Cursul 18

Neprihănirea prin credinţă – partea I

1. Care este în rezumat esenţa soliei evangheliei?

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui
Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin
credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ‘Cel neprihănit va trăi prin
credinţă’.” (Romani 1:16,17).

2. În ce perioadă a istoriei neamului omenesc a mai fost omul fără prihană?

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu:
parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27).

“Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei

umblă cu multe şiretenii.” (Eclesiastul 7:29)

3. Ce consecinţe a avut căderea omului în păcat şi cum a încercat acesta să le

diminueze?

„Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă
frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.” (Geneza 3:7).

4. Cât de eficientă a fost această metodă de remediere a consecinţelor păcatului prin

eforturi şi mijloace proprii?

„Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea
zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din
grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: ‚Unde eşti?’ El a răspuns:
‚Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am
ascuns’. (Geneza 3:8-10).

5. Ce măsură a luat Dumnezeu pentru a ieşi în întâmpinarea crizei provocate de om?

„Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu
ele.” (Geneza 3:21).

6. Care a fost consecinţa la nivel global a căderii omului în păcat?

„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin
păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi
au păcătuit...” (Romani 5:12.)

„Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi
păcătoşi...” (Romani 5:19 p.p.)
7. Ce şanse de reuşită aveau străduinţele omului de a-şi recâştiga singur, prin eforturi
proprii neprihănirea şi cum era o astfel de încercare similară cu tentativa primilor
noştri părinţi de a-şi acoperi goliciunea cu frunze de smochin?

„Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa,
aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23).

„Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici
unul.” (Iov 14:4).

8. Conştient fiind de imposibilitatea omului de a-şi redobândi singur neprihănirea, ce

soluţie i-a oferit Dumnezeu?

„În zilele acelea şi în vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă
neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară. În zilele acelea, Iuda va fi
mântuit şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: „Domnul,
Neprihănirea noastră.” (Ieremia 33:15,16).

9. Cum a fost viaţa de ascultare a Domnului Isus şi ce a realizat El prin aceasta pentru
noi?

„La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte,
şi încă moarte de cruce.” (Filipeni 2:8).

"Căci după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot
aşa prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” (Romani
5:19).

"Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui,
şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns
pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă
pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii
ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui
nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca
un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a
deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui
a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele
poporului meu?
Groapa Lui a fost pusă între cei răi şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat,
măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui...
Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, robul Meu
cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va
lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.” Isaia 53:4-11.

10. Ce înseamnă „starea după voia Lui” şi cum poate fi dobândită aceasta?

A "pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu” înseamnă a
îndreptăţi (vezi nota de subsol pentru Isaia 53:11) sau a-i aduce într-o stare de
neprihănire, care este "starea noastră după voia lui Dumnezeu" (vezi nota de subsol
pentru Ieremia 33:16).
 Această “stare după voia lui Dumnezeu” nu poate fi câştigată de om prin
eforturile sale proprii, ci este dăruită de Dumnezeu:

“Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de

Dumnezeul mântuirii lui." (Psalmii 24:5).