Lecţia 4

Spuneam în prima zi că Dumnezeu este Tatăl nostru şi noi ne apropiem de El cu îndrăzneală

pentru că avem cu el o relaţie specială, un legământ veşnic în baza căruia putem să-i cerem
cu credinţă tot ce avem nevoie şi El ne va asculta rugăciunea pentru că este un Tată bun şi
binevoitor, interesat de binele nostru pământesc şi etern. Dar înainte să tăbărâm asupra Sa
cu cererile noastre, Domnu Isus ne opreşte să ne aducă aminte că rugăciunea este mai întâi
pentru Dumnezeu. El trebuie înâlţat în inimile noastre şi împărăţia Sa trebuie să fie prioritară
în rugăciunea noastră: ,,Sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum
în cer aşa şi pe pământ”.

Dar dragii mei, rugăciunea este şi pentru noi, binenţeles. Avem înlesnirea ba chiar şi
provocarea din partea lui Dumnezeu să venim înaintea Sa cu nevoiele noastre personale.
Apostolul Pavel spune în Filipeni 4: 6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi
cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

Tendinţa noastră umană este să ne îngrijorăm când vine vorba de nevoile noastre de bază.
Atunci când uităm că Tatăl nostru cel ceresc ştie că avem trebuinţă de ele luăm asupra
noastra sarcina purtării de grijă. Mai mult, în era noastră tehnologică şi informatică în care
ne-am construit maşinării care să ne facă viaţa mai uşoară, în care obtinem producţii record
datorită mecanizării, culmea, stresul este tot mai accentuat şi oamenii sunt tot mai
neliniştiţi.

Cineva spunea: ,,Omul şi-a făcut tehnică să-i fie viaţa mai uşoară, dar ca să aibă tehnică omul
munceşte din ce în ce mai mult”. Din păcate şi noi credincioşii ne lăsăm tot mai mult prinşi
de valul acesta în timp ce Dumnezeu strigă din ceruri: ,,Aruncaţi asupra mea toate
îngrijorările voastre că eu Însuşi mă îngrijesc de voi”

Revenind la rugăciunea Tatăl nostru, ca să ne rugăm pentru noi de data aceasta, Domnul Isus
ne învaţă să ne rugăm pentru trei nevoi de bază a fiinţei umane: Nevoia de pâine, nevoia de
relaţii sănătoase şi nevoia de protecţie faţă de lumea spirituală a întunericului.

Vom privi astăzi la nevoia de pâine şi ne vom ruga pentru aceasta. Pâinea noastră cea de
toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Domnul Isus a făcut minunea înmulţirii pâinilor ca să arate
oamenilor că Dumnezeu poate să ne poarte de grijă. Vedem pe paginile Scripturii atâtea
mărturii despre cum Dumnezeu a purtat de grijă copiilor Săi chiar în cele mai dificile
circumstanţe. Domnul Isus ne trimite la păsările cerului care nici nu seamănă, nici nu seceră
şi nici nu strâng în grânare ca să înţelegem că El este în stare să ne poarte de grijă şi o va
face. Da, el ne trimite şi la furnică şi noi ştim că furnica strânge în hambare şi se pregăteşte
pentru iarnă, dar dincolo de tot efortul uman ceea ce primează este binecuvântarea lui
Dumnezeu.

Pâinea reprezintă tot ce are nevoie omul pentru ca acesta să se dezvolte pe toate planurile.
Domnul Isus spunea: ,,omul nu va trăi numai cu pâine ci cu orice cuvânt ieşit din gura lui
Dumnezeu” Omul are nevoie de hrană fizică, de hrană intelectuală şi de hrană spirituală.
Este greşit să ne gândim la pâinea cea de toate zilele doar ca nevoie fizică. Oare nu este viaţa
voastră mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Ne întreabă Domnul
Isus. Bineneţeles că este, şi atunci când ne rugăm pentru pâinea cea de toate zilele trebuie
avem în vedere aspectul acesta.

Da, avem nevoi materiale pentru dezvoltarea noastră şi pentru întreţinerea vieţii, dar avem
şi nevoie intelectuale. Omul nu va trăi numai cu pâine, el va trăi şi cu şcoală, cu educaţie, cu
o carte citită, cu cultură generală, cu principii de viaţă sănătoase, cu tot ce duce la
dezvoltarea sa intelectuală. Apoi cel mai important pentru noi este Cuvântul lui Dumnezeu.
Domnul Isus a spus eu sunt pâinea vieţii, cine mă mănâncă pe Mine are viaţă veşnică şi
continuă ,,cuvintele pe care vi le spun eu sunt duh şi viaţă”. Cuvântul lui Dumnezeu este
motiv de rugăciune zilnică pentru noi. Avem nevoie de iluminarea Duhului Sfânt pentru
înţelegerea Cuvântului şi puterea Sa pentru aplicarea lui în viaţa noastră şi este important să
ne rugăm pentru aceasta.

Asftel, noi trebuie să ne rugăm pentru nevoile noastre materiale şi Cuvântul lui Dumnezeu
spune în Psalmi 37:25  Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit
părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. Dar noi trebuie să ne rugăm zilnic pentru
dezvoltarea noastră intelectulă şi spirituală. Daniel îi întrecea în înţelepciune pe toţi înţelepţii
babilonului pentru că era un om al rugăciunii. Solomon s-a rugat pentru înţelepciune şi
Dumnezeu la făcut un om foarte înţelept. Luca 2:52  Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură,
şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Sunt convins că şi Domnul
Isus se ruga pentru pâinea cea de toate zilele şi înţelegea prin aceasta mai mult decât pâinea
trupului.

Aş vrea să-i provoc astăzi în mod special pe copii şi pe tineri să se roage pentru dezvoltarea
lor pe toate nivelele. Aveţi nevoie de o minte sănătoasă într-un trup sănătos, dar şi de un
duh puternic alimentat de Cuvântul lui Dumnezeu ca să vă dezvoltaţi echilibrat şi să deveniţi
desăvârşiţi şi cu totul destoinici pentru orice lucrare bună cum spune Pavel lui Timotei. Voi
trebuie să fiţi cap şi nu coadă în toate aspectele vieţii şi să deveniţi o generaţie
binecuvântată care să facă faţă provocărilor tot mai mari din lumea în care trăim.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Nu o poţi primi toată odată. Se strică,
se întăreşte şi a doua zi nu mai este bună, la fel ca mana din pustie. Nu avem altă şansă
decât să trăim în fiecare zi în dependenţă de Dumnezeu şi în fiecare zi să ne întoarcem înspre
el pentru nevoile noastre. Marea noastră liniştire este că în fiecare zi El este acolo să ne
răspundă şi să ne binecuvinteze. Niciodată nu este plecat, sau prea ocupat pentru noi. Doar
noi putem deveni prea ocupaţi să ne purtăm singuri de grijă încât să uităm că El este mereu
acolo s-o facă în locul nostru.

De aceea haideţi să ne rugăm şi astăzi: pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă
astăzi”