Tema: Dumnezeu își împlinește promisiunea în ciuda păcatelor oamenilor și vom vedea de ce

tema acestui pasaj este aceasta.

ÎNDEMN DE LAUDĂ ȘI ÎNCHINARE

Primul îndemn va fi unul de laudă și închinare

Pentru ce îi mulțumim Domnului?

Voi spicuii anumite propoziții din pasaj și voi aduce motive de mulțumire.

V25 – ”După ce a născut Rahela pe Iosif” – Dumnezeu se folosește de vasele slabe, care la
prima aparență nu sunt de nici un folos, pentru a își împlini promisiunea de răscumpărare
făcută încă din Geneza 3. Rahela era stearpă, însă prin ea Iosif a fost născut, iar prin Iosif,
când în țara Canaan începuse foametea, întreaga familie a fost hrănită și salvată, adică și
sămânța lui Iuda prin care Isus trebuia să vină. Dumnezeu se folosește de vasele slabe, pentru
un scop măreț. Să îi mulțumim că ne-a ales pe noi, niște vase slabe, pentru scopul glorificării
Lui prin răspândirea Evangheliei pe pământ și printr-o trăire sfântă, scopuri atât de mărețe.

V27 – Laban îi spune lui Iacov astfel: ”Domnul m-a binecuvântat din pricina ta.” – La fel cum
Laban a fost binecuvântat prin Iacov, așa suntem și noi binecuvântați prin Isus, iar
binecuvântarea cea mai mare a fost jertfa Sa de pe cruce pentru mântuirea noastră. Să îi
mulțumim Tatălui pentru că am fost binecuvântați din pricina lui Isus.

Alt Motiv – Vom vedea mai încolo în pasaj că Iacov a prosperat atât de mult chiar dacă Laban
i-a luat oile și caprele pe care el, Iacov, îi le ceruse. Aș vrea să îi mulțumim Domnului că
acum da, nu mai suntem sub Vechiul Legâmânt unde binecuvântarea se arăta prin prosperitate
materială, însă suntem sub Noul Legământ, unde binecuvântarea se arată prin prosperitate
spirituală și cu adevărat suntem binecuvântați cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în
locurile cerești în Hristos.

ÎNDEMN LA POCĂINȚĂ

După cum am zis, tema pasajului este: Dumnezeu își împlinește promisiunea în ciuda
păcatelor oamenilor. Dumnezeu a zis lui Iacov că toate familiile pământului vor fi
binecuvântate prin el.

În ciuda păcatelor lui Laban pe care le vom vedea în următoarele momente, Dumnezeu îl
binecuvântează prin Iacov, mai apoi, în ultima parte din capitol, în ciuda faptului că Iacov
păcătuiește încrezându-se în sine ci nu în Dumnezeu, Domnul îl binecuvântează, este cu El,
așa cum a promis, de aceea tema pasajul este: Dumnezeu își împlinește promisiunea în ciuda
păcatelor oamenilor.

Pentru acest moment, care este un îndemn la pocăință: păcatele lui Laban împotriva lui
Dumnezeu prin Iacov
La momentul de cerere și mijlocire, ne vom concentra la felul în care Dumnezeu își
împlinește promisiunea față de Iacov, promisiunea care spune astfel: ”Iată, Eu sunt cu tine;”,
și vom vedea cum Iacov a fost păzit și binecuvântat, în ciuda păcatului.

Păcatele lui Laban: Primul păcat este exprimat prin cuvintele lui Iacov – V25-26 (citește)

”Lasă-mă să plec...” – Iacov nu spune: ”Laban, iată că voi pleca”, ci ”Lasă-mă să plec...”,
ceea ce ne sugerează faptul că Iacov era ținut cu familia sa cu forța acolo.

Întrebarea este: de ce Iacov nu și-a luat ce-a avut ca să să plece de acolo în țara lui?

Cel mai probabil pentru că știa că va fi urmărit ca să fie omorât de Laban și fiii săi, pentru că
asta se întâmplă în capitolul 31 când se decide să plece, numai că Dumnezeu intervine și îi
spune lui Laban să îl lase în pace pe Iacov.

Deci, primul păcat al lui Laban este ținerea cu forța a lui Iacov. Am putea traduce păcatul
acesta în felul următor: păcatul posesiunii obsesive sau a dependenței de om. Asta face Laban,
e dependent de Iacov, e posesiv într-un mod obsesiv.

Întrebarea este: de ce Laban este așa dependent de Iacov? Iar întrebarea aceasta ne duce la
următorul păcat al lui Laban. Apropo, păcatul nemărturisit și de care nu se pocăiește creștinul,
duce mereu la un alt păcat și mai grav.

Deci, de ce Laban era așa dependent de Iacov?

Citim în versetele 27-28 astfel (citește).

De ce era așa de dependent Laban de Iacov? ”Văd bine că Domnul m-a binecuvântat din
pricina ta.” – putem spune în primul rând că prin aceste cuvinte se dovedește clar că
Dumnezeu s-a ținut de cuvânt când i-a zis lui Iacov: ”toate familiile pământului vor fi
binecuvântate în tine”. Laban a fost foarte binecuvântat de Dumnezeu prin Iacov, însă să ne
întoarcem un pic să examinăm cuvintele lui Laban ca să identificăm cel de al doilea păcat al
lui și de ce era așa posesiv cu Iacov.

”Văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricinta ta” – Doar în aceste cuvinte găsim 2
păcate. Să începem cu acela mai evident:

1. Spune ”Domnul m-a binecuvântat din pricina ta” - în alte cuvinte, nu sunt interesat de
Dumnezeul tău, eu sunt mulțumit cu idolii mei, însă sunt interesat de binecuvântările care vin
prin tine de la Dumnezeu tău.

Laban nu voia să îl cunoască pe Dumnezeul adevărat, ci își dorea binecuvântările lui

Dumnezeu. Bineînțeles că nu spune asta pe față, ci are o poleială de religiozitate: ”DOMNUL
m-a binecuvântat”, dar pe mine mă interesează binecuvântările, nu Domnul, de aceea Laban
era așa de dependent de Iacov, că prin Iacov era și el binecuvântat.

Acesta este primul păcat a lui Laban din aceste cuvinte și îl putem traduce astfel: a lua doar ce
îți place din Dumnezeul adevărat, creștin, și a trăi confortabil în propriile păcate, cu o viață
nededicată lui Yahweh. Asta a făcut Laban. A luat doar ce i-a plăcut din Dumnezeul adevărat,
dar trăia închinându-se idolilor.

2. Al doilea păcat care reiese din cuvintele lui Laban este unul mai subtil și limba ebraică ne
ajută în sensul ăsta.

”Văd bine” – aceste cuvinte în original se pot traduce și cu ”Am văzut semnele”, așa cum
traduce NTR, iar această sintagmă ”Am văzut semnele” descrie arta de a interpreta semne în
natură, prin care omul păgân de atunci, Laban fiind un om păgân, credea că poate descoperii
voia divinității. Deci un alt păcat al lui Laban, este idolatria, păgânismul.

Însă nu se oprește aici: Laban îi cere lui Iacov să nu plece. Iacov este de acord cu o condiție:
dacă îi dă voie să treacă prin turma lui, prin turma lui Laban, și să pună deoparte orice miel
sein și pestriț, orice miel negru și orice capră seină și pestriță. Laban este de acord cu
propunerea lui Iacov în vorbe, dar nu și în practică.

Tot ceea ce își dorea Iacov să pună deoparte, Laban a luat din turmă și a dat fiilor săi, ba chiar
l-a depărtat pe Iacov la 3 zile de oile, mieii și caprele pe care și le dorea, ca să nu poată lua
nici una. Cel înșelător, Iacov, a ajuns să fie înșelat de Laban, însă nu pe asta vreau să ne
concentrăm, ci mi-aș dori să observați cum este Laban atunci când ia oile și mieii pe care
Iacov și le dorea să le pune deoparte? – Înșelător, dar și lacom.

Deși cu gura lui a recunoscut că este atât de binecuvântat de Domnul prin Iacov, nu a vrut să
îi lase lui Iacov nici măcar un miel, unul măcar. Deși avea atât de multe, voia și mai mult și nu
voia să renunțe la nimic.

- Omul nemântuit cade în păcatul lăcomiei atât de ușor, pentru că cel nemântuit nu are sufletul
împlinit în Domnul, ci cel nemântuit încearcă să își umple golul din sufletul lui cu lucruri
materiale.

- Ce este mai grav, este atunci când un creștin este caracterizat de lăcomie, pentru că
așteptările sunt ca un copil al lui Dumnezeu să își găsească toată plăcerea și împlinirea în
Dumnezeu, ci nu în altceva. Zacheu când s-a pocăit nu a zis: ”Lasă că Domnul are har, trece
cu vederea averea imensă pe care o am și pe care nu o împărtășesc cu cei în nevoi.”. El când
s-a pocăit, Luca ne spune că a dat împătrit celor pe care îi furase. A renunțat la lăcomie pentru
că comoara lui cea mai de preț devenise Hristos, și totuși sunt creștini, probabil chiar dintre
noi, care sunt caracterizați de lăcomie.

Motive de rugăciune pentru pocăință:

- să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte de faptul că avem momente când îl vedem doar ca pe o

sursă de binecuvântare și atât, așa cum Laban îl vedea doar ca pe o sursă de binecuvântare. Să
ne ierte că avem momente când dorim doar binecuvântările Lui, însă nu și pe El.
- să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte pentru că avem momente când devenim dependenți de
cei de lângă noi, așa cum Laban a fost dependent de Iacov, gândindu-ne că doar dacă stăm
lângă acea persoană vom fi binecuvântați spiritual. În principiu, să ne rugăm ca Dumnezeu să
ne ierte pentru că avem momente când suntem dependenți de oameni pentru bunăstarea
noastră spirituală, în loc să fim dependenți de Domnul.

- în cele din urmă, să ne rugăm ca Domnul să ne ierte de faptul că în ciuda faptului că El ne

binecuvântează, vrem să ținem doar pentru noi binecuvântările, devenind lacomi. Să ne rugăm
ca Domnul să ne ierte momentele de lăcomie sau lăcomia.

ÎNDEMN LA CERERE ȘI MIJLOCIRE

Așa cum am spus la îndemnul de pocăință, la momentul de cerere și mijlocire ne vom

concentra pe felul în care Dumnezeu își împlinește promisiunea față de Iacov în ciuda
păcatului său. Ultima parte din capitol subliniază acest lucru, de la versetul 37 la 43. (citește
dacă e cazul)

Acest lucru pe care l-a făcut Iacov cu nuielele despuiate de coajă pe care le punea sub ochii
oilor pentru ca atunci când veneau să bea apă, să se împreuneze și să se înmulțească, se
numește eugenie antică. Această practică, eugenia, era parte din tradiția zilelor de atunci.
Comentatorii pe care i-am citit spun că eugenia în realitate nu funcționează. Atunci, dacă nu
practica aceasta a eugeniei a făcut ca turma lui Iacov să se înmulțească, cine a stat în spatele
înmulțirii turmei lui? Și fără îndoială putem spune: Dumnezeu.

Iacov se agită, rivalizează cu Laban în şiretenie şi viclenie și chiar și aici vedem cum încearcă
să se îmbogăţească prin inteligenţa şi eforturile sale știind promisiunea pe care Dumnezeu i-a
făcut-o, aceea că va fi cu El oriunde și va fi atât de binecuvântat încât binecuvântările se vor
extinde peste toate familiiile pământului.

Iacov avea 2 opțiuni: ori să se încreadă în promisiunea lui Dumnezeu, ori să se încreadă în
propriile sale forțe. Oamenii de atunci, ca oamenii de azi, credeau că pot controla viitorul și
situațiile nefavorabile, prin propriile lor puteri, folosindu-se de inteligența lor și asta îl vedem
pe Iacov făcând.

Vedeți dragii mei, chiar dacă Dumnezeu i-a făcut o promisiune cu gura Lui lui Iacov, Iacov s-
a încrezut în sine. Și asta este natura păcătoasă a omului: să se încreadă în sine, ci nu în
Dumnezeu. Societatea hrănește aceste înclinații ale omului spunându-i: ”Încrede-te în tine!”,
”Ascultă-ți inima!”, ”Urmează-ți instinctul!”. Dragii mei, acestea sunt doar niște iluzii: inima
noastră e nespus de rea și înșelătoare și singurul în care ne putem încrede, pe care îl putem
asculta și pe care îl putem urma este doar Dumnezeu.

Acum, mi-aș dori să vedeți harul lui Dumnezeu aici: în ciuda faptului că Iacov nu se încrede
în promisiunea binecuvântării lui Dumnezeu pentru el, Dumnezeu nu se depărtează de El, nu
îl calcă în picioare, nu în bate cu nuiaua, ci în ciuda păcatului, îl binecuvântează și se ține de
promisiunea pe care I-a făcut-o.

Acesta este har și aceasta este istoria omenirii: oamenii mereu au avut înclinații spre păcat și
nu s-au încrezut în Dumnezeu, iar în ciuda acestui păcat, Dumnezeu S-a ținut de promisiunea
din capitolul 3 din Geneza, binecuvântându-ne. Cum?

L-a trimis pe Isus Hristos, să trăiască o viață perfectă, să moară pe cruce pentru păcatele
tuturor acelora care vor crede și să învie din morți, înălțându-Se la Tatăl și mijlocind pentru
noi azi, iar prin credința și pocăința în Hristos, să avem o inimă nouă, care să nu se mai
încreadă în ea, ci doar în Domnul. Vom mai cădea? Cu siguranță, dar ne vom ridica și vom
merge mai departe pe drumul sfințeniei.

Vedem în cele din urmă că turmele lui Laban slăbesc și scad, iar turmele lui Iacov cresc și se
înmulțesc.

Pentru ce ne rugăm?

Motive de cerere și mijlocire:

- Ne rugăm ca Domnul să ne dea o credință mai puternică în El și în promisiunile Sale pe care

le-a lăsat în Scriptură

- Ne rugăm Domnului ca atunci când trecem prin circumstanțe nefavorabile, să nu apelăm la

lucruri ce țin de superstiții, să nu apelăm la propria noastră inteligență, ci să îngenunchem
cerându-I ajutorul.

- Ne rugăm ca Domnul să ne ferească să ascultăm de vocea societății care spune să ne

încredem în noi, ci nu în Dumnezeu