Isus Căutătorul și Mântuitorul celor pierduți

Luca 19:1-10

Introducere: Tema mesajului de astăzi trebuia să fie ”Isus Mântuitorul”. Eu am mai

adaugat ceva în plus: ”Isus Căutătorul și Mântuitorul”. De ce? Pentru că vom vedea ce se
înâmplă mai înainte să fim mântuiți. Subiectul acestui pasaj este: „Ce face Isus cu cei pierduți
în păcat?”, și fără să o mai lungesc, pentru că mesajul va fi destul de lung, haideți să intrăm în
text.

1. Scopul lui Isus cu cei pierduți (v10): Voi începe primul punct al mesajului cu ultimul
verset al pasajului. Primul punct este ”Scopul lui Isus cu cei pierduți”. Vreau să mergem la
versetul 10, pentru că versetul 10 este cheia pasajului, și mi-aș dori să îl explorăm acum. De
ce? Pentru ca restul pasajului, de la versetul 1 la 9 să îl privim prin lentilele din versetul 10.
Versetul 10 ne prezintă scopul lui Isus și totodată ne dă cheia pentru a înțelege întregul pasaj,
de aceea, înainte să mergem mai departe, să privim la versetul 10. Versetul 10 spune „Pentru
că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Asta face Dumnezeu încă de la începutul lumii. Când Adam și Eva s-au ascuns de Dumnezeu,
Dumnezeu I-a căutat și L-a întrebat pe Adam: „Unde ești?”. În Ezechiel 34:15-16 este scris
„Eu Însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă», zice Domnul Dumnezeu. « Voi
căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe
cea slabă.” Dumnezeu, Isus Hristos este Căutătorul dar și Mântuitorul celor ce sunt pierduți și
morți în păcate.

Trebuie să ne amintim de ce este scris în Romani 3:10b „Nu este niciunul care să caute cu
tot dinadinsul pe Dumnezeu.”, de aceea Dumnezeu ne caută pe noi și ne mântuiește. În
păcătoșenia noastră, în moartea noastră în păcat, în căderea noastră, în orbirea noastră, în
ignoranța noastră, în sclavia noastră în păcat, în locuirea noastră sub împărăția întunericului,
în ascultarea noastră față de „domnul puterii văzduhului, a duhului care lucreaz acum în fiii
neascultării.”, în răutatea noastră, în rătăcirea noastră, nu îl puteam căuta pe Dumnezeu și nu
ne puteam mântuii. Este imposibil, pentru că: „Nu este niciunul care să caute... pe
Dumnezeu.” și un om mort spiritual nu se poate mântui și nu poate căuta, pentru că este mort,
este pierdut, nu are nici o capacitate pentru a se mântui, la fel cum mortul nu are nici o
capacitatea pentru a se învia. Singura capacitate a mortului în păcat este aceea de a păcătui, de
aceea Dumnezeu îi caută pe cei nemântuiți.

Nu era nici o reconciliere, nici o salvare, nici o iertare și speranță pentru cer dacă Dumnezeu
nu ne căuta și nu ne mântuia. El este Inițiatorul și Căpetenia salvării noastre. Despărțiți de El
nu putem face nimic. Dumnezeu este suveran peste salvarea noastră. Eu nu fac 50% și
Dumnezeu 50% pentru a fi mântuit, ci Dumnezeu face totul. Dumnezeu este suveran 100%
peste salvarea noastră. El este cel care ne caută și care ne mântuiește. Aceasta a fost și
lucrarea lui Hristos pe pământ, sau așa cum este numit în versetul 10 ”Fiul omului”.

În versetul 10, titlul ”Fiul omului” este un titlu ce arată atât umanitatea lui Isus, dar și
mesianitatea Sa, regalitatea Sa. În Daniel 7:14, Daniel spune despre ”Fiul omului” astfel: „I
s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele,
neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece
nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.” Acest titlu arată umanitatea dar și
mesianitatea lui Isus.

Versetul 10 continuă și spune „...Fiul omul a venit...”. Acest ”a venit” nu se referă la faptul
că Isus a venit în Ierihon, ci se referă la încarnarea Sa, la nașterea Sa. El a venit, S-a încarnat
pentru a căuta și a mântui. ”A căuta” – ”zeteo” se referă la ”a urmări”, ”a se uita după ceva”,
iar ”a mântui” se referă la a salva pe cineva de rău, a-l scăpa de pericol. Știți care este ironia
dragii mei? Dumnezeu L-a trimis pe Hristos ca să caute și să salveze pe cei care sunt sub
propia Sa judecată și mânie. Dumnezeu caută să salveze oamenii de El, de mânia și judecata
Sa sfânta, pentru El.

Cei pe care Isus îi caută și îi mântuiește sunt identificați ca fiind pierduți: „să caute şi să
mântuiască ce era pierdut”. În greacă este folosit termenul ”apollumi” care se referă la
cineva care este distrus spiritual, într-o stare continuă de ruinare. Prin urmare, Isus Hristos S-a
încarnat cu scopul de a căuta și de a salva de mânia lui Dumnezeu pe cei care sunt într-o stare
spirituală continuă de ruinare și distrugere. Aceasta este Evanghelia. Vechiul Testament arată
spre aceasta, iar în Noul Testament se împlinește.

Păcatul a devastat toți oamenii și toți sunt depravați spiritual, deteriorați, ruinați, corupți, răi,
sub mânia lui Dumnezeu. Noi toți eram în acea condiție până când Hristos ne-a căutat și ne-a
mântuit. Această condiție a omului nemântuit trebuie înțeleasă pentru că dacă nu o vom
înțelege cum trebuie, nu vom înțelege de ce avem nevoie de un Căutător și Mântuitor și nu
vom înțelege natura salvării noastre. Noi spunem că oamenii au nevoie de un Mântuitor, dar
trebuie să înțelegem natura spirituală depravată a omului nemântuit, pentru a înțelege de ce
are nevoie omul cu adevărat de un Căutător și Mântuitor, așa cum este Isus.

De aceea, în următoarele momente, ne vom uita la natura spirituală a omului nemântuit. Ce

spune Biblia despre natura spirituală a omului nemântuit? Să citim Romani 3:10-18 „după
cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să
aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au
abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au
venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să
verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de
Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” Fiecare propoziție pe care Pavel o scrie aici nu este
ceva nou, ci din Vechiul Testament, ceea ce înseamnă că starea omului nemântuit din
totdeauna a fost așa.
Efeseni 4:17-19 „Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum
trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de
viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei
și-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel
de necurăţie.” În alte cuvinte, Pavel le spune: „Nu mai trăiți ca și cum nu sunteți mântuiți!”,
pentru că o astfel de trăire este caracteristică oamenilor nemântuiți.

Efeseni 2:1-3 „Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară
după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum
în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre
pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire
copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.” Omul nemântuit este mort spiritual, ruinat, sub mânia lui
Dumnezeu și nu se poate învia pentru că un om mort nu are această capacitate. Doar
Dumnezeu poate aduce la viață un om mort, așa cum a adus oasele din pustia în care era
Ezechiel, și așa cum L-a adus pe Lazăr mai încolo. Omul mort nu poate să producă credință,
adică nu se poate mântuii, pentru că este mort, este pierdut și pentru că nu îl poate căuta pe
Dumnezeu cu tot dinadinsul.

Tit 3:3 „Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de
pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe
alţii.”

Coloseni 2:13 „Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească
netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate
greşelile.” Eram morți în greșeli și în firea noastră pământească. Cine a făcut acțiunea
mântuirii? „Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El”. El caută, El mântuiește.

Având în vedere acestea: 1. are omul nevoie de Isus care caută și mântuiește? Da, pentru că
omul de unul singur nu îl poate căuta pe Dumnezeu și nu se poate mântuii. Ascultați-mă
dragii mei, dacă vom avea aceste lucruri în minte despre starea omului nu ne va fi rușine să îi
spunem Evanghelia acelei bătrânici din vecinătate care se compoartă frumos. Nu ne va fi
rușine să îi spunem celui mai rău om despre Vestea Bună, dar nici celui mai cum se cade om.

2. Având în vedere starea spirituală moartă a omului, de ce ne-am încrede în om? De ce ai

așteptări ca ei să se compoarte frumos cu tine, să te respecte, să facă lucrurile corect? Și vă
rog, nu îmi spuneți că nu vă încredeți deloc în oameni. Faptul că sunteți căsătoriți arată că v-
ați încrezut la un anumit nivel unul în celălat. Problema este că nu ar trebui să avem credința
că oamenii se vor comporta corect și frumos mereu. Mântuit sau nu omul te va dezamăgi. Cel
nemântuit te va dezamăgi pentru că spre asta e înclinat cel mai mult, iar cel mântuit încă nu a
scăpat total de păcat, deci posibilitatea de a dezamăgi există.

3. Având în vedere starea spirituală a omului nemântuit, povara de a îl face pe cel nemântuit
să creadă Evanghelia va dispărea. De ce? Pentru că nu noi putem convinge pe oameni de
păcat, nu noi îi putem face să fie mântuiți. Omul nu poate să creadă în Hristos pentru că este
pierdut, mort, nu caută cu tot dinadinsul pe Dumnezeu, nu poate face nici o mișcare spre
mântuirea lui, ci Dumnezeu, care caută și mântuiește îl poate aduce la viață. Prin urmare,
povara faptului că noi ar trebui să convingem pe oameni de păcat trebuie să dispară, pentru că
asta este treaba lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt.

4. Având în vedere starea spirituală din care Dumnezeu ne-a scos și ne-a mântuit, vom avea,
sau cel puțin ar trebui să avem, o viață de mulțumire continuă și de adorare a lui Dumnezeu.
Dumnezeu s-a gândit înainte de întemeirea lumii la mine și la tine și ne-a ales ca să fim sfinți
și fără prihană. Ne-a ales să ne învie din moartea spirituală prin Hristos. Ce ar trebui să
producă asta în noi?

Acum, dragii mei, odată ce am privit la versetul 10 și avem aceste lentile despre om și despre
Isus, haideți să parcurgem pasajul privind la el prin ochelarii versetului 10.

2. Căutarea și portretul lui Zacheu (v1-v4): Al doilea punct din mesaj este ”Căutarea și
portretul lui Zacheu”. Asta subliniază versetele de la 1-4. În prima parte a textului, Luca ne
arată faptul că Hristos îl cauă pe Zacheu și tot în prima parte ni-l portretizează pe Zacheu.

În primul rând, haideți să privim la cum Isus îl caută pe Zacheu, iar mai apoi vom privi la
portretul lui Zacheu. Primul verset ne spune că „Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin
cetate.” În zilele lui Isus, Ierihonul era ca un fel de staţiune, o cetate de vacanţă al acelor
vremuri. În această cetate trăiau vameşii. Faptul că ni se dă acest detaliu despre faptul că Isus
intră în Ierihon, ne sugerează că Isus a început căutarea lui Zacheu. Isus a intrat în cetate
pentru Zacheu. Prima parte a textului asta vrea să ne transmită: că Isus este un Căutător al
celor păcătoși.

Versetul 10 ne spune că Isus a venit să caute și să mântuiască. Unde vedem în acest text că
Isus caută? Păi în prima parte a pasajului, chiar în versetul 1, faptul că Isus a intrat în Ierihon
și a intrat în Ierihon special ca să îl caute pe Zacheu. A doua parte a textului ne va transmite
că Isus este Mântuitor, și vom vedea asta mai încolo, însă până acolo trebuie să avem în
vedere faptul că prima parte a pasajului ne spune despre Isus că este un Căutător, de aceea
intră în Ierihon.

Textul continuă și spune că Isus „trecea prin cetatea”. Înspre ce se îndrepta atunci Isus dacă
doar trecea prin cetate? Înspre Ierusalim, pentru că acolo avea să moară, însă înainte să se
ducă la moarte, a venit să caute și să mântuiască pe un om din Ierihon.

O lecție pentru noi, dragii mei. Isus știa că avea să moară, dar nu este depresiv pentru că știa
că va învia și va mântui pe mulți oameni. De aceea, atunci când stăm și ne gândim noaptea la
momentul în care Dumnezeu ne va chema acasă, să ne amintim că moartea nu are ultimul
cuvânt, ci moartea este poarta spre întâlnirea cu mult tânjitul Isus. Această speranță ne poate
da puterea de a nu rămâne paralizați, ci de a face ceva, la fel cum Isus a făcut în Ierihon.

Acum că am privit la faptul că Isus îl căuta pe Zacheu, haideți să privim și la portretul

acestuia. Luca ne spune despre el că era un om bogat, mai-marele vameșilor, era mic de
statură și că îl chema Zacheu.
Să le luăm pe rând. În primul rând, textul ne spune că era bogat. De ce era bogat? Pentru că
era mai-marele vameșilor. După cum știm, vameșii le cereau oamenilor bani în plus pe lângă
taxa pe care o aveau de plătit romanilor pentru a trece vama. Romanii le spuneau vameșilor
suma pe care un evreu trebuie să o plătească pentru a trece vama. Vameșii, pe lângă taxa pe
care o doreau romanii, cereau mai mulți bani evreilor. Banii aceia în plus mergeau la ei în
buzunar. Ăla era salariul lor.

Problema este că Zacheu nu era un vameș oarecare, ci mai-marele vameșilor. Ce însemna

asta? Mai-marele vameșilor angaja alți vameși pentru colectarea taxelor. Toți banii de taxe pe
care angajații îi luau, trebuia să ajungă la el. Deci, pe lângă ceea ce fura el prin taxele enorme
pe care le cerea, el primea bani și de la angajații lui. Cuvântul pentru ”bogat” în greacă este
”plousios” care nu înseamnă doar bogat, ci abundent de bogat, extrem de bogat, ceea ce ne
sugerează faptul că Zacheu fura de la cetățeni extrem de mulți bani. Era un om lacom și
iubitor de bani.

Te uiți la un astfel de om și îți vine să repeți cuvintele din capitolul 18:25 „Fiindcă mai lesne
este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui
Dumnezeu.” Însă lui Zacheu nu i s-a aplicat acest verset, și vom vedea de ce.

În al doilea rând, Zacheu era mic de statură. Unii comentatori spun că înălțimea lui era de
1.50m sau mai puțin. Numele lui era ”Zacheu”. Știți ce înseamnă acest nume în ebraică?
Sunteți gata? Înseamnă ”pur”, ”curat”, ”inocent”, ”neprihănit”. Părinții lui au avut intenții
bune când i-au pus acest nume, însă cu timpul el a devenit impur, murdar, vinovat și păcătos.

Să continuăm cu versetul 3. El ne spune că Zacheu „căuta să vadă care este Isus, dar nu
putea din pricina norodului, căci era mic de statură.” Zacheu căuta să vadă pe Isus pentru că
Isus devenise foarte popular, de aceea norodul era după El. Prin ce a devenit popular Isus
acolo? Păi Betania era la 10 km distanță de Ierihon și știm că în Betania Isus L-a înviat pe
Lazăr din morți. Această veste s-a răspândit peste tot. Pe lângă acest lucru, norodul care era
după El acum, a fost martor la vindecarea unui orb.

Versetul 4 spune că Zacheu „A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă...” pe
Isus. Această acțiune de a se sui în copac nu era demnă de poziția pe care el o ocupa, însă el
dorea să îl vadă pe Isus. Pentru Zacheu, Isus era cum este pentru români Papa de la Roma.
Când vine Papa de la Roma în România, străzile sunt pline de oameni. Zacheu știa despre Isus
că a făcut minuni, că este un om important și a vrut cu tot dinadinsul să îl vadă. Ce nu știa
Zacheu era că Isus a intrat în cetate special pentru el, ca să îl caute și să îl mântuiască, de
aceea mergem la al treilea punct al pasajului.

Isus Mântuitorul (v5-v7): Al treilea punct este ”Isus Mântuitorul”, asta subliniază versetele
5-7. Așa cum am spus, în prima parte a textului Isus este Căutător, iar în a doua parte a
textului – aceasta la care ne vom uita acum - după ce Isus îl găsește, îl mântuiește, de aceea
Isus în al doilea punct poartă titlul de Mântuitor. În prima parte Căutător, în a doua Mântuitor.
Întrebarea este dragii mei: cum îl mântuiește Isus pe Zacheu? Simplu, dar mi-aș dori să fiți
foarte atenți: printr-o chemare irezistibilă. Să citim versetul 5 și 6 „Isus, când a ajuns la locul
acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: ‚Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în
casa ta.’ Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.”

Frați și surori, așa ne-a chemat și pe noi Hristos la viață. Chemarea lui este irezistibilă pentru
că nu te poți opune când Hristos te cheamă, și vedem foarte clar acest lucru în pasaj. Zacheu
nu se opune. Să mai luăm câteva exemple: atunci când Isus îl învie pe Lazăr din morți. În Ioan
11:43b Isus a zis „Lazăre, vino afară!”. Ce se întâmplă cu Lazăr la chemarea lui Isus?
Versetul 44a „Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa
înfăşurată cu un ştergar.”

La chemarea lui Isus, nimeni nu i se poate împotrivi, nici măcar moartea, că e fizică sau
spirituală. Să ne uităm și la chemarea lui Matei: Matei 9:9 „De acolo, Isus a mers mai
departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: ‚Vino după Mine.’
Omul acela s-a sculat şi a mers după El.” Matei nu s-a întâlnit niciodată cu Isus, nu îl
cunoștea, nu se văzuse niciodată cu El, însă la chemarea lui Isus s-a ridicat și a plecat cu El.
Imaginați-vă că vine un om aici și ne cere să mergem după el fără să dea vreun motiv. Cine s-
ar duce cu el? Ar fi absurd dacă cineva s-ar duce. Ei bine, în cazul lui Matei asta s-a
întâmplat, pentru că la chemarea lui Isus nu te poți împotrivi, și de această chemare a avut
parte Zacheu și fiecare din noi.

În Romani 8:30 este scris „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe
aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit
neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” O observație aici: 1. Chemarea pe care Isus o face este sigură.
Isus te cheamă și când te cheamă nu poți da înapoi, pentru că pasajul spune că „pe aceia pe
care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți”. Dumnezeu nu așteaptă un acord din partea ta,
pentru că dacă ar aștepta, răspunsul ar fi întotdeauna un refuz, pentru că natura spirituală
moartă a omului niciodată nu va tinde spre neprihănire, de aceea chemarea este strâns legată
de îndreptățire, de mântuire. Dumnezeu cheamă, Dumnezeu mântuiește.

De unde știm că Zacheu a fost mântuit? Pentru că Scriptura ne spune că atunci când
Dumnezeu cheamă, El și mântuiește. „Pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi”,
adică mântuirea este rezultatul obligatoriu al chemării. Mai spune odată: mântuirea este
rezultatul obligatoriu al chemării. Zacheu a fost mântuit pentru că a fost chemat. Noi am fost
mântuiți pentru că am fost chemați. Nu există mântuire fără chemarea lui Dumnezeu, în
Hristos, prin nașterea din nou. Chemarea are ca rezultat întotdeauna mântuirea.

Haideți să privim puțin la cuvintele textului. Versetul 5 spune „Isus, când a ajuns la locul
acela, Şi-a ridicat ochii...”. Charles Spurgeon comenta sintagma ”Și-a ridicat ochii” astfel:
„Mă gândeam că unul din cele mai mari exemple ale bunăvoinţei lui Dumnezeu, este
acela că El se poate uita în jos la om. Dar vă spun că a fost o mai mare bunătate decât
aceasta atunci când Cristos s-a uitat în sus ca să-l vadă pe Zacheu. Dumnezeu privind în
jos la creaturile sale – aceasta este milă – dar Cristos, umilindu-se pe Sine atât de mult
încât El să privească în sus la una din propriile Sale creaturi – aceasta este milă, într-
adevăr!”
Textul ne spune că Hristos a strigat: „Zachee...”. Întrebare: de unde știa Hristos numele lui
Zacheu? Nu e de mirare că Isus era atotștiutor. În Evanghelia după Ioan 1:47-48 găsim scris:
„Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: ‚Iată cu adevărat un israelit în
care nu este vicleşug.’ ‚De unde mă cunoşti?’ I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis:
‚Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.’” Natanael era sub
smochin, Zacheu era pe dud, însă pe amândoi i-a cunoscut mai dinainte ca ei să îl cunoască pe
Isus.

Textul continuă și spune „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa
ta.”. Cuvântul ”trebuie” în greacă este ”dei”. Acest termen ”dei” este un prerogativ divin.
Adică Zacheu trebuia să primească acele cuvinte ca și cum Dumnezeu îi vorbește. Isus este
Dumnezeu, însă a vrut să îl facă și pe Zacheu conștient de acest lucru prin acest cuvânt ”dei”.

Versetele 6 și 7 spun „Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut
lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: ‚A intrat să găzduiască la un om păcătos!’” Isus, într-
adevăr, stătea așa de mult cu cei păcătoși, în special cu vameșii, că este numit prietenul
vameșilor: Matei 11:19 „A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ‚Iată un om
mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!’” Dar atenție dragii
mei, Isus nu stătea cu ei pentru că îi plăcea anturajul lor, ci în Marcu 2:17 Isus spune „Nu cei
sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei
neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” În alte cuvinte, El stătea cu vameșii și păcătoșii pentru că
voia să îi cheme la pocăință.

Zacheu, din cauza funcției pe care o ocupa, nimeni nu se apropia de el. Pentru cei de atunci,
sinonim pentru păcătos era vameș. Isus se apropie și mântuiește pe cel mai păcătos dintre
păcătoși. Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de cei mai păcătoși oameni pe care îi
cunoaștem? Isus a căutat un astfel de om și l-a mântuit. Noi ar trebui într-un mod intenționat
să căutăm astfel de oameni și să le spunem Evanghelia. Din prismă omenească îți este și
imposibil să vezi cum un astfel de om poate fi mântuit, însă Dumnezeu poate face nespus mai
mult lucruri decât noi ne putem gândi. Dumnezeu să pună în noi o inimă gata de a
evangheliza pe cei păcătoși.

Întrebare dragii mei: am spus câteva momente în urmă că acest pasaj vorbește despre Isus ca
Mântuitor, Isus Mântuitorul și am mai spus că Isus, atunci când l-a chemat pe Zacheu, l-a și
mântuit. Întrebarea este: de unde știm că Zacheu este mântuit? Care este dovada mântuirii lui?
Doar pentru că versetul din Romani 8:30 spune asta? Pe de o parte da, însă dragii mei, dovada
mântuirii lui Zacheu a fost pocăința. Ce am început să facem fiecare din noi atunci când
Dumnezeu ne-a mântuit? Am început un proces de pocăință și asta îl vedem pe Zacheu că și
face. Răspunsul mântuirii întotdeauna va fi pocăința.

Pocăința lui Zacheu (v8-v9): Mergem la următorul punct care este ”Pocăința lui Zacheu”,
pentru că asta subliniază versetele 8 și 9. Haideți să vedem cum s-a pocăit Zacheu.
Versetul 8 spune „Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne...”. Ne
oprim aici. Pavel spune în Romani 10:9 „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca
Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” Faptul
că Zacheu l-a recunoscut pe Isus ca Domn, arată pocăința sa față de idolatrie. Zacheu nu îl
mai considera pe conducătorul Romei Dumnezeu, Zacheu nu se mai considera pe sine
Dumnezeu, ci îl considera pe Isus Dumnezeu.

Probabil unii din noi am uitat că Isus este Dumnezeu și stăpân peste întregul univers.
Guvernează totul, conduce totul și are totul în controlul Său. Problemele noastre, suferințele
noastre, îngrijorările noastre El le știe, și le are sub control. Faptul că suferi și ești într-o
circumstanță foarte grea este pentru că Dumnezeu te-a pus acolo cu un scop. Nu știu care este
acela, însă ce știu este că El este Domn peste acea suferință, este Domn peste acea
circumstanță grea și nimic din ceea ce se întâmplă nu se întâmplă înafara voii Sale, de aceea
încrede-te în Domnul, în faptul că El te trece prin valea umbrei morții și tot El te va scoate de
acolo și încrede-te în faptul că El controlează într-un mod absolut suferințele prin care treci.

Să continuăm cu ce zice Zacheu: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi,
dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Ca să înțelegem cât de mare i-a
fost pocăința lui Zacheu va trebui să facem un pic de calcule. El spune că din toată averea lui,
dă jumătate săracilor. Adică din 100% el dă 50% săracilor și mai rămâne cu 50%. Partea
interesantă vine acum: el spune că dacă a făcut cuiva o nedreptate, și probabil a făcut
nedreptate la mii de evrei, el va da împătrit înapoi celui pe care l-a neîndreptățit. Ce înseamnă
împătrit?

Să citim Exodul 22:1 „Dacă un om fură un bou sau o oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci
boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.” Dacă furai o oaie, în alte cuvinte, dacă
făceai o nedreptate, trebuia să dai 4 oi înapoi, adică împătrit: furai una, dădeai patru. În alte
cuvinte Zacheu spune: „Eu nu vreau să dau numai ce am furat, ci vreau să dau împătrit, nu
vreau să dau doar 100% din ceea ce am furat, ci 400%, împătrit!” Acest împătrit avea să îl dea
la mii de evrei, însă Zacheu tocmai găsise bogăţii spirituale incomensurabile, aşa că nu mai
era preocupat de pierderea averii sale materiale. Este un contrast izbitor între Zacheu şi
tânărul bogat din capitolul 18 care s-a întristat când Isus i-a spus să dea săracilor averea sa.
Tânărul bogat s-a întristat, Zacheu a luat inițiativa să dea tot ce are.

Zacheu nu zice: „Cât de puțin pot asculta ca să fiu considerat creștin? Cât de aproape mă pot
duce de prăpastia păcatului?” Ci el spune: ”Arată-mi apogeul de pocăință pe care trebuie să îl
ating, și îl voi atinge.” El nu se joacă cu păcatul, ci îl omoară. Credința fără fapte este moartă,
iar el arată că s-a pocăit cu adevărat prin faptele sale.

Întrebare dragii mei: Cât i-a luat lui Zacheu să se pocăiască de dependența aceasta a furtului?
Imediat! Sunt unii pe care Dumnezeu îi descătușează de dependențe păcătoase imediat și sunt
alții la care Dumnezeu lucrează în timp, îi curățește în timp. Însă, dacă tot vorbim acum
despre acest lucru, vreau să te întreb: ce păcat ascuns, ce dependență, la ce anume
comportament, act păcătos încă nu ai renunțat? Ești unul dintre aceia care spune „Cât de puțin
pot asculta ca să fiu considerat creștin?”, ești unul dintre aceia care nu se luptă deloc cu
păcatul din viața sa? Dacă da, atunci s-ar putea să nu fi mântuit, iar dacă ești mântuit, s-ar
putea să fi rămas doar la stadiul de bebeluș spiritual. Cu toții putem privi la Zacheu ca la un
exemplu de pocăință și să spunem: „Astăzi, trebuie să mă pocăiesc împătrit, trebuie să omor
ceea ce mă omoară spiritual!”. Domnul să facă asta în inimile noastre!

Știți ce spune Clement din Alexandria despre Zacheu? Clement din Alexandria, în cartea sa
”Stromata”, afirmă că Zacheu – atenție – a devenit prieten cu apostolul Petru și primul
episcop de Cezareea. Vedeți dragii mei unde duce pocăința autentică? La o viață dedicată lui
Dumnezeu într-un mod desăvârșit. Scopul lui Zacheu nu a mai fost: „Ce pot face pe pământul
acesta pentru a îmi îmbunătății traiul?”, ci scopul său a fost: „Ce pot face pe pământul acesta
pentru a mă apropia mai mult de Dumnezeu?”. Te întreb: care este scopul tău? Pentru ce lupți
mai mult în această viață? Și te rog, fi sincer cu tine, pentru că nu trebuie să îmi dai mie
socoteală, ci lui Dumnezeu și Dumnezeu știe dacă vrei să te păcălești spunându-ți că scopul
tău este să îl slujești pe El. Atenție, nu spun că a fi înstărit material este păcat, ci întreb: care
îți este scopul? Să îți îmbunătățești traiul sau să îl slujești pe Dumnezeu cât mai mult, inclusiv
prin resursele materiale pe care le ai? Îl pui pe Dumnezeu la periferia vieții și starea materială
în centrul vieții?

În cele din urmă, Isus spune: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul
lui Avraam.” „Astăzi” – Dumnezeu nu doar știe pe cine mântuiește, ci și momentul când
mântuiește, așa că dragii mei, dacă vă rugați pentru mântuirea celor dragi de ani de zile, să
știți că Dumnezeu știe și momentul când trebuie să mântuiască.

Tot Isus spune „căci şi el este fiul lui Avraam.” Bineînțeles, Zacheu era din Avraam biologic,
însă a devenit parte din sămânța lui Avraam și spiritual. Nu îl ajuta cu absolut nimic dacă
rămânea doar biologic din Avraam.

Concluzie: În concluzie, astăzi am privit la modul prin care Dumnezeu mântuiește pe om. El
mai întâi caută și apoi mântuiește. Mântuirea o face printr-o chemare irezistibilă, iar dovada
mântuirii este întotdeauna pocăința. Mă bucur să știu că în această biserică sunt oameni
mântuiți. Isus ne-a căutat, ne-a chemat, ne-a mântuit din moartea spirituală, prin sângele Său
și acum ne cere sfințire, pocăință. Doriți să ne asemănăm cât mai mult cu Isus Mântuitorul?
Pocăința e răspunsul. Domnul să ne ajute la aceasta. Amin!