Ucenic în şcoala lui Hristos

sau a fariseilor? (partea I)

TC: „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.” Luca 6:40

Alege-ţi cu mare atenţie şcoala şi profesorul, pentru că şcoala te va forma ca om. Viaţa îţi va fi afectată în cele mai mici 1
amănunte de acest proces de educare. Implicaţiile acestei alegeri sunt de durată veşnică. Mintea, percepţiile - felul de a
.
vedea şi aprecia, atitudinea şi felul în care te vei raporta la viaţă, oameni şi evenimente, caracterul – totul se va schimba.
Dacă vei învăţa în şcoala fariseilor, într-un timp scurt vei dobândi minte de fariseu, percepţii de fariseu, atitudini de fariseu
faţă de Dumnezeu şi semeni. Dacă vei învăţa în şcoala lui Hristos, vei deveni asemenea Maestrului tău, în gândire, caracter
şi principii.
Ce se învaţă în primul rând, în şcoala unde Profesor este Domnul Isus Hristos, prin Spiritul Său?
Ioan 6:45 În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi …… ………………….. .” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura
Lui, vine ….. ………… .
Marcu 1:22 Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are ………….. , nu cum îi învăţau …………………. .
Ieremia 31:34 Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: „……………….. ……. ……………. !” Ci toţi Mă
vor cunoaşte, de la cel mai ……… până la cel mai ………….. , zice Domnul; căci le voi ……….. …………………. , şi nu-Mi voi mai
aduce aminte de păcatul lor.
Coloseni 1:28 …… ……… [Hristos] Îl propovăduim noi, şi …………… pe orice om, şi ……………… pe orice om în toată
înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, …………………… în Hristos Isus. (29) Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii
Lui, care lucrează cu tărie în mine.
Galateni 4:19 Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua ……………. …….. …… …….!
Proverbe 30:3 N-am învăţat înţelepciunea, şi nu cunosc …………….. …………………. .
 „Noi trebuie să intrăm în şcoala lui Hristos, pentru a învăţa de la El umilinţa şi blândeţea. Mântuirea este lucrarea aceea prin care
omul este educat pentru cer. Educaţia aceasta înseamnă cunoaşterea lui Hristos. Înseamnă emanciparea de sub ideile, obiceiurile şi
practicile învăţate în şcoala domnului întunericului. Sufletul trebuie să fie eliberat de tot ceea ce este în opoziţie cu credincioşia faţă
de Dumnezeu.” E.White – Hristos lumina lumii, p.331
 „Trebuie reţinut de asemenea că temerea de Domnul era în mod deosebit învăţată acolo [şcolile profeţilor]. Învăţătura reverenţei
pentru Domnul nu se găsea numai în învăţarea doctrinelor, sau materiilor în Scripturi; nu se găsea numai în învăţarea teologiei, sau a
lucrurilor despre Dumnezeu. Teama de Domnul însăşi era învăţată, ca un lucru distinct în experienţa individuală. Elevii erau învăţaţi
despre ce este teama de Domnul, cum să se apropie de El, cum să I se roage, cum să I se predea, cum să se împărtăşească cu El, cum
să atragă Spiritul Său Cel Sfânt, cum să fie călăuziţi de Spiritul, cum să trăiască cu Dumnezeu, cum să umble cu El, cum să locuiască
cu Domnul în vieţile lor, cum să ştie că erau mereu în prezenţa Lui, cum să-L aibă ca însoţitor în fiecare lucru pe care îl făceau în
viaţa lor de zi cu zi, - într-un cuvânt, cum să-L mărească pe Dumnezeu în trup, suflet şi spirit, în fiecare gând şi cuvânt şi faptă.”
A.Jones – Locul Bibliei în educaţie
?Doreşti să fii un elev în şcoala Domnului Hristos? Este Biserica din care faci parte o şcoală în care oamenii sunt învăţaţi în mod
practic cum să umble cu Dumnezeu şi cum să-l onoreze în fiecare act al vieţii?

2. Cum au înţeles şi aplicat fariseii marea trimitere de a duce vestea bună a Evangheliei şi a face ucenici? Care era
caracterul şcolilor conduse de farisei şi ce impact avea asupra elevilor, educaţia pe care o primeau?
Matei 23:15 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi ………….. …… …………………., ca să faceţi un
tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, …………. …… ……. un fiu al gheenei, …. …..….. ….. …… ……. decât
sunteţi voi înşivă.
Luca 11:52 Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi ……. …….. ………… pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce
voiau să intre, ……. …………………….. să intre.”
Ioan 3:10 Isus I-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi ……. ……………….. aceste lucruri?
„În zilele Domnului Hristos, oraşul sau cetatea care nu se îngrijea de educaţia religioasă a tinerilor era socotită ca fiind sub blestemul
lui Dumnezeu. Cu toate acestea, învăţătura se ocupa mai mult de forme. Tradiţia înlocuise în mare parte Sfintele Scripturi. Adevărata
educaţie i-ar fi determinat pe tineri "să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind" (Fapte 17,27). Dar învăţătorii
iudei acordau atenţie lucrurilor care priveau ceremoniile. Mintea era încărcată de învăţături care nu-i erau de folos celui care le învăţa
şi care nu vor fi recunoscute de şcoala mai înaltă din curţile cereşti. Experienţa care se obţine printr-o acceptare personală a
Cuvântului lui Dumnezeu nu avea loc în sistemul lor de educaţie. Absorbiţi de cele din afară, elevii nu găseau momente de linişte
pentru a le trăi singuri cu Dumnezeu. Ei nu auzeau glasul Lui vorbindu-le în inimă. În căutarea lor după cunoştinţă, s-au îndepărtat de
Izvorul înţelepciunii. Lucrurile de seamă ale slujirii lui Dumnezeu erau neglijate. Principiile Legii era întunecate. Ceea ce se
considera ca fiind educaţie superioară era cea mai mare piedică în calea realei dezvoltări. Sub educaţia dată de rabini, puterile
tinerilor erau înăbuşite. Minţile lor deveneau confuze şi înguste.” E.White – Hristos lumina lumii, p.70
?Ai intrat sub sfera unei astfel de ucenizări? Regăseşti în mediu în care ai fost ucenizat, elementele şcolii fariseice?

Ucenizare în şcoala fariseilor 1

3. Care este una din primele lecţii învăţate în şcoala fariseică? Care este rezultatul unor astfel de concepţii cu care
„convertitul” este hrănit în fiecare zi? În contrast cu această lecţie, ce se învaţă în şcoala lui Hristos?
Ioan 8:32,33,39 Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face ………………. .” (33)Ei I-au răspuns: „……. …………. …………… lui
Avraam, şi n-am fost niciodată robii nimănui; ……….. ……… ………: „Veţi fi slobozi!” (39) „Tatăl nostru” I-au răspuns ei „este
Avraam”. Isus le-a zis: „………… ……. ……. copii ai lui Avraam, …… ………… faptele lui Avraam.
Matei 3:9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „……………. ……. ………… pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din
pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
Galateni 3:7,9 Înţelegeţi şi voi, deci, că fii ai lui Avraam sunt cei ….. ……. …………………. . (9) Aşa că cei ce se ………………… pe
credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.
Proverbe 16:18 Mândria merge înaintea …………….. , şi trufia merge înainte ……………… .
În fiecare suflet există o subtilă dorinţă de înălţare de sine. Mândria este un păcat perfid şi foarte periculos. Orice om,
denominaţiune sau popor trebuie să se păzească de acest păcat care nu doar precede căderea, ci înseamnă căderea. Toate bisericile
se luptă disperate să creeze în mintea enoriaşilor imaginea că doar acolo se găseşte mântuirea, că doar acolo se găseşte adevărul,
că ei sunt „singura biserică” pe care o recunoaşte Dumnezeu, că sunt „singurii care stau pe poziţie”, că toţi celelalte biserici sunt
decăzute. Acest tip de învăţătură stimulează continuu pe bietul ucenic la înălţare de sine – esenţa imoralităţii. În curând, şi el spune
aceleaşi lucruri ca si învăţătorii săi. Nici o biserică nu-i învaţă pe noii veniţi să se ferească de „mândria denominaţională” şi
individuală. Indiferent cu ce preţ, denominaţiunile îşi educă prozeliţii să creadă că acolo este siguranţă iar respectiva biserică nu
poate să cadă iar alţii să fie chemaţi în locul lor
1 Corinteni 3:5 Cine este ………….. ? Şi cine este …………… ? Nişte ………………. ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare
după puterea dată lui de Domnul.
Matei 21:43 De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi ……………. de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce …………
….. ……………….. .
Matei 8:10-12 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel …………
………….. o credinţă aşa de mare. (11) Dar vă spun că vor veni …………. de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam,
Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. (12) Iar fiii Împărăţiei vor fi …………………. în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi
scrâşnirea dinţilor.”
?Crezi că Dumnezeu nu ţine cont de nume denominaţionale ci priveşte la inima şi credinţa oamenilor?

4. Este corectă pretenţia emisă în şcoala fariseilor de a avea monopol asupra adevărului?
Ioan 4:20,23 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că ….. ………………. …….. ………… unde trebuie să se
închine oamenii. (23) Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când ………………….. ………………. se vor închina Tatălui în duh şi în
adevăr; fiindcă ………….. de închinători doreşte şi Tatăl.
Matei 18:20 Căci acolo unde sunt ……… …….. ………. adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu …… ……………… ……. .
„Nu există nici un om sau grup de oameni pe pământ care să deţină monopolul adevărului - un stoc, ca să spunem aşa, astfel că
oricine-l doreşte să trebuiască să meargă la ei. Adevărul este independent de oameni. Adevărul este de la Dumnezeu; pentru că
Hristos, care este strălucirea slavei Sale şi întipărirea Fiinţei Lui (Evrei 1:3), este adevărul (Ioan 14:6). Oricine primeşte adevărul
trebuie să-l primească de la Dumnezeu şi nu de la vreun om, tot aşa cum Pavel a primit evanghelia. Dumnezeu poate folosi şi
foloseşte oameni ca instrumente sau canale, dar El singur este Cel care dă. Nici numele, nici numărul nu au nimic de a face în
stabilirea adevărului. Nu este mai puternic nici nu este acceptat mai repede când este prezentat de zece mii de prinţi decât atunci
când este susţinut de un singur şi umil lucrător. Şi nu avem motiv să credem că probabilitatea ca zece mii de oameni să deţină
adevărul ar fi mai mare decât cea ca unul singur să-l aibe. Fiecare om de pe pământ poate fi posesorul a tot atât de mult adevăr pe
cât este gata să folosească, şi nu mai mult. (Vezi Ioan 7:17; 12:35, 36). Cel care se comportă ca un papă, fiind încredinţat că deţine un
monopol asupra adevărului şi obligând oamenii să vină la el pentru a-l obţine, oferindu-l într-un loc şi refuzându-l într-altul, pierde
tot adevărul pe care l-a avut vreodată (dacă într-adevăr a avut ceva vreodată). Adevărul şi atitudinea de papă nu pot exista împreună;
nici un papă, sau om cu o atitudine de papă, nu are adevărul. De îndată ce un om primeşte adevărul, el încetează să mai fie un papă.
Dacă papa de la Roma s-ar converti şi ar deveni un ucenic al lui Hristos, chiar în acel moment el ar renunţa la scaunul papal.”
E.Waggoner – Galateni, p.36,37
?Faci parte dintr-un grup care crede că are tot adevărul sau ai învăţat că adevărul este independent de oameni?

5. Cum te învaţă sistemul fariseic să te raportezi la ceilalţi oameni? Ce caracteristici periculoase dezvoltă în
ucenic?
Ioan 4:9 Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” - Iudeii, în adevăr, ……… ……
…………… cu Samaritenii.
Marcu 2:16,17 Cărturarii şi Fariseii, când L-au văzut mâncând cu ………………… ……. ………………….. , au zis ucenicilor Lui:
„…… …….. mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?”17 Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de
doctor, ci cei ……………… . Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei ………………. .”
„Hristos nu era exclusivist, şi în privinţa aceasta iarăşi îi supărase pe farisei, pentru că Se depărtase de regulile lor aspre. El a găsit
domeniul religiei închis cu ziduri de despărţire, ca pe ceva prea sfânt spre a fi pus în viaţa de toate zilele. El a dărâmat aceste ziduri

Ucenizare în şcoala fariseilor 2

 de despărţire. În legăturile Lui cu oamenii, nu întreba: Care este crezul tău? Din ce biserică faci parte? El Îşi folosea puterea de a-i
ajuta pe toţi aceia care aveau nevoie de ajutor.” E.White – Hristos lumina lumii, p. 87
Fapte 22:1,6,21-23 „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de ………………. faţă de voi!” (6) Când eram pe drum şi mă
apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o ……….. …………… din cer… (21) Atunci El mi-a zis: „Du-
te, căci te voi trimite departe ……. …………………. ..” (22) Ei l-au ascultat până la ………………. …………… . Dar atunci şi-au
ridicat glasul, şi au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! …….. ……… ……………… …… …………….. !” (23) Şi scoteau
strigăte, îşi aruncau hainele, şi azvârleau cu ţărână în văzduh.
„Capitolele cele mai întunecate ale istoriei sunt împovărate de crimele săvârşite de bigoţi religioşi. Fariseii pretindeau că sunt fii ai
lui Avraam şi se lăudau că au în stăpânire cuvintele lui Dumnezeu, dar aceste avantaje nu i-au ferit de egoism, răutate, lăcomie după
câştig şi făţărnicia cea mai josnică. Ei se considerau cei mai religioşi oameni din lume, dar aşa-zisa lor drept-credincioşie i-a făcut să-
L răstignească pe Domnul măririi.” E.White – Hristos lumina lumii, p. 310
?Ai fost învăţat să fii bigot şi exclusivist sau priveşti oamenii ca şi Hristos?

6. Care este rezultatul final al exclusivismului dobândit în procesul greşit de formare al oamenilor? Ce principiu
contrar se învaţă în şcoala Domnului Hristos?
Fapte 22:4 Am ……………. ……….. ……. …………… această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei…
Galateni 1:13 Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în …………………. …………… . Cum, adică, prigoneam peste
măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam …………….. în ea.
Fapte 26:9-12 Şi eu, ce-i drept, ……………….. că trebuie să fac multe lucruri ………………… Numelui lui Isus din Nazaret, (10) şi
aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe ………….. ………….. , căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de
seamă; şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu ……………. împotriva lor.(11) I-am pedepsit adesea în ………… …………
……. şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să ………………… . În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile
străine.(12) În acest scop, m-am dus la Damasc, cu ……………. …… ……………. de la preoţii cei mai de seamă.
Galateni 4:29 Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc ………………. pe cel ce se născuse prin Duhul ……. …
…… se întâmplă şi acum.
Ce înşelăciunea poate fi mai mare decât să crezi că faci voia lui Dumnezeu în timp ce prigoneşti până la moarte „această Cale” –
de fapt, pe Cel ce este „Calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6)?! Acesta este rezultatul ucenizării în şcoala fariseică – vei deveni un
prigonitor al adevărului şi al adevăraţilor ucenici ai lui Isus. În şcoala fariseică dobândeşti duritate, devii fără milă. Intoleranţa faţă
de cei care „nu sunt cu noi” devine caracteristica tuturor bisericilor. Dovadă supremă a „credincioşiei” faţă de „adevăr” este
măsurată prin felul în care îi combaţi pe „schismatici şi eretici”. De fapt, eşti învăţat că tu „aperi adevărul” şi poţi face acest lucru
folosind orice metodă. Când bisericile intolerante au avut putere şi autoritate au anihilat şi stârpit pe toţi aceia care nu se supuneau
învăţăturilor lor.
Filipeni 3:15,16 Gândul acesta, deci, să ne însufleţească pe toţi, care suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de …….. ……
………., Dumnezeu vă va …………… şi în această privinţă. (16) Dar în lucrurile în care am ajuns de ……………… ……………., să
umblăm la fel.
Mica 4:3b Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, şi nu
vor mai ……………. …… ……….. ………….. .
?Ai fost antrenat de mentorii spirituali să fii un prigonitor al celor care nu fraternizează cu părerile general acceptate?

7. Ce diferenţă uriaşă este între neprihănirea lui Hristos şi cea a fariseilor?
Luca 18:9-14 A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se ………………… ….. ……. ………. că sunt neprihăniţi, şi ………………
…. pe ceilalţi. (10) „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era …………. , şi altul vameş. (11) Fariseul sta în picioare, şi a
început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sunt ……. ……………. oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari
sau chiar ca vameşul acesta. (12) ….. …………. de două ori pe săptămână, ……… zeciuială din toate veniturile mele.” (13) Vameşul
sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii …… …….. ……………. spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ….. ………. ……
………., păcătosul!” (14) Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit ………………. decât celălalt. Căci oricine se
înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”
Fapte 15:5,10,11 Atunci unii din …………….. Fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate
împrejur, şi să li se ceară ……. ……………. Legea lui Moise. (10) Acum, deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul
ucenicilor ……. ……….. pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am ………. …………. ? (11) Ci credem că noi, ca şi ei, suntem
mântuiţi ……. ………… Domnului Isus.”
Isaia 65:2 Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor ……………, care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui! (5) Şi care totuşi
zice: „Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci ……….. ……….. !”...
Matei 5:20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece ……………….. ……………. ….. ….. ……………., cu nici un
chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Filipeni 3:9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire ….. …….. pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă ……. …………… în
Hristos, neprihănirea pe care …. …….. Dumnezeu, prin credinţă.
„Neprihănirea fariseilor se întemeia pe ceremonii exterioare şi pe cunoaşterea teoretică a adevărului. Rabinii pretindeau că sunt sfinţi
prin propriile eforturi de păzire a legii; dar faptele lor despărţiseră neprihănirea de religie. În timp ce erau foarte minuţioşi în ţinerea
Ucenizare în şcoala fariseilor 3
 formelor rituale, viaţa lor era imorală şi josnică. Aşa-zisa lor neprihănire niciodată nu putea să intre în Împărăţia cerului.” E.White –
Hristos lumina lumii, p. 310
„Nu aşa se întâmplă cu cei ce sunt socotiţi neprihăniţi de Domnul pe baza unei credinţe vii exercitată de bună voie. Deoarece atunci
când Domnul socoteşte pe cineva neprihănit, el este cu adevărat neprihănit înaintea lui Dumnezeu, şi chiar prin acest fapt este
despărţit de toţi ceilalţi oameni din lume. Dar acest lucru nu se datorează vreunei perfecţiuni de-a sa, nici datorită „meritului” vreunui
lucru pe care l-a făcut. Cauza este numai desăvârşirea Domnului şi ce a făcut El. Iar persoana pentru care toate acestea au fost făcute
ştie că în sine însuşi nu este mai bun decât nimeni altcineva; ci, mai degrabă, în lumina neprihănirii lui Dumnezeu care îi este oferită
gratuit, el, în umilinţa adevăratei credinţe, de bună voie îi socoteşte pe ceilalţi mai buni decât pe sine. (Filipeni 2:3).” A.T.Jones -
„Bible Echoes” 28.011895.
?Ce evanghelie ţi s-a predicat? Ai primit reala neprihănire – viaţa Domnului Isus, care se capătă prin credinţă, sau te lupţi să-ţi
făureşti o neprihănire realizată prin propriile tale eforturi şi merite?

8. Dincolo de pojghiţa subţire a pretenţiilor şi aparenţei de sfinţenie, cum era în realitate viaţa fariseilor?
Marcu 7:6 Isus le-a răspuns: Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu ……
……… , dar inima lui este …………….. …… ………… .
Matei 12:1,2,14 În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu, într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau ……………. , au început
să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. (2) Fariseii, când ……. …………… lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este
………………….. să facă în ziua Sabatului.” (14) (14) Fariseii au ieşit afară, şi s-au sfătuit cum să ……………… pe Isus.
Matei 23:24-28 Povăţuitori orbi, care strecuraţi …………………. şi înghiţiţi …………..! (25)Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici!
Pentru că voi curăţiţi partea …… …………… a paharului şi a blidului, ……. …………… sunt pline de răpire şi de necumpătare.
(26) Fariseu orb! Curăţă ………… partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. (27) Vai de voi,
cărturari şi Farisei ……………….! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, cari, …… ……………… se arată frumoase, iar …… …
…………… sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. (28) Tot aşa şi voi, …… …………….. vă arătaţi neprihăniţi
oamenilor, dar …… ………………… sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
„Cât despre viaţa acestor oameni, cum era ea? Oh, era o viaţă plină de nedreptate şi apăsare, răutate şi mânie, divergenţă şi
concurenţă, calomnie şi bârfă, ipocrizie şi meschinărie; lăudându-se cu marea cinste acordată legii, şi totuşi călcând legea şi
dezonorându-L pe Dumnezeu; inimile le erau pline de crime, iar limbile lor strigau tare după sângele Unuia dintre fraţii lor, dar nu
puteau trece pragul tribunalului roman „ca să nu se pângărească!” Maniaci în ceea ce priveşte Sabatul, dar petreceau ziua sfântă
plănuind trădarea şi punând la cale crima.”
?Ai căzut şi tu în capcana formalismului deplorabil în timp în viaţa ta a domnit păcatul în forma lui grosieră?

9. În cea mai mare măsură, cu ce fusese înlocuit cuvântul lui Dumnezeu în predicare şi instruire?
Galateni 1:13a,14 Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea …… ……………… , în religiunea Iudeilor.(14) şi cum eram ……… ……
…….. în religiunea Iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru ………
…… ……………….. .
Marcu 7:9 El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos ……………….. lui Dumnezeu, ca să ţineţi …………….. ……………… .
Marcu 7:7,8 ……………… Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte …………… ……………. .”(8) Voi lăsaţi porunca
lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi ………… alte lucruri de acestea.”
„Învăţătura cărturarilor şi a bătrânilor era rece şi formalistă, ca o lecţie învăţată pe dinafară. Pentru ei, Cuvântul lui Dumnezeu nu
avea putere de viaţă. Ideile şi tradiţiile lor erau puse în locul învăţăturilor Lui. În slujba obişnuită, făcută după rânduielile lor,
pretindeau că explicau legea, dar nici inimile lor, nici ale ascultătorilor nu erau mişcate de o inspiraţie de la Dumnezeu. Isus nu avea
nimic de a face cu diferitele învăţături care aduceau despărţire între iudei. Lucrarea Lui era să prezinte adevărul. Cuvintele Lui
revărsau un potop de lumină asupra învăţăturilor patriarhilor şi profeţilor, iar Scripturile ajungeau la oameni ca o nouă descoperire.
Niciodată mai înainte nu simţiseră ascultătorii Lui o aşa profunzime a înţelesului Cuvântului lui Dumnezeu.” E.White – Hristos
lumina lumii, p.254
Înlocuirea poruncilor lui Dumnezeu prin precepte omeneşti n-a încetat. Chiar şi între creştini se găsesc aşezăminte şi practici care n-
au o temelie mai bună decât tradiţiile părinţilor. Asemenea întocmiri, întemeiate pe autoritatea omenească, le-au înlocuit pe cele
dumnezeieşti. Oamenii se agaţă de tradiţiile lor, onorează obiceiurile şi cultivă ura împotriva acelora care caută să le arate greşeala.
Astăzi, când suntem invitaţi să atragem atenţia asupra poruncilor lui Dumnezeu şi a credinţei lui Isus, vedem aceeaşi vrăjmăşie care
s-a dat pe faţă şi în zilele lui Hristos.” E.White – Hristos lumina lumii, p.399
Coloseni 2:8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile
începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
Galateni 4:9 Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai
întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
?Se bazează credinţa ta pe o înţelegere profundă a Cuvântului sacru şi o dependenţă strictă de el sau pe învăţături şi interpretări
omeneşti?

Ucenizare în şcoala fariseilor 4

 Ucenic în şcoala lui Hristos
sau a fariseilor? (partea a II a)
TC: „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.” Luca 6:40

Alege-ţi cu mare atenţie şcoala şi profesorul, pentru că şcoala te va forma ca om. Viaţa îţi va fi afectată în cele mai
mici amănunte de acest proces de educare. Implicaţiile acestei alegeri sunt de durată veşnică. Mintea, percepţiile - felul
de a vedea şi aprecia, atitudinea şi felul în care te vei raporta la viaţă, oameni şi evenimente, caracterul – totul se va
schimba. Dacă vei învăţa în şcoala fariseilor, într-un timp scurt vei dobândi minte de fariseu, percepţii de fariseu,
atitudini de fariseu faţă de Dumnezeu şi semeni. Dacă vei învăţa în şcoala lui Hristos, vei deveni asemenea Maestrului
tău, în gândire, caracter şi principii.

1. Ce se învaţă în primul rând, în şcoala unde Profesor este Domnul Isus Hristos, prin Spiritul Său?
Ioan 6:45 În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la
Mine.
Marcu 1:22 Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.
Proverbe 30:3 N-am învăţat înţelepciunea, şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
Ieremia 31:34 Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la
cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.
Coloseni 1:28 Pe El [Hristos] Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm
pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. (29) Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.
Efeseni 4:20-24 Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; (21) dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi
fost învăţaţi, (22) cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
(23) şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, (24) şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi
sfinţenie pe care o dă adevărul.
 „Noi trebuie să intrăm în şcoala lui Hristos, pentru a învăţa de la El umilinţa şi blândeţea. Mântuirea este lucrarea aceea prin care
omul este educat pentru cer. Educaţia aceasta înseamnă cunoaşterea lui Hristos. Înseamnă emanciparea de sub ideile, obiceiurile şi
practicile învăţate în şcoala domnului întunericului. Sufletul trebuie să fie eliberat de tot ceea ce este în opoziţie cu credincioşia faţă
de Dumnezeu.” E.White – Hristos lumina lumii, p.331
 „Trebuie reţinut de asemenea că temerea de Domnul era în mod deosebit învăţată acolo [şcolile profeţilor]. Învăţătura reverenţei
pentru Domnul nu se găsea numai în învăţarea doctrinelor, sau materiilor în Scripturi; nu se găsea numai în învăţarea teologiei, sau a
lucrurilor despre Dumnezeu. Teama de Domnul însăşi era învăţată, ca un lucru distinct în experienţa individuală. Elevii erau învăţaţi
despre ce este teama de Domnul, cum să se apropie de El, cum să I se roage, cum să I se predea, cum să se împărtăşească cu El, cum
să atragă Spiritul Său Cel Sfânt, cum să fie călăuziţi de Spiritul, cum să trăiască cu Dumnezeu, cum să umble cu El, cum să locuiască
cu Domnul în vieţile lor, cum să ştie că erau mereu în prezenţa Lui, cum să-L aibă ca însoţitor în fiecare lucru pe care îl făceau în
viaţa lor de zi cu zi, - într-un cuvânt, cum să-L mărească pe Dumnezeu în trup, suflet şi spirit, în fiecare gând şi cuvânt şi faptă.”
A.Jones – Locul Bibliei în educaţie
?Doreşti să fii un elev în şcoala Domnului Hristos? Este Biserica din care faci parte o şcoală în care oamenii sunt învăţaţi în mod
practic cum să umble cu Dumnezeu şi cum să-l onoreze în fiecare act al vieţii?

Aluatul fariseilor - făţărnicia

Aluatul pus în făină lucrează pe neobservate, schimbând toată plămădeala, făcând-o asemenea lui [1 Cor. 5,6 u.p.]. Tot astfel, dacă se
îngăduie făţărniciei să locuiască în inimă, ea pătrunde în caracter şi în viaţă. Un exemplu izbitor de făţărnicie fariseică, pe care Hristos o
mustrase condamnând-o, era practica prin care se admitea neglijarea datoriilor filiale sub pretenţia unei dărnicii faţă de templu, care era
Ucenizare în şcoala fariseilor 5
numită "Corban". Cărturarii şi fariseii strecurau învăţături amăgitoare. Ei ascundeau adevărata tendinţă a învăţăturilor lor şi foloseau
orice ocazie pentru a le strecura cu măiestrie în mintea ascultătorilor lor. Aceste principii false, o dată primite, lucrau asemenea aluatului
în făină, pătrunzând şi transformând caracterul. Tocmai învăţătura aceasta înşelătoare făcea ca oamenii să primească aşa de greu
cuvintele lui Hristos.
{DA 409}
Făţărnicia fariseilor era rezultatul egoismului. Ţinta vieţii lor era proslăvirea proprie. Lucrul acesta i-a făcut să pervertească şi să aplice
greşit Scripturile şi i-a orbit faţă de misiunea lui Hristos. Până şi ucenicii Domnului Hristos erau în primejdia de a cultiva acest rău
subtil. Aceia care se numărau printre urmaşii lui Isus, dar nu părăsiseră totul pentru a deveni ucenicii Lui, erau influenţaţi într-o mare
măsură de raţionamentele fariseilor. Adesea, ei se zbăteau între credinţă şi necredinţă şi nu pătrundeau comorile de înţelepciune ascunse
în Hristos. Nici măcar ucenicii, deşi pe dinafară părăsiseră totul pentru Hristos, nu încetaseră în inima lor să umble după lucruri mari.
Spiritul acesta provocase cearta cu privire la cine trebuie să fie mai mare. Spiritul acesta s-a aşezat între ei şi Hristos, făcându-i să aibă
aşa de puţină simpatie faţă de misiunea Sa plină de sacrificiu de sine şi să înţeleagă aşa de greu taina mântuirii. După cum aluatul, dacă
este lăsat să-şi desăvârşească lucrarea, va produce stricăciune şi decădere, tot astfel spiritul egoist, dacă e cultivat, produce pervertirea şi
ruina sufletului.

Cum este împiedicată revelaţia divină în inima unui fariseu? Poate deveni chiar şi studiul Scripturii un exerciţiu
al unui formalism mort?
Ioan 5:39,40 Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. (40) Şi nu
vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!
 „Oricine se crede în sine că ar fi drept, îi va dispreţui pe ceilalţi. După cum fariseul se judecă pe sine în raport cu ceilalţi oameni, tot
astfel îi judecă şi pe alţii în funcţie de sine. Neprihănirea lui este estimată după neprihănirea lor şi cu cât sunt aceştia mai răi, cu atât
mai bun apare el prin contrast. Neprihănirea lui proprie duce la acuzaţii. Ei îi condamnă pe alţii ca fiind călcători ai legii lui
Dumnezeu. El manifestă astfel tocmai spiritul lui Satan, învinuitorul fraţilor. Cu acest spirit este imposibil pentru el să intre în
comuniune cu Dumnezeu. El se întoarce acasă lipsit de binecuvântarea divină.” Parabolele Domnului, p.116
 „Ei (evreii) s-au gândit să găsească viaţa veşnică în Scriptură fără Hristos, ceea ce înseamnă, ei singuri. Dar „aceasta este
mărturisirea: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său,” – aşa cum Îl descoperim în Scripturi, şi nu în
cuvântul Scripturii fără El. Căci Scriptura este cea care mărturiseşte despre El. Acesta este scopul ei.” A.T.Jones - „Bible Echoes” 28
Ian. & 4 Feb. 1895.

Mutilarea sau folosirea abuzivă a Cuvântului sacru în vederea susţinerii unei poziţii
2 Corinteni 2:17 Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui
Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
2 Corinteni 4:2 Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui
Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
„Iudeii nu studiaseră Scripturile cu dorinţa de a se conforma voinţei lui Dumnezeu. Ei căutaseră profeţii care puteau fi interpretate în
aşa fel, încât să-i înalţe pe ei înşişi şi să arate că Dumnezeu dispreţuieşte toate celelalte naţiuni. Mândria lor semeaţă era că Mesia
avea să vină ca împărat, care să-i biruie pe vrăjmaşii Lui şi, în mânia Sa, să-i calce în picioare pe păgâni.” E.White – Hristos lumina
lumii, p. 66

Fariseii pătrund în biserica creştină apostolică

Galateni 2:12 În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat
deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.

Exteriorism, centrare pe forme, goliciune interioară

Luca 17:20 Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis:
„Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
21 Nu se va zice: „Uite-o aici” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Conspiraţia ipocriziei
Ucenizare în şcoala fariseilor 6
Mândrie, autoritate despotică şi tirană, lupta împotriva celor sinceri, rezistenţă puternică la apelurile Spiritului
lui Dumnezeu.
Ioan 7:46 Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.”
47 Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?
48 A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?
49 Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”
50 Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei, le-a zis:
51 „Legea noastră osîndeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?”
52 Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s-a ridicat
nici un prooroc.”

Spirit meschin, lipsă de milă, condamnare, viclenie, ipocrizie, urmărirea celorlalţi, bulversarea intimităţii,
pierdere bunului simţ, pierderea realităţii.
Ioan 8:3 Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
4 şi i-au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.
5 Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, deci, ce zici?”
6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe
pământ.

Eccleziastul 8:9 Toate acestea le-am văzut, şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme
când un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit.

Mai degrabă neagă realitatea decât să accepte adevărul

Manipulare, intimidare, terorizare, persecuţia celor care nu cred ca ei, cerbicie şi încăpăţânare, mândrie, luptă
acerbă împotriva celor sinceri
Ioan 9:13 Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
14 Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii.
15 Din nou, Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am
spălat, şi văd.”
16 Atunci unii din Farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.”
Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei.
17 Iarăşi au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este un prooroc”
le-a răspuns el.
18 Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii lui.
19 Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s-a născut orb? Cum, deci,
vede acum?”
20 Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru, şi că s-a născut orb.
21 Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi
despre ce-l priveşte.”
22 Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se temeau de Iudei; căci Iudeii Hotărâseră acum că, dacă va
mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
23 De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.”
24 Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb, şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul
acesta este un păcătos.”
23 De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.”
24 Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb, şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul
acesta este un păcătos.”
25 El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.”
26 Iarăş l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”

Ucenizare în şcoala fariseilor 7

27 „Acum v-am spus” le-a răspuns el „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă odată? Doar n-aţi vrea
să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!”
32 De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33 Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”
34 „Tu eşti născut cu totul în păcat” i-au răspuns ei „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

Orbie fără recunoaştere – laodiceanism

Ioan 9:39 Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd,
să ajungă orbi.”
40 Unii din Fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”
41 „Dacă aţi fi orbi” le-a răspuns Isus „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul
vostru rămâne.”
În continuare
Ioan 10:1 „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi
un tâlhar.

Gândire de fariseu
Luca 7:36 Un Fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru
cu mir mirositor,
38 şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi
să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
39 Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi
ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.”

Patriot al naţiunii

„În loc de a rândui pe unul ca să fie mai mare peste ceilalţi, Hristos le-a zis ucenicilor: "Voi să nu vă numiţi
Rabi"; "să nu vă numiţi 'Dascăli'; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul" (Mat. 23,8.10).
Biserica este clădită pe Hristos, ca temelie a ei; ea trebuie să asculte de Hristos, capul ei. Nu trebuie să fie
stăpânită de om şi nici să depindă de om. Mulţi pretind că un anumit loc în biserică le dă autoritatea de a dicta ce
trebuie să creadă şi ce trebuie să facă ceilalţi oameni. Dumnezeu nu aprobă această pretenţie. Mântuitorul declară:
"Voi toţi sunteţi fraţi". Toţi sunteţi expuşi ispitei şi supuşi greşelii. Nu ne putem încrede în nici o fiinţă mărginită
pentru a ne conduce. Temelia credinţei este prezenţa vie a lui Hristos în biserică.”{DA 415}

Religie contra relaţie

Exteriorismul

Matei 23:13 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici
voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.
14 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii,
faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă.
15 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de
credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât Sunteţi
voi înşivă.
16 Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: „Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul
Templului, este legat de jurământul lui.”
17 Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
18 „Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic” „dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.”
Ucenizare în şcoala fariseilor 8
19 Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinţeşte darul?
20 Deci, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
21 cine jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;
22 şi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.”
23 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi
nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe
acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
Matei 23:24 Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţînţarul şi înghiţiţi cămila!
25 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar
înăuntru Sunt pline de răpire şi de necumpătare.
26 Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
27 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi Sunteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată
frumoase, iar pe dinăuntru Sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru Sunteţi plini de făţărnicie şi de
fărădelege.
29 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor
neprihăniţi,
30 şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31 Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că Sunteţi fiii celor ce au omorât pe prooroci.
32 Voi, deci, umpleţi măsura părinţilor voştri!
33 Şerpi, pui de năpîrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
34 De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi
bate în sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;
35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel
până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.

Luca 11:44 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi Sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste
care oamenii umblă fără să ştie.”

Matei 9:11 Fariseii au văzut lucrul acesta, şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu
vameşii şi cu păcătoşii?”
Matei 9:14 Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: „De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi
nu postesc de loc?”
Matei 9:34 Dar Fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
Matei 12:24 Când au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul,
domnul dracilor!”
Matei 15:12 Atunci ucenicii Lui s-au apropiat, şi I-au zis: „Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în
cuvintele pe care le-au auzit?”
Matei 19:3 Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase
nevasta pentru orice pricină?”
Matei 22:15 Atunci Fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
Matei 23:2 a zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise.
3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei
zic, dar nu fac.
Marcu 3:6 Fariseii au ieşit afară, şi s-au sfătuit îndată cu Irodianii cum să-L piardă.

Marcu 8:11 Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au
cerut un semn din cer.

Luca 7:28 Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuş, cel
mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
Ucenizare în şcoala fariseilor 9
29 Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
30 dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

Luca 12:1 În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să
spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.
Matei 16:6 Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.”
Matei 16:11 Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pîini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al
Saducheilor?”
Matei 16:12 Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pîinii, ci de învăţătura Fariseilor şi a
Saducheilor.

Ioan 1:19 Iată mărturisirea făcută de Ioan, când Iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi Leviţi să-l întrebe:
„Tu cine eşti?”
20 El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.
21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu Sunt!” „Eşti proorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”
22 Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”
23 „Eu” a zis el „Sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului” cum a zis proorocul Isaia.”
24 Trimeşii erau din partea Fariseilor.
25 Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?”

Ioan 12:42 Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca
să nu fie daţi afară din sinagogă.

Fapte 15:5 Atunci unii din partida Fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie
tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

Demascarea sistemului fals

Interesul oamenilor faţă de Hristos şi faţă de lucrarea Sa crescuse fără încetare. Ei erau încântaţi de învăţătura Lui, dar în acelaşi timp
erau puşi în mare încurcătură. Ei îi respectaseră pe preoţi şi pe rabini din cauza inteligenţei lor şi a evlaviei pe care o arătau. În toate
problemele religioase, ei se supuseseră fără rezervă autorităţii lor. Dar vedeau acum că oamenii aceştia se străduiau să-L discrediteze pe
Isus, un Învăţător ale cărui virtute şi cunoştinţă străluceau şi mai mult după fiecare atac. Priveau feţele posomorâte ale preoţilor şi
bătrânilor şi le vedeau înfrângerea şi încurcătura. Se mirau că mai marii nu credeau în Isus, când învăţăturile Lui erau atât de clare şi
simple. Nici ei nu mai ştiau ce să facă. Cu încordare, urmăreau acţiunile acelora al căror sfat îl urmaseră totdeauna.
În parabolele pe care le spusese Hristos, planul Lui era să-i avertizeze pe conducători şi să-i înveţe pe ascultătorii dispuşi să fie învăţaţi.
Dar era nevoie să se vorbească şi mai lămurit. Prin respectul lor faţă de tradiţie şi prin credinţa lor oarbă într-o preoţie coruptă, oamenii
erau
{DA 612}
ca nişte robi. Hristos trebuia să sfărâme lanţurile acestea. Caracterul preoţilor, conducătorilor şi fariseilor trebuia să fie demascat în
întregime.

Indignarea lui Hristos era îndreptată împotriva făţărniciei şi a păcatelor grosolane, prin care oamenii îşi
distrugeau sufletul, înşelau pe semeni şi dezonorau pe Dumnezeu. În raţionamentele amăgitoare şi făţarnice ale
preoţilor şi conducătorilor, El a văzut lucrarea trimişilor lui Satana. Felul în care a denunţat păcatul era puternic şi
pătrunzător, dar El n-a rostit nici un cuvânt de răzbunare. Avea o mânie sfântă împotriva domnului întunericului;
dar n-a manifestat deloc iritare sau lipsă de răbdare. {DA 620}

Mărgăritarele de adevăr care au căzut de pe buzele lui Hristos în ziua aceea plină de evenimente au fost adunate
ca o comoară în multe inimi. Din ele, noi gânduri au prins viaţă, noi aspiraţii s-au trezit şi o nouă istorie a început.
După răstignirea şi învierea lui Hristos, persoanele acestea au păşit în faţă şi au împlinit misiunea pe care le-a
încredinţat-o Cerul cu o râvnă şi o înţelepciune pe măsura măreţiei lucrării. Au adus o solie care a mişcat inima
Ucenizare în şcoala fariseilor 10
oamenilor, spulberând vechile superstiţii care atâta vreme piperniciseră viaţa a mii de oameni. În faţa mărturiei
lor, teoriile şi filozofiile oamenilor rămâneau ca nişte simple poveşti. Mari au fost rezultatele cuvintelor
Mântuitorului rostite către mulţimea aceea uimită şi îngrozită din Templul de la Ierusalim.
{DA 621}

Cum poate fi salvat un fariseu?

Fapte 9:1-6 Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot, 2 şi i-a cerut scrisori
către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3 Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, de odată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4 El a căzut la pământ, şi a auzit un glas,
care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” 5 „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu Sunt Isus, pe
care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”

Ce revelaţie tulburătoare, zdrobitoare pentru Saul din Tars! El, care se credea atât de sigur pe ceea ce făcea, care credea că-L
serveşte pe Dumnezeu stârpind „erezia” şi „apărând adevărul” să descopere că luptă împotriva lui Dumnezeu! Să descoperi că tot
ce ai numit „bun” a fost o dezonoare pentru Dumnezeu. Un astfel de fariseu nu putea fi întors din „drumul lui” decât de o astfel de
revelaţie cutremurătoare. Argumentele sunt insuficiente pentru a schimba un fariseu. Fariseul nu primeşte nimic, nu are nevoie de
nimic. El nu poate fi învăţat de nimeni. Dumnezeu trebuie să-i taie calea şi să-i descopere adevărul. Ca să-L câştige pe Hristos,
Pavel a trebuit să renunţe ca la un „gunoi” la mentalitatea de fariseu, la viaţa lui veche. Altfel, este imposibil să-L descoperi pe Isus
Hristos.
Filipeni 3:7,8 Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. (8) Ba încă, şi acum
privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am
pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.
Galateni 1:15-17 Dar când Dumnezeu-care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale
(16) să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om, (17) nici nu m-am suit la
Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.
„Aici [în Arabia], în singurătatea deşertului, Pavel a avut din belşug ocazia să studieze şi să mediteze în linişte. În tihnă, el şi-a
revizuit experienţele sale din trecut şi a făcut o temeinică lucrare de pocăinţă. El L-a căutat pe Dumnezeu cu toată inima sa,
neodihnindu-se până ce n-a ştiut cu certitudine că pocăinţa lui a fost primită şi păcatul său iertat. El tânjea după asigurarea că Isus
avea să fie cu el în lucrarea sa viitoare. El şi-a golit sufletul de prejudecăţile şi tradiţiile care până aici îi modelaseră viaţa şi a primit
învăţătură de la Izvorul adevărului. Isus i-a vorbit şi l-a întărit în credinţă, revărsând asupra lui o bogată măsură de înţelepciune şi har.
E.White – Istoria Faptelor Apostolilor, p.126

Rezultatul educaţiei şi alegerii şcolii potrivite

Luca 6:40 Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.

Produsul acestei şcoli - Fariseu, după cea mai îngustă partidă

Unul dintre cei mai buni elevi ale Şcolii fariseice a fost Saul din Tars. El este un produs de elită, un campion al acestei şcoli, un
produs pur al gândirii şi lucrării fariseice.
Fapte 23:6a Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraţilor, eu sunt
Fariseu, fiu de Fariseu…
Fapte 26:5 Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre.
Filipeni 3:5-7 eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte
Legea, Fariseu; (6) în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.

În concluzie, alege-ţi cu mare atenţie şcoala şi profesorul, pentru că şcoala te va forma ca om. Implicaţiile acestei
alegeri sunt de durată veşnică. Viaţa îţi va fi afectată în cele mai mici amănunte de acest proces de educare.
Mintea, percepţiile - felul de a vedea şi aprecia, atitudine şi felul în care te vei raporta la viaţă, oameni şi
evenimente, caracterul – totul se va schimba. Dacă vei învăţa în şcoala fariseilor, într-un timp scurt vei dobândi
minte de fariseu, percepţii de fariseu, atitudini de fariseu faţă de Dumnezeu şi semeni.

Dacă vei descoperi că şcoala în care te afli te depărtează de Hristos şi adevăratul scop al vieţii, atâta timp cât mai
poţi vedea şi înţelege, ia decizia şi părăseşte-o. Intră în şcoala lui Hristos! Acceptă educaţia spre mântuire,
primeşte cunoştinţa reală de Dumnezeu care conduce la transformarea deplină a caracterului tău, experimentează
puterea Evangheliei, dobândeşte principiile cerului.

Ucenizare în şcoala fariseilor 11