1

Sfântul Dionisie Areopagitul

Viața:

Din scrierile păstrate (patru tratate și zece epistole), reiese că Sfântul

Dionisie, care își dă singur numele, a fost contemporan cu Mântuitorul și
Sfinții Apostoli, ceea ce a dus la identificarea lui în vechime și în Evul
Mediu cu Sfântul Dionisie Areopagitul, primul episcop al Atenei,
convertit la credința creștină chiar de Sfântul Apostol Pavel.

Informațiile pe care le găsim în scrierile atribuite Sfântului Dionisie

amintesc pe Sfinții Apostoli și ucenici ai acestora, de exilul Sfântului Ioan
Evanghelistul în insula Patmos, de eclipsa de soare petrecută la
răstignirea Mântuitorului pe Cruce etc.

În Tratatul despre numele divine, Sfântul Dionisie spune că a vizitat pe

Maica Domnului, a întâlnit pe Sfântul Apostol Iacob, fratele Domnului, și
pe Sfântul Apostol Petru. Criticii, care îl numesc Pseudo-Dionisie, afirmă
că autorul s-a dat pe sine contemporan cu Sfinții Apostoli, pentru a da
autoritate scrierilor sale.

De altfel, sunt și alte argumente:

- Folosește termenii din timpul disputelor monofizite, neîmpărțit,
nedespărțit, neamestecat și neschimbat;
- Folosește expresia monotelită energia divino-umană / η θεανδρική
ενέργεια;
- Înainte de anul 500, nimeni nu l-a cunoscut. Scrierile sale sunt
utilizate pentru prima dată de către patriarhul monofizit al
Antiohiei Sever († 538) în scrierile sale, apoi de alți monofiziți, în
531, în disputa publică organizată de împăratul Justinian la
Constantinopol;
- Ortodocșii, prin episcopul Ipatiu al Efesului, resping mai întâi
aceste scrieri ca fiind neautentice;
- Corpusul dionisian este acceptat ca autentic apoi de către Leonțiu
de Bizanț, Sfinții Sofronie al Ierusalimului și Maxim
Mărturisitorul, papa Grigorie cel Mare.

Sergiu din Resaina le traduce în limba siriacă.

Monahul Ioan din Scythopolis le comentează în secolul al VI-lea.
Sfântul Maxim Mărturisitorul le comentează în secolul al VII-lea.
Împăratul bizantin Mihail al II-lea Bâlbâitul le va face cadou, în 827,
împăratului franc Ludovic Piosul, luând aceste scrieri calea Apusului, mai
 2

întâi într-o traducere imperfectă a abatelui Hilduin de Saint-Denis, apoi în

traducerea lui Ioan Scotus Erigena.
Toma d’Aquino le va cita imediat după Sfânta Scriptură.

Opera:

1. Despre numele divine (Περὶ θείων ὀνομάτων). Explică numele

divine din Sfânta Scriptură, care nu exprimă ființa lui Dumnezeu, ci sunt
doar atribute. Aceste nume se aplică atât firii dumnezeiești, cât și
Persoanelor Sfintei Treimi.
Accentuează unitatea lui Dumnezeu, τὸ ἔν, din care provin toate și în
care se reîntorc toate, ceea ce înseamnă concepție neoplatonică.

2. Despre teologia mistică (Περὶ τῆς μυστικῆς θεολογίας). Cuprinde

șase meditații în legătură cu neputința noastră de a determina, fie prin
termeni pozitivi (cunoașterea catafatică), fie prin termeni negativi
(cunoașterea apofatică), ființa lui Dumnezeu. De asemenea, prezintă
posibilitatea unirii omului cu Dumnezeu prin unirea extatică.

3. Despre ierarhia cerească (Περὶ τῆς οὐρανίας ἱεραρχίας). Cuprinde

15 capitole, în care se expune îndumnezeirea omului în trei trepte:
curățirea, luminarea sau iluminarea și îndumnezeirea sau desăvârșirea.
Ierarhia cerească este formată din cele nouă cete îngerești, fiecare
ceată cu rolul ei. Astfel, Heruvimii cei cu ochi mulţi, Serafimii cei cu câte
şase aripi şi Scaunele sau Tronurile, care „odihnesc pe Dumnezeu
gânditor”, formează prima ceată de îngeri. Aceştia înconjoară tronul cel
de văpaie şi lumină al Preasfintei Treimi (Iez. 1, 4-28). Apoi urmează
Domniile, Puterile și Stăpânirile, care formează a doua ceată de îngeri.
Aceştia au misiunea să stăpânească întreg universul, planetele, stelele,
vânturile, mările şi puterile întunericului, adică pe diavoli şi iadul.
Urmează apoi Începătorii, Arhanghelii şi Îngerii, care formează a treia
ceată de îngeri şi au ca misiune că facă cunoscută oamenilor voia lui
Dumnezeu. Deci, îngerii noştri păzitori sunt număraţi în ceata a noua, ca
cei mai apropiaţi de neamul omenesc.

4. Despre ierarhia bisericească.

Ierarhia bisericească este tot în trei triade: I) mijloacele de sfințire:
trei Sfinte Taine principale (Botezul, Dumnezeiasca Euharistie și Mirul);
II) clasa Sfinților: trei trepte preoțești (episcopii, preoții și diaconii); III)
clasa celor ce se sfințesc: trei trepte de credincioși (monahii, credincioșii
și catehumenii).
 3

5. Cele 10 Scrisori. Impresie face Scrisoarea adresată Sfântului

Apostol și Evanghelist Ioan, căruia îi prezicea apropiata eliberare din
insula Patmos, unde se afla în exil.

Doctrina:

- Viața întregului univers creat constă în participarea la Dumnezeire.

- Distincția dintre ființa dumnezeiască, transcendentă și
incomunicabilă, și manifestările ei în afară, prin energiile necreate.

Traduceri în limba română:

Sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cerească. Ierarhia

bisericească, trad. Cicerone Iordăchescu, Chișinău, 1932;
Idem, Despre numele divine. Teologia mistică, trad. Cicerone
Iordăchescu și Theofil Simenschy, Iași, 1936;
Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și Scoliile Sfântului Maxim
Mărturisitorul, traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae,
ed. îngrijită de Constanța Costea, Ed. Paideia, București, 1996;
Idem, Epistole, Ed. All, București, 1994.