STUDIU V: PERSEVERANTA

SFINTILOR

INTRODUCERE

Și voi încheia cu ei un legământ etern, că nu Mă voi întoarce de la ei,

făcându-le bine; și voi pune temerea Mea în inima lor, ca să nu se abată de
la Mine.

- Ieremia 32:40

Întâi observăm că legământul este veșnic, apoi natura Dumnezeului nostru neschimbător, iar
apoi pe cei ce perseverează care nu se abat.

I.OBIECȚIE FRECVENTĂ

”Odată mântuit, pentru totdeauna mântuit, indiferent ce face omul”

➺ ce anume înțelegem prin ”mântuire”, Biblia are multiple înțelesuri ale acestui cuvânt.
Exemplu: 1 PETRU 2:2, înțeles redat de 1 PETRU 1:5, 1:9
➺ dacă ne referim la varianta în care ”mântuirea” are sensul de glorificare sau salvarea
finală, aserțiunea este corectă.
➺ dacă ne referim la varianta în care “mântuire” înseamnă salvarea actuală a sufletului (ex:
1 CORINTENI 1:18), atunci prima parte a afirmației este corectă.
➺ prin ”indiferent ce face omul” se încearcă evitarea tolerării celor care au mărturisit odată
credință în Hristos și care ”au căzut”; despre aceștia se spune că ”și-au pierdut
mântuirea”.
 ➺ ”pierderea mântuirii” nu este un concept susținut de Scriptură ci inventat de oameni, din
următoarele motive: nu poți pierde transformarea naturii tale; nu poți pierde ceva ce este
veșnic; pierderea aceasta nu poate depinde de tine, deoarece nu a depins de tine să
primești aceasta; nu poți pierde ceva ce Dumnezeu a promis ca nu vei pierde; când
vorbim de har, nu putem vorbi de merite;
➺ de luat aminte că, textul nu spune ”vor fi mântuiți deși se îndepărtează de Mine” ci ”nu
se vor depărta de Mine”.

II.CE VORBEȘTE SCRIPTURA DESPRE P.S.

1. Exegeza unor pasaje biblice, clare, despre p.s.

ROMANI 8:28-39
FILIPENI 2:12-13
EVREI 7:25-27

2. Inepția unui astfel de concept și implicațiile dezastruoase ale acestui sistem de gândire

➺ filozofia pierderii mântuirii duce la o altă evanghelie și la o încredere în propriile fapte,

pentru a fi salvat. Dacă mântuirea mea finală este determinată de ascultarea și
credincioșia mea, înseamnă că am câștigat-o prin merit. Însă ea nu este un premiu
câștigat de străduințele mele, iar eu mă strădui tocmai ca o mulțumire pentru darul
acesta măreț. ”Pentru îndurarea Lui aducem trupurile ca o jertfă”.
➺ greșelile unui credincios nu pot fi un motiv ca Domnul să înceteze să-i facă bine, știind
că El a știut mai dinainte tot răul ce era în noi (S.). Nici un fiu rătăcitor nu își poate
surprinde Tatăl ceresc.
➺ chiar din cauza nepredicării ale acestei învățături, mulți oameni își găsesc scuze să nu se
convertească (”eu nu mă pot ținea de pocăință”).
➺ cum să pierd salvarea prin voința mea coruptă dacă El este Cel care lucrează în mine
(voința și înfăptuirea)? Deci dacă voi pierde ceva atâta vreme cât El va lucra în mine,
înseamnă că Dumnezeu a eșuat să-mi dea voință și înfăptuire, nu? Aici e onoarea Lui în
joc.
 Iar Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească deplin: și întreg duhul vostru și sufletul și trupul
să fie păstrate fără vină la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Cel care vă
cheamă, care va și face aceasta. - 1 Tesaloniceni 5:23

➺ își poate pierde regenerarea interioară făcută prin lucrarea Duhului Sfânt (1 PETRU 1:23-
25). Se poate ca o ființă re-creată prin Duhul Sfânt să revină la starea inițială?
➺ cum să pierd salvarea dacă atunci când eram dușmanul lui Dumnezeu, El m-a împăcat,
cu atât mai mult acum voi fi mântuit, când sunt fiul Lui preaiubit (ROMANI 5:9-10)
➺ promisiunile lui Dumnezeu ar fi fără valoare ar putea pieri un credincios. El ne promite
că acel care se încrede în El are viața veșnică. Cum totuși să piardă viața care e veșnică?
”Cel ce vine la Mine nicidecum nu îl voi izgoni afară” (IOAN 6:37).
➺ mijlocirea lui Cristos ar fi zadarnică dacă un credincios ar putea pieri (LUCA 22:32).
➺ ”Desăvârșiți pentru totdeauna” nu-și mai are sensul (EVREI 10:14).
➺ eu înțeleg că sunt incapabil să mă mântuiesc singur de aceea îmi încredințez sufletul
Celui care poate. Deci dacă după ce mi-am încredințat sufletul Lui, eu tot voi pieri, nu
înseamnă aceasta că puterea Lui este limitată?
➺ Darurile și chemarea lui Dumnezeu nu ar fi definitive (ROMANI 11:29).

3. Mărturia pasajelor scripturale

FILIPENI 1:6, 1 CORINTENI 1:8, EZECHIEL 36:27, 2 TIMOTEI 1:12

Concluzie: Harul suveran care ne smerește și ne mântuie și ne păstrează, vorbește astfel: ”Mă
voi îndura de cei de care Mă îndur și voi avea milă de cei de care voi avea milă”

III.ALTE OBIECȚII FRECVENTE

1. Ce facem cu cei care ”au căzut”

 ➺ o întrebare mai bună ar fi: ce face Scriptura cu ei? Acest lucru este descris în
următoarele pasaje: 1 IOAN 2:19, EVREI 3:14, 1 IOAN 3:9, 1 IOAN 5:18, IOAN 8:31,
EVREI 10:39

2. Hermeneutica corectă a pasajelor despre ”pierderea mântuirii” și exemplificarea ei.

Pentru ca un sistem să fie corect trebuie să fie în acord cu toate pasajele Scripturii, cu
toate acestea, nu putem da uitării regula priorității pasajelor doctrinare.

➺ Sarea își pierde gustul (MARCU 9:50)

➺ Dacă vor cădea este cu neputință să fie aduși la pocăință (EVREI 6:6)
➺ Saul își pierde salvarea (1 SAMUEL 10:9)
➺ Scroafa spălată s-a întors la mocirla ei (2 PETRU 2:22)
➺ S-au lepădat de la cei ce i-a răscumpărat (2 PETRU 2:1)
➺ David s-a rugat ”nu lua de la mine Duhul Tău” (PS. 51), deci Dumnezeul îl poate lua?
Rezolvare: IOAN 14:16.

3. Ceea ce spui în teorie are aplicabilitate în practică?

➺ sunt care chiar: au gustat din botezul Duhului, au avut frica de Dumnezeu si au
îndeplinit condițiile din 1 IOAN și totuși au căzut, au dat înapoi. Problema este că,
oameni sunt care au sentimentul fricii lui și unele manifestări minunate ale harului, dar
acesta nu s-a revărsat în așa măsură peste suflet încât să-l preschimbe; iar noi suntem
înșelați de ”primele roade” ale convertirii lor.

4. Avem vreo implicație în mântuire?

IV.APLICAȚII

1. Siguranța perseverenței sfinților duce la:

➺ dorință în inima păcătosului după o astfel de salvare completă care nu depinde de

puterile lui sărăcăcioase (ați auzit fraza: eu nu mă pot ținea chiar dacă mă convertesc...
ei bine, au dreptate, ei nu pot, însă Dumnezeu o va face)
 ➺ puternică încurajare (consolare): Însăși promisiunea și jurământul Său – cele două lucruri
imuabile, în care lui Dumnezeu Îi este imposibil să mintă, avem o consolare puternică prin
acestea, noi, cei ce am căutat refugiu la Isus Cristos – EVREI 6:18
➺ siguranță deplină în fața morții
➺ la rugăciuni fierbinți, bine fundamentate pe promisiunile lui Dumnezeu

2. Siguranța perseverenței nu duce la:

➺ păcat: cum să mai trăim în păcat noi care am murit față de el; ne-a ales în sfințirea
Duhului, ne dă voința pentru fapte bune, ne-a pregătit mai dinainte faptele bune să
umblăm în ele, din El, prin El și pentru El.

3. Dacă păcatul constant nu duce la pierderea salvării, atunci, la ce duce:

➺ întreruperea comuniunii cu Dumnezeu

➺ pierderea bucuriei mântuirii
➺ mărturia lui despre Hristos este anulată, gloria lui Dumnezeu pătată
➺ poziția lui în glorie este afectată
➺ viața lui trupească este pusă în pericol

4. Asigurarea și confirmarea chemării

➺ se face prin râvnă pentru bine (PETRU 1:3-11)

➺ trebuie să facem aceasta în special când ne bate gândul ca nu am fost convertiți
niciodată
➺ avertismentele Scripturii nu-și pierd sensul (”dacă nu omorâți păcatul veți muri”),
întrucât, credinciosul va fi afectat de ele în mod covârșitor și îl vor menține pe cale.
Dacă el ia aminte la ele, atunci demonstrează că este sensibil la vocea Duhului, prin
urmare, este născut din Duhul. Astfel, avertismentele confirmă sau infirma veridicitatea
chemării credincioșilor.
 Dacă toți oamenii ar fi gurmanzi acest lucru nu ar fi un argument pentru a interzice orice fel
de mâncare, ci mai degrabă să fie un avertisment de consum moderat; tot așa și această
învățătură sfântă pe care mulți o pot perverti nu trebuie interzisă, ci învățată corect.

BIBLIOGRAFIE:
1. Păcatele Sfinților, Arthur Pink, Editura Magnagratia
2. Predici cu har, Charles Spurgeon, Editura Matachie
3. Darul perseverenței, Sf. Augustin
4. Cinci Puncte, John Piper, link: https://document.desiringgod.org/five-points-en.pdf?
ts=1446647340