Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghid de Studiu Biblic pentru Grupurile de Ucenicie din Biserica Bunavestire, Bucureşti,
Pastor, Vasile Al. Taloş
Misiunea a început în inima lui Dumnezeu când a trimis pe Fiul Său în lume (Ioan 3:16). Cum M-a trimis pe Mine
Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi (Ioan 20:21; vezi și Ioan 17:18). Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile
(Matei 28:19-20). Ci voi veți primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori în Ierusalim,
în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului (Fapte 1:8). Aceeași trimitere rămâne şi astăzi,
responsabilitatea fiecărei biserici și a fiecărui credincios.
A Doua Călătorie Misionară: Misiunea în Macedonia — Cap. 15:36—17:14 Octombrie 17, 2010
Un model răspândit de misiune: Treci în Macedonia și ajută-ne! Totodată, harul dat de Dumnezeu bisericilor
Macedoniei a susținut misiunea în alte părți (2 Corinteni 8:1-2; Fapte 18:5).
A Doua Călătorie Misionară: Misiunea în Grecia — Cap. 17:15—18:22 Octombrie 24, 2010
Predicare contextualizată în Atena și Perseverență în misiunea din Corint.
A Treia Călătorie Misionară: Biserica din Efes — Cap. 18:23—20:15 Octombrie 31, 2010
Evanghelia răspândită prin puterea Duhului Sfânt (Romani 15:17-21).
A Treia Călătorie Misionară: Cuvinte de Rămas Bun — Cap. 20:16—21:16 Noiembrie 7, 2010
Exemplul apostolului Pavel de slujire și misiune: …vreau să îmi sfârșesc cu bucurie calea și slujba care am
primit-o de la Domnul Iisus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. (Fapte 20:24)
Pavel, - Întemniţatul lui Iisus Hristos — Cap. 22:30—24 Noiembrie 21, 2010
Mărturia lui Pavel despre Calea pe care Iudeii o numesc Sectă sau Partidă. (Fapte 24:14; 22-25)
Experiența lui Saul din Tars pe drumul Damascului este considerată cea mai faimoasă convertire din istoria
Creștinismului. Evanghelistul Luca redă de trei ori experiența convertirii lui Saul în Fapte.
Căutați și găsiți celelalte două relatări ale convertirii lui Saul. În ce împrejurări au fost prezentate?
Memorare:
O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice:
“Hristos Iisus a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu. (1 Timotei 1:15)
EVANGHELIA AJUNGE LA NEAMURI
Duhul Sfânt lucrează în lume pregătind inimile oamenilor pentru Hristos. Dumnezeu ajunge la oameni înainte să
ajungem noi la ei, doarece El îi iubește mai mult decât putem noi să îi iubim.
În Fapte 9:32-43 vedem îndrăzneala lui Petru de a confrunta boala şi moartea în numele Domnului Iisus. Dar va fi
el gata să depăşească propriile prejudecăţi şi să înfrunte opoziţia ucenicilor?
Memorează: Căci prin El și unii și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh. (Efeseni 2:18)
ANTIOHIA—IERUSALIMUL NEAMURILOR
Pentru prima dată în Antiohia, ucenicilor li s-a dat numele de CREŞTINI. Aici urmaşii Domnului Iisus nu mai erau
doar Iudei, ci şi Greci. De aici vor pleca în călătorii misionare, apostolii Barnaba şi Saul (Pavel); şi tot aici se vor
întoarce pentru a prezenta Bisericii lucrarea harului lui Dumnezeu printre Neamuri. (Fapte 14:26-27) Totuşi relaţia
cu Biserica din Ierusalim va rămâne foarte strânsă.
Irod Agripa I primise titlul de împărat de la Caligula. El era nepotul lui Irod cel Mare. După o perioadă de extindere
a Evangheliei între Evrei şi între Neamuri, la Ierusalim a început un nou val de persecuţie.
Observare:
Cum începe şi cum se încheie relatarea despre Irod în acest capitol?
Ce măsuri de siguranţă a luat Irod cu privire la Petru?
Ce făcea Biserica din Ierusalim în timp ce Petru era închis?
Unde era adunată Biserica din Ierusalim pentru rugăciune?
Interpretare:
În ce măsură factorul politic se împletește cu cel religios în persecuție?
De ce l-a ocrotit Domnul pe Petru dar nu şi pe Iacov?
De ce credeţi că Petru dormea atât de adânc înainte de execuţie?
Poate persecuţia să oprească răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu?
Aplicare:
Cât de mult contăm noi pe puterea rugăciunii?
Ce ne preocupă mai mult, situaţia politică a ţării sau starea spirituală a naţiunii?
Memorare: Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.
(Fapte 11:21)
PRIMA CĂLĂTORIE MISIONARĂ
Biserica este comunitatea trimisă în lume să împărtăşească credinţa, speranţa şi iubirea creştină, astfel încât cei ce
nu au o relaţie personală cu Dumnezeu să devină ucenici ai Domnului Iisus Hristos. La rândul ei, această
comunitate trimite sub călăuzirea Duhului Sfânt, apostoli sau misionari care să ducă în lume vestea cea bună a
harului şi împărăţiei lui Dumnezeu. Înfruntând împotrivirile Iudeilor și confruntând puterile demonice, apostolii
Barnaba şi Pavel au propovăduit Evanghelia, au făcut ucenici și au organizat biserici în Asia Mică.
Observare:
Cine şi în ce context a avut iniţiativa trimiterii în misiune a celor doi apostoli?
Cum l-a înfruntat Pavel pe Elima, al cărui nume în ebraică, Bar-Isus inseamnă Fiul Mântuirii?
Cui s-a adresat Pavel în sinagoga din Antiohia Pisidiei?
Cum a împletit Pavel în predica lui, istoria lui Israel cu istoria lui Iisus Hristos (Mesia)?
Care a fost reacţia Iudeilor la entuziasmul Neamurilor?
Interpretare:
De ce credeţi că este asociat postul cu slujirea (închinarea) şi rugăciunea?
Ce legătură există între trimiterea Duhului Sfânt şi încredinţarea Bisericii pentru slujire?
Cum a prezentat apostolul Pavel, harul mântuirii în Iisus Hristos?
Explicaţi apelul lui Pavel adresat ascultătorilor săi.
Ce a însemnat schimbarea strategiei de misiune a apostolilor Pavel şi Barnaba?
Aplicare:
La ce lucrare te simți chemat de Duhul lui Dumnezeu în contextul acestei biserici?
Ce probleme ridică astăzi revigorarea ocultismului în calea misiunii Bisericii?
Cum reacționăm cînd Dumnezeu ne surprinde cu modul în care lucrează?
Ai tu siguranța mântuirii prin Iisus Hristos? Ce înseamnă ea pentru tine?
Memorare: Să știți dar, fraților, că în El vi se vestește iertarea păcatelor; și oricine crede, este iertat prin El de
toate lucrurile de care n-ați putut fi iertați prin Legea lui Moise. (Fapte 13:38-39)
CONFERINŢA DE LA IERUSALIM
Apostolii, presbiterii și frații (biserica) din Ierusalim au hotărât, sub călăuzirea Duhului Sfânt, că Neamurile nu
trebuie să devină Evrei pentru a fi poporul lui Dumnezeu. Fără hotărârile luate la Ierusalim, Creștinismul ar fi rămas
o sectă Iudaică. În epistolele sale, în special în epistola trimisă bisericilor din ținutul Galatiei, Pavel a făcut cât se
poate de clar că mântuirea se capătă numai prin credința în Domnul Iisus Hristos, prin Har, ca dar nemeritat oferit
nouă de Dumnezeu.
Memorare: Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Iisus. (Fapte 15:11)
A DOUA CĂLĂTORIE MISIONARĂ: MISIUNEA ÎN MACEDONIA
Modelul de misiune: Treci în Macedonia și ajută-ne!, a inspirat numeroşi misionari în secolele 19 şi 20. Bisericile din
Macedonia au susţinut financiar misiunea apostolului Pavel (Fapte 18:5; Filipeni 4:15-16; 2 Corinteni 11:7-9).
Memorare: Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Iisus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Şi i-au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui. (Fapte 16:31—32)
A DOUA CĂLĂTORIE MISIONARĂ: MISIUNEA ÎN GRECIA
Atena, capitala politică şi culturală a Greciei era şi un loc al dezbaterilor filozofice şi religioase. Corintul era un port
înfloritor economic dar şi un oraş decadent d.p.d.v. moral şi spiritual. Pavel se confruntă cu filozofia şi idolatria.
Memorare: Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de
pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate,... (Fapte 17:30).
A TREIA CĂLĂTORIE MISIONARĂ: BISERICA DIN EFES
În această călătorie Pavel trece prin Asia, Macedonia, Grecia; se întoarce prin Macedonia, Troa, Efes şi se îndreaptă spre Ierusalim.
Întreaga misiune a lui Pavel poate fi cuprinsă în mărturia lui: Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca
Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt. Eu, dar, mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu... Aşa că, de
la Ierusalim şi ţările dimprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo
unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, după cum este scris: "Aceia cărora nu li se propovăduise despre
El Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte." (Romani 15:16—21)
Memorare: Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu
bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o de la Domnul Iisus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
(Fapte 20:24)
ARESTAREA LUI PAVEL LA IERUSALIM
Evanghelia propovăduită de Pavel a deschis uşa harului pentru Neamuri; astfel: Grecii, Romanii, Sciţii şi toţi păgânii
aveau acces direct la Dumnezeu prin Iisus Hristos. Templul de la Ierusalim devenise mai degrabă un obstacol în
calea păcătoşilor, decât un mijloc al experimentării apropierii de Dumnezeu. Misiunea lui Pavel nu a fost înțeleasă
pe deplin de Biserică și a fost contestată cu furie de Iudei (Fapte 21:23; 22:21-23).
Memorare: Căci dacă trăim pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim,
fie că murim, noi suntem ai Domnului. (Romani 14:8)
PAVEL—ÎNTEMNIŢATUL LUI IISUS HRISTOS
În scrisoarea adresată bisericii din Efes, apostolul se prezintă: Pavel, întemniţatul lui Iisus Hristos pentru voi,
Neamurilor (Efes. 3:1). Mărturia lui Pavel despre Calea pe care Iudeii o numeau Sectă (Fapte 24:14; 22-25) a
stârnit furia liderilor Iudei, dar şi interesul dregătorului Roman de a afla mai mult despre credinţa în Domnul Iisus.
Memorare: Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, şi caut, ca, dacă este cu putinţă să
stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei. (Romani 15:13-14)
APĂRAREA LUI PAVEL
Inaintea guvernatorului Felix, a guvernatorului Festus şi a împăratului Irod Agripa II (fiul lui Irod Agripa I, cel care l-a
ucis pe Iacov), apostolul Pavel s-a apărat cu succes, ca un bun şi credincios Iudeu; ca un bun şi loial cetăţean
Roman; ca un bun, credincios şi devotat Creştin. Toţi judecătorii au recunoscut nevinovăţia lui Pavel. Dar, în fapt,
Pavel nu s-a apărat pe sine, ci, el apăra Evanghelia Domnului Iisus Hristos. „Eu sunt însărcinat cu apărarea
Evangheliei”, scrie apostolul Pavel. „Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă
îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” (Filipeni 1:14 şi 16)
Memorare: Adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea,
pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat.
(2 Timotei 2:8-9)
DE LA IERUSALIM LA ROMA
„Toate drumurile duc la Roma”, era o realitate în vremea lui Pavel. Pax Romana (pacea impusă prin forţa armelor), ordinea stabilită prin
dreptul roman, toleranţa culturală şi religioasă,infrastructura şi lipsa graniţelor; limba greacă vorbită în întregul imperiu, prosperitatea
economică, toţi aceşti factori au contribuit la integrarea globală a cetăţenilor şi supuşilor Romei. Biserica din Roma a luat fiinţă prin
mărturisirea Iudeilor şi prozeliţilor veniţi la Ierusalim în ziua Cincizecimii, convertiţi la predica lui Petru (Fapte 2:10). Pavel a dorit mult să
ajungă la Roma; credinţa lor era vestită în toată lumea (Romani 1:8-15). El a făcut planuri să implice biserica din Roma în evanghelizarea
Spaniei (Romani 15:24). Dar Pavel a ajuns la Roma altfel decât a plănuit. Întreaga istorie a misunii Bisericii stă sub semnul suveranităţii
lui Dumnezeu. Aici vedem providenţa şi suveranitatea lui Dumnezeu împletite cu credincioşia robului Său. Domnul S-a arătat lui Pavel și i-
a zis: ”Îndrăznește, Pavele; căci după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.” (Fapte 23:11)
Memorare: M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă
cununa neprihănirii pe care mi-o va da „în ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor
celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8)
PRIMA CĂLĂTORIE MISIONARĂ
1. Fapte 13:1-3
2. Fapte 13:4-5
3. Fapte 13:6-12
4. Fapte 13:13
5. Fapte 13:14-52
6. Fapte 14:1-7
7. Fapte 14:8-19
8. Fapte 14:20-23
9. Fapte 14:24
10. Fapte 14:25
11. Fapte 14:26-28
A DOUA CĂLĂTORIE MISIONARĂ
1. Fapte 15:36-41
2. Fapte 16:1-3
3. Fapte 16:4-5
4. Fapte 16:6
5. Fapte 16:16
6. Fapte 16:8-10
7. Fapte 16:11-40
8. Fapte 17:1-9
9. Fapte 17:10-14
10. Fapte 17:15-34
11. Fapte 18:1-17
12. Fapte 18:18
13. Fapte 18:19-20
14. Fapte 18:21
15. Fapte 18:22
16. Fapte 18:22
A TREIA CĂLĂTORIE MISIONARĂ
1. Fapte 18:23
2. Fapte 19:1-20
3. Fapte 19:21-41
4. Fapte 20:1-2
5. Fapte 20:3-5
6. Fapte 20:6
7. Fapte 20:7-12
8. Fapte 20:13-16
9. Fapte 20:17-38
10. Fapte 21:1-6
11. Fapte 21:7-16
DE LA IERUSALIM LA ROMA
1. Fapte 27:1-2
2. Fapte 27:3-4
3. Fapte 27:5-6
4. Fapte 27:7-8
5. Fapte 27:9-17
6. Fapte 27:18-19
7. Fapte 27:20-26
8. Fapte 27:27-44; 28:1-10
9. Fapte 28:11-13
10. Fapte 28:14-31