Adevărul numărul 4.

Cristos este Păstorul cel bun care îşi caută oile Sale pierdute chiar dacă noi nu Îl căutăm. Faptul
că înţelegem greşit caracterului lui Dumnezeu ne face să ne gândim că El încearcă să se ascundă
de noi. Nu există nici o parabolă în care oia pierdută trebuie să caute şi să găsească pe Păstorul ei.

Ce spune Biblia?

(a) Acest adevăr decurge în mod natural şi logic din faptul că Evanghelia este Vestea Bună a salvării
nostre.(Luca 15:1-10). Ideea că Domnul (la fel ca un neguţător ascuns în prăvălia Sa) ne priveşte
indiferent până când luăm iniţiativa să-l scoată afară din locul în care se ascunde este falsă!
Adevărul este că El ne caută (Ps. 119:176, Eze 24:16).

*(Există două verbe evreeşti traduse prin cuvântul „caută”.Atunci când Domnul zice să-L căutăm El
nu zice aceasta pentru că este greu de găsit sau pentru că se ascunde ci verbul „a căuta” are sensul
de „a da atenţie” “a se interesa de”.
(ex: Isaia 55:6- „Întrebaţi de Mine,/ Fiţi atenţi la Mine cât timp mai pot fi găsit” )

(b)Dacă cineva este salvat la sfârşit va fi datorită faptului ca Dumnezeu a luat iniţiativa; dacă cineva
va fi pierdut la sfârşit va fi datorită iniţiativei sale.(Ier 31:3; Ioan 3:16-19)

(c)Mântuirea noastră nu depinde de menţinerea noastră a relaţiei cu Dumnezeu; ea depinde de

credinţa noastră că El stă la uşă şi bate – căutând să menţină aceea relaţie cu noi până când noi o
rupem.(Apoc. 3:20)

Luca 15:1. Toti vamesii si pacatosii se apropiau de Isus ca sa-l asculte. 2. Si Fariseii si carturarii
carteau si ziceau: "Omul acesta primeste pe pacatosi, si mananca cu ei." 3. Dar El le-a spus
pilda aceasta: 4. "Care om dintre voi, daca are o suta de oi, si pierde pe una din ele, nu lasa pe
celelalte nouazeci si noua pe islaz, si se duce dupa cea pierduta, pana cand o gaseste? 5. Dupa
ce a gasit-o, o pune cu bucurie pe umeri; 6. si, cand se intoarce acasa, cheama pe prietenii si
vecinii sai, si le zice: "Bucurati-va impreuna cu mine, caci mi-am gasit oaia care era pierduta."
7. Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se
pocaieste, decat pentru noua zeci si noua de oameni neprihaniti cari n'au nevoie de pocainta.
8. Sau care femeie, daca are zece lei (Greceste: drahme.) de argint, si pierde unul din ei, nu
aprinde o lumina, nu matura casa, si nu cauta cu bagare de seama pana cand il gaseste? 9.
Dupa ce l-a gasit, cheama pe prietenele si vecinele ei, si zice: "Bucurati-va impreuna cu mine,
caci am gasit leul, pe care-l pierdusem." 10. Tot asa, va spun ca este bucurie inaintea ingerilor
lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste."
Ps119:176. Ratacesc ca o oaie pierduta: cauta pe robul Tau, caci nu uit poruncile Tale.
Ezech 34:15. Eu insumi Imi voi paste oile, Eu le voi duce la odihna, zice Domnul Dumnezeu."
16. "Voi cauta pe cea perduta, voi aduce inapoi pe cea ratacita, voi lega pe cea ranita, si voi
intari pe cea slaba. Dar voi pazi pe cele grase si pline de vlaga: vreau sa le pasc cum se cade."

Ier 31:3. "Domnul mi Se arata de departe: "Te iubesc cu o iubire vecinica; deaceea iti pastrez
bunatatea Mea!
Ioan 3:16. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca
oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica. 17. Dumnezeu, in adevar, n'a trimes
pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. 18. Oricine crede in
El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentruca n'a crezut in Numele
singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19. Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in
lume, oamenii au iubit mai mult intunerecul decat lumina, pentruca faptele lor erau rele.
Apoc.3:20. Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la
el, voi cina cu el, si el cu Mine.
Cum a înţeles Waggoner această idee?
„Nu numai că El ne cheamă , dar ne şi atrage! Nici un om nu poate veni la El fără ca să fie atras, şi
de aceea Cristos a fost înălţat ca să-i atragă pe toţi la Dumnezeu. A gustat moartea pentru fiecare om
(Evr.2:9), şi prin El toţi oamenii au acces la Dumnezeu.El a distrus în propriul trup duşmănia- zidul
care îl despărţea pe om de Dumnezeu- aşă că nimic nu-l poate separa pe om de Dumnezeu înafara
de cazul când omul ridică din nou zidul.
Domnul ne atrage, dar nu foloseşte forţa. El cheamă , dar nu sileşte...Dumnezeu a hotărât
salvarea pentru fiecare suflet care a venit în lume. (Waggoner despre Romani, pag 140,143)
Cristos este dat fiecărui om. (Prin urmare) fiecare persoană Îl primeşte în întregime.
Dragostea lui Dumnezeu cuprinde întregul pământ , dar ea se revarsă în mod individual peste
fiecare om. Dragostea mamei nu este împărţită între copiii ei, aşa că fiecare primeşte numai o a treia
parte sau a patra parte din ea; fiecare copil este obiectul afecţiunii sale. Cu cât mai mult este
dragostea lui Dumnezeu care este mai perfectă decât a oricărei mame! (Is 49:15). Cristos este
lumina lumii, este Soarele Neprihănirii. Dar lumina nu este împărţită printre mulţimile de oameni.
Dacă o cameră plină de oameni este luminată puternic, fiecare individ primeşte toată lumina, ca şi
cum ar fi numai el în cameră. Aşa şi lumina lui Cristos îl luminează pe orice om care a venit pe
lume.
Cât de adesea auzim pe cineva zicând : „Sunt aşa păcătos încât mă tem că Domnul nu mă va
accepta!” Chiar şi cei care pretind că sunt creştini de mult timp deseori îşi doresc ca să aibă
siguranţa acceptări lor de către Dumnezeu. Dar Domnul nu ne-a dat nici un motiv pentru aşa o
îndoială. Acceptarea noastră este pentru totdeauna stabilită. Cristos ne-a cumpărat şi a plătit preţul.
De ce se duce un om la magazin şi cumpără un lucru? Pentru că îl vrea. Dacă el a plătit
preţul pentru articol, l-a examinat ca să vadă ce cumpără, mai se îngrijorează negustorul că nu îl va
accepta? ...Lui Isus nu-I este indiferent dacă noi ne predăm Lui sau nu. El tânjeşte cu o dorinţă
arzătoare după sufletele pe care le-a răscumpărat cu propriul sânge. „Pentru că Fiul Omului a venit
să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10) (The Glad Tidings, pp. 11, 12).

Jones a avut aceeaşi idee

„O, a fost întotdeuna înşelăciunea Satanei aceea de a-i face pe oameni să gândească că Hristos este
aşa de departe pe cât este posibil să-L punem(depărtăm) noi. Pe cât de departe îl pune omul pe Cristos, chiar
şi acela care pretinde că ar crede în El, pe atat de satisfăcut este diavolul; şi după aceea va stârni duşmănia
care este în inima firească, ca să constuiască ritualuri şi ceremonialism ca să le pună în locul lui Cristos.
(General Conference Bulletin, 1895,p. 478, condensed).
Dorinţa lui Dumnezeu cu privire la natura umană nu va fi niciodată împlinită până când El nu ne va
găsi stând la dreapta Lui, glorificaţi. Există putere de a înviora în binecuvântatul adevăr. Ne-am obişnuit să
avem gândurile departe de ceea ce Domnul are pentru noi. Dar acum , când El vine şi ne cheamă la aceasta,
să mergem acolo unde El ne va conduce. Este credinţa cea care împlineşte acesta, nu este o presupunere; este
singurul lucru bun pe care poţi să-l faci.Aici divinul Păstor ne conduce; El ne conduce în păşuni verzi şi la
apa vie care curge din tronul lui Dumnezeu. Haideţi să bem adânc şi să trăim...
„Pe cei care îl cheamă , îi şi îndreptăţeşte(îi socoteşte neprihăniţi) ; şi pe cei pe care îi îndreptăţeşte
pe aceia îi glorifică”.Nu îi poate glorifica înainte ca să îi îndreptăţească. Ce înseamnă acestă solie specială a
îndreptăţirii pe care Domnul a trimis-o bisericii şi lumii în aceşti [şapte] ani? Înseamnă că Domnul se
pregăteşte să îşi glorifice poporul (să-l schimbe pentru a fi luat la cer). Dar noi fom fi glorificaţi numai la
venirea Domnului; de aceea acest mesaj al îndreptăţirii prin credinţă [1888] Dumnezeu ni l-a trimis ca să ne
pregătească pentu glorificare la venirea Domnului. În aceasta ,El ne dă cel mai puternic semn pe care Îl poate
da, că următorul eveniment este venirea Sa.
Păstorul cel bun va lua iniţiativa. El ne va pregăti; noi nu putem să ne pregătim singuri. Am încercat
un timp îndelungat să ne îndreptăţim singuri, să ne facem singuri drepţi, şi astfel să ne pregătim să fim gata
la venirea Sa. Dar nu am fost niciodată satisfăcuţi; aceasta nu se va împlini aşa. Nici un artist nu se uită la
lucrarea sa când este pe jumătate terminată şi îi găseşte greşeli. Nu este terminată încă. Ar fi un lucru teribil
dacă Maestrul s-ar uita la noi când suntem pe jumătate lucraţi(terminaţi) şi ar spune: „Nu este bun pentru
nimic.”. Dar El merge mai departe cu lucrarea Sa minunată. Tu şi cu mine putem spune: „Nu văd cum
Domnul ar putea să scoată un creştin din mine şi să mă facă potrivit pentru cer.” Chiar dacă noi toţi apărem
aspri, plini de deformaţii, deterioraţi, El ne vede aşa cum suntem în Hristos.
„Dacă acem încredere în El, Îl vom lăsa pe El să termine lucrul. Acum El ne zice: „Lasă-Mă pe Mine
să lucrez, şi tu priveşte şi vezi ce am de gând să fac.” Nu este nicidecum sarcina noastră. Poţi merge înafara
cortului Întâlnirii şi să te uiţi la acea fereastră, nu pare decât o îmbinare de sticlă topită întunecată şi prin care
nu poţi vedea nimic. Dar vino înăuntru şi uită-te prin ea şi vei vedea că este o frumoasă lucrare a unui artist.
Aşa şi noi putem să ne uităm la noi înşine şi să ne vedem greşiţi, strâmbi, întunecaţi. Dumnezeu ne vede aşa
cm suntem noi în Hristos.Dacă ne vom uita din înăutru la cum suntem noi în Isus, vom vedea într-un text
scris foarte clar de către Duhul lui Dumnezeu: „Îndreptăţiţi prin credinţă, noi avem pace cu Dumnezeu prin
Domnul nostru Isus Cristos”. Vom vedea toată legea lui Dumnezeu scrisă în inima şi strălucind în viaţă.Acea
lumină este reflectată şi străluceşte în Isus Hristos.
„În El Dumnezeu are planuri perfecte cu privire la noi. Haideţi să luăm aceasta [în inima noastră
fraţilor] fraţilor. Haideţi să o primim în plinătatea credinţei care se abandonează pe sine pe care ne-a adus-o
Isus Cristos. Lăsaţi ca puterea ei să lucreze în noi, să ne ridice din morţi, şi să ne pună la dreapta lui
Dumnezeu în locurile cereşti în Isus Cristos, unde stă.(ibid., pp. 366-368, condensed).

Ce spune Ellen White despre aceasta?

„În timp ce Domnul Hristos îi atrage sã priveascã la crucea Sa, sã priveascã pe Acela care a fost pironit
pentru pãcatele lor,..încep atunci sã înţeleagã ceva din neprihãnirea Domnului Hristos.
Pãcãtosul se poate opune acestei iubiri divine, el poate refuza sã se lase atras de Hristos; dar dacã nu se va
opune, atunci va fi atras de Hristos. Înţelegerea Planului de Mântuire îi va conduce la piciorul crucii în
adâncã pocãinţã de pãcatele sale, care au pricinuit suferinţele Fiului mult iubit al lui Dumnezeu.” (Calea
către Hristos, pag 27)

Adevărul numărul 5
În căutarea noastră , Cristos a venit până acolo unde suntem noi, luând asupra Sa natura noastră păcătoasă
pantru a condamna păcatul în trup. Acesta este Mântuitorul nostru aflat aşa de aproape de noi încât poţi să-
L prinzi de mână, nu undeva departe. El este „Mântuitorul tuturor oamenilor”, chiar şi a „celui dintâi
dintre păcătoşi”(a celui mai mare dintre păcătoşi). Dar păcătoşii au libertatea să-L refuze şi să-L respingă.
Ce spune Biblia?
(a)Numele Său este „Emanuel...Dumnezeu cu noi” (Mat 1:23).
(b) Deşi avea acelaşi chip cu a lui Dumnezeu , El a fost făcut „mai pe jos decât îngerii”, „născut din femeie,
născut sub Lege” , „în toate lucrurile..a trebuit să se asemene fraţilor Săi”, „a fost făcut păcat pentru noi , El
care nu cunoştea păcatul” (Fil 2:6; Ev 2:9, 14,17; Gal 4:4; 2Cor 5:21)
(c) Ev2:14. „Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insus a fost
deopotriva partas la ele"
(d) El „in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat." (Ev 4:15)
(e) Să negi această realitate că „El a venit în trup – având aceeaşi natură ca şi noi- este spiritul
anticristului, estenţa contrafacerii romano-catolice pentru Evanghelie. (1Ioan 4:1-3)
Hristos nu ar trebui sa ne iasa din gand.Isus, Pretios Mantuitor! Acceptare, ajutor , siguranta si pace: in El
sunt toate! El e Cel ce spulbera toate indoielile noastre, El e Chezasul tuturor sperantelor noastre. Isus e
implinirea dorintelor noastre.El este melodia cantarilor noastre, umbra unei stanci marete pe un drum
obositor. El e apa vie pentru sufletul insetat.El e refugiul nostru in furtuna. El e neprihanirea noastra, sfintirea
noastra, rascumparea noastra.{RH, August 26, 1890 par. 12}