Aş dori să continuăm astăzi explorarea nostră în rugăciunea Tatăl nostru.

Am vorbit ieri
despre fapul că destinatarul rugăciunilor noastre este Tatăl nostru care este în ceruri.
Dumnezeu este sursa tuturor binecuvântărilor noastre şi El ne aşteaptă şi chiar ne provoacă
să venim la El cu nevoile noastre. La un moment dat spune: puneţi-Mă la încercare şi veţi
vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerului. Baza noastră de pornire în rugăciune este
relaţia fiu – Tată pe care o avem cu Dumnezeu, relaţie pecetluită de Legământul cel nou în
Sângele lui Isus Cristos din care, spune David, va răsări tot ce este mai bun pentru mîntuirea
şi fericirea noastră. Un Tată care este bunătate desăvârşită şi care este determinat, hotârît,
pus pe treabă ca să-mi facă tot binele spritual şi material de care am nevoie.

Astfel, ap. Ioan ne spune în 1 Ioan 5:14-15  Îndrăzneala pe care o avem la El, ...

Al doilea aspect pe care ni-l prezintă Domnul Isus în rugăciunea Tatăl nostru este că nu eu, ci
Dumnezeu este primul beneficiar al rugăciunii mele. Este atât de răspândită gândirea că
beneficiarul rugăciunii mele sunt eu şi numai eu. Dar Domnul Isus vine şi răstoarnă acest
concept şi ne învaţă că rugăciunea este mai întâi pentru Dumnezeu. Rugăciunea este în
primul rând pentru Dumnezeu.

Uitaţi-vă la structura acestei rugăciuni model şi veţi vedea că în prima jumătate nu este
vorba despre mine, despre nevoile mele, ci despre Dumnezeu, despre Numele Său, despre
Împărăţia Sa şi despre voia Sa. Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta,
precum în cer şi pe pământ. – Nici un cuvânt despre mine. Abia partea a doua a rugăciunii
are de-a face cu nevoile mele. După care, oricât ne-ar place nouă să zăbovim asupra noastră,
rugăciunea se încheie tot cu Dumnezeu. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci.
Amin! De fapt dacă număraţi câte cuvinte din rugăciune sunt pentru mine şi câte pentru
Dumnezeu, veţi vedea că sunt aproximative egale 33-33.

Deci rugăciunea este mai întâi pentru Dumnezeu. Aş dori să privim astăzi la expresia
Sfinţească-se Numele Tău. Psalmi 46:10  spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu Sunt Dumnezeu:
Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”

Dragii mei, dacă prima expresie din rugăciune îl identifică pe Dumnezeu ca şi Tatăl nostru
spre care ne putem îndrepta cu încredere, a doua expresie Îl identifică pe Dumnezeu ca şi
Domn al Domnilor şi Împărat al împăraţilor şi îl aşează pe tronul inimii mele.

Dumnezeu este Sfânt din veşnicie în veşnicie şi făpturile din ceruri strigă întruna ,,sfânt,
sfânt, sfânt este Domnul” Sfinţenia este atributul nr. 1 al dumnezeirii şi tot cerul ştie lucrul
acesta. Singurul loc unde este nevoie să fie recunoscută sfinţenia şi măreţia lui Dumnezeu
este în inima omului şi asftel prin expresia ,,sfinţească-se Numele Tău” eu îl readuc pe
Dumnezeu acolo unde îi este locul: pe tronul inimii mele.

Înainte să-i ceri lucruri lui Dumnezeu, adu-ţi aminte cine este El şi dă-i slava pe care o merită
şi mulţumeşte-i pentru tot ce ai primit înainte din mâna Sa. Asta te va feri de pericolul de a
încerca să faci din Dumnezeu sluga ta, un dumnezeu mărunt pe care să-l foloseşti după bunul
tău plac. Natura noastră umană decăzută are mereu tendinţa de a-L reduce pe Dumnezeu la
nivelul minţii şi intereselor noastre mărunte.

Pavel în Romani 1:21 arată că macazul care generează deraierea omului în apostazie este
faptul că deşi au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au
mulţumit. Dacă rugăciunile tale sunt pline doar de cereri egoiste pentru tine şi nevoile tale şi
nu Îi dai lui Dumnezeu slava pe care o merită, să nu te miri dacă într-o zi te vei trezi departe
de El şi gol de tot ce este spiritual

Însuşi scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu este să-I aducem lui slavă şi închinare. De
aceea nu te grăbi să treci la subiectul ,,eu”.

De altfel, dacă Dumnezeu va fi mic în inima ta, problemele tare vor fi foarte mari, dar dacă Îl
înalţi pe Dumnezeu în inima ta, problemele tale dintr-o dată vor păli se vor micşora şi ţi se
vor părea o nimica toată faţă de măreţia Lui Dumnezeu. Aşa cum spunea cineva: ,,Nu mai
spune lui Dumnezeu cât de mari sunt problemele tale, ci spune problemelor tale ce mare
Dumnezeu ai tu.

Proslăveşte-L pe Dumnezeu şi mulţumeşte-i. Fii lui Core exprimă atât de frumos lauda adusă
lui Dumnezeu în Psalmul 45:1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: „Lucrarea
mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Nu
degeaba afirmă descrierea de la începutul Psalmului că este o cântare de dragoste.

De fapt de două ori în predica de pe Munte Domnul Isus spune Tatăl vostru ştie de ce aveţi
trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. De ce să mai pierzi atâta timp informându-l despre
lucruri despre care le ştie deja. De fapt Domnul Isus merge până acolo încât afirmă că dacă
căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, toate lucrurile de care am eu nevoie mi se vor da
pe deasupra.

Da este important să cerem şi Dumnezeu, chiar dacă ştie deja, vrea s-o audă din gura mea.
Dar atunci când mă rog, eu nu îl informez pe Dumnezeu ci îmi exprim dependenţa mea de El,
de intervenţia Sa în problema mea.

Dar nu am voie să omit lucrul cel mai important şi anume să-L aduc pe Dumnezeu în prim
plan şi să-l laud şi să-I mulţumesc. Astfel pregătesc scena pentru următoarea temă a
rugăciunii despre care vom vorbi mâine şi anume Împărăţia Sa şi voia Sa

Trebuie să ne rugăm rugăciuni echilibrate. Întreabă-te cât din rugăciunea ta este pentru tine
şi cât pentru Dumnezeu? Cât din rugăciunea ta se aude Numele Său în adorare şi mulţumire
şi cât se aude numele tău şi nevoile tale?

Haideţi să schimbăm astăzi modul în care ne-am rugat până acuma după modelul pe care ni-l
oferă Domnul Isus. Haideţi să stăm astăzi înaintea Sa şi să-l proslăvim şi să-I mulţumim
pentru că el este vrednic de lauda noastră.