Curs 21 Nădejde

1. În ce stare a ajuns omul, datorită păcătuirii?

„Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am
făcut-o sub soare.” (Eclesiastul 2:20).

„…zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nici o
nădejde!” (Iov 7:6).

„Înaintea Ta noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre
pe pământ sunt ca umbra şi fără nici o nădejde.” (1 Cronici 29:15).

„... ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!” (Iov 11:20).

2. Ce făcea ca starea lor să fie aşa de deznădăjduită?

„…aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos… străini de legămintele

făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.” (Efeseni 2:12).

3. La ce fel de întrebări a dat naştere această stare?

„La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se
ştie?” (Iov 6:11).
„Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?” (Psalmii 39:7).

4. Ce răspuns a dat Dumnezeu omului la aceste întrebări?

„Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace
şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11).

5. Cum Şi-a împlinit Dumnezeu această promisiune?

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (1 Ioan 3:16).

„Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi a
Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră.” (1 Timotei 1:1).

6. Prin ce se deosebeşte această nădejde de toate celelalte nădejdi ale lumii acesteia?

„Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei
mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1 Corinteni 15:19).

„Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în
inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat!” (Romani 5:5).

7. Cum este această nădejde în măsură să dea un sens şi o stabilitate inegalabilă

întregii noastre existenţe?
„Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în
Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor
credincioşi.” (1 Timotei 4:10).

„…să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm

nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o
nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului,
unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut ‚Mare Preot în veac,
după rânduiala lui Melhisedec’.” (Evrei 6:18-20).

8. Ce fel de relaţie cu Hristos face posibilă împlinirea acestei nădejdi?

„… cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia
între neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1:27).

9. Cum se poate realiza aceasta, şi ce spune Biblia despre nădejdea celor care nu ajung
la această experienţă?

„…şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin
Duhul Lui, în omul din lăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin
credinţă.” (Efeseni 3:16,17).

„…am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos
trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui
Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20).

„Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, care nu slujesc la nimic.” (Ieremia
7:8).

10. Unde poate găsi creştinul o excelentă sursă de nădejde? De ce trebuie ca nădejdea
să fie mereu reîmprospătată din această sursă?

„Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin
răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Romani
15:4).

„Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi,
dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.”
(Evrei 3:6).

11. Cum se va manifesta această nădejde în mod practic în viaţa creştinului?

„Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală.” (2 Corinteni
3:12).

12. Ce deosebire va exista chiar şi la moarte între credincioşi şi necredincioşi?

„La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este
nimicită.” (Proverbele 11:7).
„Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage
nădejde.” (Proverbele 14:32).

„De aceea mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni

în nădejde.” (Fapte 2:26).

13. Ce impact va avea această nădejde asupra vieţii creştinului?

„Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” (1 Ioan
3:3).

„Bucuraţi-vă în nădejde.” (Romani 12:12).

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa,

pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13).

14. Cum va fi viaţa acelora care pun preţ pe această nădejde?

„Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi
vei vedea că te poţi odihni liniştit.” (Iov 11:18).

„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne
învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu
cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei
marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” (Tit 2:11-13).