1

Rugăciunea Tatăl Nostru

Matei 6: 5-9

As dori, cu ajutorul Domnului să ne lasam motivati saptamana aceasta la rugaciune de

o rugaciune: rugaciunea Tatal nostru.

Domnul Isus în predica de pe munte are multe de spus despre rugaciune şi ne da si

acest model de rugaciune care nu are ca scop sa fie recitat mecanic si este un cuprins
a ceea ce trebuie să conţina rugaciunile noastre.

Înainte să ne spună cum trebuie să ne rugăm, Domnul Isus demască două feluri de
rugăciune greşite şi care nu capătă răspuns. Cu alte cuvinte el începe să explice ce
este rugăciune spunându-ne ce nu este ea.

- V. 5. Rugăciunea făţarnicilor sau rugăciunea de faţadă, de spectacol.

o Domnul Isus vine cu alternativa: ,, intră în cămăruţa ta, închie uşa după
tine şi roagă-te în ascuns adică fără spectatori sau alte lucruri care te-ar
putea perturba pentru că rugăciune este părtăşie tu Tatăl.
o Răsplata unei astfel de rugăciune este răspunsul primit
- V. 7. Rugăciune disperată. Unii cred că îl pot convinge pe Dumnezeu să-şi
schimbe părerea şi să le facă bine dacă sunt suficient de insistenţi. Aceasta este
o părere foarte răspundită între creştini şi foarte falsă în acelaşi timp.
Dumnezeu nu trebuie convins să facă bine copiilor Săi; El deja este pornit,
determinat, pus pe treabă să facă bine copiilor Săi.
Romani 8: 31  Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă
Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?  El, care n-a cruţat nici
chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată,
împreună cu El, toate lucrurile?
o Nu poţi convinge bunătatea desăvărşită să facă bine. El este deja pornit
să-ţi facă bine. Una din roada Duhului, adică a Dumnezeirii este facerea
de bine. Iacov 1:17 orice ni se dă bun şi orice dar
desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl
luminilor, în care nu este nici schimbare, nici
umbră de mutare.

După aceste două falsuri Domnul Isus vine şi ne prezintă originalul, autenticul.
Rugăciunea adevărată
 2

Şi în primul rînd Domnul Isus ne face să ne aducem aminte cine este destinatarul
rugăciunilor noastre: Tatăl nostru care eşti în ceruri.

Atunci când pleci pe genunchi tu te proşterni înaintea Tatălui tău, sursa tuturor
binecuvântărilor noastre şi spre El ne îndreptăm privirea să ne împlinească nu doar
nevoile dar şi dorinţele inimii noastre care sunt în voia Sa.

Domnul Isus vorbeşte mult despre rugăciune în pasajul acesta şi mai jos în vs. 25 ne
spune să nu ne îngrijorăm de nevoile noastre pentru că Tatăl nostru ştie de ele.

- Argumentul creaţiei de la inferior spre superior .....

Mai jos vine cu o provocare în 7:7-11: ,,cereţi, căutaţi, bateţi” pentru că cine cere
capătă, cine caută găseşte şi cine bate i se deschide”. El continuă cu un contrast
foarte puternic între noi care suntem taţi răi şi totuşi ştim să dăm daruri bune copiilor
noştri şi El care este bunătate desăvârşită.

Orice tată cât ar fi de rău cu ceilalţi, de egoist şi de avar, cand este vorba de copilul
său îi va face bine datorită relaţiei de sânge dintre ei. Poate aţi văzut prin filme cum
unii dealeri de droguri se gîndesc la copii lor să-i trimită la cea mai bună şcoală şi să
facă din ei oameni si să nu ajungă şi ei să trăiască ca şi tatăl lor. Deşi el distruge vieţile
la mii de copii şi tineri, dar când este vorba de copilul său pentru acesta doreşte tot ce
e mai bun. Deci, dacă voi, care Sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu
cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

2 Samuel 23:5  Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut
cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare
să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?

David vine şi el cu un argument aici (apropo, sunt aşa mulţi care spun că credinţa este
oarbă şi nu are argumente. Aproape în orice loc din Biblie unde ni se cere să credem,
ni se şi argumentează. Credinţa se bizuie pe argument solide) şi argumentul lui David
este următorul: dacă Dumnezeu de la Sine, din proprie iniţiativă, fără vre-o influenţă
din afară a decis să încheie cu mine un legământ, atunci cu siguranţă, El va ecţiona în
baza acelui legământ tot spre binele meu.

Expresia un legământ bine întărit mă duce cu gândul la un contract de credit făcut de

bancă. Câteodată are şi zece pagini şi este plin de clauze în favoarea băncii pentru că
aceasta vrea să se asigure că îşi ia banii înapoi şi cu o dobândă frumoasă, binenţeles.
 3

La fel Dumnezeu a făcut un legământ cu noi bine întărit în toate privinţele dar în
favoarea noastră. Legâmîntul cel nou care a fost pecetluit cu sângele lui Isus Cristos
veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare, în favoarea noastră.

Atunci când te apleci pe genunchi aduţi aminte că te pleci înaintea Tatălui tău care te-
a creat, te-a răscumpărat şi a încheiat cu tine acest legământ puternic bine întărit cu
clauze în favoarea ta. Făgăduinţele lui nespus de mari şi scumpe sunt clauze ale
legământului pe baza cărora eu pot să vin înaintea lui şi să-i cer tot ce am nevoie

Domnul Isus a spus: Ioan 16:24  Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi
veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Adică cereţi în baza
legământului, în baza relaţiei noi pe care o aveţi cu Tatăl şi parcă îl văd pe Dumnezeu
când venim înainte Sa spunându-ne: ,, în sfârşit, de când te aştept? De ce a trebuit să
alergi mai întâi pe la toţi prietenii tăi, să apelezi la toate lucrurile neputincioase când
eu te aştept deja cu răspunsul, cu soluţia, cu binecuvântarea
 4

Ziua 2

Aş dori să continuăm astăzi explorarea nostră în rugăciunea Tatăl nostru. Am vorbit

ieri despre fapul că destinatarul rugăciunilor noastre este Tatăl nostru care este în
ceruri. Dumnezeu este sursa tuturor binecuvântărilor noastre şi El ne aşteaptă şi chiar
ne provoacă să venim la El cu nevoile noastre. La un moment dat spune: puneţi-Mă la
încercare şi veţi vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerului. Baza noastră de
pornire în rugăciune este relaţia fiu – Tată pe care o avem cu Dumnezeu, relaţie
pecetluită de Legământul cel nou în Sângele lui Isus Cristos din care, spune David, va
răsări tot ce este mai bun pentru mîntuirea şi fericirea noastră. Un Tată care este
bunătate desăvârşită şi care este determinat, hotârît, pus pe treabă ca să-mi facă tot
binele spritual şi material de care am nevoie.

Astfel, ap. Ioan ne spune în 1 Ioan 5:14-15  Îndrăzneala pe care o avem la El, ...

Al doilea aspect pe care ni-l prezintă Domnul Isus în rugăciunea Tatăl nostru este că
nu eu, ci Dumnezeu este primul beneficiar al rugăciunii mele. Este atât de răspândită
gândirea că beneficiarul rugăciunii mele sunt eu şi numai eu. Dar Domnul Isus vine şi
răstoarnă acest concept şi ne învaţă că rugăciunea este mai întâi pentru Dumnezeu.
Rugăciunea este în primul rând pentru Dumnezeu.

Uitaţi-vă la structura acestei rugăciuni model şi veţi vedea că în prima jumătate nu

este vorba despre mine, despre nevoile mele, ci despre Dumnezeu, despre Numele
Său, despre Împărăţia Sa şi despre voia Sa. Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia
Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. – Nici un cuvânt despre mine. Abia
partea a doua a rugăciunii are de-a face cu nevoile mele. După care, oricât ne-ar place
nouă să zăbovim asupra noastră, rugăciunea se încheie tot cu Dumnezeu. Căci a Ta
este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! De fapt dacă număraţi câte cuvinte
din rugăciune sunt pentru mine şi câte pentru Dumnezeu, veţi vedea că sunt
aproximative egale 33-33.

Deci rugăciunea este mai întâi pentru Dumnezeu. Aş dori să privim astăzi la expresia
Sfinţească-se Numele Tău. Psalmi 46:10  spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu Sunt
Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”

Dragii mei, dacă prima expresie din rugăciune îl identifică pe Dumnezeu ca şi Tatăl
nostru spre care ne putem îndrepta cu încredere, a doua expresie Îl identifică pe
Dumnezeu ca şi Domn al Domnilor şi Împărat al împăraţilor şi îl aşează pe tronul
inimii mele.
 5

Dumnezeu este Sfânt din veşnicie în veşnicie şi făpturile din ceruri strigă
întruna ,,sfânt, sfânt, sfânt este Domnul” Sfinţenia este atributul nr. 1 al dumnezeirii
şi tot cerul ştie lucrul acesta. Singurul loc unde este nevoie să fie recunoscută
sfinţenia şi măreţia lui Dumnezeu este în inima omului şi asftel prin
expresia ,,sfinţească-se Numele Tău” eu îl readuc pe Dumnezeu acolo unde îi este
locul: pe tronul inimii mele.

Înainte să-i ceri lucruri lui Dumnezeu, adu-ţi aminte cine este El şi dă-i slava pe care o
merită şi mulţumeşte-i pentru tot ce ai primit înainte din mâna Sa. Asta te va feri de
pericolul de a încerca să faci din Dumnezeu sluga ta, un dumnezeu mărunt pe care să-
l foloseşti după bunul tău plac. Natura noastră umană decăzută are mereu tendinţa
de a-L reduce pe Dumnezeu la nivelul minţii şi intereselor noastre mărunte.

Pavel în Romani 1:21 arată că macazul care generează deraierea omului în apostazie
este faptul că deşi au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu
I-au mulţumit. Dacă rugăciunile tale sunt pline doar de cereri egoiste pentru tine şi
nevoile tale şi nu Îi dai lui Dumnezeu slava pe care o merită, să nu te miri dacă într-o
zi te vei trezi departe de El şi gol de tot ce este spiritual

Însuşi scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu este să-I aducem lui slavă şi închinare.
De aceea nu te grăbi să treci la subiectul ,,eu”.

De altfel, dacă Dumnezeu va fi mic în inima ta, problemele tare vor fi foarte mari, dar
dacă Îl înalţi pe Dumnezeu în inima ta, problemele tale dintr-o dată vor păli se vor
micşora şi ţi se vor părea o nimica toată faţă de măreţia Lui Dumnezeu. Aşa cum
spunea cineva: ,,Nu mai spune lui Dumnezeu cât de mari sunt problemele tale, ci
spune problemelor tale ce mare Dumnezeu ai tu.

Proslăveşte-L pe Dumnezeu şi mulţumeşte-i. Fii lui Core exprimă atât de frumos lauda
adusă lui Dumnezeu în Psalmul 45:1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi
zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi
fie limba! Nu degeaba afirmă descrierea de la începutul Psalmului că este o cântare
de dragoste.

De fapt de două ori în predica de pe Munte Domnul Isus spune Tatăl vostru ştie de ce
aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. De ce să mai pierzi atâta timp
informându-l despre lucruri despre care le ştie deja. De fapt Domnul Isus merge până
acolo încât afirmă că dacă căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, toate lucrurile
de care am eu nevoie mi se vor da pe deasupra.
 6

Da este important să cerem şi Dumnezeu, chiar dacă ştie deja, vrea s-o audă din gura
mea. Dar atunci când mă rog, eu nu îl informez pe Dumnezeu ci îmi exprim
dependenţa mea de El, de intervenţia Sa în problema mea.

Dar nu am voie să omit lucrul cel mai important şi anume să-L aduc pe Dumnezeu în
prim plan şi să-l laud şi să-I mulţumesc. Astfel pregătesc scena pentru următoarea
temă a rugăciunii despre care vom vorbi mâine şi anume Împărăţia Sa şi voia Sa

Trebuie să ne rugăm rugăciuni echilibrate. Întreabă-te cât din rugăciunea ta este

pentru tine şi cât pentru Dumnezeu? Cât din rugăciunea ta se aude Numele Său în
adorare şi mulţumire şi cât se aude numele tău şi nevoile tale?

Haideţi să schimbăm astăzi modul în care ne-am rugat până acuma după modelul pe
care ni-l oferă Domnul Isus. Haideţi să stăm astăzi înaintea Sa şi să-l proslăvim şi să-I
mulţumim pentru că el este vrednic de lauda noastră.
 7

Ziua 3

Lectia 3

Rugăciunea este mai întâi pentru Dumnezeu. Asta spuneam ieri că ne învaţă Domnul
Isus în rugăciunea Tatăl nostru. Eu sunt chemat, atunci când mă plec îaintea Tatălui,
să-L proslăvesc şi să-I mulţumesc. Să-L aşez pe Dumnezeu acolo unde este locul Său:
pe tronul inimii mele. Să recunosc suveranitatea Sa peste viaţa mea şi să mă plec nu
doar cu genunchii dar şi cu inima în faţa Celui ce este Creatorul şi Stăpânul meu
sfinţindu-i numele în inima mea.

Astăzi vom privi la următoarele două expresii din rugăciune: vie Împărăţia Ta, facă-se
voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ.

În acelaşi capitol 6 din Matei Domnul Isus ne porunceşte în vs. 33: Căutaţi mai întâi
Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Dacă rugăciunea este mai întâi pentru
Dumnezeu atunci Împărăţia sa şi voia sa trebuie să fie prioritare în rugăciunea
noastră.

Împărăţia lui Dumnezeu este domeniul peste care domneşte Dumnezeu şi în care se
face voia lui Dumnezeu. Isus Cristos este Împăratul care a venit în împărăţia aceasta a
lumii ca să aducă cu Sine Împărăţia lui Dumnezeu. El a venit să aducă din nou sub
stăpânirea Sa lumea care prin păcat s-a răzvrătit faţă de autoritatea lui Dumnezeu.
Eu sunt chemat să fiu cointeresat ca împărăţia lui Dumnezeu să se extindă şi voia sa
să fie acceptată şi împlinită. În calitate de fiu al Împăratului aş putea eu să-mi doresc
altceva?

Domnul Isus ne învaţă că atunci când ne rugăm, noi trebuie să avem în vedere ca
subiect principal al rugăciunii Împărăţia lui Dumnezeu. Când mă rog să vie împărăţia,
eu mă poziţionez pe mine de partea împărăţiei şi îmi ofer disponibilitatea de a
participa la instaurarea Împărăţiei. Prin rugăciune eu particip la avansarea împărăţiei
lui Dumnezeu. Aş vrea să înţelegem un lucru foarte important. În ceea ce îl priveşte
pe Dumnezeu, El a făcut tot ce a fost necesar pentru ca întreaga lume să fie mântuită
şi adusă în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar a lăsat Implementarea acestui lucru pe
seama noastră. Noi avem misiunea să aducem această lume la ascultare de Cuvânt şi
o facem în primul rând prin rugăciune. Apoi binenţeles prin implicare fie la lărgirea
Împărăţiei prin Evanghelizare, fie la zidirea împărăţiei prin edificarea celor mântuiţi.

Răgăciunea ta pregăteşte inimile oamenilor pentru evanghelie şi le dă harul pocăinţei,

rugăciunea ta scoate secerători la seceriş, rugăciunea ta dă îndrăzneală predicatorilor,
 8

rugăciunea ta aduce creştere în viaţa celor din jurul tău, rugăciunea ta face să curgă
izvoare în locurile secetoase, rugăciunea ta aduce trezire, pentru că atunci când tu te
rogi, Dumnezeu mişcă lucrurile şi face ca împărăţia să avanseze. Apostolul Pavel
spune că noi suntem ,,împreună lucrători cu Dumnezeu” şi eu fac aceasta rugându-
mă.

Domnul Isus Cristos a fost un om al rugăciunii. El a ştiu că fără rugăciune nu poate să

aducă împărăţia pe pământ. Apostolii au înţeles de asemeni rolul important al
rugăciunii şi propovăduirii în Fapte 6 când aleg cei şapte diaconi pentru a-i înlocui pe
ei în treburile administrative ca ei să poată ,,stărui necurmat în rugăciune şi în
propovăduirea Cuvântului” Sunt cele două fronturi care fac Împărăţia lui Dumnezeu
să avanseze.

Dragii mei, haideţi să ne punem întrebarea, cât de mult ne rugăm pentru venirea
împărăţiei şi cât ne rugăm pentru nevoile noastre personale. Este Împărăţia o
prioritate în rugăciunile tale? Dacă nu, este timpul să începi să te rogi altfel.

Apoi Domnul Isus ne învaţă să ne rugăm ,,facă-se voia Ta precum în cer şi pe

pământ”. Este important de observat delimitarea pe care o face Domnul Isus aici.
Într-un fel se face voia lui Dumnezeu în ceruri şi altfel pe pământ. Eu obişnuiesc să
spun că există două voi a lui Dumnezeu. Una desăvărşită aşa ca în ceruri sau ce îi face
plăcere lui Dumnezeu (,,voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită. Rom 12)
şi una permisibilă sau tolerată. Pănă la căderea în păcat, voia lui Dumnezeu
desăvârşită şi voia omului se suprapuneau în mod desăvârşit. Nu exista o altă voie în
viaţa omului decât voia lui Dumnezeu.

La cădere voia omului se desparte de voia lui Dumnezeu. Dumnezeu lasă omul să-şi
facă voia pentru că respectă liberul arbitru cu care tocmai El l-a înzestrat pe om. De
atunci pe pământ se face o altă voie care nu corespunde cu voia lui Dumnezeu şi pe
care Dumnezeu o permite sau o tolerează pentru o vreme. Ştim că va veni un
moment în care Dumnezeu nu va mai tolera să nu i se facă voia şi atunci se va război
cu cei răzvrătiţi. Până atunci, noi la fel ca Pavel am primit misiunea să aducem la
ascultarea credinţei pe toate neamurile.

Când ne rugăm să se facă voia lui Dumnezeu pe pământ ca în ceruri, noi cerem de
fapt să se împlinească planurile lui Dumnezeu măreţe în vieţile oamenilor. Ne rugăm
ca fiecare om să vină de bună voie şi să accepte pe Împăratul şi împărăţia sa, să se
supună şi să se integreze în Împărăţie.
 9

Voia lui Dumnezeu vorbeşte despre calitatea împărăţiei. Cu cât mai mulţi vin să
devină supuşi în împărăţie cu atât mai mult creşte împărăţia. Cu cât mai mult acceptă
cei supuşi să facă voia Împăratului cu atât mai mult se întăreşte împărăţia.

Apoi El are o voie desăvârşită pentru viaţa ta personală. Tu poţi chiar mântuit fiind să-
şi făureşti un viitor, un destin pe cont propriu sau poţi, aşa cu spune Pavel să cauţi
voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită pentru viaţa ta. Oricât de mari
planuri ţi-ai făcut pentru viaţa ta, ele pălesc în faţa planurilor măreţe, pe care le-a
pregătit Dumnezeu pentru tine. Roagă-te ca acea voie specială, acel plan măreţ făcut
încă din veşnicie pentru fiinţa ta să devină traseul tău, cărarea vieţii tale şi voia ta
personală să se supună perfect sub voia Sa.

Aş dori astăzi în rugăciunea noastră să ne cercetăm fiecare cât ne-am implicat în

rugăciune pentru ca să vină Împărăţia şi ca să se facă voia lui Dumnezeu pe pământ ca
şi în cer. Căt te rogi, şi mijloceşti pentru mântuirea celor dragi, pentru bunul mers al
bisericii, pentru evanghelizarea comunităţii în care trăieşti. Cât te rogi pentru lucrarea
de misiune, pentru cei ce se sacrifică şi chiar îşi riscă viaţa pentru ca Evanghelia să
ajungă în zone greu accesibile. Poate tu nu poţi să misionezi, dar rugăciunea ta poate.
Ne rugăm astăzi ca Domnul să ne schimbe priorităţile şi să căutăm mai întâi Împărăţia
lui Dumnezeu şi voia sa desăvârşită în şi prin rugăciunile noastre. Cu ajutorul lui
Dumnezeu de mâine vom începe să ne rugăm şi pentru noi dar până atunci nu uitaţi:
rugăciunea este mai întâi pentru Dumnezeu
 10

Ziua 4

Lecţia 4

Spuneam în prima zi că Dumnezeu este Tatăl nostru şi noi ne apropiem de El cu

îndrăzneală pentru că avem cu el o relaţie specială, un legământ veşnic în baza căruia
putem să-i cerem cu credinţă tot ce avem nevoie şi El ne va asculta rugăciunea pentru
că este un Tată bun şi binevoitor, interesat de binele nostru pământesc şi etern. Dar
înainte să tăbărâm asupra Sa cu cererile noastre, Domnu Isus ne opreşte să ne aducă
aminte că rugăciunea este mai întâi pentru Dumnezeu. El trebuie înâlţat în inimile
noastre şi împărăţia Sa trebuie să fie prioritară în rugăciunea noastră: ,,Sfinţească-se
numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”.

Dar dragii mei, rugăciunea este şi pentru noi, binenţeles. Avem înlesnirea ba chiar şi
provocarea din partea lui Dumnezeu să venim înaintea Sa cu nevoiele noastre
personale. Apostolul Pavel spune în Filipeni 4: 6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice
lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu
mulţumiri.

Tendinţa noastră umană este să ne îngrijorăm când vine vorba de nevoile noastre de
bază. Atunci când uităm că Tatăl nostru cel ceresc ştie că avem trebuinţă de ele luăm
asupra noastra sarcina purtării de grijă. Mai mult, în era noastră tehnologică şi
informatică în care ne-am construit maşinării care să ne facă viaţa mai uşoară, în care
obtinem producţii record datorită mecanizării, culmea, stresul este tot mai accentuat
şi oamenii sunt tot mai neliniştiţi.

Cineva spunea: ,,Omul şi-a făcut tehnică să-i fie viaţa mai uşoară, dar ca să aibă
tehnică omul munceşte din ce în ce mai mult”. Din păcate şi noi credincioşii ne lăsăm
tot mai mult prinşi de valul acesta în timp ce Dumnezeu strigă din ceruri: ,,Aruncaţi
asupra mea toate îngrijorările voastre că eu Însuşi mă îngrijesc de voi”

Revenind la rugăciunea Tatăl nostru, ca să ne rugăm pentru noi de data aceasta,

Domnul Isus ne învaţă să ne rugăm pentru trei nevoi de bază a fiinţei umane: Nevoia
de pâine, nevoia de relaţii sănătoase şi nevoia de protecţie faţă de lumea spirituală a
întunericului.

Vom privi astăzi la nevoia de pâine şi ne vom ruga pentru aceasta. Pâinea noastră cea
de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Domnul Isus a făcut minunea înmulţirii pâinilor ca
să arate oamenilor că Dumnezeu poate să ne poarte de grijă. Vedem pe paginile
Scripturii atâtea mărturii despre cum Dumnezeu a purtat de grijă copiilor Săi chiar în
 11

cele mai dificile circumstanţe. Domnul Isus ne trimite la păsările cerului care nici nu
seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng în grânare ca să înţelegem că El este în stare
să ne poarte de grijă şi o va face. Da, el ne trimite şi la furnică şi noi ştim că furnica
strânge în hambare şi se pregăteşte pentru iarnă, dar dincolo de tot efortul uman
ceea ce primează este binecuvântarea lui Dumnezeu.

Pâinea reprezintă tot ce are nevoie omul pentru ca acesta să se dezvolte pe toate
planurile. Domnul Isus spunea: ,,omul nu va trăi numai cu pâine ci cu orice cuvânt
ieşit din gura lui Dumnezeu” Omul are nevoie de hrană fizică, de hrană intelectuală şi
de hrană spirituală. Este greşit să ne gândim la pâinea cea de toate zilele doar ca
nevoie fizică. Oare nu este viaţa voastră mai mult decât hrana şi trupul mai mult
decât îmbrăcămintea? Ne întreabă Domnul Isus. Bineneţeles că este, şi atunci când
ne rugăm pentru pâinea cea de toate zilele trebuie avem în vedere aspectul acesta.

Da, avem nevoi materiale pentru dezvoltarea noastră şi pentru întreţinerea vieţii, dar
avem şi nevoie intelectuale. Omul nu va trăi numai cu pâine, el va trăi şi cu şcoală, cu
educaţie, cu o carte citită, cu cultură generală, cu principii de viaţă sănătoase, cu tot
ce duce la dezvoltarea sa intelectuală. Apoi cel mai important pentru noi este
Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus eu sunt pâinea vieţii, cine mă mănâncă
pe Mine are viaţă veşnică şi continuă ,,cuvintele pe care vi le spun eu sunt duh şi
viaţă”. Cuvântul lui Dumnezeu este motiv de rugăciune zilnică pentru noi. Avem
nevoie de iluminarea Duhului Sfânt pentru înţelegerea Cuvântului şi puterea Sa
pentru aplicarea lui în viaţa noastră şi este important să ne rugăm pentru aceasta.

Asftel, noi trebuie să ne rugăm pentru nevoile noastre materiale şi Cuvântul lui
Dumnezeu spune în Psalmi 37:25  Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe
cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. Dar noi trebuie să ne
rugăm zilnic pentru dezvoltarea noastră intelectulă şi spirituală. Daniel îi întrecea în
înţelepciune pe toţi înţelepţii babilonului pentru că era un om al rugăciunii. Solomon
s-a rugat pentru înţelepciune şi Dumnezeu la făcut un om foarte înţelept. Luca 2:52  Şi
Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi
înaintea oamenilor. Sunt convins că şi Domnul Isus se ruga pentru pâinea cea de toate
zilele şi înţelegea prin aceasta mai mult decât pâinea trupului.

Aş vrea să-i provoc astăzi în mod special pe copii şi pe tineri să se roage pentru
dezvoltarea lor pe toate nivelele. Aveţi nevoie de o minte sănătoasă într-un trup
sănătos, dar şi de un duh puternic alimentat de Cuvântul lui Dumnezeu ca să vă
dezvoltaţi echilibrat şi să deveniţi desăvârşiţi şi cu totul destoinici pentru orice lucrare
bună cum spune Pavel lui Timotei. Voi trebuie să fiţi cap şi nu coadă în toate
 12

aspectele vieţii şi să deveniţi o generaţie binecuvântată care să facă faţă provocărilor

tot mai mari din lumea în care trăim.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Nu o poţi primi toată odată. Se
strică, se întăreşte şi a doua zi nu mai este bună, la fel ca mana din pustie. Nu avem
altă şansă decât să trăim în fiecare zi în dependenţă de Dumnezeu şi în fiecare zi să ne
întoarcem înspre el pentru nevoile noastre. Marea noastră liniştire este că în fiecare
zi El este acolo să ne răspundă şi să ne binecuvinteze. Niciodată nu este plecat, sau
prea ocupat pentru noi. Doar noi putem deveni prea ocupaţi să ne purtăm singuri de
grijă încât să uităm că El este mereu acolo s-o facă în locul nostru.

De aceea haideţi să ne rugăm şi astăzi: pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o
nouă astăzi”
 13

Ziua 5

Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Este
următoarea cerere din ruăciunea Tatăl nostru. În Geneza 2:18  Domnul Dumnezeu a
zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Atunci au început relaţiile interumane prin relaţia de căsătorie dintre Adam şi Eva.
Dumnezeu a ştiut că omul poate funcţiona mai bine în relaţii. Dacă privim la crearea
Evei vom vedea că Dumnezeu a creat o persoană identică cu Adam dar totuşi foarte
diferită: nu opusă, ci complementară.

În unitate, în colaborare există o forţă, pe care oamenii nu o pot obţine niciodată

trăind individual. De aceea Domnul Isus se roagă în Rugăciunea Sa de Mare Preot
pentru unitatea copiilor lui Dumnezeu, iar cu altă ocazie afirmă că lumea va vedea că
suntem ucenicii Săi din dragostea noastră unii faţă de ceilalţi.

Relaţiile noastre sunt de două feluri: pe verticală cu Dumnezeu şi pe orizontală cu cei

din jurul nostru. Aici nu ne rugăm pentru relaţia noastră cu Dumnezeu pentru că dacă
Îl numesc pe Dumnezeu Tatăl meu, sfinţesc Numele său în viaţa mea, mă rog să vină
Împărăţia sa şi să se facă voia Sa înseamnă că am o relaţie bună cu Dumnezeu.
Domnul Isus avertizează că această relaţie bună poate fi umbrită de o relaţie pe
orizontală stricată. Noi trebuie să păstrăm relaţii sănătoase în familie, în biserică în
societate. Când am un conflict cu cineva şi relaţia se strică, Domnul îmi cere să fac tot
îmi stă în putinţă pentru refacerea relaţiei.

În Matei 5 Domnul Isus prezintă cazul celui care se duce să se închine lui Dumnezeu.
Probabil a ales cel mai frumos miel din turmă şi este la templu la altar gata să-l
junghie ca şi dar Domnului. Dar dintr-o dată un gând negru sare afară din memorie:
ieri te-ai certat cu nevasta, cu vecinul, cu sora ta sau cu fratele tău. Ok. Doamne, dar
lasă-mă mai întâi să mă închin înaintea ta aducându-ţi această jertfă frumoasă, fără
cusur şi apoi o să mă duc să mă împac”. Nu! lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi
du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul! Şi domnul Isus
avertizează că există consecinţe grave ale neiertării. Mulţi se întreabă de ce sunt
legaţi şi nu progresează, de ce sunt chinuiţi de tot felul de boli, de stări şi viaţa lor
este departe de a fi ceea ce promite Cuvântul lui Dumnezeu. În pilda robului
nemilostiv Domnul Isus trage o concluzie tragică: ,, Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel
ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” Ce va face Tatăl? Îi
va da pe mâna chinuitorilor. Iar la sfârşitul rugăciunii Tatăl nostru Domnul Isus vine cu
o notă de subsol: 14-15  Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc
 14

vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl
vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Prin rugăciunea ,,şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor
noştri” ori ne binecuvântăm ori ne blestemăm pe noi înşine. Nu e de mirare că mulţi o
sar atunci când biserica rosteşte în cor rugăciunea Tatăl nostru. Nu ierţi, nu eşti iertat.
Iertarea este un act greu de realizat datorită eului nostru care a fost lezat. Dar Biblia
ne ajută să iertăm aducându-ne aminte că şi noi la rîndul nostru am avut parte de
iertarea lui Dumnezeu. În Coloseni 3:13  Pavel ne spune ,,Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi,
dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat
Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Atunci când ţi-e greu să ierţi, te provoc să priveşti la
Crucea Domnului Isus şi să te vezi pe tine acolo cu ciocanul şi cuiele în mînă iar pe El
rugându-se: ,,Tată iartă-l că nu ştie ce face” De fapt asta vroia Pavel să ne spună în
Coloseni. Iertarea este o decizie şi nu un sentiment după care aştepţi să-l simţi.
Iertarea te face să semeni cu Domnul Isus, neiertarea te face să semeni cu pârâşul
fraţilor.

Roagă-te Domnului ca Duhul sfânt să-ţi aducă în memorie orice incident nerezolvat,
orice persoană cu care ai avut un conflict şi căreia nu i-ai oferit iertare din plin. Fă o
listă, cere apoi ajutorul Domnului să poţi lua decizia de iertare. Cere Domnului să-ţi
de-a putere să refaci relaţia cu persoana respectivă şi comunică-i apoi acelei persoane
iertarea ta pentru că este ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui
Dumnezeu!

A treia cerere personală din rugăciunea Tatăl nostru este rugăciunea pentru biruinţă
în lupta spirituală. 13  şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Dragii mei,
odată trecuţi în Împărăţia lui Dumnezeu, am devenit ţintă sigură pentru Împărăţia
întunericului. În societăţile noastre vestice, foarte influenţate de materialism
împărăţia întunericului a fost mult banalizată. Diavolul şi demonii sunt prezentaţi ca
nişte drăcuşori care fac tot felul de năzbâtii, chiar simpatici. Dacă am muşcat
momeala asta am încurcat-o rău de tot. Domnul Isus ne avertizează la modul cel mai
serios că lupul, adică diavolul nu vine decât să fure să junghie şi să prăpădească.
Diavolul nu este simpatic deloc ci spune Petru că dă târcoale ca un leu şi caută pe cine
să închită. Este suficient să te uiţi în jur şi să-i vezi victimele peste tot.

De aceea Domnul Isus introduce ca şi temă de rugăciune nevoia noastră de protecţie

faţă de împărăţia întunericului. Noi suntem vulnerabili şi de aceea avem nevoie de
ajutor. Apostolul Pavel în Efeseni ne avertizează că trebuie să ne echipăm cu toată
 15

armătura lui Dumnezeu să putem ţinea piept uneltirilor diavolului. Deci frate drag,
bine ai venit în război!

Expresia şi nu ne duce pe noi în ispită o putem traduce cel mai bine: ,,Doamne, nu ne
lăsa singuri în ispită că nu ai pe cine”. Suntem prea fragili ca să ţinem piept singuri.
Izbăveşte-ne. Rugăciunea este de fapt o alianţă pe care noi o încheiem cu Împărăţia
lui Dumnezeu ca să fim ajutaţi în lupta cu împărăţia întunericului

Şi Iacov ne dă o strategie de luptă: Iacov 4:7  Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu.

Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Orice strategie de luptă cu cel rău care
nu începe cu o alianţă cu Dumnezeu este reţetă sigură pentru eşec. În orice situaţie
te-ai găsi, primul pas este să te ascunzi în Dumnezeu, să te înarmezi cu Cuvântul Său
cu promisiunile Sale şi să te îmbraci în autoritatea Domnului Isus. Când David se duce
la luptă cu Goliat, oamenii au încercat să-l echipeze cu strategii omeneşti, dar el
renunţă le ele şi se înarmează cu cea mai puternică armă la dispoziţia credinciosului:
iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui
Israel pe care ai ocărît-o. 1 Sam 17:45

Oricare ar fi lupta pe care o duci, înarmează-te cu Cuvântul lui Dumnezeu. Puterea

diavolului stă în amăgire. El nu-i poate obliga pe copiii lui Dumnezeu să-i facă voia,
dar îi poate convinge amăgindu-i. Domnul Isus a spus: veţi cunoaşte adevărul şi
adevărul vă va face slobozi.

Fie că te lupţi cu o dependenţă, fie că te lupţi cu gânduri negre, cu depresie, cu

influenţe la care nu le faci faţă, ori cu atacuri asupra familie, asupra copiilor sau poate
te lupţi cu deznădejde, cu împietrire, roagă-te şi spune-i Domnului că nu faci faţă, că
nu te descurci, cereţi iertare pentru păcatul respectiv şi apoi înarmează-te cu
autoritatea Domnului Isus. Ridică-te ca un stăpîn şi spune un NU hotărât diavolului.
Renunţă la atitudinea de victimă. Altfel eşti pradă uşoară. Noi suntem mai mult ca
biruitori prin Acela care ne-a iubit şi care l-a învins pe cel rău pentru noi.