Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. De aceea nu puteau să creadă, pentru că din nou Isaia a spus: „Le-a orbit ochii și le-a
împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă și
să-i vindec“. - Ioan 12:39-40
○ Romani (10:15) Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este
scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce
vestesc Evanghelia!”
● Romani 9:19, Iov 42:2, Iov 9:12, Iov 23:13, Daniel 4:35 - Nimeni nu poate sta
împotriva voinței Lui
● El „lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.”
● Apocalipsa 19:9 ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului
Calvinism: nu există persoană care să răspundă chemării lui Dumnezeu fără harul
lui Dumnezeu. Însă factorul decisiv în răspunsul acestuia este Dumnezeu, nu omul.
Prin har irezistibil noi nu vrem să înțelegem că harului nu-i poți rezista, ori să i te
împotrivești. Ci spunem că în momentul în care Dumnezeu vrea, El îți poate doborî
rezistența, și aceasta o face cu toți credincioșii adevărați.
De aceea în orice lucrare a Lui două aspecte trebuie luate în considerare: (1) spre ce
ţintesc metodele pe care le foloseşte în propria lor natură; (2) Ce intenţionează prin ele.
○ Dumnezeu poate avea ca scop mântuirea unui om, iar metodele vor fi eficiente
și va putea să exercite putere şi eficacitate în lucrare îndepărtând toată rezistenţa
■ John Owen: Oamenii pot refuza lucrarea Lui şi pot respinge planul Lui
cu privire la ei; dar când El îşi foloseşte puterea, prin şi în cuvânt,
pentru crearea unei inimi noi în om şi deschiderea ochilor celor care
sunt orbi, el o face în asemenea fel încât îndepărtează principiul
rezistenţei, care nu este, şi care nu poate fi, rezistat.
○ Dumnezeu poate intenționează doar împietrirea inimii omului (Isaia 6.9,10; Ioan
12.40-41; Fapte 28.26-27; Romani 9.8)
Răspunde lui Dumnezeu: de ce s-a întâmplat să crezi, iar vărul tău să nu?
IV. ARGUMENTE FUNDAMENTALE
○ Ioan 6:43-45 -> contrazicere: Ioan 12:32 -> R.C Sproul și originea cuvântului
○ Ioan 6:63
○ Romani 9:18-19
3. Regenerarea ne face capabili să credem
○ 1 Ioan 5:1
○ Deuteronom 5:29 (VDCC vs GBV) -> Deuteronom 29:2-4 -> Deuteronom 30:6
○ Ieremia 32:39-40
○ Ezechiel 11:17-29
○ Evrei 8:10
Citate:
Scriptura spune că unii oameni „se împotrivesc Duhului Sfânt” (Fapte 7.51) şi zădărnicesc
lucrarea Lui faţă de ei, dar aceasta nu este pentru că o pot face în mod absolut, ci că o pot face
doar faţă de un anume mod, fel sau grad al operaţiunilor Sale. Omul poate rezista unui anume fel
sau gen de metode pe care El le foloseşte, pentru un anumit final sau obiectiv, însă ei nu Îi pot
rezista scopului şi finalului către care ţinteşte; pentru că El este Dumnezeu şi „cine rezistă voii
Sale?” (Romani 9.19). - John Owen
Voința, de aceea, nu este forțată de vreo forță acționată de har, ci prevalența harului este internă,
lucrând în mod real și fizic; ceea ce nu este obiectul opoziției voinței deoarece nu îi este propus
ca să poată accepta sau refuza, ci lucrează eficient în ea.
Eficacitatea internă a Duhului Sfânt asupra minților oamenilor este infailibilă, victorioasă,
irezistibilă și întotdeauna eficace. Măsura eficacității harului și scopul pe care îl ating sunt fixate
de voia lui Dumnezeu. Sunt multe mișcări ale harului, chiar în inimile credincioșilor, care sunt
respinse, așa încât ele nu efectuează tendința care este proprie naturii lor. Altfel toți credincioșii
ar fi perfecți. Dar este demonstrat prin experiență că noi nu totdeauna răspundem înclinațiilor
harului. Acolo unde o lucrare a lui Dumnezeu nu este eficientă, Dumnezeu niciodată nu a
intenționat să fie și nici nu a pus puterea și harul necesar pentru a o face în acest fel.
Lucrarea însăși este exprimată prin convingere și ademenire; pentru că deși este eficientă ea nu
poartă respingere față de facultățile noastre decât poartă o convingere prevalentă.
Dar pentru că voința este într-o condiție depravată datorită naturii căzute, nu este doar în mod
habitual stăpânită de o aversiune față de ceea ce este bun în mod spiritual („străini de viața lui
Dumnezeu”) ci și în mod continuu acționează în opoziție, fiind sub puterea minții carnale, care
este „dușmănie împotriva lui Dumnezeu; și, deși harul Duhului în convertire triumfă asupra
întregii opoziții, și este eficient și victorios asupra ei – nu are loc printr-o constrângere sau un fel
de violență în ciuda faptului că între har și voință, acțiunile lor sunt contrare.
Voința, în primul act al convertirii, acționează cât e acționată, se mișcă cât e mișcată; și de aceea
este pasivă. Dacă nu ar fi așa atunci întoarcerea noastră la Dumnezeu nu ar fi decât un simplu act
natural, și nu duhovnicesc și al harului; pentru că este un act al voinței, nefiind capacitat mai
înainte de har. Trebuie demonstrat, în ordinea naturală, că acțiunea harului în voință în
convertirea noastră este antecedentă acțiunii noastre; deși în același timp când voința este
mișcată se mișcă, când este acționată acționează, și își păstrează propria libertate în exercițiul ei.
Este așadar, un act secret intern atotputernic al Duhului Sfânt, producând și efectuând în voința
noastră întoarcerea la Dumnezeu, acționând în așa fel voințele noastre încât ele însele
acționează, și aceasta în mod liber.
2. https://baptistireformati.wordpress.com/2017/08/01/john-owen-ne-ajuta-sa-intelegem-
corect-harul-irezistibil/
3. https://baptistireformati.wordpress.com/2019/03/01/gaselnita-harul-prealabil-trei-
perspective/
4. https://baptistireformati.wordpress.com/2019/02/13/caracteristici-ale-harului-irezistibil/
5. https://baptistireformati.wordpress.com/2019/02/16/credinta-ca-dar-al-lui-dumnezeu/