Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un beneficiu binecunoscut al închinării: suntem schimbaţi din slavă-n slavă, făcuţi şi mai
mult asemenea Lui:
2Corinteni 3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi
suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Este un lucru bine ştiut că acolo unde El este înălţat, alţii se vor simţi atraşi de El!
Recunoaşteri biblice ale bunătăţii lui Dumnezeu. Este un mare lucru atunci când un om
poate să vadă că Dumnezeu este bun cu el ( Psalm 33:5 El iubeşte dreptatea şi neprihănirea;
bunătatea Domnului umple pământul.) , dar şi mai mare când poate să vadă că Dumnezeu
este în esenţa Lui bun... Când o va face, I se va închina! Este ceea ce au făcut cei ce, mai jos,
au mărturisit bunătatea lui Dumnezeu.
Psalm 25:8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
(De aceea, pentru mântuire omul trebuie să-şi exercite credinţa nu în bunătatea lui
înnăscută, ci în bunătatea Lui veşnică)
Psalm 34:8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
Psalm 36:7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc
fiii oamenilor adăpost.
Psalm 86:5 Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te
cheamă.
Psalm 86:15 Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător
şi bogat în bunătate şi în credincioşie.
Psalm 106:1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine
în veci!
Psalm 107:1 ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!"
Psalm 107:8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui
faţă de fiii oamenilor!
Psalm 107:15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile
Lui faţă de fiii oamenilor!
Dacă vom avea înaintea ochilor noştri cât mai des bunătatea Lui vom fi încurajaţi să ne
închinăm Lui.
Cred că un bun punct de plecare pentru îmbunătăţirea închinării pe care o aducem lui
Dumnezeu ca şi creştini individuali şi în comun ca şi biserică este BUNĂTATEA lui
Dumnezeu.
Credeţi că Dumnezeu, Isus Hristos, şi Duhul Sfânt sunt într-adevăr buni? Pe ce vă bazaţi?
Da, da, dar mai sunt multe alte motive care vedeţi, ne scapă! Să le căutăm împreună.
Fiecare vede bunătatea lui Dumnezeu faţă de el într-un fel sau altul. Şi asta-i foarte bine.
Totuşi, de multe ori aceste convingeri nu ne-au condus la o închinare ferventă, la o laudă
profundă a Numelui şi caracterului Dumnezeului nostru, după cum vedem că stau lucrurile în
mijlocul nostru. (vezi, de multe ori care este starea bisericii în închinare: impasibilă şi
rece). Să privim la următoarea întâmplare.
Privind la o întâmplare din viaţa lui Isus vom vedea că înainte de a-i primi închinarea Isus îi
cere tânărului să stabilească cine-i "bun".
Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat
înaintea Lui, şi L-a întrebat: ,,Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?"
"Pentru ce Mă numeşti bun?" i-a zis Isus. ,,Nimeni nu este bun decât Unul singur:
Dumnezeu" Marcu 10:18
Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: ,,Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa
veşnică?" El i-a răspuns: ,,De ce mă întrebi: ,Ce bine?' Binele este Unul singur. Dar dacă
vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile." Matei 19:16-17
Astfel, îl vedem pe Isus că-l mustră pe tânărul nobil bogat că l-a numit "bun" fără să fi
mărturisit mai întâi că-l recunoaşte pe Isus ca fiind mai mult decât un simplu om. Isus îi cere
să stabilească mai întâi cine-i "bun"!
19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost
arătat de Dumnezeu.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd
lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.
Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au
mulţămit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor,
păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi
necinstesc singuri trupurile;
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii
în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase...
...
28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia
minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de
răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt
şoptitori... etc. Romani 1
În acelaşi timp, trebuie să înţelegem că a spune că Dumnezeu este mare (măreţ) dar a omite
că este bun, înseamnă a ne făuri un "dumnezeu" sălbatic, un monstru înspăimântător care
asemenea unei mări turbate este gata să înghită pe oricine se apropie de El. Măreţia Lui nu se
poate despărţi de bunătatea Lui, altfel am fi fost mistuiţi de mult., striviţi de mult de
maiestatea Lui.
Un Dumnezeu care nu este bun, nu este dumnezeu deloc! Nici un om nu-şi poate forma o
idee despre Dumnezeu în mintea lui şi să aibe o părere mai bună despre altceva pentru că
orice altceva considerăm mai bun decât Dumnezeu, ne facem un idol din acel lucru.
Toată ideea de bunătate se concentrează în Fiinţa lui la fel cum toate apele lumii converg în
oceane. Însă nu am fi avut nici o idee despre bunătate dacă istoria omenirii nu ar fi înregistrat
atâtea dintre faptele Sale. În mod natural avem o idee de rău, nu de bine. Binele trebuie
învăţat, nu răul!
Ideea sau noţiunea de bunătate este pur şi simplu absurdă fără includerea lui Dumnezeu în
definirea ei. Este exact ceea guverne şi instituţii din lume încearcă acum să facă dar nu
reuşesc. Să impună un "bine" fără a recunoaşte că singurul standard de comparaţie al lui este
Dumnezeul revelat în Isus Hristos. Reuşesc europenii să facă bine în Kosovo, de pildă? Încă
nu se poate spune! Reuşeşte guvernul actual să refacă economia închizând forţat întreprinderi
şi lăsând oamenii pe drumuri? Noi nu putem face bine fără a face şi ceva rău, şi fără ca răul
să fie alipit de noi! În schimb, Dumnezeu poate!
Pentru a înţelege mai bine cum este Dumnezeu bun să observăm că:
Bunătatea Lui nu este totuna cu sfinţenia Lui. Sfinţenia lui Dumnezeu reprezintă
rectitudinea fiinţei Lui care este pură, curată şi fără cusur în sine, pe când bunătatea Lui este
o manifestare a voinţei Sale faţă de toate creaturile Sale cărora le face bine. Despre sfinţenia
Lui putem spune că străluceşte cel mai bine prin legea Lui, dar bunătatea Lui este arătată faţă
de orice fiinţă care îşi trage existenţa de la El şi care îşi primeşte susţinerea de la El.
Bunătatea Lui se arată mai multor primitori ai ei, decât mila Lui.
Aceasta este situaţia tuturor urâtorilor lui Dumnezeu, sau a oamenilor care nu vor să renunţe
la păcate şi să se întoarcă la El, să se lepede de sine şi să-l recunoască pe El ca Domn.
Aceştia beneficiază nu de mila Lui, ci de bunătatea Lui. Problema devine gravă atunci când
ei stăruiesc în ignorarea bunătăţii Lui şi nu se întorc la El. Pentru sfidarea ei vor fi pedepsiţi
cum se cuvine.
Romani 2:3-5
Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că
vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi
îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar,
cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru
ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.
Demonii sunt monumente ale bunătăţii creatoare a lui Dumnezeu dar nu şi primitori sau
instrumente ale milei Sale, deoarece sunt răzvrătiţi. Harul lui Dumnezeu respectă fiinţa
raţională, mila Lui pe cea nenorocită, însă bunătatea lui se arată tuturor, brutelor şi sfinţilor,
plantelor şi pomilor, cât şi omului conştient se sine.
Creaţia a fost un act de bunătate, nu de milă, şi la fel este şi providenţa Lui în susţinerea unor
elementelor acestei lumi.
Mulţi au încercat să batjocorească bunătatea lui Dumnezeu, spunând, "Da sigur,
Dumnezeu e bun! Uite cum i-a nimicit pe cei ce locuiau în ţara Canaanului înainte de venirea
evreilor! Cum poţi spune că Dumnezeu e bun?" Ei bine, bunătatea lui Dumnezeu este
dovedită şi prin faptul că aceşti contestatari ai ei îşi continuă existenţa nestânjeniţi!
Psalm 85
1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta,
Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
2 ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
3 i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din
iuţimea mâniei Tale.
4 Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!
5 În veci Te vei mânia pe noi? În veci îţi vei lungi mânia?
6 Nu ne vei înviora iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
7 Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mântuirea Ta!
8 Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi
iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăşi în nebunie.
9 Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască
slava.
10 Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.
A beneficia de bunătatea Lui cum o fac mulţi care-l neagă şi se fac că nu o văd, este
atitudinea care stă la baza stricăciunii lor.
Bunătatea lui Dumnezeu este cuprinsă în toate atributele Sale. Toate lucrările Sale sunt
nimic altceva decât consecinţe ale bunătăţii Sale diferenţiate prin numele lor în funcţie de
"ţintele" spre care este exercitată.
Când Moise a vrut să aibe o perspectivă aruncată asupra gloriei Sale, Dumnezeu a spus că-i
va da ocazia să vadă o întrezărire a bunătăţii Sale:
"Domnul a răspuns: ,,Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea (deşi, e vorba în
engleza de "bunătatea" Lui) Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur
de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!"(Ex.33:19)
- good (as a noun), in the widest sense, especially goodness (superlative concretely, the best), beauty, gladness,
welfare: KJV-- fair, gladness, good (-ness, thing, -s), joy, go well with.
Exod 34:6 Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un
Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,
1. Bunătatea lui Dumnezeu este reflectată în creaţia Lui, când a spus despre fiecare lucru
pe care l-a creat că "este bun". Dacă înainte de creaţie El Însuşi nu ar fi fost bun atunci nimic
din ceea ce a creat nu putea să fie bun.
Oamenii privesc astăzi la creaţie, la paragina în care se găseşte şi refuză să vadă bunătatea ei
iniţială. Este la fel cum ai privi la o catedrală splendidă bombardată şi ai spune că arhitecţii ei
nu au nici idee despre frumos şi artă! Dacă am privi cu puţină atenţie, bunătatea lui
Dumnezeu se vede în fiecare fir de iarbă, în fiecare fulg de nea...
Demonstrarea bunătăţii Sale a fost cauza tuturor lucrurilor creaţiei Sale. Bunătatea Lui a
constat în facerea din nimic a atâtor de multe lucruri... A fi, existenţa, este mai bună decât
nimic. Prin bunătatea Lui întreaga creaţia a fost făcută. Dumnezeu nu a creat pentru că este o
Fiinţă vie, ci pentru că este o Fiinţă bună.
Creaturile sunt bune pentru că El le-a făcut aşa, însă bunătatea Lui Însuşi nu depinde de
nimic din exterior.
2. Bunătatea lui Dumnezeu este demonstrată în Isus Hristos, prin mântuirea pe care ne-
a adus-o.
Un subiect pe larg discutat în biserica noastră. Venirea lui Isus, viaţa, moartea şi învierea Lui
reprezintă o dovadă supremă a bunătăţii Lui Dumnezeu.
Tit 3:3-5
Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de
plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când
s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a
mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea
naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.
Generozitatea Lui în darea Fiului Său pentru păcatele noastre este chiar mai mare decât
aceea arătată la crearea noastră. Este o bunătate pe care nici măcar îngerii nu pot să o
înţeleagă.
La creaţie a făcut o creatură inocentă din pământ. La răscumpărare a refăcut-o prin sângele
Fiului Său.
La creare puterea Lui a făcut soarele să strălucească deasupra noastră. La mântuire bunătatea
Lui a făcut dragostea Lui să se reverse asupra noastră, foste obiecte ale mâniei Lui.
Pentru Fiul Lui şi mântuirea care ne-a adus-o noi putem să-i aducem laudă!
Psalm 31:19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de
Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
Plângeri 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
Mulţi oameni pretind astăzi că, "un Dumnezeu iubitor nu ar fi creat iadul şi nu i-ar trimite pe
oameni acolo!". Însă în realitate argumentul decurge în felul acesta : Tocmai fiindcă este un
Dumnezeu iubitor şi bun, El a creat iadul pentru a înlătura răul. A nu pedepsi răul sugerează
o lipsă de bunătate.
De aceea,
Iadul cel veşnic există fiindcă Dumnezeu este bun (!) într-adevăr, o axiomă a credinţei
creştine
Este o cruzime din partea Lui? Dimpotrivă, dacă fiinţe nemuritoare cu un suflet rău îşi
continuă existenţa nestânjenite răul lor ar acoperi totul iar şansa celor ce ar vrea să scape de
el ar fi distrusă. Răul s-ar perpetua la nesfârşit şi toţi am fi chinuiţi pe veci de rău. Aceasta ar
fi cruzimea adevărată ca domnia păcatului să se instaureze veşnic.
Natura sfântă şi bunătatea Dumnezeului nostru se află întotdeauna în opoziţie faţă tot de tot
ce este rău. Pentru aceia dintre oameni care se pocăiesc de rele şi de păcate, existenţa iadului
nu mai constituie o ameninţare, ci o asigurare că păcatului i se va pune capăt. Bunătatea lui
Dumnezeu este demonstrată prin faptul că s-a ocupat de păcat, de rău. Dacă-l trecea cu
vedere bunătatea Lui era îndoielnică. Însă modul categoric şi definitiv prin care îl va pedepsi
arată cât de bun este.
Este un argument greu de înghiţit pentru cei ce nu vor să se întoarcă de la rău la Dumnezeu.
Pentru cei cărora le place răul şi stăruiesc în el. Însă Dumnezeu se va dovedi bun la urmă
pedepsindu-i.
Neemia 9
24 Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara în stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării,
Cananiţii, şi i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le
place.
25 Au ajuns stăpâni pe cetăţi întărite şi pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot
felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini, şi pomi roditori din belşug; au mâncat, s-au
săturat, s-au îngrăşat, şi au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
26 Totuşi, ei s-au răsculat şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor,
au ucis pe proorocii Tăi, cari-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari
ocări faţă de Tine.
Lucrurile şi bogăţiile de care Israelul s-a bucurat în ţara promisă Neemia le atribuite bunătăţii
lui Dumnezeu. Ştia prea bine că Israelul nu le merită după toată neascultarea arătată în pustie.
Când din nou s-au răzvrătit şi nu i-au mulţumit, Dumnezeu le-a lovit recoltele, turmele şi
casele, întorcându-i de unde au plecat. Nu numai atât, dar când au crezut că aceste bunuri li
se cuvin şi le aparţin lor în exclusivitate, El i-a despărţit de ele.
Bunătatea lui Dumnezeu se vede în a ne da lucruri şi bunuri pentru a face posibilă viaţa chiar
şi atunci când ne-am dovedit complet nevrednici de ele. Iată totuşi la ce ar trebui să ne
împingă această bunătate a lui Dumnezeu:
Deuteronom 8:10 Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul
tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.
Psalm 103:2 Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
Proverbe 3:9 Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul
tău...
Iacov 1:17 ...orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl
luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
şi de atâtea alte necazuri? Spectrul celor "zece leproşi" încă atârnă asupra noastră! Luca
17:15-18
Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a
aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, şi I-a mulţămit. Era Samaritean. Isus a luat
cuvântul, şi a zis: ,,Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? Nu s-a
găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?"
Unde sunt astăzi cei care îşi amintesc să se întoarcă să-i mulţumească pentru bunătatea Lui?
Unde sunt bătrânii care să se întoarcă şi mulţumească pentru vârsta avansată în care şi-au
făcut copii la casele lor şi şi-au văzut nepoţii? Unde sunt tinerii care să se întoarcă să
mulţumească pentru că s-au văzut scăpaţi de comunism
Ezra 8:18 Şi, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe
Serebia, bărbat cu minte, dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, şi cu el pe fiii şi
fraţii lui, în număr de optsprezece;
Neemia 2:18 Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi
ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: ,,Să ne sculăm, şi să zidim!" Şi s-au întărit în
această hotărâre bună.
5. Bunătatea lui Dumnezeu se vede în a-i oferi omului legăminte, răsplăţi, promisiuni şi
condiţii.
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poţi să mănânci după plăcere din orice
pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în
care vei mânca din el, vei muri negreşit."
Este aceasta asprime sau bunătate? Dacă privim mai atent la ea, vedem că este sugerat că
dacă moartea veşnică este o consecinţă a neascultării, atunci viaţa veşnică este rezultatul
ascultării.
Un suveran absolut cum este Dumnezeu nu avea nevoie decât să pretindă ascultare, fără să
ofere promisiunea răsplătirii ei. Însă oferind viaţa veşnică ca răsplată a ascultării şi
dezvăluindu-i omului că există un asemenea rezultat, Dumnezeu se arată bun.
Da, asociată neascultării este pedeapsa, dar de ce să-i spui omului că asociată ascultării este o
răsplată? Doar, dacă vrei să te arăţi bun faţă de el? Să-l încurajezi să te asculte.
Stephen Charnock a spus despre acest aspect că, "Dumnezeu promite ca să poată răsplăti şi
ameninţă ca să nu poată pedepsi." Asta este bunătate!
După căderea în păcat şi în urma moştenirii păcatului noi oamenii suntem mai degrabă
asemenea regnului animal după trup, asemenea îngerilor după duhul nostru, asemenea lui
Dumnezeu după chip, dar despărţiţi de El după fire şi caracter.
Lucrurile s-au schimbat însă după întruparea Fiului, natura noastră fiind asumată şi
răscumpărată de El, Isus ne-a unit din nou cu Dumnezeu prin credinţă. Astfel, cel ce cred în
Isus devine fiu al lui Dumnezeu prin creare, dar frate al lui Isus prin înfiere.
"Fraţii Mei"
Aceasta este denumirea pe care după înviere Isus o atribuie ucenicilor Săi:
Ioan 20:17 ,,Nu mă ţinea", i-a zis Isus; ,,căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la
fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi
Dumnezeul vostru."
Şi fiindcă El s-a făcut de aceeaşi fire cu ei, spune că, "nu-I este ruşine să-i numească
,,fraţi" (Evrei 2:11).
În Isus are loc răscumpărarea firii noastre pământeşti care departe de a cunoaşte acum
perfecţiunea, o va cunoaşte totuşi în ziua venirii Lui. Fiul s-a coborât pentru a ridica din
mocirlă umanitatea noastră.
Iată exprimată aici înnoirea firii noastre şi efectul naşterii din nou asupra ei:
Ezechiel 36
25 Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi
de toţi idolii voştri.
26 Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima
de piatră, şi vă voi da o inimă de carne.
27 Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să
împliniţi legile Mele.
Ce nu era posibil să se împlinească într-o fire pământească decăzută, se poate acum într-un
înnoită. Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu.
Romani 8:3-4 Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea,
aici şi peste tot unde e ,,firea pământească".) o făcea fără putere-Dumnezeu a osândit păcatul
în firea pământească, trimeţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire
asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu
după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
Fapte14:16-17 El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,
măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimes ploi din
cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie."
În necazuri şi prigoane:
Luca 12:11-12 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea
stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi
vorbi; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi."
Luca 21:15 căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta
împotrivă toţi potrivnicii voştri.
În credincioşia Lui faţă de noi: (în dăruirea Lui de sine faţă de noi)
Ezechiel 37:27 Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.
Ezechiel 32:38-39 Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă şi o
cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei.
Romani 11:22 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au
căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei
fi tăiat şi tu.
Dacă vedem bunătatea Lui faţă de noi, ne vom purta la fel cu duşmanii noştri şi îi vom
câştiga pentru Hristos
Matei 5:44-47 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă,
faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi
fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste
cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă
iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste
numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?
- Vom avea răbdare cu cei ce ne fac răul sau pur şi simplu, ne fac viaţa grea pe pământul
acesta!
CONCLUZIE:
Dintre toate atributele lui Dumnezeu bunătatea Lui şi nu puterea, maiestatea, sau
sfinţenia Lui, ar trebui să fie motivul care să atragă cea mai profundă, sinceră şi
ferventă închinare din partea noastră.
Psalm 107:8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui
faţă de fiii oamenilor!
Dacă suntem slabi (nepăsători, insensibili) în închinare este aşa fiindcă nu vedem
bunătatea Lui arătată nouă în atât de multe feluri şi descoperită în general de
Scriptură.
Ar trebui să încercăm să explorăm mai departe această temă a bunătăţii lui Dumnezeu cu
speranţa că rezultatul descoperirilor noastre ne va îndemna să ne închinăm Lui şi mai mult.
Pentru moment să ne închinăm Lui pentru ce am aflat astăzi.
Dacă vrea cineva să-i exprime lui Dumnezeu laudă, închinare, recunoştinţă pentru că vede
bunătatea Lui faţă de el, îl invit acum să o facă public, în mijlocul adunării.
Nu-l linguşiţi pe Dumnezeu, ci într-adevăr dacă vedeţi că El este bun cu voi, mulţumiţi-i!
Dacă ţi-a umplut inima de mulţumire, ai ocazia acum să ţi-o goleşti!
Dar dacă îţi este plină de nemulţumire, invidie şi amărăciune, pentru că nu vezi bunătatea lui
Dumnezeu faţă de tine, fie prin circumstanţele vieţii tale, bunurile ce le ai, sau nu le ai, prin
prietenii şi mediul în care te găseşti, atunci mai bine taci, şi cere-i să te ajute să începi să vezi
bunătatea Lui nemărginită faţă de tine!
Teodor Macavei 09.11.99
Studii Biblice