Lecția 4.

Matei 11 ne va duce mai departe cu înețelegerea importanței Cuvântului și

vom privi la Ioan Botezătorul. Ioan Botezătorul fusese umplut cu Duhul Sfânt
din pântecele mamei sale. Apoi a crescut în pustie după niște reguli extrem de
stricte se pare împreună cu esenieii, cei care au scris sulurile de la Qumram. El a
studiat Cuvântul foarte mult împreună cu acest grup religios. El nu a avut job, nu
s-a căsătorit și și-a dăruit toată viața lucrării lui Dumnezeu. El a produs doar în
şase luni o trezire cum mai rar a avut loc în Israel şi în împrejurimi. El l-a văzut
pe Isus venind la el şi a spus: ,,iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul
lumii”. El afirmă cu îndrăzneală în faţa mulţimilor că Isus este Mesia, Unsul lui
Dumnezeu. Mai mult, el îşi sfătuieşte ucenicii să-l urmeze pe Isus şi chiar
recunoaşte, doar după câteva luni de succes, că el trebuie să se micşoreze şi Isus
să crească şi că el nu e vrednic să deslege sandalele lui Isus. El nu are nici o
îndoială că Isus este Mesia.

După ce Ioan ajunge în puşcărie el trimite la Isus pe ucenicii săi să-L

întrebe: ,,eşti tu Acela sau să aşteptăm pe altul?” Ultima profeţie din Maleahi
fusese despre Ioan care avea să vină să pregătească calea Domnului, iar acum
Ioan stă se se întrebe: ,,oare am dat-o în bară? Am trimis oamenii să urmeze
persoana greşită?” După tot succesul lucrării lui el ajunge să-şi spună întrebări,
să se îndoiască şi să-L întrebe pe Isus: ,,eşti Tu Cristosul?”

Era o aşteptare generală a evreilor ca Mesia să vină şi să răstoarne jugul

roman, dar Isus nu a făcut asta. El a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu în noi
iar oamenii căutau împărăţia materială, politică. Foarte mulţi au fost dezamăgiţi
de Isus din acest motiv (cei doi ucenici în drum spre Emaus au exprimat aceeaşi
dezamăgire). Oricine poate ajunge în momente de îndoială. Proverbe 13:12
spune că o nădejde amânată îmbolnăveşte inima. Oridecâte ori cineva ajunge
într-o situaţie critică şi aşteptările îi sunt înşelate poate foarte uşor, dacă nu are
grijă, să ajungă să se îndoiască. Dacă îţi iei privirea de la Domnul şi începi să
priveşti la situaţia ta deznădăjduită, foarte uşor poţi intra în disperare.

Isus îi transmite lui Ioan un mesaj arătând la lucrările Sale. În Laca 7: 20 ni se

spune că Isus a ignorat pentru o oră pe mesagerii trimişi de Ioan. El şi-a văzut
mai departe de lucrare şi numai după aceia îi trimite mesajul lui Ioan ca şi cum
ar spune: ,,spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi auzit”. În Luca 7:24 ni se spune că
Isus a început să vorbească despre Ioan după ce mesagerii lui s-au îndepărtat.
Isus răspunde parcă cu nepăsare. Parcă răspunsul lui Isus este diproporţionat faţă
de criza lui Ioan. În Matei 11:7 Isus începe să vorbească despre Ioan.

El spune: ,,ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?” Isus pare a
fi sarcastic aici. Ca şi cum ar spune: ,,ce aţi vrut să vedeţi cu miile când v-aţi dus
în pustie, o trestie?” Apoi Isus continuă: ,,un om îmbrăcat în haine moi?” Aţi
mers acolo să vedeţi hainele scumpe a lui Ioan. Ioan purta o haină de cămilă şi a
mâncat lăcuste şi miere. Singurul lucru care miroase mai rău decât o piele de
cămilă este pielea de cămilă udă. Ioan care boteza zilnic îmbrăcat în haina sa de
cămilă răspândea un miros nu tocmai atrăgător.

El continuă întrebându-i: ,,un prooroc?” Isus afirmă că Ioan a fost cel mai mare
om din VT dar că cel mai mic din Noul Testament este mai mare decât el. Isus
spune despre Ioan că a fost mai mare ca Moise, ca Samuel, ca David. Cu toate
acestea Ioan se îndoia de Isus. Ne întrebăm de ce a spus Isus toate aceste lucruri
doar după ce au plecat mesagerii lui Ioan ca să-l încurajeze. În Isaia 35 avem o
profeţie despre Mesia, despre ce avea El să facă. În acel ceas în care mesagerii
lui Ioan au aşteptat mesajul lui Isus, El a făcut toate acele semne descrise în
Isaia: a deschis ochii orbilor, a dat auz surzilor, a vindecat ologii şi a dat grai
muţilor. În loc să transmită lui Ioan nişte emoţii plăcute prin aprecierile pe care
i le-a fi putut trimite, Isus îi îndreaptă lui Ioan atenţia la Cuvânt folosind
cuvintele lui Isaia şi arătând împlinirea lor sub ochii trimişilor săi. El îi îndreaptă
atenţia lui Ioan tocmai spre acea profeţie care prevesteşte şi venirea şi lucrarea
lui.

Isus îl trimite pe Ioan la Cuvânt ca să-i trateze îndoiala. Noi avem nevoie de
încurajări şi de emoţii plăcute care ne ajută să mergem înainte, dar lucrul cel mai
important de care să ne sprijinim când avem îndoieli este Cuvântul lui
Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu te va face puternic.

Este important să ne adâncim privirile în Cuvântul lui Dumnezeu şi nu în emoţii

de moment. Isus i-a răspuns lui Ioan în felul acesta tocmai pentru că a vrut să-i
dea ce este mai bun. În Matei 8 Isus se miră de credinţa sutaşului care afirmă: ...
zi numai un cuvânt şi va fi deajuns” Isus se miră de credinţa lui (Isus se miră de
două ori în Biblie: de credinţa sutaşului şi de necredinţa ucenicilor). Sutaşul a
înţeles valoarea şi puterea Cuvântului lui Isus. Când Toma nu crede până nu
vede, Isus îi spune: ,,ferice de cel ce nu va vedea şi va crede”. Noi trebuie să
facem tot efortul ca să punem Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre. Voi
care sunteţi aici să auziţi, să învăţaţi Cuvântul sunteţi o minoritate.
1 Petru 1:3 spune că toate lucrurile vin din Cuvânt, din cunoaşterea lui Isus. Mai
jos Petru vorbeşte despre experienţe grozave pe care le-a trăit cu Isus în mod
deosebit pe muntele schimbării la faţă. Petru continuă apoi spunând că avem
ceva şi ,,mai tare”: Cuvântul scris a lui Dumnezeu care produce mai multă
credinţă chiar decât vocea auzibilă a lui Dumnezeu. Foarte mulţi credincioşi ar
arunca Biblia în noroi numai ca să vadă o minune sau să audă un mesaj direct de
la Dumnezeu.

Dacă vrei să ajungi departe cu Dumnezeu trebuie să-ţi baţi în cuie acest adevăr:
Cuvântul lui Dumnezeu este cea mai mare cale prin care Dumnezeu comunică
cu noi. Isus este Cuvântul şi Cuvântul scris este calea nr. 1 prin care Dumnezeu
vrea să comunice cu noi. Aceasta este calea prin care vine credinţa. Minunile
sunt importante dar ele sunt de termen scurt. Minunile îi pot împinge pe oameni
spre Cuvânt şi spre Dumezeu dar nu ele întreţin relaţia noastră cu Dumnezeu.

Bogatul din iad îi cere lui Avraam să facă o minune trimiţându-l pe Lazăr din
morţi la fraţii săi, dar Avram îi spune că dacă aceştia nu ascultă de Cuvânt nu
pot fi mântuiţi printr-o minune. (1 Petru 1:22 arată acest lucru). Când Isus a
înviat pe Lazăr, fariseii au plecat şi au decis să ucidă pe Isus şi pe Lazăr.
Credinţa nu vine prin vedere, ea vine prin Cuvânt. Minunile doar îi conving pe
oameni de Cuvânt, dar adevărata credinţă şi schimbare vine numai prin Cuvânt.

Oamenii aleargă de la o întâlnire la alta aşteptând ca alţii să se roage pentru ei şi

alţii să creadă pentru ei. Este în regulă pentru un începător să fie ajutat de altul
în credinţa lui dar după 30 de ani la credinţă nu mai este cazul ca alţii să se tot
roage pentru problemele tale.

Pavel ne avertizează că dacă un înger din cer ar veni cu o altă evanghelie să nu îl

primim. Mulţi oameni, cum apare un înger, cum aruncă Evanghelia. Trebuie să
ajungi la statura în care Cuvântul lui Dumnezeu să fie autoritatea ultimă în viaţa
ta. Uneori oamenii se vor supăra pe tine pentru că rămâi lângă Cuvânt şi nu
mergi după manifestările lor, dar pe termen lung tu vei câştiga şi ceilalţi vor
pierde.

Profeţiile ne pot ajuta în unele momente, dar să trăieşti prin profeţii înseamnă să
trăieşti pe muchie de cuţit deoarece tot ce vine prin om poate fi pervertit şi
niciodată nu poţi avea siguranţa 100%. Dar Biblia este 100% Cuvântul lui
Dumnezeu inspirat fără eroare. (Ex. Cu Andrew când a crezut că i se profeţeşte
lui dar de fapt era pentru cineva din faţa lui).
Întrebare: cum poţi să ştii că este Cuvântul lui Dumnezeu şi nu gândul tău.
Biblia spune că Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie cu două tăişuri care
desparte sufletul şi duhul, judecă simţirile. Evrei 4