De data trecuta….

13 Aşa cum este scris:

„Pe Iacov l-am iubit,
dar pe Esau l-am urât.“[b

După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de

mâncare[a] din roadele pământului. 4 Abel a adus şi el o jertfă de Notite:
mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Iacov= Israel
Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui, 5 dar spre Esau= Edomitii
Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Gen 4: 3-5 Iubit=binecuvantari
pamantesti
L-am urat=iubit mai
putin, preferat mai
putin
O femeie i-a spus odată domnului Spurgeon:
„Nu pot să înțeleg de ce Dumnezeu a trebuit să
spună că El îl urăște pe Esau”. „Asta,” a răspuns
Spurgeon, „nu este dificil de inteles, doamnă,
problema mea este să înțeleg cum a putut Notite:
Dumnezeu să-l iubească pe Iacov!!!”. Toti am fost
condamnati…
Dumnezeu se îndură
de cine-I place
Notite:

ROMANI 9:14-29
14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El a zis lui Moise: „Voi
avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă
îndur”. 16 Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are
milă. 17 Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi
pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul”. 18 Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe
cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?” 20 Dar,
mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice
celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” 21 Nu este olarul stăpân pe lutul lui ca, din aceeaşi
frământătură de lut, să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare
de ocară? 22 Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea,
a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire, 23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui
faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi
vorbesc)? 24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri, 25 după cum zice în Osea:
„Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era
preaiubită. 26 Şi acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui
viu.” 27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. 28 Căci Domnul va
împlini pe deplin şi repede, pe pământ, cuvântul Lui.” 29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi
lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.
Romani 9:14-29
Ce cuvinte cheie Care este tema Ce cuvinte se
am gasit? pasajului? repeta?
Romani 9:14-29
Ce mi-a placut? Ce nu am inteles? Ce m-a intrigat?
7 14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în
Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El a zis lui Moise:
„Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi
Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă
îndur”.

Notite:

Suveranitatea lui Dumnezeu

Un manager are dreptul sa

angajeze si sa concedieze
Dumnezeu nu este niciodată mai puțin corect cu nimeni, dar
își rezervă pe deplin dreptul de a fi mai mult decât corect cu
oamenii pe care ii alege El.
i. Isus a vorbit despre acest drept al lui Dumnezeu în pilda
lucratorilor tocmiti la vie, din Mat 20:1-16.
ii. Ne aflăm într-un loc periculos când considerăm indurarea,
mila, harul lui Dumnezeu față de noi ca fiind DREPTUL
Notite:
NOSTRU. Dacă Dumnezeu este obligat să isi arate mila, atunci
nu este mila - este obligație. El nu ne datoreaza noua nimic. Mat 20:1-16

Noi in schimb ii datoram Lui totul. El ne-a iubit si ne-a dat 1 Ioan 4:10

valoare chiar si atunci cand eram in pacat… Rom 5:5:8

Dumnezeu este limitat de el

insusi
716 Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine
aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă.

Notite:

Suveranitatea lui Dumnezeu

La versetul 16. Sa nu uitam chemarea Evangheliei se
adresează cu precădere voinței omului așa cum reiese
din
Apocalipsa 22: 17. Insa nici o disponibilitate din partea
noastră, nici o alergare nu ne poate procura mântuirea
de care avem trebuință, după cum nu ne poate
învrednici să ne însușim binecuvântările pe care ni le Notite:

asigură ea... Lăsați de capul nostru, nu vom simți Exista o alegere din
partea noastra
niciodată trebuința de mântuire și nu vom face nici un
efort în direcția dobândirii ei. Tot ce ține de mântuirea
omului începe cu Dumnezeu si se termina cu decizia
noastra.
17 FiindcăScriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat
înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru
ca Numele Meu să fie vestit în tot
pământul”. 18 Astfel, El are milă de cine vrea şi
împietreşte pe cine vrea.

Notite:

Pavel arunca bomba si tot

el raspunde
La versetul 17. Faraon a avut nenumarate sanse sa se pocaiasca dar nu a
facut-o….Dumnezeul suveran „are milă de oricine vrea să aibă milă și
împietriște pe oricine vrea să-l împietriască”. Aș adăuga pur și simplu că
„oricine” de care are milă se referă la „toți cei care aleg să creadă”, în
timp ce „oricine” pe care îl împietriște se referă la „toți cei care refuză să
creadă”. Pasajul demonstrează înțelepciunea flexibilității iubitoare a lui
Dumnezeu, nu determinismul pur al puterii lui Dumnezeu.

Notite:
La versetul 18. Faraon și-a împietrit de nenumărate ori inima și
de fiecare dată când făcea așa, Dumnezeu îi împietrea și mai
mult inima, ca o formă de judecată adusă peste el. Același soare
topește, pe de o parte, sloiul de gheață, și usucă solul, făcându-l
tare ca piatra. Același soare albește pânza, dar arde pielea.
Același Dumnezeu își arată îndurarea față de cei cu inima Notite:
zdrobită, dar îi împietrește pe cei nepocăiți.
Dar, întrucât este Dumnezeu, niciodată nu va acționa cu
nedreptate.
19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate
sta împotriva voiei Lui?” 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu,
omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul
de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut
aşa?” 21 Nu este olarul stăpân pe lutul lui ca, din aceeaşi
frământătură de lut, să facă un vas pentru o întrebuinţare de
cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
Notite:

Nu confundati
slujirea cu
mantuirea
In versetul 19 Modul
apăsat în care subliniază Pavel dreptul lui Dumnezeu
de a face tot ce vrea naște obiecția că, dacă așa stau lucrurile, atunci
nu ar mai trebui să bage de vină nimănui, întrucât nimeni nu a reușit
să se împotrivească voii Lui, Astfel, pentru contestatarul care
formulează această obiecție, omul nu ar fi decât un pion, pe tabla de
șah. Nici un lucru pe care ar putea să-l facă sau să-l rostească el nu i-ar
putea schimba cu nimic soarta.
In versetul 20
Mai întâi, apostolul mustră obrăznicia oricărei creaturi care ar îndrăzni Notite:
să-I bage de vină Creatorului. Omul, mărginit și împovărat de păcat,
ignoranță și slăbiciune, nu are nici o cădere să-I poată întoarce lui Exemplu cu soacra-
mea
Dumnezeu vorba sau să pună la îndoială înțelepciunea sau justețea
căilor Sale!
In versetul 21
Desigur, olarul este Dumnezeu iar lutul este omenirea păcătoasă și pierdută.
Dacă olarul ar lăsa-o de capul ei, ea s-ar duce toată în iad. Și, procedând așa, ar
fi absolut drept și echitabil. Are El dreptul să procedeze astfel? Nu uitați că El
nu-i condamnă pe toți în mod arbitrar să meargă în iad, întrucât ei deja sunt
condamnați de propria lor încăpățânare și necredință.
Dumnezeu are puterea și autoritatea absolute să facă dintr-o parte a lutului un
vas de cinste iar din altă parte a lutului un vas de necinste. În situația în care
toți sunt nevrednici, El își poate revărsa binecuvântările peste cine decide El,
nerevărsându-le peste alții peste care a decis să nu le reverse. „Acolo unde toți Notite:
sunt nevrednici," scrie Barnes, „lucrul suprem la care ne putem aștepta este ca
El să nu-i trateze pe nici unii cu nedreptate."
22 Şice putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate
mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare
nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire, 23 şi să-Şi arate
bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a
pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

Notite:
In versetul 22 Argumentul
este următorul: „Dacă Dumnezeu ar fi justificat să-i
pedepsească pe cei răi imediat, și totuși vedem că manifestă un grad foarte
mare de răbdare față de ei, atunci cine mai poate să-L învinuiască de
părtinire?"Observați cu atenție sintagma: vase ale mâniei pregătite pentru
nimicire. Vasele mâniei sunt cei ale căror păcate îi supun mâniei lui Dumnezeu.
Ei sunt pregătiți pentru nimicire prin păcatul, neascultarea și răzvrătirea lor, și
nu prin vreun decret arbitrar al lui Dumnezeu. În acest punct, comentariile lui
C. R. Erdman se vor dovedi deosebit de utile:
“Suveranitatea lui Dumnezeu nu este niciodată exercitată în direcția
condamnării oamenilor care trebuie să fie mântuiți, ci mai degrabă a condus la Notite:
mântuirea unor oameni care trebuiau să fie pierduți”
Dumnezeu nu pregătește vase ale mâniei în vederea nimicirii, ci pregătește Notiunea de lumina
vase ale îndurării în vederea slavei. si intuneric
Notiunea de cald si
frig
In versetul 23 Pavel
identifică vasele îndurării, arătând că noi suntem
aceste vase, creștinii pe care Dumnezeu i-a chemat din lumea
evreilor și din cea a Neamurilor. Prin asta se așează temelia pentru
ceea ce va urma: lepădarea tuturor și păstrarea unei rămășițe din
națiunea Israel, și chemarea Neamurilor să ocupe poziția
privilegiată pe care o avuseseră israeliții.
Notite:
24 Astfel,
El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre
neamuri, 25 după cum zice în Osea: „Voi numi popor al Meu pe cel
ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era
preaiubită. 26 Şi acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul
Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.”

Notite:
In versetul 25 Apostolul
citează două versete din Osea, pentru a arăta
că chemarea Neamurilor nu trebuie să-i surprindă pe iudei. Primul
este din Osea 2:23: „îi voi numi «poporul Meu» pe cei ce nu erau
poporul Meu și «preaiubită» pe cea care nu era preaiubită." În
contextul lor din cartea Osea, aceste cuvinte se referă la Israel, nu
la Neamuri. Ele anticipează perioada când Israelul va fi restabilit,
ca popor al lui Dumnezeu, preaiubit de El. Dar când sunt citate de Notite:
Pavel ele se aplică la chemarea Neamurilor. Cu ce drept face Pavel
o schimbare atât de radicală? Răspunsul îl constituie faptul că
Duhul Sfânt, Care a inspirat, de la bun început, aceste cuvinte, are
dreptul de a le reinterpreta sau reaplica ulterior.
In versetul 26 Al
doilea verset este din Osea 1:10: „Și va fi așa: în locul unde li
s-a zis «Voi nu sunteți poporul Meu,» acolo vor fi numiți fii ai
Dumnezeului Celui viu." Din nou în contextul inițial al acestui verset din
Vechiul Testament, el nu se referă la Neamuri, ci descrie restabilirea
viitoare a Israelului și redobândirea de către el a bunăvoinței lui
Dumnezeu. Dar Pavel îl aplică aici la recunoașterea de către Dumnezeu a
Neamurilor, ca fii ai Săi. Găsim aici o altă ilustrare a faptului că atunci când
Duhul Sfânt citează versete din Vechiul Testament în Noul Testament, El le Notite:
poate da o altă aplicație, de asemenea corectă, după cum găsește El de
cuviință.
27Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai
rămăşiţa va fi mântuită. 28 Căci Domnul va împlini pe deplin şi
repede, pe pământ, cuvântul Lui.” 29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte:
„Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns
ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.
Notite:
Respingerea Israelului și păstrarea unei rămășițe din el sunt dezbătute in
versetele 27-29. Isaia a prezis că doar o minoritate din copiii lui Israel vor fi
mântuiți, chiar dacă națiunea propriu-zisă s-ar dezvolta foarte mult la
număr (Isaia 10:22).
28
Când a spus Isaia: „Și nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul,
Dumnezeu oștirilor o va aduce la îndeplinire în toată țara" (Isaia 10:23), el
s-a referit la invadarea Palestinei de către forțele Babilonului, urmată de
exilul Israelului. Lucrarea despre care este vorba aici este judecata adusă
de Dumnezeu peste Israel. Citând aceste cuvinte, Pavel afirmă că ceea ce i
s-a întâmplat Israelului în trecut ar putea să se întâmple din nou în vremea Notite:
lui.
29
După cum a zis Isaia (într-o parte anterioară a profeției sale): Dacă nu... ar
fi lăsat Domnul Oștirilor cerului câțiva supraviețuitori, Israelul ar fi fost
șters pe de pe fața pământului, ca Sodoma și Gomora (Isaia 1:9).
Concluzie:

Înțelegem că toți oameni sunt condamnați de propriul lor

păcat și de necredința lor. Dacă ar fi lăsați de capul lor ar
pieri cu toții din cauza pacatului. Cei care sunt mantuiti pot
să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru harul lui. Cei care
sunt pierduți nu pot da vina pe nimeni decât pe ei înșiși...Dar
asta nu înseamnă că El i-a ales în mod arbitrar pe ceilalți să Notite:

fie condamnați, căci ei sunt deja condamnați, prin faptul că Poarta mantuirii
au păcătuit toată viața și au respins evanghelia in mod este stramta, fara
bagaje fara alte
constant. persoane langa noi…