Exegeză biblică

Prof: Drd. Handaric Mihai

Exegeză biblică
Obiectivele exegezei:
Exegeza urmăreşte analiza unui text ţinând seama de contextul în care se află acesta şi de
enţia autorului în scrierea acelui text. În scopul acesta, exegeza apelează la anumite p
rincipii pentru descoperirea mesajului unui text. Cuvântul exegeză provine din limba
greacă „εξεγεομσι” car în
amnă a conduce, a direcţiona. În domeniul biblic exegeza se re
lui unui cuvânt dintr-un anumit text. Obiectivul exegezei este de a descoperii ade
vărurile prezentate într-un anumit text folosind paşi exegetici (principii), adevăruri c
are vor fi apoi organizate pentru a fi comunicate unei audienţe. Exegeza este punc
tul central al educaţiei teologice, de aceea este important să avem principii corect
e de exegeză pentru a face o interpretare corectă. Ca orice altă ştiinţă umană, şi în proce
exegeză operăm cu anumite presupoziţii pe care nu le putem elimina în totalitate. Ex: În c
omunităţile conservatoare se pleacă de la ideea că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Du
mnezeu, se acceptă dimensiunea transcendentală a textului (autoritatea divină asupra f
orţelor naturii: Exod 14, Mat. 8), autoritatea divină asupra bolilor, naşterea lui Cri
stos din fecioară, învierea din morţi. Reprezentanţii criticii istoriei folosesc alte pr
esupoziţii: Consideră Scriptura o carte obişnuită care trebuie interpretată prin aceleaşi m
tode care se aplică oricărei alte cărţi. Minunile sunt reinterpretate pentru a putea fi
explicate logic sau sunt respinse. O exegeză corectă lasă o poartă deschisă pentru o event
uală modificare sau schimbare a presupoziţiilor prin confruntarea exegetului cu text
ul biblic. Trebuie să existe un fitbec între un text biblic propriu zis şi principiile
exegetice folosite de interpret. Prin exegeză descoperim sensul unui text, iar pe
de altă parte textul biblic ne ajută să corectăm anumite presupoziţii.
1
Exegeză biblică Prof: Drd. Handaric Mihai Karl Barth a renunţat la presupoziţia raţionalis
tă care respingea realitatea naşterii lui Cristos din fecioară, folosind un sistem exe
getic care includea şi această dimensiune supranaturală.
Paşi necesari în efectuarea exegezei unui text biblic:
Pentru o analiză corespunzătoare a unui pasaj din Scriptură este necesar să respectăm anum
iţi paşi care ne vor ajuta să descoperim sensul corect al textului studiat. Primul pas
: Delimitarea textului În scopul acesta este nevoie să facem o împărţire pe paragrafe a căr
din care face parte textul biblic studiat. Paragraful este unitatea literară de b
ază a unei cărţi care poate conţine două sau mai multe versete ce dezvoltă o singură idee.
a pe paragrafe ne ajută să descoperim ideile care formează cartea. Fiecare paragraf va
avea titlul format din cel mult cinci cuvinte care scot în evidenţă ideea pe care o d
ezvoltă paragraful nostru. Pentru identificarea paragrafelor este necesar ca de fi
ecare dată să punem două întrebări principale: 1. unde începe paragraful, sau textul? 2. un
e se încheie paragraful? La fiecare dintre cele două întrebări, este necesar să aducem cel
puţin două argumente ca să justifice alegerea paragrafului într-un anumit fel (modul în c
are am făcut-o). Argumentele pot fi de natură gramaticală (conective, propoziţii), liter
ară (figuri de stil, genuri literare), geografică, istorică. Pentru împărţirea pe paragrafe
ne putem ajuta de împărţirea textului biblic pe capitole şi pe versete. Însă această împărţ
textul biblic nu este inspirată, exegetul având libertatea de a împărţii textul Scripturii
după cum consideră el. De exemplu, Cornilescu alege să includă în paragraful din Gen. 3:1
-6 şi versetul 25 din cap. 2. Pasul doi: Analiza contextului 2
Exegeză biblică Prof: Drd. Handaric Mihai Pentru a înţelege semnificaţia unui pasaj studia
t, este necesar să ne informăm în legătură cu contextul din care face parte textul biblic
studiat. Este vorba de două contexte: apropiat (paragrafele dinainte şi de după textul
pe care îl studiem) şi cel îndepărtat (paragrafele şi secţiunile mai mari dinainte şi de d
asajul studiat, care aparţin de cartea din Scriptură în care este inclus şi textul nostr
u). Contextul îndepărtat îl ajută pe interpret să se familiarizeze cu informaţii legate de
ată, autor, scopul, destinatarii cărţii din care face parte textul nostru. La acest pu
nct va fi necesar să ne informăm în legătură cu probleme legate de geografia, istoria şi cu
tura la care face referire cartea, lucru care ne va ajuta să descoperim mai uşor sen
sul textului biblic studiat. În ceea ce priveşte importanţa cunoaşterii autorului cărţii di
care face parte textul nostru, vom specifica faptul că sensul textului este deter
minat de intenţia autorului care a scris cartea. Acest lucru este contrazis de une
le şcoli de interpretare postmoderne: structuralismul, desconstrucţionismul care con
testă rolul autorului în descoperirea sensului unui text biblic. Pentru aceste şcoli s
ensul textului rezultă din interacţiunea dintre textul propriu zis şi cititor. La baza
acestei mentalităţi stă aşa-numita „noua hermeneutică” care promovează principiul „reader-
e”. Noi susţinem, pe baza Scripturii, că Duhul lui Dumnezeu i-a inspirat pe autorii um
ani să comunice mesajele pe care le-au scris în cărţile canonice, mesaje a căror semnificaţ
e rămâne valabilă de la o generaţie la alta. Diferenţele provin din întrebările pe care le
e fiecare generaţie acelui text. Aceste întrebări diferă în funcţie de contextul geografic,
istoric, politic, cultural. De ex: textul din Matei 26:26 a fost studiat de către
marii reformatori din perspectiva elementelor cinei văzute din punct de vedere ont
ologic. Ei erau preocupaţi în special de expresia: „este trupul Meu” sau „este sângele Meu”
referire la pâine şi la vin (Mat. 26:26,28). După reformă alte generaţii de creştini au fo
t preocupaţi de alte aspecte ale aceluiaşi text, şi anume, dacă trebuie să folosim pâine do
pită sau azimă, sau dacă trebuie să folosim vin la Cina Domnului. Vom susţine că un text ar
un singur sens general valabil, însă acel text poate avea nenumărate aplicaţii de la o
generaţie la alta. Cunoaşterea datei, chiar şi cu o aproximaţie, de scriere a unei cărţi, n
ajută să înţelegem mai clar sensul unui text, care, este determinat de perioada în care e
l 3
Exegeză biblică Prof: Drd. Handaric Mihai a fost scris. Ex: teologii conservatori su
sţin că Daniel a fost scrisă în sec VI î. Cr. (aprox. 530 î. Cr.). Pe de altă parte teologi
iberali susţin că această carte a fost scrisă în sec. II î. Cr. (163 î. Cr.) în perioada Ma
lor. În funcţie de data pentru care vom opta să o acceptăm pentru scrierea cărţii Daniel, v
m avea perspective foarte diferite de interpretare a textului cărţii. Liberalii susţin
că Daniel este un gen literar de tip „vaticinum ex eventum” (profeţie după eveniment). In
formaţii referitoare la dată, autor, destinatar, scop, pot fi luate din cărţile introduc
ere în Vechiul Testament sau alte surse. În ceea ce priveşte contextul apropiat, acest
subiect va fi abordat în pasul următor mai în detaliu. Pasul III: Schiţa tehnică a cărţii
osindu-ne de paragrafarea întocmită anterior şi consultând anumite surse care prezintă sch
iţa (structura cărţii din care face parte textul nostru), vom putea construi schiţa tehn
ică a cărţii care urmăreşte în mod special să identifice rolul pe care textul studiat îl jo
gerea mesajului cărţii luată ca întreg. Schiţa tehnică a cărţii se deosebeşte de schiţa obi
le de introducere biblică prin faptul că ea se face cu referinţă la pasajul studiat. Ex:
schiţa tehnică Hab. 1:1-4 Pasajul studiat de noi poate fi folosit ca o cărămidă într-o con
trucţie care este întreaga carte biblică. Acea porţiune de text are contribuţia ei la înţel
a edificiului complet (structuri generale a cărţii din care face parte textul nostru
). Ex: Hab. 1:1-4 – Prima plângere a profetului Vom explica faptul că rolul acestui pa
saj (1:1-4) este de a ne introduce în înţelegerea problemei discutate în celelalte parag
rafe din carte. În schiţa tehnică vom împărţii cartea în aşa fel încât să delimiteze textul
am ales pentru a-l studia. Regulile necesare în întocmirea unei schiţe tehnice sunt ur
mătoarele: 1. Pentru început vom înregistra toate ideile importante ale cărţii. Ideile pri
ncipale vor include două sau mai multe paragrafe din cartea studiată ce se grupează în j
urul unei idei mai mari care reprezintă ideea principală. Ex: Hab. 1:1-17 (sec. I) – P
lângerea profetului şi răspunsul prim al Domnului (1:1-17) Hab. 2:1-20 (sec. II) – Al do
ilea răspuns al Domnului
4
Exegeză biblică profetului.
Prof: Drd. Handaric Mihai Hab. 3:1-19. (sec. III) – Arătarea lui Dumnezeu şi rugăciunea
2. Vom dezvolta numai acea secţiune din carte care include textul pe care în studiem
. Pe baza exemplului de mai sus, vom dezvolta cu idei secundare numai prima secţiu
ne din care face parte pasajul din Hab. 1:1-4. I – Plângerea profetului şi primul răspun
s al Domnului: 1 - prima plângere a profetului 1:1-4 2 - primul răspuns al Domnului.
v. 5-11 3 - a doua plângere a v. 12-2:1 3. Vom dezvolta în continuare doar aceea id
ee secundară din care face parte textul studiat până vom ajunge la împărţirea echivalentă c
asajul studiat. (Textul studiat este considerat unitatea de referinţă de la care nu
se mai continuă divizarea cărţii). Celelalte idei secundare nu se mai dezvoltă. Împărţirea
ei secundare se va mai face numai dacă este necesar (cărţi mai mari). Referitor la exe
mplul de mai sus ne vom opri la primele idei secundare, care împart textul în unităţi ec
hivalente cu pasajul echivalent pentru studiu. După ce am finalizat împărţirea cărţii până
velul textului vom sublinia ideea secundară care reprezintă pasajul nostru pentru a
o evidenţia în cadrul schiţei tehnice. Analiza schiţei tehnice ne va ajuta să înţelegem rol
pe care îl are textul studiat în construcţia generală a cărţii. Acest lucru poate fi explic
t ţinând seama de: a) rolul textului nostru din perspectiva ideilor principale ale cărţi
i. Ex: în cazul textului Hab. 1:1-4 vom explica modul în care acest text contribuie
la înţelegerea celor trei idei principale din carte. b) voi explica apoi importanţa te
xtului studiat în înţelegerea ideii principale sub care acesta se află. La acest punct v
om explica tipurile de relaţii care există între ideile secundare care formează întreaga i
dee principală sub care se află textul nostru. Relaţiile dintre idei pot fi de natură li
terară (figuri de stil) cauzăefect, sau progresie, punct culminant; istorică; geografi
că; logică. În felul acesta studentul se va familiariza cu contextul apropiat şi cel îndepă
tat al cărţii.
5
Exegeză biblică Prof: Drd. Handaric Mihai c) Vom continua acest procedeu de explicar
e a relaţiilor dintre idei principale şi secundare până ajungem la mărimea textului studia
t ca unitate indivizibilă de împărţire a textului (ex: Psalmi). Pasul IV: Analiza verbală.
La acest pas vom pătrunde în structura internă a textului nostru. Analiza verbală presu
pune clarificarea anumitor probleme legate de la prima citire a textului. Pentru
a face acest lucru vom fi ajutaţi de tabelul cu analiza verbală a textului. Tabelul
respectiv conţine următoarele coloane: 1. În prima coloană vom înregistra cuvinte sau exp
resii cheie pe care nu le înţelegem suficient. Cuvintele şi expresiile se scriu în origi
nal. 2. În următoarea coloană vom înregistra diferitele moduri în care poate fi tradus cuvâ
tul sau expresia din original. În funcţie de context un cuvânt sau o expresie poate pr
imi sensuri diferite (vezi expresia: „departe de faţa Domnului” din Iona 1.) Vom căuta s
ensurile pe care le are cuvântul în Scriptură, înregistrând referinţa exactă de unde am ext
sensurile respective.
6