STUDIU DETALIAT

BIBLIA – CARTEA, CĂRŢILE

PIERRE GIBERT
COLECȚIA COTIDIANUL

I. UN CUVÎNT, DOUĂ TESTAMENTE, O BIBLIOTECĂ (13 – 29)

- Originea termenului de Biblie – termen grecesc, neutru plural desemnând “cărţile”.
- Originea expresiei de “Vechiul Testament” – în a 2-a epistolă a Sf. Pavel către Corint, prin
care era desemnat un text de necitit decat de cei care au devenit “slujitorii unui nou
legământ”
- Vezi pictura lui Hans Holbein cel Tânăr – Alegoria Vechiului şi Noului Testament
- “Totuşi, nici iudaismul, nici creştinismul nu pot fi numite cu adevărat “religii ale Cărţii”,
nici adepţii lor “oameni ai Cărţii” – dubla bibliotecă a tins spre unificare
- Cel mai vechi text ebraic reperat este “calendarul agricol din Gazara”, sec X i.e.n., scris cu
caractere feniciene.
- Cele 3 limbi ale Bibliei: cea mai veche ebraica (majorit. VT), aramaica şi greaca (NT, dar şi
a “noului” VT, tradus cu 2 sec. i.e.n.). Conform cărţii lui Neemia, scribul Ezra este cel care
a propus traducerea în altă limbă (aramaica) decât ebraica, pentru ca toată lumea să o
înţeleagă.
- Septuaginta este traducerea greacă a Bibliei, de către cei 70 de traducători, cunoscută şi ca
Biblia din Alexandria. Septuaginta prezintă diferenţe faţă de bibliile ebraice (Ieremia,
Deuteronomul). Un exemplu: “tânăra soţie însărcinată” a fost redată prin grecescul
“fecioară” ceea ce a permis creştinismului în curs de apariţie să vadă în această profeţie
naşterea virginală a lui Iisus.
- Cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 ar fi putut fi prilejul de stabilire a Canonului
Scripturilor, canon restabilit prin marile concilii din sec. 4.
- În urma Conciliului de la Trento, catolicii vor păstra cărţile greceşti adăugate textului
ebraic, păstrând pentru VT 46 de cărţi, în timp ce protestanţii păstrează 39, aceştia
neavând deuterocanonicele şi anumite părţi din Estera şi Daniel.

II. CĂRŢI DE ISTORIE (29– 63)

- Primul cuvânt al Genezei este Bereshit
- Avraam, tatăl celor 3 religii monoteiste
- YHWH îi arată lui Iacov, cel ce a trăit înşelându-şi tatăl, fratele şi socrul, superioritatea şi
scopul său, la capătul unor experienţe misterioase. După ce s-a luptat cu un înger, va primi
numele de ISRAEL - ,,cel ce este împotriva lui Dumnezeu”.
- Israel va moşteni denumirile divine ce vin din străfundurile religioase ale Orientului Antic
- Dumnezeu este desemnta prin 3 nume El (zeu cananean, ), Elohim şi YHWH. El – un fel de
substantiv comun, originar din panteonul mesopotamian. Corespunde grecescului Teos şi
Deus (din Vulgata - Biblia latină a lui Ieronim). Elohim este plural, se referă la „zei”.
- YHWH tetragrama imposibil de pronunţat după tradiţia iudaică. A fost fonetizat mai
târziu cu punctele-vocale în Adonai, care semnifică ,,Domn Stăpân”.

III.CĂRŢI DE ÎNŢELEPCIUNE ŞI DE POEZIE (63 - 75)

- Vezi proverbele ilustrate trivial de Bruegel
- Quohelet vorbeşte la persoana I de desertăciunea resimţită de un rege: ,,deşertăciunea
deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune”. La stabilirea Canonului în sec. I, de la Jamnia, s-
a pus problema eliminării ei din VT din cauza că părea să îl ignore pe Dumnezeu însuşi,
dar s-a acceptat ca este o dovadă de întâmpinare a greutăţilor vieţii.
- Psaltirea sau culegerea Psalmilor, fiind formată din 150 de rugăciuni

IV. PROFEŢI ŞI APOCALIPSE (75 - 91)

- Ultima parte a VT-ului este împărţită în cei 4 mari profeţi (Isaia, Daniel, Ieremia şi
Iezechiel) şi cei 12 mici
- Cuvântul ebraic mabi pentru termenul de profet
- Cartea lui Daniel se situează mai degrabă de partea apocalipticului decât profeticului
- Expresia apocaliptică a apărut tardiv în momentul Exilului şi se dezvoltă într-un context
tulbure în istoria Israelului, dominat de puteri străine (sec.III – II î.e.n.)
- Termenul de apocalipsă înseamnă ,,revelaţie”

V. O ALTĂ BIBLIOTECĂ, NOUL TESTAMENT

- VT și NT nu fac parte din același proiect scriptural, deși nu se opun (?)
- NT este împărțit în 3 părți:
1. cele 4 Evanghelii
2. o serie de scrisori sau epistole emanând de la discipolii lui Hristos
3. Apocalipsa lui Ioan
- cele 3 evanghelii sunt numite sinoptice (adică ele pot fi puse în sinopsis, adică pe coloane
paralele – revelând similitudini ale relatărilor, surselor și construcțiilor
- simbolurile evangheliștilor: Matei (om), Luca (Taur), Marcu (Leu), Ioan (vultur)
- Epistolele ar avea 5 autori, adresate unor comunități creștine bine localizate (Salonic,
Corint, Efes, Roma), scopul lor fiind de a răspunde unor probleme doctrinare și
comportamentale. Multiplicitatea acestor scrisori dovedește expansiunea rapidă a
crestinismului în bazinul meditaranean. Epistolele sunt atribuite astfel:
1. Pavel – 13
2. Iacov – 1
3. Petru – 2
4. Ioan – 3
5. Iuda – 1
- Epistolele lui Pavel nu au fost scrise toate de apostol. Astfel distingem Epistolele pauline de
cele deuteropauline ( acestea fiind scrise de discipoli, secretari în absența apostolui sau
chiar și după moartea sa)
- Pogorârea sau efuziunea Spiritului
- Evangheliile apocrife au fost redactate în bazinul mediteranean, din Siria până în Egipt,
redactate între secolele II – IV (si I – Evanghelia lui Petru – n.r.). Evangheliile gnostice –
literatură de suplinire pentru insuficiența evangheliilor canonice
VI. DOUĂZECI DE SECOLE DE LECTURĂ

- Biblia a fost redactată/tradusă în latină de Sfântul Ieronim (347 – 420) - ,,Vulgata”

- Evanghelia lui Matei este singura care vorbește de cei 3 magi
- Gutenberg încheia prima imprimare a Bibliei în 1455 (avea 1465 de pagini, pe 2 coloane, cu
3.350.000 de semne)
- Sola Scriptura – conține întreaga cunoaștere pentru mântuire, fiind un principiu doctrinar
fundamental pentru Reforma protestantă
- Vezi Crucificarea lui Grunewald, și ,,relecturarea crucifării” de către Wladimir Velikovic

VII. MĂRTURII ȘI DOCUMENTE

- Cele 4 sensuri – distihul lui Augustin din Dacia (mort în 1228):

Litera învață faptele, alegoria ceea ce trebuie să crezi/
Sensul moral este ceea ce ai de făcut, anagogia spre ce trebuie să tinzi
- fundamentele exegezei biblice critice au fost formulate de Spinoza și Richard Simon
- Un șarpe vorbește, o femeie ascultă; un bărbat atât de perfect și luminat se lasă ispitit atât
de grosolan – Bossuet (Elevații asupra misterelor)
- Scurtă cronologie biblică – pagina 150 – 151 (vezi scan)