Curs anul I

Lect. dr. pr.

Cătălin
Vatamanu

Istoria textului biblic

Cele mai vechi traduceri
ale Vechiului Testament
Alte traduceri
 Etape ale transmiterii textului ebraic

1. Transmiterea orală
2. Fixarea în scris
3. Multiplicarea și transmiterea textului prin copii
1. Cuvântul revelat a circulat mai întâi pe cale orală
 Koh amar Yahweh („așa zice Domnul”)
 Veiehi devar Yahweh (și a fost cuvântul Domnului…)
2. Primejdia pierderii sau trunchierii textului → fixarea textului în
scris, din îndemn divin.
Manuscrisele ajunseră la un grad mare
de uzură, dar nu trebuiau distruse de
mână omenească → gheniza =
„cimitire” ale textelor sfinte.
Gheniza de la Cairo: fragmente ale
manuscriselor biblice (sec. VI-VIII) ►
Fixarea definitivă a textului după
căderea Ierusalimului (70 d.Hs.)
 Etape ale transmiterii textului ebraic

3. Multiplicarea și transmiterea textului prin copii. Pentru

revizuirea textului, cărturarii au avut la dispoziție textul ebraic în uz în
Sinagogă, traducerea alexandrină (LXX) și Pentateuhul Samaritean.
 Masora= sistem de note critice, accente și semne vocalice care însoțesc
textul ebraic.
 Caspar Levias: activitatea masoreților a durat între per.
premacabeică și prima publicare a textului masoretic, în 1425.
Trei sisteme de vocalizare:
 oriental (babilonian) – plasa vocalele deasupra consoanelor;
 occidental (palestinian) – plasa vocalele sub consoane;
 intralinear (tiberian) – folosit și astăzi.
Trei etape de lucru:
 Transcrierea textului consonantic realizată de scribi;
 Punctatorii introduc vocalele și accentele – indicau ritmul și
tonalitatea (Torah și Psalmii folosiți în cult);
 Masoreții au stabilit masora.
 Manuscrisele de la Qumran

 1947 – au fost descoperite peste 900 documente, dintre care 200 au

conținut biblic: Psalmi (33), Deuteronom (27), Isaia, puține Cronici și
Ezdra, lipsește Estera.
 Apar și cărți deuterocanonice: Tobit (5), dar lipsesc: Iudita, I și II
Macab., Baruh, Înț. Sol.
 Datare: cca 150 î.Hs – 68 d.Hs.
 Regulile: comunitatea căuta să trăiască după preceptele Pentateuhului.
 Distrugerea unui nr mare de manuscrise biblice în timpul represiunii
romane → Efectul revoltei din 70 d.Hs.: unificarea textului, ca măsură
defensivă și conservativă pentru salvarea iudaismului.
 Impresionantă muncă de copiere a textului „standard”, dar și corecturi.
Câteva dintre aceste texte au stat la baza primelor traduceri.
 Imposibil să spunem unde și când a apărut presupusul text original.
 Ar fi mai înțelept să cercetăm separat fiecare carte a Vechiului
Testament și să încercăm să-i stabilim diferitele tradiții.
 Peșterile
de la Qumran ►

▼Scriptorium din Qumran

și reconstituirea lui ▼

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Limba textului sfânt

 Ebraică, cu excepția câtorva pasaje în

aramaică (Ezr. 4: 7-18; 7:11-28; Ier. 10:11;
Dan. 2:4 – 7:28), limbă apropiată ebraicii.
 O limbă ebraică primitivă este atestată deja
în cca 1500 î.Hs. în Fenicia. Este o scriere
pătratică. Scriere consonantică, cititorul
trebuia să adauge vocalele.
 Denumirea de limbă ebraică apare pentru
prima dată în Prologul cărții Înțelepciunea
lui Isus Sirah
 Limba ebraică a ieșit din uz la sfârșitul
robiei babiloniene, fiind înlocuită cu
aramaica → vremea Mântuitorului.
 Sec. VII-X – masoreții introduc masora.
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Suportul de scris

 manuscrisele originale au fost scrise pe fâșii de piele

lipite cap la cap (Ps. 40, 8; Ier. 36, 14. 23). Alte texte
sunt scrise pe pergament.

 British Museum:
manuscris al Torei (850 d.Hs.) ►

 Cel mai vechi manuscris integral

al VT care se păstrează astăzi
se găsește la Leningrad (1008).
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Traducerile vechi ale Scripturii ebraice

Septuaginta (LXX)
 Traducătorii au avut la dispoziție un cu totul alt text ebraic decât cel de
astăzi.
 LXX ne arată ce texte circulau în vremea Mântuitorului și a Sf. Apostoli
 Epistola lui Pseudo Aristea (prefectul gărzii regale a regelui egiptean
Ptolemeu II Filadelful, sec. III î.Hs.) către fratele său Filocrat: Demerius
Falerul, bibliotecar al bibliotecii din Alexandria l-a sfătuit pe rege să
dispună traducerea Legii iudaice. Regele a cerut marelui preot din
Ierusalim un exemplar al legii lui Moise și 72 de învățați (câte 6 din fiecare
seminție). I.Faros -72 de zile
 Epistola nu e autentică. Scop apologetic: de a preamări înțelepciunea
iudaică într-un mediu elenistic. Scop liturgic: s-a impus imediat în
diaspora iudaică din Egipt, dar și în alte sinagogi din diaspora elenistică.
 Autoritatea ei justificată de aria vastă a vorbirii lb. grecești, credința în
caracterul ei inspirat.
 Autoritatea ei a scăzut odată cu apariția creștinismului. După 70 d. Hs.
(distrugerea Templului) iudeii au exclus-o definitiv. Traducerea LXX = o
profanare a textului sfânt – zi de post
 LXX a făcut cunoscută păgânilor credința iudaică a VT
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Deosebiri:
 Ieș. 35-40 este mai rezumativ
 Isaia și Ieremia – tendință de a rezuma
textul original
 LXX este considerată inspirată.
Revizuirea Septuagintei
Origen (254): Hexapla – 6 coloane:
 Textul ebraic consonantic
 Textul ebraic transliterat cu caractere grecești
 Traducerea lui Aquila
 Traducerea lui Symachus
 Textul LXX revizuit de Origen
 Traducerea lui Teodotion

50 volume, greu de copiat.

S-a păstrat până în cca 600 d.Hs. în Cezareea
Palestinei.
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Traduceri în limba română

 Codicele Voronețean, descoperit, în 1871, la M.

Voroneț, publicat în 1885, de G. Sbiera. ►
Manuscrisul cuprinde: Faptele Apostolilor (începând cu
cap. 18); 3 epistole : Iacob si I-II Petru.
Manuscrisul este incomplet.
 Psaltirea Șcheiană: sfârșitul secolului al XV-lea
(Aron Densușianu), fie 1515 (Sextil Pușcariu, P.P.
Panaitescu) sau intervalul 1563-1570 (I.-A. Candrea) ►
Conține:Psalmii lui David și cântări: 8 cântări ale lui
Moise, Rugăciunea Anei, mama proorocului Samuel,
Cântarea lui Isaia proorocul, Rugăciunea lui Iona
Proorocul, Cântarea Preasfintei de Dumnezeu
Născătoare, Rugăciunea proorocului Zaharia.

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Traduceri în limba română

 Psaltirea Voronețiană, descoperită în 1882, la

M. Voroneț.
- datată aproximativ în a doua jumătate a secolului
al XVI-lea de Ovid Densusianu și P. P. Panaitescu,
între 1552-1570 de I.A. Candrea.
- cuprinde și textul slavon al Scripturii

 Psaltirea Hurmuzachi (donator istoricul

Eudoxiu Hurmuzachi). ►
- este considerată nu o copie, ci însuși manuscrisul
original al traducerii din slavonă.

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Traduceri în limba română

 Cea dintâi Psaltire – 1577, a diac. Coresi ►

 1582 – Palia de la Orăștie
 1651 – Psaltirea de la Bălgrad
 1673 – Psaltirea în versuri, mitropolitul Dosoftei

 1688: Biblia de la București (Biblia lui Șerban

Cantacuzino), tradusă de frații Șerban și Radu
Greceanu ▼
 1795 – Biblia de la Blaj, cu binecuvântarea
episcopului Ioan Bob de Făgăraș
 1858 - Biblia lui Andrei Șaguna
 1914 – prima ediție oficială a Sfântului Sinod
 2001-2002 Biblia diortosită de Mitropolitul
Bartolomeu Anania

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Bibliografie

 Petre Semen, Introducere in teologia biblică a Vechiului Testament, Trinitas,

2008.
 Mihai Valentin Vladimirescu, O istorie a Bibliei ebraice, Polirom, 2006.
 Neaga, pr. prof. dr. Nicolae, „Septuaginta”, MA 35/1964, pp. 195-209
 pr. prof. Simeon Popescu, Septuaginta şi textul evreesc al Testamentului
Vechiu în Biserica Ortodoxă, Tipogr. Dor. P. Cucu, Bucureşti, 1908
 Neaga, pr. prof. dr. Nicolae, „Vulgata”, MA 46/1965, pp. 275-287
 Dr. Atanasie Negoiță , Interpretarea Scripturii în manuscrisele de la Marea
Moartă, în MB, an XXVII, 4-6, 1977, p. 330-341
 Psaltirea Hurmuzachi, Bucureşti, 1979, 125 p.
 conf. I. A. Candrea, Psaltirea scheiană comparată cu celelalte Psaltiri din sec. XVI şi
XVII traduse din slavoneşte, vol. I, Introducere cu 11 planşe, Atelierele grafice
Socec & co., Bucureşti, 1916, 238 p.
 Coresi, Psaltirea slavoromană (1577) in comparaţie cu Psaltirile coresiene din
1570 şi din 1589, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1976, 779 p.
 diac. Cristofor Dancu, Dosoftei, Psaltirea in versuri, ediţie ingrijită de N. A. Ursu, cu
o predoslovie de IPS Mitropolit Iustin Moisescu”, BOR 34/1985, pp. 324-328
 Gheţie, Ion, Psaltirea Hurmuzachi copie sau original?, Ed. Academiei RSR,
Bucureşti, 1974, extras din Studii de limbă literară şi filologie, vol. III, pp. 245-259.
diac. dr. Cătălin Vatamanu