Traduceri moderne ale Bibliei in limba romana de dr.

Alexa Popovici

Istoria traducerilor Bibliei in limba romana este una dintre cele mai interesante dovezi ale inspiraiei Duhului Sfint in lucrarea pentru luminarea unui popor, pentru apropierea lui de Dumnezeu si pentru mintuirea urmailor lui Traian si Decebal a poporului roman. Cuvintul revelaiei scrise a lui Dumnezeu a fost gustat ca o pine, ca o mana cereasca, de orice suflet nsetat dup lumina de sus, care sa-i dea imboldul si cluzirea pe crarea vieii. Cum limba romana a fost o limba in continua dezvoltare si prefacere, era natural ca si Biblia sa fie tradusa din timp in timp in limbajul comun, evoluat cu scurgerea vremii si a generaiilor. Din aceasta cauza avem foarte multe traduceri in limba romana. Scrierea in limba romana inaitne de 1858, adic pina la domnitorul Alexandru I. Cuza, era cu caractere cirilice. Aadar, si traducerile Bibliei pina la acea data au fost cu litere cirilice. Dup anul 1858, Biblia a fost tiprita cu alfabetul roman. Dam in mod cronologic si pe scurt traducerile Bibliei sau numai ale unor pari ale ei. 1. Prima este traducerea din greaca a lui Coresi, un diacon din Tirgoviste, care avea o tipografie la Brasov, si el a tradus si a tiprit Evangheliile Noulu i Testament. Traducerea lui a fost numita Evangheliarul, si aceasta a fost a doua carte tiprita in limba romana. Prima tiparitura romaneasca a fost Cathismul, care a vzut lumina tiparului probabil in 1544 la Sibiu, iar in 1559 Coresi a tiprit un alt Catehism la Brasov. Evangheliarul a fost una din cele mai importante lucrri ale lui Coresi. Unii dintre istoricii de mai tirziu explica zelul sau pentru Evangheliar prin faptul ca acesta ar fi fost o lucrare pentru introducerea protestantismului intre romani. 2. Evangheliarul din vremea lui Neagoe Basarab, tiprit, dup unii istorici, prin 1512, din care au rmas doar citeva exemplare. Se tie ca acest Evangheliar a servit ca model pentru Evangheliarul sirbesc. Daca acest Evangheliar a fost tiprit cu adevrat in 1512, atunce acesta este primul, si nu cel al lui Coresi. 3. Faptele apostolilor, traduse tot de Coresi din greaca, au fost tiprite la Brasov, probabil in anul 1563. Ch. Cretu, care a descris lucrarea aceasta in 1885, a dat ca data anul 1570, iar I. Bianu a plasat-o in anul 1563. Un exemplar din traducerea aceasta este in pstrare la Muzeul Naional de Antichitati din Bucureti. 4. Psaltirea, o traducerea tot a lui Coresi, tiprita in 1570 tot la Brasov. Un exemplar s-a pstrat la Biblioteca Academiei din Bucureti. 5. Psaltirea diglota, slavona si romana. A fost fcuta tot de Coresi ti tiprita la Brasov in 1577. Din ea exista doua exemplare, unul la Muzeul Naional de Antichitati, si altul la Biblioteca Academiei Romane din Bucureti.. 6. Genesa si Exodul. Traducerea din greaca a fost fcuta de erban, fiul lui Coresi, ajutat de studentul Marian si tiprita la Orastie prin 1582. Traducerea a fcut parte probabil dintr-un plan al traducerii ntregului Vechi testament. 7. Noul Testament a fost tradus in ntregime in limba romana de clugrul Silvestru, iar dup moartea lui a fost completat de alii. Traducerea are o dedicaie fcuta domnitorului George Rakoczy, de tefan, arhiepiscop de

Belgrad. A fost tiprit in 1648 la Belgrad. Se pstreaz la Biblioteca Academiei Romane din Bucureti. 8. Evangheliile, tiprite de Teodosie, mitropolitul Valahiei in 1682 la Bucuresti, cu o dedicaie prinului Ioan Servan Cantacuzino, al Tarii Romanesti. 9. Faptele si Epistolele, tiprite tot de Teodosie in 1683, la Bucuresti. Dedicaia este tot pentru erban Cantacuzino. 10. Sfintele Scripturi, traduse de Nicolae Milescu si ali colaboratori a lui si tiprite in 1688 la Bucuresti. Dedicaia este tot pentru erban Cantacuzino. (Din ea au fost luate cele patru Evanghelii si tiprite la Mnstirea Snagov, de linga Bucuresti, in 16978. Tot din lucrarea aceasta au fost luai Psalmii si tipariti separat, sub titlul Psaltirea in 1701 si 1703, la Buzu.) 11. Noul Testament tiprit de Antim Ivireanu, episcop, apoi mitropolit. A fost tiprit la Bucuresti in 1703. (Din acesta au mai fost tiprite ediii la Bucuresti, in 1723, 1742, 1750, 1760, 1775; la Rmnic in 1784; la Iai, in 1762, 1794; la Blaj, in 1765, 1776. Tot din Noul Testament au fost tiprite Faptele si Epistolele separat, la Bucuresti, in 1743, 1764, 1774, 1784; la Iai, in 1756, 1791; la Blaj, in 1767.) 12. Sfintele Scripturi, ediie tipartia de Samuil Micu Clain la Blaj, in 1795. Au fost introduse titlurile pe aciuni, o adresa ctre cititori. O introducere, si o erata. Edita aceasta are adugate si cartile apocrife. (Din aceasta lucrare au mai aprut intre 1795 si 1817 urmtoarele ediii: Evangheliile, tipartie la Budapesta in 1799 si 1812; la Blaj, in1816. Faptele si Epistolele, la Blaj, in 1802. Psaltirea, la Bucuresti, in 1796; la Moviloau in 1796; la Sibiu, in 1799, 1801, 1804,1805, 1811; la Iai, in 1802; la Brasov, in 1807, 1810, 1812; la Budapesta, in 1808; la Blaj, in 1809.) 13. Noul Testament tiprit la St. Petersburg, in Rusia, in anul 1817. Nu tim cine a fost traductorul. A fost tiprit in 5000 de exemplare si tim ca a costat 300 de lire sterline. (Din 1817, traducerea aceasta a fost tipartia parial in mai multe ediii dintre care unele au coninut Evangheliile, iar altele Psaltirea. Astfel, Evangheliile, la Manstirea Neamtu, in Moldova, in 1821, 1845, si 1858; la Iai, in 1841, 1854, 1859 si 1862. Psaltirea, la Mnstirea Neamtu, in 1817 si 1873; la Iai, in 1817, 1818, 1831, 1835, 1842, 1850; la Bucuresti, in 1820, 1852, 1853 si 1856; la Sibiu, in 1826, 1837, 1841, 1847; la Brasov, in 1827, 1833; la Buzu, in 1832, 1856, 1860; la Blaj, in 1835; la Chiineu in Basarabia, in 1857; la Paris in Franta, in 1859.) 14. Sfintele Scripturi au fost tiprite la St. Petersburg in 1819, intr-un tiraj de 500 de exemplare, fara a se indica traducerea. In vremea aceea, un exemplar costa 10 ruble. Noul Testament a fost tiprit si separat. In 1824 Veniamin Costache a tiprit la Iai o ediie a acestui Nou Testament in trei volume. 15. Evangheliile au aprut la Buzu in 1834, in 6000 de exemplare cu scoarele foarte ornamentate. Nu ni se indica traducerea. 16. Noul Testament tiprit la Smirna, intr-o tipografie a unei misiuni americane in 5000 de exemplare. Ni se indica doar faptul ca a fost tiprit la dorina episcopilor din Valahia, in anul 1838, dup un exemplar dat de acetia. 17. Vechiul Testament tiprit tot acolo la Smirna de un preot cu numele de Ioan, 1839. 18. Noul Testament tiprit tot la Smirna, in 1846, si aceeai traducere a fost tiprita la Iai in 1847, in 1854 si in 1857, iar la Bucuresti in 1859.

19. Sfinta Scriptura tiprita la Sibiu in 1858 cu litere mari, fiindca avea 920 de pagini. Aceasta traducere a aprut intr-o alta ediie la Paris, tot in anul 1858, tiprita de J. Heliade. 20. Noul Testament, ediia a VI-a (dup traducerea tiprita la Smirna, in 1838), tiprit la Bucuresti, in 1859, in 5000 de exemplare. Nota: Cum in toata administraia de stat au fost introduse literele romane in locul celor cirilice, ediia aceasta a fost si ea tiprita cu litere romane. Deci aceasta a fost prima ediie a Noului Testament tiprita cu litere romane, cci toate ediiile de Biblii sau pari ale Bibliei dinaintea acesteia au fost scrise cu litere cirilice. 21. Genesa, tiprita la Bucuresti, in 1859, ca o noua traducere de Constantin Aristia. Tirajul a fost de o mie de exemplare. 22. Biblia Sacra si Psalmii. Aceasta a fost fcuta dup textul din ultima editie elenica, recorectata cu privire la unii termeni ebraici arhhetipi si tradusa de Constanitn Aristia in 1859, la Bucuresti. 23. Isaia, int-o traducere speciala al ui C. Aristia, a aparut la Bucuresti, in 1860. Tirajul a fost foarte restrins, doar pentu un anumit numar de etimologi. 24. Noul Testament, editia a saptea, dupa textul Noului Testament tiparit la Smirna. A fost o editie tiparita in 1863, la Bucuresti, cu litere romane, cu textul aranjat pe paragrafe. 25. Psalmii, tradusi intocmai dupa textul original, lurare tiparita in 1863 la Bucuresti. Traducerea a fost facuta de Keler, un evreu crestin, angajat de Societatea Biblica Britanica pentru strainatate, si de Stefanides, un grec romanizat. Lucragea avea 253 de pagini. 26. Psaltirea, tiparita tot la Bucuresti si tot in 1863. Stim ca formatul era de 18x11.5. (Nu cunoastem cine a fost traducatorul.) 27. Psaltirea. O traducere a lui Ierome din Iasi, un profesor la Seminarul Ortodox, tiparita la Bucuresti, in 1866, in formatul de 15,5x11 cm. Avea pe paragrafe insemnari marginale. 28. Noul Testament. A fost tiparit la Bucuresti, in 1867, de Societatea Biblica Britanica si pentru Strainatate. Formatul era de 15,5x11 cm. 29. Cartea Psalmilor. O traducere dupa textul original, a fost o noua editie revizuita de William Mayer din Iasi. A fost tipartita la Iasi in 1867, tot in formatul de 15,5x11 cm si avea 157 de pagini. 30. Cartea Psalmilor. O noua editie intr-un format mai mic, 12x8 cm, a aparut in 1868, cu textul aranjat pe doua coloane. Se pare ca aceasta editie este prima pe doua coloane. 31. Evanghelia Populara sau Sacra Scriptura a Noului Testament. Tradusa dupa originalul elenesc si insotita de Argumente si reflexiuni morale, de Chenadie, episcopul de Arges. A fost tiparita in 1868 la Bucuresti. Formatul de 19,5x12,5 cm. In editia aceasta, dupa fiecare capitol se afla notitele. 32. Santa Scriptura a Vechiului Testament. O traducere, inceputa de N. Balasescu, un profesor de la Bucruresti, care a reusit sa traduca dupa un text grecesc. De la Genesa la 2 Samuel traducerea a fost facuta de Ierome, dupa textul ebraic. Plingerile si Ieremia au fost traduse de Chenadie. Toate celelalte carti au fost traduse de F. Dubau si C. Erbiceanu, dupa textele grecesti si latinesti. Cartile de la 1 Samuel la Maleahi au fost revizuite, inainte de a fi tiparite, de W. Mayer. Toata ortografia s-a bazat pe principiil lui N. Balasescu. Lucrarea a fost tiparita in trei volume: primul, terminat in 1865, Genesa-Rut, in 417 pagini; volumul II, terminat in 1867, 1 Samuel-Psalmii, in 534 pagini; volumul III, terminat in 1869, Proverbele-Maleahi in 434 pagini.

33. Noul Testament, o editie revizuita de W. Mayer si tiparita dupa normele noi din gramatica. A fost tiparit la Iasi in 1871 si avea un format mare, 21x14,5 cm. Lucrarea de tiparire a fost facuta de Societatea Biblica Britanica si pentru Strainatate. 34. Santa Scriptura, editie noua, revazuta dupa textile originale, pregatita de W. Mayer, iar sectiunea Genesa-Rut a lucrat-o impreuna cu Vasile Pallade, un professor la Iasi. Editia aceasta a fost fara cartile apocrife, cu textul pe doua coloane. 35. Santa Scriptura, tiparita la Iasi, in 1874, fara apocrife, cu textul tot pe doua coloane, cu titluri ale textului, si cu referinte la subsolul paginii. 36. Santa Scriptura, tiparita tot la Iasi, si in acelasi an, 1874, dar fara referinte de la subsolul paginii. Editia aceasta avea 916 pagini cu un format de 27x19 cm. 37. Editia aceasta a fost cunoscuta ca Biblia de Iasi, sau tradurerea Nitulescu, si a fost folosita de baptisti pina in 1923. Credem ca a fost cea mai raspindita editie de Biblie romaneasca. Lucrarea a fost intreprinsa de Societatea Biblica Britanica, si este prima editie care are titluri pe sectiuni. Traducerea era aceea din Biblia din Iasi din 1874. 38. Psaltirea, tiparita la Viena in 1875 de Societatea Biblica Britanica. 39. Noul Testament. A fost tiparit la Bucuresti in 1875, dupa textul celui tiparit la Viena in acelas an. (Alte editii au fost tiparite cu acelasi text in 1897 si in 1905). Parti ale Noului Testament: Evanghelia lui Matei a aparut in 1903, Evanghelia lui Marcu in 1902, Evanghelia lui Ioan in 1904 si 1906. 40. Psaltirea. O retiparire a Pslatirii publicata in romaneste in 1577 de deaconul Corsei. Lucrarea a fost reprodusa si avea si un studio bibliographic si un glosar comparative facut de Bogdan Petriceicu-Hasdeu. Editura a fost a Academiei Romane, Tomul I. Aceasta Psaltire a fost tiparita in 1881, la Bucuresti. Textul avea si Pslamul 151, urmat de citeva poeme. (Titlurile si Prefata au fost datate: Bucuresti 26 dec. 1880, urmind ortografia din cartea Cuvente den batrini.) 41. Cartea Psalmilor. O editie tiparita la Bucuresti, in 1881, dupa textul editiei de la Viena. Avea 103 pagini, format 12,5x7,5 cm. 42. Noul Testament. A fost tiparit cu aprobarea si binecuvintarea Sfintului Sinod al Santei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane, la Bucuresti, in 1887. In Cuvint inainte se spune: Intru marirea lui Dumnezeu, celui in treime laudat si in zilele Maiestatii Sale iubitorului de Cristos regelui Romaniei, Carol I, sub Arhipastoria I.P.S. Arhiepiscop si Mitropolit al Ungro-Vlahiei, primat al Romaniei si Presedintele S-lui, D.D. Calinic Miclescu. 43. Noul Testament. A fost tiparit in acelasi an, 1887, dar intr-un format diferit. Lucrarea de tiparire a fost facuta tot la Bucuresti. 44. Psaltirea in versuri de Dosoftei, mitropolitul Moldovei 91671-1686), tiparita la Bucuresti, in 1887. Aceasta psaltire a fost publicata dupa manuscrisul original si de pe editia din 1673, sub ingrijirea profesorului I. Bianu, in editura Academiei Romane. Toti Psalmii erau verificati in versul metric, iar Psalmul 151 a fost redat in proza. 45. Psaltirea Scheiana. Tiparita la Bucuresti, in 1889, dupa manuscrisul din 1482, sub ingrijirea profesorului I. Bianu, bibliotecarul Academiei Romane. (Numele de Scheiana i s-a dat fiindca a fost gasita in Biblioteca de la Scheia.) Lucrarea aceasta a fost tiparita pe o pagina cu litere cirilice, iar pe pagina opusa cu litere romane. Toata lucrarea s-a extins pe 530 de pagini.

46. Tetravanghelul Diaconului Corsei. Lucrarea a fost retiparita la Bucuresti, in 1889, dupa editia prima din 1560-61, sub ingrijirea arhiereului de. Gherasim Timus Pitesteanul, cu o prefata de C. Erbiceanu. Lucrarea avea 232 de pagini. Textul nu era impartit pe capitole si versete. 47. Cele Patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca, Ioan, pentru uzul colilor primare urbane si rurale de ambele sexe. Pe coperta a doua se arata: Ediia conforma textului aprobat de Sntul Sinod al Sntei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane. Lucrarea a fost tiprita la Bucureti, in anul 1893, pe doua coloane. 48. Snta Evanghelie tradusa din limba originala greaca, de dr. N. Nitzulescu. Tiprirea s-a fcut la Bucureti, in 1895, de ctre Societatea Biblica Britanica. Lucrarea avea numai cele patru Evanghelii, si s-a extins pe 185 pagini, cu doua coloane. 49. Noul Testament. In ntregime revizuit de N. Nitzulescu, tiprit de Societatea Biblica Britanica la Bucureti, in 1898. Traducerea aceasta a avut cea mai mare raspindire pina in 1923. 50. Cartea Psalmilor. O noua traducere dup textul original. Nu cunoatem numele traductorului care a fcut-o dup textul ebraic. Lucrarea avea 133 de pagini, pe doua coloane, si a fost tiprita de Societatea Biblica Britanica. Formatul a fost de 17,5x12,5 cm. 51. Snta Scriptura, cu titluri, textul pe doua coloane si fara cartile apocrife. A fost tiprita la Bucureti, in 1908. Dup text erau citeva hari biblice. Lucrarea a fost fcuta de Societatea Biblica Britanica. Traducerea a fost identica cu aceea de Iai. Formatul era de 21,5x14 cm. 52. Snta Evanghelie scrisa de St. Matei. Lucrarea avea 78 de pagini, pe doua coloane, cu titluri, si impartita pe capitole si pe versete. (In anul 1910, au aprut ediii uniforme din Marcu pe 78 de pagini, din Luca pe 85 pagini si din Ioan pe 64 pagini.) Si aceasta lucrare este opera Societatii Biblice Britanice. Sfnta Scriptura, intr-o traducere noua fcuta de Dumitru Cornilescu, la Bucureti, in 1923. Dup ce s-a constatat tot mai mult ca Biblia de Iai din 1874 a rmas in urma cu expresivitatea limbii romane, prinesa Calimachi l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, un tinar teolog ce abia a terminat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureti, ca sa fac o noua traducere in limbajul romanesc la zi, Traducerea a fost terminate, si in 1923 ea a vzut lumina tiparului, fiind suportata de Societatea Biblica Britanica. Traducerea aceasta a fost adoptata de toate confesiunile evanghelice si este folosita si astzi. Textul din traducerea aceasta a fost tiprit in nenumrate ediii, fie ca Biblie ntreaga, fie in pari, adic separate Noul Testament sau Psalmi tec. Limba traducerii a fost si este cea literara, astfel ca poate fi inca folosita.

http://ro.orthodoxwiki.org/Biblia_de_la_Bucure%C5%9Fti_(1688) http://forum.teologie.net/viewtopic.php?p=9299 http://vaisamar.wordpress.com/category/din-istoria-traducerii-bibliei/page/2/ http://www.crestinortodox.ro/editoriale/biblia-la-bucuresti-1688-70436.html

http://www.romlit.ro/ediia_jubiliar_a_bibliei_de_la_blaj_1795 http://oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=789:noul-testament-de-lablgrad-1648&catid=119:grand-format&Itemid=2 http://www.episcopiacaransebesului.ro/pagini/scriptorium.php?articol_id=397

Biblia n limba romna Dupa cum am anticipat deja mai sus, cnd discutam despre variante ale Sfintei Scripturi n limbile popoarelor din Europa de est, n Principatele romne situatia traducerilor era diferita fata de cea specifica popoarelor nvecinate. Bunaoara, nca pe la jumatatea secolului al XVII-lea un preot sas din Bistrita, pe nume Adalbert Wurmloch, putea sa constate despre preotii romni n general, dar despre cei din Ardeal n special, ca ei "explica Epistolele Sf. Pavel si Evanghelia n limba romna, dupa citirea lor n slavona, pe care mirenii n-o nteleg".

Vreme de cteva secole, romnii au fost singurul popor din lumea ortodoxa a caror limba, dupa cum sublinia si Virgil Cndea, nu avea nimic n comun cu limbile folosite n cultul ortodox european - slavona si greaca. Ambele nu le spuneau mai nimic romnilor, le erau straine. Astfel nu este de mirare ca n Principate, mai mult dect n alte parti ale estului european, s-a simtit de timpuriu nevoia unor traduceri n limba vernaculara, si ca acestea au vizat n primul rnd Psaltirea si Noul Testament.

Psaltirea, pentru ca este o carte veterotestamentara indispensabila vietii monahale crestine, iar Noul Testament deoarece contine texte utilizate cu regularitate att n cultul public ct si n lucrarea nvatatoreasca a Bisericii. Traducerile cele mai vechi, roade ale unor osteneli anonime, constituie corpusul unor texte din secolele XV-XVI. Regasim, ntre ele, fragmente din Faptele Apostolilor, din Epistole si, evident, Psaltirea (Codicele Voronetean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voroneteana).

La jumatatea secolului al XVI-lea, Filip Moldoveanul va imprima la Sibiu Evangheliarul Slavo-Romn (1551-1553), cel mai vechi text tiparit al Noului Testament n limba romna, aflat astazi la Sankt Petersburg. Ctiva ani mai trziu, la Brasov, Diaconul Coresi publica Tetraevanghelul (1561), Faptele Apostolilor (1565-1567), Psaltirea (1570) si Psaltirea slavo-romna (1577), ntr-o romneasca destul de anevoioasa nca.

Un moment important l constituie publicarea Paliei de la Orastie, la 1582, reunind Facerea si Iesirea n traducerea unor carturari banateni si ardeleni (Efrem Zakan, Stefan Herce, Moise Pestisel si Archirie), care se folosesc inclusiv de versiunea maghiara a lui Heltai Gspr (Cluj, 1551), pe lnga Septuaginta, Vulgata si un text ebraic nedepistat. n secolul al XVII-lea, Alba Iulia devine un adevarat centru tipografic unde se imprima carti de cult n slavoneste mai nti, iar ulterior n limba romna. Aici va aparea o Psaltire (1661), tradusa direct din ebraica, precedata nsa de prima versiune romneasca integrala a Noului Testament (1648), pe care specialistii o considera unanim drept "una dintre pietrele fundamentale pe care s-a cladit, n secolele urmatoare, limba romna literara" (Florica Dumitrescu). Mitropolitul Simion Stefan subliniaza, n celebra prefata a cartii, importanta unei asemenea lucrari pentru viata spirituala a Bisericii si, totodata, atesta programatic intentia de a o difuza n toate teritoriile locuite la acea vreme de romni. Concomitent, n Moldova si n Muntenia sunt publicate si raspndite pe arii foarte extinse traduceri de mare valoare, cum ar fi: Evanghelia nvatatoare (1642), Profitologhionul (1680), Psaltirea n Versuri si Psaltirea de-ntales ale lui Dosoftei, iar vrednicul spatar Nicolae Milescu se osteneste cu talmacirea Vechiul Testament (1667). Toate acestea, alaturi de Evangheliarul (1682) si de Apostolul (1683) tiparite la Bucuresti sub patronajul lui Serban Cantacuzino si cu purtarea de grija a mitropolitului Teodosie, vor pregati terenul pentru aparitia, la 1688, a Bibliei de la Bucuresti - prima editie integrala n limba romna a textului Sfintei Scripturi.

Cartea a fost tradusa dupa textul Septuagintei de catre stolnicul Constantin Cantacuzino, logofetii Serban si Radu Greceanu, cu sprijinul arhiereului Ghermano de Nyssa (directorul Academiei grecesti din Constantinopol) si al lui Sevastos Kymenites (directorul scolii grecesti din Bucuresti) si, cum spune mitropolitul Teodosie n cuvntul introductiv, alti "ai nostri oameni ai locului, nu numai pedepsiti ntru a noastra limba, ce si de limba elineasca avnd stiinta ca sa o talmaceasca". Din punct de vedere lingvistic, Biblia de la 1688 valorifica experienta traducerilor anterioare si consacra, ntr-un mediu bazat pna acum ndeosebi pe oralitate, valoarea textului scris.

Biblia lui Serban a devenit un punct de referinta pentru toate traducerile textului sacru care se vor mai alcatui de aci nainte, pna la 1914. Acestea ar fi dupa cum urmeaza: Biblia de la Blaj (1795), a carei traducere, facuta pe baza Septuagintei, a fost nceputa de episcopul unit Petru Pavel Aron si continuata de Samuil Micu; Biblia de la Petersburg (1819), opera a Societatii Biblice Rusesti, la care a colaborat, printre altii, si mitropolitul Gavriil Banulescu din Chisinau, alaturi de principele Ipsilanti; Biblia de la Buzau (1854-1856), unde episcopul Filotei revizuieste textul Bibliei de la Bucuresti, n cinci volume; Biblia de la Sibiu (1856-1858), tiparita cu purtarea de grija a lui Andrei Saguna, care tine seama de Septuaginta, de Noul Testament de la

Balgrad si de Biblia de la Bucuresti, prezinta 100 de ilustratii si, n plus, este difuzata la un pret foarte accesibil; n 1859 apar la Paris primele cinci carti biblice, n versiunea lui Ion Heliade Radulescu, cu ilustratii pioase, notite istorice, filosofice, politice, literare si, fapt cu totul deosebit, imprimata cu litere latine; Biblia de la Budapesta (1873) apare sub auspiciile Societatii Biblice Britanice, nzestrata cu harti; Biblia Sinodala (1914), bazata pe texte deja existente, prezinta variante destul de nefericite pentru cartile poetice mai ales; o alta Biblie Sinodala (1936), tradusa dupa textul Septuagintei si tinndu-se seama de cel ebraic, de catre Vasile Radu si Gala Galaction; tot n 1936 apare Biblia de la Neamt, o editie ilustrata alcatuita de catre mitropolitul Nicodim, n colaborare cu Prof. I.D. Stefanescu; Biblia din 1938, o alta traducere a Pr. Vasile Radu si Gala Galaction, de aceasta data dupa editia critica a textului ebraic ntocmita de Rudolf Kittel (1937) si a Septuagintei (editia R. Rahlfs, 1935); Biblia tradusa de tradusa de Nicodim, Patriarhul Romniei, pe baza Septuagintei si valorificnd alte versiuni slave, franceze, engleze, germane, etc.(1944); o alta Biblie Sinodala (1968), care reia traducerea Vechiului Testament din 1936 si pe cea a Noului Testament din 1951, cu textul revizuit de catre Pr.I. Gagiu, Prof. Teodor M. Popescu, Prof. Dumitru Radu. Prin faptul ca a cunoscut o arie de difuzare cuprinznd practic toate teritoriile locuite de romni, si ca textul ei a fost preluat ntr-un timp foarte scurt n cultul Bisericii, fiecare noua traducere a Bibliei n limba romna a influentat n mod direct evolutia spiritualitatii, a limbii si, nu n ultimul rnd, chiar a expresiei artistice romnesti.

Coresi a deprins tehnica tiparului de la Dimitrije Ljubavi, care lucra pentru Mitropolia Ungrovlahiei. A tiprit primele cri n limba romn Tetraevanghelul (1561) - o traducere din Noul Testamenta celor patruevanghelii

Sursele versiunii sale sunt vechea Biblie de la Bucureti, din 1688, dar, n primul rnd, o ediie a Septuagintei scoas de elenistul olandez Lambert Bos, la Franeker, n 1709, precum i una dintre ediiile poliglote care fructificau adnotrile lui Franois Vatable, respectiv cele aprute la Heidelberg (1586, 1599, 1616), sub ngrijirea lui Corneille-Bonaventure Bertram, text reeditat, la Paris, n 17291745.

Noul Testament tiparit la St. Petersburg, in Rusia, in anul 1817, apoi intreaga Biblie, la 1819 o reeditare a textelor lui Samuil Micu Klain. A fost tiparita in 500 de exemplare si stim ca a costat 300 de lire sterline - ambele tiparite cu sprijinul ortodocsilor rusi (Societatea Biblica Rusa s-a fondat la 1812 la Petersburg - patronand multe alte editii ale textelor sfinte in limba romana. Sfanta Scriptura de la Buzau (1854-1856), unde episcopul Filohei revizuieste textul Bibliei lui Samuil Micu si al Bibliei de la Bucuresti, in cinci volume.

Sfanta Scriptura tiparita la Sibiu (1856-1858), tiparita cu litere mari, avea 920 de pagini si a aparut sub purtarea de grija a lui Andrei Saguna, unde se tine seama de Septuaginta, de Noul Testament de la Balgrad si de Biblia de la Bucuresti, cuprinde 100 de ilustratii si, pe deasupra, este difuzat la un pret foarte accesibil. O realizare deosebit i prima de acest gen n ara noastr a constituit-o Biblia lui aguna sau Biblia cu ilustraii, tiprit ntre anii 1856-1858 la Sibiu. Dup cum mrturisea Andrei aguna, noua ediie avea la baz vechile traduceri romneti ale Sfintei Scripturi (Noul Testament din 1648 i ediiile integrale ale Bibliei: Bucureti - 1688, Blaj - 1795, Petersburg 1819 i Buzu - 1854-1856), confruntate cu textul grecesc al Septuagintei (ediia de la Atena din 1843) i cu o introducere n limba slavon.

Sfanta Scriptura, tiparita la Iasi, in 1874, dar fara referintele de la subsolul paginii. Editia aceasta avea 916 pagini cu un format de 27x19 cm. Editia aceasta a fost cunoscuta ca Biblia de Iasi, sau traducerea Nitulescu, si a fost folosita de crestinii baptisti pana in 1923. Credem ca a fost cea mai raspandita editie de Biblie romaneasca. Lucrarea a fost intreprinsa de Societatea Biblica Britanica, si este prima editie care are titluri pe sectiuni. Traducerea era aceea din Biblia de la Iasi din 1874.

Cele Patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca, Ioan, pentru uzul scolilor primare urbane si rurale de ambele sexe. Pe coperta a doua se arata: "Editia conforma textului aprobat de Sfantul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane". Lucrarea a fost tiparita la Bucuresti, in anul 1893, pe doua coloane.

Sfanta Scriptura, intr-o traducere noua, moderna, facuta de Dumitru Cornilescu, tiparita la Bucuresti, in 1921. Dupa ce s-a constatat tot mai mult ca Biblia de Iasi din 1874 a ramas in urma cu expresivitatea limbii romane, printesa Calimachi l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, un tanar teolog ce abia a terminat studiile la Facultatea de Teologie din Bucuresti, ca sa faca o noua traducere in limbajul romanesc la zi. Traducerea a fost terminata, si in 1921 ea a vazut lumina tiparului, fiind suportata de Societatea Biblica Britanica. Traducerea aceasta a fost adoptata de toate confesiunile evanghelice si este folosita si astazi. Textul din traducerea aceasta a fost tiparit in nenumarate editii, fie ca Biblie intreaga, fie in parti, adica separate Noul Testament sau Psalmi etc. Limba traducerii a fost si este cea literara, astfel ca poate fi inca folosita. a folosit din belug parafraze, recurgnd adesea la soluiile de traducere adoptate de traductorul elveian Louis Segond

notorietatea acestei versiuni, foarte apreciata, se explic prin numrul mare de reeditri (n 1931, 1942, 1946 etc., cu o nou revizuire n 1989, cu noi tiraje n 1990, 1996, 2000, 2002, 2005).