STUDIU IV: ISPASIREA LIMITATA

INTRODUCERE
Texte de citit: 1 Petru 2:2-5; Coloseni 3:16;

I. LIMITAREA JERTFEI LUI HRISTOS

1 Ioan 2:2 El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale
noastre, ci pentru ale întregii lumi.

II. SCOPUL JERTFEI LUI HRISTOS ȘI EFECTELE

Prin scopul morții lui Hristos înțelegem în primul rând ceea ce au avut în intenție El și
Tatăl, și, în al doilea rând, ceea ce a fost împlinit și realizat efectiv prin ea.

Care a fost scopul morții Lui?

El ne va spune că „Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut” (Matei 18:11)

Deci toți sunt pierduți, înseamnă că jertfa este pentru toți?

Așa spune Pavel în 1 Timotei 1:15: „adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul, care
zice: Hristos Isus a venit în lume ca să îi mântuiască pe cei păcătoși”. Dar dacă te întrebi cine
sunt acești păcătoși către care se îndreaptă această intenție și acest scop al harului, Hristos Însuși
îți va spune în Matei 20:28 că El a venit ca „să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”.

Dar stai, în alte pasaje, acești păcătoși sunt denumiți credincioși , fiind astfel deosebiți de lume.
El „S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia
Dumnezeului nostru și Tatăl” (Galateni 1:4).

Tit 2:14: „El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și
curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune”.

Deci scopul este specific:

„Hristos a iubit Hristos și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin
botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără
zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană” (Efeseni 5:25-27).

(Ioan 10:15) așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl, și Eu Îmi dau viața
pentru oile Mele. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din
Mâna mea.

Evrei (2:10) Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să
ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.

Efectele jertfei:

1. Înfiere

Cuvântul spune că, „atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea
Fiului Său” (Romani 5:10). „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în
socoteală păcatele lor” (2 Corinteni 5:19). El ne-a „împăcat cu Sine prin Isus Hristos” (v. 18).

El „a făcut curățirea păcatelor [noastre]” (Evrei 1:3).

2. Glorificare

„Și tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru
răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemați, să capete
veșnica moștenire, care le-a fost

3. Înfiere

Noi suntem înfiați, primind astfel acea libertate evanghelică și toate acele privilegii glorioase
care le aparțin fiilor lui Dumnezeu: „Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut
sub Lege, ca să îi răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea” (Galateni
4:4-5).

4. Desăvârșire / Justificare
(Evrei 10:14) Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt
sfințiți.

Concluzii

Hristos a murit și a făcut ispășire și răscumpărare pentru… (pentru cine?)

● Întreaga lume - 1 Ioan 2:2

● Noastre (ale credincioșilor) - 1 Corinteni 15:3
● Cei păcătoși - 1 Timotei 1:15
● Cei pierduți - Luca 19:10
● Mulți/mulți fii - Marcu 10:45, Evrei 2:10
● Biserica Lui - Fapte 20:28, Efeseni 5:25
● Oile Lui - Ioan 10:15
● Oameni din orice seminție și de orice norod - Apocalipsa 5:9
● Toți - (1 Timotei 2:6, Tit 2:11) -> (Romani 11:32, 1 Corinteni 7:7, Coloseni 1:28,
Romani 1:8, Fapte 22:15)

Formulează o teologie sistematică că ispășirii limitate bazat pe ceea ce zice Scriptura în aceste
pasaje. Apoi să verificăm cât de consistentă este poziția.

Hristos a murit cu intenția să… (pentru ce?)

● să-Și arate neprihănirea Lui (pentru Gloria Sa) - Romani 3:26

● ca sa duca pe mulți fii la slavă - Evrei 2:10
● ca oricine crede să nu piară - Ioan 3:16
● adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți (Ioan 11:52)
● ca să nu piardă pe niciunul din cei pe care i-a dat Tatăl (Ioan 6:37-39)
● sfințească norodul (Evrei 13:12)
● să împace totul cu sine (Coloseni 1:20)
● ca să câștige prin sângele Lui, oameni din orice seminție - Apocalipsa 5:9
● guste moartea pentru toți - Evrei 2:9
● pentru ca sa dea o șansă tuturora?
III. EFICIENȚA JERTFEI LUI HRISTOS
1. căci El „poate să îi mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin
El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25)
2. „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia, pe care Mi i-ai dat
Tu” (Ioan 17:24)
3. El i-a desăvârșit pe veci pe cei care sunt sfințiți (Evrei 10:14)
4. N-a pierdut pe niciunul
5. S-a sfârșit

IV. FAZELE LUCRĂRII LUI HRISTOS

1. ÎNTRUPAREA LUI

Întruparea Lui, așa cum este denumită în mod uzual, se constituie din luarea unui trup și
așezarea „cortului” Său printre noi (Ioan 1:14). Ea înseamnă că El a fost „născut din femeie”
(Galateni 4:4), căci aceasta a fost „taina evlaviei... [Dumnezeu] a fost arătat în trup” (1 Timotei
3:16).

„Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deopotrivă
părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe
diavolul” (Evrei 2:14). El Și-a îndreptat atenția către copii, către „copiii, pe care Mi i-a dat
Dumnezeu” (Evrei 2:13)

2. JERTFA LUI

„ne-a iubit, și S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”
(Efeseni 5:2). El face acest lucru cu bucurie: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei
10:9). Tot așa, „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” (1 Petru 2:24).

El a fost „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29).

„Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească și s-o curețe” (Efeseni
5:25-26)
„Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-
o dau, și am putere s-o iau iarăși” (Ioan 10:17-18).

3. MIJLOCIREA LUI

Această lucrare de mijlocire Îi este atribuită lui Hristos, având o promisiune atașată ei: „Cere-
Mi”, spune Domnul, „și-Ți voi da neamurile de moștenire, și marginile pământului în stăpânire”
(Psalmii 2:8).

„Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului
locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui
Dumnezeu” (Evrei 9:24).

Așa cum ne spune apostolul, „dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus
Hristos, Cel neprihănit” (1 Ioan 2:1). Cum se împlinește acest lucru? „El este jertfa de ispășire
pentru păcatele noastre” (1 Ioan 2:2).

„Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 17:9).

De aceea, apostolul este încrezător în acea mijlocire a lui Hristos: „Cine va ridica pâră împotriva
aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socotește neprihăniți! Cine-i va osândi?
Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, și mijlocește pentru
noi” (Romani 8:33-34).

ARGUMENTE ADIȚIONALE
1. Funcția lui Isus de Mare Preot

CITATE
Aceste cuvinte trebuie înțelese întotdeauna doar cu referire la cei aleși, după cum spune
apostolul în 2 Timotei 2:10 “totul pentru cei aleși”. Căci în sens absolut, Hristos nu a murit
pentru toți oamenii pentru că spune “acesta este sângele meu care se varsă pentru voi” și “pentru
mulți”. Hristos nu spune “pentru toți” pentru iertarea păcatelor.
DILEME
1. Dacă Hristos a murit pentru păcatul necredinței în El, cum de cei ce cred, sunt iertați de
necredința lor, înainte de a-și pune credința în El?

Premisa 1: Ești iertat de toate păcatele tale prin credință

Premisa 2: Necredința este un păcat

Concluzia: Ești iertat de necredință prin credință.

1. Când Hristos a murit, a murit cu intenția de a salva vreun individ anume? Moartea lui
Hristos asigură în ea însăși, în mod cert, mântuirea vreunei ființe umane? Hristos a murit
pentru a face posibilă mântuirea tuturor, sau pentru a mântui pe toți aleșii? S-a vărsat
sângele lui Hristos în mod inutil pentru mulți oameni?
2. Dacă ispășirea este limitată, cum ispășirea este și universală?
3. Moartea lui Hristos nu a asigurat credința nimănui, căci ea nu a asigurat darul credinței
pentru nimeni, întrucât nu există un astfel de dar, ci ea a creat doar posibilitatea
mântuirii pentru oricine, dacă acea persoană va crede
4. Dumnezeu care mântuiește, celălalt vorbește despre un Dumnezeu care îl face capabil pe
om să se mântuiască singur.
5. Deci dacă Hristos a făcut ispășire ca să câștige biserica, să o sfințească, să găsească ceea
ce era pierdut, să mântuiască în mod desăvârșit; a realizat acest scop sau nu?
6. Dacă Hristos a făcut ispășire pentru biserica, a făcut și pentru oamenii din ea?
7. Deci dacă intenția atotputernicului Dumnezeu a fost să răscumpere prin Hristos, dar sunt
unii care nu vin, înseamnă că scopul Lui a eșuat? Scopul trimiterii lui Hristos a fost să
dea o șansă egală la toți sau a fost să facă ispășire eficientă pentru păcate?
8. Dacă Isus a făcut o ispășire pentru toți oamenii, de ce mai este o judecată? Dacă păcatele
au fost ispășite, de ce să mai fie condamnate?
9. Jertfa aduce ceva potențial nu ceva efectiv -> răspuns: Evrei 10:14
10. Moartea lui Isus Hristos nu a fost substitutivă ci a fost doar un exemplu -> răspuns: Isaia
53, Galateni 3.
BIBLIOGRAFIE ȘI CĂRȚI PE ACEST SUBIECT:
1. Canoanele din Dort

2. Cu moartea pe moarte călcând (Vol. 1, Vol. 2) - John Owen

3. TULIP - Desiring God - John Piper

4. https://www.monergism.ro/index.php/2011/06/spurgeon-si-doctrina-ispasirii-particulare/