu, iar scopul este fericirea crea]iei \n co muniunea
iubirii lui Dumnezeu. Nu nu mai c` a creat lu mea, dar
Dumnezeu \i [i poart` de grij`, spre a-[i \ndeplini scopul
pentru care a fost adus` la existen]`. Ne
Capitolul doi
370
\ntreb` m acu m : care este pozi]ia B isericii fa]` de
p`rerile referitoare la ti mpul [i evolu]ia crea]iei? Biserica nu a
discutat aceast` chestiune. Aceste zile puteau fi perioade ase
menea unei zile obi[nuite, sau puteau fi epoci de mii [i
milioane de ani. Nu este rostul nostru s` cercet` m aceasta.
Potrivit credin]ei, noi m`rturisi m c` Dumnezeu este creatorul
lu mii v`zute [i nev`zute, precu m [i proniatorul ei.
V. Asocierea
De[i distincte, \ntre lu mea v`zut` [i cea nev`zut` exist` o str=ns`
leg`tur` [i co muniune. Biblia ne arat` c` Dumnezeu se desco-
pere [i co munic` cu oa menii, prin diversele Sale ar`t`ri nu
mite
„Teofanii“. Prin \ngeri co munic` voia Sa, sau planul m=ntuirii
noastre. Acestea se nu mesc „ Anghelofanii“. Omul ca [i
coroan` a crea]iei prezint` sinteza celor dou` lu mi. El are
suflare divin`, adic` suflet ne m uritor, [i astfel se afl` \n co
m uniunea lu m ii spirituale. Dar are [i trup material, care \l
une[te cu acest p`- m=nt. El poart` \n sine menirea de a se
ridica la Dumnezeu [i de a deveni „\ m preun` lucr`tor cu D
u m nezeu“ la des`v=r[irea crea]iei.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` Dumnezeu este creatorul [i
proniatorul lu mii v`zute [i nev`zute, adus` la existen]` din ni
mic, prin cuv=nt, ca expresie a atotputerniciei, \n]elepciunii [i
bun`t`]ii
Sale, spre fericirea [i des`v=r[irea
crea]iei.
VII. Aplicarea
1. Dac` lu mea a fost creat` bun` de Dumnezeu, o mul ca
st`p=n al ei, trebuie s`-i poarte de grij`. Nu are voie s` fie un
despot, care s` dispun` de ea cu m dore[te, ci
responsabilitatea fa]` de
lume \i i mpune s` fie protectorul valorilor pe care Dumnezeu
i le-a \ntip`rit la crea]ie.
2. Dac` p`catul pri mului o m a adus \n lu me
stric`ciunea, Dumnezeu nu a contenit s` iubeasc` lu mea at=t
de mult \nc=t prin moartea [i \nvierea Fiului Sù s` o scoat` de
sub bleste mul p`catului. R ev`rsarea Sf=ntului D uh peste
crea]ie la R usalii reprezint` sfin]irea lu mii prin harul divin,
ca [i cu m lu mea ar deveni o nou` crea]ie. R`m=ne pe mai
departe \n sarcina o mului s` des`v=r[easc` \n lu me sfin]enia
divin`, prin sfin]irea propriei
sale vie]i.
-
Cateheze dogmatice
Crearea o mului
I. Pregatirea aperceptiv`
371
Ce ne spune Sf=nta Scriptur`, cine este Creatorul lu mii? (

Dum- nezeu). Care lu me a fost creat` la \nceput: cea v`zut`,
sau cea nev`zut`? ( C ea nev`zut`, adic` lu m ea spiritual`. A
poi a fost creat` lu mea v`zut`, adic` cea material`). Cum a fost
creat` lu mea nev`zut`? ( A fost creat` \ntr-o singur` etap`,
organizat` de la
\nceput). Dar lu mea v`zut`? ( La \nceput a fost creat`
materia neorganizat`. Apoi, pri mind via]`, prin separa]ie sau
desp`r]ire
se organizeaz` \n mod gradat, \ncep=nd cu regnul vegetal,
apoi cel ani mal, [i la sf=r[it o mul, ca o \ncununare a crea]iei).

Ne vo m referi \n cele ce ur meaz` \n mod special la crearea o
mului.
III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` ne spune despre crearea o mului, ur
m`toarele:
„{i a zis D um nezeu: s` face m o m dup` chipul [i ase m
`narea Noastr` ca s` st`p=neasc` pe[tii m`rii, p`s`rile cerului, ani
malele do mestice, toate viet`]ile ce se t=r`sc pe p` m=nt [i tot
p` m=ntul.
{i a f`cut Dumnezeu pe o m dup` chipul Sù; dup` chipul lui
Dumnezeu l-a f`cut; a f`cut b`rbat [i fe meie. {i Dumnezeu i-a
binecuv=ntat zic=nd: cre[te]i [i v` \n mul]i]i [i u mple]i p`
m=ntul [i-l supune]i, [i st`p=ni]i peste pe[tii m`rii, peste
p`s`rile ceru-
lui, peste toate ani malele, peste toate viet`]ile ce se mi[c` pe
p` m=nt [i peste tot p` m=ntul... Atunci, lu=nd Domnul
Dumne- zeu ]`r=n` din p` m=nt, a f`cut pe o m [i a suflat \n fa]a
lui suflare de via]` [i s-a f`cut o mul fiin]` vie. Apoi Domnul
Dumnezeu a s`dit o gr`din` \n Eden, spre r`s`rit, [i a pus acolo
pe o mul pe care-l zidise... {i a luat Domnul Dumnezeu pe o
mul pe care-l f`cuse [i l-a pus \n gr`dina cea din Eden, ca s` o
lucreze [i s` o p`zeasc`. A dat Domnul Dumnezeu porunc` lui
Ada m [i a zis: din to]i po mii din rai po]i s` m`n=nci iar din
po mul cuno[tin]ei binelui [i rùlui s` nu m`n=nci, c`ci \n ziua
\n care vei m=nca din el, vei muri negre[it! {i a zis Domnul
Dumnezeu: nu e bine s` fie o mul singur; s`-i face m ajutor
potrivit pentru el. {i Domnul Dumnezeu care f`cuse din p` m=nt
toate fiarele c= mpului [i toate p`s`rile cerului, le-a dus la Ada
m, ca s` vad` cu m le va nu mi;
Capitolul doi
372
a[a ca toate fiin]ele vii s` se nu measc` precu m le va nu mi Ada
m.
{i a pus nu me tuturor ani malelor [i tuturor p`s`rilor cerului [i
tuturor fiarelor s`lbatice; dar pentru Ada m nu s-a g`sit ajutor
pe potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu so mn greu
asupra lui Ada m, [i dac` a ador mit, a luat una din coastele lui
[i a plinit
locul ei cu carne. Iar coasta luat` din Ada m a f`cut-o
Domnul Dum nezeu fe m eie [i a adus-o lui Ada m . {i a zis
Ada m : iat`, acesta-i os din oasele mele [i carne din carnea
mea, pentru c` este luat` din b`rbatul sù. De aceea va l`sa o
mul pe tat`l sù [i pe mama sa [i se va uni cu fe meia sa [i vor fi
a m=ndoi un trup“ (Facerea 1, 26–29; Facerea 2, 7–8; Facerea
2, 15–24).
De aici vede m c` dac` celelalte vie]uitoare au fost create
de Dumnezeu prin cuv=nt, o mul ca [i coroan` a crea]iei a fost
adus la existen]` prin ac]iunea direct` a Creatorului, care „a
luat p`-
m=nt [i a suflat via]`“. De aici [i nu mele Ada m, care \nsea
mn`
„p` m=nt“. Suflarea de via]` nu provine din fiin]a lui
Dumnezeu, ci indic` calitatea sufletului de a fi ra]ional [i
liber, ase menea atributelor lui Dumnezeu. Fiind creat cu trup [i
suflet, at=t partea
spiritual` a o mului, c=t [i cea material` (adic` trupul), fiind
crea]ii ale lui Dumnezeu, sunt bune. Din m=na lui Dumnezeu
nu poate ie[i ni mic rù.
Reprezent=nd coroana crea]iei, o mul poart` \n sine menirea
de a fi st`p=n al lu mii v`zute. El are \n r`spunderea sa lu mea
v`zut`, spre a o griji [i proteja, conlucr=nd cu Dumnezeu la de-
s`v=r[irea ei. Ca st`p=n al lu mii v`zute o mul devine astfel un
„\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu“ (I Corinteni 3, 9) la des`v=r-
[irea crea]iei. D e aici vede m valoarea [i de m nitatea cu
totul excep]ional` a o mului \n univers. Pentru el a fost creat
totul. Al`turi de Dumnezeu este [i el st`p=nul lu mii. Pe bun`
dreptate constata psal mistul plin de ad mira]ie fa]` de coroana
crea]iei divine: „ C=nd privesc cerul, lucrul m=inilor Tale,
luna [i stelele pe care Tu le-ai \nte meiat, \ mi zic: ce este o mul
c` \]i a minte[ti de el? Sau fiul o mului c` \l cercetezi pe el?
Mic[oratu-l-ai pe d=nsul cu pu]in fa]` de \ngeri, cu m`rire [i cu
cinstea l-ai \ncununat pe el. Pusu-l-ai pe d=nsul peste lucrul
m=inilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile [i boii,
toate; \nc` [i dobitoacele c= mpului; p`s`rile cerului [i pe[tii
m`rii, cele ce str`bat c`r`rile m`rilor. Doa mne Dumnezeul
nostru, c=t de minunat este nu mele Tù \n tot p` m=ntul“ (Psal
mul 8, 3–9).
|n acela[i ti mp a m v`zut c` o mul a fost creat dup` chipul
lui Dumnezeu. {i precu m pe Dumnezeu \l cunoa[te m \n cadrul
Sfintei Trei mi, chipul lui Dumnezeu \n o m este cel al Sfintei
Trei mi. De fapt cuv=ntul „ Noastr`“ (dup` chipul [i ase m`narea
Noastr`) de
Cateheze dogmatice
373
la crea]ie, indic` for ma de plural, ceea ce evident, se refer` la
Persoanele Sfintei Trei mi. {i cu m Persoanele Sfintei Trei mi
se afl` \ntr-o co muniune de iubire, tot astfel [i chipul lui
Dumne- zeu reprezint` \n o m sufletul ra]ional [i liber, \
nclinat spre deschidere, spre co muniune [i co municare fa]` de
Creatorul sù, sau fa]` de \ntreaga crea]ie. Purt=nd chipul lui
Dumnezeu, o mul es te che m at s` ajung` la as e m `nar ea c u
D u m neze u, pr in co m uniunea cu P`rintele C eresc [i prin
str`dania des`v=r[irii propriei fiin]e. Asem`narea cu
Dumnezeu reprezint` deci des`- v=r[irea chipului lui
Dumnezeu \n o m. Aceast` des`v=r[ire l-ar fi \n`l]at at=t de
mult pe o m, \nc=t un P`rinte al Bisericii spune c` dac` o mul
nu ar fi c`zut \n p`cat, ar fi putut atinge punctul maxi m de co
muniune cu P`rintele [i Creatorul sù, fiind ridicat [i f`cut ca
una din Persoanele Sfintei Trei mi.
Referitor la via]a paradisiac` a o mului re marc` m faptul
c` ea nu avea un caracter static, ci activ, dina mic [i creator. El
trebuie s` lucreze [i s` p`streze locul ce i-a fost dat spre
st`p=nire;
iar toate celelalte vie]uitoare \i vor fi supuse [i vor pri mi
fiecare nu mele pe care va voi s` i le dea o mul. Le va folosi,
adic`, pe fiecare dup` cu m va socoti de cuviin]` \n activitatea ce
ur ma s` o desf`[oare.
|n acela[i ti mp, via]a paradisiac` a o mului a fost
echilibrat` [i cu mp`tat`. Prin faptul c` Dumnezeu i-a interzis
s` m`n=nce din po mul cuno[tin]ei binelui [i rùlui, nu i-a lezat
libertatea, ci
i-a ar`tat c` dru mul des`v=r[irii se bazeaz` pe \nfr=nare.
Plec=nd de la acest fapt, Sf=ntul Vasile cel Mare vede \n porunca
\nfr=n`rii toc m ai postul instituit de D u m nezeu \n paradis,
ca necesar des`v=r[irii o mene[ti.
Av=nd fiin]a deschis` spre co muniune, Dumnezeu a v`zut
c` nu e bine s` fie o mul singur [i i-a creat o fiin]` „potrivit`“
lui. Aceasta este fe meia. Ea a fost creat` din fiin]a b`rbatului.
Este deci de aceea[i natur` cu el. Ea s-a nu mit Eva, ceea ce \
nsea mn`
„via]`“, indic=nd m enirea ei de a perpetua via]a pe p` m
=nt. Binecuv=nt=nd pe b`rbat [i fe meie, Dumnezeu \i leag` pe
toat` via]a, pun=ndu-le \n fa]` scopul de a perpetua nea mul o
menesc,
\nte meind astfel pri ma fa
milie.

C=nd a fost creat o mul? (|n ziua a [asea, la sf=r[itul crea]iei).
Cum a fost creat o mul fa]` de celelalte crea]ii? (Prin
participarea direct` a lui Dumnezeu). Faptul c` Dumnezeu l-a
creat pe o m prin participare direct`, [i nu indirect prin cuv=nt,
cu m a fost \n
Capitolul doi
374
cazul celeilalte crea]ii ce \nsea mn`? ( C` o mul se deosebe[te
de cealalt` crea]ie, c` el este coroana crea]iei). Dumnezeu
particip=nd direct la crea]ia deopotriv` a sufletului [i a
trupului, ce anu me ne indic` acest fapt? ( Ne arat` c` at=t
trupul, c=t [i sufletul sunt bune, fiindc` din m=na lui
Dumnezeu nu poate ie[i ni mic rù). Erau [i alte p`reri \n lu mea
veche? ( Erau p`reri care sus]ineau c` materia, [i deci [i trupul,
sunt rele \n sine, provenind de la diavol. Dup` cu m vede m \ns`
din relatarea Sfintei Scripturi, nu pute m fi de acord cu astfel de
\nv`]`turi, pe care le consider` m gre[ite). Lumea a fost creat`
perfect` de Dumnezeu? ( Nu a fost creat` perfect`, ci
perfectibil`). C ine avea m enirea s` contribuie la
perfec]ionarea ei? ( C el ce era st`p=nul ei, adic` D u m
nezeu- Creatorul [i o mul). Ce reprezint` chipul lui Dumnezeu
\n o m? (Sufletul ne muritor, ra]ional [i liber, purt=nd \n sine
iubirea lui D u m nezeu, ca [i capacitatea de deschidere, co
m uniune [i co m unicare cu P`rintele sù [i cu \ntreaga
crea]ie). C e este ase m`narea cu Dumnezeu? (Purt=nd chipul
lui Dumnezeu, o mul este che mat s` ajung` la ase m`narea
P`rintelui ceresc, s` devin`, adic` des`v=r[it ca Dumnezeu).
Dac` fe meia creat` din coasta b`rbatului este de aceea[i natur`
cu el, ce \nsea mn` aceasta? ( C`
este egal` cu el, for m=nd o unitate de fiin]`). Binecuv=nt=nd pe
b`rbat [i fe meie, ce a \nte meiat Dumnezeu? ( C`s`toria [i fa
milia). C=te fe mei a creat Dumnezeu? ( Una singur`). Cum
este astfel c`s`toria instituit` de Dumnezeu? ( Monoga m`, [i nu
poliga m`). Faptul c` Dumnezeu leag` pe b`rbat [i fe meie pe
toat` via]a, ce caracter are c`s`toria? (Indisolubil [i unitar). Ce
scop are fa milia? ( D e a da na[tere la ur m a[i, perpetu=nd
prin aceasta nea m ul omenesc).
V. Asocierea
Ca st`p=n al lu mii v`zute, o mul este legat de \ntreaga crea]ie.
|n pri mul r=nd, fiindc` existen]a sa biologica este dependent`
de ea. „Iat`, v` dau toat` iarba ce face s` m=n]` de pe toat` fa]a
p` m=ntului [i tot po mul ce are rod cu s` m=n]` \n el. Acestea
vor fi hrana voastr`“ (Facerea 1, 29).
|n al doilea r=nd, fiindc` via]a o m ului se desf`[oar` \n
comuniunea celeilalte crea]ii: „{i Domnul Dumnezeu care f`cuse
din p` m=nt toate fiarele c= mpului, le-a dus la Ada m ca s`
vad` cum le va nu mi. {i a pus Adam nu me tuturor ani malelor [i
tuturor p`s`rilor cerului [i tuturor fiarelor s`lbatice (Facerea 2,
19–20). Vede m de aici c` pri mul o m d` nu me crea]iei, toc
mai pentru a putea intra \n co muniune cu ea.
Cateheze dogmatice
375
|n al treilea r=nd, fiindc` des`v=r[irea vie]ii o m ului era
asociat` des`v=r[irii \ntregii crea]ii. Omul a fost a[ezat \n
gr`dina Edenului ca s` o lucreze. Prin munc` o mul \[i
des`v=r[e[te propria personalitate. Dar \n acela[i ti mp,
activitatea lui avea menirea de a duce la o perfec]iune \ntreaga
crea]ie a lui Dumnezeu. De aici vede m responsabilitatea pe
care o are o m ul ca st`p=n al crea]iei, \n direc]ia protej`rii [i
des`v=r[irii ei.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` o mul a fost creat de
Dumne- zeu cu trup [i suflet, ca st`p=n al lu m ii v`zute [i „\
m preun` lucr`tor cu Dumnezeu“ la des`v=r[irea sa proprie [i
a \ntregii
crea]ii.
VII. Aplicarea
1. Av=nd posibilitatea restabilirii chipului lui Dum nezeu prin
harul divin, credinciosul este dator ca necontenit s` tind` a
fructifica roadele harului, spre des`v=r[irea chipului lui
Dumne- zeu \n el. Din mijloacele indicate de referatul biblic
pentru \ mplinirea acestui scop, re]ine m:
a). C o m uniunea de iubire cu D u m nezeu prin ascultare
[i
\mplinirea voii Sale.
b). Cultivarea \nfr=n`rii ca mijloc de echilibrare a firii.
c). Activitatea creatoare \ndreptat` nu nu mai \n folosul
sù, ci [i al \ntregii crea]ii.
d). Protejarea firii \nconjur`toare, prin \nfr`]irea cu ea,
spre des`v=r[irea ei.
2. Fiindc` odat` cu crearea o mului a fost \nte meiat` de
c`tre D u m nezeu taina c`s`toriei [i odat` cu ea, pri m a fa
m ilie, credinciosului \i revine datoria ca \ m plinind aceast`
porunc` divin` \nscris` \n fiin]a lui, s` aibe \n aten]ie cultivarea
caracteris - ticilor pe care C reatorul le-a pus \n esen]a co m
uniunii dintre b`rbat [i fe meie, \n cadrul fa miliei, [i anu me:
a) Unitatea dintre so]i pe baza iubirii [i egalita]ii dintre ei.
b) Indisolubilitatea c`s`toriei [i \ mplinirea scopului pentru
care a fost instituit`, evit=nd \n acela[i ti mp p`catele care
lezeaz` acest scop, precu m: desfr=ul, avortul [i neaten]ia \n
cre[terea [i educarea copiilor.
- Cultul \ngerilor
Capitolul doi
-
|n calendarul bisericesc observ` m c` pe l=ng` s`rb`torile
\nchinate cinstirii lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare [i a Sfin]ilor,
exist` [i o s`rb`toare \nchinat` \ngerilor Mihail [i Gavril. Prin
cinstirea pe care o face m \ngerilor, credincio[ii Bisericii
376 noastre recunosc aportul pe care Puterile netrupe[ti \l aduc
pentru m=ntuirea sufletelor noastre.

Dat fiind \ns` faptul c` nu to]i cre[tinii aduc cinstire sfin]ilor
\ngeri, \n cele ce ur meaz` ne vo m referi la te meiurile cultului
Sfin]ilor \ngeri \n Biserica Ortodox`.
III. Tratarea
Cartea Sf=nt` ne arat` c` „la \nceput a f`cut Dumnezeu cerul [i
p`m=ntul“. Dac` prin cuv=ntul „p` m=nt“ \n]elege m lumea
v`zut`, prin „cer“ vo m \n]elege lu m ea nev`zut`, lu m ea
„Puterilor netrupe[ti“, a fiin]elor spirituale create de Dumnezeu
spre m`rirea Sa [i fericirea lor, spre bucuria Sa [i bucuria lor.
Ace[tia sunt
\ngerii. Ei nu trìesc \n izolare de lu mea creat`, ci sunt
slujitorii lui Dumnezeu prin care El co munic` oa menilor voia
[i poruncile Sale. D e aici cuv=ntul „\nger“ care \nsea m n`
„vestitor“. L a
\nceput to]i \ngerii au fost buni, deoarece ei au fost crea]i de
Dumnezeu — \nceputul [i izvorul a toat` bun`tatea. Fiind
duhuri slujitoare, netrupe[ti [i ne muritoare, afl=ndu-se necontenit
\n jurul
lui D u m nezeu, ei pri m esc lu m in` din lu m ina lui D u m
nezeu, devenind [i ei lu min`tori dup` cuv=ntul psal mistului:
Nu to]i \ngerii au r` mas \n lu mina lui Dumnezeu. Unii
dintre ei au vrut s` devin` mai mari dec=t Dumnezeu [i astfel s-
au rupt din iubirea Lui. Rup=ndu-se de bun`tatea lui
Dumnezeu, rùl a intrat \n fiin]a lor [i s-a ad=ncit at=t de mult, \
nc=t s-au pietrificat
\n rù, adic` rùl a pus pentru totdeauna st`p=nire pe ei. |n felul
acesta au devenit diavoli, potrivnici poruncilor [i voii lui
Dum- nezeu, rù –voitori fa]` de \ntreaga crea]ie a lui D u m
nezeu, invidio[i pe o mul care reprezint` coroana crea]iei [i care
poart`
Cateheze dogmatice
377
\n sine chipul lui Dumnezeu [i pe care ispitindu-l prin viclenie
caut` necontenit s`-l rup` de bun`tatea lui Dumnezeu [i s`-l duc`
la pierzare. Dar nu mai c=t le este \ng`duit de Dumnezeu!
Venind s` m=ntuiasc` pe o mul c`zut prad` ispitirii diavolului,
M=ntuitorul a biruit puterea \ngerilor rì, iar la a doua Sa
venire \i va
judeca [i os=ndi definitiv: „iar pe \ngerii care nu [i-au p`zit
vrednicia ci au p`r`sit loca[ul lor \i p`streaz` sub \ntuneric \n
la]uri ve[nice spre judecata zilei mari“ ( Iuda 1, 6). Biruind
puterea diavolului, M =ntuitorul ne ajut` \n ispite [i ne d`
putere s`-l birui m [i noi. Evanghelia ne spune c`: „s-au \ntors cei
70 (ucenici)
[i cu bucurie zic=nd: Doa mne [i de monii se pleac` \n nu
mele
Tù. {i le-a zis Iisus: Am v`zut pe satana c`z=nd din cer ca un
fulger. Iat` v-a m dat st`p=nire peste toat` puterea vr`j ma[ului
[i ni m ic nu v` va v`t` m a“ ( L uca 10, 17–19). N e-a \nv`]at
apoi Domnul s` cere m [i P`rintelui ceresc „s` nu ne lase s`
c`de m \n ispit`, ci s` ne m=ntuiasc` de cel rù.“
Pe \ngerii cei buni \i cinsti m fiindc` ne ajut` s` birui m
p`catul [i ispita ce ne vine din partea \ngerilor rì, deoarece „nu
ave m de luptat \ m potriva trupului [i a s=ngelui ci \ m
potriva duhurilor rùt`]ii care sunt \n v`zduhuri“ ( Efeseni 6,
12). Biblia ne arat`
apoi c` Puterile netrupe[ti ve[nic stau \n jurul Tronului divin [i
aduc necontenit` slujire. Privitor la nu m irile [i \ m
p`r]irile
\ngerilor Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` ei se afl` \ntr-o
ierarhie,
\m p`r]i]i \n: „tronuri, do m nii, \ncep`torii, st`p=nii“ (
Coloseni
1, 16 ). U n sf=nt P`rinte indic` nou` fiin]e cere[ti pe care
le
\mparte \n trei cete: din pri ma ceat` fac parte serafi mii cu
[ase aripi, afla]i dup` cu m am v`zut \n cea mai mare
apropiere de Dumnezeu. Urmeaz` apoi tot \n aceasta ceat`,
heruvi mii cei cu m ul]i ochi [i tronurile cele prea sfinte. A
doua ceat` este a do mniilor, a puterilor [i a st`p=nir ilor, iar
cea de a treia ceat` este for mat` din \ncep`torii, arhangheli [i \
ngeri.
Din Sf=nta Carte cunoa[te m [i nu mele unor \ngeri.
Astfel A rhanghelul care co m unic` Sfintei Fecioare vestea \
ntrup`rii Fiului lui D u m nezeu se nu m este G avriil. {ti m
apoi despre Arhanghelul Mihail c` „s-a \ mpotrivit diavolului
pentru trupul
lui Moise “(luda 1, 9), iar \ngerul Rafael este „unul dintre
cei
[apte sfin]i \ngeri care ridic` rug`ciunile sfin]ilor [i le \nal]`
\naintea m`ririi Celui Sf=nt“ ( Tobit 12, 15). Pri mii oa meni
dup`
ce au p`c `tuit au fost alunga]i din rai de c`tre un \nger. Tot un
\nger opre[te pe Avraa m s` aduc` jertf` pe fiul sù Isaac. |ngerii
oric=nd sunt gata s` \ mplineasc` orice porunc` a lui
Dumnezeu, fiind ocrotitorii oa menilor. Fiec`rui o m \i este dat
de c`tre Dum- nezeu un \nger p`zitor ( Matei 15, 10).
Capitolul doi
378
|ngerii sunt ocrotitorii oa m enilor [i atunci c=nd ace[tia
\ndeplinesc planul lui Dumnezeu de m=ntuire. Dreptul Iosif este
anun]at \n vis de c`tre \nger s` r` m =n` ocrotitorul Sfintei
Fecioare: „c` ce s-a z` mislit \n ea este de la Duhul Sf=nt“ (
Matei
1, 20). T ot \n vis \ngerul \i co m unic` dreptului Iosif s`
fug`
\mpreun` cu pruncul [i mama lui \n Egipt pentru a-i feri de
m=nia lui Irod [i apoi tot \ngerul \i co munic` s` se \ntoarc` \n
Nazaret (Matei 2, 13-22). |ngerii se arat` oa menilor [i sub for
m` v`zut`, co m unic=nd cu ei \n m od direct, precu m este
relatat cazul eliber`rii din \nchisoare a Sf=ntului A postol
Petru (Faptele Apostolilor 12, 70). Aceste ar`t`ri ale \ngerilor
[i a co munic`rii directe cu oa menii se nu mesc „anghelofanii“ .
Sub for m a anghelofaniilor, \ngerii sunt prezen]i [i \n
activitatea m=ntuitoare a Domnului, \ncep=nd cu Bunavestire [i
continu=nd cu na[terea Sa, c=nd \n auzul tuturor, ei \nal]` un
imn de prea m`rire pentru \ mp`carea o mului cu Dumnezeu,
pentru pacea pe care o aduce M=ntuitorul lu mii: „ M`rire \ntru
cei de sus lui Dumnezeu [i pe p` m=nt pace \ntre oa meni
bun`voire“ (Luca 2, 14), iar apoi la sf=r[itul activit`]ii Sale, tot
\ngerul este
cel care pentru pri m a dat` face cunoscut oa m enilor c`
Iisus
Domnul este biruitorul mor]ii, c` El a \nviat ( Matei 28, 1–10).
Cu prilejul \n`l]`rii Domnului la cer, doi \ngeri vestesc faptul c`
„Iisus, care s-a \nal]at de la voi la cer, a[a va veni precu m l-a]i
v`zut merg=nd la cer“ (Faptele Apostolilor 1, 10–11).
De aici vede m c` oriunde este prezent Dumnezeu, \
ngerii sunt \ntotdeauna de fa]`. Ei sunt prezen]i [i \n cadrul
cultului divin public, mai ales atunci c=nd se aduce jertfa
nes=ngeroas` a Domnului pe Sfintele Altare.
Dac` pe bun` dreptate Bisericile tradi]ionale, cea Ortodox`
[i cea Rom ano- Catolic`, aduc cinstire sfin]ilor \ngeri, nu to]i
cre[tinii pro moveaz` acest cult.
Cei ce resping cultul \ngerilor invoc` textul din Deuterono m
17, 3–5: „ De se va duce (cineva) [i se va apuca s` slujeasc`
altor du mnezei [i se va \nchina acelora, sau soarelui, sau
lunei, sau la
toat` o[tirea cereasc`... s` sco]i pe b`rbatul acela, sau pe fe meia
aceea care a f`cut rùl acela, la por]ile tale, [i s`-i ucizi cu
pietre“. D ar nicìeri \n Sf=nta Scriptur`, prin „o[tirea
cereasc` nu se
\n]elege „\nger“, nici „puteri netrupe[ti“ aflate \n preaj ma
tronului divin. Prin „o[tire cereasc`“ se \n]eleg corpurile cere[ti
pe care
acla m =ndu-le iudeii, ur m =nd pe p`g=ni, u[or puteau c`dea \
n
idolatrie, aduc=ndu-le jertfe pe acoperi[ urile caselor dup` cu
m ne spune proorocul Iere mia: „{i casele Ierusali mului [i
casele regilor lui I uda vor fi necurate, pentru c` pe acoperi[ul
tuturor
Cateheze dogmatice
379
caselor se aduce t` m=ie \ntregii o[tiri cere[ti [i se s`v=r[esc turn`ri
\n cinstea du mnezeilor strìni“ (Iere mia 19, 13).
Un alt text presupus c` interzice cultul \ngerilor este cel de
la Coloseni 2, 18: „ N im eni s` nu v` s m ulg` biruin]a printr-
o pref`cut` s m erenie [i printr-o f`]arnic` \nchinare la \
ngeri,
\ncerc=nd s` p`trund` \n cele ce nu a v`zut [i \ng= mf=ndu-se cu
\nchipuirea lui trupeasc`“. Pentru a vedea adev`ratul \n]eles al
textului, trebuie s` deter min` m cine sunt aceia care a m`geau
prin smerenie [i slujirea \ngerilor? Sf=ntul Apostol Pavel scrie
aceasta colosenilor, deoarece aici ap`ruse erezia gnostic`, ce
socotea c`
\ngerii ar fi du mnezei. Este desigur o a m`gire pe care
Apostolul voia s` o \nl`ture, spre a nu deruta adev`rata
credin]` despre Dumnezeu ca [i Creator [i M=ntuitor al lu mii.

Din cele p=n` aici tratate a m v`zut c` \ngerii sunt
mijlocitori
\ntre Dumnezeu [i oa meni. Pe de o parte, ei co munic` voia
[i poruncile lui Dumnezeu, spre m=ntuirea oa menilor, pe de
alt` parte, ei sunt [i ocrotitorii [i ajut`torii credincio[ilor \n
dob=n-
direa m =ntuirii. D e aceea Sf=ntul A postol Pavel conchide:
„|ngerii... sunt duhuri slujitoare, tri mise ca s` slujeasc`, pentru
cei ce vor fi mo[tenitorii m=ntuirii? ( Evrei 1, 14).
Fiind mijlocitori \ntre Dumnezeu [i oa meni, slujind lui
Dum- nezeu [i m=ntuirii oa menilor au [i o autoritate, care
atrage dup`
sine cinstirea lor. Pentru acest motiv, Apostolul „\l \ndea mn`
st`ruitor pe Timotei \naintea lui Dumnezeu [i a Domnului Iisus
Hristos [i a \ngerilor cei ale[i“ (I Timotei 5, 6).
V. Asocierea
Biserica face deosebire \ntre cultul de adorare pe care \l \ndrept`
m nu mai lui Dumnezeu [i cultul de venerare pe care \l \
ndrept` m c`tre \ngeri [i sfin]i. A tunci c=nd unii cre[tini
c`z=nd prad` ereziilor, i-au considerat pe \ngeri du m nezei,
B iserica a luat atitudine, conda mn=nd prin canonul 35 la
sinodul de la Laodiceia, din anul 343, cultul gre[it, de adorare
al \ngerilor, pe to]i cei
care \l practicau. Atitudinea fa]` de cultul gre[it al \ngerilor a
fost conda mnat` [i de Biserica Apusean`, prin sinoadele de la
Roma din 492 [i 745. Aduc=nd un cult de venerare \ngerilor, [i
ei la r=ndul lor, \ mpreun` cu noi oa menii, aduc lui
Dumnezeu cult de adorare.
Capitolul doi
380
VI. Generalizarea
De aici rezult` c` sfin]ii \ngeri sunt fiin]e spirituale, f`r` trup,
f`r` p`cat, ne m uritoare, slujitoare lui D u m nezeu [i m
=ntuirii oa menilor. De aceea le aduce m un cult de venerare [i \
mpreun` cu ei aduce m lui Dumnezeu cultul de adorare.
VII. Aplicarea
P r i n fo r m e l e d e m a ni f e s t a r e a c ul t ul u i \ n g e r i l or n o t `
m urm`toarele:
1. Sfin]ilor \ngeri s-a consacrat ziua de luni, a s`pt` m=nii,
spre po menirea [i cinstirea lor. C`r]ile de cult cuprind
rug`ciunile [i i mnele de laud` adresate sfin]ilor \ngeri ale
fiec`rei zile de
luni.
2. Po m enirea Sfin]ilor A rhangheli M ihail [i G avril a
fost fixat` \ntr-o s`rb`toare cu dat` fix`, la 8 noi e mbrie.
3. Credincio[ii \nal]` sfin]ilor \ngeri at=t rug`ciuni particu-
lare, \ncep=nd cu „|ngera[ul“ rostit \n cei m ai fragezi ani ai
copil`riei [i continu=nd cu rug`ciunile de di minea]` [i sear`, cu
rug`ciunile publice [i slujbele aduse \n cinstea lor. Dintre
acestea aminti m: Acatistul sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril,
Canonul de rug`ciune c`tre puterile cere[ti [i c`tre to]i sfin]ii
(pe care \l
g`si m \n
Ceaslov).
4. |n acela[i ti mp credincio[ii cer lui Dumnezeu \n
rug`ciunea co mun` s` le d`ruiasc`: „|nger de pace, credincios \
ndrept`tor, p`zitor sufletelor [i trupurilor noastre“.
5. Multe din sfintele loca[uri de \nchin`ciune sunt puse sub
ocrotire duhovniceasc` a \ngerilor, purt=nd hra m ul Sfin]ilor
Arhangheli Mihail [i Gavril.
6. Chipurile \ngerilor \ mpodobesc pere]ii bisericilor, [i chiar
pe una din u[ile \ mp`r`te[ti este pictat` scena Bunei-vestiri, \n
care \ngerul Gavril \nt= mpin` pe Sf=nta Fecioar` cu un crin \n
m=n`, ca se mn al cur`]iei [i nevinov`]iei (prin albul i maculat
al crinului).
7. M ulte case ale credincio[ilor sunt puse sub ocrotirea
duhovniceasc` a Sfin]ilor A rhangheli M ihail [i G avril, ca
un praznic fa milial.
8. M ul]i credincio[i au luat nu m ele Sfin]ilor A
rhangheli
Mihail [i Gavril, spre a-i p`zi \n via]` [i spre a-i avea pild` de
slujire lui Dumnezeu [i oa menilor.
--
Cateheze dogmatice
381
Providen]a d ivin`
1. Organizarea
pentru clas`

C=nd rosti m Si mbolul de credin]` m`rturisi m c` Dumnezeu
este C reatorul „tuturor celor v`zute [i nev`zute“. |n acela[i
ti m p spune m c` D u m nezeu este [i „atot]iitorul“,
recunosc=nd prin
aceasta c` El nu nu mai c` a adus lu mea la existen]`, dar \i
[i poart` de grij` spre a-[i \ mplini menirea ei. Aceast` purtare
de grij` a lui D um nezeu ar`tat` crea]iei Sale este cunoscut`
sub nu mele de providen]` sau pronie divin`.

V o m vedea \n cele ce ur m eaz` cu m se m anifest`
providen]a divin`, obiec]iunile \ mpotriva ei [i nete meinicia
lor.

Providen]a sau grija lui Dumnezeu fa]` de lu me are mai \nt=i
un caracter general, privind \ntreaga crea]ie. „ V`d creaturile [i
trag concluzia despre Creatorul lor, spune Sf=ntul Efre m
Sirul. V`d lumea [i cunosc providen]a. V`d cu m se \neac`
corabia dac` \i
lipse[te c=r maciul, cunosc c` lucrurile o mene[ti r` m=n de ni
mica dac` nu le \ndreapt` Dumnezeu“. Providen]a are [i un
aspect special, \n sensul c` Dumnezeu poart` grij` fiec`rei
fiin]e pe care a adus-o la existen]`. M=ntuitorul eviden]iaz`
acest fapt, referindu-se la p`s`rile cerului [i la crinii c=
mpului: „ Cùta]i la p`s`rile cerului c` nici nu sea m`n`, nici nu
secer`, nici nu adun` \n jitni]e,
[i Tat`l vostru cel ceresc le hr`ne[te... Socoti]i crinii c= mpului
cu m cresc; nu se ostenesc, nici torc. {i zic vou` c` nici Solo
mon
\n toat` m`rirea Sa nu s-a \ mbr`cat ca unul din ei. Deci, dac`
iarba c= mpului, care ast`zi este [i m=ine se arunc` \n
cuptor, Dumnezeu a[a o \ mbrac`, nu cu mult mai v=rtos pe
voi, pu]in credincio[ilor?“ ( Matei 6, 26–30). Iar pentru a ne \
nt`ri credin]a
\n purtarea de grij` a P`rintelui ceresc acordat` nou` oa menilor,
care pe l=ng` trupul muritor, purt` m \n fiin]a noastr` [i chipul
lui Dumnezeu, adic` sufletul ne muritor ( Maiei, 6, 25),
M=ntui-
Capitolul doi
382
torul ne asigur` c` [i „perii capului ne sunt nu m`ra]i, [i c` Tat`l
nostru cel din ceruri face „ca soarele sù s` r`sar` [i peste cei rì
[i peste cei buni, [i plou` peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i“
(Matei 5, 45). De aici vede m c` a[a cu m lu mea a fost adus`
la existen]` din iubirea [i bun`tatea lui Dumnezeu, tot din
iubire ea este p`strat` de Dumnezeu [i condus` de El spre a-
[i \ mplini scopul sau menirea: „ C`ci Tu iube[ti toate cele ce
sunt [i ni mic nu urgise[ti din cele ce ai f`cut, c` dac` ai fi ur=t
un lucru nu l-ai
fi pl`s muit. {i cu m ar fi rù ceva, de n-ai fi voit Tu. Sau cu m
ar dìnui dac` nu ar fi fost che mat de Tine la existen]`“ (|
n]elepciunea lui Solo mon 11, 24–26).
Providen]a divin` are un \ntreit aspect: de conservare, de
conlucrare [i de guvernare a crea]iei.
1. Conservarea este grija lui Dumnezeu ca fiin]ele [i lucrurile
s` fie p`strate \n for ma lor originar`. F`r` aceast` grij` per ma-
nent` a lui Dumnezeu, toat` crea]ia ar disp`rea \n nefiin]`: „
Toate c ` t r e T i n e a [ t e a p t ` s ` l e d a i l o r h r a n` l a b u n`
v r e m e . Deschiz=ndu- }i m=na Ta, toate se vor u mplea de
bun`t`]i, iar
\ntorc=ndu-]i fa]a Ta, se ofilesc, [i de le iei duhul mor [i se
prefac
\n ]`r=n`. C=nd Tu tri mi]i \ns` duhul Tù, toate iar`[i se
zidesc
[i \nnoiesc fa]a p` m=ntului“ (Psal mul 103, 29–
31).
Pentru a \n]elege mai bine aceasta, s` privi m pu]in
ordinea [i fru muse]ea crea]iei lui Dumnezeu. At=t lucrurile ne\
nsufle]ite, c=t [i fiin]ele vii au \n ele \nscrise de Dumnezeu \nc`
de la crea]ie legile dup` care se conduc. Dar Dumnezeu
vegheaz` ne\ntrerupt ca aceste legi s`-[i men]in`, s`-[i p`streze
existen]a [i astfel s`
fie asigurat` ordinea \n univers. Admir` m cu to]ii un r`s`rit [i
un apus de soare. D e c`ldura [i lu m ina lui beneficiaz`
toate fiin]ele vii... Dar dac` Dumnezeu nu ar veghea ca p`
m=ntul \n mi[carea lui de rota]ie s`-[i men]in` per manent
aceea[i distan]` fa]` de soare, [i nu mai foarte pu]in dac` s-ar
apropia mai mult, ar deveni incandescent, [i via]a nu ar mai fi
posibil`. {i invers, dac` nu mai cu pu]in s-ar dep`rta de soare,
ar \nghe]a.
Pe de alt` parte, fiin]ele au \nscrise legile existen]ei lor \n
instinct. R`m=ne m cu to]ii mira]i, de pild`, \n fa]a albinei
care
\[i construie[te cu at=ta mìestrie fagurele, unde depune
mierea adunat` cu s=rguin]`, precu m [i modul interesant de a se
\n mul]i. Admir` m de ase menea, [i felul \n care p`s`rile \[i
construiesc cu
at=ta migal` cuibul. Dac` nu ar exista acest instinct, nu [i-ar
putea aduna hrana [i nici asigura perpetuarea speciei... La fel,
privind o plant` care ne ofer` roadele ei \ mbel[ugate, sau o
floare care
„ne \ m bat`“ cu parfu m ul ei, pute m u[or \n]elege c` pe
l=ng`
condi]iile de lu min`, c`ldur` [i u miditate, exist` grija lui
Dum-
Cateheze dogmatice
383
nezeu de a-[i p`stra for ma lor originar` [i \n acela[i ti mp de a-
[i perfec]iona mereu specia. Aceasta \nsea mn` c` lu mea nu a
fost creat` de Dumnezeu perfect` ‚ci perfectibil`, iar o mul a fost
l`sat de Creator ca st`p=n al lu mii v`zute, cu puterea de a
interveni la des`v=r[irea, sau perfec]ionarea crea]iei prin
inteligen]a pe care Dumnezeu i-a pus-o la \nceput \n fiin]a lui [i
pe care per manent i-o dezvolt`.
|n felul acesta, prin purtarea Sa de grij`, Dumnezeu face ca
crea]ia Sa s` nu r` m=n` \ntr-o for m` static`, ci s` se \nnoiasc`
mereu, transfor m=ndu-se \ntr-o crea]ie continu`. Spune m
astfel c` prin providen]` Dumnezeu a creat \n trecut, dar
creeaz` [i \n prezent, precu m [i \n viitor.
2. Str=ns l egat` de conservare, este conlucrarea, care
\nsea mn` ajutorul pe care Dumnezeu \l acord` crea]iei pentru
atingerea scopului ei. Om ul, st`p=nul lu m ii create, devine
un
„\ m preun`-lucr`tor“ cu D um nezeu la \nnoirea [i
des`v=r[irea continu` a crea]iei.
3. Guvernarea sau c=r muirea este purtarea de grij` a lui
Dum- nezeu spre a conduce creatura spre \ m plinirea m
enirii ei. Creaturile ne\nsufle]ite sunt conduse prin legile s`dite
de Dum-
nezeu \n ele, iar o mul este condus spre trepte de existen]` tot
mai ridicate.
Vede m de aici c` cele trei trepte ale providen]ei:
conservarea, c onl ucr area [i guvernarea for m eaz` un \
nt reg unit ar, ele eviden]iind purtarea de grij` a lui Dumnezeu
pentru ca crea]ia s` poat` fi p`strat` \n for ma ei originar`, [i s`-[i
\ mplineasc` menirea sau scopul perfec]iunii sau des`v=r[irii ei.
Cei ce nu ad mit providen]a divin` se \ mpiedic` de
existen]a rùlui \n lu me. Exist` \ntr-adev`r \n lu me rùl fizic,
adic`: boli, suferin]e, cala mit`]i, cutre mure, inunda]ii; precu m
[i rùl moral, adic`: nedrept`]i [i nelegluiri de tot felul. {i vede
m nu odat` c` acestea triu mf` \n defavoarea binelui; c` oa menii
drep]i [i virtuo[i
\ndur` de multe ori necazuri [i suferin]e, iar cei neleglui]i se
\mbuib` \n bunurile acestei vie]i... {i cu toate acestea, Dumne-
zeu nu este autorul rùlui [i nu a l`sat lu m ea \n p`r`sire [i
nedreptate. Exist` dincolo de abuzuri [i minciun`, dincolo de
viclenie [i tic`lo[ie, for]a drept`]ii [i a adev`rului care de
multe ori aduce balan]a vie]ii o mene[ti \n echilibru... Noi [ti m
\ns` c` rùl a intrat \n lu me odat` cu c`derea \ngerilor de lu
min`, care au devenit generatori ai \ntunericului [i suferin]ei \n
lu me. M=n- tuitorul arat` c` „acela a fost dintru \nceput
ucig`tor de oa meni [i n-a stat \ntru adev`r“ (Ioan 8, 44).
M=ntuitorul \l nu me[te pe diavol ca „st`p=nitorul lu mii
acesteia“ (Ioan 12, 31;16, 11), adic`
Capitolul doi
384
cel ce ispite[te pe o m, f`c=ndu-l s` p`c`tuiasc`, [i odat` cu
p`catul
s`-i vin` toate relele, cul min=nd cu moartea. Dar prin venirea
M =ntuitorului, diavolul „a fost aruncat afar`“. D u m nezeu
ne p`ze[te „de cel viclean“ (Ioan 17, 15) pe cei ce ne \ncrede m
\n El. Domnul \nsu[i ne-a \nv`]at c` \n rug`ciunea c`tre Tat`l
nostru, s` cere m a nu fi du[i \n ispit`, ci s` fi m izb`vi]i de
cel rù.
Dar de multe ori rùl ne vine [i ca pedeaps` pentru p`catele
s`v=r[ite de noi. P`rintele nostru ceresc ne ceart`, fiindc` vrea
ca noi v`z=ndu-ne gre[e ala s` ne \ndrept` m via]a. „Fiul meu,
nu nesocoti cearta Domnului, nici nu te descuraja c=nd esti
mustrat de El; c`ci pe cine iube[te Domnul \l ceart`, [i bic
iuie[te pe tot fiul pe care-l pri me[te. Dac` suferi]i certarea,
Dumnezeu se poart` cu voi ca fa]` de fii; c`ci care este fiul, pe
care nu-l ceart` tat`l?... Orice certare pare \ntr-adev`r pentru ti
mpul de fa]` a fi nu spre bucurie, ci spre m=hnire, dar pe ur m`
aduce celor \ncerca]i cu ea
roada pa[nic` a drept`]ii“ ( Evrei 12, 5–11).
Pe de alt` parte, se \nt= mpl` ca noi s` nu \n]elege m
lucrarea lui Dumnezeu asupra vie]ii noastre [i ne tulbur` m
dac` nu ni se
\mpline[te o dorin]` oarecare. Cere m \ns` de multe ori, [i nu
[ti m ce cere m, dup` cu m ne spune M =ntuitorul. Dumnezeu
[tie
\ns` sf=r[itul tuturor lucrurilor [i ac]iunilor vie]ii noastre, \nc=t
e bine s` l`s` m a se \ mplini voia Lui, [tiind c` „toate se
lucreaz`
spre binele celor ce- L iubesc pe Dumnezeu“ ( Romani 8,
29).
Este adev`rat ca diavolul ne poate ispiti, aduc=ndu-ne
suferin]` [i necazuri. Ne poate ispiti ca pe dreptul Iov,
chiar dac`
sunte m drep]i [i virtuo[i. Dar nu mai c=t \i este \ng`duit de
Dum- nezeu... St`p=nul acestei lu mi, creatorul [i proniatorul ei
este [i
r`m=ne Dumnezeu, P`rintele nostru care ne-a adus m=ntuirea [i
izb`virea prin Fiul Sù, asigur=ndu-ne c` prin El vo m fi \n
final
„mai mult dec=t biruitori“. „|n toate p`ti mind necaz, dar
nefiind strivi]i, lipsi]i fiind, dar nu dezn`d`jduind... Purt=nd
totdeauna
\n trup o mor=rea Domnului Iisus, pentru ca [i via]a lui Iisus s`
se arate \n trupul nostru“ (11 Corinteni 4, 8–10). Dar p=n` la
sf=r[itul veacurilor, c=nd „ Dumnezeu va fi totul \n toate“ (I
Corin- teni 15, 28), „diavolul u mbl` r`cnind ca un leu, cùt=nd
pe cine
s` \nghit`“ (I Petru 5, 8). Cei d`rui]i lui Dumnezeu „iau peste
toate pav`za credin]ei, spre a putea stinge s`ge]ile vicleanului
cele aprinse“ ( E feseni 6, 16), r` m =n=nd per m anent uni]i
cu
Hristos, c`ruia i s-a „dat toat` puterea \n cer [i pe p` m=nt“ (
Matei
28, 18; Filipeni 2, 9–11), \nving=nd prin Jertfa [i |nvierea Sa
puterea diavolului [i a mor]ii.
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul care reprezint`
pe Dumnezeu \ mbr`]i[=nd globul p`
m=ntesc.
Cateheze dogmatice
385
Ce este providen]a sau pronia divin`? ( Este purtarea de grij` a
lui Dumnezeu, ca lu mea pe care El a adus-o la existen]` s`-[i
\mplineasc` menirea pentru care a fost creat`). Ce caracter are
providen]a divin`? ( A re un caracter general, privind \ntreaga
crea]ie, precu m [i un caracter special, privind fiecare lucru [i
fiin]` ). Care sunt aspectele providen]ei divine? ( De
conservare, prin care lucrurile [i fiin]ele sunt p`strate \n for ma
lor originar`; de conlucrare, prin care Dumnezeu acord`
creaturii ajutorul pen-
tru atingerea scopului pentru care a fost creat`; [i de
guvernare,
prin care Dumnezeu conduce creaturile spre \ mplinirea menirii
lor). Existen]a rùlui \n lu me poate s` pun` la \ndoial` purtarea
de grij` a lui Dumnezeu ar`tat` crea]iei [i o mului? ( Nu o
poate pune, fiindc` Dumnezeu nu este autorul rùlui, iar mai
presus de for]ele rùlui [i ale \ntunericului este puterea lui
Dumnezeu, care se \ndreapt` totdeauna cu iubire spre crea]ia
Sa, [i care pentru
salvarea o mului din p`cat [i din moarte a tri mis pe Fiul Sù
ca Jertf` de isp`[ire, \nc=t prin Hristos, biruitorul iadului [i al
mor]ii, credincio[ii r` m=n \n n`dejdea de neclintit a biruin]ei
finale a binelui, c=nd „ Dumnezeu va fi totul \n toate“).
8. Aplicarea
Se va c=nta i mnul bisericesc: „ Cu noi este Dumnezeu, \
n]elege]i nea muri [i v` pleca]i, c`ci cu noi este Dumnezeu...“.
-
Se va repeta [i \nv`]a aceast` c=ntare
bisericeasc`.
P`catul str` mo[esc
Creat dup` chipul lui Dumnezeu, o mul avea o de mnitate cu
totul deosebit`. Era coroana crea]iei [i st`p=nul lu mii v`zute.
Avea \n acela[i ti mp [i o menire excep]ional`, [i anu me de a fi
„\ mpreun`
Capitolul doi
386
lucr`tor cu Dumnezeu“ la des`v=r[irea crea]iei [i a lu mii. |n via]a
[i \n des tinul o mului a ap`rut \ns` o r`sturnare, un declin, care
destr` m=ndu-i arhitectonica vie]ii, a avut ur m`ri
dezastruoase asupra ascensiunii i mpri mat` la crea]ie.

Acesta este p`catul str` mo[esc, la care ne vo m referi \n cele ce
urmeaz`.
III. Tratarea
Cartea Sf=nt` ne relateaz` despre c`derea o mului \n p`cat, ur
m`- toarele: „... A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Ada m
porunc` [i a zis: „ D in to]i po m ii din rai po]i s` m `n=nci,
dar din po m ul cuno[tin]ei binelui [i rùlui s` nu m`n=nci,
c`ci, \n ziua \n care vei m=nca din el, vei muri negre[it!“...
{arpele era \ns` cel mai [iret din toate fiarele de pe p` m=nt,
pe care le f`cuse Domnul Dumnezeu. {i a zis [arpele c`tre fe
meie: „ Dumnezeu, a zis El oare, s` nu m=nca]i roadele din
orice po m din rai?“ Iar fe meia a zis c`tre [arpe: „ Roade din po
mii raiului pute m s` m=nc` m; nu mai din rodul po m ului celui
din m ijlocul raiului ne-a zis: s` nu m=nca]i din el, nici s` v`
atinge]i de el, ca s` nu muri]i!“ Atunci [arpele a zis c`tre fe
meie: „ Nu, nu ve]i muri! Dar Dumnezeu [tie c` \n ziua \n care
ve]i m=nca din el vi se vor deschide ochii [i ve]i fi ca
Dumnezeu, cunosc=nd binele [i rùl“. De aceea fe meia,
socotind c` rodul po mului este bun de m=ncat [i pl`cut ochilor
la vedere [i vrednic de dorit, pentru c` d` [tiin]`, a luat din el [i
a m=ncat [i a dat b`rbatului sù [i a m=ncat [i el“ (Facerea 2,
16
– 3, 16).
De aici vede m c` p`catul \nsea mn` neascultare fa]` de
Dum- nezeu. La aceast` neascultare pri mul o m a ajuns prin
ispitirea diavolului. Mai bine zis a fost \n[elat de „\
nfrico[atul [i prea
iscusitul duh al ni m icniciei [i nefiin]ei“, cu m \i spune F. M
. Dostoievski. Omul avea \n el tendin]a de a fi ase menea lui
Dum- nezeu. C=nd vicleanul duh i-a oferit solu]ia de a gusta din
fructul po mului cuno[tin]ei binelui [i rùlui, o mului pentru o
clip` i s-a
\ntunecat m intea [i a uitat de porunca lui D u m nezeu.
Ispita diavolului a fost mai orbitoare dec=t luciditatea min]ii o
mului. A fost pentru pri mul o m „clipa fatal`“ a ruperii prin
neascultare a co muniunii cu Dumnezeu. {i astfel natura o
mului \[i pierde divinul din ea. C hipul lui D u m nezeu \n o
m este ra]iunea [i libertatea. Prin libertate o mul \[i afir m` de
mnitatea, ase menea
Cateheze dogmatice
387
Creatorului sù. Fiind liber o mul putea alege. Dar el a abuzat
de libertatea lui [i a c`zut prad` ispitirii vicleanului [i
preaiscusitului
duh, gelos [i invidios pe fericirea [i co muniunea o mului cu
Dum- nezeu.

Din cele p=n` aici tratate re]ine m ur
m`toarele:
1. P`catul reprezint` o gre[eal` fa]` de porunca lui Dumne-
zeu. |n esen]` el const` \n neascultarea fa]` de voia lui Dumne-
zeu, deter minat` de m=ndria de a fi ase menea Creatorului.
El aduce neor=nduiala [i dezar monia, tulbur=nd raportul o
mului cu Dumnezeu, cu se menii [i cu \ntreaga crea]ie.
2. P`catul nu apar]ine firii de la crea]ie. El este o boal` a
firii, care \i aduce moartea.
3. P`catul a ap`rut prin ispitirea diavolului [i a fost posibil
de pri mit din partea o mului, fiindc` avea libertatea de
alegere
\ntre bine [i rù.
4. P`catul se for meaz` din ispit`, \n patru faze: momeala,
care prezint` pl`cerea p`catului; delectarea sufleteasc` cu pl`cerea
p`catului; consi m]`m=ntul la p`cat [i s`v=r[irea lui ca fapt`. Prin
repetare p`catul devine pati m`, care \nrobe[te fiin]a o
mului.
5. P`catul a intrat \n fiin]a o mului, dar nu a distrus-o co
mplet, ci a alterat chipui lui Dumnezeu \n o m. De aceea, de[i
sl`bit` [i
\nclinat` spre p`cat, firea o mului dore[te \n ad=ncul ei eliberarea
din p`cat. Neput=ndu-se elibera \ns` singur` din p`cat, Dumne-
zeu \i ofer` din iubire, harul izb`vitor, c=[tigat prin Jertfa
m=ntuitoare a Fiului Sù: „Fiind noi mor]i prin p`cate, ne-a
f`cut vii \ mpreun` cu Hristos — prin har sunte]i m=ntui]i“ (
Efeseni
2, 5).
V. Asocierea
V `z=nd c` p`catul nu corespunde firii, fiind o boal` a ei,
credinciosul trebuie s`-[i concentreze toate for]ele duhovnice[ti
spre s`v=r[irea virtu]ii. |ntruc=t virtutea apar]ine firii, p`catul
ca boal` a ei dispare odat` cu \ns`n`to[irea firii \n bine, \n
virtute,
a[a cu m dispare \ntunericul la apari]ia lu minii. |n concret,
aceasta
\nsea mn`, de pild`, c` dac` cultiv` m virtutea bl=nde]ei, alung`
m p`catul m =niei. C u m p`tarea alung` l`co m ia, desfr=ul,
be]ia. Milostenia alung` avari]ia, iar s merenia alung`
m=ndria. Dac` vo m fi cura]i cu ini ma ne vo m elibera de orice
invidie [i rùtate. Cultiv=nd deci virtutea, este ca [i cu m
p`r`sind un dru m gre[it,
Capitolul doi
388
ai apuca pe dru mul cel bun, adev`rat [i drept, care te duce la
scopul util vie]ii.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus vede m c` p`catul este c`lcarea cu voie
liber` a poruncii lui Dumnezeu, cre=nd o rupere a co muniunii
cu El, o tulburare \n fiin]a o m ului [i \n rela]iile lui cu se m
enii [i cu
\ntreaga crea]ie, dar din care pute m fi salva]i prin \ m
preun`
lucrarea firii cu harul divin, care ne conduce pe dru mul
virtu]ii.
VII. Aplicarea
l. Pentru ca p`catul s` nu devin` fapt`, trebuie s` nu-l l`s` m s`
\ncol]easc` \n ini m`. S` nu accept` m s` se s`l`[luiasc` \n suflet
pl`cerea lui ade menitoare [i \n[el`toare, ci s` fi m \ntr-o
continu` priveghere asupra g=ndurilor [i a ispitelor care \l deter
min`.
2. Este reco mandat` apoi analiza siste matic` [i regulat`
a con[tiin]ei, cu sesizarea progresului sau regresului
duhovnicesc,
a modului \n care a m reu[it s` \nvinge m p`catul [i s`-l \nlocui
m cu virtutea.
-
3. M`rturisirea p`catelor \n scaunul spovedaniei ne aduce
harul iert`rii [i al eliber`rii din p`cat, orient=ndu-ne fiin]a pe
dru m ul ur m `rii vie]ii duhovnice[ti a M =ntuitorului, lipsit`
de orice p`cat.
Dumnezeu Fiul
Simbolul de credin]` sau Crezul, for mulat la dou` din cele
[apte sinoade ecu menice, ne prezint` \n pri mul articol \nv`]`tura
despre Dumnezeu Tat`l, f`c`torul tuturor celor v`zute [i
nev`zute, al cerului [i al p` m=ntului.

|ncep=nd cu articolul II [i p=n` la articolul VII vo m
cunoa[te
\nv`]`tura despre Dumnezeu Fiul.
Cateheze dogmatice
389
III. Tratarea
Articolul II ne spune: „{i \ntr- Unul Domn Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Unul n`scut, care din Tat`l s-a n`scut mai \
nainte de to]i vecii. Lumin` din lu min`, Dumnezeu adev`rat
din Dumne- zeu adev`rat, n`scut iar nu f`cut, Cel de o fiin]` cu
Tat`l, prin care toate s-au f`cut“.
Cunoa[te m din acest articol c` Dumnezeu Fiul este n`scut
din T at`l \nainte de to]i vecii. T extul ne spune „n`scut“
nu
„f`cut“, toc mai pentru a deosebi na[terea de facere. Spre
deosebire
de noi oa m enii care sunte m f`pturi f`cute, El este D um
nezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat n`scut, nu f`cut. Vorbind
despre na[terea Fiului din T at`l, trebuie s` preciz` m c`
datorit` deosebirii fa]` de facerea f`pturii, noi nu o pute m \
n]elege cu mintea. Sfin]ii P`rin]i spun c` na[terea Fiu lui nu
trebuie \n]eleas` ca [i cu m Tat`l ar fi adus pe Fiul din
neexisten]` la existen]`, nici c` ar fi \nfiat pe vreunul care nu
ar fi existat. „ Dumnezeu n-a fost mai \nainte f `r` Fiul [i mai
pe ur m` a devenit Tat`, ci totdeauna are pe Fiul“, spune
Sf=ntul C hiril al Ierusali m ului. Na[terea Fiului nu aduce ca
la f`pturi o schi mbare. At=t de mare este aceast` tain`, \nc=t
nici Duhul nu o descopere \n Scripturi, nu o cunosc cerurile [i
nici chiar firea \ngereasc`, spune un dasc`l
al Bisericii.
Pentru a avea totu[i o i magine a acestei na[teri s-a folosit
analogia min]ii care na[te g=ndul. C=nd a ap`rut mintea, a
ap`rut [i g=ndul. A se m `narea este \ns` nedeplin`, na[terea
Fiului
r` m =n=nd \n aureola tainei ce nu poate fi \n]eleas`. N
a[terea neaduc=nd nici o schi m bare, Tat`l [i Fiul sunt egali.
Aceast` egalitate este redat` \n Si m bolul de credin]` prin i
m aginea luminii: „ Lumin` din lu min`, Dumnezeu adev`rat
din Dumne- zeu adev`rat“. A[a cu m Tat`l este lu min` (I Ioan
1, 5), tot astfel [i Fiul este lu min` (Ioan 8, 12). La fel, neschi
mbabilitatea lui Dumnezeu [i egalitatea Tat`lui cu Fiul se
eviden]iaz` [i prin aceea c` Fiul este de o fiin]` cu Tat`l. La oa
meni pentru a exista dou`
fiin]e, se repet` fiin]a. La Dumnezeu fiin]a nu se repet`. Tat`l [i
Fiul sunt dou` Persoane care au fiin]a \n co mun. „ Eu [i Tat`l
una sunte m“, ne m`rturise[te Fiul (Ioan 10, 30). Av=nd aceea[i
fiin]`, Fiul are [i aceea[i du mnezeire.
Articolul III: „ Care pentru noi [i pentru a noastr` m=ntuire
s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din Fecio
a- ra Maria [i s-a f`cut o m“. Prin \ntrupare, Fiul lui Dumnezeu
se nu me[te [i Fiul Omului, pentru c` ia firea o meneasc` a[a
cu m este ea, cu trup [i suflet, ca al oric`ruia dintre noi, cu
toate
Capitolul doi
390
sl`biciunile, afar` de p`cat. D ac` nu ar fi luat astfel firea
omeneasc`, nu ar fi putut s` ne m=ntuiasc`, fiindc` El nu a
murit pentru p`catele Sale, ci pentru p`catele noastre.
Cobor=rea Fiului din cer se face prin z` m islirea din Sf=nta
Fecioar` M aria, cu participarea Sf=ntului Duh, spre a face
posibil` \ntruparea Fiului
lui D um nezeu. U n P`rinte al B isericii arat` c` „z` m islirea
[i na[terea au fost cu totul curate [i neatinse de s` m=n ]` [i
de stric`ciune, [i de aceea Maica Celui n`scut din ea este
Fecioar` [i dup` na[tere, r` m=n=nd prin na[tere [i mai nep`ti
mitoare, ceea ce este cu totul strìn firii [i m ai presus de
ra]iune“ ( M axi m M `rturisitorul).
Prezen]a celor dou` firi \n Persoana Fiului Omului poate fi
re m arcat` \n activitatea Sa p` m =nteasc`. A stfel, prin
firea omeneasc` atinge ochii orbului, iar prin firea du
mnezeiasc` \i acord` vindecarea. Prin firea o meneasc`
ostene[te, fl` m=nze[te, nu are unde s`-[i plece capul, iar
prin firea du m nezeiasc` s`v=r[e[te \n mul]irea p=inilor. Prin
firea o meneasc` si mte tea ma [i durerile mor]ii, iar prin firea
du mnezeiasc` \nviaz` din mor]i. D eci prin firea o m eneasc`
este ase m enea nou`, iar prin cea du mnezeiasc` este „una cu
Tat`l“ (Ioan 10, 30).
Articolul I V: „{i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu
Pilat, a p`ti mit [i s-a \ngropat“. M=ntuirea noastr` \ncepe odat`
cu \ntruparea, se continu` cu activitatea [i se des`v=r[e[te prin
Jertfa [i |nvierea Fiului Omului. De[i nu a avut p`cat [i nu I s-a
putut dovedi vinov`]ia, este totu[i conda m nat la m oarte
prin sentin]a rostit` de procuratorul ro man Pon]iu Pilat.
Moartea prin r`stignire e cea mai dureroas` [i mai crud`,
rezervat` sclavilor [i celor m ai rù f`c`tori dintre oa m eni.
Pati m ile [i \ngroparea dovedesc c` moartea Fiului Omului a
fost real`. Sfin]ii P`rin]i arat` c` firea du mnezeiasc` nu s-a
desp`r]it nici de trup, nici de
suflet, chiar dac` prin moarte trupul s-a desp`r]it de suflet. „|n
morm=nt cu trupul, \n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, \n rai
cu t=lharul [i pe scaun \ m preun` cu T at`l [i cu D uhul ai
fost, Hristoase, toate u mpl=ndu-le, Cela ce e[ti necuprins“.
Articolul V: „{i a \nviat a treia zi, dup` Scripturi“. Dac`
„r`splata p`catului este moartea“ ( Romani 6, 23), iar Fiul
Omului pri mind moartea ca unul care nu avea p`cat, El nu
putea r` m = n e sub os=nda mor]ii. Prin \nvierea Sa din mor]i,
arat` Apostolul,
„ H ristos s-a f`cut \ncep`tur` celor ador m i]i. C `ci
deoarece moartea a venit prin o m, prin o m [i \nvierea mor]ilor.
C`ci precu m to]i mor \n Ada m, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n
Hristos“ (I Corin- teni 15, 20-22).
Cateheze dogmatice
391
A rticolul V I: „{i s-a suit la ceruri [i [ade de-a D
reapta Tat`lui“. A[a cu m am v`zut c` s-a cobor=t din cer pentru a
\ mplini opera de m=ntuire, dup` ce a \ mplinit lucrarea Sa, Fiul
s-a ridicat din nou la cer, av=nd slava de la \nceput.
Articolul VII: „{i iar`[i va s` vie cu m`rire s` judece viii [i
mor]ii a c`ruia \ mp`r`]ie nu va avea sf=r[it“. Opera de
m=ntuire s-a \ncheiat. A[a cu m Fiul a s`v=r[it m=ntuirea lu
mii, tot El va face [i judecata ei, dup` cu m El \nsu[i ne-a ar`tat
acest fapt: „ C` Tat`l nu judec` pe ni meni, ci toat` judecata a
dat-o Fiului“ (Ioan
5, 22). Aceast` judecat` va fi universal`, adic` to]i oa menii vor
fi judeca]i, de la crearea lu mii [i p=n` la sf=r[itul veacurilor,
fiecare pri mind binecuv=ntarea sau os=nda ve[nic` dup`
faptele
sale ( Matei 25, 31– 46). El va face judecat` \n calitate de Fiul
Om ului aflat \n m `rirea ve[nic` a D u m nezeirii Sale. D
up` jjudecat` va \nte meia o \ mp`r`]ie du mnezeiasc` ve[nic`.
Nimeni
\ns` nu [tie c=nd va avea loc aceast` judecat` ( Matei 24, 36).
De aceea, nu-i este \ng`duit ni m`nui s` fac` calcule [i preciz`ri
cu privire la cea de a doua venire a Domnului.

Din cele [ase articole ale Si mbolului de credin]` re]ine m c`
Fiul este n`scut [i nu f`cut. El este n`scut din Tat`l \nainte de a
exista timpul. Al`turi de Tat`l, Fiul este creatorul [i proniatorul
tuturor celor v`zute [i nev`zute. Na[terea Fiului din Tat`l nu
poate fi
\n]eleas` [i nici explicat` prin analogie cu na[terea, sau facerea
f`pturilor o mene[ti. La oa meni fiin]a se repet` [i nu este egal`.
Prin na[terea Fiului fiin]a nu se repet` ci r` m=ne egal`, neschi
m- babil`. Este o singur` Fiin]` \n dou` Persoane.
Activitatea m=ntuitoare a Fiului \ncepe odat` cu \ntruparea
Sa, c=nd Fiul lui Dumnezeu devine [i Fiul Omului, lu=nd firea
omeneasc` cu toate sl`biciunile ei, afar` de p`cat. M=ntuirea ne-
a fost adus` prin \ntruparea, activitatea, jertfa [i \nvierea
Domnului.
Firea du mnezeiasc` s-a aflat \n firea o meneasc` a
sufletului [i a trupului Domnului [i atunci c=nd acestea erau
desp`r]ite prin moartea Sa. Murind ca unul care nu a avut p`cat,
Fiul Omului a
\nviat, fiindc` m oartea nu a putut pune st `p =nire asupra Sa.
Biruind puterea mor]ii [i a diavolului, deschide o mului c`zut \
n p`cat, dru m ul spre \nviere, spre ne m urire. Prin \nviere,
Fiul Omului \[i arat` Dumnezeirea Sa [i se ridic` din nou la
slava cereasc` din care a cobor=t, dar r` m=ne \n acela[i ti mp, \
n chip nev`zut, Cap Bisericii, „pe care a c=[tigat-o cu scu mp
s=ngele Sù“ spre a o sfin]i prin harul Sf=ntului Duh.
Capitolul doi
392
La sf=r[itul veacurilor Dumnezeu Fiul va veni s` judece lu mea
[i va \nte meia o \ mp`r`]ie du mnezeiasc`
ve[nic`.
V. Asocierea
Privind Persoana Fiului \n unitatea Trei mii celei
nedesp`r]ite, m`rturisi m prin Si mbolul de credin]` c` Tat`l
este nen`scut [i f`r` cauz`; Fiul este n`scut din veci din Tat`l,
de o fiin]` cu Tat`l; iar Duhul Sf=nt purcede de la Tat`l. Cu
privire la activitatea distinct` \n lu me a Persoanelor Trei mii,
Tat`l este creatorul [i proniatorul; Fiul este m=ntuitorul [i
judec`torul; iar Duhul Sf=nt des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i
Fiului, El fiind sfin]itorul care face vie lucrarea harului
necreat al Sfintei Trei mi \n Biseric` [i
\n via]a credincio[ ilor. Aceasta este \ns` nu mai o distinc]ie
for- mal`, fiindc` voin]a [i lucrarea celor trei Persoane fiind
unitar`,
„toate le lucreaz` Tat`l \n Fiul, prin Duhul
Sf=nt“.
VI. Generalizarea
Privind \n mod special Persoana Fiului lui Dumnezeu, m`rturi-
sim credin]a c` El este n`scut din Tat`l \nainte de to]i vecii, [i
de o fiin]` cu Tat`l. S-a \ntrupat pentru m=ntuirea noastr`, iar
dup` pati m`, moarte [i \nviere s-a \n` l]at \n slava cereasc` [i va
veni din nou ca s` judece viii [i mor]ii, \nte meind o \
mp`r`]ie du mnezeiasc` ve[nic`.
VII. Aplicarea
Din cele p=n` aici tratate re]ine m pentru via]a noastr` duhov-
niceasc` mai multe \nv` ]`minte practice:
1. M `rturisind credin]a \n Fiul lui D um nezeu, cre[tinii \
l cinstesc pe Iisus Hristos ca pe Dumnezeu adev`rat, \l adora
prin
iubire [i \i d`ruiesc via]a duhovniceasc` spre m=ntuire: „Pe noi
\n[ine [i unii pe al]ii [i toat` via]a noastr` lui Hristos
Dumnezeu s` o d` m “.
2. Dumnezeu Fiul lucreaz` m=ntuirea credincio[ilor prin harul
necreat al Sfintei Treimi \n Sfintele Taine. Iar \n Taina
Euharistiei credincio[ii se \ mp`rt`[esc cu \nsu[i Trupul [i
S=ngele Sù spre
iertarea p`catelor [i spre rena[terea duhovniceasc` pentru
dob=ndirea m=ntuirii.
3. Credincio[ii \l cinstesc pe Fiul [i prin s`rb`torirea eveni-
m entelor din via]a L ui p` m =nteasc`, prin care ne-a
adus m=ntuirea. Acestea se nu mesc praznice \ mp`r`te[ti,
fiindc` \n cadrul lor cinsti m pe Fiu l ca Persoan` a Sfintei
Treimi. La acestea
Cateheze dogmatice
393
adùg `m [i cinstirea du minicii, ca o continu` aducere a minte
a
\nvierii Domnului.
-
4. Tot \n mod v`zut credincio[ii cinstesc pe Fiul \
mpodobind loca[urile de cult [i casele lor cu icoana
reprezent=nd chipul Sù
cel dup` trup, c`reia i se \nchin` cu evlavie. La fel cinstesc sfin-
]enia f`r` egal a vie]ii Lui p` m=nte[ti, \nchin=ndu-I un Acatist.
Patimile [i moartea Domnului
Ce ne spune articolul I V din Si mbolul de credin]`? ( C` Fiul
lui Dumnezeu \ntrupat „s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui
Pon]iu Pilat, [i a p`ti mit [i s-a \ngropat“).

Vom vedea \n cele ce ur meaz` \n]elesul ad=nc al pati mii [i
mor]ii
M =ntuitorului.
III. Tratarea
Referindu-ne la Pati mile Domnului, adic` la suferin]a Sa pe
cruce, ne pune m \ntrebarea: Iisus Hristos fiind o m adev`rat [i
Dumne- zeu adev`rat, cu m trebuie \n]eleas` suferin]a Lui?
Putea cu mva Dumnezeu s` fie supus suferin]ei?
Dumnezeu este altceva dec=t o mul. La Dumnezeu nu exist`
afecte (durere, tea m `, bucurie, oboseal`, foa m e, sete) [i
nici suferin]`. Dac` ar exista acestea, ar mai \nceta s` fie
Dumnezeu. Iisus Hristos a avut afecte [i suferin]` nu mai
fiindc` a avut firea o m eneasc` ce poart` \n sine r`nile
p`catelor. Suferin]a este
consecin]a p`catului. H ristos a luat firea o m enesc` cu
toate suferin]ele ei, afar` de p`cat toc mai pentru a izb`vi, a
salva, a m =ntui firea o m enesc` din p`cat. E l a luat firea
noastr` cu sl`biciunile ei, adic` cu trebuin]a de a m=nca, de a
bea, de a se odihni, cu tea ma [i bucuria sufletului, inclusiv cu
putin]a de a
suferi durerea [i chiar de a muri. Dar din firea o meneasc` a
M=n- tuitorului lipsea ispita spre pl`cerea ce duce la p`cat. El
nu putea p`c`tui, fiindc` p`catul este strìn de Dumnezeu. Ori
El a fost [i Dumnezeu adev`rat. Numai fiindc` El nu putea
avea p`cat per-
Capitolul doi
394
sonal, a putut aduce jertfa de isp`[ire c`tre Dumnezeu Tat`l
pentru p`catele tuturor oa menilor, [i prin S=ngele crucii Lui,
to]i s` poat` pri mi m=ntuirea, p=n` la sf=r[itul veacurilor.
Pentru acest motiv, Hristos nu a avut \n firea lui pl`cerea ce
duce la p`cat. A luat nu m ai durerea ce provine de pe ur m
ele p`catului. S-a
\mpov`rat cu suferin]a noastr` ce ne vine din p`cat. Prin ur
mare, at=t p`ti mirea c=t [i moartea se refer` nu mai la firea o
meneasc` a lui Hristos. R`bd=nd, \ns` durerea mor]ii, ca Unul
ce nu avea p`cat, E l nu putea r` m =ne sub povara m or]ii.
{tiut fiind c`
„r`splata p`catului este moartea“ ( Romani 6, 23), El nu putea
fi supus mor]ii, fiindc` nu a avut p`cat. De aceea, tot prin
dreptatea lui Dumnezeu, El a c`lcat cu moartea pe moarte.
Jertfa Lui c`tre Dumnezeu Tat`l aduce pre]ul de r`scu mp`rare
pentru p`catele noastre [i astfel \ m pline[te dreptatea lui D u
m nezeu. D ar tot potrivit drept`]ii lui Dumnezeu, firea Sa o
meneasc` p`ti mitoare nu a fost l`sat` victi m` mor]ii, fiindc`
El nu a avut p`cat, iar moartea a intrat \n lu me nu mai \n ur ma
p`catului.
Cum se cuvine s` \n]elege m acu m \ngroparea Domnului?
Faptul c` Si mbolul de credin]` ne spune c` Trupul
Domnului a fost \ngropat, vrea s` precizeze c` moartea Lui a
fost real` [i
deplin`, c` a \ m pli nit drept atea l ui D u m nezeu nu nu m ai
f`c=ndu -se p`cat pentru noi, ci prin moartea Sa ne-a asigurat c`
a pl`tit pre]ul de r`scu mp`rare pentru to]i p`c`to[ii lu mii,
dinaintea Sa [i dup` El, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Apostolul
precizeaz`
\n acest sens c` „\nc` p`c`to[i fiind noi, Hristos a murit pentru
noi“( Romani 5, 8). „ El care n-a cunoscut p`cat, s-a f`cut
pentru noi p`cat, pentru ca noi s` ne face m \ndrept`]i]i ai lui
Dumnezeu
\ntru El“(II Corinteni 5, 21).
Dat fiind faptul c` firea o meneasc` este for mat` din suflet
[i din trup, ne pune m acu m \ntrebarea: unde se afla
sufletul Domnului \n ti mpul c=t trupul Lui a stat \n morm=nt?
Este [tiut faptul c` sufletul este ne muritor. Hristos putea muri
nu mai cu trupul. De aceea \ntrebarea „unde se afla sufletul
Domnului?“ se pune \n mod firesc.
Sf=nta Scriptur` ne arat` foarte clar c` sufletul Lui s-a
cobor=t la iad: „ C`ci [i Hristos a suferit odat` moartea pentru
p`catele noastre, El, Cel drept, pentru cei nedrep]i, ca s` ne
aduc` pe noi
la Dumnezeu, o mor=t fiind cu trupul, dar viu f`cut cu duhul,
cu care s-a pogor=t [i a propov`duit duhurilor ]inute \n \
nchisoare, care fuseser` neascult`toare alt`dat`, c=nd \
ndelunga r`bdare a
lui Dumnezeu a[tepta, \n zilele lui Noe, [i se preg`tea corabia \
n care pu]ine suflete, adic` opt, s-au m=ntuit prin ap`“(I Petru
3,
18–20).
Cateheze dogmatice
395
Sf=ntul Ioan D a m aschin spune \n acest sens c` „sufletul
\ndu mnezeit se coboar` \n iad, ca, precu m a r`s`rit celor de pe
p` m=nt soarele drept`]ii, tot astfel s` lu mineze [i celor ce stau
sub p`cat, \n \ntunericul [i u mbra mor]ii; c` precu m a
predicat celor de pe p` m=nt... devenind celor credincio[i cauz`
m=ntuirii ve[nice, iar celor neascult`tori mustrare pentru
necredin]`, tot astfel [i celor din iad“.
Neav=nd p`cat, Hristos nu s-a dus cu sufletul \n iad ca s`
sufere. N u m ai p`c`to[ii sufer` \n iad, datorit` f`r`delegilor
s`v=r[ite \n aceast` via]`. Hristos nu s-a dus \n iad nici ca s` le
propov`duiasc` celor de acolo \nvierea Sa. El s-a dus acolo ca
\ m p`rat biruitor [i eliberator al tuturor celor ce m uriser`
cu credin]a [i n`dejdea venirii Sale. Cobor=nd \n iad, to]i au
avut posibilitatea s` vad` biruin]a Sa asupra p`catului [i a
mor]ii, fiind Eliberatorul tuturor lega]i de acestea.
Dat fiind faptul c` \n Hristos firea o meneasc` era unit` cu
firea divin`, ne \ntreb` m: ce s-a \nt= mplat cu firea du
mnezeiasc`
\n ti mpul
mor]ii?
Dac` firea du mnezeiasc` nep`ti mitoare s-ar fi desp`r]it de
firea o meneasc`, \nsea mn` c` \n iad s-a dus nu mai sufletul
unui
om, iar \n morm=nt nu mai trupul unui o m. Iar \n acest caz trupul
ar fi intrat \n stric`ciune. Pentru acest m otiv, trupul aflat \n
morm=nt nu a \ncetat s` fie unit cu du mnezeirea, iar sufletul
care merge \n iad, este — dup` cu m spune Ioan Damaschin —
„suflet
\ndu m nezeit“. A cela[i P`rinte al B isericii ne explic`
foarte judicios marea tain` a mor]ii Domnului, spun=nd: „ Chiar
dac` a murit ca o m, [i chiar dac` sf=ntul Lui suflet s-a desp`r]it
de trupul Lui preacurat, totu[i du mnezeirea nu s-a desp`r]it de
cele dou`, adic` de suflet [i de trup, [i astfel nici unicul
ipostas nu s-a
desp`r]it \n dou` ipostasuri. Astfel unicul ipostas al Logosului
– Hristos a fost [i ipostasul Logosului - Hristos [i al sufletului
[i al trupului. N iciodat`, nici sufletul, nici trupul n-au avut
un
ipostas propriu, altul dec=t ipostasul Logosului –
Hristos“.
Prin ur mare, prin \ntrupare firea o meneasc` s-a unit cu
cea du mnezeiasc` \ntr-o unitate indisolubil`, for m=nd a[a cu
m au stabilit Sfin]ii P`rin]i „o singur` fire a L ogosului \
ntrupat“. Aceast` fire o meneasc` [i du mnezeiasc` pe care a
avut-o Fiul lui Dumnezeu \ntrupat nu s-a desp`r]it niciodat`.
Nici la pati mi, nici la moartea trupului. Nu a suferit
Dumnezeu, nici firea du mnezeiasc`, dar Dumnezeirea
nedesp`r]indu-se de trupul ce suferea
\n ti mpul jertfei, sau care a murit [i a fost \ngropat,
reprezint`
garan]ia c` trupul Lui nu putea fi dat mor]ii ca stric`ciune ci ca
\nviere, fiindc` firea du mnezeiasc` nu putea s` moar`. Astfel,
Capitolul doi
396
moartea lui Iisus prin firea Lui du mnezeiasc` devine un
laborator al \nvierii sale [i al \ndu mnezeirii firii o mene[ti,
deopotriv` a trupului [i a sufletului.

Se poate vorbi de pati mile Domnului, [tiut fiind c` Iisus
Hristos a fost \n acela[i ti mp Dumnezeu [i o m, iar Dumnezeu
nu poate suferi? ( Numai trupul lui Hristos putea fi p`ti mitor,
putea suferi foa mea, setea, durerea. Dar neav=nd p`cat, El nu
putea suferi moartea). Dar sufletul? (Sufletul o mului fiind ne
muritor, dup` desp`r]irea de trup, se \ndrepta fie \n rai, fie \n
iad). C=nd trupul Domnului era \ngropat \n morm=nt, unde se
afla sufletul Lui? (|n iad, ca biruitor al vie]ii asupra p`catului
[i a mor]ii). De ce trupul Domnului nu s-a dat putrezirii c=nd
se afla \n morm=nt? (Fiindc` El nu moare ca orice muritor, cu
trupul p`catului. Pe baza faptului c` du mnezeirea nu se
desp`r]ise de firea u man`, nici aceasta nu a fost l`sat`
stric`ciunii. Firea du mnezeiasc` are
\n sine ne murirea [i nici o atingere cu moartea care este
„r`splata p`catului“). Prin ur mare, \ mpreun` cu Sf=ntul Ioan
Damaschin
„spune m c` Dumnezeu a suferit \n trup, dar \n nici un caz c`
du mnezeirea a suferit prin
trup“.
V. Asocierea
De[i ase menea trupului [i sufletului nostru, trupul lui
Hristos era pe de o parte stric`cios, ase meni cu cel al nostru,
fiindc` a
luat asupra-[i firea noastr` cu toate stric`ciunile ei. Dar pe de
alt` parte, spre deosebire de firea noastr`, trupul L ui este
nestric`cios. Nestric`ciunea Lui se des`v=r[e[ete dup` \nviere
c=nd trupul lui Hristos ajunge la deplina \ndu mnezeire. La fel
[i sufletul. Numai dup` \nviere este str`b`tut integral de
lucrarea du mnezeirii.
VI. Generalizarea
|mp`rt`[indu-ne de via]a divin` a Trupului \ndu mnezeit al
lui Hristos, prin actualizarea Jertfei Sale, spune m de fiecare
dat` la Sf=nta Liturghie: „|n morm=nt cu trupul, \n iad cu
sufletul, ca un Dumnezeu, \n rai cu t=lharul [i pe scaun cu Tat`l
[i cu Tat`l [i cu Duhul ai fost, Hristoase, toate \ mplinindu-le,
Cela ce e[ti necuprins“.
Cateheze dogmatice
397
-
VII. Aplicarea
Se va c=nta prohodul Domnului: „|n morm=nt via]` pus-ai fost,
Hristoase, [i s-au spì m=ntat puterile \ngere[ti...“.
Venerarea Sfintei Cruci
Ce ne spune articolul al I V-lea din Si mbolul de credin]`
despre M=ntuitorul nostru Iisus Hristos? ( C` „s-a r`stignit
pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat [i a p`ti mit [i s-a \
ngropat...“). De aici vede m c` Domnul a pri mit pentru
m=ntuirea noastr` cea mai grea conda mnare la moarte, [i anu
me cea prin crucificare. Datorit` m=ntuirii care ne-a fost adus`
prin cruce, aceasta \[i va schi mba
\n]elesul, devenind din le m n de tortur` aduc`tor de m oarte,
„puterea lui Dumnezeu“ aduc`toare de via]`.

De aceea, \n cele ce ur meaz` ne vo m referi la te meiurile
pentru care aduce m venerarea sfintei cruci.
III. Tratarea
Crucea indic` la popoarele antice le mnul de tortur`, aduc`tor al
celor m ai \ngrozitoare chinuri. C onda m narea la m oarte
prin crucificare sau r`stignire era rezervat` sclavilor, cri
minalilor, sau celor mai rì dintre oa meni. Romanii au preluat
acest mod de pedepsire de la cartaginezi. La iudei a fost
folosit` nu mai dup` ce }ara Sf=nt` a devenit provincie ro man`.
Fiind foarte u militoare [i dur`, pedeapsa prin crucificare era
privit` cu rezerv` la iudei,
\nc=t cel astfel conda mnat, era total descalificat \n fa]a lui
Dum- nezeu [i a oa m enilor: „ B leste m at cel sp=nzurat pe le
m n“, se spunea \n Legea Veche ( Deuterono m 21, 23).
Cuv=ntul „crucii“ a pri mit [i un \n]eles figurat, fiind folosit
\n vorbirea curent` spre a expri ma necazurile [i greut`]ile vie]ii
(M arcu 8,
34).
Iisus a fost conda mnat la moarte prin r`stignire [i a suferit
pe cruce cele mai groaznice chinuri. Al`turi de crucea Lui au
Capitolul doi
398
mai fost \n`l]ate \nc` dou` cruci ale unor t=lhari. Pe Golgota se
aflau deci trei cruci, fiecare av=nd t=lcul ei. Pentru t=lharul
ne m =ntuit crucea a fost instru m entul oribil de tortur` [i
chin aduc`tor de moarte. Pentru t=lharul m=ntuit, crucea a \nse
mnat [ansa vie]ii lui ve[nice. Crucea lui Iisus are \ns` un cu
totul alt
\n]eles. Ea se refer` la noi oa menii. „ Hristos ne-a r`scu
mp`rat din bleste mul legii, f` c=ndu-se pentru noi bleste m...“ (
Galateni
3, 13). |n felul acesta, crucea lui Hristos transfor m`, schi
mb` sensul sau \n]elesul le mnului odios de tortur` [i chin, \n
cel de altar pe care se aduce supre ma jertf` de isp`[ire: „ A[a [i
Hristos, aduc=ndu-se (jertf`) odat`, ca s` ridice p`catele
multora, a doua oara se va ar`ta f`r` de p`cat celor ce \l a[teapt`
spre m=ntuire“ (Evrei 9, 28). {i cu m „jertfelnicul era lucru prea
sf=nt [i tot ce se atingea de el se sfin]ea“ (Ie[irea 29, 37), tot
astfel [i crucea lui Hristos devine prin jertfa adus` pe ea un
lucru, un obiect aduc`tor
de sfin]enie. Cei ce privesc spre crucea lui Hristos nu mai sunt
st`p=ni]i de tea ma distrug`toare a sufletului, ci de bucuria [i
pacea
sfin]itoare [i m=ntuitoare. De aici [i cuvintele Apostolului: „
Mie
\ns` s` numi fie a m` lùda dec=t nu mai \n crucea
Domnului nostru Iisus H ristos“ ( G alateni 6, 14). R
eprezent=nd biruin]a
asupra p`catului [i a mor]ii ( Efeseni 2, 15-17; Coloseni 2, 14-
15), crucea devine obiect de sfin]enie [i m=ntuire, aduc`toare
de putere [i har: „ C `ci cuv=ntul crucii este nebunie pentru
cei pieritori, iar pentru noi cei ce ne m=ntui m este puterea lui
Dum- nezeu“ (I Corinteni 1, 18).
Pentru acest motiv, crucea devine e mble ma cre[tinis
mului, un obiect de cinste, sfin]it cu s=ngele Domnului, iar
cre[tinii din cele m ai vec hi ti m pur i s- au nu m it
„c inst itori ai cr ucii “. Reprezent=nd ste ma, sau steagul
cre[tinis mului, crucea va fi [i
„se mnul Fiului Omului, care se va ar`ta pe cer la cea de a
doua
Sa venire“ ( M atei 24,
30).
P`str=nd \n sufletele lor roadele jertfei r`scu mp`r`toare prin
crucea Domnului, cre[tinii din cele mai vechi ti mpuri au cùtat
s` exteriorizeze se mnul m=ntuirii. I maginea crucii a angajat
mereu sim]irea cre[tinilor [i dragostea fa]` de Cel r`stignit, de
harul lui m=ntuitor, [i ating=nd-o cu evlavie [i venerare, prin
s`rutare [i
rug`ciune, si m ]i m puterea harului care izvor`[te din
s=ngele
Domnului care a curs pe ea.
Tot ca o for m` de exteriorizare a vener`rii sfintei cruci
este [i \nse mnarea cre[tinului cu se mnul crucii, ca practic`
dat=nd din cele mai vechi ti mpuri. Astfel, Tertulian (†240)
arat` c` „la fiecare pas, la fiecare m i[care, la fiecare
intrare [i ie[ire,
\mbr`c=ndu-ne, la sp`lat, la mas`, seara, culcat sau [ez=nd [i \n
Cateheze dogmatice
399
orice atitudine pe care o lu` m, noi ne \nse mn` m frun]ile cu
un m ic se m n al crucii“. E piscopul Ipolit al R o m ei (†235)
scria:
„Str`duie[te-te \n orice vre me s`-]i \nse mnezi fruntea cu buna
cuviin]` c`ci acesta este se mnul cunoscut [i \ncercat al p`ti
mirii
\mpotriva diavolului, dac` \l faci cu credin]`... Potrivnicul fuge
v`z=nd puterea ce vine din ini m`... |nse mn=nd fruntea [i
ochii cu m=na, dep`rt` m pe cel care \ncearc` s` ne ni
miceasc`.“
Cu toat` aceast` justificat` venerare a sfintei cruci, sunt totu[i
unii cre[tini care nu ad m it cinstirea ei, spun=nd c` aceasta
contravine pri m elor dou` porunci din D ecalog, care
interzic
\nchinarea la idoli. E ste adev`rat c` aceste porunci co m
bat idolatria. Dar se pune proble ma dac` venerarea crucii
poate fi considerat` \ntr-adevar idolatrie? Este [tiut c` idolatria \
nsea mn` adorarea idolilor \n locul ador`rii cuvenite nu mai
unicului Dum- nezeu. Iar pentru a constata dac` crucea poate fi
considerat` idol,
s` cercet` m ce este idolul? Idolul este o \nchipuire \n g=nd a
unor lucruri care nu exist` \n realitate. De aceea, idolul se mai
nume[te [i iluzie, aparen]`, fanto m`, vanitate, i maginea unei
iluzii (Psal mul 134, 15; Iere mia 10, 14–15). „Idolul ni mic nu
este \n lume“ (I Corinteni 8, 4), spune Sf=ntul Apostol Pavel.
Nu tot
acela[i lucru se poate spune [i despre cruce, care reprezint` o
realitate [i care odat` cu jertfa Domnului a pri mit un sens nou,
profund [i plin de se mnifica]ii pentru m=ntuirea noastr`. Ea
nu mai poate fi considerat` si mplu le mn de tortur` [i de
chin, ci altarul de jertf` sfin]it prin s=ngele nevinovat al
Domnului, iar
„tot cel ce se atinge de altar se va sfin]i“ (Ie[irea 29,
37).
D e aici vede m c`, a[a cu m pe bun` dreptate re m arc`
un adev`rat trìtor al \nv`]`turii cre[tine, Hristos [i crucea sunt
dou` realit`]i organic legate \ntre ele, \n procesul m=ntuirii
noastre.
„Nici Hristos f`r` cruce, nici cruce f`r` Hristos“, spunea Traian
Dorz, poetul „ Oastei Domnului“. A[a cu m Hristos ca
M=ntuitor al nostru nu poate fi conceput \n afara jertfei de pe
cruce, tot
astfel nici crucea nu poate fi venerat` dec=t ca altarul jertfei
lui
Hristos.
Cum era considerat le mnul crucii \nainte [i \n ti mpul
activit`]ii M=ntuitorului? ( Lemn aduc`tor de groaz` [i de
moarte). Dar dup` moartea Domnului pe cruce? ( Lemn aduc`tor
de via]`, bucurie [i m =ntuire). D e ce aceast` schi m bare a \
n]elesului? (Fiindc` Domnul l-a sfin]it cu s=ngele sù
nevinovat, transfor m=nd le mnul de tortur` \n altarul jertfei
Sale). Ce devine crucea pentru noua
Capitolul doi
400
religie cre[tin`? ( Devine e mble ma care o reprezint`, \nc=t
atunci c=nd spune m „cre[tin“, \l consider` m [i „cinstitor al
crucii“). De c=nd cinstesc cre[tinii crucea? ( De c=nd Domnul
a adus pe ea jertfa Sa m=ntuitoare, deci din perioada Sfin]ilor
Apostoli, care o nu mesc „puterea lui Dumnezeu“). Poate fi
considerat` crucea pe mai departe le mnul de tortur` [i de chin,
deci un obiect odios pentru cre[tini? ( Nu poate fi considerat`
a[a, ci pentru cre[tini
ea este le mnul de sfin]ire a vie]ii duhovnice[ti prin s=ngele
M=n- tuitorului care a curs pe ea, care ne-a m=ntuit [i sfin]it
via]a). Poate fi considerat` crucea idol, iar venerarea ei
idolatrie? ( Nu poate fi considerat` idol, \ntruc=t crucea este o
realitate de sfin]ire
a vie]ii, pe c=nd idolul „nu este ni mic \n lu
me“).
V. Asocierea
V enerarea sau ci nstirea sfin tei cruci este un cult relati v,
subordonat celui absolut, de adorare, pe care \l aduce m nu
mai lui Dumnezeu. Cultul \ngerilor, al sfin]ilor, al moa[telor, al
icoanelor, la care se asociaz` [i cel al crucii, este nu mit „cult
de dulie“, sau de cinstire, de \nchin`ciune, de venerare. Le
cinsti m
pe acestea, deoarece vede m \n ele lucrarea lui D u m nezeu,
sfin]enia lui Dumnezeu, dar pe Dumnezeu \l cinsti m pentru
El
|nsu[i, ca [i creator [i m=ntuitor al nostru. Cinstind „crucea prin
care a venit m=ntuirea la toat` lu mea“ \l cinsti m pe
M=ntuitorul
\nsu[i [i astfel cinstirea trece de la cruce la Cel r`stignit pe ea,
la pati mile [i \nvierea Lui. A[a se explic` [i faptul c` \nse
mn=ndu -ne cu se m nul crucii pronun]` m nu m ele Sfintei T
rei m i, ceea ce
\nsea mn` c` m=ntuirea ne vine de la Sf=nta Trei me, iar crucea
ne introduce \n co m uniunea ei. A ceasta dovede[te \nc`
odat` c` venerarea sfintei cruci nu poate fi socotit` idolatrie.
VI. Generalizarea
Aduc=nd venerare sfintei cruci „prin care a venit m=ntuirea la
toat` lu mea, aduce m prin aceasta prea m`rire Sfintei Trei mi,
care ne-a acordat [i ne acord` m=ntuirea“.
VII. Aplicarea
1. Aduc=nd venerare sfintei cruci, Biserica a r=nduit ca zilele
de miercuri [i de vineri s` fie puse sub ocrotirea sfintei cruci [i
a Pati milor Domnului.
2. Au fost r=nduite [i dou` s`rb`tori \nchinate sfintei cruci.
Astfel la 14 septe mbrie s`rb`tori m „\n`l]area sfintei cruci“
(sau
Cateheze dogmatice
401
„ziua crucii“) \n a mintirea \n`l]`rii ei \n v`zul tuturor
credincio- [ilor, la Ierusali m, \n ziua de 14 septe mbrie 335.
Cea de a doua este nu mit` „ Duminica crucii“, stabilit` \n a
treia Duminic` din postul Pa[telui.
3. Alte moduri de venerare sunt [i slujbele r=nduite \n cinstea
[i spre lauda crucii. „ Acatistul sfintei cruci“, care se cite[te la
-
14 septe mbrie, c=nt`rile de laud` [i cinstire a crucii din
zilele de miercuri [i vineri, precu m [i de la s`rb`torile \
nchinate ei.
4. Se va c=nta cu credincio[ii: „ C rucii T ale ne \nchin` m
Hristoase, [i sf=nt` \nvierea Ta o lùd` m [i o m`ri
m“.
Preacinstirea Maicii Domnului
Prin articolul al III-lea din Si mbolul de credin]` cunoa[te m
faptul c` Fiul lui Dumnezeu „pentru noi [i pentru a noastr`
m=ntuire s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la D uhul
Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut o m“. De aici vede m
c` \ntruparea celei de a doua Persoane a Sfintei Trei mi nu a
fost oricu m, ci „de la Duhul Sf=nt“, [i nu din oricine, ci
dintr-o Fecioar` curat`,
care va deveni N`sc`toare de Dumnezeu, fiindc` Cel n`scut din
ea este „ Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat“.
{i cu m \ngerul care a binevestit na[terea Fiului lui
Dumne- zeu i-a spus Sfintei Fecioare c` ea va fi binecuv=ntat` \
ntre fe mei, vo m vedea \n cele ce ur meaz`.

Care sunt te meiurile Preacinstirii Maicii
Domnului.
III. Tratarea
Despre na[terea [i copil`ria aceleia care va deveni N`sc`toare
de D u m nezeu se cunosc pu]ine lucruri. Se [tie c` p`rin]ii ei
se nu meau Ioachi m [i Ana, care nu au avut copii p=n` la
ad=nci b`tr=ne]e. Rug=nd ne\ncetat pe Dumnezeu s`-i
binecuv=nteze cu
un copil, P`rintele ceresc le-a d`ruit o fiic`, pe care au nu mit-o
Maria. Ioachi m [i Ana o \nchin` Domnului, duc=nd-o la te
mplu [i \ncredin]=nd-o preo]ilor, unde a stat p=n` la v=rsta de
14–15
Capitolul doi
402
ani. Mai multe date despre Sf=nta Fecioar` afl` m din Sfintele
E vanghelii cu prilejul B uneivestiri a N a[terii D o m nului [i
a activit`]ii Sale mesianice. Astfel, Bunavestire ne prezint`
cinstirea de care s-a bucurat Fecioara Maria din partea lui
Dumne- zeu, fiind aleas` dintre fe mei pentru a deveni Maica
Domnului:
„{i \ngerul i-a zis: Duhul Sf=nt se va pogor\ peste tine [i
puterea celui Prea\nalt te va u mbri, pentru aceea [i Sf=ntul
care se va na[te din tine, se va che ma Fiul lui Dumnezeu“ (
Luca 1, 35). Sf=nta Fecioar` a p`strat \n tain` bunavestire
a \ngerului,
supun=ndu-se cu mult` evlavie voii lui Dumnezeu. Via]a ei a
devenit de aici \nainte o d`ruire lui Dumnezeu [i o jertf` de
ducere
la \ndeplinire a voii Sale. Ea nu putea spune ni m`nui, nici
chiar lui Iosif ceea ce \ngerul i-a co municat, deoarece nefiind
crezut` c`dea \n os=nda Legii, care era foarte aspr`. O situa]ie
ca aceasta putea s` cad` sub acuza desfr=ului [i era pedepsit`
prin uciderea
cu pietre ( Deuterono m 22, 23). De aceea, logodnicul ei
„drept
fiind [i nevr=nd s` o v`deasc`, a voit s` o lase \n ascuns ( Matei
1, 19). Dar \ntr-o ase menea situa]ie, Sf=nta Fecioar` ar fi r`
mas singur`, f`r` nici un ajutor.
De aceea Evanghelia ne spune c` \n ti mp ce Iosif „cugeta
aceasta, iat` \ngerul Domnului i s-a ar`tat \n vis grìnd: „Iosife,
fiul lui David, nu te te me a lua pe Maria logodnica ta c` ce s-a
z` mislit \n ea este de la Duhul Sf=nt. Ea va na[te fiu [i va che
ma nu mele lui Iisus, c`ci El va m=ntui poporul sù de p`catele
sale.
{i de[tept=ndu-se din so mn Iosif a f`cut a[a cu m i-a
poruncit
\ngerul Domnului, [i a luat-o la el pe logodnica sa. {i f`r` s-o fi
cunoscut pe ea, Io si f a f`cut a[a cu m i-a poruncit \ngerul
Domnului, [i a luat-o, Maria n`sc=nd pe fiul ei cel Unul-
N`scut, c`ruia i-a pus nu mele Iisus“ ( Matei 1, 20–25).
{i dup` na[terea Domnului, Mama Sa a r` mas tot
fecioar`, Iosif nu a fost [i nu a devenit nici dup` na[terea lui
Iisus so]ul natural al Mariei, ci a r` mas pe mai departe
protectorul Sfintei Fecioare. El era un o m drept \naintea lui
Dumnezeu, p`zea legea [i voia Sa, iar dac` \ngerul i-a co
municat marea tain` a \ntrup`rii, a p`strat cu certitudine toat`
cons idera]ia [i sfin]enia acesteia. Dreptul Iosif a r` mas \n
continuare protectorul Sfintei Fecioare
[i al pruncului n`scut \n ieslea din Betlee m pe care L-a ferit de
m=nia lui Irod prin fuga \n Egipt. Iisus Hristos a acordat
cinstirea M a m ei Sale \n tot ti m pul copil`riei [i
adolescen]ei. Sf=nta Evanghelie nu pierde din vedere acest a
m`nunt, co munic=ndu- n e c` „le era supus“ ( Luca 2, 51),
preciz=nd deopotriv` c` \n tot
timpul vie]ii, Sf=nta Fecioar` a p`strat \n sufletul ei cu acce[i
Cateheze dogmatice
403
sf=nt` evlavie taina \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu: „{i prin \nsu[i
sufletul ei va trece sabie“ ( Luca 2, 3–5).
Domnul a cinstit, apoi, pe Maica Sa \n tot cursul activit`]ii
Sale mesianice. Astfel pri ma minune a M=ntuitorului este cea
de la nunta din Cana Galileii, c=nd la cererea Maicii Sale a
transfor mat apa \n vin. |nc` de acu m ea este mijlocitoare
pe l=ng`
Fiul ei [i va r` m=ne astfel p=n` la sf=r[itul veacurilor. De
aceea Maica Domnului a fost cinstit` [i de mul]i mea care, ur
m=nd pe Fiul ei, se \nvrednicea de harul [i binecuv=nt`rile Lui.
Evanghelia relateaz` cazul unei fe mei care ad mir=nd \
n]elepciunea Domnului, ferice[te pe Mama Sa zic=nd: „fericit
este p=ntecele care te-a purtat [i s=nii pe care i-ai supt“ ( Luca
11, 27).
Iisus confir m` cinstirea Maicii Sale: „ A[a este“
(adev`rat spui) [i adaug`: „ferici]i cei ce ascult` cuv=ntul lui
Dumnezeu
Sfi ntele[i-l p`zesc“. {i
E vangheli i a\nm acest
i ntesccazdeSf=nta
„fra]iiFecioar` r` m=ne
“ [i „surorile“
D[i om
se ofer`
nului,cafapt
un model
care pedeunii
ascultare
cre[tini[i \idesp`zire a cuv=ntului
m inte[te, socotind lui
c`
Dumnezeu.
Maica Domnului, ar mai fi avut copii dup` na[terea lui Iisus. {i
din aceast` pricin` ei refuz` s` aduc` cinstire Sfintei Fecioare.
Dar „fra]ii“ [i „surorile“ Domnului a minti]i \n Evanghelie nu
sunt fiii M aicii Domnului, ci ai altei fe mei nu mit ` tot M aria.
A ce[tia nu sunt fra]i, ci veri ai D o m nului: \n li m ba [i uzul
Vechiului Testa ment prin cuv=ntul „frate“ se \n]elegea [i cel de
cu mnat, nepot sau veri[or. Iat` spre exe mplificare un ase menea
text: „ Atunci a zis Avraa m c`tre Lot: S` nu fie ceart` \ntre mine
[i tine, \ntre p`storii mei [i ai tì, c`ci sunte m fra]i“ (Facere 13,
8). Este [tiut \ns` c` Lot era nepotul lui Avraa m [i nu fratele
acestuia. |n textele evanghelice, Maria, mama a[a-zi[ilor „fra]i“
ai Domnului este po menit` separat de Maria, Maica Domnului:
„{i erau acolo multe fe mei privind de departe... \ntre care Maria
Magdalena [i Maria mama lui Iacob [i a lui Iosif [i mama fiilor
lui Zevedeu“ ( Matei 27, 55–56). Aici se face deosebirea \ntre
Maria Magdalena [i Maria mama lui Iacob [i Iosif care era mama
verilor Domnului Iisus. |ntr-un alt text: „{i st`teau l=ng` crucea
lui Iisus: mama Lui [i sora mamei Lui Maria lui Cleopa [i Maria
Magdalena“ (Ioan 19, 25), se face deosebirea \ntre Maria, mama
lui Iisus [i celelalte dou` fe mei cu acela[i nu me, adic` Maria
Magdalena [i Maria nu mit` „sora mamei lui Iisus“. Evident c`
cea din ur m` era so]ia lui Cleopa [i nu era sora a mamei lui Iisus,
ci veri[oara, deoarece dou` surori nu purtau acela[i nu me. Deci
aceasta era Maria, mama lui Iacob [i a lui Iosif, deci mama verilor
lui Iisus.
Capitolul doi
404
|n sf=r[it, dac` D o m nul ar m ai fi avut fra]i nu ne pute
m explica de ce a \ncredin]at Sf=ntului Apostol Ioan grija
Maicii sale, [i nu „fra]ilor [i surorilor“, adic` „fiilor“ ei.
Afl=ndu-se \n grija Sf=ntului Apostol Ioan, Maica
Domnului particip` al`turi de Sfin]ii Apostoli la eveni mentele
care ur meaz`:
|nvierea Domnului, |n`l]area Sa la cer [i Pogor=rea Sf=ntului
Duh. Ea s-a bucurat de mult` cinstire din partea Sfin]ilor
Apostoli c a [ i di n p a r t e a t ut u r or c r e di nc i o[ i l o r c a r e f o r
m e a z ` l a C i n ci ze c i m e p r i m a c o m u ni t a t e c r e [ t i n ` ,
adic` B i s e r i c ` . Acord=ndu-i [i dup` ador mire aceea[i
cinstire,
care Maica Domnului
i se adreseaz` r`m=ne de-a pururi mijlocitoare c`tre
\n rug`ciune.
Fiul ei pentru credincio[ii
Prea Sf=nta Fecioar` a fost cinstit` \n ti mpul vie]ii? ( Da). De
cine? (|n pri m ul r=nd D u m nezeu \nsu[i i-a acordat
cinstirea
\ntruc=t Dumnezeu Fiul ia trup din trupul ei, iar prin \ntruparea
Sa ne aduce m=ntuirea). De unde [ti m aceasta? ( Din modul \
n care o \nt= mpin` Arhanghelul Gavril). Cum o socote[te \
ngeruleste
Care dup` co municarea
atitudinea mesajului
Preacuratei ceresc?
Fecioare fa]` de( ea
N`sc`toare
\ns`[i \n de
ur
ma
ve[tii pri mite de la \nger? (Sub aceea[i lu minare a Duhului
Sf=nt ea recunoa[te c` Cel Puternic i-a f`cut m`rire [i o vor
ferici toate nea murile). De ce o vor ferici toate nea murile?
(Fiindc` prin ea D u m nezeu tri m ite pe Fiul Sù spre a m
=ntui \ntregul nea m omenesc). Dup` na[terea Domnului Maria
a r` mas tot Fecioar`? (Da, fiindc`, dreptul Iosif \ mplinind [i el
o porunc` a lui Dum- nezeu nu a fost so]ul ei natural, ci legal,
adic` protectorul Fa miliei Sfinte). Care a fost atitudinea
M=ntuitorului fa]a de ea? ( Copil fiind i-a fost ascult`tor [i
supus; \n ti mpul activit`]ii mesianice i-a dat cinstirea s`v=r[ind
la cererea ei pri ma Sa minune, la Cana Galileii. |n ti mpul
Sfintelor Pati mi o cinste[te prin aceea c` o d`
\n grija Sf=ntului Apostol Ioan). A mai avut Maica Domnului [i
al]i copii? ( N u a m ai avut). C ine sunt cei nu m i]i \n
Sf=nta Evanghelie „fra]ii“ [i „surorile“ Domnului? (Sunt
veri[orii Lui). De aceea pute m spune c` M aica Domnului este
V. Asocierea
Sf=ntul Irineu (†202) arat` c` Sf=nta Fecioar` Maria a devenit
pentru credincio[i o a doua Ev`, a[a cu m Iisus este un al
doilea
Cateheze dogmatice
405
Ada m: „ Maria a desf`cut leg`turile str=nse prin gre[eala
Evei. Una s-a opus poruncilor lui Dumnezeu, cealalt` s-a supus.
Eva a ascultat de cuv=ntul diavolului, Maria a plecat urechea la
glasul
\ngerului. Neamul o menesc arvunit mor]ii printr-o fecioar`, a
fost m=ntuit de o alta Fecioar`“.
VI. Generalizarea
Biserica aduce prea cinstire Maicii Domnului ca N`sc`toare de
D um nezeu, Pururea-Fecioar` [i m ijlocitoare pentru m
=ntuirea credincio[ilor, iar prin aceast` prea m `rire
credincio[ii aduc adorare lui Dumnezeu, Cel Unul \n Fiin]` [i \
ntreit \n Persoane.
VII.
Aplicarea
Acord=nd dintotdeauna preacinstire Maicii Domnului, Biserica
noastr` drept m`ritoare nu face altceva dec=t s` \ mplineasc`
voia lui Dumnezeu. Astfel:
1. Biserica a r=nduit patru s`rb`tori mari \n se mn de
preacinstire a Maicii Domnului: la 8 sept. „ Na[terea Maicii
Domnului; la 25 martie „ Bunavestire“, la 21 noie mbrie
„Intrarea \n Biseric` a Maicii Domnului, [i 15 august: „ Ador
mirea Maicii Domnului“.
2. Credincio[ii s`rb`toresc Ador mirea Maicii Domnului
cu o preg`tire duhovniceasc` de post pe o perioad` de
dou`
s`pt` m=ni precedate praznicului.
3. Se aduc Maicii Domnului i mne de laud`, rug`ciuni de mul-
]umire [i de cerere mai ales \n cadrul Sfintei Liturghii dar [i \n
restul cultului public [i particular. S-au r=nduit [i slujbe
speciale
\n cinstea Maicii Domnului, cu m este „ Acatistul Buneivestiri“
[i
„Paraclisul M aicii
Domnului“.
4. Multe dintre l`ca[urile de \nchinare sunt zidite \n cinstea
Maicii Domnului, sau puse sub ocrotirea ei duhovniceasc`, pur-
t=nd, fie nu mele ei, fie al uneia dintre s`rb`torile \nchinate ei.
5. Chipul Maicii Domnului zugr`vit \n icoane, \ mpodobe[te
zidurile bisericilor [i casele credincio[ilor.
6. De-a lungul vre mii multe fe mei au pri mit la botez nu
mele
Preacuratei Fecioare, \nc=t acesta a devenit foarte r`sp=ndit [i
a
r` m as ca un m ijloc de expri m are a piet`]ii prin
preacinstirea
M aicii
Domnului.
7. Se va c=nta cu credincio[ii „ Axionul“, precu m [i alte c=n-
t`ri tipiconale biseric e[t i prin care preasl`v i m p e M aic a
D om
nului.
- Parusia ( A doua venire a Domnului)
Capitolul doi
-
|n Si mbolul de credin]` m`rturisi m despre Fiul lui Dumnezeu c`
„pentru noi [i pentru a noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri [i
s-a \ntrupat din Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut
om; [i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat [i a p`ti
406 mit [i s-a \ngropat; [i a \nviat a treia zi dup` Scripturi; [i s-a suit
la
ceruri [i [ade de-a dreapta Tat`lui; [i iar`[i va s` vin` cu m`rire
s` judece viii [i mor]ii; a c`rui | mp`r`]ie nu va avea sf=r[it“.
Aceast` a doua venire a Domnului se nu me[te parusia
Domnului, la care ne vo m referi \n cele ce ur meaz`.
III. Tratarea
|naintea sfintelor pati mi, Domnul a spus Sfin]ilor Apostoli c`
va veni pentru a doua oar` nu ca s` m=ntuiasc` lu mea, ci ca
s` o judece [i s` o \nnoiasc`. Aceast` a doua venire a Domnului
coin- cide cu \nsu[i sf=r[itul veacurilor. ( Vezi Matei 24, 3–51).
Odat` cu a doua venire a Domnului va avea loc [i \nvierea
mor]ilor pentru judecata ob[teasc`. (Ioan 5, 25–29).
Domnul a mai precizat \ns` c` nu [ti m [i nici nu pute m [ti

„ziua [i ceasul“ parusiei. Nici \ngerii din cer nu-l [tiu [i nici
chiar Fiul, ci se afl` \n atot[tiin]a Tat`lui.
Necunosc=nd data parusiei, vo m cunoa[te \ns` se mnele
pe care Fiul |nsu[i ni le descoper`. Dintre acestea unele sunt
mai
\ndep`rtate, iar altele m ai apropiate parusiei. Iat`-le: apari]ia
proorocilor mincino[i, r`zboaie [i ve[ti despre r`zboaie. Apoi,
apari]ia nenorocirilor: foa m ete, cutre m ure, ciu m `. Se va
r`ci iubirea [i va cre[te m ult ura \ntre oa m eni. E vanghelia
se va propov`dui la toat` f`ptura, inclusiv la poporul iudeu (
Romani
11, 25). La aceste se mne, Sf=nta Carte adaug` [i venirea lui
Enoh [i Ilie ca s` m `rturiseasc` despre D o m nul, ca [i
venirea lui antihrist, potrivnicul Domnului (I Ioan 2, 18), fiul
pierz`rii (II Tesaloniceni 2, 3–11), fiara ( Apocalipsa 13, 1–18),
care va a m`gi [i va persecuta pe cei drep]i; dar a c`rui putere va
\nceta odat` cu
parusia. Se mnele apropiate parusiei se refer` la apari]ia „se
mnului
Fiului Omului“, adic` a sfintei cruci, ca se mn al m=ntuirii care
Cateheze dogmatice
407
se \ncheie, a u[ii harului care se \nchide. Parusia Domnului va
fi
„pe norii cerului cu putere [i cu slav` mult`“. |ngerii ca \nainte
merg`tori, cu sunet mare de tr= mbi]` vor aduna pe cei ale[i ai
Domnului [i va \ncepe judecata lu mii. Nedescoperindu-ne ziua,
M=ntuitorul ne \ndea mn` la priveghere. Venirea lui va fi ca cea
a fulgerului care lu mineaz` „ie[ind de la r`s`rit [i se arat` p=n`
la apus“, sau ca „furul“ noaptea. „ A ceea cunoa[te]i c` de ar
[ti st`p=nul casei la ce straj` din noapte vine furul, ar priveghea
[i nu ar l`sa s` i se sparg` casa. De aceea, [i voi fi]i gata, c`
\n ceasul \n care nu g=ndi]i va veni Fiul Omului“ ( Matei 24,
43).
|nc` dintru \nceput, din chiar perioada Sfin]ilor Apostoli,
\nchin`torii Domnului a[teptau parusia. Crez=nd c` \n cur=nd va
veni Domnul, \l a[teptau cu sufletele curate. Unii din ei
exagerau chiar aceast` a[teptare, crez=nd c` foarte cur=nd va
fi venirea Domnului [i nu se mai \ngrijeau de cele necesare
vie]ii, refuz=nd chiar s` [i munceasc`. De aceea, Apostolul este
nevoit s` intervin` pe un ton categoric, ar`t=nd c` „cine nu vrea
s` munceasc`, nici s` nu m`n=nce“ (II Tesaloniceni 3, 10), ur
m=nd ca s` explice apoi c` parusia se va \nt= mpla cu
siguran]`, c` Domnul \nsu[i a
pro mis c` va reveni, dar ni meni nu poate [ti c=nd se va \nt=
mpla
aceasta. A doua venire va fi pe nea[teptate: „Iar despre ani [i
despre vre mi, fra]ilor, nu ave]i trebuin]` s` v` scrie m, pentru
c` voi \n[iv` [ti]i bine c` ziua Domnului vine ca un fur
noaptea“ (I Tesaloniceni 4, 16 [i 5, 3; vezi [i II Petru 3, 2–10).
Pe l=ng` ace[ti cre[tini care a[teptau cu evlavie parusia
crez=nd c` va fi „cur=nd“, dar pe care Apostolul l` murindu-i s-
au
\ncadrat \n r=nduiala Bisericii, existau \ns` [i al]ii care nu se
supuneau r=nduielilor sfin]ilor apostoli, necontenind a propov`dui
[i a duce [i pe al]ii la r`t`cire, spun=nd c` venirea a doua a
Domnului s-a [i petrecut. (II Timotei 2, 18).
{i dup` moartea apostolilor cre[tini de bun` credin]`
a[teptau cu evlavie parusia. M ai ales c` dezl`n]uindu-se
persecu]iile
\mpotriva lor, Domnul era a[teptat cu mai mult` insisten]`. Era
de-a dreptul o m=ng=iere pentru ei s` [tie c`, fiind oc`r=]i [i
du[i
la moarte, credin]a lor nu-i va \n[ela; Domnul cel \nviat va
reveni spre a le da cununa neve[tejit` a fericirii ve[nice... De
fapt, nu e de mirare c` Apostolul chiar \ncheie pri ma sa epistol`
c`tre Corin- teni cu asigurarea c` „ D om nul vine!“ ( M
aranatha!). La fel [i cartea nu mit`: „|nv`]`tura celor 12
Apostoli“ scris` \n pri mul secol cre[tin reflect` a[teptarea cu
evlavie a parusiei Domnului:
„Priveghea]i pentru via]a voastr`; candelele voastre s` nu se
sting`, fi]i gata c` nu [ti]i ceasul \n care Domnul nostru va
veni
Capitolul doi
408
[i \ncheie: „va veni Domnul [i to]i sfin]ii cu el. Atunci lu mea
va vedea pe Domnul venind pe norii cerului“ ( Cap 16).
Pe de alt` parte \ns` cei r`t`ci]i de la r=nduiala Bisericii au
[i \nceput calculele parusiei Domnului. Pornind de la spusele
Sfin]ilor Apostoli c` parusia Domnului va fi precedat` de
venirea
lui antihrist (II Tesaloniceni 2, 3–11; I Ioan 2, 18), sau „fiara“
(A pocalipsa 13, 1–18) care va a m `gi pe m ul]i spre
pierzanie (Apocalipsa 20, 1–10), s-a cùtat s`-l identifice cu
mai mul]i
\mp`ra]i persecutori, \ncep=nd cu Nero. Au ap`rut apoi [i alte
gre[eli, sau erezii, precu m Cerint, iudeu din Alexandria, care
pe la sf=r[itul pri mului secol cre[tin propov`duia c` Domnul va
veni [i va \nte meia \ mp`ra]ia mesianic` pe p` m=nt, care va
dura 1000 de ani [i care se va desf`[ura sub for ma desf`t`rilor
trupe[ti de tot felul. Mai t=rziu, \n partea a doua a secolului al
II-lea, un alt eretic, pe nu me Montan, \nv`]a c` sf=r[itul lu mii
este aproape [i c` \n scurt ti mp parusia va avea loc \n Frigia, [i
c` se va cobor\
Ierusali mul ceresc \nte meindu-se \ mp`r`]ia de 1000 de ani.
Apoi, chiar un episcop egiptean Nepos de Arsinoe sus]ine
(secolele II- III) c` parusia este aproape [i c` odat` cu ea se va
\nte meia [i
\mp`r`]ia de 1000 de ani. Ceilal]i reprezentan]i ai Bisericii
nu
au fost de acord cu el, socotind gre[it` aceast` \nv`]`tur`. La
s i n o d ul I I e c u m e ni c di n C o n s t a nt i n o p ol , 3 8 1 , B
i s e r i c a anate matizeaz` pe to]i cei care propov`duiau \ mp`r`]ia
de 1000 de ani.
Parusia a fost a[teptat` \ns` mereu. S-a socotit astfel c` anul
500 va aduce sf=r[itul veacurilor. Fiindc` Domnul nu a venit \n
acest an, anul 1000 a fost apoi socotit ca \ mplinire a
speran]elor a[tept`rii parusiei. S-a creat o at mosfer` general`
legat` de parusia Domnului, fixat` la sf=r[itul pri mului
mileniu: „ O indispozi]ie grea ca \nainte de vijelie ap`sa
sufletele, o \ngrijorat` fric` de
judecata lui D u m nezeu. C o m er]ul [i nego]ul \ncetase,
chiar p` m =ntul \n m ulte locuri ni m eni nu-l m ai lucra. N
enu m `ra]i oa m eni \[i d`ruiau bunurile lor B isericilor [i m
`n`stirilor [i c`l`toreau la Palestina \n a[teptarea c` \n valea
Iosafat are s` fie
judecata lu
mii“.
A trecut [i anul 1000 [i n`dejdile sunt din nou sti mulate de
abatele Ioachi m de Floria care fixeaz` sf=r[itul lu mii \n anul
1260. Succesul lui a fost cu at=t mai mare cu c=t \n 1250
izbucni o ciu m `, socotit` ca unul din se m nele parusiei. Se
constituie asocia]ia nu mit` a „flagelan]ilor“ care din nordul
Italiei se \ntinde
\n G er m ania, Polonia, provinciile slovene, etc.
Flagelan]ii dezbr`ca]i p=n` la br=u mergeau \n procesiuni bici
uindu-[i trupul p=n` la s=nge, c=nt=nd i mne de pocìn]`.
Cateheze dogmatice
409
Speran]ele venirii a doua trec apoi ca un val dintr-un secol
\n altul f`r` rezultat. D in secolul al X I X -lea \ns`
a[teptarea parusiei este organizat` sub for ma grup`rilor
religioase, care apoi vor deveni culte sau secte religioase.
|n calcularea datei parusiei Domnului sunt co mbinate
cifre luate \n special din c`r]ile profetice ale Vechiului Testa
ment, cu cele din c`r]ile apocrife ale Vechiului [i Noului
Testa ment, pe toate acestea raport=ndu-le la Apocalipsa, se trag
concluzii, care pot crea senza]ii, dar care nu pot fi verificate
dec=t prin...
ne\ mplinirea
lor.
Cea mai spectaculoas` a[teptare a parusiei a fost cea ini]iat`
de W il hel m M ille r [i suc ces orii sì, ca re a u dat
na[ter e adventis mului. Parusia va putea avea loc dup` calculele
lui, \ntre
21 martie 1843 [i 21 martie 1844. Vine [i data mult a[teptat`, 21
martie 1843. Apoi trece [i vine [i 21 martie 1844, tot f`r`
rezultat. W . Miller \[i m`rturise[te gre[eala \n public. Pentru a
salva de la e[ec gruparea adventist` care se constituise, un adept
al lui Miller, G. Sno w, reia calculele lui Miller spun=nd c`
parusia va avea loc
la 10 octo mbrie 1844. La 10 octo mbrie 1844 to]i s-au
adunat afar` din ora[, \ mbr`ca]i \n haine albe a[tept=nd venirea
Domnului
cu ochii \n`l]a]i spre cer [i cu c=nt`ri. „ A[a de mult s-au rugat:
vino, Doa mne Iisuse / {i el nu a venit“. Un prieten al lui
Miller scria: „ Eu a m p`r`sit locul de adunare [i a m pl=ns ca
un copil. Timpul trecuse [i Domnul cel mult dorit, nu venise“.
Tulburarea [i deruta a fost mare [i profund`. Greu [i-au mai
reluat activitatea, [i to]i ar fi p`r`sit gruparea, dac` nu ar fi
ap`rut Ellen W hite, care ar`ta c`, \ntr-adev`r la 10 octo
mbrie 1844 M=ntuitorul a venit, dar ca s` cure]e sanctuarul
ceresc. Templul ceresc trebuia s` fie cur`]it de profanarea
f`cut` de oa m eni prin \nlocuirea s= mbetei cu du minica.
D ac` data de 10 octo m brie 1844 nu a m arcat
parusi a Domnului, o alt` frac]iune adventist` o fixeaz` cu 30 de
ani mai t=rziu, adic` \n 1874. Aceast` dat` [i-o \nsu[e[te [i
Carol Russel,
\nte meietorul sectei nu mit` „Studen]ii Bibliei“. Acesta vine \
ns` cu precizarea c`, potrivit calculelor sale, \n 1914 va \
ncepe m ileniul.
Alte frac]iuni mileniste calculeaz` a doua venire \n 1925,
apoi \n 1975, [i \n sf=r[it, tot at=t de ne\nte meiate sunt [i
calculele parusiei pentru anul 2000.
A lte calcule pornesc de la se m nele ulti m e ale parusiei,
\ncerc=nd s`-l identifice pe antihrist. Milenari[tii \l identific` \
n persoana papei. M otiv=nd identificarea papei cu
antihrist, adventi [ti i sp un c` papa s-a f`cut pe sine D u m
n ezeu (I I
Capitolul doi
410
Tesaloniceni 2, 4), a dus r`zboi cu sfin]ii ( Apocalipsa 13, 7)
prin inchizi]ie a schi mbat s`rb`torile ( Daniel 7, 25), adic` s=
mb`ta cu du minica. Aceste argu mente nu rezist` \ns` adev`rului
istoric,
\ntruc=t nici un pap` nu s-a f`cut Dumnezeu, ci „vicar“, adic`
„\nlocuitor al lui H ristos“. N u el a fost acela care a
introdus cinstirea Duminicii.

Care este credin]a pe care o m`rturisi m \n leg`tur` cu parusia
Domnului? ( M`rturisi m \n Si mbolul de credin]` pe baza
f`g`duin]ei Domnului c` „iar`[i va s` vin` cu m`rire s`
judece viii [i
mor]ii a c`ruia \ mp`r`]ie nu va avea sf=r[it“). Cunoa[te m noi
cu exactitate data c=nd va fi parusia Domnului? ( Nu cunoa[te m
data; M=ntuitorul ne spune c` aceasta este nu mai \n [tiin]a
Tat`lui). Dar ce cunoa[te m? (Se mnele parusiei). De unde le
cunoa[te m? (M=ntuitorul \nsu[i ni le-a co municat). Cum sunt
acestea? ( Unele m ai apropiate, altele m ai \ndep`rtate). C um
a[teptau unii din pri mii cre[tini a doua venire? ( O
considerau foarte apropiat`, motiv pentru care nu se mai \
ngrijeau de cele necesare vie]ii). Ce
atitudine a luat Sf=ntul Apostol Pavel? ( A co mb`tut-o, spun=nd
c` ni meni nu poate [ti c=nd va veni Fiul Omului). Al]i cre[tini
ce spuneau? ( C` a doua venire s-a [i petrecut). Ce atitudine ia
Apostolul fa]` de unii ca ace[tia? (|i consider` r`t`ci]i [i periculo[i
prin aceea c` atrag [i pe al]ii la gre[eala lor. Unii ca ace[tia
trebuie evita]i). S-au f`cut profe]ii cu privire la a doua
venire a Domnului? (S-au f`cut foarte multe. Unele mai
spectaculoase dec=t altele). S-a \ mplinit vreuna din ele? ( Nu
s-a \ mplinit). Ce atitudine a luat Biserica? ( Le-a co mb`tut cu
hot`r=re. Pe de alt` parte, totdeauna a atras credincio[ilor aten]ia
s` nu ur meze aceste profe]ii fiindc` nu sunt adev`rate [i nu pot
fi adev`rate din moment ce Domnul nu a voit s` ne
descopere c=nd va veni El, ci n e-a poruncit s` r` m=ne m \n
priveghere cu sufletele mereu curate).
Vorbind \ns` de „cele viitoare“ M=ntuitorul nu se refer` la
data parusiei Sale.
V. Asocierea
Am v`zut c` a[tept`rii celei de a doua veniri a Domnului i s-a
asociat hilias mul [i apoi milenaris mul. Acesta nu ne opre[te \
ns` s` face m deosebirea dintre a[teptarea parusiei D o m
nului ca
\nv`]`tur` a Bisericii [i gre[eala hiliast` [i milenarist`, care de-
a
Cateheze dogmatice
411
lungul vre mii a creat at=ta tulburare [i confuzie. Ea apare ca
rupt`
de \nv`]`tura [i r=nduiala Bisericii, ca propov`duitoare a unei
„\n]elepciuni“ false, care duce la r`t`cire [i denatureaz` con[ti-
in]ele multor credincio[i.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` parusia este o pro misiune
a D o m nului, dar „ziua [i ceasul“ ni m eni nu le poate
cunoa[te, r`m=n=nd \n atot[tiin]a Tat`lui.
VII. Aplicarea
Din soroacele ne\ mplinite pute m trage unele \nv`]`turi
practice duhovnice[ti, [i anu me, \n pri mul r=nd c` pentru
cre[tini nu are importan]` c=nd anu me va fi parusia Domnului,
ci cu m sunte m preg`ti]i, sau cu m trebuie s` fi m preg`ti]i
atunci c=nd Domnul ne va che ma la El. De aceea, \n locul
calculelor lipsite de te mei, cre[tinilor le revine de \ mplinit
datoria de a priveghea necontenit,
[i a se ruga dup` cu m Biserica ne \nva]`: „Sf=r[it cre[tinesc
vie]ii noastre, f`r` durere, ne\nfruntat, \n pace [i r`spuns
bun la
\nfrico[ata Judecat` a lui Hristos, s` cere
m“.
C redincio[ii „ne\ncerca]i“ \n credin]`, sau m ai
pu]in cunosc`tori ai Sfintei Scripturi, au datoria s` fie
prev`z`tori [i
-
cu luare a minte la orice \nv`]`tur` strìn` Bisericii care li s-ar
propov`dui de c`tre profe]ii mincino[i, iar nel` muririle ce ar
putea apare \n con[tiin]a lor, s` le clarifice cu preo]ii Bisericii
l`sa]i anu me de Dumnezeu ca s` „\nve]e drept cuv=ntul
adev`rului“.
Judecata din ur m`
|n articolul al VII-lea al Si mbolului de credin]` m`rturisi m
c` Fiul lui Dumnezeu \n`l]at de-a dreapta Tat`lui „iar`[i va s`
vie cu m`rire s` judece viii [i mor]ii a c`ruia \ mp`r`]ie nu va
avea sf=r[it“.
Pe ce se \nte meiaz` aceast` m`rturisire de credin]` cu
privire la realitatea celei de a doua veniri a M=ntuitorului, ca
Judec`tor al lu mii, sau a judec`]ii universale, sau din ur m`?
Capitolul doi
412
Pe \ns`[i cuv=ntarea Sa rostit` \naintea Sfintelor Sale Pati mi,
cu care prilej ne prezint` magnificul tablou al judec`]ii de apoi,
la care ne vo m referi \n cele ce ur meaz`.
III. Tratarea
Textul pericopei „Iar c=nd va veni Fiul Omului \ntru slava Sa
[i to]i sfin]ii \ngeri cu El, atunci va [edea pe tronul slavei Sale;
[i se vor aduna \naintea Lui toate nea murile [i-i va desp`r]i pe
unii de al]ii, precu m desparte p`storul oile de capre, [i va pune
oile de-a dreapta Sa [i caprele de-a st=nga. A tunci va zice
\mp`ratul celor de-a dreapta Lui: veni]i, binecuv=nta]ii P`rintelui
Meu, mo[teni]i \ mp`r`]ia cea preg`tit` vou` de la \nte meierea
lumii. C`ci a m fl` m=nzit [i Mi-a]i dat de a m m=ncat, a m \
nsetat [i Mi-a]i dat de bùt, strìn a m fost [i M-a]i pri mit, gol
a m fost [i M-a]i \ mbr`cat, bolnav a m fost [i M-a]i cercetat, \
n te mni]` am fost [i a]i venit la Mine. Atunci vor r`spunde
Lui drep]ii, zic=nd: Doamne, c=nd Te-a m v`zut fl` m=nd [i Te-a
m hr`nit? Sau
\nsetat [i } i-a m dat s` bei? C =nd T e-a m v`zut bolnav sau \
n temni]` [i a m venit la Tine? {i r`spunz=nd \ mp`ratul va zice
lor. Amin grìesc vou`, \ntruc=t a]i f`cut unuia dintre ace[ti
fra]i ai Mei prea mici, Mie Mi-a]i f`cut. Atunci va zice [i
celor de-a st=nga: duce]i-v` de la Mine, bleste ma]ilor, \n
focul cel ve[nic, care este preg`tit diavolului [i \ngerilor lui.
C`ci a m fl` m=nzit [i nu Mi-a]i dat s` m`n=nc, a m \nsetat [i
nu Mi-a]i dat s` beau, strìn a m fost [i nu M-a]i pri mit, gol [i
nu M-a]i \ mbr`cat, bolnav [i \n te mni]`, [i nu M-a]i cercetat.
Atunci vor r`spunde ei zic=nd: Doa mne, c=nd Te-a m v`zut fl`
m=nd sau \nsetat, sau strìn, sau gol, sau bolnav, sau \n te mni]`
[i nu }i-a m slujit? Atunci le va r`spunde, zic=nd: Amin grìesc
vou`, \ntruc=t n-a]i f`cut unuia dintr-ace[ti prea mici, nici Mie
nu Mi-a]i f`cut. {i vor merge ace[tia la os=nda ve[nic`, iar
drep]ii la via]a ve[nic`“ ( Matei 25,
31–46).
Explicarea textului Dup` cu m vede m din relatarea

pericopei, Fiul Omului nu se va afla \n stare de u milin]`, de „
Miel al lui Dumnezeu care ridic` p`catele lu mii“, ci de |
mp`rat-Judec`tor. El nu va mai \nv`]a calea vie]ii [i a drept`]ii,
ci va constata modul
\n care ea a fost \ndeplinit`. Nu se va prezenta singur ca
Judec`tor, ci \ mpreun` cu \ngerii pentru a da judec`]ii \ntreaga
ei a mploare [i \nse mn`tate. Nimeni nu va putea fi scutit de la
aceast` judecat`.
Cateheze dogmatice
413
Fiecare, f`r` nici o deosebire, va trebui s` dea socoteal` de
faptele
s`v=r[ite \n aceast` via]` [i s` pri measc` sentin]a dreapt`
potrivit` lor. Nu vor fi judeca]i dup` lege, ci dup` atitudinea pe
care au avut-o fa]` de se menii lor, \n care au v`zut sau nu pe
Iisus. |n felul acesta, Judec`torul raporteaz` la Sine toate
faptele noastre:
„Mie Mi-a]i f`cut!...“.
|n func]ie de aceasta, cei drep]i vor fi desp`r]i]i de cei
neleglui]i. Desp`r]irea lor este ase menea celei dintre oi [i
capre. O aia reprezint` fiin]a bl=nd` [i ascult`toare; capra
este m ai
\nd`r`tnic` [i mai greu de supravegheat. Cei binecuv=nta]i sunt
repartiza]i la dreapta, ase menea oilor, ca unii care au ascultat
de glasul st`p=nului lor; iar „cei bleste m a]i“, sau os=ndi]i
vor fi repartiza]i la st=nga, ca unii care s-au dep`rtat de co
muniunea lui Iisus cel aflat \n nevoi [i \n suferin]`... Interesant
c` at=t cei
repartiza]i la dreapta, c=t [i cei repartiza]i la st=nga vor r`
m=ne nedu meri]i, fiindc` \n dru mul vie]ii lor nu-[i a mintesc
s`- L fi
\nt=lnit vreodat` pe Iisus. Dac` L-ar fi \nt=lnit, apreciaz` ei,
poate ar fi adoptat o alt` atitudine (cei repartiza]i la st=nga).
Judec`torul
le va descoperi atunci taina c` E l s-a aflat \n to]i oropsi]ii,
marginaliza]ii [i nenoroci]ii lu mii... El se identific` cu ei. To]i
ace[tia sunt „fra]ii“ Lui. Dup` cu m re marc` un co mentator, „\n
a[teptarea ar`t`rii Sale \n slav`, Fiul Omului cunoa[te un mod
de existen]` [i de prezen]`, de un fel foarte particular, secret [i
misterios. El va fi fost \n mod tainic prezent \n cei \n suferin]`,
\n fra]ii \nfo m eta]i, goi, bolnavi, izola]i. L a a doua
venire, Judec`torul transcendent, Fiul Omului din cartea lui
Daniel [i din cartea lui Enoh, va descoperi tuturor nea murilor,
adunate [i str=nse de-a dreapta [i de-a st=nga Sa, o tain` de di
m ensiune cos mic`. Ei vor constata c` acest Judec`tor, pe care
au crezut c`
\l vor vedea pentru pri ma oar`, l-au \nt=lnit de mult [i
mereu, d e-a lungul vie]ii lor p` m=nte[ti. Dar aceast` tain` ei
nu o vor cunoa[te, dec=t atunci c=nd va fi prea t=rziu, c=nd ei
vor fi deja
judeca]i [i repartiza]i la dreapta sau la st=nga“ ( Th.
Preiss).
De aici vede m c` judecata universal` va fi f`cut` o singur`
dat` de Judec`torul-| m p`rat, ca instan]` supre m `, de
aceea sentin]a rostit` de El va fi definitiv`, ve[nic` [i f`r`
drept de apel...
Cercet=nd mai \ndeaproape textul pericopei pute m aprecia
faptul c` celor conda mna]i nu li se va pronun]a sentin]a asupra
faptelor rele s`v=r[ite, ci asupra a ceea ce au o mis s`
s`v=r[easc` din ceea ce trebuia sau aveau obliga]ia s`
f`ptuiasc`. A stfel, judecata reprezint` o luare de pozi]ie fa]`
de cei care au ascuns,
sau fa]` de cei ce au \n mul]it talantul cu care au fost \nzestra]i
de
Capitolul doi
414
Dumnezeu... Apoi, judecata nu face o expunere dra matic` asupra
tuturor rùt`]ilor s`v=r[ite peste veacuri, ci pune \n lu min`
faptele bune, care r` m=n biruitoare ca singurii martori [i singurul
criteriu de rostire a unei sentin]e drepte [i definitive din partea
lui Dum- nezeu-Judec`torul...
Vorbind \ns` despre judecata din ur m`, Domnul nu a voit
nici s` a menin]e, nici s` sperie, ci s` \nde mne [i s` \ncurajeze
spre s`v=r[irea faptelor bune, trezind tuturor \ncrederea \n biruin]a
lor definitiv` [i deplin`, precu m [i opti mismul de a nu \nceta s`
cre[ti [i s` te des`v=r[e[ti \n s`v=r[irea lor, [tiind c` odat` [i
odat` ele \[i vor pri mi adev`rata [i bine meritata lor r`splat`.
Altfel spus, El vrea s` continue prin noi, prin fiecare din noi,
p=n` la sf=r[itul veacurilor, opera sa de sa marinean milostiv. El
vrea ca „\ mp`r`]ia lui Dumnezeu s`dit` \nùntrul nostru“ ( Luca
17, 21–22), s` nu r` m=n` ascuns`, ci s` constituie o continu`
afir mare a faptei lui Iisus c`tre to]i cei afla]i \n suferin]`, \n
[inevoi
\n tot felul de neputin]e...

Despre ce judecat` ne vorbe[te M=ntuitorul \n pericopa a
mintit`? (Despre judecata din ur m`, sau de apoi). Ce caracter
are aceast` judecat`? ( Universal). Ce \nsea mn` aceasta? ( C`
vor fi judeca]i to]i oa menii, toate nea murile p` m=ntului, f`r`
nici o deosebire).
Cine va face aceast` judecat`? ( Ea va fi f`cut` de Fiul Omului,
aflat \n toat` m`rirea Sa, ca | mp`rat al slavei, \nconjurat de sfin]ii
Sì \ngeri). C are vor fi m artorii [i ap`r`torii celor judeca]i?
(Faptele lor. Istoria se va deschide ca o carte \n care fiecare a
scris fapta sa cu consecin]e asupra vie]ii se menilor sì). Care
sunt caracteristicile acestei judec`]i? ( Ea va fi una singur`, uni-
versal`, definitiv` [i f`r` drept de apel).
V. Asocierea
Pe l=ng` judecata universal`, ve[nic` [i definitiv`, exist` [i
judecata particular`, la care este supus sufletul fiec`rui o m,
c=nd trece pe t`r= mul ve[niciei. Aceast` judecat` nu este
definitiv`, de aceea, rug`ciunea Bisericii, din care ei continu` s`
fac` parte p=n` la sf=r[itul veacurilor, adic` p=n` la judecata
universal`, le
poate veni \n ajutor.
Cateheze dogmatice
415
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` judecata din ur m` va fi
f`cut` de Dumnezeu-Judec`torul aflat \n m`rire ve[nic`; ea
fiind universal`, dreapt` [i definitiv`.
VII. Aplicarea
Pericopa judec`]ii de apoi fixeaz` faptele milei trupe[ti pe care
cre[tinii trebuie necontenit s` le arate fa]` de se menii lor.
Acestea sunt: a s`tura pe cel fl` m=nd, a ad`pa pe cel \nsetat, a
pri mi pe cel strìn, a \ mbr`ca pe cel gol, a cerceta pe cei
bolnavi, pe cei
afla]i \n te mni]`, \n necazuri [i \n nevoi. La acestea pute m
adùga
[i faptele milei suflete[ti, care sunt: a \ndrepta pe cel p`c`tos, a
\nv`]a calea Domnului pe cel ne[tiutor [i nepriceput, a da sfat
celui ce are trebuin]` de el, a ierta pe cei ce ne-au gre[it, a
m=ng=ia pe cel \ntristat, a ne ruga pentru aproapele nostru.
Fixat` de Biseric` \nainte de \nceperea postului Sfintelor
Pa[ti, pericopa „judec`]ii din ur m`“ are menirea de a ne preg`ti
-
sufletele spre revizuirea con[tiin]ei, spre cercetarea faptelor
proprii [i spre \ndreptarea privirii spre iubirea P`rintelui ceresc
ar`tat` prin Jertfa Domnului, de unde ne vine iertarea [i puterea
de \nnoire a vie]ii duhovnice[ti.
Netemeinicia milenaris
mului
Sf=ntul Apostol Petru atrage aten]ia credincio[ilor c` \n epistolele
pauline sunt unele lucruri cu anevoie de \n]eles, „pe care cei
ne[tiutori [i ne\nt`ri]i le r`st`l m`cesc, ca [i pe celelalte
scripturi spre a lor pierzare“ (11 Petru 3, 16). {i \ntr-adev`r,
de-a lungul
vre mii au ap`rut multe r`st`l m`ciri. {i cu m „lucrurile cele
mai cu anevoie de \n]eles“ se afl` \n cartea profetic` nu
m it` Apocalipsa, „cei ne[tiutori sau ne\nt`ri]i“ [i-au g`sit locul
unde
\[i pot afi r m a ori gina litate a, f`c =nd s` a par` se nz a]ia [i
spectacolul. N u m ai c` r`st`l m `cirile lor produc s m inteal`
\n sufletele celor de bun` credin]` [i derut=ndu-i creaz`
dezbin`ri
\n unitatea Trupului lui Hristos, adic` a Bisericii celei
Una.
Capitolul doi
416
Un astfel de mod gre[it de interpretare a capitolului 20 din
cartea Apocalipsei a dat na[tere \nc` din pri mele veacuri
cre[tine ereziei „hiliaste“, refor mulat` \n ti mpurile mai noi
sub nu mele de „ m ilenaris m “, cu consecin]e negative at=t
asupra dreptei
\nv`]`turi de credin]` descoperit` de M=ntuitorul, c=t [i asupra
vie]ii morale [i a ordinii \n societate.

Vom vedea \n cele ce ur meaz` care este nete meinicia hilias
mului sau milenaris mului.
III. Tratarea
Dintru \nceput se ridic` \ntrebarea: ce este, c=nd a ap`rut [i ce
propov`duie[te hilias mul?
|nv`]`tura hiliast` (de la „hilia“ @ o mie) dateaz` dinaintea
venirii M=ntuitorului. Afla]i sub mai multe st`p=niri strìne [i
dorind eliberarea, iudeii [i-au for mulat aspira]iile \n a[teptarea
unui M esia p` m=ntesc care va \nte meia o \ mp`r`]ie de o mie
de ani, ca o perioad` de m are fericire [i prosperitate pentru
ei. Aceast` aspira]ie a fost preluat` de iudeo-cre[tini care
socoteau
c`, \ntruc=t M=ntuitorul nu a realizat acest lucru la pri ma Sa
venire, o va face cu prilejul celei de a doua veniri. {i cu m
mul]i dintre ei au asistat [i au v`zut d`r= marea Ierusali mului, au
reg`sit suportul m oral \n credin]a N oului Ierusali m ,
puternic [i de neclintit, care se va instaura pe o perioad` de o
mie de ani, dup` care va ur ma \nvierea [i judecata general`.
|nv`]`tura hiliast` astfel for mulat` a fost apoi manipulat` de
mai mul]i eretici din epoca pri mar` a Bisericii cre[tine, precu
m gnosticul Cerint din Alexandria, conte mporan cu Sf=ntul
Apostol Ioan, apoi ereticul Montan din secolul al II-lea. Erezia
hiliast` a intrat [i \n con]inutul altor erezii [i e propov`duit`
[i de al]i
eretici, precu m secta ebioni]ilor [i Apolinarie din Laodicea. Ea
a devenit un adev`rat pericol pentru dreapta \nv`]`tur` a
Bisericii, deoarece [i-a g`sit adep]i chiar printre unii scriitori
cre[tini, ca
Papia din Hierapole (†130) [i
al]ii.
Pentru a st`vili definitiv aceast` erezie, sinodul II ecu
menic de la C onstantinopol, din anul 381, co m b`t=nd
erezia lui Apolinarie, a anate mizat [i \nv`]`tura sa [i a ur
ma[ilor sì cu privire la hilias m . Faptul c` Si m bolul de
credin]` niceo- constantinopolitan, la sf=r[itul articolului al
VII-lea a introdus
Cateheze dogmatice
417
for m ula: „a c`rui \ m p`r`]ie nu va avea sf=r[it“, dovede[te
c` P`rin]ii Bisericii au luat atitudine de co mbatere a hilias
mului.
|ncet=nd pentru o mare perioad` de ti mp, hilias mul reapare
\n evul mediu, \n perioada Rena[terii [i Refor mei sub nu me
de
„Milenaris m“ (de la latinescul „ mille“ @ o mie). Dup` Refor
m` a fost sus]inut de mai mul]i teologi protestan]i [i r`sp=ndit
apoi de m ai m ulte grup`ri neo-confesionale m ai noi,
printre care adventi[tii, refor m i[tii, nazarinenii, m artorii
lui Iehova sau studen]ii \n Biblie [i secer`torii sau cre[tinii ulti
melor zile care spun c` ei sunt zelo[ii lucr`tori pe care Hristos
i-a toc mit \n via Sa \n „perioada de o mie de ani“.
Pentru a vedea mai \ndeaproape nete meinicia milenar`, ne
vo m referi la \nsu[i textul biblic pe care ei \l iau ca te mei al
propov`duirii lor. Singurul loc din Noul Testa ment este
capitolul
20 din cartea Apocalipsei. Citind cu aten]ie textul [i confrun-
t=ndu-l cu textul original redat \n li mba greac`, re marc` m c` \
n acest text traducerea corect` este cu „ mii de ani“ [i nu cu „o
mie de ani“.
Milenari[tii sus]in c` \ mp`r`]ia de o mie de ani \ncepe cu
\nvierea „cea dint=i“ a celor drep]i (care fire[te sunt ei) [i cu
„moartea cea dint=i“ a celor p`c`to[i. Satana va fi legat [i nu va
mai avea nici o putere. |n acest ti mp cei drep]i vor fi al`turi de
Iisus o mie de ani, dup` care diavolul va fi dezlegat o vre me [i-
i va pierde pe mul]i. Apoi cea de a doua \nviere va fi rezervat`
p`c`to[ilor care vor fi judeca]i [i pedepsi]i cu „ m oartea a
doua“,adic` cu ni m icirea \n iad. C ei ce beneficiaz` de pri m
a
\nviere, nu vor avea parte de m oarte [i vor fi ve[nic vii, iar
diavolul nu va avea putere asupra lor. Prin ur mare, \n
interpretarea milenarist` sunt nu nu mai dou` mor]i [i dou` \
nvieri, ci [i dou`
\mp`r`]ii ale lui Dumnezeu: cea propov`duit` de Sf=ntul Ioan
Botez `torul [i \nf`ptuit` de Iisus, precu m [i cea de o mie de
ani. Ori,dup` m`rturisirea Sfintei Scripturi, \ mp`r`]ia lui
Dumnezeu nu poate fi dec=t una singur`.
Aceast` gre[eal` provine din traducerea gre[it` pe care o fac
milenari[tii, traduc=nd cu „o mie de ani“, \n loc de „ mii de ani“
textul original aflat \n capitolul 20 din cartea A
pocalipsei. Traduc=nd corect textul Apocalipsei cu „ mii de ani“,
se \ncadreaz` armonic, f`r` nici un fel de dificultate \n \
nv`]`tura Noului Tes- tament despre \ mp`r`]ia lui Dumnezeu,
propov`duit` de Sf=ntul
Ioan B otezatorul [i \nf`ptuit` de M =ntuitorul prin \
ntruparea, pati mile, moartea [i \nvierea Sa.
Astfel diavolul este legat prin moartea Domnului c=nd s-a
cobor=t la iad (I Petru 3, 9). Apoi prin \nvierea Sa din mor]i,
Capitolul doi
418
M=ntuitorul deschide posibilitatea \nvierii celor drep]i \ mpreun`
cu El. Cine sunt ace[tia? Sf=ntul Apostol Pavel ne spune clar c`
sunt to]i cei care au pri mit Botezul cre[tin: „ Au nu [ti]i c` to]i
c=]i \n H ristos Iisus ne-a m botezat, \ntru m oartea L ui ne-a
m botezat? Deci ne-a m \ngropat cu El \n moarte prin botez,
pentru ca, precu m Hristos a \nviat din mor]i prin slava
Tat`lui, a[a s` umbl` m [i noi \ntru \nnoirea vie]ii; c`ci dac` a
m fost altoi]i pe El prin ase m`narea mor]ii Lui, atunci vo m fi
p`rta[i ai \nvierii Lui“ ( Romani 6, 3-5).
Deci, \ mp`ra]ia lui Dumnezeu care dureaz` mii de ani \
ncepe odat` cu \ntruparea M=ntuitorului, iar odat` cu s`v=r[irea
pri mului Botez prin pogor=rea Sf=ntului Duh la Cincizeci me, se
\nte meiaz` ea pe p` m=nt, prin Biseric`: „Iar ei auzind aceasta au
fost p`trun[i
la ini m` [i au zis c`tre Petru [i ceilal]i Apostoli: „b`rba]i
fra]i, ce s` face m? Iar Petru a zis c`tre ei: pocì]i-v` [i s` se
boteze
fiecare dintre voi \n nu m ele lui Iisus H ristos spre
iertarea p`catelor voastre [i ve]i pri mi darul Duhului Sf=nt“
(Fapte 2,
37–38). | mp`r`]ia lui Dumnezeu are un caracter spiritual,
este
„pace, dreptate [i bucurie \n D uhul Sf=nt“ ( R o m ani 14,
17). Membrii acestei \ mp`r`]ii sunt cei boteza]i, fiindc` ace[tia
sunt
ren`scu]i la o via]` nou`, lipsit` de p`cat, prin harul divin: „ De
nu se va na[te cineva din ap` [i din Duh nu va putea s` intre \n
\mp`r`]ia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 5).
D in textul A pocalipsei se observ` c` pri m ei \nvieri \
i corespunde pri ma moarte, cea natural`, c=nd trupul se
desparte de suflet, [i c=nd, \n ur ma judec`]ii particulare cei ce
au \nviat
\mpreun` cu Hristos prin credin]`, har [i fapte bune vor
cunoa[te
[i fericita co muniune cu El. Acest fapt ni-l spune chiar
M=ntuitorul: „ Adev`rat, adev`rat zic vou`: cel care ascult`
cuv=ntul meu [i crede \n cel ce m-a tri mis are via]a ve[nic` [i
la judecat` nu va veni, ci s-a m utat din m oarte la via]`.
Adev`rat, adev`rat zic vou` c` vine ceasul [i acu m este c=nd
mor]ii vor auzi glasul Fiului Omului [i cei care vor auzi vor \
nvia“ (Ioan 5, 24-25). Din acest text re]ine m cuvintele: „vine
ceasul [i acu m este“, adic` \n ti mpul activita]ii Domnului pe p`
m=nt, c=nd a \nte meiat \ mp`ra]ia lui Dumnezeu, c=nd pentru
to]i a fost deschis` u[a m=ntuirii.
Textul Apocalipsei vorbe[te apoi de a doua venire a
Domnului pentru a \nte meia o nou` \ mp`r`]ie. Se mnul ei va fi
dezlegarea pentru o scurt` perioad` de ti mp a diavolului. Am
v`zut c` mai
\nt=i diavolul a fost legat pentru a se \nt= mpina \ mp`r`]ia lui
Dumnezeu pe p` m=nt. Apoi din nou se va dezlega. C=nd?
Atunci c=nd Domnul va veni s` judece „viii [i mor]ii“, adic` cu
prilejul parusiei, sau a celei de a doua veniri a D o m nului.
A ceast`
Cateheze dogmatice
419
dezlegare a diavolului este ar`tat` de M=ntuitorul [i Sfin]ii Apos-
toli prin indicarea se mnelor care vor preceda parusia ( Vezi:
Matei
24, 22; II Tesaloniceni 2, 2–10; I Ioan 2, 18; Apocalipsa 2, 3 –7
). La a doua venire o Domnului cei p`c`to[i repartiza]i la
st=nga vor c`dea \n os=nda ve[nic`. A poi diavolul [i m
oartea vor fi ni m icite. A cela[i lucru \l spune M =ntuitorul
vorbind despre Judecata din ur m` ( Matei 25, 35–46), precu m
[i Sf=ntul Apostol Pavel referindu-se la cele mai din ur m` eveni
mente ale existen]ei:
„... D up` aceea (ur m eaz`) sf=r[itul, c=nd D o m nul va
preda
\mp`r`]ia lui Dumnezeu [i Tat`lui, c=nd va desfiin]a orice do mnie
[i orice st`p=nire [i orice putere. C`ci El trebuie s` \
mp`r`]easc` p=n` ce va pune pe to]i vr`j m a[ii sì sub
picioarele Sale. V r`j m a[ul cel din ur m ` care va fi ni m
icit este m oartea“ (I Corinteni 15, 24–26).

Propov`duind dou` \ m p`r`]ii [i dou` parusii ale D o m
nului, precu m [i dou` \nvieri, milenari[tii contravin \nv`]`turii
M=ntuitorului, fiindc`:
1. M=ntuitorul nu ne descopere dec=t o singur` \ mp`r`]ie a
lui Dumnezeu care „nu este din lu mea aceasta“ (Ioan 18, 36),
dar este \n lu mea aceasta [i pentru lu mea aceasta, nedeter minat`
te m- poral, peste care nu poate fi suprapus` o alt` \ mp`r`]ie
care s` dureze o m ie de ani.
2. Dup` a doua venire a M=ntuitorului nu va mai exista via]`
trupeasc`, fiindc` trupurile vor \nvia [i vor fi duhovnice[ti
( I Corinteni 15,
44).
3. M=ntuitorul ne arat` c` va fi o singur` judecat`, c=nd va
fi desp`r]irea celor ce au „f`cut cele bune, spre \nvierea vie]ii,
iar cei ce au f`cut rele, spre \nvierea judec`]ii“ (Ioan 5, 28–
29); va
fi un singur seceri[ at=t pentru gr=u, c=t [i pentru neghin` (
Matei
13, 30); \n acela[i ti mp va veni Mirele, at=t pentru
fecioarele
\n]elepte, c=t [i pentru cele nebune ( Matei 25, 1-13); \n sf=r[it,
o singur` dat` va veni St`p=nul s` cear` r`spuns celor c`rora le-
a
\ncredin]at talan]ii ( Matei 25, 14–30) [i o singur` dat` va cere
socoteal` tuturor lucr`torilor din via Sa ( Matei 21, 31–41).
V. Asocierea
Aderen]ii ereziilor hiliaste [i m ilenariste dùneaz` \nv`]`turii
M=ntuitorului, adùg=nd [i alte for mul`ri gre[ite cu privire la
Persoana Sa divin-u man`, la Sf=nta Treime, la suflet, \n proble
ma
Capitolul doi
420
iadului, etc., mul]i dintre ei pro mov=nd doctrine antisociale [i
antistatale.
VI. Generalizarea
D in cele p=n` aici tratate vede m c` Sf=nta Scriptur` nu face
po menire de „\ mp`r`]ia de o mie de ani“, ci de „\ mp`r`]ia de
mii de ani“, care se realizeaz` \n Biseric` [i se des`v=r[e[te \n
via]a viitoare.
VII. Aplicarea
Dat fiind faptul c` milenaris mul reprezint` o interpretare
gre[it` a Sfintei Scripturi, iar sectele milenariste furnizeaz` \
nv`]`turi dùn`toare Evangheliei, av=nd \n acela[i ti mp [i un
caracter an- tisocial, credincio[ii trebuie s` aibe \n aten]ie mai
multe orient`ri practice:
1. S` citeasc` Sf=nta Scriptur` folosind totdeauna edi]iile
-
tip`rite cu aprobarea Sf=ntului Sinod, unde traducerea este
corect`.
2. S` aib` \n aten]ie [i s` nu se lase du[i \n eroare de
gre[elile milenariste, at=t sub aspectul credin]ei, c=t [i sub
aspect social.
Dumnezeu Duhul Sf=nt
|n pri mul articol al Si mbolului de credin]` m`rturisi m pe
Dum- nezeu Tat`l. |ncep=nd cu articolul II [i p=n` la articolul
VII m`r- turisi m credin]a \n Dumnezeu Fiul. |n articolul VIII,
m`rturisind credin]a \n Duhul Sf=nt, spune m: „{i \ntru Duhul
Sf=nt, Domnul de via]` f`c`torul, care din Tat`l purcede, care \
mpreun` cu Tat`l [i cu Fiul este \nchinat [i m`rit, care a grìt
prin prooroci“.

Pe te meiul acestei m`rturisiri de credin]`, vo m vedea \n cele
ce urmeaz` care este \nv`]`tura despre Dumnezeu Duhul Sf=nt.
Cateheze dogmatice
421
III. Tratarea
D in m `rturisirea pe care o face m \n Si m bolul de
credin]` recunoa[te m c` Duhul Sf=nt este „ Domn“, adic`
Dumnezeu, de o fiin]` cu T at`l [i cu Fiul, adic` una din
Persoanele Sfintei Trei mi.
Sf=nta Carte ne arat` prezen]a Duhului Sf=nt fie \n lucrarea
Sfintei Trei mi, fie \n lucrare proprie.
A stfel, \n V echiul T esta m ent c=nd \nt=lni m vorbindu-
se despre lucrarea lui Dumnezeu, expri mat` la plural, ne d` m
sea ma c` este vorba de lucrarea Sfintei Treimi, adic` Tat`l, Fiul
[i Duhul Sf=nt. A[a ave m expri mat` hot`r=rea: „s` face m om
dup` chipul [i ase m`narea noastr`“ (Facere 1, 26); „Iat`, Ada
m s-a f`cut ca unul dintre noi “(Facere 3, 22). N um ele
Sf=ntului D uh apare al`turi [i egal cu Cel al Tat`lui [i Fiului
atunci c=nd \nainte de
\n`l]area la cer a Domnului, Sfin]ii Apostoli sunt tri mi[i s` boteze
\n nu mele Tat`lui [i al Fiului [i al Duhului Sf=nt ( Matei 28, 19).
|n lucrare proprie Duhul Sf=nt este prezent \n Vechiul
Testa- ment la crea]ie, c=nd se purta deasupra apelor spre a
aduce \n
crea]ie ordinea [i via]a (Facerea 1, 2). De aici vede m c`
Duhul este de via]` f`c`torul, adic` principiul, sau \ncep`torul
vie]ii.
Ca unul care „grìe[te prin prooroci“, El co munic`
despre venirea M=ntuitorului, ar`t=nd chiar [i darurile Sale,
care vor fi
rev`rsate peste „ Vl`starul din tulpina lui Iesei“, adic` peste
Mesia
(Isaia 11, 1 –2 ).
Apoi cu prilejul z` mislirii Fiului, Duhul Sf=nt se revars`
peste Sf=nta Fecioar` spre a putea pri mi [i na[te pe Fiul lui
Dumnezeu (Luca 1, 35).
La Cincizeci me Duhul Sf=nt se pogoar` sub for ma v`zut`
a limbilor ca de foc peste Sfin]ii Apostoli, \nte meind Biserica
lui Dumnezeu, c=[tigat` de Fiul prin jertfa Sa. Duhul r` m=ne
prezent [i lucr`tor \n B iseric`, prin darurile rev`rsate asupra
credin - cio[ilor, ca [i prin harul m=ntuitor al Sfintelor Taine.
Pute m cunoa[te mai \ndeaproape Persoana Sf=ntului Duh
din descoperirea pe care ne-o face Fiul.
Astfel, cunoa[te m c` Duhul Sf=nt este de o fiin]` cu Tat`l,
fiindc` purcede de la T at`l. E l este M =ng=ietorul, D
uhul Adev`rului, tri mis \n nu mele Fiului spre a des`v=r[i
lucrarea Sa m=ntuitoare, pun=ndu-i pe credincio[i \n co
muniune cu Tat`l [i cu Fiul (Ioan 15, 26; 14, 16; 16, 13). Faptul
c` Duhul purcede de
la Tat`l \nsea mn` c` nu a fost niciodat` Tat`l [i Fiul f`r` Duhul
Sf=nt; c` purcederea nu s-a produs odat` cu na[terea Fiului din
Tat`l, ase menea — spun Sfin]ii P`rin]i — dup` cu m raza [i
lu-
Capitolul doi
422
mina sunt din acela[i soare, sau lu mina [i c`ldura din acela[i
foc, f`r` a se confunda una cu alta.
De[i Duhul este tri mis ca s` continue lucrarea m=ntuitoare a
Fiului [i s` o des`v=r[easc` prin sfin]irea credincio[ilor, nu
\nsea m n` c` D uhul a fost desp`r]it vreodat` de Fiul, sau c`
des`v=r[e[te lucrarea Fiului independent de Tat`l. A[adar, Fiul
are pe Duhul din eternitate, datorit` faptului c` sunt de aceea[i
fiin]`. De aceea prin \ntruparea Fiului, Duhul intr` \n u
manitatea lui Hristos, lucr=nd \ mpreun` cu El m=ntuirea o
mului.
Pe de alt` parte, D uhul lu m ineaz` sufletele celor
care recunosc pe Fiul lui Dumnezeu, spre a intra \n co muniune
cu El. Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` „ni meni nu poate s` zic`:
Domnul Iisus (adic` s` m `rturiseasc` D um nezeirea lui
Iisus) dec=t \n Duhul Sf=nt“ (I Corinteni 12, 3). De aici vede
m c` m=ntuirea noastr` este \n Hristos. Dar la ea ne conduce
totdeauna Duhul Sf=nt. De altfel \ntreaga activitate a Domnului
Iisus s-a desf`[urat prin lucrarea Sf=ntului Duh. Cartea Sf=nt`
ne arat` cu privire la cuvintele pe care le rostea Iisus c` au
„puterea [i via]a Duhului“ (Ioan 6, 63), iar cei care le ascult`
cred \n Fiul [i renasc la o
via]` nou`, duhovniceasc` „prin ap` [i Duh“, devenind membri
ai | mp`r`]iei lui Dumnezeu (Ioan 3, 5), fiindc` „ce este n`scut
din trup, trup este [i ce este n`scut din Duh, duh este“ (Ioan 3,
8). M=ntuitorul arat` deslu[it c` Duhul lui Dumnezeu este
prezent [i lucr`tor \n activitatea Sa m=ntuitoare: „ Dac` eu cu
Duhul lui Dumnezeu scot de monii, iat` a ajuns la voi \
mp`r`]ia lui Dum- nezeu“ ( M atei 12, 28). Sf=ntul G rigorie
de N azianz arat` c` Sf=ntul Duh ne pune mereu \n leg`tur` [i \n
co muniune cu Hristos, cu opera Sa m =ntuitoare adus` pentru
noi: „Se na[te H ristos, D uhul \i este pre m erg`tor. Se
boteaz` H ristos, D uhul \i este m`rturisitor. S`v=r[e[te
minuni Hristos, Duhul \l \nso]este. Se urc` Hristos la cer,
Duhul \i este ur ma[“.
Dup` moartea, \nvierea [i \n`l]area Domnului la cer, Duhul
Sf=nt ne pune \n co muniune cu u manitatea \ndu mnezeit` a
Fiului, f`c=nd vie lucrarea harului divin. Astfel, la Cincizeci
me Duhul Sf =nt s e po go a r ` \ n l i m bi d e f o c p e s t e S f i n] i i
A po s t ol i lu m in=ndu -l e m intea [i d=ndu-le putere de a
propov`dui pe H ristos. |n acela[i ti m p „i-a p`truns la ini m
`“ [i pe cei care ascultau cuv=ntul, deter m in= ndu-i s` pri m
easc` [i s` intre \n co muniune cu Hristos, \nte meindu-se
astfel odat` cu pri mirea Botezului Sfintei Trei mi, Biserica.
Duhul r` m=ne \n Biseric`, f`c=nd ca harul m=ntuitor s`
sporeasc` printr-o mare bog`]ie de daruri „spre zidirea
Trupului lui Hristos “ (Efeseni 4, 11– 12) [i spre sfin]irea lu
mii.
Cateheze dogmatice
423
Ce ne spune Si mbolul de credin]` despre Duhul Sf=nt? ( C`
este Domnul de via]` f`c`torul). Ce \nsea mn` aceasta? ( C` este
Dum- nezeu adev`rat, de o fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, [i c` prin El
crea]ia a pri mit via] `). Ce pute m deduce de aici? ( C` este la
fel ca Dum- nezeu T at`l, atotputernic [i ve[nic). D in tri m
iterea Sfin]ilor Apostoli de a boteza \n nu mele Tat`lui, al
Fiului [i al Duhului Sf=nt ( Matei 28, 19), ce pute m deduce cu
privire la raportul dintre Duhul Sf=nt [i celelalte dou` Persoane
ale Sfintei Trei mi? ( C` este egal cu E le, c` \ m preun`
alc`tuiesc Sf=nta T rei m e [i c` deopotriv` li se cuvine aceea[i
cinstire din partea noastr`). Am v`zut c` Duhul Sf=nt \nc` de la
z` mislirea Fiului a fost totdeauna prezent \n activitatea de
m=ntuire a lu mii. Cum a fost aceast` prezen]`? ( Duhul este
al`turi de Fiul \n opera de m=ntuire. El ne conduce totdeauna la
m=ntuirea pe care a realizat-o Fiul, iar prin
lucrarea sfin]itoare a Duhului noi dob=ndi m m=ntuirea \n Hristos.
Aceasta nu \nsea mn` c` Fiul nu poate s`v=r[i, \n calitate de
Cap al B isericii, singur m =ntuirea noastr`, dar orice
lucrare a Persoanelor Sfintei Trei mi nu se realizeaz` izolat [i
independent una fa]` de alta, ci \ntr-o co muniune de ac]iune.
Datorit` faptului c` Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt au aceea[i
fiin]`, orice lucrare se
s`v=r[e[te totdeauna cu participarea Tat`lui, Fiului [i Duhului
Sf=nt). Ce ne mai spune Crezul \n leg`tur` cu Duhul Sf=nt? (
C` purcede de la Tat`l). Ce \nse mneaz` purcederea? ( Noi nu
pute m p` t r unde c u m int e a ac e a s t` t ai n`. O m `r t ur i s i m
pe baz a descoperirii Fiului [i spune m c` Duhul purcede din veci
din Tat`l; c` nu a fost niciodat` Tat` [i Fiu f`r` Duhul Sf=nt [i c`
purcederea s-a produs odat` cu na[terea Fiului din Tat`l. De aici
pute m vedea mai bine c` Duhul Sf=nt are aceea[i natur` du
mnezeiasc` ca [i T at`l [i ca Fiul). C e \nsea m n` tri m iterea
D uhului \n nu m ele Fiului? (|nsea mn` c` Duhul Sf=nt
des`v=r[e[te \n ti mp opera de m =ntuire [i sfin]ire, \nte m
eind B iserica, „ T rupul tainic al Domnului“. Credincio[ii
intr` \n co muniune cu Hristos, devin membrele Trupului Sù
tainic, prin harul Sfintelor Taine, care reprezint` lucrarea
Sf=ntului Duh). Unii cre[tini spun c` Duhul purcede [i de la
Fiul. Ave m vreo dovad` \n acest sens? ( Nu ave m nici o
m`rturie a Scripturii spre a confir ma aceast` afir ma]ie, de
aceea spune m ca Duhul purcede de la Tat`l. Aceasta este
m`rturia expres` a Fiului).
Capitolul doi
424
V. Asocierea
Datorit` faptului c` cele trei Persoane Dumnezeie[ti au aceea[i
fiin]`, ele au [i aceea[i lucrare. Dac` harul izvor`[te din fiin]a
Trei mii, \nsea mn` c` el reprezint` lucrarea unic` a Celor
Trei Persoane. Precu m harul este unul, tot astfel [i lucrarea lor
este una. Pe drept cuv=nt putea spune Sf=ntul Grigorie de
Nissa: „ Nu se poate cugeta la Tat`l f`r` Fiul, nu se concepe
Fiul f`r` Duhul Sf=nt. C`ci e i mposibil a se ajunge la Tat`l
f`r` a fi ridicat de Fiul [i e i mposibil a nu mi pe Iisus Domn
dec=t \n Duhul Sf=nt“. A[adar, unde este Duhul, este [i Fiul,
adic` Sf=nta Trei me. Prin Duhul noi vede m \ntreag` Sf=nta
Treime, iar prin harul co municat nou` prin Duhul, intr` m \n co
muniunea Sfintei Trei mi. „ Astfel... fiecare dintre lucr`ri este
Tat`l [i Fiul [i Duhul Sf=nt“, spune Sf=ntul Grigorie Pala ma.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` Duhul Sf=nt este
Dumnezeu adev`rat de o fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, purcede din
Tat`l \nainte de veci; des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului [i
este tri mis de Fiul de la Tat`l \n ti mp, spre a sfin]i lu mea prin
harul necreat al Sfintei Trei mi [i \ mpreun` lucrare cu Tat`l [i
cu Fiul.
VII. Aplicarea
Cu privire la via]a noastr` duhovniceasc` re]ine m c`:
1. Duhul Sf=nt lucreaz` necontenit \n via]a Bisericii, harul
m=ntuitor al Sfintelor Taine spre sfin]irea credincio[ilor.
2. Prin sfintele ierurgii, darurile Sf=ntului Duh se revars` ca
tot at=tea binefaceri asupra vie]ii credincio[ilor, asupra caselor
lor, asupra naturii [i firii \nconjur`toare, spre a sfin]i \ntreaga
crea]ie, eliber=nd-o din bleste mul p`catului [i al stric`ciunii.
3. B iserica \nva]` pe credincio[i s` cear` \n rug`ciune
prezen]a Sf=ntului Duh spre a-i \nt`ri \n ispite [i spre a le sfin]i
via]a. ( A se vedea rug`ciunea „| mp`rate ceresc“). La fel,
Bise- rica a r=nduit cinstirea pogor=rii Sf=ntului Duh prin
praznicul
\mp`r`tesc al Rusaliilor, sau Cincizeci mii, la [apte s`pt`
m=ni dup` Pa[ti.
Se va rosti cu credincio[ii rug`ciunea „| mp`rate ceresc“.
-
Cateheze dogmatice
Biserica [i \nsu[irile ei
425
Care sunt principalele \nv`]`turi de credin]` pe care le cunoa[te

m [i le m`rturisi m \n si mbolul de credin]`? ( Cele referitoare la
Dum- nezeu, Unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane). |n c=te
articole este
cuprins` aceast` \nv`]`tur`? (|n pri mele 8 articole). Ce ne spune
\n continuare articolul 9 din si mbolul de credin]`? ( Ne spune
„\ntr-una Sf=nt`, Soborniceasc` [i Apostoleasc` Biseric`
).

Vom vedea \n continuare \nv`]`tura despre Biseric` [i \
nsu[irile ei.
III. Tratarea
Faptul c` Si mbolul de credin]` vorbind despre Dumnezeu,
Unul
\n fiin]` [i \ntreit \n Persoane, ne a minte[te [i de Biseric`, nu
este \nt= mpl`tor. Aceasta \nsea mn` c` Biserica este opera
sau lucrarea Sfintei Treimi. Apoi, m`rturisirea unui botez spre
iertarea p`catelor \n B iseric`, \nsea m n` c` B iserica face vie
lucrarea harului divin necreat al Sfintei T rei m i, care se \ m
p`rt`[e[te credincio[ilor prin Sfintele Taine. Men]ionarea
Sfintei Trei mi, [i a botezului, subliniaz` c` to]i cei boteza]i \n
nu mele Sfintei Trei mi devin membri ai Bisericii.
Se pune \ntrebarea: c=nd a fost \nte meiat` Biserica?
Sf=ntul Pavel se refer` la „ Biserica lui Dumnezeu pe care
M=ntuitorul a c=[tigat-o „cu s=ngele Sù“ (Faptele Apostolilor
20, 28).
Odat` cu r`scu mp`rarea [i \nfierea a m pri mit [i harul
prin umanitatea lui Hristos \nviat [i \n`l]at la cer. Dac`
Biserica a
„c=[tigat-o“ Domnul prin jertfa Sa, [i dac` harul Sfintei Trei
mi
\l pri m im tot \n ur m a jertfei Sale, \nsea m n` c` B iserica
este continuarea operei de trans mitere a harului pentru sfin]irea
acelora care cred [i ader` la jertfa Domnului. Pe de alt` parte,
Biserica
\nsea mn` o co munitate, deoarece credinciosul este ase menea
unei ml`di]e care se leag` de vi]` (Ioan 15, 1–9). Vi]a este
Hristos, iar credincio[ii sunt ml`di]ele. Ei alc`tuiesc Trupul lui
Hristos, av=ndu- L Cap [i Via]` de sfin]enie pe El. Aceea[i
sev`, acela[i har care izvor`[te din Sf=nta Trei me \i leag` pe
cei care pri mesc r`scu mp`rarea, \nfierea [i iertarea m=ntuitoare
a jertfei Domnului,
Capitolul doi
426
iar credincio[ii ase m eni m l`di]elor aduc road` \n aceea[i
comuniune. Aceast` „apropiere \ntr-un Duh“ s-a pecetluit \n ziua
C incizeci m ii, odat` cu pogor=rea D uhului Sf=nt. A tunci
s-a
\nte meiat pri ma co munitate a celor ce s-au \ mp`rt`[it cu
botezul Sfintei Trei mi, cu harul divin necreat, \n co muniune
de iubire [i pri mire a acelora[i Sfinte Taine (Faptele
Apostolilor 2, 1–43).
Membrii Bisericii devin to]i cei care au pri mit harul
Duhului Sf=nt prin botez, [i \l pri mesc necontenit prin
celelalte Sfinte Taine. Prin lucrarea Duhului Sf=nt Biserica \
mpline[te activitatea m=ntuitoare a Domnului, fiind Trupul
Sù tainic. M =ntuitorul r`m=ne Capul ei, iar credincio[ii
membrele acestui Trup. „ El este Capul Trupului care este
Biserica“ ( Coloseni 1, 18–24; Efeseni
1, 22; I Corinteni 10, 17) ar`tat` Sf=ntului Apostol Pavel.
Hristos lucreaz`, prin harul sfin]itor al Sf=ntului Duh, unitatea
de iubire a m em brelor, iar D uhul prin darurile Sale, zide[te
necontenit Trupul lui Hristos ( Efeseni 4, 12), „c`ci dup` cu m
trupul este unul [i are m`dulare multe [i toate m`dularele unui
trup, de[i sunt multe, sunt un trup, a[a [i Hristos. Pentru c` \
ntr-un Duh ne-a m botezat noi to]i...“ (I Corinteni 12, 12–13).
Prin ur mare, Hristos ca [i Cap al Bisericii, o conduce, iar
„Duhul de via]` f`c`torul“ o \nsufle]e[te. De aici vede m c` fiin]a
Bisericii are un caracter teandric, adic` divin` [i u man`. Aspectul
divin este harul Sfintei T rei m i, aspectul u m an \l
constituie oamenii. Biserica este \ns` co muniunea oa menilor
care \[i sfin]esc via]a \ mp`rt`[indu-se mereu de via]a divin`. {i
cu m Sf=nta Treime reprezint` o co m uniune des`v=r[it` de
sfin]enie, aceasta se
trans m ite prin harul necreat al Sfintei T rei m i, B isericii ca
[i co munitate care m`rturise[te aceea[i credin]` [i se \
mp`rt`[e[te din acela[i har divin. Altfel spus Biserica este
poporul lui Dum- nezeu, un popor nou, ie[it din lu mea
p`catului [i dornic s` se
\mp`rt`[easc` de darurile sfin]eniei lui Dumnezeu.
Biserica continu` peste veacuri opera \ntrup`rii lui Hristos
\n lu me. Cu fiecare credincios care pri me[te Botezul se \
ntrupeaz` din nou Hristos. Pentru acest motiv, fiecare
credincios trebuie s` fie con[tient de faptul c` este un
„hristofor“, adic` un „purt`tor de Hristos“, [i c` trebuie s` r`
m=n` s` arate lu mii p`catului c` el
este [i un „hristofil“, adic` un iubitor de Hristos. Altfel spus s`
arate lu mii prin via]a sa, via]a lui Hristos, \ntrup=ndu- L asfel
pe Hristos \n sine.
Biserica are o parte v`zut` [i alta nev`zut`. Partea nev`zut`
este \nsu[i C apul ei, care o sfin]e[te necontenit prin harul
Sf= n t ul ui D uh [i pri n m ul ti pl el e S al e d ar ur i \ m
p`r t`[ it e
Cateheze dogmatice
427
credin cio[il or. T ot nev` zu ]i, dar p rezen]i sunt [i \n geri i
( I Corinteni 11,
10).
Partea v`zut` o constituie membrii Bisericii afla]i \n „lupta
cea bun`“ (II T i m otei 4, 6), pentru a pri m i cununa
biruin]ei ve[nice. Biserica \i cuprinde deopotriv` [i pe cei
trecu]i la cele ve[nice, pe cei ador mi]i \ntru n`dejdea \nvierii,
men]in=ndu-se
astfel o continu` unitate de iubire \ntre cei afla]i \n dru m spre
m=ntuire [i cei trecu]i la cele ve[nice. Pe de alt` parte, prin
Sfin]ii
ei, Biserica mijloce[te c`tre Dumnezeu pentru nevoile [i biruin]a
duhovniceasc` a celor afla]i \n via]`.
N u trebuie exclu[i din co m uniunea B isericii credincio[ii
\nclina]i spre p`cat, „fiinc` cei bolnavi au nevoie de doctor, iar
nu cei s`n`to[i“ ( Matei 9, 12). Numai ereticii [i schis
maticii, adic` cei ce m`rturisesc alt` credin]` [i cei ce s-au \
ndep`rtat de
r=nduiala Bisericii, se exclud din co muniunea bisericeasc`.
De fapt se autoexclud ei prin faptul c` m`rturisesc alt`
credin]` [i
\[i stabilesc alte reguli de via]` cre[tin`.
Privitor la membrii Bisericii, protestan]ii [i neoprotestan]ii
sus]in c` Biserica este o co muniune a sfin]ilor pe care nu mai
Dumnezeu \i [tie, [i pe care El i-a ales [i i-a predestinat s` fie
p`rta[i harului divin, iar cei p`c`to[i nu pot face parte din
Biseric`. Aceasta nu \nsea mn` \ns` c` p`c`to[ii trebuie exclu[i
din calitatea lor de membrii ai Bisericii. |ntr-o m`sur` mai
mic` sau mai mare to]i sunt p`c`to[i „ Nu este o m care s` fie
viu [i s` nu gre[easc`...“, iar „\n cer va fi mai mare bucurie
pentru un p`c`tos care se \ntoarce, dec=t pentru 99 de drep]i...“ (
Luca 15, 7).
Din Si mbolul credin]ei a m v`zut c` \nsu[irile Bisericii
sunt ur m`toarele: „una, sf=nt`, soborniceasc` [i apostoleac`“.
Biserica este una, fiindc` Unul este Capul ei [i un singur
har necreat al Sfintei Treimi sfin]e[te pe credincio[i. Este „un
Domn, o credin]`, un Botez“ ( Efeseni 4, 5).
Se pune \ntrebarea: dac` Biserica este una, cu m explic`
m faptul c` auzi m de existen]a mai multor Biserici?
|ntr-adev`r, cre[tinii s-au \ mp`r]it, s-au divizat, dar „
Hristos nu s-a \ mp`r]it“ (I Corinteni 1, 13). Biserica este
Trupul tainic al Domnului, iar „Iisus Hristos este acela[i ieri
[i azi [i \n veci“ (Evrei 13, 8). Biserica nu poate fi \ mp`r]it`,
fiindc` ea r` m=ne peste veacuri „st=lpul [i te melia adev`rului“
(I Timotei 3,15). |n ea s`l`[luie[te „ Duhul Adev`rului“. Capul
ei, Hristos este „calea, adev`rul [i via]a“ (Ioan 14, 6), iar
adev`rul nu poate fi nici
\mp`r]it, nici \nlocuit.
Biserica este sf=nt`, deoarece „ Hristos a iubit Biserica Sa,
[i s-a dat pe Sine pentru ea, ca s` o sfin]easc`, cur`]ind-o cu
baia
Capitolul doi
428
apei prin cuv=nt, ca s` [i-o \nf`]iseze m `rit`, neav=nd nici
o zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci ca s` fie f`r` prihan`
(Efeseni 5, 25–27).
Biserica este soborniceasc`, sau universal`, fiindc` orice o m
poate deveni membru al Bisericii f`r` nici o deosebire de nea m,
limb`, ras`, stare social`, etc. „ Nu mai este elin, nici iudeu, nici
tìere \ m prejur, nici netìere \ m prejur, barbar, scit, rob
sau slobod, ci toate \ntru to]i Hristos“ ( Galateni 3, 28–29;
Coloseni
3, 11). B iserica cuprinde toate nea m urile fapt ce rezult`
din porunca dat` de M=ntuitorul Sfin]ilor Apostoli: „ Merge]i \n
toat` lumea [i propov`dui]i Evanghelia la toat` f`ptura“ ( Marcu
16, 15 ).
Biserica este apostolic` pentru c` \nv`]`tura o are de la Sfin]ii
Apostoli care sunt martorii Cuv=ntului (Faptele Apostolilor 1,
8). Ea este zidit` pe te melia Apostolilor, „piatra cea din capul
unghiului adic`
biserice[ti fiind prin:
\nsu[i Iisus preo]i,
episcopi, H ristos“ ( E feseni 2, 20). A
diaconi.
posto- licitatea B i sericii se trans m ite prin succesiunea
i erarhi
IV. ei
Recapitularea – Aprecierea
C=nd a luat fiin]` Biserica? ( Odata cu jertfa M=ntuitorului).
C=nd a fos t c ons t it uit ` ca [i c o m unit a t e a
c r e di nc i o[ il or ? ( L a Cincizeci me, odat` cu pogor=rea
Sf=ntului Duh, c=nd s-a s`v=r[it pri mul Botez cre[tin). Care
este raportul M=ntuitorului fa]` de Biseric`, ca Trup al Sù?
(Prin u manitatea lui Hristos Biserica pri me[te harul necreat
al Sfintei Trei mi, ca lucrare a Duhului Sf=nt, \n scopul
sfin]irii credincio[ilor prin Sfintele Taine). Pe l=ng` activitatea
sfin]itoare, ce alte activit`]i \ndepline[te ierarhia
bisericeasc` \n calitate de continuatoare a activit`]ii Sfin]ilor
A post oli \n lu m e? ( A ctivit ate a pr ofe tic` a D o m nului,
de propov`duire a cuv=ntului lui Dumnezeu precu m [i
activitatea
„\mp`r`teasc`“, de conducere a credincio[ilor pe dru mul m=n-
tuirii). Care sunt \nsu[irile Bisericii? ( Biserica este una,
V. Asocierea
|n Vechiul Testa ment Biserica a fost ase m`nat` cu corabia lui
Noe care salveaz` de la moarte. Mirele [i mireasa din C=ntarea
C=nt`rilor reprezint` toc mai leg`tura dintre Hristos [i Biseric`.
Profe]ii Vechiului Testa ment vorbesc de Biseric` „ mireasa
lui Hristos“ sub for ma unui „cer nou [i p` m=nt nou“ (Isaia 45,
17) sau de un leg` m=nt nou [i o co muniune universal` [i
ve[nic`
Cateheze dogmatice
429
(Isaia 2, 2; Iere mia 31, 31–34). Biserica \ndepline[te lucrarea
de m=ntuire prin slujirea lu mii, a[a dup` cu m „Hristos nu a
venit s` I se slujeasc`, ci ca s` slujeasc` El“ ( M arcu 10, 45).
|n felul acesta ea este [i „slujitoare“, activ=nd adic` pentru pro
movarea a „toate c=te sunt adev`rate, c=te sunt cinstite, c=te
sunt curate,
c=te sunt vrednice de iubit, c=te sunt cu nu me bun, orice
virtute
[i orice laud`“ (Filipeni 4, 8).
VI. Generalizarea
Din cele mai sus tratate vede m c` Biserica este co munitatea
cre- d i n c i o [ i l o r c a r e a l c ` t u i e s c T r u p u l t a i ni c a l D o m
n u l ui , dob=ndind m=ntuirea prin harul Sf=ntului Duh pri mit prin
Sfintele Taine, [i st=nd sub c=r muirea v`zut` a ierarhiei
biserice[ti.
VII. Aplicarea
Datoriile cre[tinului fa]` de Biseric` sunt cuprinse \n cele nou`
porunci biserice[ti. |n esen]` ele cuprind datoria de a participa
la
via]a Bisericii, prin \ mp`rt`[irea cu Sfintele Taine mai ales \n
cele patru mari posturi, sau cel pu]in \n Postul Sfintelor Pa[ti;
frecventarea serviciilor religioase, \n special a Sfintei
-
Liturghii, cinstirea ierarhiei biserice[ti, p`strarea cu evlavie a \
nv`]`turii Bisericii; cultivarea duhului de pace [i buna \
n]elegere cu to]i
cre[tinii [i cu to]i oa menii, pentru \ mplinirea testa mentului
de unitate l`sat de Domnul Iisus Hristos, Capul Bisericii.
Natura [i lucr`rile harului divin
C`zut \n p`cat [i rup=nd leg`tura cu Creatorul sù, o mul nu se
putea ridica la co muniunea cu Dumnezeu prin propriile lui
puteri. Pentru salvarea o mului a tri mis Dumnezeu „la plinirea
vre mii“ ( G alateni 4, 4) pe \nsu[i Fiul Sù ca prin Jertfa
Sa s` ne
r`scu mpere din p`cat [i s` ne ofere \n acela[i ti mp puterea de
a deveni „fii ai lui Dumnezeu“, spre a-i \ mplini voia [i a ne
des`- v=r[i via]a duhovniceasc`. „ Ne-a f`cut vii — spune
Apostolul —
\mpreun` cu Hristos prin har... {i aceasta nu de la voi; a lui
Dum- nezeu este darul“ ( Efeseni 2, 8).
Capitolul doi
430
Vom vedea \n cele ce ur meaz` care este natura [i lucr`rile
harului divin.
III. Tratarea
Am v`zut c` Sf=ntul Apostol Pavel arat` deosebit de clar c`
harul divin este un dar al lui Dumnezeu, f`r` de care nu pute m
ajunge la m=ntuire ( Efeseni 2, 1–18).
„De nu se va na[te cineva de sus, spune M=ntuitorul, nu va
putea s` vad` | mp`r`]ia lui Dumnezeu... Cel n`scut din trup, trup
este; cel n`scut din duh, duh este“ (Ioan 3, 3–5). Aceast`
„na[tere din duh“ ne vine „de sus“, de la D u m nezeu printr-
o energie necreat` care apar]ine [i izvor`[te din fiin]a
Sfintei T rei m i. A ceast` energie este harul divin. N oi \l
pri m i m ca lucrare a Sf=ntului Duh prin u manitatea lui
Hristos. |n felul acesta, harul este ase menea sevei care une[te \
n aceea[i co muniune de via]` duhovniceasc` „ ml`di]a [i vi]a“,
adic` pe credincios cu Hristos. Dac` nu ar fi vi]a, nu ar putea
exista nici ml`di]a. „F`r` de mine nu pute]i face ni mic“, ne
spune M=ntuitorul (Ioan 15, 1–6).
Pe de alt` parte, M=ntuitorul ne arat` c` „ni meni nu poate s`
vin` la Mine, de nu-l va trage Tat`l...“ (Ioan 6, 44). A ceasta
\nsea mn` c` harul \ncepe opera de m=ntuire a credinciosului
[i
tot el o [i des`v=r[e[te. P`rin]ii Bisericii ne ajut` s` \n]elege
m aceast` \nv`]`tur`, folosind i magini din via]a de toate zilele
[i din mediul \nconjur`tor. Astfel, Sf=ntul Irineu arat` c`
„precu m un m`slin s`lbatic dac` nu se altoie[te, nu aduce nici
un fel de
folos st`p=nului sù prin starea sa s`lbatic`, ci se taie [i se
arunc`
\n foc, ca un po m neroditor; a[a r` m=ne [i o mul care nu pri
me[te altoirea prin credin]` (rev`rsarea Sf=ntului Duh), r` m=ne
ceea ce a fost mai \nainte [i ce este: carne [i s=nge, [i ca atare,
nu poate mo[teni \ mp`r`]ia lui Dumnezeu“. Sf=ntul Macarie cel
Mare arat` c` „precu m pe[tele nu poate vie]ui f`r` ap`, sau
precu m ni meni nu poate u mbla f`r` picioare, nu poate vedea
f`r` ochi, vorbi
f`r` li mb`, sau auzi f`r` urechi, tot astfel f`r` Domnul Iisus [i
f`r` conlucrarea puterii du mnezeie[ti, nu este cu putin]` a \
n]elege
tainele atot= n]elepciunii du mnezeie[ti [i a fi cre[tin
des`v=r[it“.
|n sf=r[it, Fericitul Augustin arat` c` „precu m ochiul trupesc pe
deplin s`n`tos, nu poate vedea f`r` lu min`, tot astfel [i o mul
chiar de ar fi el pe deplin \ndreptat nu poate vie]ui drept, de nu
va fi ajutat de sus prin lu mina ve[nic` a drept`]ii“ (Preot
profesor
Cateheze dogmatice
431
Ioan M ih`lcescu, « D og m a soteriologic`» — B ucure[ti,
1928, p.32–33).
De[i \ncepe [i des`v=r[e[te m=ntuirea ca un dar divin spe-
cial, harul nu lucreaz` prin constr=ngerea voin]ei noastre
libere,
ci prin conlucrare, prin \ mpreun` lucrarea ei. Astfel spune m
c` m=ntuirea este o lucrare „sinergic`“, sau „teandric`“. A[a
cu m p`catul a fost posibil s` apar` \n fiin]a o mului datorit`
voii sale
libere de a alege \ntre bine [i rù, la fel [i harul \ns`n`to[e[te
firea, ase menea unui medica ment t` m`duitor, dar nu lucreaz` \
n via]a noastr` dec=t dac` este pri m it de bun`voie. „ Am
bele trebuiesc — re marc` un P`rinte al Bisericii — [i voin]a
noastr` [i ajutorul du mnezeiesc; nici harul Duhului nu ajunge
celor ce au bun`voin]`, nici voin]a lipsit` de aceast` putere nu
poate aduna
boga]ia“. Sf=nta Scriptur` ne prezint` i maginea M=ntuitorului
care st` la u[a fiec`rui suflet [i bate. „ De va auzi cineva glasul
meu [i va deschide u[a, voi intra la el [i voi cina cu el [i el cu
mine“ ( Apocalipsa 3, 20).
Am v`zut din cele de mai sus c` harul este pri mit de fiecare
\n mod gratuit, \n ur ma jertfei lui Hristos. El este apoi
necesar pentru m=ntuire. Pe l=ng` faptul c` harul este gratuit [i
necesar,
el mai este [i universal, \n sensul c` se adreseaz`, ca m=ntuirea
\ns`[i, oricui, fiindc` „ Dumnezeu voie[te ca to]i oa menii s` se
m=ntuiasc` [i s` vie la cuno[ tin]a adev`rului“ (I Timotei 2, 4).
Harul reprezint` lucrarea sfin]itoare a Duhului Sf=nt spre a
face vie [i a des`v=r[i co m uniunea noastr` cu Hristos [i prin
Hristos cu Dumnezeu Tat`l, \ntruc=t „via]a noastr` este ascuns`
cu Hristos \n Dumnezeu“ ( Coloseni 3, 3). |n felul acesta, harul
este opera Sfintei Trei mi, fiindc` „toate le lucreaz` Tat`l \n
Fiul, prin Duhul Sf=nt“. Iat` cu m ne ajut` s` \n]elege m mai bine
aceast` tain` Sf=ntul Si mion Noul Teolog: „... {i ce altceva
este cheia cuno[tin]ei, dac` nu harul Prea Sf=ntului Duh, care
se d` prin mijlocirea credin]ei? Acest har deschide mintea
noastr` \ncuiat` [i \ntunecat` [i pricinuie[te \n ea cu adev`rat
cuno[tin]` prin
luminarea du mnezeiasc`. U[a este Fiul, precu m \nsu[i zice: „
Eu sunt u[a“ (Ioan 10, 9). Cheia u[ii este Duhul Sf=nt... [i casa
este Tat`l, c` „\n casa Tat`lui meu — zice — multe l`ca[uri
sunt“ (Ioan 14, 2). Lua]i sea ma deci: dac` cheia nu deschide,
u[a nu se deschide. {i dac` u[a nu se deschide, nu intr` ni meni
\n casa Tat`lui, cu m zice Hristos \nsu[i: „ni meni nu vine la
Tat`l meu dec=t nu mai prin mine“. Fiindc` „toate le lucreaz`
Tat`l \n Fiul prin Duhul Sf=nt“, noi pri mim harul care
izvor`[te din Sf=nta Trei m e [i din u m anitatea lui Hristos
cel \nviat [i \n`l]at de-a dreapta T at`lui, prin lucrarea
Sf=ntului D uh. O rice lucrare a
Capitolul doi
432
T at`lui [i a Fiului este s`v=r[it` de D uhul Sf=nt. F`c=nd
vie lucrarea Fiului prin harul Sfintei Trei mi, harul \i este
propriu,
\nc=t pute m spune „harul Sf=ntului Duh“. Fiind propriu
Duhului, harul se m ai nu m e[te [i „duh“, a[a dup` cu m
lucrarea poarta nu m irea lucr`torului. D e pild`, de la
cuv=ntul „poet“, ave m
„poezie“; de l a „ m edic“ – „ m edicin`“; de la „episcop“
–
„episcopie“, etc. |n felul acesta, profetul Isaia vorbind despre
cele [apte daruri ale Duhului Sf=nt, le nu me[te „duhuri“ (Isaia
11, 2). Fiindc` Duhul Sf=nt este unul, la fel [i harul este tot
unul. Darurile harului sunt \ns` multiple. |ntruc=t darurile
corespund lucr`rii harului, ele sunt infinite, fiindc` infinit` este
[i lucrarea harului Duhului Sf=nt. |n Biserica cre[tin` pri mar`,
aceste daruri
ale Sf=ntului Duh se nu mesc Harisme. Cunoa[te m c` prin pri
mirea harului Sf=ntului Botez la Cincizeci me, cei care au
alc`tuit pri ma co munitate cre[tin` au pri mit harul vorbirii \n li
mbi. Mai t=rziu, al]ii \n Efes, dup` ce devin cre[tini \n ur ma pri
mirii Botezului [i a „punerii m =inilor“ (adic` T aina M irului)
pri m esc darul sau haris m a vorbirii \n li m bi, [i a
proorociei (Fapte 19, 1–7). H aris m ele se generalizeaz` apoi
\n B iserica apostolic`, \nc=t prezen]a lor arat` feluritele
lucr`ri ale Duhului \n Biseric`. Noi
le cunoa[te m mai ales dup` enu merarea pe care o face Sf=ntul
A postol Pavel. A stfel, m ai \nt=i sunt: A postolii, profe]ii ,
evangheli[tii, \nv`]`torii, p`str`torii, cei care \ mpart ajutoare,
slujitorii, cei cu darul c=r muirii. Apoi, cuv=ntul \n]elepciunii,
al cuno[tin]ei, sau \n]elegerii, credin]a f`c`toare de minuni,
facerea de m inuni, vorbirea \n li m bi, t`l m `cirea li m bilor,
deosebirea duhurilor (I Corinteni 12, 8–10; 28–30; Romani 12,
6–8; Efeseni
4, 11). A[adar, pe l=ng` harul pri mit prin Sfintele Taine, cu
efect specific fiec`reia dintre ele, lucrarea harului se manifest`
[i prin haris m e, ca daruri speciale ale Sf=ntului D uh. Ele
reprezint`,
\ntr-o caracterizare sugestiv`, „darul de nunt` cu care Hristos
[i-a \ mpodobit Mireasa la Cincizeci me“. Haris mele
reprezint` un dar divin acordat de Duhul Sf=nt nu mai anu mitor
persoane pe un ti m p li m itat. A cest dar supranatural al D
uhului Sf=nt se deosebe[te de darul sfin]itor. El este acordat
Bisericii \n scop misionar, spre aducerea la credin]`, precu m [i
pentru consolidarea credin]ei, adic` pentru „zidirea Trupului lui
Hristos“ ( Efeseni 4,
12). D ac` haris m ele sunt date nu m ai anu m itor persoane,
iar Sf=ntul Apostol Pavel spune c` unele haris me se vor
desfiin]a, A postolul eviden]iaz` \n schi m b ve[nicia
dragostei, care le des`v=r[e[te pe toate (I Corinteni 13, 1-13),
at=t \n via]a Bisericii, prin „slujire reciproc`“ ( Galateni 5, 13),
c=t [i \n via]a fiec`rui credincios che m at s` cultive roada
Sf=ntului D uh. „Iar roada
Cateheze dogmatice
433
D uhului este dragostea, bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare,
bun`tatea, facerea de bine, credin]a, bl=nde]ea, cu m p`tarea...
|mpotriva acestora nu este lege... Dac` trì m \n Duhul, cu Duhul
s` [i u mbl` m“ ( Galateni 5, 22-25).
IV. Recapitularea - Aprecierea

Omul c`zut \n p`cat se putea m=ntui prin propriile sale puteri?
(N u se putea m =ntui, de aceea a fost nevoie de venirea unui
M=ntuitor care s`-i ofere [i puterea de a ajunge la m=ntuire).
Care este aceast` putere? ( Harul divin). Ce fel de energie este
harul divin [i unde \[i are originea? ( Harul divin este energie
necreat`, izvor=nd din Sf=nta Trei me [i pri mit prin u
manitatea lui Hristos cu care intr` m \n co muniune prin
lucrarea Sf=ntului D uh). C are sunt caracteristicile harului? (
H arul este necesar, gratuit [i universal). C are este lucrarea
harului \n procesul m=ntuirii? ( Harul \ncepe, continu` [i
des`v=r[e[te m=ntuirea). Harul anuleaz` cu mva libertatea de
voin]` a o mului? ( Harul nu se opune libert`]ii de voin]`, nici
nu se suprapune, ci conlucreaz`
pentru \ns`n`to[irea firii [i dob=ndirea m=ntuirii). Fiind
energie necreat` izvor=t`
spre des`v=r[ire, pute mdin\mplini
Sf=nta prin
Trei me [i ridic=nd
harul firea o
divin porunca
M=ntu-
itorului de a fi des`v=r[i]i, precu m [i Dumnezeu este
des`v=r[it? (O pute m \mplini. De aceea, Sfin]ii P`rin]i, care au
experi mentat
\n mod real lucrarea harului \n via]a duhovniceasc`, arat` c`
harul des`v=r[e[te firea, \ndu mnezeind-o. Unul din ei spunea
chiar c`
„dup` fire sunt o m, iar dup` har sunt Dumnezeu“). Cum pri
mim noi harul divin? (Prin lucrarea Sf=ntului Duh \n Biseric`,
prin Sfintele Taine). Dar Sfintele Taine sunt mai multe, iar
harul este unul singur. Are el m ai m ulte efecte? ( De[i este
unul singur, precu m este [i un singur Duh Sf=nt, harul
prezint` efecte speci-
fice [i caracteristice fiec`rei Sfinte Taine). Lucrarea harului fiind
multipl`, cu m se manifest` ea? (Prin infinit de nu meroase
daruri). Cum sunt nu mite darurile speciale din epoca
apostolic`? (Sunt numite haris me). Ce ne \ndea mn` Sf=ntul
V. Asocierea
Nelucr=nd \ mpotriva firii, harul \ mpline[te m=ntuirea al`turi
de credin]` [i fapte bune. „F`r` credin]` nu pute m fi pl`cu]i lui
Dum-
Capitolul doi
434
nezeu“ ( Evrei 11, 6). Prin credin]` \l cunoa[te m pe Dumnezeu
[i intr` m \n co m uniune cu E l. „Prin credin]`, spune A
postolul, locuie[te Hristos \n ini mile noastre“ ( Efeseni 3, 17).
Pentru aceea,
to]i cei care pri mesc harul divin se nu mesc credincio[i,
adic`
m`rturisitori ai credin]ei \n
Hristos.
Trimi]=ndu-i pe Sfin]ii Apostoli la propov`duire, M=ntuito-
rul le porunce[te s` mearg` \n toat` lu mea [i s` propov`duiasc`
Evanghelia la toat` f`ptura, iar dup` ce \i va boteza, tri mi]=ndu -
le harul divin, „s`-i \nve]e s` p`zeasc` toate poruncile pe care le-
au
pri mit [i ei de la |nv`]`torul lor“ (Matei 28, 19–20). Vede m
de aici c` la credin]a [i la harul divin trebuie s` adùg` m [i
faptele bune \n vederea m =ntuirii. H arul [i credin]a sunt \
ntr-adev `r necesare pentru m=ntuire. Dar ele trebuie s`
rodeasc`, s`-[i arate eficien]a prin fapte. F`r` fapte harul r`
m =ne nelucr`tor, iar credin]a va fi moart`.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vede m c` harul divin este o energie
necreat` izvor=t` din Sf=nta Trei me [i nedesp`r]it` de Ea,
care
este trans mis prin u manitatea lui Hristos ca lucrare a Duhului
Sf=nt \n mod necesar [i gratuit oric`rui credincios, care vrea s`
ajung` la m=ntuire [i care este dator s`-i fac` vie lucrarea prin
credin]` [i fapte bune.
VII. Aplicarea
1. Harul lucreaz` \n fiin]a credinciosului la \nceput o na[tere \n
H ristos, prin [tergerea p`catului str` m o[esc [i cur`]ia vie]ii:
„Deci, dac` este cineva \n Hristos, este o f`ptur` nou`; cele
vechi au trecut, iat` toate s-au f`cut noi“ (II Corinteni 5, 17).
2. Urmeaz` apoi starea de pruncie \n Hristos, c=nd cel
n`scut duhovnice[te \n Hristos, si m]indu-se p`truns de duhul lui
Hristos, voin]a lui eliberat` de p`cat se si mte atras` prin
credin]` de via]a duhovniceasc` a M =ntuitorului, pe care \
ncearc` s` o ur m eze (imite) prin fapte.
3. Dup` aceasta ur meaz` starea de cre[tere duhovniceasc`.
To]i cei care L-au pri mit pe Hristos prin Taina Sf=ntului
Botez, datorit` cur`]iei lor duhovnice[ti, sunt nu mi]i „sfin]i“.
Aceast` sfin]enie se nu m e[te „sacra m ental`“, fiindc` ea se
datore[te
lucr`rii harului divin pri mit la Botez. Ea este o „sfin]enie
haric`“. Acesteia trebuie s` i se adauge [i colaborarea voin]ei, \n
direc]ia
efortului moral spre des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti. Aceasta este
Cateheze dogmatice
435
-
„sfin]enia moral`“. Dac` to]i cei boteza]i pot fi nu mi]i sfin]i,
prin lucrarea harului, la des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti ajung
nu m ai aceia care necontenit se str`duiesc [i nu contenesc
s`
urmeze dru mul virtu]ii dup` modelul vie]ii
M=ntuitorului.
Glossolalia (vorbirea \n li mbi)
Este [tiut faptul c` odat` cu Pogor=rea Duhului Sf=nt s-a \nte
meiat B iserica cre[tin`, iar odat` cu \nte m eierea B isericii,
lucrarea Sf=ntului Duh s-a f`cut vizibil` prin tot at=tea daruri
cu care au
fost \nzestra]i membrii ei. Acestea se nu mesc „haris me“.
Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` „fiec`ruia se d` ar`tarea
Duhului spre folos“.

U na dintre aceste haris m e care a produs discu]ii \n B
iserica cre[tin` pri mar` [i produce [i ast`zi printre cre[tini, este
vorbirea
\n li mbi sau glossolalia, la care ne vo m referi \n cele ce ur
meaz`.
III. Tratarea
Cuv=ntul „glossolalie“ este de origine greac` [i \nsea mn`
„vorbire
\n li mbi“ ca dar al Sf=ntului Duh. Aceast` haris m` o \nt=lni
m pentru pri ma dat` la Cincizeci me, ca ur mare a pogor=rii
Duhului Sf=nt. Iat` m `rturia Sfintei Scripturi: „{i c=nd a
sosit ziua Cincizeci mii erau to]i \ mpreun` \n acela[i loc; [i din
cer, f`r` de veste, s-a f`cut un vuiet ca de suflare de v=nt ce
vine repede [i a umplut casa unde [edeau ei. {i s-au u mplut
to]i de Duhul Sf=nt [i au \nceput s` vorbeasc` \n li mbi precu
m le d`dea lor Duhul Sf=nt a grì.
{i erau \n Ierusali m locuitori iudei, b`rba]i cucernici, din
toate nea murile care sunt sub cer. {i isc=ndu-se vuietul
acela, s-a adunat mul]i mea [i s-a tulburat, c`ci fiecare \i
auzea pe ei
vorbind \n li mba sa. {i erau ui mi]i to]i [i se mirau zic=nd:
„iat` nu sunt ace[tia care vorbesc to]i galileeni? {i cu m auzi
m to]i limba noastr`, \n care ne-a m n`scut? Par]i [i mezi [i
ela mi]i [i cei ce locuiesc \n Mesopota mia, \n ludeea [i \n
Capadocia, \n
Capitolul doi
436
Pont [i \n Asia, \n Frigia [i \n Pa mfilia, \n Egipt [i \n p`r]ile
Libiei cea de l=ng` Cirene, [i ro mani \n treac`t [i iudei [i
prozeli]i, cretani [i arabi, \i auzi m pe ei vorbind \n li mbile
noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! {i to]i erau
ui mi]i [i nu se du mireau, zic=nd unul c`tre altul: ce va s` fie
aceasta? Iar al]ii,
batjocorindu-i ziceau c` sunt plini de must. {i st=nd Petru cu
cei unsprezece, a ridicat glasul [i le-a vorbit: B`rba]i iudei [i
to]i cei ce locui]i \n Ierusali m, aceasta s` v` fie cunoscut`, [i
lua]i \n urechi cuvintele mele; c` ace[tia nu sunt be]i cu m vi se
pare vou`, c`ci este al treilea ceas din zi, ci aceasta este ceea
ce s-a spus
prin proorocul Ioil: „iar \n zilele din ur m `, zice Dom nul,
voi turna din Duhul Meu peste tot trupul [i fiii vo[tri [i fiicele
voastre vor prooroci [i cei mai tineri ai vo[tri vor vedea vedenii [i
b`tr=nii vo[tri vor visa vise...“ (Faptele Apostolilor 2, 1–17).
Ce vede m din acest text? |n pri mul r=nd c` odat` cu
Pogor=rea Duhului Sf=nt peste Sfin]ii Apostoli ace[tia au \
nceput s` vorbeasc` \n
limbi strìne pe care nu le cuno[teau mai dinainte. |n al doilea
r=nd c` iudeii veni]i la Ierusali m cu prilejul Cincizeci mii din
alte p`r]i au r` m as ui m i]i [i s-au speriat v`z=nd c` A
postolii grìesc \n li mba lor. Ace[ti iudei stabili]i \n alte ]`ri nu
cuno[teau
limba ebraic` vorbit` la Ierusali m. Ei cuno[teau nu mai li mba ]`rii
unde locuiau [i de unde au venit la marele praznic, spre a \
mplini datoriile religioase fa]` de te mplu. |n al treilea r=nd c`
iudeii
localnici din Ierusali m care cuno[teau nu m ai li m ba lor,
adic` ara maica, nu \n]elegeau ce spun Sfin]ii Apostoli, motiv
pentru care \i batjocoreau. |n al patrulea r=nd, c` vorbirea \n li
mbi strìne era o \ mplinire a profe]iilor Vechiului Testa ment,
iar con]inutul vorbirii \n li mbi era „ m`rirea lui Dumnezeu“.
|n mod firesc, ne pune m \ntrebarea; care era rostul acestei
haris me? Cartea Sf=nt` ne arat` c` \nainte de |n`l]area
Domnului la cer, poruncise Sfin]ilor Apostoli: „ Merge]i \n
toat` lu mea [i propov`dui]i Evanghelia la toat` f`ptura... iar
celor ce vor crede,
aceste se mne vor ur ma: \n nu mele Meu de moni vor scoate, \
n
li m bi vor vorbi ( M arcu 16, 13–17). |nainte de a m erge
la propov`duirea Evangheliei, Sfin]ii Apostoli vor pri mi
confor m promisiunii M=ntuitorului [i puterea necesar`, odat` cu
Pogor=rea Duhului Sf=nt: „{i ve]i lua putere venind Duhul
Sf=nt peste voi [i ve]i fi Mie martori \n Ierusali m [i \n toat`
ludeea [i \n Sa maria [i p=n` la marginile p` m=ntului“ (Faptele
Apostolilor 1, 8; Luca
24, 49). Se pune \ntrebarea: Cum vor putea propov`dui Sfin]ii
Apostoli Evanghelia p=n` la marginea p` m=ntului, la popoare a
c`ror li mb` nu o cunosc? Din textul mai sus citat reiese c` vor
pri mi putere odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt. Care este
aceast`
Cateheze dogmatice
437
putere? Este desigur [i puterea de a vorbi \n li mbile popoarelor
c`rora vor propov`dui Evanghelia, iar pe de alt` parte, cei care
vor auzi cuv=ntul propov`duirii lor, cu mai mult` u[urin]` le
vor da crezare v`z=nd aceast` minune.
Pe l=ng` aceasta, propov`duirea Evangheliei \n toate li
mbile vorbite scoate \n eviden]` universalitatea \nv`]`turii
cre[tine, care
se adreseaz` tuturor oa m enilor, f`r` nici o deosebire,
fiindc`
„ D u m nezeu voie[te ca to]i oa m enii s` vin` la
cunoa[terea adev`rului [i s` se m=ntuiasc`“ (I Timotei 2, 4;
Prof. Dr. Petru Deheleanu, « M anual de sectologie», Arad
1984, pg. 535–536). Acest aspect al vorbirii \n li mbi \l vede m
mai cu sea m` istorisit de cartea Faptele A postolilor \n
leg`tur` cu botezul suta[ului Corneliu, c=nd cei prezen]i, adic`
cei apar]i n=nd altor nea muri au \nceput s` vorbeasc` \n li
mbi: „|nc` grìnd Petru cuvintele acestea, a c`zut Duhul Sf=nt
peste to]i cei care auzeau cuv=ntul,
[i s-au mirat credincio[ii din tìerea \ mprejur (cei proveni]i din
iudei) c=]i veniser` la Petru, c` [i peste p`g=ni s-a rev`rsat Sf=ntul
Duh; c`ci \i auzeau vorbind \n li mbi [i sl`vind pe Dumnezeu“
(F aptele Apostolilor 10, 44–46).
O predilec]ie spre haris m a glossolaliei o aveau cre[tinii
apar]in`tori Bisericii din Corint. De aici [i necesitatea l` muririi
acestei proble me din partea Sf=ntului Apostol Pavel.
Cre[tinii din C orint vorbeau \n li m bi pe care \ns` co m
unitatea credincio[ilor nu le \n]eleg. D atorit` acestui fapt
glossolalia nu se dovede[te util` [i eficient` \ntr-o astfel de co
munitate. Dac` la Ierusali m s-a dovedit eficient` glassolalia
fiindc` s-au putut propov`dui „ m`ririle lui Dumnezeu“ tuturor
celor prezen]i, invers
la Corint. Comunitatea de aici cuno[tea o singur` li mb`. A se
vorbi \n alte li mbi ne\n]elese, crea o situa]ie care deranja [i
ducea
la dezordine. {i fiindc` „ Dumnezeu nu este al neor=nduielii, ci
al p`cii“ (I C orinteni14, 33), A postolul pe bun` dreptate
ia atitudine fa]` de neor=nduiala pe care o pot crea cei care
r=vnesc
prea mult dup` haris ma glossolaliei: „ Dac` s-ar aduna \
mpreun` toat` Biserica — spune senten]ios Apostolul — [i to]i
ar grì \n limbi [i ar intra [i dintre cei ne\nv`]a]i sau
necredincio[i, oare
nu ar zice c` sunte]i nebuni?“ (I Corinteni 14, 23). De aici [i
reco mandarea ca „toate cu cuviin]` [i dup` r=nduial` s` se fac`“
(I Corinteni 14, 40).
Ap`r=nd \ntr-un anu me ti mp [i cu un anu mit scop,
glossolalia nu va dìnui prea mult. Astfel, Sf=ntul Ioan Gur` de
Aur (†407) caut` s`-i justifice absen]a, ar`t=nd, c` „cel ce nu
crede are nevoie
de z`log, dar eu care cred nu a m nevoie de z`log [i nici de se
mne.
{tiu c` a m fost cur`]it de p`cate, chiar dac` nu a[ vorbi \n li
mbi.
Capitolul doi
438
Cei de atunci nu credeau dac` nu pri meau un se mn. Pentru
aceasta li se d`deau se mne, ca un gaj al credin]ei \n care
credeau. Prin urmare nu li se d`deau se mne ca la ni[te
credincio[i ci ca la ni[te necredincio[i pentru a ajunge
credincio[i. |n acest fel zice [i Pavel: „se m nele nu sunt
pentru cei credincio[i, ci pentru cei necredincio[i. V ede]i
dar, c` dac` s-au \ndep`rtat de la voi semnele nu se
datoreaz` faptului c` Dumnezeu nu ne cinste[te, ci c` ne
cinste[te. A f`cut astfel, voind s` arate credin]a noastr`, c` noi
crede m \n El f`r` gajuri [i f`r` se mne“.
Am v`zut din cele mai sus relatate c` glossolalia reprezint`
vorbirea \n li mbi insuflate de Duhul Sf=nt la Cincizeci me,
c=nd s-a \nte meiat Biserica. Aceste li mbi erau existente,
necunoscute celor ce le vorbeau, dar \n]elese de cei ce ascultau
propov`duirea E vangheliei. D e aceea scopul glossolaliei era
acela de a se propov`dui Evanghelia la toate nea murile. C=nd s-
a \ mplinit acest deziderat, vorbirea \n li mbi nu mai este necesar`,
fiindc` cre[tinii pot intra prin credin]` [i iubire \n co muniune cu
Dumnezeu. Acei dintre cre[tini care practic` glossolalia [i o
socotesc ca o haris m`, rezervat` de Duhul Sf=nt exclusiv lor,
vorbesc \n li mbi necunoscute, for mate din silabe mai mult
sau mai pu]in articulate,
se m`n=nd a bolboroseal`. F`r` t`l maci ni meni nu ar [ti ce se
vorbe[te. Numai c` [i t`l maciul spune [i el tot ceea ce
socote[te
\n acel moment. Not=ndu-se, de pild`, cuvintele vorbite [i date
spre t`l m`cire mai multora, variantele au fost \n nu m`r egal
cu t`l m`citorii. Nici un text t`l m`cit nu s-a putut potrivi cu
cel`lalt.
Cei care practic` glossolalia [i nu pot fi \n]ele[i motiveaz`
c` li mbile vorbite de ei nu sunt o mene[ti, „ci \ngere[ti“.
Aceasta contrazice \ns` adev`rata glossolalie, cea de la Cincizeci
me, c=nd cei care au vorbit \n li mbi au fost \n]ele[i de oa meni.
A fost deci o li mb` o meneasc`, nu \ngereasc`. Am v`zut apoi
c` M =ntuitorul a precizat c` sub insuflarea Sf=ntului Duh se
va vorbi \n „li mbi noi“. Ori li mbile \ngere[ti nu sunt noi. Pe de
alt` parte, Apostolul spune c` li m bile insuflate de D uhul
Sf=nt vor \nceta \n via]a ve[nic` (I Corinteni 13, 8). Ori li
mbile \ngere[ti sunt ve[nice.
Pe l=ng` aceasta, cei ce practic` glossolalia motiveaz` c` nu
sunt \n]ele[i, deoarece „vorbesc \n Duh taina lui Dum nezeu“.
Invoc` textul de la I C orinteni 14, 2 unde se spune: „ C el
ce vorbe[te \n li mb` insuflat` nu vorbe[te oa menilor, ci lui
Dumne- zeu, c`ci ni meni nu-l \n]elege, ci el \n duh grìe[te
taine“. Noi am v`zut \ns` c` la Cincizeci me Apostolii
vorbeau oa menilor. Care este explica]ia? |ntre textele Scripturii
nu exist` contradic]ie,
ele se co mpleteaz`. |n felul acesta, aplicat la glossolalie, pute
m spune c` cei ce vorbesc lui Dumnezeu, vorbesc [i oa menilor.
La
Cateheze dogmatice
439
Ierusali m, localnicii nu au \n]eles, dar strìnii au \n]eles. La
Corint
\ns` nu se \n]elegea ce se vorbe[te fiindc` nu erau dec=t
localnici.
{i astfel cei care vorbeau aici \n li mbi strìne nefiind \n]ele[i
de cei prezen]i „grìau \n duh taine“. T oc m ai de aceea,
fiindc` credincio[ilor.
nitatea vorbeau nu mai pentru sine [i nu pentru co munitatea celor
prezen]i, Apostolul reco mand` ca glossolalia s` nu fie r=vnit`
\n coRecapitularea
IV. mu- – Aprecierea
C e este glossolalia? ( H aris m a vorbirii \n li m bi). |n ce li m
bi? (Cunoscute oa menilor). Care este scopul glossolaliei?
(Predicarea Evangheliei, a „ m`ririlor lui Dumnezeu“ oa menilor
a c`ror li mb` nu o cuno[tea cel ce vorbea). Ce caracter avea
glossolalia? ( Avea un caracter misionar legat de porunca dat`
de M=ntuitorul, de a m erge \n toat` lu m ea spre a
propov`dui E vanghelia la toat` f`ptura). C=nd avea de obicei
loc vorbirea \n li mbi? ( Dup` ce o m ul pri m ind B otezul
cre[tin, se f`cea p`rta[ [i de haris m a glossolaliei). Cei ce
practic` \n zilele noastre glossolalia, vorbesc
\n li mbi ase menea Apostolilor la Cincizeci me? ( Nu. Ei
vorbesc
La ce folose[te atunci vorbirea \n li mbi? ( La nimic. Este un si
mplu
spectacol pe care ni meni nu-l \n]elege). Ce spune Sf=ntul
Apostol Pavel despre Glossolalie? ( C` ea va \nceta). Dar
Sfin]ii P`rin]i? (Tot la fel, [i depun m`rturie c` de fapt ea a [i \
ncetat). Odat` cu
\ncetarea glossolaliei s-a oprit [i lucrarea Duhului Sf=nt? (
Nu s-a oprit. Roada Duhului Sf=nt, dintre care dragostea este
cea mai mare, r` m=ne o dorin]` a fiec`rui cre[tin de a o
V. Asocierea
|n felul acesta, A postolul asociaz` glossolalia cu proorocia,
ar`t=nd superioritatea acesteia din ur m `. D atorit` faptului c`
proorocia nu \nsea mn` nu mai prevestirea celor viitoare, ci \
ns`[i propov`duirea tainelor lui Dumnezeu, Apostolul se pronun]`
categoric: „|n Biseric` vreau s` grìesc cinci cuvinte cu
mintea mea ca s` \nv`] [i pe al]ii dec=t zeci de mii de cuvinte
\ntr-o li mb` strìn`“ (I Corinteni 14, 19). Mai presus \ns` dec=t
toate haris mele este dragostea. „ De-a[ grì \n li mbile oa
menilor [i ale \ngerilor
— spune Apostolul — iar dragoste nu a m , m -a m f`cut ara
m ` sun`toare [i chi mval r`sun`tor. {i de a[ avea darul
proorociei [i de a[ [ti toate tainele [i de a[ avea toate
Capitolul doi
440
avea toat` credin]a, \nc=t s` mut [i mun]ii, iar dragoste nu a m,
ni m ic nu sunt“ (I Corinteni 13, 1–3). A postolul m otiveaz` \
n continuare ar`t=nd c` haris mele au fost date ca lucrare a
Duhului Sf=nt nu mai unor anu mite persoane [i nu mai \ntr-un
anu me ti mp, c=nd s-a si m ]it nevoia lor. D ragostea \ns` este
o virtute care
trebuie s` \ m podobeasc` vie]uirea duhovniceasc` a oric`rui
cre[tin fiindc` nu mai ea reprezint` chez`[ia m=ntuirii: „
Dragostea nu cade niciodat`; fie proorociile se vor desfiin]a;
fie li mbile vor \nceta; cuno[tin]a se va sf=r[i. Pentru c` \n
parte cunoa[te m [i \n parte prooroci m, dar c=nd va veni ceea
ce este des`v=r[it,
atunci ceea ce este \n parte se va desfiin]a“ (I Corinteni 13, 8–
10).
VI. Generalizarea
De aici vede m c` glossolalia reprezint` vorbirea \n li mbi
strìne existente ca dar al Duhului Sf=nt de care beneficiau \n
pri mele secole cre[tine ale Bisericii, anu mite persoane pentru \
mplinirea poruncii M =ntuitorului de a propov`dui E
vanghelia \n toat ` lumea.
VII. Aplicarea
1. Nefiind necesar` m=ntuirii credincio[ilor glossolalia va \nceta
\nc` din perioada cre[tinis m ului pri m ar. Pentru
credincio[i r` m =ne \ns` \n perioada aceasta datoria
cultiv`rii roadelor Sf=ntului Duh, care nu vor \nceta niciodat`
[i de care depinde m=ntuirea sufletelor noastre. „Iar roada
Duhului este dragostea, bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare,
bun`tatea, \nfr=narea, cur`]ia,
\mpotriva unora ca acestea nu este lege“ ( Galateni 5, 22–
23).
2. „ Ce vre]i mai multe se mne?“ \ntreab` Sf=ntul Ioan
Gur` de Aur. Ele au \ncetat. „S` ai, \n schi mb, pe cele ce r` m=n,
anu me: credin]a, n`dejdea [i dragostea. Pe acestea s` le cùta]i
pentru c`
ele sunt cele m ai m ari se m ne. N i m ic nu este \ns` ase m
enea dragostei, c`ci s-a [i spus c` dragostea e m ai m are ca
toate“ (I Corinteni 13, 13).
3. „ Dac` totu[i vrei s` [ti c` ai pri mit Duhul Sf=nt — \ndea
m- n` Fericitul A ugustin — cerceteaz` ini m a ta. D ac` are \
n ea iubirea fa]` de aproapele, s` fii lini[tit. C`ci nu este
iubire f`r` Duhul Sf=nt al lui Dumnezeu, pentru c` Pavel spune
c` harul lui Dumnezeu s-a rev`rsat \n ini mile noastre prin
Sf=ntul Duh care ni s-a dat“.
--
Cateheze dogmatice
441
Credin]a [i faptele bune – condi]ii ale

m=ntuirii
M=ntuirea pe care Domnul nostru Iisus Hristos a c=[tigat-o
prin jertfa [i \nvierea Sa are un caracter universal, \n sensul c`
la ea
sunt che ma]i to]i p`c`to[ii f`r` nici o deosebire. |n acela[i t i
mp m=ntuirea reprezint` un dar al lui Dumnezeu oferit oa
menilor \n urma jertfei lui Hristos. Acest dar ni-l ofer`
Dumnezeu prin harul divin al Sfintei Trei mi pri mit de noi prin
u manitatea lui Hristos. Prin har ne leg` m de Hristos ca „vi]a
de ml`di]`“ (Ioan 15, 5), deveni m un duh cu El [i particip` m la
co muniunea Sfintei Treimi. Ne \ntreb` m acu m: cu m contribui
m fiecare din noi, sau care este aportul personal pe care \l
aduce m noi la dob=ndirea m=ntuirii?
II. Anun]rea te mei

Prin credin]` [i fapte bune, la care ne vo m referi \n ce le
ce urmeaz`.
III. Tratarea
Modul de a \n]elege no]iunea credin]ei este diferit. C=nd
obi[nuit spune m „credin]`“, pute m \n]elege fie o p`rere, o
socotin]`, fie din contr`, o certitudine, o siguran]`, o \ncredere \
n cineva, sau
\n ceva. C =nd ne referi m la credin]a religioas`, \n]elege
m totdeauna \ncrederea \n descoperirea pe care ne-a f`cut-o
Dum- nezeu. Astfel, pute m cunoa[te voia lui Dumnezeu, pute
m intra
\n legatur` [i \n co m uniune cu El. De aceea, Sf=ntul
Apostol Pavel spune c` „f`r` credin]` nu pute m fi pl`cu]i lui
Dumnezeu“ (Evrei 11, 6). Credin]a este „adeverirea celor
n`d`jduite, dovada
lucrurilor celor nev`zute“ ( Evrei 11, 1). Ea este ochiul
sufletului care p`trunde dincolo de realit`]ile acestei lu mi. Ea
este un dar al lui Dumnezeu prin care sunte m ridica]i la El,
dar \n acela[i
tim p ea este [i str`dania sufletului de a \n m ul]i darul pri m
it. Credin]a „nu se na[te nici din fric`, nici din vederea
minunilor. C rede m , pentru c` sunte m \ncredin]a]i de si m
]irea tainic` a prezen]ei lui Dumnezeu cel viu care te \ mbie [i
se ofer` pe Sine ca dragoste [i via]` total`. Ea \ncepe prin
acceptarea cuv=ntului
lui Dumnezeu prin el \nsu[i, ca putere de via]` [i ca dar. Pe de
alt` parte i mplic` voin]a liber` a celui ce asi mileaz` cuv=ntul
lui
Capitolul doi
442
Dumnezeu... Credin]a este virtutea care r`sare \n suflet din
aceea[i
cunoa[tere –si m ]ire [i acceptare con[tient` a harului. E
ste str`lucirea lui Dumnezeu \n persoana u man`...“ (Preot prof.
Ion Bria, « Credin]a pe care o m`rturisi m», Bucure[ti, 1987, p.
265–
266). Credin]a este si m]irea prezen]ei lui Hristos \n suflet (
Efeseni
3, 17), a vie]ii lui Iisus care d` siguran]` [i statornicie, care
\nnoie[te [i zide[te via]a duhovniceasc` spre \ m plinire [i
des`v=r[ire“. Credin]a este condi]ia m=ntuirii, deoarece \nceputul
m=ntuirii nu poate fi desprins de credin]a \n Iisus Hristos, Cel
care a adus m=ntuirea. Credin]a este u[a harului \n via]a noastr`.
Ori de c=te ori face m din ini m` o m`rturisire de credin]`, o
mare putere de har intr` \n fiin]a noastr`: „ Noi am crezut [i a m
cunoscut c` Tu e[ti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu“ (Ioan
6, 69). Iat` de ce Sfin]ii A postoli ziceau M =ntuitorului:
„Spore[te-ne cred in ]a“ ( L uca 1 7, 5) ( N i co l ae, M
i tro polit ul B anatu lui ,
|nv`]`tura Ortodox` despre m=ntuire, Timi[oara, 1983, p. 50).
C redin]a ca dar al lui D u m nezeu nu se adreseaz` nu m
ai intelectului, ca s`- L cunoasc` [i s`- L m`rturiseasc` pe
Dumne- zeu, ci \ntregii fiin]e. Adic`, nu e suficient s` cuno[ti
voia lui Dumnezeu. Se i mpune s` o [i \ mplini m. „ Dac` sti]i
toate acestea
— a spus M=ntuitorul — ferici]i ve]i fi c=nd le ve]i [i face“ (Ioan
13, 17). |n felul acesta, credin]a aprinde voin]a [i \ntreaga
putere
a sufletului. Credin]a nu poate r` m=ne la o for m`
declarativ`, fiindc` „[i de monii cred [i se cutre mur`“ (Iacob 2,
19), ne spune Sf=nta Scriptur`. Credin]a lor \ns` nefiind
m=ntuitoare, este fals`, neadev`rat`; ceea ce \nsea mn` c`
adev`rata credin]` cuprinde
\ntreg sufletul, \l angajeaz`, \i d` putere. De aceea,
caracteristica credin]ei este de a fi „lucr`toare \n dragoste“ (
Galateni 5, 6), iar
„dragostea este plinirea legii“ ( Romani 13, 10). M=ntuitorul arat`
foarte clar c` adev`rata credin]` se poate cunoa[te nu mai din
fapte, ase menea cu m dup` roade po]i cunoa[te un po m (M atei
7,
21–27). De aceea Sf=ntul Iacob precizeaz`: „ Ce folos fra]ilor,
dac` zice cineva c` are credin]` [i fapte nu are? Oare credin]a
poate s`-l m=ntuiasc`? Dac` un frate sau o sor` sunt goi [i
lipsi]i de hrana cea de toate zilele [i cineva din voi le-ar zice: „
merge]i
\n pace, \nc`lzi]i-v` [i v` s`tura]i“, dar f`r` s` le dea cele
trebuincioase trupului, care ar fi folosul? A[a [i cu credin]a:
dac`
nu are fapte, e moart` \n ea \ns`[i... Vede]i dar c` din fapte este
\ndreptat o mul, nu nu mai din credin]`. Precu m trupul f`r`
suflet este mort, [i credin]a f`r` fapte este moart`“ (Iacob 2,
14–26). Din tabloul judec`]ii de apoi prezentat de M
=ntuitorul vede m foarte li m pede c` dup` faptele s`v=r[ite va
fi judecat oricare
credincios ( M atei 25, 35–45), iar Sf=ntul A postol.
P av el
Cateheze dogmatice
443
confir m=nd aceasta, ne spune c` „noi to]i trebuie s` ne \nf`]i[`
m
\naintea judec`]ii lui Hristos, ca s` ia fiecare dup` cele ce a
f`cut prin trup, ori bine, ori rù“ (II Corinteni 5, 10). Faptele
bune ca rod al adev`ratei credin]e \nt`resc per manent puterea
sufletului spre o continu` \nnoire a vie]ii \n H ristos, p=n`
la „statura b`rbatului des`v=r[it, la m`sura plin`t`]ii Lui
Hristos“ ( Efeseni
4, 13). Faptele bune sunt acelea care arat` chipul lui Hristos \n
via]a duhovniceasc` a credinciosului. Pornind din credin]`, faptele
bune verific` [i des`v=r[esc
credin]a.
Cu toat` aceast` evident` necesitate a faptelor bune pentru
dob=ndirea m=ntuirii, nu to]i credincio[ii le pri mesc ca atare, ci
excluz=ndu-le, spun c` pentru m =ntuire este necesar` nu m
ai credin]a.
|nv`]`tura c` la m=ntuire se ajunge nu mai prin credin]` o
nu mesc „sola fide“, adic` „singur` credin]a“; [i cei ce o sus]in
\ncearc` s` o te meluiasc` pe cuvintele Sf=ntului Apostol
Pavel.
Astfel, \n epistola c`tre Galateni, 2, 16, pute m citi: „{tiind
\ns` c` o mul nu se \ndrepteaz` din faptele legii, ci nu mai prin
credin]a \n Hristos Iisus, a m crezut [i noi \n Hristos Iisus ca s`
ne \ndrept` m din credin]a \n Hristos, iar nu din faptele legii,
c`ci din faptele legii ni meni nu se va \ndrepta“.
Efesenilor, Apostolul le scrie: „ C`ci \n har sunte]i
m=ntui]i, prin credin]`, [i aceasta nu este de la voi: este harul
lui Dumne- zeu; nu din fapte ca s` nu se laude ni meni“ (
Efeseni 2, 8–9).
Iar \n epistolele c`tre Romani (3, 20 [i 30) Apostolul scrie:
„C`ci socoti m c` prin credin]` se va \ndrepta o mul, f`r` faptele
legii... Fiindc` este un singur Dumnezeu, care va \ndrepta din
credin]` pe cei tìa]i \ mprejur, [i prin credin]` pe cei netìa]i
\mprejur“. Cercet=nd aceste texte re marc` m c` Apostolul
indic` modul \n care ob]ine m m=ntuirea, adic` prin credin]` [i
prin har, [i nu prin faptele legii. Apostolul precizeaz` apoi c`
acest lucru este valabil [i pentru cei tìa]i \ m prejur [i pentru
cei netìa]i
\ m prejur. D espre ce poate fi vorba? O dat` cu \nte m
eierea
B isericii, cre[tinii proveni]i dintre iudei, sau iudeo-cre[tini,
numi]i iudaizan]i, i mpuneau ca necesar respectarea
prescrip]iilor
for male ale legii mozaice, cu m ar fi: tìerea \ mprejur, s=
mbetele‚ etc. [i pentru p`g=nii care pri meau noua religie
cre[tin`. |ntruc=t acest fapt a fost pri m it cu rezerv` [i chiar
cu \ m potrivire de p`g=nii dornici s` pri measc` legea
evangheliei, to]i „ Apostolii, preo]ii [i fra]ii“ s-au adunat la
Ierusali m \n anul 49–50 [i au hot`r=t \n sinod c` p`g=nii care
vin la credin]` nu sunt obliga]i
s` ]in` legea veche, ci doar s` se fereasc` de m=nc`rile jertfite
idolilor, de s=nge [i de carne de ani mal sugru mat [i de
desfr=nare
Capitolul doi
444
(Faptele Apostolilor 15, 23–29). Aceast` hot`r=re a fost adus`
la cuno[tin]a credincio[ilor dintre nea m uri, care au pri m it-o
cu bucurie [i le-a fost „spre m=ngìere“. Cum Sf=ntul Apostol
Pavel a propov`duit Evanghelia printre nea muri, aduc=nd la
cuno[tin]` hot`r=rea sinodului apostolic din Ierusali m, a \nt=
mpinat o at=t de m are opozi]ie din partea iudaizan]ilor, \nc=t
i-au contestat
calitatea de Apostol ( Galateni 4, 16), \n s=nul tinerilor co munit`]i
i cre[tine din Galatia, Efes [i Roma, cu tot meritul lui la \nte
meierea lor. Prin ur mare, \n textele citate Sf=ntul Apostol
Pavel nu pune proble ma necesit`]ii sau inutilit`]ii faptelor bune
pentru m=ntuire; nu aceasta \l fr` m=nta atunci c=nd a scris
galatenilor, efesenilor,
sau ro m anilor. Pe el \l preocupa \n pri m ul r=nd e m
anciparea
\nv`]`turii cre[tine de legea veche pe care cùtau s` o i mpun`
iudaizan]ii \ntoc mai M=ntuitorului Hristos. |ns` Sf=ntul
Apostol Pavel nu consider` legea veche desfiin]at` dec=t \n
latura ei
ritual`, cultic`, for mal`, concretizat` \n ceea ce se chea m`
„faptele legii“, adic` circu mciziunea, p`zirea s= mbetelor, a
lunilor noi, etc. Aceste fapte ale legii nu erau altceva dec=t u
mbra celor pe care le va descoperi Hristos. Altcu m legea r`
m=ne valabil` \n latura ei moral`, motiv pentru care
M=ntuitorul a spus: „ Nu a m
venit s` stric legea, sau proorocii, ci s` o \ mplinesc“ ( Matei 5,
17)... Potrivit concep]iei Sf=ntului Apostol Pavel, legea
trebuie
\mplinit` nu at=t \n liter`, nu \n cerin]ele ei for male, cultice, ci
\n cele morale concretizate \n fapte bune, folositoare \
ndrept`rii
\n fa]a lui D u m nezeu. “ ( N icolae, M it ropolitul B
anatului,
«|nv`]`tura O rtodox` despre m =ntuire» – T i m i[oara,
1983, p. 53–54 ) .

Cum colabor` m cu harul divin pentru dob=ndirea m=ntuirii?
(Prin credin]` [i fapte bune). Ce \nsea mn` credin]a \n sens
religios? (Siguran]`, certitudine, \ncredere \n Descoperirea lui
Dumnezeu). Ce reprezint` credin]a? ( Un dar al lui Dumnezeu
pentru a putea cunoa[te [i intra \n leg`tur` cu Tainele lui
Dumnezeu, dar [i o str`danie a noastr` de a ne dezvolta
necontenit si m]irea, de a ne men]ine [i de a cre[te necontenit \n
co muniunea lui Dumnezeu).
Cum dob=ndi m credin]a? (Prin cuv=ntul lui D um nezeu).
Cum des`v=r[i m credin]a? (Prin harul lui Dumnezeu). Cum
trebuie s` fie adev`rata credin]`? ( Vie, lucr`toare \n dragoste).
C=nd spune m c` trebuie s` fie lucr`toare \n dragoste, ce \n]elege
m? ( C` trebuie s` fie lucr`toare prin fapte). De ce? (Fiindc`
dragostea \nsea mn` plinirea legii, deci o sintez` a tuturor
poruncilor ce trebuiesc
Cateheze dogmatice
445
\mplinite). Cum este credin]a nelucr`toare \n fapte? ( Este
moart`).
|n acest caz, e suficient` credin]a f`r` fapte? ( Nu e suficient`, [i
nu este nici adev`rat`, ci fals`. „{i de monii cred [i se cutre
mur`“, dar neav=nd fapte, credin]a lor este fals`). Ce rol au \n
acest caz faptele bune? ( Ele verific` credin]a). Ce reprezint`
faptele bune pentru m=ntuire? (Prin ele face m activ` \n noi via]a
duhovniceasc` a lui Hristos, cresc=nd p=n` la statura
b`rbatului des`v=r[it, la
ase m`narea cu Hristos). |n ce const` gre[eala celor ce sus]in
c` m=ntuirea se ob]ine nu mai prin credin]`, excluz=nd faptele
bune? (Eim=ntuirii).
necesare confund` faptele bune cu faptele legii vechi la care
se refer` Sf=ntul A postol Pavel atunci c=nd spune c`
acestea
V. nu sunt
Asocierea
Din cele tratate p=n` aici vede m c` m=ntuirea reprezint` pe de
o parte un dar al lui Dumnezeu, oferit nou` prin harul divin, dar
\n acela[i ti mp [i o contribu]ie personal` prin credin]` [i fapte
bune.
|n acest fel, m =ntuirea este un proces liber de conlucrare a
credin]ei cu harul divin, spre rodirea faptelor bune. Astfel,
cre-Ddincio[ii
5). ar aceast`se leg`tur`,
leag` de aceast`
Hristos„locuire
ase menea
prinvi]ei de ml`di]`
credin]` a lui
Hristos \n ini mile“ credincio[ilor ( Efeseni 3, 17) se face
vizibil`, este verificat` prin faptele care reprezint` ur marea, sau
i mitarea vie]ii L ui. F`r` acestea, \ntreg edificiul
duhovnicesc r` m =ne ase menea unei case zidit` pe nisip,
spulberat` de v=nturi [i de
ploi“ ( M atei 7, 24–
VI. Generalizarea
Re]ine m, a[adar, c` la dob=ndirea m=ntuirii trebuie s` ne aduce
m contribu]ia prin credin]` [i fapte bune, motiv pentru care
acestea sunt nu mite condi]iile subiective ale m=ntuirii.
VII. Aplicarea
Lucrarea harului [i a credin]ei au finalitate \n via]a
duhovniceasc`
a credincio[ilor prin faptele bune. Acestea se \ndreapt` mai \
nt=i spre Dumnezeu sub for ma iubirii [i cinstirii pe care o
manifest` m prin cele trei virtu]i teologice: credin]`, n`dejde [i
dragoste. Apoi, faptele bune se refer` la via]a se menului [i a lu
mii, prin iubire, dreptate, pace, bl=nde]e, milostenie, iertare,
r`bdare, etc. Nici propria persoan` nu se exclude din sfera
faptelor bune, \n sensul
Capitolul doi
446
-
cultive binele, s` se str`duiasc` a ie[i din egois m , s` evite
p`catele, s` se cìasc` de cele s`v=r[ite, [i s`-[i for meze o ini
m` curat` \n care s` rodeasc` via]a de sfin]enie, spre
des`v=r[irea \n
virtute, dup` modelul vie]ii duhovnice[ti a lui
Hristos.
Sfintele Taine – plan dezvoltat
C`zut \n p`cat, o mul nu se putea ridica singur, ci a fost nevoie
de interven]ia direct` a lui D um nezeu: „ N oi to]i a m
petrecut oarec=nd \n poftele trupului... fiind mor]i prin p`cate,
dar ne-a m f`cut vii \ m preun` cu H ristos, prin har sunte]i m
=ntui]i... {i aceasta nu este de la voi, al lui Dumnezeu este
darul...“ ( Efeseni
2, 3–8). Dar a[a cu m omul a p`c`tuit cu \ntreaga sa fiin]`, adic`
cu sufletul prin neascultare, [i cu trupul prin poft`, tot astfel [i
harul m=ntuitor se va referi at=t la trupul, c=t [i la sufletul nostru
.

For mele v`zute l`sate de Dumnezeu ca mijloace de trans mitere
a harului m=ntuitor sunt Sfintele Taine, la care ne vo m referi
\n cele ce ur m eaz`.
III. Tratarea
1. Cuv=ntul „tain`“ \nsea mn` ceva ascuns, \nchis, ce nu poate
fi p`truns cu mintea, ci trebuie pri mit prin credin]`.
2. Tainele sunt sfinte, fiindc` trans mi]=ndu-ne harul m=ntu-
itor, ne cur`]esc de orice p`cat [i ne aduc sfin]enia.
3. Toate Sfintele Taine au fost instituite direct de c`tre
M=n- tuitorul. Sfin]ii A postoli sunt nu m ai „icono m i ai
tainelor lui Dumnezeu“ (I Corinteni 4, 1), adic` ei \ mp`rt`[esc
harul sfin]itor, r=nduind ca aceast` lucrare s` fie continuat` de
episcopi [i preo]i.
4. Sfintele Taine au dou` p`r]i:
a). Partea nev`zut` care este harul divin, izvor=t din jertfa
r`scu mp`r`toare a Domnului [i pe care \l pri mim \n Biseric`
prin lucrarea Sf=ntului Duh.
b). Partea v`zut`, ca for m` prin care s`v=r[itorul invoc` harul
Sf=ntului Duh. Acesta este serviciul divin oficiat de
slujitorul
Cateheze dogmatice
447
bisericesc, cu rostirea for mulei sacra mentale de invocare, sau
de che mare a harului divin, precu m [i a altor rug`ciuni \
nso]itoare.
5. Sfintele Taine sunt \n nu m`r de [apte, dup` nu m`rul
celor [ a pt e dar ur i a l e D uhul ui Sf = nt ( Is a i a 11, 2–3) : B
ot e z ul , Mirungerea, Euharistia (| mp`rt`[ania, Cuminec`tura),
Pocìn]a (Spovedania, M `rturisirea), N unta ( C ununia sau
C `s`toria), Preo]ia ( Hirotonia) [i Maslul. De aici vede m c`
de[i harul este unul, el rode[te \n func]ie de trebuin]ele noastre
de sfin]enie.
6. M ateria Tainei intr` \n partea ei v`zut`. La Botez
este apa; la Euharistie: p=inea [i vinul care se prefac \n
Trupul [i S=ngele M =ntuitorului; la T aina M irului, Sf=ntul
M ir, iar la M aslu, untdele mnul sfin]it.
7. S`v=r[itorul Sfintei Taine este \n chip nev`zut M=ntuito-
rul, iar \n chip v`zut ur ma[ii r=ndui]i de Sfin]ii Apostoli, adic`
episcopii [i preo]ii.
8. Pri mitorul Sfintelor Taine este orice cre[tin care a pri
mit Taina Sf=ntului Botez, fiindc` nu mai \n ur ma Botezului
cineva poate s` se nu measc` cre[tin [i membru al Bisericii.
9. Sunt Taine care se repet` [i Taine care nu se repet`:
a) Tainele care se repet` sunt: Pocìn]a, Euharistia, Nunta,
M aslul.
b) Tainele care nu se repet` sunt: Botezul, M irungerea [i
Preo]ia.
10. Dup` efectul lor Tainele se \ mpart \n trei categorii:
a) T aine ale vie]ii spirituale: B otezul, M irungerea [i
Euharistia.
b) T aine ale restabilirii trupe[ti [i suflete[ti: Pocìn]a [i
M
aslul.
c) Taine speciale: Preo]ia [i Nunta.
IV. Recapitularea - Aprecierea

Ce sunt Sfintele Taine? (For me v`zute prin care ni se trans
mite harul divin m=ntuitor sub for m` nev`zut`). C=te Sfinte
Taine are Biserica? ( M =ntuitorul a l`sat [apte Sfinte Taine).
Care sunt? (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Pocìn]a,
Cununia, Preo]ia [i Maslul). Cine le-a instituit? ( M=ntuitorul
nostru Iisus Hristos). Cine le aplic`? ( Biserica prin sfin]ii ei
slujitori). Care sunt p`r]ile unei Taine? ( O parte nev`zut` care
este harul divin; [i o parte v`zut`, redat` prin slujba de
invocare a harului Sf=ntului Duh). Ce mai intr` \n partea
v`zut` a Sfintei Taine? ({i materia ei). Care este aceasta? ( La
Botez – apa; la Mirungere – Sf=ntul Mir; la Euharistie – p=inea
[i vinul; la Maslu – untdele mnul sfin]it).
Capitolul doi
448
Cine este pri mitorul Sfintei Taine? ( Orice cre[tin care a pri
mit
Taina Botezului).
V. Asocierea
Av=nd o instituire divin`, Sfintele Taine au fost ase m`nate cu
cere moniile religioase din Vechiul Testa ment, care [i ele au
o instituire du mnezeiasc`. Deosebirea este \ns` esen]ial`,
fiindc` nu mai Sfintele Taine aduc m=ntuirea, deoarece ele
aduc harul divin m=ntuitor, pe c=nd cere moniile religioase sunt
si mple for me cultice „u mbre ale celor viitoare“, care se vor \
mplini [i des`v=r[i
\n Biserica lui Hristos.
VI. Generalizarea
Din cele tratate vede m c` Sfintele Taine sunt for me v`zute
prin care ni se trans mite harul divin necreat sfin]itor [i
m=ntuitor al Sfintei Trei mi, sub o for m` v`zut`.
VII. Aplicarea
1. Pri m ind prin Sfintele T aine harul divin necreat al
Sfintei
Treimi, ele ne ridic` duhovnice[te p=n` la des`v=r[irea
P`rintelui
ceresc, confor m che m`rii M=ntuitorului: „Fi]i des`v=r[i]i, precu
m
[i Tat`l vostru cel din ceruri este des`v=r[it“ ( Matei 5,
48).
-
2. Dat` fiind i mportan]a [i valoarea harului divin \n
procesul m=ntuirii, se i mpune ca pri mirea Sfintelor Taine s`
fie f`cut` cu vrednicie, ceea ce pretinde o preg`tire
duhovniceasc` special` a
credincio[ilor \naintea pri mirii lor.
Sf=nta Tain` a Botezului
C e ne spune articolul al X -lea din Si m bolul de
credin]` ? („M`rturisesc un botez \ntru iertarea p`catelor“.
Aceasta \nsea mn` c` a[a cu m prin p`cat a intrat m oartea \n
lu m e, prin jertfa r`scu mp`r`toare a Domnului pri mim harul
divin m=ntuitor). Care sunt for mele de trans mitere a harului
divin? (Sfintele Taine).
Cateheze dogmatice
449
Pri ma din cele [apte Sfinte Taine este cea a Botezului, la care
III. Tratarea
Taina Botezului a fost instituit` de M=ntuitorul, c=nd, desp`r-
]indu-se de Sfin]ii Apostoli, le-a dat porunc` zic=nd: „ Drept
aceea, merg=nd \nv`]a]i toate nea murile, botez=ndu-le \n nu
mele Ta- t`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh“ ( Matei 28, 19).
Taina Bote- zului este, deci, s`v=r[it` \n nu mele Sfintei Trei
mi. Botezul a avut loc pentru pri ma dat` la Cincizeci me,
adic` la Pogor=rea Sf=ntului Duh, c=nd s-a constituit pri ma co
munitate cre[tin`.
Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` „oric=]i ne-a m botezat \n Iisus
Hristos, \n moartea Lui ne-a m botezat. Ne-a m \ngropat prin
botez
\mpreun` cu El \n moarte, pentru c` a[a cu m Hristos s-a ridicat
din mor]i prin m`rirea Tat`lui, a[a s` u mbl`m [i noi \ntru \
nnoirea vie]ii“ ( R o m ani 6, 3–5). T aina B otezului apar]ine
operei de m=ntuire; este act al milei, al \ndur`rii [i iert`rii ce ne-
a acordat-o
Iisus Hristos pentru \nnoirea firii p`c`toase de alt`dat`, pentru
redob=ndirea chipului lui D u m nezeu, cel dinainte de
c`derea pri m ului o m \n p`cat. A ccentu=nd aspectul nev`zut
al tainei, Sf=ntul Apostol Pavel confir m` \ mplinirea
f`g`duin]ei pe care Domnul i-a facut-o lui Nicodi m: „...dup`
mila Lui ne-a m=ntuit prin baia na[terii din nou [i prin \nnoirea
Duhului Sf=nt care l-a v`rsat peste noi din bel[ug prin Iisus
Hristos M=ntuitorul nostru“ ( Tit 3, 5–7). F`c=nd aceste
preciz`ri, pute m face distinc]ie
\ntre botezul cre[tin ca tain` [i botezul spre pocìn]` s`v=r[it de
Sf=ntul Ioan Botez`torul, dup` \ns`[i cuvintele sale: „ Eu v` botez
cu ap` spre pocìn]`, dar cel ce vine dup` mine este mai mare
dec=t mine... El v` va boteza cu Duh Sf=nt [i cu foc“ ( Matei 3,
11). Botezul lui Ioan are un caracter si m bolic, de a confir m
a m`rturisirea unui act de cìn]` ce venea din partea celor care \
l
pri meau, pe c=nd botezul cre[tin efectueaz` prin Duhul Sf=nt
o
\nnoi re sa u rena[te re duhovni cea sc`, [ter gere a p`c atul ui
str` mo[esc [i a celorlalte p`cate personale. De aceea el „este
cu Duh Sf=nt [i cu foc“, adic` arde [i spal` \n „baia na[terii din
nou“ orice \ntin`ciune a sufletului.
Pentru a \n]elege mai bine aceast` na[tere duhovniceasc`,
vo m face co mpara]ia firii noastre n`scut` \n p`cat cu un po
m s`lbatic. Dac` acestuia i se aplic` altoiul, \[i schi mb` co
mplet rodirea. Tot a[a [i firea, este schi mbat` prin harul
Botezului. Cel
Capitolul doi
450
botezat se \ mbrac` \n Hristos, spre rodirea harului \n via]a lui
duhovniceasc` ( Galateni 3, 27), devenind membru al Bisericii
[i fiu al lui Dumnezeu.
Partea v`zut` const` \n afundarea de trei ori \n nu mele
Sfintei Trei mi, zic=nd for mula: „ Boteaz`-se robul lui
Dumnezeu ( N) \n nu mele Tat`lui. Amin. {i al Fiului. Amin.
{i al Sf=ntului Duh, Am in. A cu m [i pururea [i \n vecii
vecilor“. A pa \n care se s`v=r[e[te Sf=nta Tain` trebuie s`
fie curat` [i sfin]it`. Botezul se face prin afundare, deoarece \
nsu[i nu mele de „botez“, derivat din li mba greac` se t`l
m`ce[te prin „cufundare \n ap`“.
Botezul face parte dintre acele Sfinte Taine care nu se mai
repet`. Sf=ntul Apostol Pavel spune: „ Un Domn, o credin]`, un
botez“ ( Efeseni 4, 5). La fel precizeaz` [i Si mbolul de
credin]`:
„m`rturisesc un botez pentru iertarea p`catelor...“. Aceasta
este regula general` [i se bazeaz` pe faptul c` a[a cu m cineva se
na[te o singur` dat` trupe[te, el rena[te duhovnice[te tot o
singur` dat`.
S`v=r[itorul Tainei este episcopul sau preotul, deoarece ei
sunt succesorii legiti mi ai Sfin]ilor Apostoli. Dac` \ns` vreun
copil este \n situa]ia de a muri, orice credincios ortodox poate
s`-l boteze, \n nu mele Sfintei Trei mi, ceea ce se nu me[te
„botez
din necesitate“, dar trebuie ur mat de rug`ciunile rostite \n biseric`
de episcop sau preot.
Pri m itorii botezului sunt to]i aceia care doresc s` devin`
m `dularele Trupului tainic al Dom nului, fii ai lui Dum
nezeu, deoarece to]i oa menii sunt che ma]i la m=ntuire. Se pune
proble ma: pot fi boteza]i [i copiii? Unii spun c` botezul
copiilor nu ar fi necesar, deoarece ei sunt cura]i [i nu au p`cate.
Pentru a-[i \nt`ri
afir m a]ia, aduc exe m plul binecuv=nt`rii copiilor de
Iisus, invoc=nd cuvintele Domnului: „l`sa]i copiii [i nu-i opri]i
s` vin`
la Mine, c` a unora ca acestora este \ mp`r`]ia cerului“ ( Matei
19, 14). C ercet=nd dac` este valabil sau nu botezul copiilor,
re]ine m c` Biblia arat` c` p`catul mo[tenit de la pri mul o m
are un caracter universal, adic` se trans mite la to]i oa menii dup`
cu m ne spune at=t de clar Sf=ntul Apostol Pavel: „ A[a cu m
printr-un om a intrat p`catul \n lu me [i prin p`cat moartea, a[a
moartea a trecut la to]i oa menii prin cel \n care to]i au
p`c`tuit“ ( Romani
5, 12). Deci nici copiii nu sunt scuti]i de moarte [i nici de
p`cat, av=nd p`catul \n firea lor, cu m spune psal m istul
„c` \ntru f`r`delegi m -a m z` m islit [i \n p`cate m -a n`scut
m aica m ea“ (Psal mul 50, 6; Iov 14, 4; Evrei 2, 14; I Corinteni
5, 22). M=ntuitorul \i d` pe copii ca pild` de ur mat pentru
via]a lor curat`, ei sunt doar „ter meni de co mpara]ie [i ni mic
mai mult“, adic` sunt ar`tate calit`]ile de nevinov`]ie pe care
trebuie s` le \ mplineasc`
Cateheze dogmatice
451
„mo[tenitorii \ mp`r`]iei cerurilor“. Dac` ei erau m=ntui]i,
atunci nu mai aveau nevoie de binecuv=ntarea Domnului.
Sf=ntul Grigore de Nazianz, t=n`r fiind [i nepri mind \nc`
botezul, se afla odat` pe marea \nvolburat` care \l a menin]a cu
pieirea. T ea m a sa era c` va trece \nc`rcat de p`cate \n via]a
ve[nic`. De aici concluzia lui: „ E mai bine atunci s` fii sfin]it
f`r` s` o [tii, adic` s` pri me[ti botezul, dec=t s` mori f`r` pecetea
ini]ierii cre[tine“. C=t prive[te i mportan]a credin]ei [i a pocìn]ei,
acestea se refer` la ce i m aturi. Sf=n tu l A postol Petru la
C incizeci m e s-a referit la oa m eni m aturi, care aveau diferite
concep]ii, diferite obiceiuri, nu toate bune, la care trebuiau s`
renun]e, iar cei boteza]i erau instrui]i \n cunoa[terea credin]ei
dup` ce au pri m it botezul (Faptele A postolilor 2, 41–43). D e
altfel, credin]a copiilor este m `rturisit` de na[i, ca garan]i
spirituali ai celui botezat. Sf=nta Scriptur` ne ofer` nu meroase
situa]ii c=nd m`rturisirea credin]ei cuiva are efectul dorit pentru
un altul. A[a ave m vindecarea sl`b`nogului prin credin]a altora,
a slujitorului suta[ului ( Matei 8, 5–13), a \nvierii fiicei lui Iair, a
\nvierii fiului v`duvei din Nain, a fiicei fe meii cananience, etc.
Botezul copiilor nu este o noutate. El s-a practicat \nc` din
perioada apostolic`, chiar de Sfin]ii Apostoli. Astfel, la Rusalii,
printre cele 3000 persoane se aflau [i copii, care \i \nso]eau pe
p`rin]ii lor. |n N oul T esta m ent g`si m infor m a]ii c` Sfin]ii
Apostoli au botezat casa suta[ului Corneliu (Fapte 10, 2), a Lidiei
(Fapte 10, 15), a te mnicerului din Filipi (Fapte 16, 31–33), a lui
{tefanas (I Corinteni 1, 16), a lui Crispus (Faptele Apostolilor
18, 8). Prin „cas`“, se \n]elegea atunci toat` „fa milia natural`“:
so], so]ie, copii, personalul auxiliar, sclavii [i chiar cei lega]i de
ea prin alte interese. „ Casa“ nu putea fi \n]eleas` f`r` copii ( Luca
19, 9, Ioan 4, 53; I Timotei 3, 2–4, II Timotei 4, 19). Treptat s-a
generalizat aproape nu mai botezul copiilor, deoarece p`rin]ii lor
erau deja cre[tini.

De cine a fost instituit` Taina Botezului? ( De \nsu[i
M=ntuitorul c=nd a poruncit s` se propov`duiasc` Evanghelia la
toat` f`ptura, botez=ndu-i...“ (M atei 28, 19). Ce rezult` de
aici? ( C` Botezul este universal, adic` to]i oa menii sunt che
ma]i la m=ntuire). Din textul Sfintei E vanghelii, ce vede m ,
\n nu m ele cui se face B otezul? (|n nu m ele Sfintei T rei m
i). C e deosebire este \ntre botezul lui Ioan [i cel cre[tin? (
Botezul lui Ioan era un si mbol, pe c=nd botezul cre[tin \n nu
mele Sfintei Trei mi este o realitate
Capitolul doi
452
m anifestat` prin iertarea p`catului str` m o[esc [i p`catelor
personale, prin pri m irea calit`]ii de fiu al lui D u m nezeu
[i membru al Bisericii). Cine poate s`v=r[i Botezul? (
Episcopul [i preotul ca ur m a[i ai Sfin]ilor A postoli. M ai
poate s`v=r[i [i credinciosul ortodox, \n cazuri excep]ionale).
Botezul copiilor este valabil? ( Da, este valabil). Ce se i mpune
\ns` dup` ce copiii sunt boteza]i? ( Ca s` fie instrui]i \n
cunoa[terea credin]ei Bisericii [i trìrea vie]ii cre[tine[ti).
V. Asocierea
D up` B otez, copilul se \nvrednice[te de pri m irea
harului m =ntuitor prin \nc` dou` Sfinte T aine ale B
isericii: T aina Sf=ntului Mir [i cea a Euharistiei. Care este
explica]ia acestei
r=nduieli bisericesti? Explica]ia o g`si m \n \ns`[i firea
lucrurilor. Cel botezat este n`scut duhovnice[te, iar pentru a
cre[te [i a se
\nt`ri, are nevoie de putere; iar aceast` putere o pri me[te prin
darurile Duhului Sf=nt, care se trans mit prin Taina Mirului. {i
fiindc` se cuvine s` creasc` a[a cu m spune Apostolul „p=n` la
statura b`rbatului des`v=r[it, la m`sura v=rstei deplin`t`]ii lui
Hristos“ ( Efeseni 4, 13), cel botezat, n`scut la o via]` nou` este
\mp`rt`[it cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului. Prin aceasta,
celui botezat i se \nt`re[te [i calitatea de membru al Bisericii
dat fiind faptul c` to]i cei ce sunt m em bri ai B isericii
alc`tuiesc Trupul tainic al Domnului.
VI. Generalizarea
Taina Sf=ntului Botez este, a[adar, pri ma din cele [apte Taine
ale Bisericii, care prin \ntreita afundare \n ap` \n nu mele
Sfintei T rei m i, acord` celui botezat harul Sf=ntului D uh,
al iert`rii p`catului str` mo[esc [i a celorlalte p`cate, precu m [i
rena[terea la o via]` nou`, calitatea de fiu al lui Dumnezeu [i
membru al Bisericii.
VII. Asocierea
Fiecare copil pri m e[te un nu m e cu prilejul oficierii T
ainei
Botezului. Cade-se ca acest nu me s` fie al unui Sf=nt, pe care
s`-l aib` mijlocitor c`tre Dumnezeu [i ocrotitor [i pild` de ur
mat
\n via]`. O importan]` deosebit` o au [i na[ii, care sunt, ca
p`rin]i
spirituali ai pruncului botezat, r`spunz`tori \n fa]a lui Dumne-
zeu de credin]a pe care au m`rturisit-o pentru cel ce le-a
devenit
fin [i pentru evolu]ia lui duhovniceasc`, pentru ca acesta s`
Cateheze dogmatice
453
-
r`m=n` ata[at Bisericii noastre ortodoxe care l-a \ mpreunat [i
\mbr`cat \n Hristos.
(La sf=r[it se poate c=nta \n co mun cu credincio[ii: „ C=]i \n
Hristos v-a]i botezat, \n Hristos v-a]i [i- mbr`cat.
Aliluia“).
Sf=nta Tain` a Mirungerii
A[a cu m un copil nou-n`scut are nevoie de hran` trupeasc`
pen-
tru a se putea dezvolta spre maturitate, tot astfel [i dup` ce ne- a
m n`scut duhovince[te „\n H ristos“ prin B otez, ave m nevoie
de hran` duhovniceasc` ca s` cre[te m „p=n` la statura
b`rbatului des`v=r[it“, cu m spune Sf=ntul Apostol Pavel (
Efeseni 4, 13).

Aceast` hran` duhovniceasc` o pri mim ca dar al Sf=ntului Duh
prin Taina Mirului, la care ne vo m referi \n cele ce ur meaz`.
III. Tratarea
Sf=nta Tain` a Mirului a fost instituit` de M=ntuitorul, \nainte
de \n`l]area Sa la cer, c=nd le-a pro m is Sfin]ilor A
postoli tri miterea Sf=ntului Duh, aduc`tor de putere care \i va
\ mbr`ca cu daruri speciale ( Luca 24, 49). Aceast` misiune s-a \
mplinit la C incizeci m e, c=nd, odat` cu Pogor=rea Sf=ntului
D uh, s-au rev`rsat peste Sfin]ii Apostoli daruri duhovnice[ti
deosebite. De aceea, Sfin]ii Apostoli, dup` ce s`v=r[eau Taina
Sf=ntului Botez, puneau m=inile peste cei boteza]i, pentru a le
\ mp`rt`[i hrana duhovniceasc` de cre[tere \n Hristos a celor ce
s-au „\ mbr`cat \n H ristos“ prin B otez, dup` cu m ne este m
`rturisit acest fapt, ar`t=ndu-se c` „ Apostolii cei din Ierusali
m, auzind c` a pri mit Sa maria cuv=ntul lui Dumnezeu, au tri
mis c`tre ei pe Petru [i pe
Ioan, care cobor=ndu-se, s-au rugat pentru ei, ca s` pri measc`
Duhul Sf=nt. C`ci \nc` nu se pogor=se peste nici unul dintre ei,
ci nu mai boteza]i erau \n nu mele Domnului Iisus. Atunci
puneau m =inile peste ei [i luau D uhul Sf=nt“ (Faptele A
postolilor 8,
14–17). La fel, credincio[ii din Efes, boteza]i ini]ial nu mai cu
botezul lui Ioan, au fost din nou boteza]i cu Botezul Sfintei
Treimi
Capitolul doi
454
„[i pun=ndu-[i Pavel m=inile peste ei, a venit Duhul Sf=nt
peste ei...“ (Faptele Apostolilor 19, 1–7). Pe l=ng` punerea
m=inilor, Sfin]ii Apostoli \ mp`rt`[eau celor boteza]i darurile
Sf=ntului Duh [i prin ungerea cu Sf=ntul Mir, dup` cu m pute
m citi \n Sf=nta Carte: „Iar cel ce ne \nt`re[te pe noi \ mpreun`
cu voi \n Hristos [i ne-a uns pe noi, este Dumnezeu. Care ne-a
[i pecetluit pe noi [i a dat arvuna Duhului \n ini mile noastre“ (II
Corinteni 1, 21–22 ). (Acela[i lucru \l redau [i textele din
Efeseni 4, 30 [i I Ioan 2, 20 [i versetul 27). Dintre cele dou` for
me, ungerea cu Sf=ntul Mir s-a generalizat [i a r` mas
definitiv` \n via]a Bisericii, datorit` faptului c` \n mul]indu-se
nu m`rul credincio[ilor, Sfin]ii Apostoli nu se mai puteau
deplasa mereu \n toate localit`]ile, iar ungerea cu Sf=ntul Mir
se putea generaliza mai u[or, efectul duhovnicesc
fiind acela[i. De la Sfin]ii Apostoli, Biserica cre[tin` pri mar` a
practicat Taina Mirungerii celor boteza]i, dup` cu m ne confir
m` canonul 7 al Sinodului II ecu menic (381) sau scrierile
Sfin]ilor P`rin]i. A[a, spre exe mplu, Sf=ntul Chiril al Ierusali
mului spune foarte clar: „vou`, dup` ce a]i ie[it din cristelni]a
Sfintei Ape, vi s-a dat ungerea, pre\nchipuirea aceleia cu care a
fost uns Hristos; iar aceasta este Sf=ntul Duh“. Urm=nd
acestei practici dintot-
deauna a Bisericii, Taina Mirului se aplic` [i ast`zi i mediat dup`
Botez prin ungerea cu Sf=ntul Mir la ochi, n`ri, gur`, urechi [i la
frunte, pentru sfin]irea organelor de si m]. Ungerea la piept [i
la spate se face pentru sfin]irea voin]ei, iar la m=ini [i la
picioare, pentru sfin]irea faptelor. Darurile Duhului Sf=nt sunt \
mp`rt`[ite odat` cu mirungerea [i rostirea for mulei r` mase din
practica apos - tolic`: „Pecetea darului Duhului Sf=nt“ (II
Corinteni 1, 2).
Sf=ntul M ir este for m at din untdele m n, vin [i 38
diferite aro m ate, sfin]it \n Joia Sfintelor Pati m i de c`tre
episcopi [i distribuit fiec`rui preot pentru s`v=r[irea T ainei.
M irungerea
\mparte darurile Sf=ntului Duh, ase menea darurilor pri mite
de Sfin]ii Apostoli la Cincizeci me. Mirul fiind o ungere,
reprezint` un se mn, sau o „pecete“ cu m spune Sf=ntul Apostol
Pavel. Este
„pecetea lui H ristos“, fiindc` nu m ele de „ H ristos“ \nsea m
n`, tradus \n li mba noastr`: „ Unsul“, „ Cel uns“, adic` Mesia.
Chiar [i \n legea veche, ungerea avea mare i mportan]`, dup`
cu m o atest` ungerea regelui David cu mir din cornul lui Sa
muel [i astfel
„a odihnit Duhul Domnului asupra lui“ (I Regi 16, 13). Fiind
socotit izvor de sfin]enie, Sfintul Mir este folosit [i la sfin]irea
anti miselor pe care se s`v=r[e[te sf=nta liturghie, precu m [i
la sfin]irea bisericilor.
Aceast` Tain` este s`v=r[it` de episcop, sau de preot celui
de cur=nd botezat, dar mai poate fi aplicat` [i celor ce se \
ntorc
Cateheze dogmatice
455
la Biserica Ortodox`, boteza]i fiind cu Botezul Sfintei Trei
mi. Aplic=ndu-se odat` cu taina Sf=ntului Botez, ea nu se mai
repet`.
N u to]i cre[tinii accept` Sf=nta T ain` a M irului. U nii
o socotesc ca nefiind necesar`, deoarece noi prin Taina
Sf=ntului Botez, ne-a m n`scut la o via]` nou`, duhovniceasc`
(Ioan 3, 6) [i
ne-a m „sp`lat, sfin]it, \ndrept`]it \n nu mele Domnului Iisus [i \
n D uhul D u m nezeului nostru“ (I C orinteni 6, 11). D ar T
aina Sf=ntului Mir ne \ mp`rt`[e[te [i alte daruri. {ti m, de
pild`, c` mai multe Sfinte Taine \ mp`rt`[esc iertarea p`catelor.
A[a este Taina Botezului, a Pocìn]ei [i a Euharistiei. {i cu
toate c` cel botezat a pri mit iertarea p`catelor prin Taina
Botezului, la aceasta se adaug` i mediat [i \ mp`rt`[irea cu Trupul
[i S=ngele Domnului, pentru a \n mul]i darurile Sf=ntului Duh.
La fel [i Taina Mirului nu repet` acelea[i daruri ale Sf=ntului
Duh, pri mite la Botez, ci adaug` [i altele care s` dea putere
spre|ncre[terea
practic`, [iBiserica
dezvoltarea
ro mano-catolic` [i cea protestant` aplic`
duhovniceasc` (vezi Isaia
aceast` Sf=nt` T ain` copiilor 11, 2; I\ntre
Ioan 7–12
2, 20–27;
ani, Efeseni
fiind nu1,m14;
it`
4, 30).
„confir mare“ [i fiind s`v=r[it` nu mai de episcop. Am v`zut \ns`
c` la B otezul D o m nului a fost prezent [i Sf=ntul D uh, iar la
Cincizeci me odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh s-au \ mp`rt`[it [i
darurile Sale.

Cine a instituit Sf=nta tain` a Mirului? ( Domnul [i
M=ntuitorul nostru Iisus Hristos). Cine a aplicat aceast` Sf=nt`
Tain` [i \n ce for m`? (Sfin]ii Apostoli dup` pogor=rea Sf=ntului
Duh, sub dou` for me: a punerii m=inilor [i mirungerii). Care
dintre aceste dou` for me s-a generalizat [i a r` mas [i azi
stabil` \n Biseric`? (Sub for ma mirungerii). C=nd se s`v=r[e[te
aceast` Sf=nt` Tain` [i ce efecte are? (Se s`v=r[e[te dup`
Sf=ntul Botez, \n cadrul aceleia[i slujbe pentru a trans m ite
darurile D uhului Sf=nt de \nt`rire duhovniceasc`, tuturor
celor n`scu]i prin Botez la o via]` nou`, spiritual`). C um se
nu m esc cei ce pri m esc taina B otezului [i Mirului? (Se nu
mesc „cre[tini“ de la „ Hristos“ care \nsea mn`
„Unsul“ lui Dumnezeu). Care este for mula rostit` de preot prin
care ni se ofer` darurile Duhului Sf=nt? (Pecetea darului
Duhului Sf=nt). De unde este luat` aceast` for mul`? ( Din Sf=nta
Scriptur`, ea reprezent=nd cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel
din II Corin- teni 1, 21–22).
Capitolul doi
456
V. Asocierea
Privind nu m irile tainei, a m v`zut c` ea se nu m e[te
„punerea m =inilor“ (Faptele A postolilor 8, 15–18), precu m
[i „ungere“ (I Ioan 2, 20); [i „pecetluire“ (I Corinteni 1, 21–22). |
n pri mul caz , nu trebuie s` face m confuzie \ntre „punerea
m=inilor“ care este Taina Mirului [i „punerea m=inilor preo]i
mii“ (I Timotei 4, 14), care este o alt` Sf=nt` Tain`, cea a
Preo]iei, sau Hirotoniei. Untde - lemnul „bucuriei“, sau al „
m=ntuirii“ cu m i se mai spune, este untdel emnul binecuv=ntat,
care se toarn` \n apa Botezului [i este un si m bol al darului D
uhului Sf=nt care s-a cobor=t odat` cu
sfin]irea apei Botezului. Spre deosebire de untdele mnul si
mbolic, Sf=ntul Mir ne trans mite \n mod real roadele Duhului
Sf=nt. La fel nu trebuie confundat nici cu untdele mnul de la
Taina Maslului.
VI. Generalizarea
Din cele tratate p=n` aici vede m c` Taina Sf=ntului Mir este
acea Sf=nt` Tain` care prin „pecetea darului Duhului Sf=nt“ sub
for ma v`zut` a Sf=ntului Mir, ne \ mp`rt`[e[te harul [i darul
sfin]itor spre \nt`rirea, cre[terea [i dezvoltarea noastr`, dup`
ce ne-a m
„\mbr`cat \n Hristos“ prin Taina
Botezului.
VII. Aplicarea
Primind darurile Duhului Sf=nt pentru \nt`rirea noastr`, ase menea
mirului bine mirositor, trebuie s` se depun` toat` str`dania de a
face aceste daruri roditoare prin aro ma faptelor noastre bune.
Noi a m pri m it \n m od real darurile Sf=ntului D uh spre \
nt`rirea duhovniceasc`. Dar aceast` \nt`rire sau putere nu
trebuie l`sat`
\n a mor]ire. A[a cu m, de pild`, puterea unui mu[chi, de la
m=n`, sau de la picior, care fiind neexersat, oric=t` putere ar pri
mi prin hrana ce o acu muleaz` din organis m, \[i pierde de la
un ti mp dina m is m ul [i rodnicia , tot astfel [i „harul care
este \n noi“
( I T im otei 4, 14) face vie „roada D uhului“, adic`
dragostea, bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, bun`tatea,
facerea de bine,
credin]a, bl=nde]ea, cu mp`tarea“ ( Galateni 5, 22), prin
str`dania noastr` de zi cu zi.
-
Cateheze dogmatice
Sf=nta Tain` a Euharistiei
457
Ce ne \ndea mn` porunca \nt=ia bisericeasc`? (S` particip` m

cu regularitate la Sf=nta Liturghie). Ce este Sf=nta Liturghie? (
Este slujba bisericeasc` \n cadrul c`reia cinstitele daruri de
p=ine [i
vin aduse de credincio[i, se prefac \n Trupul [i S=ngele
Domnului, spre \ mp`rt`[irea lor).

Aceasta se \nt= mpl` prin jertfa [i taina du mnezeie[tii
Euharistii, la care ne vo m referi \n cele ce ur meaz`.
III. Tratarea
Pri ma liturghie a s`v=r[it-o M=ntuitorul la Cina cea de Tain`, \
n
Joia Sfintelor Pati mi, c=nd a instituit Sf=nta Euharistie, ca o
jertf`
de mul]u mire adus` lui Dumnezeu Tat`l prin prefacera p=inii [i
vinului \n Cinstitul Trup [i S=nge al Sù, \ mp`rt`[ind-o
Sfin]ilor
A postoli ca un nou leg` m =nt, spre iertarea p`catelor,
spre
\mp`carea cu Dumnezeu [i spre co muniunea dintre ei ( Matei
26,
26–28). {i a l`sat Domnul cu porunc` Sfin]ilor Apostoli s`
repete p=n` la sf=r[itul veacurilor, prefacerea p=inii [i vinului \n
Sf=ntul Trup [i S=nge, \ntru a mintirea Sa ( Luca 22, 19).
D esigur aceast` prefacere este o tain` ad=nc` [i plin` de
str`lucire \ntrec=nd puterea noastr` de \n]elegere. O pute m si
m]i doar prin credin]` [i o pute m face vie [i lucr`toare \n via]a
noastr` prin \ mp`rt`[irea cu Sf=ntul Trup [i S=nge al
Domnului, c=nd intr` m \n co muniune cu El, ase menea vi]ei cu
ml`di]a, dup` \nse[i cuvintele Sale (Ioan 15, 1–9). De fapt, \nc`
din ti mpul activit`]ii Sale, Domnul a anticipat aceast` Sf=nt`
Tain`, spun=ndu-le [i atunci tot a[a de deslu[it: „ Amin, a min
grìesc vou`: de nu ve]i m=nca Trupul Fiului Omului [i nu ve]i
bea S=ngele Lui, nu ve]i avea via]` \n voi...“ (Ioan 6, 53–58).
{i ne\n]eleg=nd ad=ncul
tainei, mul]i s-au s mintit chiar [i L-au p`r`sit (Ioan 6, 66).
Le era prea greu s` \n]eleag` ceea ce mintea nu putea s`
p`trund` iar credin]a nu le era lu minat` suficient... Nu le-a mai
r` mas dec=t s` se \ntrebe cu mirare: „greu este cuv=ntul
acesta. Cine poate s`-l asculte?“ (Ioan 6, 60). De aceea, \
n]elegerea acestei Sfinte Taine [i Jertfe este rezervat` exclusiv
credin]ei; ea este mereu
Capitolul doi
458
m in un e desco peri t ` de D u m ne ze u [i o feri t ` t utur or
sp r e
\mp`rt`[irea \ntr-o co muniune de dragoste, de pace [i de
unitate.
{i toc m ai pentru c` m intea o m ului nu poate s` o
patrund`, A postolul se \ntreab` nu m ai, f`r` a r`spunde:
„Paharul bine - cuv=nt`rii, pe care-l binecuv=nt` m nu este oare
\ mp`rt`[irea cu S=ngele lui H ristos? P=inea pe care o fr=nge
m nu este oare
\mp`rt`[irea cu Trupul Lui Hristos? C`ci o p=ine, un trup sunte
m cei mul]i; c`ci to]i ne \ mp`rt`[i m dintr-o p=ine“ (I Corinteni
10,
16–17). Iar pentru a \ m plini porunca D o m nului, pri m ii L
ui
\nchin`tori „\n toate zilele, a[tept=nd cu un cuget \n te mplu [i
fr=ng=nd prin case p=inea, pri m eau hrana cu bucurie [i cu
bun`tatea ini mii, lùd=nd pe Dumnezeu [i av=nd har la tot
popo-
rul“ (Faptele Apostolilor 2, 46–
47).
Fiind vorba de Trupul care se fr=nge [i de S=ngele Legii celei
Noi care se vars` spre iertarea p`catelor, Taina Euharistiei este
\n acela[i ti m p [i Jertfa „ M ielului lui D um nezeu“. |n ea
este prezent Trupul [i S=ngele de pe Crucea Golgotei, dar \ntr-o
for m` nes=ngeroas`, repet=ndu-se \ns` „pentru mul]i“, pentru
to]i cei ce doresc s` se \ mp`rt`[easc` de roadele iert`rii lui
Dumnezeu prin jertfa de iubire a Fiului Sù.
De aici vede m c` materia Tainei o constituie Cinstitele Daruri
care se vor preface \n Trupul [i S=ngele Domnului; adic`
p=inea dospit` din gr=u curat [i vinul din struguri, a[a cu m
acestea au fost la Cina cea de Tain`.
Partea v`zut` a tainei o constituie p=inea dospit` [i vinul,
iar partea nev`zut`, transfor m area sau prefacerea acestora \n
Sf=ntul Trup al Domnului. Prefacerea are loc \n cadrul sfintei
liturghii, c=nd, dup` cuvintele preotului: „ Ale Tale dintru ale
Tale...“, credincio[ii \ngenuncheaz` \n se mn de evlavie [i c=nt`
:
„Pe tine Te lùd` m...“, \n care ti mp preotul roste[te
rug`ciunea de che mare a Sf=ntului Duh, nu mit` „ Epiclez`“,
prin care cere, invoc` prezen]a Sf=ntului Duh pentru prefacerea
p=inii [i vinului
\n Trupul [i S=ngele Domnului.
S`v=r[itorii acestei Sfinte Taine sunt episcopii [i preo]ii.
Am v`zut c` pri ma liturghie sau prefacere a fost s`v=r[it` de
M=ntuitorul la Cina cea de Tain`. El a poruncit apoi Sfin]ilor
Apostoli [i nu altora, s` fac` aceasta \ntru po menirea Sa p=n`
la sf=r[itul veacurilor ( Luca 22, 19). Sfin]ii Apostoli ca
„slujitori [i icono mi ai tainelor lui Dumnezeu“ (I Corinteni 4,
1), au l`sat la r=ndul
lor pe anu mi]i ur ma[i ca s` le continue aceast` misiune.
Ace[tia sunt episcopii [i preo]ii sfin]i]i de ei. Sav=r[itorii
Tainei sunt mijlocitori care aduc darurile spre sfin]ire [i
prefacere. M=ntuitorul \nsu[i — a[a cu m sun` rug`ciunea
dinainte de ie[irea cu
Cateheze dogmatice
459
Darurile — este: „ Cel ce aduce [i Cel ce se aduce, Cel ce pri-
me[te [i cel ce \ mparte“. Misiunea preotului este totu[i \n aceste
momente — cu m spune Sf=ntul Ioan Gur` de Aur — mai
mare dec=t a \ngerilor, fiindc` \ngerii stau nu mai \n jurul
Tronului lui Dumnezeu, pe c=nd la cuvintele preotului, Domnul \
nsu[i coboar` spre a se jertfi din nou \n mod tainic spre
iertarea p`catelor [i spre via]a de veci a credincio[ilor.
Pri mitorii tainei sunt to]i credincio[ii Bisericii: copii, tineri,
b`rba]i sau fe mei, p`c`to[i sau mai pu]in p`c`to[i, to]i care si mt
nevoia co munic`rii cu Dumnezeu, a cur`]iei de p`cat, a \ mp`c`rii
cu se menii, a \ndrept`rii vie]ii, a \ns`n`to[irii suflete[ti [i trupe[ti.
Din cele tratate mai sus vede m c` efectele sau roadele Tainei
E uharistiei sunt at=t \n via]a credincio[ilor, c=t [i \n via]a
Bisericii. |n pri m ul r=nd, unirea cu Hristos \n Sf=nta Taina a
E uharistiei lucreaz` \n via]a credincio[ilor o \nnoire, dup`
modelul vie]ii Domnului. |n al doilea r=nd, roadele Cuminec`turii
se refer` [i la via]a Bisericii „ca o p=ine, un trup sunte m mul]i;
c`ci to]i ne \ mp`rt`[i m dintr-o p=ine“ (I Corinteni 10, 17), spune
Sf=ntul A postol Pavel. Sf=ntul Ioan D a m aschinul arat` c`
„ E uharist ia“ se nu m e[te „| m p`rt` [ani e“, c`ci pri n ea ne
\ m p ` r t ` [ i m cu d u m n e z e i r e a l u i H ri s t o s . S e n u m e [ t e [ i
Cuminec`tur`... pentru c` prin ea ne cu minec` m cu Hristos [i...
prin ea ne cu m inec` m [i ne uni m unii cu al]ii, pentru c` ne
\mp`rt`[i m dintr-o singur` p=ine [i deveni m to]i un trup “ (I Corin-
teni 10, 16–17; R o m ani 12, 5) [i un s=nge al lui H ristos [i
m`dulare unii altora, ajung=nd to]i „\ mpreun` trup al lui Hristos“
(I Corinteni 12, 27).

Care este deosebirea Sfintei Taine a Euharistiei fa]` de
celelalte Sfinte Taine? ( Dac` prin celelalte Taine ale Bisericii
se trans mite harul necreat [i m=ntuitor al Sfintei Treimi, prin
Taina Euharistiei ni se trans mite \nsu[i Trupul [i S=ngele
Domnului spre iertarea p`catelor [i spre via]a de veci). C =nd
a fost instituit` aceast` Sf=nt` Tain`? ( Ea a fost instituit` de \
nsu[i Domnul [i M=ntuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea
de Tain`, c=nd a pref`cut p=inea [i vinul \n Trupul [i S=ngele
Sù, l`s=nd porunca s` face m aceasta „\ntru po menirea Sa“).
Vedem de aici c` Taina Euharistiei se mai deosebe[te de
celelalte Sfinte Taine [i prin aceea c` ea este [i o jertf` ce ni se
ofer` spre iertarea p`catelor, spre \ mp`carea cu D u m nezeu [i
spre co m uniunea de iubire a celor ce se
\mp`rt`[esc din ea. C=nd se prefac Cinstitele Daruri \n Trupul
[i
Capitolul doi
460
S=ngele Domnului? (|n ti mpul rug`ciunii de invocare a Sf=ntului
Duh, nu mit` [i „ Epiclez`“, rostit` de preot \n Altar, c=nd
credincio[ii \ngenunchia]i c=nt` \ m preun` cu strana: „Pe
T ine T e lùd` m ...“). Cum explic` m noi aceast` prefacere? (
N oi nu ne pute m explica aceast` transfor mare, fiindc` ea
dep`[e[te puterea noastr` de \n]elegere. O pri mim \n via]a
noastr` prin credin]`). Dac` Euharistia este Taina co muniunii
[i unit`]ii Bisericii, este clar oricui c` dezbinarea dintre \
nchin`torii Domnului este un p`cat. De aceea Biserica se roag`
totdeauna pentru unitatea celor ce cred [i- L m`rturisesc pe
Hristos ca M=ntuitor al lor.
V. Asocierea
Via]a duhovniceasc` este ase m`nat` \n dezvoltarea ei cu via]a
fizic`, biologic`. A [a cu m via]a apare prin na[tere, pri m
e[te putere [i se dezvolt` prin hran` \n condi]ii de s`n`tate, tot
astfel
[i la via]a duhovniceasc` ne na[te m odat` cu pri m irea
Tainei Sf=ntului Botez, pri mim putere prin darurile Sf=ntului
Duh, odat` cu harul Tainei Mirului, iar apoi sf=nta Biseric` ne
ofer` spre dezvoltare [i cre[tere o hran` duhovniceasc` cu totul
deosebit`,
[i anu me, \ mp`rt`[irea cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului.
Pe de alt` parte, Taina Euharistiei este str=ns legat` [i precedat`
de T aina Sfintei Pocìn]e, dup` \nde m nul Sf=ntului A
postol Pavel: „s` se cerceteze \ns` o mul pe sine, [i a[a s`
m`n=nce din p=ine [i s` bea din pahar. C `ci cel ce m
`n=nc` [i bea cu nevrednicie \[i m `n=nc` [i \[i bea os=nda,
nesocotind T rupul D o m nului“ (I C orinteni 11, 28–29). N
e explic` m m ai bine necesitatea acestei preg`tiri, dac` ne
g=ndi m la faptul c` ori de c=te ori pri mind \n casa noastr` un
oaspete mai deosebit ne pune m lucrurile \n bun` r=nduial`. Tot
astfel, pri mind pe \nsu[i Dum- nezeu \n sufletul nostru, \n via]a
noastr`, ne pune m \ntreaga fiin]`
\n r=nduial`, pentru a ne vrednicii de pri mirea
Lui.
VI. Generalizarea
Vede m din cele de mai sus c` Sf=nta Euharistie este Taina
[i Jertfa nes=ngeroas` care ne \ m p`rt`[e[te sub for m a
p=inii [i vinului |nsu[i Sf=ntul Trup [i S=nge al Domnului
spre iertarea p`catelor [i spre via]a de veci.
VII. Aplicarea
Poruncile biserice[ti ne \ndea mn` cu st`ruin]` s` particip` m cu
regularitate la sf=nta liturghie [i s` ne \ mp`rt`[i m dup` necesitate,
Cateheze dogmatice
461
sau cel pu]in \n cele patru posturi, sau chiar [i nu mai \n Postul
Pa[telui, pentru a \nt= mpina Sfintele Pati mi [i m`rita |nviere a
Domnului, \ mp`rt`[indu-ne din roadele iert`rii Sale. Ar fi
bine,
\ns` pentru progresul nostru duhovnicesc s` ne \ mp`rt`[i m \n
fiecare lun`.
|nainte de pri mirea Sfintei Taine, credinciosul trebuie s` se
preg`teasc` \n mod deosebit, dat` fiind i mportan]a [i aten]ia ce
se cuvine a i se acorda. Sub aspect duhovnicesc ne preg`ti m
pentru pri mirea Euharistiei prin Taina Spovedaniei, iar sub
aspect
trupesc se reco mand` pe c=t posibil s` posti m c=teva zile \
nainte, sau cel pu]in \nainte de-a ne \ mp`rt`[i s` nu m=nca m
ni mic. Se impune apoi, s` citi m „canonul“ r=nduit de Sf=nta
Biseric`, aflat
\n c`r]ile de rug`ciuni; iar \n ti mpul cu minec`rii s` ave m \n
m=n` lum=narea [i s` ne apropie m cu zdrobire de ini m` [i cu
-
bucurie duhovniceasc` de \ mp`rt`[anie. Dup` \ mp`rt`[anie se
cuvine s` rosti m rug`ciunea de mul]u mire, s` nu s`rut` m
icoanele, s` nu scuip` m, s` nu cleveti m, ci s` ar`t` m \n
vie]uirea noastr` de zi cu zi chipul Domnului cu care ne-a m \
mp`rt`[it.
Sf=nta Tain` a Pocìn]ei
Cunosc=nd sl`biciunile firii o mene[ti supus` p`catului, M=ntui-
torul, pe l=ng` Taina Botezului, a Mirului [i a Euharistiei, a
mai instituit \nc` un m ijloc de dob=ndire a harului divin
spre
\ns`n`to[irea firii c`zut` \n p`cat.

Aceasta este Taina pocìn]ei, la care ne vo m referi \n cele ce
urmeaz`.
III. Tratarea
|n general pocìn]a expri m` regretul fa]` de o fapt` rea s`v=r[it`,
d=nd expresie vinov`]iei ce apas` con[tiin]a, datorit` p`catului.
Acest regret se \ndreapt` spre Dumnezeu sub for ma cìn]ei, \n
scopul dob=ndirii iert`rii aduc`toare de lini[te [i pace
sufletului.
|n felul acesta, pocìn]a este \n t=ln it` la to ate relig iil e,
Capitolul doi
462
exteriorizat` \n for m e deosebit de variate. Preg`tind „calea
Domnului“, pocìn]a era te ma predicii Sf=ntului Ioan
Botez`torul. C hiar [i M =ntuitorul \[i \ncepe activitatea Sa
cu cuvintele:
„Pocì]i-v` c` s-a apropiat \ mp`r`]ia cerurilor“ ( Matei 4, 17).
Altfel spus, \nt= mpina]i \ mp`r`]ia lui Dumnezeu nu oricu m,
ci prin schi mbarea vie]ii, a modului de a g=ndi, de a si m]i, de a
voi, de a f`ptui.
Pe l=ng` acest aspect, M=ntuitorul i mpri m` pocìn]ei [i
un caracter special, deosebit de cel cunoscut p=n` la El, [i anu
me cel de Sf=nta Tain`, ca purt`toare a harului iert`rii [i
dezleg`rii de p`cate. Pocìn]a astfel \n]eleas` a fost practicat` la
\nceput de
c`tre M=ntuitorul \n cadrul activit`]ii Sale mesianice, prilejuit`
de acordarea vindec`rilor prin iertarea p`catelor. A fost apoi
f`g`duit` ca un l`s` m=nt divin Sfin]ilor Apostoli \n calitatea
lor de continuatori ai activit`]ii Sale \n lu me, c=nd le-a spus: „
Amin grìesc vou`: oric=te ve]i lega pe p` m=nt, vor fi legate [i
\n cer [i oric=te ve]i dezlega pe p` m=nt, vor fi dezlegate [i \n cer“
( Matei
18, 18; 16, 19). Puterea de a lega [i dezlega p`catele oa menilor
a fost acordat` \ns` de c`tre M=ntuitorul Sfin]ilor Apostoli
abia dup` ce a c=[tigat harul sfin]itor. {i aceasta se \nt= mpl`
dup`
\nvierea Sa, c=nd adres=ndu-se Sfin]ilor Apostoli, „a suflat asupra
lor [i le-a zis: lua]i Duh Sf=nt, c`rora ve]i ierta p`catele, vor fi
iertate, [i c`rora le ve]i ]ine, vor fi ]inute“ (Ioan 20, 22–23).
De atunci T aina Pocìn]ei a fost ne\ntrerupt aplicat` \n
via]a credincio[ilor de c`tre Biseric`, prin ur ma[ii autoriza]i ai
Sfin]ilor Apostoli, adic` prin episcopi [i preo]i.
C a Sf=nt` T ain`, Pocìn]a are trei faze: M
`rturisire a p`catelor, rug`ciunea de dezlegare [i canonul. M
`rturisirea p`catelor cuprinde \n sine trei aspecte duhovnice[ti:
recunoa[terea
st`rii de p`c`to[enie, regretul sau cìn]a pentru p`catul s`v=r[it
[i hot`r=rea de a nu m ai s`v=r[i p`catul. A ceste aspecte
apar evidente \n via]a fiului risipitor c=nd „[i-a venit \n sine“,
dup`
ce s-a cìt de situa]ia \n care l-a dus p`catul, lu=nd hot`r=rea
ridic`rii, va m`rturisi cu zdrobire de ini m`: „ Tat`, a m gre[it
la cer [i \naintea ta [i nu sunt vrednic s` m` nu mesc fiul tù...“.
La fel [i Zacheu, dup` ce se cìe[te de p`catele sale,
m`rturisindu- l e M=ntuitorului, ia hot`r=rea de a se \ndrepta...
A doua faz` este cea a dezleg`rii pri mit` \n ur ma cìn]ei [i
m`rturisirii tuturor p`catelor. Iar cea de a treia faz` este
canonul, sau epite mia dat` de preotul duhovnicesc cu scopul
de a ajuta pe cel ce a luat
hot`r=rea \ndrept`rii, s` \ mplineasc` acest lucru, prin anu mite
exerci]ii duhovnice[ti. Canonul este astfel ase menea unui leac
ajut`tor. Epiti mia (sau canonul) const` din rug`ciuni, posturi,
Cateheze dogmatice
463
acte de binefacere, etc. Ele se dau de c`tre preotul duhovnic \n
urma unei atente deliber`ri, \n func]ie de p`catele s`v=r[ite.
Din cele de mai sus pute m stabili c` s`v=r[itorul Tainei
este episcopul sau preotul duhovnic, ca succesori direc]i [i
autoriza]i
ai Sfin]ilor Apostoli.
Pri mitorul este orice credincios al Bisericii care si m]indu-
[i con[tiin]a \ mpov`rat` si mte nevoia dob=ndirii iert`rii din
partea
lui Dumnezeu [i a eliber`rii din p`cat. De aceea, cel ce se
apropie de aceast` Tain` trebuie s` \ndeplineasc` [i anu mite
condi]ii. S` se cìasc` \n mod sincer de p`catele s`v=r[ite, s` ia
hot`r=rea de a se \ndrepta, [i s` se vad` \n via]a lui
duhovniceasc` aceast`
\ndreptare, s`-[i m `rturiseasc` toate p`catele, [tiut fiind c`
p`catele ne m `rturisite nu sunt iertate, fiindc` nu m ai
prin m `rturisirea lor te cur`]e[ti, sau te eliberezi de ele. D e
fapt, aceasta este [i o proble m` de restabilire a drept`]ii \n
fa]a lui D u m nezeu. A dic`, a[a cu m nu ]i-a fost greu sau
ru[ine s` s`v=r[esti p`catul, tot astfel nu trebuie s`-]i fie
greu s`-l m`rturise[ti... |n sf=r[it, s` \ndeplineasc` epiti mia
sau canonul pri mit din partea preotului duhovnic.
Partea v`zut` a T ainei Pocìn]ei este \ns`[i m `rturisirea
p`catelor. L a \nceput aceast` m `rturisire era public`, \n fa]a
\ntregii ob[ti a credincio[ilor, apoi a devenit particular`, \n
scaunul spovedaniei, sub epitarhilul preotului, la icoana
M=ntuitorului [i \n prezen]a Lui nev`zut`, care ascult=nd
m`rturisirea p`catelor, acord` prin cuvintele preotului
dezlegarea. Partea
v`zut` a Tainei este [i pronun]area dezleg`rii de p`cate pe care
o
face preotul \n ur m a m `rturisirii penitentului: „ D o m nul
[i Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu darul [i cu \ndur`rile
iubirii Sale de oa meni s` te ierte pe tine fiule ( N) [i s`-]i
lase toate p`catele. {i eu nevrednicul preot [i duhovnic, cu
puterea ce- mi este dat`, te iert [i te dezleg de toate p`catele
tale, \n nu mele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh. Amin“.
Efectele Tainei Pocìn]ei sunt: iertarea acordat` [i pri mirea
\mp`c`rii cu Dumnezeu [i cu se menii, redob=ndirea harului
divin m=ntuitor, a p`cii [i lini[tei duhovnice[ti. Sunt unii
cre[tini, de
nuan]` neoprotestant`, care, de[i le place s` se nu m easc`
„ poc ì]i“, nu acc ept` totu[i T aina Pocì n]ei. E i spun c `
m`rturisirea trebuie f`cut` direct lui Dumnezeu, a[a cu m a f`cut
psal mistul (Psal mul 50, 3–5; 32, 5), fiindc` nu mai
Dumnezeu poate ierta p`catele. M`rturisirea f`cut` \ns` direct
lui Dumne- zeu \n Vechiul Testa ment nu se refer` la Taina
Pocìn]ei, fiindc` aceasta a fost l`sat` de c`tre M=ntuitorul. |n
Legea Veche nici nu exista. C=t despre iertarea p`catelor, \ntr-
adev`r nu mai Dum-
Capitolul doi
464
nezeu iart` p`catele. Preotul este doar un m ijlocitor care
ad ministreaz` darul de a lega [i dezlega, cu care M=ntuitorul i-
a
\ m puternicit pe A postoli, iar ace[tia, la r=ndul lor l-au
l`sat episcopilor [i preo]ilor, ca unii care sunt continuatorii
activit`]ii
lor. Pe drept putea spune Sf=ntul Ioan Gur` de Aur \n acest sens:
„C=te fac preo]ii jos, le \nt`re[te Hristos sus, [i Judecata
robilor o confir m` St`p=nul“.
Mai spun apoi cei ce nu accept` Taina Pocìn]ei c` m`rtu-
risirea trebuie s` fie f`cut` de c`tre credincio[i \ntre ei, confor
m spuselor Sf=ntului A postoi Iacob: M `rturisi]i-v` unul
altuia p`catele [i v` ruga]i unul pentru altul...“ (Iacob 5, 16).
Citind
\ns` contextul vede m c` „unul [i altul“ reprezint` toc mai pe preot
[i pe credincios (vezi versetele 14 [i 15).

Cine a instituit [i aplicat pentru pri ma data Taina Poc`n]ei? (
M=n- tuitorul nostru Iisus Hristos). Cine a dat puterea
Apostolilor de a lega [i dezlega p`catele oa m enilor? ( Tot M
=ntuitorul). Exista
\naintea venirii M =ntuitorului Sf=nta T ain` a Pocìn]ei? ( N
u
exista). D ar ce era pocìn]a? ( E ra o virtute, sau o putere a
sufletului deter minat` de regretul fa]` de p`catul s`v=r[it, sau de
vinov`]ia care ap`sa con[tiin]a). Ce ofer` \n mod special Taina
Pocìn]ei? ( Ofer` harul dezleg`rii de p`cate [i a \ mp`c`rii cu
Dumnezeu [i cu se menii). De ce Taina Pocìn]ei se mai nu
me[te [i M`rturisire? (Fiindc` dezlegarea p`catelor sau iertarea
vine \n
urma m`rturisirii lor. De aceea, m`rturisirea trebuie precedat`
de cìn]`, [i ur mat` de hot`r=rea de a nu mai gre[i). Cine ne
ajut` s` ne \ndrept` m via]a duhovniceasc`? ( E piti m ia
sau canonul). Preo]ii, av=nd [i ei p`cate, pot acorda altora
dezlegarea
de p`cate? ( Dezlegarea de p`cate o acord` Dumnezeu,
preo]ii fiind mijlocitorii autoriza]i pentru dob=ndirea iert`rii
p`catelor).
V. Asocierea
P`rin]ii B isericii pun T aina Pocìn]ei \n leg`tur` cu T
aina Botezului [i arat` c` precu m apa cur`]itoare a Botezului ne
iart` p`catul str` mo[esc [i p`catele personale, tot astfel [i lacri
mile pocìn]ei ne aduc din partea lui D u m nezeu, prin m
ijlocirea preotului duhovnic, harul iert`rii p`catelor [i a re\
nnoirii vie]ii
duhovnice[ti.
Fiind a[ezat` de Biseric` \naintea Sfintei Cuminec`turi, Taina
P o c ` i n ] ei , o f e r i n d u - n e h a r u l i e r t ` r i i d e p ` c at e , c r e ea z `
Cateheze dogmatice
465
posibilitatea \ m p`rt`[irii cu vrednicie cu T rupul [i
S=ngele Domnului, dup` \nde mnul Apostolului: „s` se
cerceteze o mul pe sine [i a[a s` m`n=nce din p=ine [i s` bea
din pahar, c`ci cel ce m`n=nc` [i bea cu nevrednicie, \[i
m`n=nc` [i \[i bea os=nda, nesocotind Trupul Domnului“ (I
Corinteni 11, 25–29).
VI. Generalizarea
Taina Pocìn]ei este acea Sf=nt` Tain` care prin m `rturisirea
p`catelor \n fa]a preotului duhovnic, pri mim din partea
M=ntuitorului harul iert`rii p`catelor [i puterea de a rena[te
la o via]`
spiritual`.
VII. Aplicarea
Din cele tratate vede m c` Taina Pocìn]ei trebuie s` pri measc`
din partea credincio[ilor aten]ia cuvenit`, \n sensul c`
m`rturisirea p`catelor se va face cu toat` sinceritatea, printr-un
prealabil exa- m en de con[tiin]`, fiind precedat` de cìn]a
pentru p`catele
s`v=r[ite, precu m [i de hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i.
Taina Pocìn]ei poate fi pri mit` ori de c=te ori un
credincios si m te nevoia, dar m ai ales, [i cu regularitate \
naintea T ainei Euharistiei.
M`rturisirea p`catelor se face \n sf=nta biseric`, la icoana
-
M=ntuitorului, fapt pentru care se cuvine s` \ mplini m
r=nduielile Bisericii, de a citi canonul Spovedaniei, de a ajuna
[i de a ne
\m p`ca cu se m enii, pentru ca acord=nd iertare celor ce ne-
au gre[it, s` ne \nvrednici m [i noi de iertarea P`rintelui ceresc.
Sf=nta Tain` a Preo]iei
Este cunoscut faptul c` Sfintele Taine trans mit credincio[ilor
sub o for m` v`zut` harul nev`zut al Sfintei Trei mi spre \
ns`n`to[irea firii [i des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti. Dac` to]i
credincio[ii pot beneficia de Taina Botezului, a Mirului, a
Euharistiei, a Pocìn]ei, a Cununiei [i a Maslu Lui, exist` o
Sf=nt` Tain` care se ad ministreaz` nu mai anu mitor
credincio[i ale[i din s=nul Bisericii pen-
Capitolul doi
466
tru a \ mplini o misiune special` de conducere a credincio[ilor
pe dru mul m=ntuirii.

A ceasta este T aina Preo]iei, la care ne vo m referi \n cele
ce urmeaz`.
III. Tratarea
O dat` cu \nceperea activit`]ii Sale, M =ntuitorul [i-a ales 12
A postoli [i 70 de U cenici. D eosebindu-i de m ul]i m ea
credincio[ilor, M =ntuitorul le-a dat A postolilor \nc` dintru
\nceput
\ns`rcinarea propov`duirii Evangheliei [i a s`v=r[irii
minunilor. Apoi, la sf=r[itul activit`]ii le porunce[te s`
s`v=r[easc` „\ntru
po menirea Sa“ Sf=nta Euharistie ( Luca 22, 19), deci s`
continue activitatea Lui sfin]itoare. Dup` \nviere \i investe[te
cu putere special` de a lega [i dezlega p`catele oa m enilor
(Ioan 20,
22–23). A ceia[i porunc` de propov`duire a Evangheliei [i de
s`v=r[ire a Sfintelor Taine le-a dat-o M=ntuitorul Apostolilor [i
nu t uturor credincio[i lor atunci c=nd s-a desp`r]it de ei,
spun=ndu- le: „ Merg=nd, \nv`]a]i toate nea murile, botez=ndu-
le
\n nu mele Tat`lui, [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh“ ( Matei 28,
19).
Pentru ca tripla activitate a Domnului s` poat` fi
continuat`, Sf=n]ii Apostoli au \nlocuit suflarea ce le-a fost
acordat` lor de c`tre M=ntuitorul dup` \nviere, c=nd i-a
investit cu putere de a
lega [i dezlega p`catele oa menilor, cu punerea m=inilor [i
astfel au hirotonit (adic` [i-au pus m=inile) diaconi, preo]i [i
episcopi.
|n acela[i ti mp, dat fiind faptul c` Sf=n]ii Apostoli aveau
misiunea slujirii cuv=ntului [i a \nte meierii co munit`]ilor
cre[tine, se si m ]ea nevoia ca „s` hirotoneasc` preo]i“ pentru
bisericile
locale „rug=ndu-se cu posturi“ \n acest scop (Fapte 14, 23). {i
acest fapt s-a generalizat la nivelul tuturor co munit`]ilor
cre[tine,
iar peste ]inuturi mai \ntinse au hirotonit episcopi, cu misiunea
de a supraveghea activitatea preo]ilor [i de a hirotoni [i ei, la
r=ndul lor, preo]i \n fiecare cetate. Este cunoscut astfel faptul
c` Sf=ntul Apostol Pavel a hirotonit pe Timotei ca episcop \n
Efes, iar pe Tit \n Creta. Acest lucru reiese li mpede din \nde
mnul pe care Apostolul \l d` unuia dintre ei, „de a aprinde harul
lui Dum- nezeu care este \n tine prin punerea m=inilor mele“
(II Timotei
1, 6), sau: „nu nesocoti harul care este \n tine, care s-a dat...
prin punerea m=inilor preo]iei“ (I Timotei 4, 14). Expresia:
„punerea m=inilor preo]iei“, (sau a „hirotoniei“) nu \nsea mn`
c` l-a f`cut
Cateheze dogmatice
467
preot, ci episcop, fiindc` altfel nu ne pute m explica de ce le-a
poruncit acestor doi s` hirotoneasc` la r=ndul lor preo]i.
Astfel,
\i scrie lui Tit: „Pentru aceasta te-a m l`sat \n Creta, ca s`
aduci r=nduial` \n cele ce lipsesc [i s` pui preo]i \n fiecare
cetate,
precu m ]i-a m poruncit“ ( Tit 1, 15). La fel lui Timotei \i
atrage aten]ia „s` nu-[i pun` peste ni meni m=inile degrab`“ (I
Timotei
5, 12), adic` s` cerceteze atent pe cel care inten]ioneaz` s`-l fac`
preot.
De aici vede m c` Taina Hirotoniei (sau \ mp`rt`[irea
Sf=ntului Duh prin punerea m=inilor) nu o putea s`v=r[i
oricine, ci nu mai episcopul, [i nu putea fi acordat` oricui, ci nu
mai acelora
cept`. dintre credincio[i
Se vorbe[te careuniversal`“,
de o „preo]ie \ndeplinesc \n
anu mite condi]ii,
cadrul c`reia
pe m`sur` s`-i fac` vrednici de pri mirea ei (vezi I Timotei 3, 1–
oricine poate fi preot. Se invoc` \n sprijinul acestei afir ma]ii textul
14; ITit
din 1, 6–9).
Petru 2, 5 [i 9: „{i voi \n[iv`, ca ni[te pietre vii, face]i-v`
pe voiDe[i at=tcas`
\n[iv` de evident` taina preo]iei,
duhovniceasc`, preo]ie nu to]i cre[tinii
sf=nt`, o ac-
ca s` aduce]i
jertfe duhovnice[ti bine pl`cute lui D u m nezeu, prin Iisus
Hristos... Dar sunte]i se min]ie aleas`, preo]ie \ mp`r`teasc`, nea m
sf=nt, popor agonisit (de D u m nezeu) ca s` vesti]i \n lu m e
bun`tatea Celui ce v-a che mat din \ntuneric la lu mina Sa cea
minunat`“ (vezi [i Apocalipsa 1, 6; 5, 10). Pentru interpretarea
corect` a acestui text trebuie s`-l pune m \n leg`tur` cu textul din
Ie[ire 19, 5–6, pe care, de altfel, \l [i reproduce. |n textul Vechi-
Testa mentar este vorba de o consacrare a poporului lui Israel din
partea lui Dumnezeu ca popor ales, \naintea d`rii Legii pe muntele
Sinai: „ Deci, de ve]i asculta glasul meu [i de ve]i p`zi leg` m=ntul
meu, dintre toate nea murile \ mi ve]i fi mie popor ales... \ mp`r`]ie
preo]easc` [i nea m sf=nt!“ Aceast` „\ mp`r`]ie preo]easc`“ nu
excludea \ns` preo]ia special` instituit` tot de D u m nezeu \n
Vechiul Testa ment, precu m nici cuvintele din epistola Sf=ntului
Apostol Petru nu exclud preo]ia special` a Noului Leg` m=nt. Ne
\ntreb` m: pe cine declara Apostolul ca f`c=nd parte din preo]ia
universal`? Ne spune contextul: pe cei ce erau „ca ni[te prunci
de cur=nd n`scu]i“ (I Petru 2, 2). Ace[tia sunt to]i cei de cur=nd
boteza]i. E i alc`tuiesc poporul lui D u m nezeu. M =ntuirea \n
Hristos nu este nu mai a unui singur popor. M=ntuitorul a poruncit
Apostolilor s` propov`duiasc` Evanghelia la toat` f`ptura, [i s`
boteze toate nea m urile ( M atei 28, 19). T o]i cei ce, pri m ind
Botezul [i devenind cre[tini, pri mind [i celelalte Sfinte Taine,
ca Mirungerea [i Euharistia, devin „pietre vii, cas` duhovniceasc`,
preo]ie sf=nt`“, aduc=nd „jertfe duhovnice[ti bine pl`cute lui
Capitolul doi
468
D um nezeu prin Iisus H ristos“. D ar aceast` preo]ie
universal`
for mat` din to]i credincio[ii Bisericii care particip` la via]a
ei,
\mp`rt`[indu-se cu harul Sfintelor Taine, nu exclude preo]ia spe-
cial` r=nduit` de Sf=n]ii Apostoli. Pentru a face aceast`
distinc]ie clar`, se \ntreab` Sf=ntul A postol Pavel: „ A u
doar` to]i sunt Apostoli? Au doar` to]i sunt prooroci? Au
doar` to]i \nv`]`tori? Au doar` to]i fac minuni?“ (I Corinteni
12, 29).
A[adar, \ntre preo]ia special`, r=nduit` de M=ntuitorul [i
de Sf=n]ii Apostoli [i preo]ia universal` din care fac parte to]i
credincio[ii exist` o distinc]ie [i \n acela[i ti m p o
apropiere, o
\mpreun`-lucrare „spre zidirea Trupului lui Hristos“ ( Efeseni
3,
14), fiindc` jertfele duhovnice[ti sunt sfin]ite de c`tre preo]ia
special`, cu participarea celei universale, spre sfin]irea a m=n-
durora. S` ne g=ndi m nu mai la supre ma jertf` duhovniceasc` \
n cadrul c`reia p=inea [i vinul sunt aduse de c`tre
credincio[i,
p r ef ` cu t e pr i n \ m preu n` p art i ci pare a lor , [ i oferi te spr e
\ m p`rt`[irea cu T rupul [i S=ngele D o m nului at=t a
preo]iei speciale, c=t [i a credincio[ilor care se sfin]esc.
D up` cu m au stabilit Sfin]ii A postoli, cele trei trepte ale
Hirotoniei sunt: diaconia, preo]ia [i arhieria. Treptele
ierarhice
se deosebesc prin slujba, sau func]ia pe care este \ndrept`]it`
fiecare s` o \ mplineasc`. Diaconul este ajut`torul preotului [i
episcopului \n \ m plinirea triplei activit`]i a M =ntuitorului,
ei neput=nd s`v=r[i singuri Sfintele Taine. Preotul poate
s`v=r[i
toate Tainele afar` de Hirotonie, sfin]irea Mirului [i
Antimiselor. Episcopul poate da [i legi \n sinod, \nv`]=nd cu
cea mai \nalt` autoritate. Diaconia, preo]ia [i episcopatul
(arhieria) se nu mesc trepte ierarhice, deoarece de la una la alta
se ajunge prin ridicarea
\n treapt`. |n cadrul fiec`rei trepte A postolul reco m and`, \n
func]ie de vrednicia fiec`rui slujitor, „\ndoite cinstiri“ (I Timotei
5, 12). Acestea sunt la nivelul fiec`rei trepte, [i poart` nu mele
de „hirotesie“, spre a se deosebi de Hirotonie. Hirotesia nu
este Sf=nt` Tain`, ca Hirotonia, ci o ierurgie (binecuv=ntare).
Astfel, la treapta de diacon este hirotesia \ntru
protodiacon, sau
arhidiacon; la treapta de preot este hirotesia \ntru icono m ,
pr ot opop, i c on o m st avrof or ; i ar l a t reap t a ep is cop atu l u i
(arhiereului) este hirotesia \ntru arhiepiscop, m itropolit [i
patriarh. A cestea pot fi [i func]ii onorific biserice[ti, dar [i
ad m inistrativ biserice[ti. La ele s-a ajuns [i din necesit`]i de
conducere ad ministrativ bisericeasc`, orientat` dup` ad
ministra]ia teritorial-geografic` de stat.
Dup` cu m s-a mai ar`tat, s`v=r[itorul Tainei este
episcopul, care hirotone[te pe diacon [i preot, acord=ndu-le
dup` vrednicie
Cateheze dogmatice
469
[i hirotesiile a m intite. E piscopul este sfin]it de cel pu]in doi
arhierei. Taina se aplic` \n cadrul Sfintei Liturghii. La „Sfinte
Dumnezeule...“ este hirotonit episcopul; dup` intrarea cu Sfintele
Daruri este hirotonit preotul (fiindc` ei particip` la sfin]irea
lor),
iar diaconul, dup` sfin]irea Darurilor. |n cadrul aceleia[i Sfinte
Liturghii o persoan` nu poate fi hirotonit` ca diacon, preot [i
episcop; dar un diacon [i un preot pot fi hirotoni]i. T aina
Hirotoniei nu se repet`. Harul \ mp`rt`[it nu se poate pierde.
Dar abaterile grave ale celui hirotonit, pot atrage oprirea
de la
s`v=r[irea sfintelor slujbe, ori poate fi depus, caterisindu-se
(\ndep`rt=ndu-se din cler).

Cine a instituit Sf=nta Tain` a Preo]iei? ( M=ntuitorul
Hristos, c=nd a suflat peste Sfin]ii Apostoli harul Sf=ntului Duh,
d=ndu-le puterea de a lega [i dezlega p`catele oa menilor). Care
sunt treptele preo]iei? (Sunt trei: diacon, preot [i episcop). Cine
le-a instituit? (Sfin]ii Apostoli). De ce? ( Ca s` conduc` pe
credincio[i pe dru mul m=ntuirii [i s` continue activitatea lor).
Cine poate s`v=r[i aceast`
Tain`? ( Numai episcopul, fiindc` nu mai el a fost l`sat de Apostoli
cu aceast` putere). Cine este pri mitorul Tainei? ( Nu oricine,
ci anu m i]i credincio[i ale[i, care \ndeplinesc anu m ite
condi]ii. Datorit` acestei alegeri, cel hirotonit se mai nu me[te
[i „cleric“, adic` „ales“). Care este partea v`zut` a Tainei? (
Rug`ciunea de invocare a harului Sf=ntului Duh, rostit` de
episcop, cu punerea m=inilor pe capul candidatului). Care este
partea nev`zut`? ( Harul Sf=ntului Duh). Care sunt efectele
Tainei? ( Ofer` puterea slujirii potrivit treptei \n care este
hirotonit). Preo]ia universal` exclude
cu mva preo]ia special`? ( Nu o exclude, ci conlucreaz` cu ea
spre a-[i \ndeplini func]ia ei duhovniceasc`. |n felul acesta
credincio[ii particip` activ la via]a Bisericii, sub conducerea
ierarhiei, spre zidirea Trupului lui Hristos).
V. Asocierea
|n N oul T esta m ent expresia: „punerea m =inilor preo]iei“,
\nsea m n` H irotonia. C =nd \ns` vede m scris nu m ai:
„punerea m=inilor“, vo m [ti c` e vorba de Sf=nta tain` a
Mirului (Fapte 8,
17; 19, 6).
Dup` r=nduiala oficierii Tainei, Hirotonia se asea m`n` cu
T aina C ununiei. |nconjurarea m esei [i c=ntarea
„Sfin]ilor M ucenici...“ [i „Isaia d`n]uie[te...“ expri m `
bucuria duhov -
Capitolul doi
470
niceasc` a acelora care prin hirotonie se unesc cu Biserica. De
Euharistie se leag` prin faptul c` cei hirotoni]i se \ mp`rt`[esc
cu T rupul [i S=ngele D o m nului, m otiv pentru care H
irotonia se s`v=r[e[te al`turi de Euharistie \n cadrul aceleia[i
Sfinte Liturghii.
VI. Generalizarea
Din cele expuse p=n` aici vede m c` Taina Preo]iei sau
Hirotoniei este acea Sf=nt` Tain` prin care candidatul \
ndeplinind condi]iile necesare pri me[te, prin punerea m=inilor
episcopului [i rostirea rug`ciunii, harul sfin]itor al Duhului
Sf=nt, pentru a putea con-
tinua tripla activitate a M =ntuitorului: de sfin]ire, \nv`]are
[i conducere a credincio[ilor pe dru mul m=ntuirii.
VII. Aplicarea
Candidatul la Taina Hirotoniei trebuie s` \ndeplineasc` anu
mite condi]ii pentru a putea deveni preot. Astfel, pentru a \
nv`]a pe altul mai \nt=i trebuie s` cunoasc` el \nv`]`tura, prin
absolvirea
[colii teologice, iar calit`]ile morale trebuie s` fie o condi]ie a
de m nit`]ii sale sfin]itoare. C andidatul la preo]ie \nainte
se spovede[te, iar preotul duhovnic confir m` vrednicia lui
printr-un a[a-nu mit „atestat de hirotonie“. El trebuie s` aib`
integritate c orporal ` [i ec hili bru sufl etes c spr e a pute a
c onduc e pe credincio[i.
-
Pe de alt` parte, una din poruncile biserice[ti \ndea mn` pe
credincio[i s` cinsteasc` fe]ele biserice[ti, ca unii care sunt ale[i
s` \ndeplineasc` misiunea Apostolilor, f`c=nd mereu vie tripla
activitate a M=ntuitorului: de \nv`]are, sfin]ire [i conducere.
Sf=nta Tain` a Cununiei
|nc` de la crearea o mului a constatat Dumnezeu c` „nu e bine s`
fie singur“ [i „i-a f`cut fe meie“, pentru a for ma o unitate pe
toat` via]a \ n scopul perpet u`ri i nea mului omenesc (Facerea 2,
18–25 ).
|n felul acesta, Dumnezeu a \nte meiat c`s`toria [i fa milia
ca un leg` m=nt natural \nscris \n \ns`[i firea o mului.
Reprezent=nd
Cateheze dogmatice
471
un consi m]`m=nt natural dintre b`rbat [i fe meie spre a se uni
pe toat` via]a, c`s`toria st` la baza fa miliei, care este celula
societ`]ii om ene[ti.

C=nd Biserica binecuvinteaz` prin harul divin hot`r=rea b`rbatului
[i a fe meii de a for ma o unitate prin c`s`torie, nunta sau
cununia devine o Sf=nt` Tain`, la care ne vo m referi \n cele ce
ur meaz`.
III. Tratarea
Dup` cu m ne arat` Sf=nta Scriptur`, c`s`toria, nunta sau
cununia
este un l`s` m=nt natural [i divin. A fost adic` \nte meiat` de
Dum- nezeu \nc` de la crea]ie, spre a corespunde firii o mului, \n
scopul
\mplinirii rostului pentru care a fost creat, [i anu me acela de a
„cre[te, de a se \n mul]i [i de a st`p=ni p`
m=ntul“.
M=ntuitorul restabilind firea o meneasc`, a binecuv=ntat nunta
sau c`s`toria cu prilejul particip`rii Sale la nunta din Cana
Galileii [i a accentuat cu alt prilej \n mod deosebit unitatea
(adic` leg`-
tura dintre un b`rbat [i o fe m eie) [i indisolubilitatea (adic`
nedesfacerea) ei: „Pentru aceasta va l`sa o mul pe tat`l sù [i pe
mama sa [i se va alipi de fe meia sa [i vor fi a m=ndoi un
trup... Deci ceea ce a \ mpreunat Dumnezeu, o mul s` nu
despart`“ ( Matei
19, 3–10). D ou` situa]ii dau totu[i posibilitatea repet`rii
c `s` to riei: m oa rtea un uia din tre so]i ( R o m an i 7, 2–3)
[i
\nfidelitatea unuia dintre ei ( Matei 5, 32; 19, 9). |nt`rind \ns`
indisolubilitatea c`s`toriei, Sf=ntul Apostol Pavel \i
accentueaz` necesitatea, spun=nd: „Fe meia s` nu se despart` de
b`rbat, iar de se va desp`r]i, s` nu se m`rite, sau s` se \ mpace
cu b`rbatul sù;
[i nici b`rbatul s` nu-[i lase fe meia“ (I Corinteni 7, 10–11). At=t
de trainic` devenise \n via]a Bisericii cre[tine pri mare
indisolubilitatea c`s`toriei, \nc=t chiar dup` moartea unuia
dintre so]i, cel`lalt prefera — [i Biserica reco manda [i cinstea,
dup` cuvintele A postolului — „s` r` m =n` v`duv“ (I C
orinteni 7, 18), \n convingerea c` nici m oartea nu va
putea desface unitatea c`s`toriei (I C orinteni 7, 40). Pentru
co m baterea desfr=ului, Apostolul accept` totu[i rec`s`torirea,
„fiindc` mai bine s` te c`s`tore[ti, dec=t s` arzi...“ (I Corinteni
7, 9).
Sf=ntul Apostol Pavel ridic` nunta sau cununia (c`s` toria)
la nivelul „ Tainei \n Hristos [i \n Biseric`“ ( Efeseni 5, 32). |n
felul acesta unitatea fa miliei pornit` din Taina Cununiei „\n
Hristos [i
\n Biseric`“ este ridicat` la nivelul sfin]eniei lui H ristos [i a
Capitolul doi
472
co muniunii dintre El (Capul) [i Biseric` ( Trupul Sù). |nte
meind unitatea so]ilor pe duhul iubirii lui H ristos, cununia
pri m e[te aureola sfin]eniei care pecetluie[te unirea natural` te
meluit` pe iubirea dintre so]i, asigur=ndu-i astfel unitatea [i
indisolubili-
tatea. B`rbatul va acorda fe meii „iubirea datorat`, ase menea [i
femeia b`rbatului“, spune Apostolul, fiindc` aceast` „datorat`
iubire“ este p`truns` de duhul sfin]eniei [i iubirii lui Hristos.
Dup` cu m‚ cel ce se alipe[te de desfr=nat` devine un duh cu
ea“,
tot a[a [i cel ce se alipe[te de D om nul, devine un duh cu
El
(I Corinteni 6, 16–17). |n aceast` situa]ie „b`rbatul
necredincios
se sfin]e[te prin fe meia credincioas`, iar fe meia
necredincioas`
se sfin]e[te prin b`rbat“ (I Corinteni 7, 14). |ntr-o astfel de
unitate
tainic`, ca cea dintre Hristos [i Biseric`, „b`rbatul e capul fe
meii, iar fe m eia e str`lucirea, s`rb`toarea b`rbatului“ ( M
etodiu de O lim p).
Unitatea [i indisolubilitatea c`s`toriei fixeaz` fa miliei [i un
\ntreit scop: na[terea de copii, dat` ca o porunc` a lui
Dumnezeu
\nc` de la crea]ie; ajutorarea reciproc`, ca o consecin]` a
unit`]ii dintre so]i, [i ferirea de desfr=nare, ca ur mare a
sfin]eniei pe care o i mpri m` fa miliei „unitatea \n Hristos [i \n
Biseric`“.
At=t caracteristicile, c=t [i scopul c`s`toriei pot fi mai bine
intuite dac` vo m ur m`ri cu luare a minte ritualul slujbei
sfintei cununii. Astfel, \n oficierea Tainei re marc` m c` se
leag` m=na dreapt` a mirelui [i miresei ca se mn al unirii lor
pe toat` via]a, rostindu-se o rug`ciune plin` de con]inut
duhovnicesc. Apoi se pun cununile pe capul mirilor, rostindu-
se for mula de sfin]ire a c`s`toriei: „Se cunun` robul lui
Dumnezeu ( N) cu roaba lui Dum- nezeu ( N) \n nu mele Tat`lui
[i al Fiului [i al Sf=ntului Duh“. C ununile m irilor (so]ilor)
sunt ase m enea „cununilor cu care M=ntuitorul \ncununeaz` \
n ceruri pe sfin]ii [i ale[ii Sì dup` m oarte, ele i m pri m =nd
m irilor o de m nitate m oral` cu totul deosebit` pentru toat`
via]a. |nainte de Taina propriu-zis` are
loc logodna, c=nd mirilor li se pune pe deget inelul, pe care \l
vor purta toat` via]a. A[a cu m inelul, fiind un cerc, nu are
nici
\nceput nici sf=r[it, el si mbolizeaz` \ncrederea pe care so]ii [i-
o acord` reciproc. Prezen]a na[ilor \ndepline[te [i rolul de
martori [i cheza[i ai f`g`duin]ei de fidelitate conjugal`, pe care
so]ii o
fac \n fa]a lui Dumnezeu. P=inea [i paharul cu vin din care
gust`
mirii reprezint` unitatea lor nedesp`r]it` \n via]`, at=t la bine,
c=t [i la necazuri. |nconjurarea mesei este un si mbol al
bucuriei nun]ii.
De aici re marc` m c` partea v`zut` a Tainei Nun]ii este
for- m at` din cuvintele rostite de preot, apar]in`toare
rug`ciunii:
Cateheze dogmatice
473
„ D oa m ne, D u m nezeul nostru, cu m `rire [i cu cinste \
ncununeaz`-i“, precu m [i din declara]ia mirilor f`cut` \n fa]a
preotului [i a ob[tei credincio[ilor c` de bun` voie [i nesili]i de
ni meni p`[esc la T aina C ununiei, la fel [i din f`g`duin]a c`
\[i vor
\ndeplini toate \ndatoririle ce decurg din c`s`torie.
S`v=r[itorul T ainei este episcopul sau preotul. D e
obicei iero monahii sunt excepta]i de la oficierea acestei Sfinte
Taine, deoarece prin votul castit`]ii pe care ei l-au depus, au
renun]at la
c`s`torie.
Pri mitorii Tainei sunt b`rbatul [i fe meia, care \
ndeplinesc condi]iile de v=rst`, de s`n`tate [i nu prezint` i
m pedi m ente canonice de rudenie. E ste de preferin]` ca a m
bii so]i s` fie ortodoc[i. Cu \ng`duin]a episcopului se poate
s`v=r[i cununia unui ortodox [i cu o credincioas` apar]in=nd
altei confesiuni, cu
condi]ia ca pruncii s` fie boteza]i \n credin]a ortodox`. Nu se
ad mite c`s`toria cu o necre[tin`.
Materia Tainei este iubirea dintre b`rbat [i fe meie, care \i
deter min` s` se uneasc` pe toat` via]a.
Cu privire la repetarea Tainei, Biserica Ortodox`, av=nd \n
vedere sl`biciunea firii o mene[ti, ad mite p=n` la a treia
c`s`torie.
Cununia a doua [i a treia sunt \ns` lipsite de fastul s`rb`toresc al
celei dintii. Dac` so]ii divor]a]i voiesc s` convie]uiasc` din nou,
nu mai este nevoie de o nou` oficiere a cununiei, deoarece pri
ma i-a legat pe toat` via]a. T aina N un]ii se poate repeta nu
m ai m irenilor (laicilor), preo]ilor [i diaconilor nu li se per
m ite repetarea, iar episcopii, provenind din cinul m onahal nu
sunt c`s`tori]i.
Fiind un prilej de veselie [i bucurie, B iserica opre[te
s`v=r[irea nun]ii \n perioada posturilor de peste an indicate \n
calendarul bisericesc.

C=nd a fost instituit` c`s`toria ca legatur` dintre b`rbat [i fe-
meie? ( C=nd Dumnezeu a constatat c` nu e bine s` fie o mul
singur [i „i-a f`cut fe meie potrivit` lui“, binecuv=nt=ndu-i „s`
creasc`,
s` se \n mul]easc` [i s` st`p=neasc` p` m=ntul“. De aici rezult`
limpede [i egalitatea so]ilor \n cadrul c`s`toriei [i a fa miliei).
Care este deci baza acestei leg`turi? ( Unirea dintre b`rbat [i fe-
meie pe toat` via]a). Cine a tulburat [i tulbur` mereu aceast`
unire binecuv=ntat` de Creator? (P`catul). C=nd M=ntuitorul a
restabilit firea c`zut` \n p`cat, ce anu me accentueaz` cu privire
la c`s`torie? ( A ccentueaz` c` „vor fi a m =ndoi un trup“, deci
Capitolul doi
474
unitatea dintre b`rbat [i fe meie; precu m [i faptul c` „ceea ce
Dumnezeu a legat, o mul s` nu despart`“, adic`
indisolubilitatea). C=nd, totu[i, se poate repeta c`s`toria? (
C=nd moare unul din so]i, sau pe motiv de desfr=nare). De ce [i
pe motiv de desfr=nare? (Fiindc` desfr=ul sau p`catul este ca o
moarte moral`, iar iubirea ca baz` a leg`turii dintre so]i se
anuleaz`). Care este for mula de consacrare (sfin]ire) pe care o
roste[te preotul c=nd \i une[te pe
cei doi so]i \n Sf=nta Tain` a Cununiei? („ Cunun`-se robul lui
Dumnezeu ( N) cu roaba lui Dumnezeu ( N) \n nu mele Tat`lui
[i al Fiului [i al Sf=ntului Duh“).
V. Asocierea
Taina Cununiei se leag` [i de alte Sfinte Taine ale Bisericii. |n
pri mul r=nd observ` m faptul c` ea se aplic` mirilor, care
sunt membrii ai Bisericii, fiindc` au pri mit Taina Botezului,
precu m [i cea a Mirungerii [i a Euharistiei. |n al doilea r=nd, se
reco mand` ca \nainte de pri mirea acestei Sfinte Taine, mirii s` se
spovedeasc` [i s` se \ mp`rt`[easc` cu Trupul [i S=ngele
Domnului. Asocierea Dumnezeie[tii Euharistii aureoleaz`
Taina Nun]ii, ad=ncindu-i binecuv=ntarea harului divin \n
Hristos [i \n Biseric`.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus vede m c` Sf=nta Tain` a Cununiei
pecetluie[te cu binecuv=ntarea divin` [i har sfin]itor iubirea
b`rbatului
[i a fe meii care de bun` voie \[i expri m` voin]a de a fi „a
m=ndoi un trup“, \n scopul na[terii [i cre[terii copiilor, ca [i al
\ntr-aju-
tor`rii pe toat` via]a.
VII. Aplicarea
Dat fiind faptul c` Sf=nta Tain` a Cununiei reprezint` o
s`rb`toare unic` \n via]a mirilor, ea este o zi de mare bucurie.
|nte m eiat` pe unitatea de iubire dintre so]i, c`s`toria se
bazeaz` pe respectul dintre ei [i ajutorarea reciproc`, iar
na[terea
de copii este socotit` o binecuv=ntare a lui Dumnezeu. De
aceea, co mb`t=nd avortul, Biserica reco mand` ca o datorie
funda mental` a p`rin]ilor s` vegheze cu toat` d`ruirea la
cre[terea copiilor
spre a deveni buni credincio[i ai Bisericii [i fii devota]i
patriei.
Ca [i \n cazul Botezului, un rol \nse mnat revine na[ilor, cu
responsabilitatea de a veghea la buna \n]elegere, la ar monia [i
unitatea noii fa milii, \nte meiat` odat` cu Taina Sfintei
Cununii.
-
Cateheze dogmatice
Sf=nta Tain` a Maslului
475
Omul fiind creat cu trup [i suflet, p`catul a devenit pentru el o

boal` a \ntregii fiin]e, care alter=nd chipul lui Dumnezeu, i-a
adus moartea. Harul m=ntuitor menit s` restabileasc` firea c`zut`,
o \ns`n`to[e[te spre via]` \n \ntregi mea ei.

Sf=nta Tain` prin care M=ntuitorul ne acord` harul vindec`rii
trupe[ti [i suflete[ti este cea a Maslului, la care ne vo m referi \
n cele ce ur m eaz`.
III. Tratarea
Taina Maslului a fost instituit`, ca toate celelalte Sfinte Taine
de c`tre M=ntuitorul nostru Iisus Hristos. Prin ea M=ntuitorul
nostru a dat Sfin]ilor Apostoli o for m` special` de t` m`duire a
sufletului [i a trupului. Cartea Sf=nt` ne arat` c` odat` cu
alegerea
[i tri m iterea Sfin]ilor A postoli \n m isiune, D o m nul „le-a
dat putere asupra duhurilor necurate, ca s` le scoat` [i s`
vindece
orice boal` [i neputin]`... {i merg=nd, propov`dui]i, zic=nd: s-
a apropiat \ m p`r`]ia cerurilor. Pe cei bolnavi vindeca]i, pe
cei
lepro[i cur`]i]i, pe cei mor]i \nvia]i, de moni scoate]i, \n dar
a]i pri mit, \n dar da]i“ . ( Matei 10, 7–8). Puterea lor t`
m`duitoare at=t de mult a crescut, „\nc=t [i pe uli]e scoteau pe
cei bolnavi [i
\i puneau pe paturi [i pe t`rgi, ca venind Petru m`car u mbra
lui s` u mbreasc` pe vreunul din ei“ (Fapte 5, 15).
Domnul a l`sat Apostolilor s` practice [i s` lase mo[tenire
celor ce le vor ur ma, ca „icono mi ai tainelor lui Dumnezeu“,
un procedeu de vindecare a bolilor prin ungere cu untdele mn.
Aceast` practic` a fost instituit` de M=ntuitorul, a fost preluat`
de Sfin]ii Apostoli ca o porunc` a Domnului, Biserica
p`str=nd-o [i azi \n aceea[i for m` nu mit` „Sf=ntul Maslu“.
Tradus \n li mba noastr` (din slava veche), cuv=ntul „ maslu“ \
nsea mn` „untdele mn“, sau ungere cu untdele m n („oleo
ungere“, cu m se m ai nu m e[te), fiindc` prin ungerea cu
untdele mn sfin]it se acord` vindecarea
trupeasc` [i sufleteasc` bolnavilor, dup` cu m citi m \n Sf=nta
Evanghelie: „{i de moni mul]i scoteau [i ungeau cu untdele
mn pe mul]i bolnavi [i se t` m`duiau “ (Marcu 6, 13).
Capitolul doi
476
Vindecarea prin ungerea cu untdele mn a fost practicat` de
B iseric` \n chiar epoca apostolic`, dup` cu m ne arat` C
artea Sf=nt`: „ De este cineva bolnav \ntre voi, s` che me preo]ii
Bisericii [i s` se roage pentru el, ung=ndu-l cu untdele m n \
n nu m ele Domnului. {i rug`ciunea credin]ei va m=ntui pe cel
bolnav [i-l va ridica Domnul, [i de va fi f`cut p`cate i se vor
ierta“ (Iacob 5,
14–15). De aici vede m c` [i aceast` Sf=nta Tain` a fost
instituit` de M=ntuitorul [i practicat` de Sfin]ii Apostoli. Mai
observ` m c` ungerea este \n „nu mele Domnului“, adic` o
lucrare a Sfintei Trei mi de la care cel bolnav pri me[te harul
nev`zut al vindec`rii
trupe[ti [i al iert`rii p`catelor. Taina cuprinde [i „rug`ciunea
credin]ei“, adic` de invocare [i pri mire a harului divin.
Av=nd ca scop vindecarea trupeasc`, Sf=nta Tain` a Maslului
se s`v=r[este fie \n B iseric`, fie la casa bolnavului. Se poate
s`v=r[i [i a[a-nu m itul „ m aslu de ob[te“ la care, pe l=ng`
cei bolnavi, pot participa to]i credincio[ii. De fapt, din textul
biblic citat mai sus rezult` c` pri mitorul Tainei este cel
bolnav, dar
\ntruc=t ea se refer` la „iertarea p`catelor“, orice m em bru
al
Bisericii poate fi pri mitorul Tainei, deoarece to]i au nevoie de
iertare. Se obi[nuie[te \ns` ca \n mod special ea s` fie aplicat`
celor bolnavi trupe[te.
T aina M aslului poate fi oficiat` oric=nd este cerut`, dar
„maslul de ob[te“ se obi[nuie[te s` fie s`v=r[it \n zilele de
post,
sau \n s`pt` m =na Sfintelor Pati m i. C a o zi deosebit` \n
acea s`pt` m=n` ar fi „ Miercurea Mare“ ca o co memorare a
pocìn]ei femeii p`c`toase din Evanghelie, care a udat cu lacri mi
picioarele lui Iisus, le-a uns cu mir [i le-a [ters cu p`rul capului
ei ( Luca 7,
37–38).
S`v=r[itorul, respectiv s`v=r[itorii T ainei sunt „preo]ii
Bisericii“. Se reco mand` ca nu m`rul lor s` fie de [apte, fiindc`
aceast` cifr` are [i o pre\nchipuire \n Vechiul Testa ment.
Astfel, [apte sunt darurile Sf=ntului Duh (Isaia 11, 2–3), [apte
preo]i au sunat cu tr= mbi]ele, [i de [apte ori au \nconjurat
israeli]ii cetatea p=n` au cucerit-o (Iosua 6, 13–16), de [apte ori
s-a culcat profetul Elisei peste un copil mort, ca s`-l \nvieze (I V
Regi 4, 34–35); tot de [apte ori Nee man, la porunca lui Elisei,
a intrat \n Iordan [i s-a vindecat de lepr` (I V R egi 5, 1–14);
[i tot de [apte ori proorocul Ilie s-a rugat s` dea Dumnezeu
ploaie (III Regi 18,
42–44). Dac` nu pot participa [apte preo]i, Taina poate fi
s`v=r[it` [i de cinci, trei, sau chiar doi preo]i. Un singur preot
nu poate s`v=r[i Taina Maslului, deoarece textul biblic
precizeaz` la plu-
ral: „preo]ii“, ceea ce \nsea mn` cel pu]in doi. Tuturor preo]ilor
prezen]i le revine obliga]ia s` participe la s`v=r[irea T
ainei.
Cateheze dogmatice
477
Astfel, pe o mas`, \n biseric` sau la casa bolnavului, se pune
Sf=nta E vanghelie, un vas cu fìn`, iar \n alt vas se pune
untdele mnul. Se folosesc [apte be]isoare, de preferin]` de
busuioc,
\nf`[urate la cap`t cu vat`, pentru ungerea celui bolnav, [apte
lu m =n`ri fixate pe m arginea vasului cu fìn`. |n
desf`[urarea slujbei distinge m rug`ciunea de sfin]ire a untdele
mnului, citit` de [apte ori de fiecare preot, citirea a [apte
pericope din Apostol [i Evanghelie, dup` care se cite[te
rug`ciunea de t` m`duire a
„neputin]ei trupe[ti [i suflete[ti“, ung=ndu-se de [apte ori trupul
bolnavului (fruntea, ochii, nasul, urechile, obrazul, pieptul,
m\inile [i picioarele). Aceast` rug`ciune este esen]a [i miezul
T ainei. E fectele
P`str=nd M aslului
caracterul suntalvindecarea
sfin]itor bolilor latrupe[ti
Tainei Maslului, [i
ro mano-
iertarea p`catelor.
catolici untdele mnul trebuie sfin]it nu mai de c`tre episcop, iar
Taina se aplic` nu mai muribunzilor, ca o „ungere de pe ur m`“
(extre ma unctio). Mai recent \ns`, Sinodul II Vatican a revizuit
aceast` concep]ie, acord=nd Tainei valoarea ei real` pentru aceast`
via]` [i denu mind-o „ungerea bolnavilor“. Al]i cre[tini, precu m
protestan]ii, neoprotestan]ii, ca [i alte secte nu ad mit valoarea
acestei Sfinte Taine, spun=nd c` ungerea cu untdele mn a fost
si m bolic` [i c` s-au f`cut vindec`ri [i f`r` untdele m n. E ste
adev`rat, dar Apostolii au f`cut vindec`ri [i cu untdele mn [i deci
nu ne pute m \ndoi de valoarea real` a Sfintei Taine. Dac` nu to]i
s-au vindecat trupe[te, cei ce pri mesc Taina Maslului se vindec`
suflete[te. Sf=ntul Iacob ne arat` clar c` aceast` Taina aduce [i
iertarea p`catelor, ceea ce constituie o vindecare sufleteasc`,
duhovniceasc`, iar cel ce o pri m e[te si m te o m =ngìere [i o
\mp`care cu Dumnezeu. De aceea, P`rin]ii Bisericii reco mand`
ca aceast` Sf=nt` Tain` s` fie aplicat` at=t celor bolnavi trupe[te,
c=t [i celor bolnavi suflete[te, dar av=nd credin]a \n vindecare.

De unde provine nu mele Sfintei Taine a Maslului sau ungerii
cu untdele mn? ( Numele vine de la cuv=ntul „ maslo“, care \
nse m- neaz` „untdele m n“. U ngerea cu untdele m n se m ai nu
m e[te [i
„oleoungere“). Cine a instituit aceast` Sf=nt` Tain`? (
M=ntuitorul c=nd a poruncit Sfin]ilor Apostoli s` vindece de
boale prin ungere cu untdele mn — vezi Marcu 6, 13). Textul
din epistola Sf=ntului Iacob ne arat` cu mva c` Apostolul Iacob
ar fi instituit Taina? ( Nu ne arat` acest fapt, ci ne arat` c`
Sfin]ii Apostoli o practicau [i c` Biserica o practica,
mo[tenind-o de la ei. Sfin]ii
Capitolul doi
478
Apostoli sunt nu mai „icono mi“ ai Tainelor lui Dumnezeu.
M=n- tuitorul este Cel ce a instituit toate cele [apte Sfinte
Taine). |n nu m ele cui se s`v=r[e[te aceast` Sf=nt` T ain`? (|
n „nu m ele Domnului“). Ce \nsea mn` aceasta? ( C` harul
vindec`tor \l pri mim din partea lui Dumnezeu). Ce mai trebuie
s` adùg` m la harul divin? ({i „rug`ciunea credin]ei“
noastre). Ce vede m de aici? (C` harul divin este pri mit \n ur
ma rug`ciunilor de invocare a milostivirii lui Dumnezeu). C=te
astfel de rug`ciuni vor fi citite?
( M ai \nt=i se va citi de [apte ori rug`ciunea de sfin]ire a
untdele mnului, [i apoi [apte rug`ciuni de t` m`duire a
„neputin-
]elor trupe[ti [i suflete[ti“). Cum am v`zut c` sunt nu mite
aceste rug`ciuni? (Sunt nu mite „ale credin]ei“). Ce ne indic`
aceasta? (C` ele trebuie s` fie p`trunse de credin]a \n vindecare,
at=t din
partea s`v=r[itorilor, c=t [i din partea pri mitorului Tainei).
V. Asocierea
|n cadrul vie]ii duhovnice[ti a credincio[ilor, Taina Maslului este
str=ns legat` de Taina Pocìn]ei. De[i a mbele au ca efect
iertarea p`catelor, se reco mand` ca \nainte de pri mirea
Maslului credin-
cio[ii s`-[i m`rturiseasc` p`catele [i astfel iertarea de la Dumne-
zeu s` fie \nt`rit` prin \ns`n`to[irea trupeasc` [i sufleteasc`. La
fel, Taina Maslului se asociaz` [i Dumnezeie[tii Euharistii, pe
care noi o pri mim „spre s`n`tate [i bucurie“. Nu trebuie \ns`
confundat` T aina M aslului cu T aina M irului. L a pri m a
se folose[te untdele mnul sfin]it vindec`tor, la a doua Sf=ntul
Mir, c a re \ m p` r t` [ e [t e dar ur il e Sf = nt ul ui D uh, s pr e
c r e[ t er e a duhovniceasc`.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus vede m c` Taina Sf=ntului Maslu este
instituit` de M=ntuitorul [i practicat` de Sfin]ii Apostoli [i de
Biseric`. Prin ungerea cu untdele mn sfin]it de preo]i, cel
bolnav trupe[te [i suflete[te pri me[te \ns`n`to[irea, iertarea de
p`cate [i \nt`rirea duhovniceasc`.
VII. Aplicarea
Dat fiind faptul c` untdele mnul cel care r` m=ne dup`
ungerea bolnavului sau a credincio[ilor este sfin]it, trebuie s` i
se acorde o folosire cuviincioas` [i evlavioas`. Astfel, el poate
fi pus \n candele, spre a \ntre]ine aprins` si mboiic flac`ra
sfin]eniei. Se m ai poate a m esteca cu fìna r` m as` din
care s` se fac` o
Cateheze dogmatice
479
p=ini[oar` spre a o consu m a cel bolnav, sau se pot preg`ti
prescurile pentru Sf=nta Liturghie. |n unele p`r]i este obiceiul ca
acel untdele mn s` fie folosit [i la ungerea trupului ne\nsufle]it
al bolnavului decedat [i chiar a ose mintelor, \n cazuri de exhu
mare.
|n aplicarea acestei Sfinte Taine trebuie co mb`tut` cererea
unor credincio[i de a li se deschide Evanghelia, ca un fel de
proorocire spre moarte sau \ns`n`to[ire, deoarece se [tie c` a
ispiti pe Dumnezeu este un p`cat ( Matei 4, 7), iar Sfintele
Taine ne aduc totdeauna harul divin spre sfin]enie, pace [i \
nt`rire
duhovniceasc`. A plicarea acestei Sfinte T aine pentru \ns`n`-
to[irea trupului [i a sufletului nu exclude consultarea
medicilor [i folosirea m edica m entelor indicate. U ntdele m
nul sfin]it nu trebuie socotit ca un medica ment vindec`tor
-
care le exclude pe celelalte, dup` cu m nu a exclus [i alte
vindec`ri acordate de Sfin]ii Apostoli. Ca leac t` m `duitor,
untdele m nul sfin]it ne \nt`re[te credin]a [i \ncrederea \n
faptul c` „ceea ce la oa meni este cu neputin]`, este cu putin]`
la Dumnezeu“ ( M atei 19, 26).
Cinstirea Sfin]ilor
I. Preg`tirea apercepfiv`
Privind \n calendarul bisericesc observ` m c` \n fiecare zi se face
po menirea unuia, a doi sau chiar trei sfin]i. Mai re marc` m c` \
n anu mite zile nu mele unor sfin]i sunt notate \n calendar cu
culoare
ro[ie spre a atrage luarea a m inte asupra zilei respective de
s`rb`toare \nchinat` acelui sf=nt.

Vom vedea \n continuare \n ce const` [i cu m se manifest`
cultul sfin]ilor \n Biserica Ortodox`.
III. Tratarea
Cuv=ntul „sf=nt“ \nsea mn` ceva tìat, scos din uzan]a zilnic` [i
pus deoparte spre a fi folosit \n scopul slujirii lui Dumnezeu.
A[a ave m obiecte, ve[ minte, zile sau persoane sfin]ite. Pentru
ca o persoan` s` devin` sf=nt` i se cere [i efortul personal al
cur`]iei
duhovnice[ti, a colabor`rii [i co m uniunii cu D u m nezeu,
a
Capitolul doi
480
eliber`rii de \ntin`ciune sau p`cat. |n felul acesta a fi sf=nt
\nsea mn` a fi curat. La \nceput cre[tinii erau nu mi]i „sfin]i“
spre a se deosebi de restul lu mii p`g=ne care n-a pri mit Sf=nta
Tain` a Botezului [i nu s-a cur`]at de p`catul originar. Dar
cur`]iei pri mite prin Sf=nta Tain` a Botezului trebuie s`-i
adùg` m [i cur`]ia sau sfin]enia moral`, efortul nostru de a
cre[te necontenit
\n virtute. |ntruc=t dru mul spre sfin]enie ]ine toat` via]a,
deoarece lupta cu p`catul nu contene[te, iar cre[terea \n
virtute nu are
limite, nu mai dup` moartea trupeasc` pute m declara pe
cineva c` este sf=nt, [i nu mai atunci poate fi cinstit ca atare.
Leg`tura dintre credincio[ii afla]i \n via]` [i sfin]ii \ncununa]i
cu biruin]a m`ririi ve[nice se manifest` prin cultul adus
sfin]ilor. Acest cult are un \ntreit aspect: de cinstire, de
invocare a Sf=ntului \n
rug`ciune [i de ur mare a vie]ii Sf=ntului.
C instirea Sfin]ilor pleac` de la faptul c` D u m nezeu

le recunoa[te cur`]ia moral`, sfin]enia, av=nd o situa]ie
special`, deosebit` de a celorlal]i oa m eni. Prin ei D u m
nezeu \[i arat` puterea Sa, \[i descoper` bun`tatea,
dreptatea, iubirea [i
fru muse]ea Sa. Prin via]a lor Dumnezeu se bucur` de crea]ia
Sa.
Ei iradiaz` lu mina [i sfin]enia l ui Dumnezeu care lucreaz` prin
ei, f`c=nd transparent` sfin]enia Sa \n lu me. De aceea excla
m` Psal mistul: „ C=t de minunat este Dumnezeu \ntre Sfin]ii
Sì“. Prin faptele lor Dumnezeu \[i \ mpline[te lucrarea Sa \n
lu me:
„Sfin]ii vor judeca lu mea“ (I Corinteni 6, 2), ne spune
Sf=ntul
Apostol Pavel.
|n Vechiul1 Testa ment Sfin]ii sunt ale[ii lui Dumnezeu
care [i-au \ mplinit misiunea lor \n lu me. Patriarhii, profe]ii ca
[i to]i drep]ii care \ mplinesc voia lui Dumnezeu se nu mesc
Sfin]i. To]i ace[tia au ar`tat dreptatea lui D u m nezeu \ntre
oa m eni [i au men]inut treaz` flac`ra credin]ei \n venirea
M=ntuitorului. |n Noul T esta m ent sunt nu m i]i „sfin]i“ A
postolii ca ale[i speciali ai Domnului [i tri mi[i \n lu me. Apoi
\nv`]`torii [i propov`duitorii dreptei credin]e. Martirii [i
m`rturisitorii care [i-au ar`tat \n mod eroic ata[a mentul de
nezdruncinat fa]` de Hristos, pustnicii [i c`lug`rii care [i-au
dedicat \ntreaga lor via]` \n cur`]ire, ca [i, \n
general, oricare credincios cu sufletul plin de iubire pentru
Dum- nezeu pentru se menii lor [i pentru \ntreaga crea]ie. Cu
prilejul alegerii [i tri miterii Sfin]ilor Apostoli la propov`duire
M=ntuitorul a ar`tat c` [i ei m erit` din partea oa m enilor
cinstire deosebit`: „ Cel ce v` pri me[te pe voi pe Mine M` pri
me[te [i cel ce m` pri me[te pe Mine, pri me[te pe Cel ce M-a tri
mis pe Mine.
Cateheze dogmatice
481
Cel ce pri me[te prooroc \n nu me de prooroc, plat` de prooroc
va lua, [i cel ce pri me[te pe drept \n nu me de drept plat` de
drept va lua“ ( Matei 10, 40–41).
Invocarea Sfin]ilor \n rug`ciune M anifestarea concret` a

cinstirii Sfin]ilor este redat` prin co muniunea duhovniceasc` cu
ei [i invocarea lor \n rug`ciunile c`tre Dumnezeu. Sfin]ii sunt
mijlocitori c`tre Dumnezeu [i ajut`tori \n dob=ndirea m=ntuirii.
Se pune \ntrebarea: este posibil` mijlocirea Sfin]ilor? Din pilda
bogatului ne milostiv [i a s`racului Laz`r rezult` c` cei trecu]i la
cele ve[nice se afl` \ntr-o stare con[tient`. Apostolul precizeaz`
chiar c`: „ Nici moartea nu ne va putea desp`r]i de dragostea lui
Dumnezeu care este \n Hristos Iisus, Domnul nostru“ ( Romani
8, 38–39). Aceasta \nsea mn` c` leg`tura de iubire dintre Hristos
[i Sfin]i este continu`. Afl=ndu-se \n co muniune de iubire cu
Hristos, sfin]ii se afl` \n acela[i ti mp \n co muniune de iubire [i
cu credincio[ii afla]i \n via]`. To]i credincio[ii alc`tuiesc Bise-
rica, at=t cei trecu]i la cele ve[nice, c=t [i cei r` ma[i \n via]`. |n
cadrul acestei co m uniuni de iubire, credincio[ii \[i m anifest`
dragostea fa]` de cei trecu]i la cele ve[nice prin rug`ciunea de
mijlocire a Bisericii pentru cei ador mi]i \n Domnul. |n acela[i
timp [i Sfin]ii pot mijloci pentru credincio[ii afla]i \n via]` ca
unii care sunt \n cea mai apropiat` co muniune cu Dumnezeu. Ei
alc`tuiesc ceata celor drep]i [i „ m ult poate face rug`ciunea
dreptului“ (Iacob 5, 16).
Urmarea vie]ii duhovnice[ti a Sfin]ilor Cinstirea [i invocarea

Sfin]ilor \n rug`ciune trebuie s` aib` ca efect [i ur marea vie]ii
lor duhovnice[ti. Via]a lor duhovniceasc` este o lu min`, un far
c`lùzitor care \l indic` mereu pe M=ntuitorul, o cale ce duce la
m=ntuire [i des`v=r[ire. Domnul ne cere s`- L ur m`m [i s`
nu osteni m pe acest dru m . S` i m it` m via]a L ui [i s`
cre[te m necontenit p=n` la ase m`narea cu El. Ne-a asigurat c`
nu vo m fi singuri [i c` El ne va ajuta \ntotdeauna prin harul
Duhului Sf=nt. D es igur c` nu vo m re u[i nici odat` s`
aj unge m la pis cu l des`v=r[irii M=ntuitorului, care este
deopotriv` Dumnezeu [i o m, [i nu a cunoscut p`catul. „|n El
locuie[te trupe[te toat` depli- n`tatea du mnezeirii“. Noi ne vo
m afla mereu pe cale, mereu \n lupt` cu p`catul, mereu \n
str`danii de cre[tere \n virtute. Pe acest dru m ne ajut` [i Sfin]ii
nu nu mai prin mijlocirea c`tre Dumne- zeu, ci [i prin pilda
vie]ii lor, ei fiind oa meni ca [i noi. Dac` M=ntuitorul are toate
virtu]ile dezvoltate \n mod des`v=r[it, Sfin]ii exceleaz` \n c=te
una din ele [i ne ofer` \n acest fel un model
Capitolul doi
482
concret asupra felului cu m pute m [i noi f`ptui acea virtute.
Pilda vie]ii Sf=ntului poart` str`lucirea vie]ii duhovnice[ti a
Domnului
„Fi]i ur m `tori M ie, precu m [i eu sunt ur m `torul lui H
ristos“ (I Corinteni 11, 1). |n felul acesta via]a Sfin]ilor este
ase menea indicatorilor pentru cei ce doresc s` ajung` pe piscul
unui munte, ar`t=nd credincio[ilor dru mul spre des`v=r[ire [i
nel`s=ndu-i s`
r`t`ceasc`.
Se m ai pune \ntrebarea de c=nd dateaz` cultul Sfin]ilor?
C ult ul Sf i n] i l or dat e a z` di n e poc a a pos t oli c ` s ub f o r m
a co m uniunii Sfin]ilor, a iubirii care-i une[te pe cei vii de
cei
ador mi]i \n Domnul. Practic, cinstirea Sfin]ilor de c`tre cei r`
ma[i
\n via]` \ncepe odat` cu cinstirea martirilor. „ Cei dint=i
membri ai A reopagului ceresc“ al Sfin]ilor sunt m artirii ( m
ucenicii). P`ti mirea [i jertfa lor stau la te melia Bisericii lui
Hristos. Moartea lor martiric` era considerat` at=t de c`tre ei
c=t [i de cre[tinii
supravie]uitori, ca momentul triu mfal al c\[tig`rii cununilor pe
care Dumnezeu le d` mucenicilor \n ceruri (Preot profesor Ene
B rani[te «D espre cinstirea Sfin]ilor \n B iserica O rtodox` »
\n
„Ortodoxia“ nr. 1/1980, pag. 46). For ma prin care se manifest`
cultul public al Sfin]ilor rezid` dintru \nceput \n instituirea
s`rb`torilor. |n fiecare an la data mor]ii martirice, cre[tinii se
adunau la m or m intele m artirilor. A ici se s`v=r[ea
Sf=nta Euharistie, se \ mp`rt`[eau to]i [i se citeau \nse
mn`rile despre moartea martiric` a Sf=ntului.
Biserica a precizat patru criterii dup` care un credincios tre-
cut la cele ve[nice putea fi declarat Sf=nt: moartea martiric`,
m `rturisirea [i ap`rarea dreptei credin]e, sfin]enia vie]ii [i
s`v=r[irea unor se mne supranaturale. La acestea se mai poate
adùga [i g`sirea moa[telor Sf=ntului av=nd puterea facerii de
m inuni. D e[i \nc` din epoca apostolic` sunt cinsti]i \ntreaga
Biseric` prin s`rb`tori [i rug`ciuni, cultul Sfin]ilor a ajuns mai
t=rziu, \n secolul al XVI-lea s` fie contestat, odat` cu apari]ia
Refor mei [i a cultelor neoprotestante. Cei care nu ad mit
cultul Sfin]ilor spun c` singurul mijlocitor \ntre Dumnezeu [i
oa meni este M =ntuitorul Iisus H ristos. N um ai \n E l [i prin
E l pute m dob=ndi m=ntuirea. Desigur, invoc` [i texte biblice
ca de exe m- plu: „ Unul e Dumnezeu, [i Unul e mijlocitorul \
ntre Dumnezeu [i oa meni“ (I Timotei 2, 5); (vezi [i Fa ptele
Apostolilor 4, 12; I Ioan 2, 1). Corect interpretate, aceste texte
nu contrazic cultul
Sfin]ilor. M=ntuirea ne-a venit prin jertfa M=ntuitorului [i nu
mai prin El ne pute m m=ntui. El a fost [i r` m=ne Mijlocitorul
\ntre Dumnezeu [i oa meni. Dar a[a cu m Biserica poate ajuta
credin-
cio[ilor prin rug`ciuni la m=ntuirea celor ador mi]i \n Domnul,
Cateheze dogmatice
483
tot astfel [i Sfin]ii pot ajuta credincio[ilor \n rug`ciunile lor c`tre
Dumnezeu Tat`l, prin Fiul. De aceea credincio[ii nu se roag`
Sfin]ilor s`-i m =ntuiasc` ci s`-i m iluiasc`, adic` s`-i ajute la
dob=ndirea m=ntuirii pe care o acord` Dumnezeu Tat`l prin Fiul
\n Duhul
Sf=nt.

|n ce const` cultul Sfin]ilor? (|n cinstirea lor datorit` vredniciei
pe care [i-au c=[tigat-o \n fa]a lui Dumnezeu, \n invocarea lor \
n rug`ciuni ca mijlocitori c`tre Dumnezeu [i \n i mitarea vie]ii
lor duhovnice[ti). C =nd a luat na[tere cultul Sfin]ilor? (|n
epoca
apostolic`). C are au fost pri m ii Sfin]i? ( M artirii sau m
`rtu - risitorii).
V. Asocierea
Face m deosebirea \ntre cultul de adorare nu mit [i „delatrie“,
pe care-l dator` m nu mai lui Dumnezeu, [i cultul de
venerare, de cinstire nu mit [i „dulie“ pe care-l acord` m
Sfin]ilor.
Pute m \n]elege mai bine aceast` distinc]ie dintre cultul de
adorare adus nu mai lui Dumnezeu [i cel de cinstire sau
venerare adus Sfin]ilor, dac` ne vo m referi la o \nt= m plare
real` din perioada post-apostolic`. Murind de moarte martiric`
pe la anul
166, trupul ne\nsufle]it al episcopului Policarp al S mirnei a
fost cerut de c`tre cre[tini de la autorit`]ile ro mane p`g=ne.
Adversarii cre[tinilor a[teptau ca ace[tia s` se \nchine trupului
ne\nsufle]it
al Sf=ntului. Cre[tinii \ns` r`spund: „ Noi niciodat` nu vo m
putea s` p`r`si m pe Hristos care a p`ti mit pentru m=ntuirea \
ntregii
lumi [i nici nu ne vo m \nchina altcuiva pentru c` Lui ne \nchin`
m ca Fiului lui Dumnezeu iar pe martiri \i iubi m ca pe \
nv`]`ceii [i urm`torii Domnului. |i iubi m pentru dragostea
ne]`r murit` pe care o au pentru Domnul [i St`p=nul lor ca s` ne
\nvredniceasc`
[i pe noi s` fi m p`rta[i [i \ mpreun` ucenici cu
ei“.
VII. Generalizarea
Din cele de mai sus rezult`, a[a cu m sublinia un dasc`l al
Bisericii c` „cel care cinste[te pe mucenic cinste[te pe
Dumnezeu pentru care mucenicul a suferit mucenicia. Cel care
se \nchin` Aposto- lului lui Hristos se \nchin` Celui ce L-a tri
mis pe Apostol... c` nu este alt Dumnezeu dec=t unul singur cel
cunoscut [i adorat \n Trei me“.
Capitolul doi
484
VIII. Aplicarea
Cultul Sfin]ilor se manifest` \n mai multe for me:
1. Prin r=nduirea lor de c`tre B iseric` \n cursul anului
Bisericesc c=nd credincio[ii particip=nd la cultul divin, \i \nvoc`
pe Sfin]i s` m ijloceasc` c`tre D u m nezeu pentru m
=ntuirea sufletului, \n`l]=nd i mnuri de laud` vie]ii [i faptelor
lor.
2. Pentru unii Sfin]i B iserica a r=nduit s`rb`tori speciale
precu m cele \nchinate Maicii Domnului, Cuvioasei
Paraschiva, Sf=ntului Mare Mucenic Dimitrie, Sf=ntului Ierarh
Nicolae, Sf. Ioan Botez`torul, Sf. Trei Ierarhi: Vasile,
Grigorie [i Ioan, Sf. Mc. Gheorghe, Sf. \ mp`ra]i Constantin [i
Elena, Sf. Ap. Petru [i Pavel, Sf. prooroc Ilie Tesviteanul. La
aceasta mai adùg` m [i du m inica nu m it` „a tuturor
Sfin]ilor“, pri m a du m inic` dup` Pogor=rea Duhului Sf=nt.
3. Multe din biserici poart` hra mul unui Sf=nt pe care cre-
dincio[ii locului \l pr`znuiesc cu mult` evlavie ca pe
ocrotitorul lor duhovnicesc.
4. Multe din casele credincio[ilor sunt puse sub
obl`duirea unui Sf=nt, iar s`rb`toarea respectiv` este
considerat` praznic fa m ilial.
5. M ul]i dintre credincio[i poart` nu m e de Sfin]i, [i
se reco mand` ca atunci c=nd sunt boteza]i credincio[ii s` pri
measc` nu me de Sf=nt, ca s`-l aib` \n via]` [i rug`tor c`tre
Dumnezeu, [i
\n acela[i ti mp s` ur meze pilda vie]ii sale duhovnice[ti.
-
6. Se vor c=nta cu credincio[ii diferite tropare \nchinate
Sfin]ilor precu m [i „Sfin]ilor Mucenici care bine v-a]i nevoit
[i v-a]i \ncununat, ruga]i-v` lui Hristos s` ne m=ntuiasc`
sufletele noastre“.
Cinstirea sfintelor moa[te
Ce sunt sfin]ii? (Sfin]ii sunt acei oa meni care prin harul lui
Dum- nezeu, prin credin]a lor [i faptele bune s`v=r[ite s-au \
nvrednicit
de o cinstire deosebit` din partea lui Dumnezeu [i a
Bisericii). Care sunt condi]iile trecerii \ntre sfin]i, sau a
canoniz`rii sfin]ilor? (Acestea sunt: m`rturisirea, p`strarea [i
ap`rarea dreptei credin]e,
Cateheze dogmatice
485
via]a sf=nt`, precu m [i s`v=r[irea faptelor supranaturale sau a
m inunilor).
Osemintele lor dup` moarte, ca f`c`toare de minuni se mai
nu m esc [i m oa[te, c`rora se cuvine de ase m enea o
cinstire deosebit` din partea credincio[ilor.

Despre aceast` cinstire a moa[telor vo m trata \n cele ce ur
meaz`.
III. Tratarea
D a t f ii nd f a pt ul c` o m ul a fos t c r ea t de D u m nez e u
pr i n participarea Sa direct`, cu trup [i suflet, at=t p`catul
c=t [i
sfin]enia se trans mit de la trup la
suflet.
Lu=nd trup ca al nostru, M=ntuitorul \i i mpri m` puterea
Sa du mnezeiasc`. Fe meia bolnav` de scurgere de s=nge, de
pild`, a
sim]it puterea du mnezeiasc` a lui Iisus prin si mpla atingere de
trupul L ui ( L uca 8, 43–48). D atorit` puterii du m
nezeie[ti trans m is` trupului, \nvierea Sa din m or]i \i
cuprinde \ntreaga
fiin]`, ridic=nd trupul Sù \n co m uniunea Sfintei T rei m i
[i ar`t=ndu-ne c` dup` modelul Lui [i noi vo m \nvia nu nu mai
cu sufletul, ci [i cu trupul; c` nu nu mai sufletul se va \nvrednici
de puterea ne muririi, ci [i trupul va pri mi acela[i har divin
m=ntuitor. Dup` pogor=rea Sf=ntului Duh, Sfin]ii Apostoli pri
mesc puterea minunilor nu nu mai \n suflet, ci [i \n trupurile
lor „\nc=t [i pe uli]e scoteau pe cei bolnavi [i-i puneau pe
paturi [i pe t`rgi ca
venind Petru m`car u mbra lui s` u mbreasc` pe vreunul dintre
ei“ (Faptele A postolilor 5, 15). |n felul acesta ne apar
clare [i cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel cu privire la sfin]enia
trupului:
„ N u [ti]i c` trupurile voastre sunt m`dulare lui Hristos? Sau
nu [ti]i c` trupul vostru este te mplu al Duhului Sf=nt care
este \n voi?...“ (I Corinteni 6, 15–19).
Tot a[a se \nt= mpl` [i \n cazul moa[telor sfin]ilor. Harul
divin sfin]e[te sufletul, iar puterea vie]ii de sfin]enie s`l`[luit` \n
suflet
se trans mite [i trupului. |n acest caz trupul nu nu mai c` nu
cade
\n desco mpunere [i \n stric`ciune, ci devine chiar izvor=tor de
mir cu puteri de a face minuni [i asupra altor trupuri a[a cu m
am v`zut c` a fost vindecat` fe m eia din E vanghelie prin si
m pla atingere de trupul M=ntuitorului sau al]i vindeca]i prin
atingerea de trupurile sfin]ilor Apostoli. „St`p=nul Hristos —
scrie Sf=ntul Ioan D am aschin — ne-a dat ca izvoare m
=ntuitoare m oa[tele Sfin]ilor care izvor`sc \n multe chipuri,
faceri de bine [i dau la
Capitolul doi
486
iveal` mir cu bun miros. Sfintele moa[te adeveresc m`rirea pe
care o pri m e[te trupul o m ului de la D u m nezeu [i confir
m ` cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel: „trupul nu este pentru
desfr=- nare, ci pentru Domnul [i Domnul pentru trup (I
Corinteni 6,
13). De aceea sublinia Nicolae Cabasila c` „dac` Hristos \ntr-
a- dev`r se poate vedea [i pipì undeva \n lu mea aceasta \n
carne [i oase, apoi aceasta se poate \n Sfintele M oa[te“.
Cre[tinii au pre]uit \nc` dintru \nceput moa[tele sfin]ilor.
A stfel, la \nceputul secolului II, Sf=ntului Ignatie, dup` ce a
suferit m oarte m artiric` la R o m a „credincio[ii i-au
adunat ose mintele [i le-au p`strat cu sfin]enie ca pe o co moar`
de pre]“. L a fel ni se spune [i \n actul m artiric al
Sf=ntului Policarp episcopul S mirnei († 166) c`, cre[tinii au
adunat moa[tele lui care pentru ei erau „ mai de pre] dec=t
pietrele neste mate
|nc ep=nd [i mail scu
cu secolu III mpe
cre[tdec=t aurul“. pelerin aje la
ini i f`ceau
mormintele martirilor pentru a dob=ndi vindec`ri de boale prin
moa[tele lor. Unii doreau s` le poarte cu ei, al]ii, s` li se pun` \n
morm=nt dup` moarte p`r]i din moa[tele martirilor. Din secolul
IV cultul sfintelor moa[te pri me[te o dezvoltare deosebit`. Ele
sunt transportate \n marile ora[e, iar pentru a satisface cerin]ele
credincio[ilor ele se f`r= mi]eaz`, se \ mpart [i sunt p`strate ca
Sf=ntul Ioan I acob

Hozevitul, n`scut la
25 iulie 1913 \n
Crì- nice[ti –
Horodi[tea, jud.
Dorohoi. A trecut la
cele ve[nice la 6
august 1960. Dup`
20 de ani , \n 1980
i-au fost descoper ite
moa[tele nev`t `m-
ate. A fost canonizat
ca sf=nt la 21 iunie
1992.
Cateheze dogmatice
487
adev`rate tezaure. De-a lungul veacurilor moa[tele sfin]ilor s-au
\nmul]it tot mai mult, cuprinz=nd toate Bisericile Ortodoxe. {i
\n Biserica noastr` se p`streaz` moa[tele unor sfin]i aduse cu
secole \n ur m` la noi \n ]ar` ca [i ale sfin]ilor ro mani, c`rora
credin]a credincio[ilor le acord` deosebit` cinstire mai cu sea m`
la s`rb`toarea or=nduit` cinstirii sf=ntului. Nu to]i cre[tinii ad-
mit \ns` cinstirea moa[telor, spun=nd c` aceasta contravine legii
generale dat` de Dumnezeu trupului de a se \ntoarce \n p` m=ntul
din care a fost luat (Facere 3, 19), iar pe de alt` parte c` moartea
\nsea mn` o transfor mare necesar` a trupului din stric`ciune \n
nestric`ciune (I Corinteni 15, 35; 44). Aceste obiec]iuni nu au
\ns` nici un te mei solid spre a putea fi sus]inute. Exist` \ntr-adev`r
legea general` a \ntoarcerii trupului \n p` m=ntul din care a fost
luat. Dar c=nd a ap`rut aceast` lege [i sub ce for m`? A ap`rut \n
urma p`catului ca un bleste m pentru p`cat. Omul nu a fost creat
de Dumnezeu pentru moarte, ci pentru via]`. De aceea drep]ii,
precu m Enoh [i Ilie nici nu au cunoscut moartea trupeasc`. La
fel nu cunosc nici cei care r`scu mp`ra]i prin moartea [i \nvierea
Domnului, se \ mp`rt`[esc de sfin]enia Lui. Iar aceast` sfin]enie
se refer` la persoana o meneasc` ca un tot unitar, at=t la suflet c=t
[i la trup. C=t prive[te transfor marea trupului din stric`ciune \n
nestric`ciune prin moarte este \ntr-adev`r o regul` general`. Dar
pot exista [i excep]ii. Dumnezeu poate g`si adic` [i alte for me
de schi mbare a trupului \ntru nestric`ciune. Enoh [i Ilie, de pild`,
sau cei g`si]i vii la a doua venire a Domnului: „Iat` tain` v`
spun vou`: nu to]i vo m muri, dar vo m fi schi mba]i \ntr-o clipeal`
de ochi la tr= mbi]a de apoi“ (I Corinteni, 15 51–52).

C e sunt sfintele m oa[te? ( O se m inte sau r` m `[i]e trupe[ti
ale sfin]ilor). Cum se explic` dup` \nv`]`tura cre[tin`
posibilitatea p`str`rii nestric`cioase a trupurilor sfin]ilor? (
A[a cu m trupul
\ m preun` cu sufletul a c`zut \n stric`ciune tot astfel prin
r`scu mp`rarea adus` de M=ntuitorul [i prin pogor=rea
Sf=ntului Duh oferindu-se harul sfin]eniei, unii credincio[i se \
nvrednicesc
de plenitudinea sfin]eniei care se trans mite [i trupului). Care
au fost pri m ele sfinte m oa[te p`strate de credincio[i? ( M
oa[tele martirilor).
Capitolul doi
488
V. Asocierea
Cinstirea sfintelor Moa[te este specific cre[tin`. |nainte de
venirea
M =ntuitorului se pro m ova alt` atitudine fa]` de trup. V
echii
\n]elep]i considerau trupul ca o \nchisoare a sufletului din care
acesta din ur m` cùta s` se elibereze... Iar c=nd era vorba de
trupul unui m ort care dezlipit de suflet era dat stric`ciunii,
atingerea de el era considerat` \n Vechiul Testa ment de-a
dreptul necur`]ie ( N um erii 19, 13). A u fost \ns` [i cazuri \n
V echiul T esta m ent c=nd puterea de via]` a celor drep]i
trans m itea [i trupului aceea[i putere. Proorocul Ilie de pild`
nu a cunoscut moartea trupului, fiind ridicat la cer. Se relateaz`
apoi cazul unui mort care aruncat fiind \n morm=ntul lui
Elisei „c`z=nd acela, s-a atins de oasele lui Elisei [i a \nviat,
scul=ndu-se pe picioarele
sale“ (I V Regi 13,
21).
VI. Generalizarea
Sfintele Moa[te reprezint` o leg`tur` special` \ntre sufletul
sf=n-
tului [i a ose mintelor sale, sfin]ii r` m=n=nd prezen]i \n duh
[i har \n Moa[tele lor, \n cea mai mic` p`rticic`.
VII. Aplicarea
1. Biserica fiind Trupul tainic al Domnului reprezint` co muniunea
celor care se sfin]esc prin harul divin. La te melia ei st`
puterea
lucr`toare a harului prin virtu]ile sfin]ilor. De aceea, la te
melia zidirii unei Biserici se pun Sfintele Moa[te, a mintind de
evlavia pri milor cre[tini, care zideau biserici pe mormintele
martirilor.
2. U r m =nd evlaviei pri m ilor cre[tini care la m or m
intele martirilor s`v=r[eau Sf=nta Euharistie [i se \ mp`rt`[eau
cu to]i
\n duhul iubirii care \i uneau \n T rupul lui H ristos, a r` m
as r=nduiala ca \n Sf=nta Mas` din altar pe care se oficiaz`
Sf=nta Liturghie [i \n anti misul f`r` de care nu se poate
aduce Jertfa Domnului, s` se pun` Sfinte M oa[te.
3. Cinstind Sfintele Moa[te credincio[ii aduc venerare
sf=n- tului pe care \l invoc` \n rug`ciunile lor [i a c`rui via]` de
sfin]enie o ur meaz`.
4. Oric=nd credincio[ii pot aduce cinstire moa[telor
sf=ntului loca[, dar mai cu deosebire la s`rb`toarea sf=ntului,
c=nd Bise- rica \i face po menire aduc=ndu-i laud` [i rug=ndu-l
s` mijloceasc` la P`rintele ceresc pentru m=ntuirea noastr`.
-
Cateheze dogmatice
Cinstirea sfintelor icoane
489
Cu sufletul \n`l]at spre fru muse]ile duhovnice[ti s-a putut face

\n sf=ntul loca[ de \nchinare excla ma]ia: „|n biserica m`ririi
Tale st=nd, \n cer ni se pare c` st` m“. Nu f`r` te mei s-au putut
spune aceste \naripate cuvinte, dat` fiind a mbian]a care
s`l`[luie[te \n sf=ntul loca[, ca [i podoabele care \nc=nt`
privirea [i \nal]`
sufletul spre m `rirea lui D um nezeu. A stfel de podoabe
sfinte aflate pe pere]i, vorbesc ne\ntrerupt oricui le prive[te
despre modul cu m ne-a venit m=ntuirea [i cu m o pute m
dob=ndi.

Acestea sunt sfintele icoane despre a c`ror cinstire ne vo m
ocupa
\n cele ce ur m
eaz`.
III. Tratarea
Cuv=ntul „icoan`“ \nsea mn` i maginea care reprezint` ase
m`narea cu o anu m it` realitate. A stfel, \n pri m ele pagini
ale Sfintei Scripturi afl` m c` o mul a fost creat dup` „chipul [i
ase m`narea lui Dumnezeu“. La fel spune Sf=ntul Apostol Pavel
despre M=n- tuitorul c` este „icoana Tat`lui“, adic` de
aceea[i fiin]` spiri-
tual` cu Tat`l, f`r` nici o deosebire ( Coloseni 1, 15).
Reprezent=nd realit`]i sfinte, icoanei i se cuvine cinstire
sau venerare. Nu ca lui Dumnezeu, fiindc` lui Dumnezeu i se
cuvine adorare. Pentru a nu face aceast` confuzie, dat fiind
faptul c`
poporul ales se afl` \ntr-o lu m e idolatr`, D u m nezeu nici
nu porunce[te ale[ilor Sì s`-i fac` chipul. |n schi mb
porunce[te ca pe capacul de la chivotul unde se afl` legea s` fie
pu[i doi heru-
vimi de aur (Ie[ire 26, 31). La fel [i cortul sf=nt va avea o
perdea,
iar \n ]es`tura ei vor fi i mpri mate chipuri de heruvi mi (Ie[ire
26,
31). La fel i se porunce[te [i lui Solo mon ca \n Sf=nta
Sfintelor de la te mplul zidit de el, s` fac` „doi heruvi mi s`pa]i
\n le mn [i fereca]i cu aur“ (II Cronici 3, 10; III Regi 6, 23).
Tot astfel [i pe u[ile de la intrarea \n Sf=nta Sfintelor, a f`cut
heruvi mi s`pa]i [i
\mbr`ca]i \n aur“ (III Regi 6, 32). Heruvi mii nu reprezint`
realit`]i imaginare. Ei exist` \n realitatea lu mii spirituale a lui
Dumne- zeu. De aceea, re marc` Apostolul c` Moise \
mpline[te porunca
lui Dumnezeu, „f`c=ndu-le toate dup` chipul ce i s-a ar`tat pe
Capitolul doi
490
munte“ ( Evrei 8, 5). Pe de alt` parte, heruvi mii nu erau nu
mai simple podoabe, ci datorit` faptului c` reprezentau realit`]i
ale
lumii spirituale, li se aducea [i cinstirea cuvenit`. A[a se
explic` faptul c` „Iosua a c`zut cu fa]a la p` m=nt \naintea
chivotului D o m nului“ (Iosua 7, 6) unde era i m aginea
heruvi m ilor. T ot
\naintea chivotului cu legea Domnului pe care se p`stra i
maginea sau icoana heruvi milor, se aduceau jertfe (III Regi 3,
15); iar \n cortul adun`rii, \n fa]a perdelei celei de dinaintea
chivotului legii
se aducea „untdele mn curat pentru lu minat stors din m`sline,
ca s` ard` sfe[nicul \n toat` vre mea“ (Ie[irea 27, 20). |n fa]a
perdelei cu heruvi mi „dinaintea chivotului legii“ era un
jertfelnic unde se
aducea „t` m=iere ne\ntrerupt`“ (Ie[irea 30,
8).
Este [tiut c` M=ntuitorul \n cursul activit`]ii Sale pe p`
m=nt, adesea mergea la te mplu. Desigur c` dac` ar fi avut de
spus ceva
\n leg`tur` cu icoanele aflate \n te mplu din porunca lui Dumne-
zeu, El ar fi luat atitudine, toc mai pentru a se p`stra \ntru totul
curat` Legea lui Dumnezeu [i adorarea acordat` nu mai
P`rintelui ceresc. Dar nu a avut ni mic de spus [i de aceea le-a
cinstit ca Fiu al Omului care \ntru totul \ mpline[te voia
Tat`lui.
La fel [i Sfin]ii Apostoli vorbesc totdeauna cu respect fa]`
de casa lui Dumnezeu pe care o cinstesc, precu m [i fa]` de toate
cele aflate \n ea din porunca lui Dumnezeu. Descriind-o,
Sf=ntul Apostol Pavel se refer` [i la icoana „heruvi milor
slavei, u mbrind acoper` m=ntul \ mp`c`rii“ ( Evrei 9, 5).
Dar [i dup` ce \nchin`torii lui Iisus cel \nviat au fost
izgoni]i din te mplu [i din sinagogi, trebuind s` se roage [i s`
„fr=ng` p=inea pe la casele lor“, precu m [i dup` m oartea
Sfin]ilor Apostoli, nu au contenit ca, pe Domnul pe care \l
aveau \n suflete s`- L aib` [i \n i magine. Av=nd astfel i maginea
Lui mereu \n fa]a ochilor, aveau necontenit \n fa]` modelul pe
care trebuiau s`- L imite prin vie]uirea lor duhovniceasc`.
Niciodat` nu s-a interpretat c` icoana Domnului ar fi idol.
Niciodat` nu s-a cinstit materialul din care era f`cut` icoana, ci
chipul pe care \l reprezenta. De aceea, ni meni nu s-a s mintit
la \nceput cinstindu- L pe Iisus care a vie]uit pe p` m=nt [i care
a avut o \nf`]i[are real`. {i este foarte
firesc s` fie a[a!... A cest fapt \l \nt=lni m de altfel [i \n via]a
noastr`. Pune m adesea \n casele noastre poze av=nd chipul
celor dragi, \nr` mate [i p`strate cu cinste. Ori de c=te ori le
privi m, co munic` m [i ne afl` m \n co muniune‚ cu cei afla]i \n
poze, de[i unii din ei sunt poate departe, sau poate de mult
trecu]i la cele ve[nice. N u este astfel de m irare c` m
`rturiile cu privire la
cinstirea icoanelor \n via]a pri milor cre[tini abund`. De pild`,
Sf=ntul Irineu (†202) vorbe[te de chipul lui Iisus p`strat cu cinste
Cateheze dogmatice
491
[i venerare de o cre[tin` pe nu me Marcela. Sf=ntul Vasile cel
Mare (†379) arat` c` icoanele reprezint` un l`s` m=nt
apostolic [i „nu sunt oprite, ci sunt zugr`vite \n toate
bisericile noastre
\nc` din vechi m e“. D ovad` \n acest sens sunt pere]ii cata
- c o m b e l o r , \ n c a r e s e r e f u g i a u pr i m i i c r e [ t i n i \ n t i m
p u l persecu]iilor, c=t [i pere]ii bisericilor aflate la suprafa]` .
Sf=ntul G rigorie de N issa (†394) referindu-se la biserica cu
hra m ul
„Sf=ntul T eodor T iron“, sf=nt m artir care m oare \n ti m
pul persecu]iilor lui Diocle]ian, ne spune c` pe pere]ii ei se afla
icoana M=ntuitorului, precu m [i scene din moartea martiric` a
Sf=ntului Teodor. Scriitorul bisericesc Tertulian (†240) ne
spune c` icoana M=ntuitorului \n chip de p`stor poate fi g`sit`
chiar [i pe paharele
de bùt.
Despre vechi mea icoanelor, dat=nd din perioada
apostolic`, ave m m `rturia istoricului bisericesc Eusebiu
(†340). Pentru a dovedi c` ceea ce ne co munic` este adev`rat,
vine cu precizarea c` el \nsu[i a v`zut bustul M=ntuitorului
ridicat la Cezarea lui Filip de c`tre fe meia vindecat` de
scurgere de s=nge.
Pe de alt` parte, P`rin]ii Bisericii ne arat` [i rolul pe care \l
aveau icoanele \n via]a credincio[ilor, precu m [i modul \n care
Biserica le-a cinstit.
|n pri m ul r=nd icoana constituie „ B iblia
credincio[ilor ne[tiutori de carte“. „Privind icoanele — spune
Sf=ntul Grigorie cel M are — cre[tinii v`d calea pe care
trebuie s` o ur m eze“.
„Precu m cartea aduce a minte de Dumnezeu celor [tiutori de
carte, spune Sf=ntul Ioan Damaschin, la fel icoana, celor
ne[tiutori de carte. {i precu m cuv=ntul este pentru auz, icoana
este pentru v`z“.
|n al doilea r=nd, chiar [i pentru cei [tiutori de carte, icoana
ajut` s` \n]eleag` m ai bine ceea ce au citit \n Scriptur` ,
mi[c=ndu-le \n acela[i ti mp ini ma, f`c=nd sufletul s` vibreze
[i
\ntreaga fiin]` s` se \nal]e duhovnice[te. Sf=ntul Grigorie de Nissa
ne m`rturise[te c` ori de c=te ori privea tabloul care reprezenta
jertfirea lui Isaac adus` de tat`l sù, \ntreaga fiin]` i se cutre
mura, iar sufletul i se \nduio[a at=t de mult, \nc=t [iroaie de
lacri mi \i curg din ochi.
Pe l=ng` lu minarea min]ii [i \nc`lzirea ini mii, \n al treilea
r=nd icoanele aduc asupra sufletului [i deter minarea de a i mita
prin fapte ceea ce au v`zut cu mintea [i au si m]it cu ini ma. „
Nu am prea multe c`r]i — spune Sf=ntul Ioan Damaschin — [i
nici nu a m timp liber pentru a le citi; intru \n biseric`, spitalul
ob[tesc
al sufletului, [i podoaba picturii m ` atrage [i \ m i
desf`teaz`
vederea [i pe nesi m]ite m`rirea lui Dumnezeu p`trunde \n
suflet.
Capitolul doi
492
Am pri mit r`bdarea mucenicului, r`splata cununilor [i m`
aprind ca prin foc cu dorin]a de a-l i mita“.
Dac` \n pri mele veacuri cre[tine cinstirea icoanelor a fost de
c`tre to]i pri mit`, s-au ivit apoi aprige discu]ii \ mpotriva
cinstirii lor, consider=ndu-se c` \nchinarea la sfintele icoane este
idolatrie.
Pentru a pune cap`t acestei fr` m=nt`ri din s=nul Bisericii, a
fost nevoie s` se convoace un sinod ecu menic, cel de al VII-
lea, la Nicea, \n anul 787, pentru a stabili definitiv c` cinstirea
sfintelor
icoane corespunde voii lui D u m nezeu [i c` aceasta fiind
o mo[tenire apostolic`, a fost p`strat` cu sfin]enie de c`tre
Biseric`.
Dup` apari]ia Refor mei, cinstirea icoanelor a fost din nou
\nl`turat`, iar cre[tinii apar]in`tori cultelor neoprotestante au
pornit o adev`rat` ac]iune \ mpotriva cinstirii lor. Ei spun c` nu
trebuie s` ne \nchin` m la icoane, pentru c` aceasta ar \nse mna
idolatrie. |n sus]inerea afir ma]iei lor aduc porunca a doua din
Decalog, prin care Dumnezeu opre[te \nchinarea la idoli. (Ie[irea
20, 2–5). Pentru a vedea \ns` dac` cinstirea icoanelor \nsea mn`
\ntr-adev`r \nchinare la idoli, sau idolatrie, se cuvine s` stabili
m ce este icoana [i ce este idolul. Am v`zut c` icoana reprezint`
o ase m`nare cu o realitate existent`. Ea este chipul sau i
maginea
unei realita]i. |n schi mb idolul este o \nchipuire \n g=nd a unor
lucruri care nu exist` \n realitate. De aceea, idolul se mai nu
me[te [i iluzie, aparen]`, fanto m`, vanitate, i maginea unei
iluzii. Iat` cu m sunt v`zu]i idolii de c`tre profe]ii V echiului
T esta m ent:
„C`ci idolii nu sunt dec=t minciun` [i nu este nici o suflare \n
ei,
sunt un lucru de ni mic, o lucrare \n[el`toare“ (Iere mia 10, 14–
15) .
„ D u m nezeii lor nu sunt du m nezei, ci lucruri de m
=ini o m ene[ti, le m n [i piatr`“ (Isaia 37, 19). L a fel ne
spune [i psal m istul: „ G ur` au [i nu vor grì, ochi au [i nu
vor vedea, urechi [i nu vor auzi, c` nu este duh \n gura lor“
(Psal mul 134,
15). Pentru acest motiv Sf=ntul Apostol Pavel conchide „c`
idolul nu este ni mic \n lu me“ (I Corinteni 8, 4). „ Altul este
idolul [i alta este icoana — scrie Origen (†254). — Este icoan`
atunci c=nd prin sculptur` sau pictur` se reproduce un pe[te sau
un patruped,
sau un ani m al s`lbatic. D ar este idol atunci c=nd i m
agina]ia realizeaz` o for m` pe care [i-a \nchipuit-o [i care nu are
prototipul
sù printre lucrurile existente, precu m ar fi de pild`, o figur`
care \n acela[i ti mp este [i o m [i
cal“.
De aici rezult` clar c` \ntre idol [i icoan` exist` o deosebire
esen]ial`; ele nu se pot confunda, iar \n porunca a doua din
Decalog este vorba de idoli, nu de icoane.
Cateheze dogmatice
493
C e \ n se a m n a c u v = n t ul „ i c oa n ` “ ? ( | n s e a m n ` c h i p ul ,
s a u ase m`narea unei realit`]i existente, sau reprezentarea a
ceea ce
exist` [i care prezint` se mnifica]ie pentru via]a duhovniceasc`).
Cine a dat porunc` s` se cinsteasc` icoanele? ( Dumnezeu a dat
porunc` s` se a[eze cei doi heruvi mi, care reprezentau ase
m`narea heruvi m ilor existen]i \n ceruri). L i se acord`
cinstirea? ( D a). Cum? (Prin t` m=iere, aprinderea de candele,
aducerea de jertfe
[i \nchin`ciune). De ce Dumnezeu nu a dat porunc` s` se fac`
chipul L ui? (Fiindc` atunci oa m enii ar fi c`zut \n
idolatrie, cinstind nu mai chipul [i nu pe Dumnezeu care este
Duh). M=n- tuitorul s-a opus cinstirii heruvi milor? ( Merg=nd
[i rug=ndu-se
\n te mplu, Domnul a cinstit casa lui Dumnezeu cu tot ce avea \
n ea l`sat din porunca lui Dumnezeu). Dar Sfin]ii Apostoli?
(Sfin]ii A postoli au ur m at exe m plul |nv`]`torului). D ar
cre[tinii din perioada apostolic` sau post apostolic`? ({i ei
cinsteau icoanele
reprezent=nd chipul M =ntuitorului, ale sfin]ilor sau scene din
Biblie). De unde [ti m aceasta? ( Din m`rturisirea Sfin]ilor
P`rin]i, ca [i din i maginile g`site pe pere]ii cataco mbelor, sau ale
pri melor case de rug`ciuni [i biserici). Care este influen]a si
m]irii sfintelor icoane asupra evlaviei credincio[ilor? ( Ele lu
m ineaz` m intea, ajut=ndu-ne s` \n]elege m m ai u[or [i m
ai bine con]inutul Scripturii; ne \nc`lzesc apoi si m]irea [i
dragostea fa]` de chipurile sau scenele reprezentate, [i ne deter
min` s` aplica m [i noi \n via]` ceea ce vede m [i si m]im).
Poate fi considerat` icoana idol? (Nu se poate face aceast`
confuzie, fiindc` icoana reprezinta o imagine existent`, pe
c=nd idolul nu este dec=t o iluzie, el nu
reprezint` ni
mic).
V. Asocierea
C=nd vorbi m de cinstirea sau venerarea sfintelor icoane,
trebuie
s` o deosebi m de cinstirea acordat` lui D um nezeu. |n li m
baj teologic cinstirea acordat` lui Dumnezeu se nu me[te
adorare sau
„latrie“, pe c=nd cinstirea acordat` \ngerilor, sfin]ilor,
moa[telor sau icoanelor se nu me[te „dulie“, adic` venerare,
sau cinstire.
„Latria“ sau adorarea este cultul supre m sau propriu-zis. Pe
Dum- nezeu \l cinsti m adic` pentru E l \nsu[i, pentru m
`re]ia [i perfec]iunea Lui, pentru faptul c` este creatorul [i
proniatorul nostru, St`p=nul [i P`rintele nostru. Dulia, venerarea
sau cinstirea este \ns` un cult dependent de cel supre m, deci
subordonat, sau relativ. Dar cinstind sfintele icoane noi aduce
m prea m`rire tot
Capitolul doi
494
lui Dumnezeu. El r` m=ne deci obiectul [i ]elul adev`rat [i ulti
m al cultului nostru, orice for m` ar \ mbr`ca acesta \n aparen]`.
Cu alte cuvinte, \ntreg cultul cre[tin porne[te de la Dum
nezeu [i sf=r[e[te la Dumnezeu. (Pr. Prof. Dr. Ene Brani[te, «
Liturgica General`» – Bucure[ti, 1985, p. 71–72).
VI. Generalizarea
Merg=nd pe aceast` linie, la sinodul VII ecu menic de la
Nicea din anul 787 s-a stabilit cu privire la venerarea sfintelor
icoane,
c` nu cinsti m materia din care este f`cut` icoana, ci chipul pe
care \l reprezint` ea, „iar cinstirea care se d` chipului, trece la
prototip [i cel ce se \nchin` icoanei se \nchin` Fiin]ei celei
\nchipuite de ea“.
VII. Aplicarea
1. Intr=nd \n biseric` se cuvine ca mai \nt=i s` ne apropie m de
icoana aflat` \n mijloc [i s`-i d` m chipului pe care \l reprezint`
cuvenita venerare, plec=ndu-ne \n fa]a icoanei [i cinstind-o prin
s`rutare, f`c=nd se mnul sfintei
cruci.
2. Se cuvine apoi ca fiecare bun cre[tin s` aibe \n casa sa
icoane sfin]ite, \n special, icoana sf=ntului ocrotitor al casei.
Se reco mand` apoi ca aceast` icoan` s` fie cinstit` prin candela
-
care
o lu mineaz` atr`g=ndu-ne mereu luare a minte asupra datoriei
de a imita \n via]a duhovniceasc` virtu]ile sf=ntului pe care \l
cinsti m pe icoan`.
Rug`ciunile pentru cei ador mi]i \n

Domnul
C=nd M=ntuitorul a spus despre fiica lui Iair c` doar me, cei de
fa]` au r` mas to]i nedu meri]i, [tiind prea bine c` fiica lui Iair a
murit. Prin cuvintele Sale \ns` M=ntuitorul ne arat` c` pentru
cei care mor \n credin]a c` El este \nvierea [i via]a, moartea nu
mai este un apus f`r` sf=r[it, ci doar o ador mire.
Cateheze dogmatice
495
Acest fapt ne ofer` posibilitatea de a vedea care sunt te meiurile
rug`ciunilor pentru mor]i.
III. Tratarea
|nc` din pri mele pagini Sf=nta Scriptur` ne arat` c` o mul este
crea]ia lui Dumnezeu, sufletul fiind ne muritor [i ve[nic ca
Dum- nezeu \nsu[i. For mat din trup [i suflet o mul nu a fost
creat pentru m oarte ci pentru via]` [i fericire. M oartea
este r`splata
p`catului ( R om ani 6, 23) aduc=nd o ruptur` \n fiin]a o m
ului, desp`r]ind trupul de suflet. Totu[i, fiind de esen]` divin`,
sufletul nu poate muri. Numai trupul pri me[te os=nda mor]ii:
„c`ci din p` m=nt e[ti luat [i \n p` m=nt te vei \ntoarce“.
(Facere 3, 19). Prin moarte trupul „ Ca pulberea se \ntoarce \
n p` m=nt cu m a fost, iar sufletul se \ntoarce la Dumnezeu care
l-a dat“ ( Ecleziastul
12, 7).
|ntrup=ndu-se \ns` spre a m =ntui lu m ea D um nezeu-Fiul
a restabilit fiin]a o mului, deopotriv` suflet [i trup. Prin m`rita
Sa
\nviere p`catul [i moartea au fost \nvinse [i astfel pentru cei ce
sunt \ntru Hristos, moartea nu mai \nsea mn` un sf=r[it total al
vie]ii ci doar o ador mire, un \nceput al unei vie]i noi f`r` de
sf=r[it. Precu m Hristos a \nviat din mor]i, s-a f`cut \ncep`tura
celor ador mi]i, „c`ci precu m to]i mor \n Ada m a[a to]i vor
fi
f`cu]i vii \ntru H ristos“ (I C orinteni 15, 20– 22). D in
sf=r[it cutre mur`tor al vie]ii, moartea s-a transfor mat \ntr-un
laborator al ei: „nebune, ceea ce se meni tu nu cap`t` via]` dac`
nu moare“ (I Corinteni 15, 36). „ Bobul de gr=u c`z=nd \n p`
m=nt de nu va muri r` m=ne singur, iar de va muri aduce mult`
road`“ (Ioan 12,
24). |nsu[i M=ntuitorul a spus despre fiica lui Iair [i despre
Laz`r c` nu au murit, ci dor m, dar oa menii nu L-au putut \n]elege
atunci. Mai t=rziu Apostolii vorbesc [i ei la fel despre „cei ador
mi]i“ \n n`dejdea vie]ii: „pentru c` de crede m c` Iisus a murit
[i a \nviat a[a [i Dumnezeu va aduce prin Iisus pe cei ador mi]i \
mpreun` cu E l“ (I T esaloniceni 4, 14). C onvingerea pri m
ilor cre[tini c` moartea nu \nsea mn` o dispari]ie total` nici
chiar a trupului, ci c` odat` va \nvia [i va fi ve[nic \ mpreun`
cu sufletul rezult` [i din denu m irea locului de \n m or m
=ntare, [i anu m e: „ci m itir“ (derivat din cuv=ntul grecesc „ki
mitirion“), care \nsea mn` loc de dor mit, de repaus, dor mitor.
De aceea, c=nd „\nsu[i Domnul la se mnul dat la glasul
Arhanghelului [i la tr= mbi]a lui Dumne- zeu se va cobor\ din
cer, cei m or]i \ntru H ristos vor \nvia“
Capitolul doi
496
(I Tesaloni ceni 4, 16). De aceea \n li mbajul bisericesc mor]ii
se nu mesc „ador mi]i“ sau „repausa]i“ (r`posa]i) adev`r
reflectat \n
inscrip]iile: „ D or m i \n pace“, „Fie-i ]`r=na u[oar`“ sau „ A
ici odihne[te \ntru Domnul robul lui Dumnezeu...“
Sufletul fiind ne muritor r` m=ne [i dup` moarte \ntr-o
stare activ`, fapt pe care ni-l descoper` M=ntuitorul \n pilda
bogatului [i s`racului Laz`r: „[i a murit s`racul [i a fost dus de
\ngeri \n s=nul lui Avraa m [i a murit [i bogatul [i s-a \ngropat.
{i \n iad ridic=ndu-[i ochii fiind \n munci \l vede pe Avraa m de
departe [i pe L az`r \n s=nul lui, [i strig=nd a zis...“ ( L uca
16, 22–31). A fl=ndu-se \n stare activ`, sufletul celor ador m
i]i poate fi \n co muniunea lui Dumnezeu sau departe de El, \n
func]ie de locul unde a fost repartizat dup` judecata
particular`. Dup` judecata particular` [i p=n` la judecata
universal` (care este definitiv`)
sufletele celor ador m i]i r` m =n pe m ai departe m e m bre
ale Bisericii: „c`ci dac` trì m, pentru Domnul trì m [i dac`
muri m pentru D o m nul m uri m , deci [i dac` trì m [i dac`
m uri m ai Domnului sunte m“ ( Romani 14, 8). Alc`tuind
Trupul tainic al D o m nului ( B iserica) \ntre cei vii [i cei m
or]i se stabile[te o
leg`tur` de iubire, c`ci „dragostea nu piere niciodat`“ (I Corin-
teni 13, 8). Ne manifest` m astfel iubirea fa]` de cei ador mi]i \n
Domnul rug=ndu-ne pentru ei, av=nd asigurarea M=ntuitorului
c` nu va trece cu vederea cererile noastre: „{i orice ve]i cere \n
numele Meu aceea voi face ca s` se prea m`reasc` Tat`l \n
Fiul...“ (Ioan 14, 13–14). Este adev`rat c` nu mai Dumnezeu
scoate din os=nd` sufletele celor ador mi]i, dar membrii cei vii
ai Bisericii Sale pot m ijloci, fiindc` D u m nezeu ascult`
[i \ m pline[t e rug`ciunile unuia pentru altul (Iacob 5, 16).
Chiar din veacul apostolic, era obiceiul ca cei vii s` se boteze
[i pentru iertarea
p`catelor celor mor]i care nu pri miser` botezul. Sf=ntul
Apostol Pavel se refer` la acest fapt, [i nu nu mai c` nu-l co
mbate, dar \l aduce ca argu ment pentru sus]inerea \nvierii
noastre (I Corinteni
15, 29). A postolul nea m urilor recunoa[te deci
posibilitatea rug`ciunilor de mijiocire pentru cei mor]i \ntre
judecata particular` [i cea universal`.

Care este \nv`]`tura Sfintei Scripturi despre suflet? ( C`
reprezint` suflare divin` [i este ne muritor). Ce este moartea? (
Desp`r]irea sufletului de trup). Ce se \nt= mpl` cu sufletul dup`
moarte? (Fiind ne muritor va fi judecat \n mod particular de
Dumnezeu. Dac` este g`sit vrednic va r` m=ne \n co muniunea
iubirii lui Dumne-
Cateheze dogmatice
497
zeu, iar dac` nu va fi g`sit vrednic nu se poate bucura de
iubirea
lui Dumnezeu). Dup` judecata particular` os=nda iadului este
definitiv`? ( Nu este definitiv`, \ntruc=t judecata particular` nu
este nici ea definitiv`. Numai judecata ob[teasc` este definitiv`
[i nu mai atunci os=nda iadului este ve[nic`). Sufletul aflat \n
iad
se poate ajuta pe sine? ( Din pilda bogatului [i s`racului Laz`r
vede m c` ni meni aflat \n os=nd` nu se mai poate ajuta pe
sine
\nsu[i). Dar cine-l poate totu[i ajuta [i salva? ( Numai
Dumnezeu prin jertfa Fiului Sù adus` p=n` la sf=r[itul
veacurilor spre
iertarea p`catelor). Cum \l iart` [i-l salveaz` Dumnezeu? (Prin
rug`ciunea Bisericii, a celor afla]i \n via]`, care \ mpreun` cu
cei mor]i r` m=n membri ai Trupului tainic al Domnului p=n`
la a doua
jertfa Sa p`catelor).
iert`rii venire. Dragostea care ne leag` de cei ador mi]i se
manifest` prin rug`ciuni de cerere pentru izb`virea sufletelor
lor. Asocierea
V. Bise- rica se roag` astfel pentru to]i cei din veac ador mi]i,
f`r` nici o deosebire, mai ales cu prilejul Sfintei Euharistii,
c=nd se aduce
Alc`tuind aceea[i co muniune de iubire \n cadrul Bisericii, cei
vii se roag` pentru cei ador mi]i \n Domnul, precu m [i invers. |
n m`sura \n care ne rug` m pentru cei ador mi]i cere m [i noi la
r=ndul nostru sfin]ilor cu care ne afl` m \n co muniune s`
mijloceasc` [i ei pentru iertarea [i m =ntuirea noastr`,
av=nd certitudinea aces tei m ijlociri, deoarece „dragostea
nu piere niciodat`“
( I Corinteni 13,
VI. Generalizarea
A[adar, rug`ciunea pentru cei ador mi]i \n Domnul se bazeaz`
pe unitatea Bisericii ca Trup tainic al Domnului, care
cuprinde [i pe cei vii [i pe cei mor]i. |n aceast` co muniune de
iubire [i de sfin]enie, Dum nezeu pri m e[te rug`ciunile [i
cererile celor vii pentru cei mor]i.
VII. Aplicarea
1. Biserica se \ngrije[te de via]a credincio[ilor de la na[tere p=n`
la m or m =nt, [i chiar dincolo de m or m =nt. Pentru cei m
or]i a r=nduit servicii religioase [i rug`ciuni speciale legate \n
pri mul r=nd de \n morm=ntare, \nso]ind sufletul celui ador mit \n
c`l`toria sa spre via]a ve[nic`. Rug`ciuni se fac [i la 3, 6, 9, 40
de zile dup` moarte, \n a mintirea ar`t`rilor M=ntuitorului \
nvia]i apoi la
Capitolul doi
498
un an, [i \n fiecare an de la data mor]ii se fac parastase \nso]ite
de agape, at=t \n a m intirea celui r`posat, c=t [i ca expresie a
comuniunii de iubire a credincio[ilor care mijlocesc cu rug`ciuni
pentru iertarea p`catelor [i fericirea ve[nic` a celui ador mit \n
Domnul. Slujbele sunt \nso]ite de acte de milostenie, tot ca o
manifestare a iubirii cre[tine.
2. Biserica a r=nduit [i zile speciale pentru po menirea
celor ador mi]i: s= mb`ta dinaintea l`satului sec de carne, a doua,
a treia
[i a patra din Postul Sfintelor Pa[ti, ca aducere a minte de jertfa
izb`vitoare a M =ntuitorului, precu m [i lunea dup` „du m
inica T o m ii“ \n a m intirea biruin]ei asupra iadului [i a m
or]ii, prin
\nvierea D o m nului, iar rug`ciunile pentru m or]i din s= m
b`ta Rusaliilor a mintesc de \nvierea [i restabilirea vie]ii prin
pogor=rea Duhului Sf=nt.
3. Pe l=ng` rug`ciunile Bisericii, fiecare credincios are datoria
ca \n rug`ciunile sale particulare s`-i po meneasc` pe cei trecu]i
la cele ve[nice.
4. |n se mn de cinstire a celui ador mit Biserica
binecuvinteaz` [i morm=ntul sù \ntru n`dejdea vie]ii ve[nice [i
a \nvierii la cea de-a doua venire a Domnului. |i este a[ezat` o
cruce la c`p`t=i ca
semn al biruin]ei asupra mor]ii [i al parusiei Domnului, c=nd
to]i cei ador mi]i vor \nvia cu trupurile, spre a fi \ mpreun` cu
sufletul \n ve[nica co m uniune cu D u m nezeu. Fa m ilia
celui ador m it are \n continuare datoria de a \ngriji m or
m =ntul, p`str=ndu-i prin aceasta a mintirea [i cinstindu-i nu
mele.
5. Rug`ciunile pentru cei mor]i au [i un rol educativ pentru
cei afla]i \n via]`, atr`g=ndu-le ca luare a minte asupra faptului
c` moartea nu ne ocole[te [i c` vo m da socoteal` \n fa]a
Dreptului Judec`tor pentru faptele s`v=r[ite. Tot cu rol educativ,
rug`ciunile pentru cei ador mi]i ne men]in \ntr-o per manent`
leg`tur` cu cei dintr-un nea m cu noi, fapt care constituie o
stavil` \n calea uit`rii ob=r[iei, a leg`turii cu \nainta[ii, \nt`rindu-
ne astfel [i senti mentul dragostei fa]` de p` m=ntul locuit de
ei, precu m [i de tradi]iile statornicite de ei, \n care ne reg`si m
propria noastr` identitate.
-
Cateheze dogmatice
Via]a viitoare
499
Ce ne spune Si mbolul de credin]` \n ulti mele sale dou`

articole? (Ne spune: „ A[tept \nvierea mor]ilor [i via]a
veacului ce va s` fie. Amin“). Ce \nsea mn` aceasta dac` ne
g=ndi m la crea]ie? ( C` a[a cu m crea]ia are un \nceput, tot
astfel va avea [i un scop al des`v=r[irii, dup` dreptatea lui
Dumnezeu).

Eveni mentele care ur meaz` dup` moartea fiec`ruia dintre noi
se petrec \n via]a viitoare, la care ne vo m referi \n cele ce ur
meaz`.
III. Tratarea
|nv`]`tura despre via]a de dincolo de morm=nt [i toate cele ce
se vor \nt= m pla dup` a doua venire a D o m nului se nu m
e[te
„eshatologie“, de la cuv=ntul grecesc „eshatos“, care \nsea mn`
„cele de pe ur m`“. Iar „cele din ur m`“ ale vie]ii \ncep odat` cu
moartea fiec`ruia [i se decid definitiv \n ur ma celei de a doua
veniri a Domnului [i a judec`]ii universale.
S` le vede m pe r=nd potrivit modului \n care M=ntuitorul
\nsu[i, precu m [i Sfin]ii Apostoli ni le-au
descoperit.
1. Via]a viitoare \ncepe odat` cu moartea. Vede m [i [ti m
cu to]ii c` m oartea este \ncetarea vie]ii de pe p` m =nt, odat`
cu desp`r]irea trupului de suflet. Potrivit \nv`]`turii Sfintei
Scripturi,
ea a ap`rut ca „r`splat` a p`catului“ ( Romani 6, 23). Iar odat`
cu desp`r]irea sufletului de trup, fiind ne muritor, sufletul se \
ntoarce
la Dumnezeu care l-a creat, iar trupul se \ntoarce \n p` m=ntul
din care a fost f`cut: „{i ca pulberea s` se \ntoarc` \n p` m=nt
precu m a fost, iar sufletul s` se \ntoarc` la D u m nezeu care
l-a dat“ (Ecleziasticul 12, 7; Geneza 3, 19). Odat` cu p`catul
pri mului om, moartea s-a \ntip`rit \n a[a m`sur` \n firea o
meneasc`, \nc=t pute m spune c` a devenit un destin u man,
dup` cu m vede m cu to]ii [i dup` cu m ne spune Apostolul:
„Pentru aceea, a[a cu m printr-un o m a intrat p`catul \n lu me
[i prin p`cat moartea, a[a moartea a trecut la to]i oa menii prin
cel \n care to]i au p`c`tuit“ (Romani 5, 12). Dar, arat` Apostolul
\n continuare: „precu m prin gre[eala unuia a venit os=nda
pentru to]i oa m enii, a[a prin
\ndreptarea unuia a venit \ndrept`]irea vie]ii pentru to]i oa
menii“
Capitolul doi
500
(Romani 5, 18). A[adar, „c`lc=nd cu moartea pe moarte“, „
Hristos a \nviat din mor]i [i s-a f`cut \ncep`tura celor ador
mi]i. C`ci deoarece moartea a venit prin o m, prin o m [i \
nvierea mor]ilor; c`ci precu m to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi
f`cu]i vii \n Hristos“ (I C orinteni 15, 20–22). |n felul acesta,
m oartea apare ca un la bor ator al \nvi erii, o transfo r m ar e
„a stric` ciunii \nt ru nestric`ciune a sl`biciunii \ntru putere, a
firescului do minat de p`cat, \ntru duhovnicesc aflat \n
str`lucire ve[nic`“ (I Corinteni
15, 42–44). Privit` ca o a[teptare a \nvierii, moartea trupeasc`
este socotit` ador m ire, sau odihn`, iar cei m or]i trupe[te
se numesc „ador mi]i \ntru Domnul“, iar cuv=ntul „ci mitir“,
define[te toc m ai locul de odihn`. |n acela[i ti m p, \ns`, m
oartea este [i piatr` de hotar care \nchide u[a harului, \nc=t dup`
moarte ni meni nu poate face ni mic pentru m=ntuirea proprie.
2. D in pilda bogatului [i s`racului L az`r vede m
foarte limpede c` i mediat dup` moarte, bogatul a fost dus \n
iad, iar Laz`r \n rai ( Luca 16, 21). {i dac` i mediat dup`
moarte vo m fi repartiza]i \n iad sau \n rai, aceast` repartizare
se face \n ur ma unei judec`]i. A ceast` judecat` se refer`
nu m ai la sufletul ne muritor, fiindc` a[a cu m am v`zut,
trupul desp`r]indu-se de
suflet, se va desco mpune \n p` m=ntul din care a fost creat. {i
cu m fiecare suflet \n parte va fi judecat, spune m c` aceast`
judecat` se nu me[te judecata particular`. Apostolul spune c`
„to]i trebuie s` ne \nf`]i[` m \naintea judec`]ii lui Hristos, ca
s` ia
fiecare dup` cele ce a f`cut prin trup, ori bine, ori rù“ (II
Corin- teni 5, 10). Judecata particular` va fi f`cut` at=t de c`tre
M=ntuitorul, c=t [i de con[tiin]a fiec`ruia, av=nd \n vedere
credin]a [i
faptele s`v=r[ite \n via]a p` m=nteasc`.
3. Starea sufletelor dup` judecata particular` va fi fericit` \
n rai, sau de nefericire, \n iad. |nainte de a se desp`r]i de
Sfin]ii Apostoli, M=ntuitorul le-a f`g`duit c` le va g`ti un loc
[i \i va
lua la Sine \n \ mp`r`]ia lui Dumnezeu (Ioan 14, 2–3). Raiul
este locul co muniunii ve[nice cu Hristos cel \nviat [i \n`l]at la
cer, [i prin Hristos cu Dumnezeu Tat`l, cu \ngerii [i cu cere[tile
puteri, ca [i cu to]i drep]ii [i sfin]ii. Fericirea co muniunii
ve[nice cu H ristos are un caracter spiritual ce nu poate fi
expri m at prin cuvinte, oric=t de me[te[ugite ar fi acestea,
datorit` faptului c` noi trìnd \n trup material, nu a m avut
experien]a ei, [i nu a m putut face analogie sau ase m`nare cu
ceea ce noi si m]im [i nu mim fericire. Indic=nd faptul c` ele sunt
deasupra posibilit`]ii noastre
de percep]ie, Apostolul spune c` „cele ce ochiul nu a v`zut, nici
urechea n-a auzit, nici la ini ma o mului nu s-a ridicat, pe
acestea
le-a g`tit Dumnezeu celor ce- L iubesc pe El“ (I Corinteni 2,
9).
Cateheze dogmatice
501
Pentru a ne face totu[i o i magine a fericirii ve[nice, s` ne a minti
m de scena schi mb`rii la fa]` a Domnului, c=nd cei trei
Apostoli afl=ndu-se \n co muniunea slavei lui Hristos, au uitat
cu totul c` mai trìesc pe p` m=nt. De aici [i excla ma]ia
Sf=ntului Apostol Petru: „ Bine este nou` s` fi m aici! De
voie[ti s` face m aici trei colibe: }ie una [i lui Moise una [i lui
Ilie una“ ( Matei 17, 4). Pe ei s-au uitat... Aceasta este bucuria
reg`sirii sufletului \n Dum- nezeu... {i niciodat` Apostolii nu
ar mai fi p`r`sit acel loc [i parc` ar fi vrut ca [i ti mpul s` nu-
[i depene mersul...
|n contrast cu raiul, iadul este o dep`rtare de la fa]a lui
Dum- nezeu ( Matei 7, 23). Pentru a \n]elege realitatea lui
spiritual`, M=ntuitorul ne ofer` i magini diferite pe care noi le
pute m vedea [i si m]i. El este un loc de chinuri, un cuptor de
foc ( Matei 13,
42–50), foc nestins ( Matei 3, 12), pl=nsul [i scr=[nirea din]ilor
(Matei 20, 13), iezerul de foc ( Apoc. 19, 20), \ntunericul cel
mai dinafar` ( Matei 8, 12). T`lm`cind aceste i magini, ne pute
m da sea ma c` via]a \n iad, lipsit` total de iubirea [i pacea lui
Dumne- zeu, ca [i de lu mina lui Hristos, se afl` \ntr-un \
ntuneric [i \ntr-o
tulbur`toare nelini[te, zbuciu m [i durere.
Cei afla]i \n iad nu se mai pot m=ntui prin propriile lor puteri,
\ntruc=t a m v`zut c` moartea este u[a care se \nchide [i nu mai
poate exista nici un fel de cìn]` pentru p`cate. R ug`ciunile
Bisericii \ns` ne pot veni \n ajutor. Fericitul Augustin arat` c`
„sufletele credincio[ilor care au m urit nu sunt desp`r]ite de
B iseric`... ele sunt m adulare ale lui H ristos“. |ntre B
iserica lupt`toare de pe p` m =nt [i cea triu m f`toare din cer
exist` o
leg`tur` [i unitate dat` de faptul c` ele alc`tuiesc T rupul
lui
Hristos. Dac` \n aceast` via]` \nde mnurile de a ne ruga unii
pentru al]ii sunt cu insisten]` adresate credincio[ilor de c`tre
Sfin]ii Apostoli, „fiindc` mult poate rug`ciunea st`ruitoare a
dreptului“ (Iacob 5, 16), tot astfel de rug`ciuni st`ruitoare pot
fi adresate
P`rintelui ceresc [i pentru cei ador mi]i, M=ntuitorul asigur=ndu -ne
c` „orice ve]i cere \n nu m ele M eu, aceea voi face, ca s`
se prosl`veasc` Tat`l \n Fiul. De ve]i cere ceva \n nu mele Meu
eu voi face“ (Ioan 14, 13–14). C =t de accentuat` era
practica
rug`ciunii pentru cei ador m i]i, la pri m ii cre[tini, vede m
din m`rturia Sf=ntului Apostol Pavel care se refer` la
practicarea Botezului de c`tre cre[tinii afla]i \n via]`, pentru cei
ador mi]i... (I Corinteni 15, 29).
4. |ntruc=t judecata particular` este nedeplin`, va ur ma la
sf=r[itul veacurilor judecata ob[teasc`, nu mit` [i judecata din
urm`, sau de apoi. Ea este precedat` de a doua venire a
Domnului, nu m it` parusia D om nului. N u [ti m c=nd va
veni, M =ntuitorul
Capitolul doi
502
spun=nd c` „ni meni nu [tie, nici \ngerii din ceruri, nici Flui, ci
nu mai Tat`l“ ( Matei 24, 36; 11 Tes. 5, 2–3; II Petru 3, 10).
5. Cu foarte pu]in ti mp \nainte de parusia Domnului va
avea loc \nvierea celor m or]i, iar cei care vor fi g`si]i vii \
[i vor
schi m ba trupurile \ntru nestric`ciune. „ D eodat` —
spune Apostolul — \ntr-o clipit` de ochi, la tr= mbi]a cea de
apoi, mor]ii vor \nvia nestric`cio[i [i noi ne vo m schi mba,
c`ci trebuie ca acest trup stric`cios s` se \ mbrace \ntru
nestric`ciune [i acest
trup muritor s` se \ mbrace \ntru ne murire“ (I Corinteni 15,
52–
53, vezi [i II Tesaloniceni 4, 16–17). |nvierea trupurilor celor
ador mi]i este posibil` din partea lui Dumnezeu, care tot din p`-
m =nt l-a creat la \nceput pe o m . A poi, transfor m area \
ntru nestric`ciune prin moarte este un feno men natural [i
necesar, pe care Apostolul \l re marc` [i \n firea \
nconjur`toare: „ Ceea ce semeni tu nu cap`t` via]`, dac` nu
moare. {i ceea ce se meni nu este trupul care va fi, ci nu mai
grùntele gol poate da gr=u, sau de altceva din celelalte... A[a
[i \nvierea mor]ilor... se sea m`n`
\ntru stric`ciune, \nvie \ntru nestric`ciune, \nvie \ntru putere;
se
sea m`n` trup firesc, \nvie trup duhovnicesc“ (I Cor. 15, 36–
44). A[adar, trupul cel \nviat va fi acela[i pe care \l ave m noi
acu m,
\ntruc=t a m v`zut c` cei g`si]i vii r` m=n \n trupurile lor; [i fiindc`
\n acest trup a m s`v=r[it cele bune [i cele rele. Deci se cuvine
ca el s` se bucure de fericire sau de os=nd`. Dar a[a cu m \nc`
\n aceast` via]` trupul nostru se schi mb` \n func]ie de v=rst`, el
se va transfor ma [i \n via]a ve[nic`, dup` cu m ne arat`
Apostolul. Adic`, va fi nestric`cios, \ntru slav`, plin de puteri
duhovnice[ti,
cere[ti. Trupurile vor fi lipsite deci de trebuin]ele materiale,
de pl`ceri, de pofte, ca [i de durerile pe care le-a m avut \nainte
de moarte \n via]a p` m=nteasc` . „ Vor fi ca \ngerii lui
Dumnezeu \n cer: nici se \nsoar`, nici se m `rit`“ ( M atei
22, 30). T rupul d u h o v n i c es c se v a \ n d u m n e z e i \ m
p r eu n ` c u s u f le t u l .
„Vom \nceta de a mai lucra virtu]ile — spune Sf=ntul Maxi
m
M`rturisitorul — dar nu vo m \nceta de a si m]i \n noi
lucr=ndu-se
\ndu mnezeirea dup` har, ca o r`splat` pentru ele. C`ci
lucrarea
\ndu mnezeirii \n noi fiind mai presus de fire, e f`r` de
hotar“.
6. Dac` la judecata particular` particip` [i con[tiin]a o
mului, la judecata ob[teasc` singurul judec`tor va fi
M=ntuitorul. Ea va avea caracter sole mn [i faptele fiec`ruia vor
fi date la iveal`, \n v`zul [i auzul tuturor, cu eviden]ierea
efectului lor pozitiv [i
negativ pe care l-au avut asupra se m enilor. M =ntuitorul
ne prezint` magnificul tablou al judec`]ii ob[te[ti ( Matei 25,
34–
46) cu alegerea celor buni de cei rì cu repartizarea la dreapta
sau la st=nga [i cu rostirea sentin]ei finale [i definitive, ca o
Cateheze dogmatice
503
binecuv=ntare pentru cei m=ntui]i [i ca un bleste m pentru cei
os=ndi]i. Starea de fericire \n care se vor afla cei m=ntui]i nu
va fi pentru to]i la fel. „Fiecare \[i va lua plata dup` osteneala
sa“
(I Corinteni 3, 8). M=ntuitorul a ar`tat c` „\n casa Tat`lui meu
mai multe l`ca[uri sunt“ (Ioan 14, 2). E vorba de mai multe
trepte ale fericirii, \n func]ie de des`v=r[irea duhovniceasc`
din aceast`
via]`. Dar des`v=r[irea duhovniceasc` \n ve[nicie va progresa
mereu, niciodat` nu se va mai sf=r[i, fiind atras` de ase
m`narea des`v=r[irii lui Dumnezeu cea f`r` li mit`.
7. Apoi aceast` lu me va fi transfor mat` \ntr-un cer nou
[i p` m =nt nou, „\ntru care locuie[te dreptatea“ ( II Petru 3,
13), deoarece a[a cu m f`ptura a fost p`rta[` stric`ciunii
odat` cu c`derea o mului \n p`cat, tot astfel „[i f`ptura se va
izb`vi
(I din 15, 28).
Corinteni
robia stric`ciunii, ca s` fie p`rta[` la libertatea m`ririi fiilor lui
Dumnezeu“
IV. ( Romani –8, Aprecierea
Recapitularea 21), „{i Dumnezeu va fi totul \n
toate“
Dup` \nv`]`tura cre[tin` moartea nu mai este privit` cu tea m`.
E a reprezint ` o tran sfo r m ar e necesar ` din str ic`ciu ne \n
nestric`ciune, ase menea bobului de gr=u, care pentru a rodi via]a
trebuie s` treac` prin stric`ciunea m or]ii. D up` desp`r]irea
trupului de suflet, acesta fiind ne muritor, ce se \nt= mpl` cu el?
(Va fi judecat particular). De cine? ( De M=ntuitorul [i de pro-
pria con[tiin]`, care [i ea este un judec`tor dat sufletului de c`tre
Dumnezeu). Care va fi soarta lui dup` judecata particular`? (
Va fi ori \n fericirea co muniunii cu Dumnezeu, ori \n os=nd`.
Adic`, ori \n rai, ori \n iad). Se poate ajuta sufletul pe sine dup`
moarte? ( N u se poate ajuta). D ar cu m poate fi totu[i
ajutat? (Prin rug`ciunea Bisericii, dat fiind faptul c` [i cei
ador mi]i r` m=n p=n` la judecata ob[teasc` membri ai Trupului
Domnului, adic` ai B isericii). Parusia sau a doua venire a
D o m nului de ce eveni ment va fi precedat`? ( De \nvierea
trupurilor celor ador mi]i [i \nt= mpinarea Domnului prin schi
mbarea lor, ase menea [i celor ce vor fi g`si]i \n via]`). Va fi o
diferen]` de ti mp \ntre \nvierea celor ador mi]i [i parusie? (
Apostolul spune c` diferen]a de ti mp va fi neglijabil de mic`,
„c=t o clipit` din ochi“). Judecata din urm` ce caracter are? (
Dac` pri ma judecat` are un caracter par-
ticular [i provizoriu, cea de a doua va avea un caracter ob[tesc
[i definitiv, adic` va fi judecat fiecare \n fa]a tuturor [i faptele
vor
fi spuse pe fa]`. D ac` la judecata particular` particip` [i
Capitolul doi
504
rul). C are va fi hot`r=rea judec`]ii ob[te[ti? ( R
epartizarea definitiv` spre fericire sau spre os=nd` a tuturor oa
menilor, dup` faptele pe care le-au f`cut). Care va fi soarta
acestei lu mi dup` judecata ob[teasc`? (Se va \nnoi \ntru
nestric`ciune, potrivit
drept`]ii lui Dumnezeu, care va fi „totul \n
toate“).
V. Asocierea
Cu toate c` via]a viitoare, care \ncepe dup` moarte are aspecte
pe care noi nu le \nt=lni m \n aceast` via]`, ea este totu[i \n
str=ns`
leg`tur` [i dependen]` cu aceast` via]` [i \n acela[i ti mp este
anticipat` \nc` din aceast` via]`.
V orbind despre criteriul dup` care vo m fi judeca]i [i
repartiza]i spre
Pe de alt` fericire
parte, dup`sau os=nd`
modul ve[nic`,
\n care reu[iamms`v`zut c` faptele
ne des`v=r[i m
bune sau faptele rele s`v=r[ite \n aceast` via]` vor fi acuzatorii
\n virtute \n aceast` via]`, anticip` m bucuriile duhovnice[ti ale
saumuniunii
co ap`r`torii
cuno[tri.
Dumnezeu din via]a viitoare. |n felul acesta via]a
viitoare apare ca o continuare fireasc` [i des`v=r[it` a vie]ii de
aici. Sfin]ii prin via]a lor s-au ridicat [i au gustat din dulcea]a [i
bucuria vie]ii viitoare, [i acest fapt i-a deter minat tot mai mult
\n str`dania s`v=r[irii faptelor bune, [i le-a \nt`rit puterile de
cre[tere \n virtute.
VI. Generalizarea
De aici vede m c` via]a viitoare anticipat` \nc` \n aceast`
via]`
\ncepe cu m oartea, se continu` cu judecata particular`, [i cu
repartizarea provizorie spre fericire sau os=nd`, iar odat` cu a
doua venire a Domnului are loc \nvierea mor]ilor spre
judecata
universal`, dreapt` [i definitiv`, ur mat` de un cer nou [i p` m=nt
nou, c=nd Dumnezeu va fi „totul \n toate“.
VII. Aplicarea
Acord=nd cuvenita i mportan]` continuei preg`tiri a
credincio-
[ilor pentru via]a viitoare, Biserica a introdus pericopa „
Dreptei judec`]i“ toc mai \naintea postului Sfintelor Pati mi,
spre a atrage credincio[ilor luare a minte c` prin Jertfa
Domnului a m pri mit harul iert`rii [i \ mp`c`rii cu Dumnezeu,
iar faptele noastre bune vor r` m=ne cu noi \n ziua judec`]ii.
Cateheze dogmatice
505
-
Biserica ne \ndea mn` ca per manent s` priveghe m, av=nd \
n aten]ie m=ntuirea sufletului, iar faptele noastre s` fie pe
m`sur` ca oric=nd s` pute m da „r`spuns bun la \nfrico[ata
judecat` a lui H ristos“.
Cre[tinis mul [i celelalte religii
l. Preg`tirea aperceptiv`
Av=nd \nscris \n ad=ncul sufletului sù si m]`m=ntul religios, o
mul
[i l-a manifestat totdeauna \n foarte multe [i variate for me, \
nc=t
\n mod firesc se pune \ntrebarea care este credin]a cea
adev`rat`? Datorit` p`catului \ mpl=ntat \n sufletul o mului,
leg`tura lui cu divinitatea a fost de-a lungul vre mii confuz` [i
denaturat`, \nc=t a trebuit ca Dumnezeu \nsu[i s` se
descopere, ar`t=nd „calea,
adev`rul [i via]a“ pe care s` o ur meze [i s` o practice o mul ca
fiin]` religioas`.

Aceast` descoperire a lui Dumnezeu cu privire la El \nsu[i, ca
[i la leg`tura lui cu o mul, ne este dat` prin Fiul Sù [i ne
ofer` posibilitatea de a vedea superioritatea religiei cre[tine
fa]` de
celelalte religii.
III. Tratarea
|n pri mul r=nd, izvorul din care cunoa[te m pe Dumnezeu este
\ns`[i descoperirea Sa f`cut` \n Sf=nta Scriptur`. To]i cei care
au scris Sf=nta Carte au con[tiin]a c` ea reprezint` Cuv=ntul lui
Dumnezeu scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt, „ca s` fie mai
t=rziu m`rturie ve[nic`“ (Isaia 30, 8). Sfin]ii Autori au
con[tiin]a c` ei
trans mit nu de la ei, ci ceea ce au pri mit de la Dumnezeu: „
A[a zice Domnul“, sau „a[a zice Domnul c`tre mine“, nu sunt
repeti]ii stereotipe, ci reprezint` con[tiin]a vie c` cei ce le-au
scris, au
f`cut-o a[a cu m li s-a descoperit de sus. Fiul lui Dumnezeu \
nsu[i va spune c` tot ceea ce El a trans mis reprezint`
Cuv=ntul lui Dumnezeu a[a cu m i-a fost dat de Tat`l (Ioan
17, 6) [i acest cuv=nt „este adev`rul“ (Ioan 17, 17). {i
celelalte religii ridic`
preten]ia c` expri m` \n c`r]ile lor, descoperirea lui
Dumnezeu,
Capitolul doi
506
dar cei ce au scris Biblia se prezint` ei \n[i[i ca martori, ca unii
care au constatat pe baz` de experien]` e m piric` tot ceea ce
co m unic`: „{i cel ce a v`zut a m `rturisit [i m `rturia lui
este adev`rat`; [i acela [tie c` adev`r spune, ca [i voi s` crede]i“
(Ioan
19, 35); „ Ce a m auzit, ce a m v`zut cu ochii no[tri, ce a m
privit [i m =inile noastre au pipìt – despre C uv=ntul vie]ii
(aceea v` vesti m)... ce a m v`zut [i a m auzit aceea v` vesti m [i
vou`, ca [i voi s` ave]i \ mp`rt`[ire cu noi“ (I Ioan 1, 1–3).
|n aI doilea r=nd, ceea ce eviden]iaz` superioritatea [i
divinitatea religiei cre[tine const` \n deosebirea dintre Iisus
Hristos si ceilal]i \nte meietori de religie. Evangheliile ne
redau foarte si m plu [i natural via]a [i activitatea D o m
nului Iisus, ar`t=ndu-ne c` \nc` de la \nceput El a avut
con[tiin]a activit`]ii Sale, iar aceasta reprezint` o \ mplinire a
vechilor profe]ii despre Mesia, care va veni s` izb`veasc` pe o m
din p`cat [i s`-l \ mpace cu P`rintele ceresc. D ac` to]i \nte m
eietorii de religii au fost diviniza]i cu mult ti mp dup`
moartea lor, divinitatea lui Iisus a fost recunoscut` \nc` din ti
mpul activit`]ii Sale, spontan [i cu o
cert` convingere, expri mat` sincer [i revelator, de cei ce L-au
urmat: „ Noi a m crezut [i a m cunoscut c` tu esti Hristosul,
Fiul
lui Dumnezeu celui viu“ (Ioan 6, 69). La fel cuvintele Lui erau
p`trunse de adev`rul ve[nic, \nc=t cei ce I-au ur mat constat`
f`r` nici o ezitare c` El are „cuvintele vie]ii ve[nice“ (Ioan 6,
68); iar profe]iile f`cute de E l s-au \ m plinit toate, cu cea
m ai m are exactitate. Minunile Lui vin s` confir me [i ele
divinitatea Sa. Ele nu au fost acte spectaculare, ci p`streaz` \n
ele naturale]ea
iubirii [i a binefacerii \ndreptate spre salvarea [i integrarea o
mului
\ntr-o via]` nor mal` [i de mn` de chipul lui Dumnezeu, iar \
nvierea Sa din mor]i este minunea supre m` proprie exclusiv
Fiului lui Dumnezeu, care a venit s` calce cu moartea pe
moarte [i s` -l elibereze pe o m din p`cat, \ mp`c=ndu-l cu
P`rintele sù.
Deosebirea dintre religia descoperit` de Dumnezeu [i celelalte
religii se vede mai cu pregnan]` din doctrina, morala [i cultul
lor.
Desigur, la baza oric`rei religii st` credin]a \n Dumnezeu.
Religia \ns`[i se define[te ca rela]ie, sau leg`tur` dintre o m [i
Fiin]a supre m`. Sf=ntul Apostol Pavel f`c=nd o privire istoric`
asupra manifest` rilor religioase, arat` denaturarea ideii de
Dum- nezeu de-a lungul vre mii, prin \ntunecarea si m]`m=ntului
religios de p`cat. Astfel, „au schi mbat m`rirea lui Dumnezeu
celui nestric`cios \n ase m`narea chipului o mului celui
stric`cios [i al p`s`rilor [i al celor cu patru picioare [i al
t=r=toarelor“ ( Romani
1, 23).
Cateheze dogmatice
507
S-a afir mat c` modul de adorare al divinit`]ii a cunoscut o
e v o l u] i e , d e l a f o r m e p r i m i t i v e , s p r e p o l i t ei s m [ i
a p o i des`v=r[indu-se \n monoteis m. Nu este lipsit` de adev`r
aceast` constatare. Vechiul Testa ment de monstreaz` toc mai
interven]ia
lui Dumnezeu \n lu me spre a nu l`sa poporul ales [i preg`tit
pentru pri mirea unui Izb`vitor, s` se piard` \n cùt`ri strìne,
ci s`
r ` m = n ` f i de l U ni c u l ui D u m n e z e u . M o n o t ei s m ul
c r e [ t i n des`v=r[indu-l pe cel iudaic, \l prezint` pe Dumnezeu
Unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane. Caracterul personal al
Fiin]ei supre me creeaz` posibilitatea co muniunii [i co
munic`rii cu o mul, stabilind astfel for ma cea mai superioar` de
religie. „ Dumnezeu este iubire“ (I Ioan 4, 16) [i aceasta \nsea
mn` deschiderea lui Dumnezeu spre o m [i spre \ntreaga
crea]ie. Prin iubire Dumne- zeu coboar` p=n` la jertf` pentru
salvarea o mului, spre a-l ridica [i transfor ma p=n ` la
transfigurarea lui, dup` chipul [i ase m`narea Creatorului Sù. |n
felul acesta, descoperirea lui Dumnezeu f`cut` omului devine
supre mul act nu nu mai de si mpl` leg`tur` \ntre Dumnezeu [i
o m, ci de co muniune a des`v=r[irii vie]ii o mene[ti:
„Fi]i des`v=r[i]i, precu m [i Dumnezeu este des`v=r[it“ ( Matei
5,
48). A ceasta este de altfel [i supre m a for m ` de expri m are
a religiei, pe care o \nt=lni m nu mai \n cre[tinis m.
Str=ns legat` [i dependent` de doctrin` este [i morala.
Astfel, Sf=ntul Apostol Pavel arat` c`, dep`rt=ndu-se de
adev`ratul Dum- nezeu, [i „schi mb=nd m`rirea Lui, popoarele
au str`b`tut de-a
lungul vre mii o confuzie [i un declin moral, ajung=nd victi
mele
„poftelor ini milor lor \ntru necur`]ie, necinstindu-[i trupurile
lor
\ntre ei“, „schi m b=nd r=nduiala firii“, „fiind plini de toat`
nedreptatea, de desfr=u, de viclenie, de l`co mie, de rùtate, de
piz m`, de ucidere, de ceart`, de \n[el`ciune, n`scocitori de rele,
f`r` dragoste, ne\ mp`ca]i, ne milostivi...“ ( Romani 1, 24–
32).
Pe de alt` parte, potrivit legii morale naturale \nscris` \n
fiin]a omului, re marc` m [i aspecte pozitive sub aspect moral,
precu m: ideea de mil`, bun` voin]`, dezinteres, str`dania de a
nu v`t` ma pe ni meni. Existau apoi [i zei care protejau via]a,
agricultura, me[te[ugurile, justi]ia, \n]elepciunea [i ar monia.
Ace[tia \ns` se amestecau cu zeit`]ile care, av=nd calit `]ile [i
defectele oa menilor, guvernau r`zboaiele, sus]ineau prostitu]ia
sacr`, binecuv=ntau
destr`b`l`rile de tot felul, provocate de be]ii [i acceptau s` fie
\mbl=nzi]i de jertfe, chiar [i de jertfe o mene[ti. Morala cre[tin`
are \ns`, spre deosebire de toate aceste \nv`]`turi religioase, cu
totul alt aspect. P`rintele ceresc este descoperit de Iisus
Hristos ca bun [i iubitor, a[tept=nd cu bra]ele deschise [i
bucur=ndu-se
de \ntoarcerea oric`rui p`c`tos. El nu judec` [i nici nu
os=nde[te,
Capitolul doi
508
ci din iubire iart` [i restabile[te firea c`zut` \n p`cat, ren`sc=nd-
o la o via]` nou`. Modelul des`v=r[it \n ur marea binelui ne
este oferit \n mod concret de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat. Via]a
lui de sfin]enie ne atrage mereu spre des`v=r[ire. Dar Iisus nu
nu mai c` ne arat` dru mul. El ne [i ajut` prin harul divin s` urc` m
treptele sfin]eniei, p=n` la „deplin`tatea v=rstei“ Sale
duhovnice[ti.
Privind cultul, un rol i mportant \l are rug`ciunea. Dac` \n
multele religii, rug`ciunea era strict legat` de actele ritualice, \n
cre[tinis m ea reprezint` eliberarea spiritului, spre a se d`rui
to-
tal [i integral lui Dumnezeu. Rug`ciunea \n „duh [i adev`r“,
at=t public`, c=t [i particular`, dep`[e[te stereotipia
rug`ciunilor
repetate \n cadrul cultului p`g=n. La fel [i jertfele care au
menirea de a expri ma un act de cìn]`, de u milin]` [i de d`ruire
lui Dum- nezeu, au \n multe religii accente dure [i extre m de
brutale. Ele erau legate de diferitele s`rb`tori, pri mind la unele
popoare chiar un caracter tragic, atunci c=nd se aduceau jertfe o
mene[ti. Unele erau chiar spectaculoase. La mexicani, de pild`,
se scotea ini ma omului-victi m` [i \nc` b`t=nd era aruncat` la
picioarele zeului. G e]ii aruncau victi m ele \n v=rful suli]elor
pentru a trans m ite cererile lor pe cealalt` lu me. Jertfele de oa
meni se mai aduceau
pentru a \ mbl=nzi m=nia zeului, la \nceputul unui r`zboi [i la
anu mite s`rb`tori anuale. |n cazul unor nenorociri publice, cei
din Tyr, bunòar`, sacrificau pe copiii cei mai iubi]i de p`rin]ii
lor. Spre deosebire de toate aceste jertfe s=ngeroase, Fiul lui
Dumnezeu se aduce pe Sine ca Jertf`, [i face ca aceast` Jertf` s`
se aduc` \n continuare sub for m ` nes=ngeroas` spre
sfin]irea credincio[ilor.
O importan]` deosebit` se acord` cultului mor]ilor, legat de
ideea de ne murire a sufletului. Numai c` [i aici \nt=lni m
diverse [i variate for me lipsite de interpretarea lor corect`.
Mexicanii socoteau c` nu m ai sufletele celor m or]i \n
r`zboi, a celor sacrifica]i, a celor bolnavi, sau a copiilor se
puteau bucura de
fericirea ve[nic`. Egiptenii conservau trupul mortului printr-un
anu m e ritual. Grecii [i ro m anii credeau \n strigoi [i fanto m
e. Persanii credeau c` sufletul ajunge \n rai sau \n iad, dup` ce
trece
peste o punte [i se c=nt`re[te pe o balan]`; iar indienii preferau
pierderea total` a sufletului \n nirvana. Spre deosebire de
acestea,
\n cre[tinis m cultul mor]ilor este pus \n leg`tur` cu iubirea [i
dreptatea lui Dumnezeu... El judec` dup` dreptate [i iart` prin
iubire. |n felul acesta sunt justificate [i rug`ciunile pentru cei
ador m i]i \n D o m nul, c`rora \nvieiea lui H ristos le-a
deschis perspectivele \nvierii [i a vie]ii ve[nice \n co muniunea
lui Dum- nezeu.
Cateheze dogmatice
509
Din cele p=n` aici tratate vede m c` \nv`]`tura cre[tin`
reprezint` D escoperirea lui D u m nezeu, spre a-i arata o m
ului calea spre m=ntuire, fa]` de r`t`cirea \n care se afla
datorit` p`catului, care
i-a \ntunecat sufletul. |nv`]`tura cre[tin` ni- L prezint` apoi pe
D u m nezeu ca pe un P`rinte bun [i iubitor, gata oric=nd s`
pri measc` pe orice p`c`tos, care se cìe[te de p`catul lui. Fiind
iubire, Dumnezeu se deschide [i stabile[te cu o mul o leg`tur`
de co muniune [i unire f`r` margini. Prin moartea [i \nvierea
Fiului lui Dumnezeu, fiecare credincios are p`rt`[ie cu Tat`l,
ca un fiu
cu P`rintele s` u, oferindu-i-se [i mijloacele de a aduce cea
mai
\nalt` adorare lui Dumnezeu [i a des`v=r[irii vie]ii lui religios-
morale.
V. Asocierea
De[i deosebite de cre[tinis m \n multe aspecte, dou` ele mente
centrale leag` toate religiile. {i anu me, ideea de p`cat [i cea de
m=ntuire. Toate religiile duc \n diferite [i variate for me lupt`
de eliberare de p`cat, \n scopul m=ntuirii sufletului. Faptul c`
to]i oa m enii si m t povara p`catului, \nsea m n` c` to]i
a[teapt` un M =ntuitor. D e aceea m ul]i din dasc`lii B isericii
apreciaz` c` Dumnezeu a preg`tit at=t pe poporul ales \n s=nul
c`ruia se va
na[te [i va activa Izb`vitorul lu mii, c=t [i pe celelalte nea muri,
sau popoare, pe fiecare \n felul lor, ca s` poat` pri mi „la
plinirea vre mii“ m=ntuirea adus` de Fiul Sù. |n felul acesta
ne apare
justificat faptul c` dup` \nvierea Sa din mor]i, Iisus Domnul a
tri mis pe Sfin]ii Apostoli spre toate nea murile p` m=ntului, ca
s`
le boteze, fiindc` a[a cu m to]i poart` povara p`catului str`
mo[esc, to]i sunt che ma]i la binecuv=ntarea [i osp`]ul
m=ntuirii, spre a fi
„o tur m` [i un p`stor“ (Ioan 10,
16).
VI. Generalizarea
De aici vede m c` „\n multe r=nduri [i \n multe chipuri a grìt
Dumnezeu (oa menilor), dar \n zilele acestea din ur m` ne-a
grìt nou` prin Fiul, pe care l-a pus mo[tenitor al tuturor, ...care
fiind str`lucirea slavei [i chipul fiin]ei Lui, ...a f`cut prin Sine |
nsu[i cur`]irea p`catelor noastre“ ( Evrei 1, 1–3).
Capitolul doi
510
VII. Aplicarea
Se caut` \n ti mpurile mai noi o apropiere tot mai mare \ntre
religii,
\n cadrul unui a[a-nu mit dialog inter-religios. Este firesc s` fie
a[a, \ntruc=t toate religiile au ca obiectiv ridicarea sufletelor
credincio[ilor lor spre valorile absolute, care \ns` nu trebuie s`
r` m =n` la o m edita]ie abstract`, ci s` se concretizeze \n
acte menite s` cultive ceea ce sufletul [i via]a o meneasc` au
mai bun, mai fru mos, mai drept, mai cinstit [i mai de mn.
- ---- CU P R I N
S
- -
Cuprin
i
sul
Prefa]` ................................................................................................................... 7
Cuv=ntul autorului ................................................................................................. 9
Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii .......................... 11
Cateheze biblice partea I – Vechiul Testament
C=teva cuno[ti n]e despre Palestina biblic` ......................................................... 17

Facerea lumii [i a celor dint=i oameni ................................................................. 24
Cain [i Abel ......................................................................................................... 30
Noe [i potopul ..................................................................................................... 34
Partriarhul Avraam .............................................................................................. 38
Patriarhii Isaac [i Iacob ....................................................................................... 43
Iosif [i fra]ii sì .................................................................................................... 51
Epoca judec`torilor: Samson [i Samuel .............................................................. 57
Istoria femeii Rut ................................................................................................. 63
Saul [i David ....................................................................................................... 67
David [i Goliat ..................................................................................................... 70
Gre[eala [i pocìn]a regelui David – Psalmii ...................................................... 73
|n]eleptul rege Solomon ...................................................................................... 77
Moise – alesul lui Dumnezeu ............................................................................... 81
Moise – eliberatorul poporul ui ............................................................................. 87
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (I) ............................................. 92
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (II) ............................................ 97
Iosua [i ocuparea Canaanul ui ........................................................................... 101
Dreptul Iov ......................................................................................................... 106
Profe]ii Ilie [i Elisei ............................................................................................ 110
Iona [i ninivitenii ................................................................................................ 114
Profetul Daniel \n Babilon .................................................................................. 117
Profe]ii Vechiului Testament – oameni ai lui Dumnezeu
[i ap`r`tori ai drept`]ii sociale ..................................................................... 120
Profe]ii mesianice \n Vechiul Testament ........................................................... 125
Cateheze biblice partea a II-a – Noul Testament
Genealogia M=ntuitorului ................................................................................... 133

Buna Vestire ...................................................................................................... 136
Na[terea Domnului ............................................................................................ 141
|nchinarea magilor ............................................................................................. 146
|mplinirea legii – tìerea \mprejur [i \nchinarea la templu .................................. 151
Fuga \n Egipt [i uciderea pruncilor .................................................................... 156
Copil`ria lui Iisus ............................................................................................... 160
Cuprinsul
ii
Botezul Domnului .............................................................................................. 165
Ispitirea Domnului \n pustie ............................................................................... 168
Alegerea [i misiunea cel or 12 Apostoli .............................................................. 175
Predica de pe munte ......................................................................................... 180
Rug`ciunea „Tat`l nostru“ ................................................................................. 184
|mp`r`]ia lui Dumnezeu .................................................................................... 189
Parabolele M=ntuitorului .................................................................................... 194
Parabola sem`n`torului ..................................................................................... 197
Parabola fiului risipitor ....................................................................................... 202
Pilda vame[ului [i fariseului .............................................................................. 207
Pilda celor doi datornici ..................................................................................... 210
Parabola despre bogat ul nemilostiv [i s`racul Laz`r ........................................ 214
Parabola nun]ii fiului de \mp`rat ........................................................................ 217
Pilda talan]ilor .................................................................................................... 220
Minunile M=ntuitorului........................................................................................ 225
Minunea pref acerii apei \n vin la nunta din Cana ............................................... 228
|nmul]irea p=inilor \n pustie ................................................................................ 231
Iisus umbl=nd pe mare ...................................................................................... 236
Minunea vi ndec`rii celor zece lepro[i ................................................................ 240
Vindecarea sl `b`nogul ui de la Vitezda .............................................................. 244
|nvierea fiului v`duvei din Nain .......................................................................... 247
Schimbarea la fa]` a Domnului ......................................................................... 250
Convorbirea M=ntuitorului cu femeia samarineanc` de l a f=nt=na lui Iacob ..... 253
T=n`rul bogat .................................................................................................... 258
Femeia p`c`toas` supus` judec`]ii M=ntuitorului ............................................. 262
Convertirea vame[ului Zacheu .......................................................................... 265
Intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim .................................................... 269
Cina cea de tain` .............................................................................................. 274
Tr`darea M=ntuitorului [i moartea lui Iuda ........................................................ 278
Rug`ciunea din Gr`dina Ghetsimani ................................................................. 283
Lep`darea Apostolului Petru ............................................................................. 290
Hristos \n fa]a tribunalului iudaic [i roman ......................................................... 294
R`stignirea Domnului ........................................................................................ 299
|nvierea Domnului ............................................................................................. 302
|n`l]area Domnului la cer .................................................................................. 307
Raportul dintre Vechiul Testament [i Noul Testament ...................................... 310
Sf=nta Scriptur` – capodoper ` a culturii [i civiliza]iei universale....................... 313
Cateheze dogmatice
Existen]a lui Dumnezeu ..................................................................................... 321

Originea [i fiin]a religiei ..................................................................................... 326
Revela]ia dumnezeiasc` ................................................................................... 331
Sf=nta Scriptur` ................................................................................................ 337
Sf=nta Tradi]ie ................................................................................................... 343
Simbolul de credin]` .......................................................................................... 349
Sf=nta Treime .................................................................................................... 353
Cuprinsul
iii
Fiin]a [i atributele lui Dumnezeu ....................................................................... 357
Dumnezeu Tat`l ................................................................................................ 362
Crearea lumii ..................................................................................................... 366
Crearea omului .................................................................................................. 371
Cultul \ngerilor .................................................................................................. 376
Providen]a divin` ............................................................................................... 381
P`catul str`mo[esc ........................................................................................... 385
Dumnezeu Fiul .................................................................................................. 388
Patimile [i moartea Domnului ............................................................................ 393
Venerarea Sfintei Cruci ..................................................................................... 397
Preacinstirea Maicii Domnului ........................................................................... 401
Parusia (A doua veni re a Domnului) .................................................................. 406
Judecata din urm` ............................................................................................. 411
Netemeinicia milenarismului .............................................................................. 415
Dumnezeu Duhul Sf=nt ..................................................................................... 420
Biserica [i \nsu[irile ei ....................................................................................... 425
Natura [i lucr`rile harului divin .......................................................................... 429
Glossolalia (vorbirea \n limbi) ............................................................................ 435
Credin]a [i faptele bune – condi ]ii ale m=ntuirii ................................................. 441
Sfintele Taine – plan dezvoltat .......................................................................... 446
Sf=nta Tain` a Botezului ................................................................................... 448
Sf=nta Tain` a Mirungerii .................................................................................. 453
Sf=nta Tain` a Euharistiei ................................................................................. 457
Sf=nta Tain` a Pocìn]ei ................................................................................... 461
Sf=nta Tain` a Preo]iei ...................................................................................... 465
Sf=nta Tain` a Cununiei .................................................................................... 470
Sf=nta Tain` a Maslului ..................................................................................... 475
Cinstirea Sfin]ilor ............................................................................................... 479
Cinstirea sfintelor moa[te .................................................................................. 484
Cinstirea sfintelor icoane ................................................................................... 489
Rug`ciunile pentru cei adormi]i \n Domnul ........................................................ 494
Via]a viitoare ..................................................................................................... 499
Cre[tinismul [i celelalte religii ............................................................................ 505

Sorin Cosma Cateheze Lectii Religie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sorin Cosma Cateheze Lectii Religie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=niei:

Editura Banatica – 2001

Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma

Edi]ia a II-a revizuit` [i ad`ugit`

© Toate drepturile asupra acestei c`r]i sunt rezervate autorului.

Sim]`minte de afec]iune [i pre]uire distin[ilor [i

> Dr. Lauren]iu Streza, Episcopul Caransebe[ului

Biserica pe care Domnul a c=[tigat-o „cu scu mp S=ngele S`u“

IV. Recapitularea – Aprecierea

C=teva cuno[tin]e despre Palestina

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

8. Tem` pentru acas`

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`

Facerea lu mii [i a celor dint=i oa meni

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

2. Organizarea clasei pentru lec]ie

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Tem` pentru acas`

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

2. Organizarea clasei pentru lec]ie

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

8. Tem` pentru acas`

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Patriarhii Isaac [i Iacob

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Tem` pentru acas`

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Iosif [i fra]ii s`i

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Tem` pentru acas`

Epoca judec`torilor: Sa mson [i

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Istoria fe meii Rut

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

Dar, odat` veni o vre me c=nd tot gr=ul se m`nat se usca,

„Din zorii zilei mele \n lanul T`u m-am dus

Prin tot z`duful zilei sub soarele arz=nd,

M` ru[inez de rodul pu]in agonisit

9. Tem` pentru acas`

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i a

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e