Sunteți pe pagina 1din 643

CARE SUNT CONDITIILE CA

RUGACIUNILE NOASTRE SA FIE BINE PRIMITE LA DUMNEZEU?


Pentru ca am observat - cu oarecare mirare, trebuie sa recunoastem ca multe
persoane se intereseaza constant daca exista si care ar putea fi acele rugaciuni
facatoare de minuni care sa poata sa fie mai bineprimite la Imparatul Slavei si sa dea
rezolvare nevoilor noastre (daca si Dumnezeu stie ca ne sunt de folos!), am incercat sa
alcatuim un colaj de cuvinte ale unora dintre marii nostri parinti duhovnicesti si sfinti
contemporani, care sa ofere singure raspunsurile adecvate la aceasta problema:

Arhim. Roman Braga: Adevarata rugaciune nu se sfarseste niciodata


- Ce s facem ca s-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca s-L simim mai aproape de
noi?

- Trebuie s vorbim cu El. Trebuie s-L simi pe Dumnezeu n tine, nu n afar de


tine, n exterior, ci n interior, n inima ta, cci inima noastr este infinit ntruct n ea
se slluiete Hristos de la botez. O persoan are nite dimensiuni infinite ale
personalitii lui; n adnc, fr limit, persoana uman este venic. n adncul acesta din
noi exist Dumnezeu, dup cum spune Sfntul Pavel de attea ori: voi suntei biserica
Dumnezeului Celui Viu.
S nu direcionm rugciunea noastr ntr-un col, c Dumnezeu nu e material sau spaial
s-L pui ntr-un col i s spui: acolo e Dumnezeu! Coboar-te n tine i adreseaz
rugciunea n inima ta lui Dumnezeu i vei simi prezena Lui. Convorbirea cu
Dumnezeu i aduce simirea acesta a prezenei lui Dumnezeu. Spune-I lui
Dumnezeu cnd i-e foame, cnd i-e sete, spune-I lui Dumnezeu c te duci la
Rdui, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arat-I lui Dumnezeu ce frumoase
sunt florile. Vorbete cu Dumnezeu de toate. Doamne, ce s fac? Uite trebuie s fac
asta i asta; mi-e foame, m duc s mnnc o bucic de pine; tot ai n minte
lucrurile astea, par copilreti, dar conversaia aceasta cu Dumnezeu se preface n
rugciune.
Pentru c ce este rugciunea? Este o continu comunicare a omului cu Dumnezeu.
Gndii-v ce spunea Sfntul Apostol Pavel n epistola ctre Tesaloniceni: Rugai-v
nencetat!. Cum putea el s se roage nencetat cnd era un om foarte activ? Attea
biserici a fcut, attea epistole a dictat, attea lucruri avea de fcut. Nu putea s stea n
genunchi nencetat. La asta s-a gndit: s ai ntotdeauna n inima ta sentimentul
prezenei lui Dumnezeu. De fapt, Sfinii Prini aa definesc rugciunea: rugciunea
este sentimentul prezenei lui Dumnezeu. Rugciunea nu este doar atunci cnd citeti din
carte. Trebuie spus tinerilor lucrul acesta. Nu este doar cnd te rogi dimineaa i, gata, am
terminat. Sau zici: ah, nu mi-am sfrit rugciunile!. Rugciunea nu se sfrete
niciodat. Vorbete cu Dumnezeu copilrete, c noi suntem copiii lui Dumnezeu! i
vorba asta copilreasc cu Dumnezeu i aduce sentimentul prezenei intime a lui
Dumnezeu n inima ta. Voi tii proverbul clugresc: dac te rogi numai cnd te rogi, nu
te rogi deloc. Dac ai prezena lui Dumnezeu n tine, atunci eti ntr-o stare de
rugciune. Omul devine o rugciune. Omul are o stare de rugciune, nu momente de
rugciune, momente cnd se roag i momente cnd nu se roag. Ar fi groaznic. Trebuie
s avem tot timpul simirea lui Dumnezeu.
Cnd spui: Doamne!, s fii sigur c Dumnezeu Se ntoarce cu faa la tine i
ateapt s-I spui ceva. Cnd eti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Cnd ai
conversaii, gndete- te la ce spui. Dar, dac ai timp, puin, 2-3-4 minute sau chiar
ntr-o conversaie cu oamenii, poi s spui: Doamne Iisuse Hristoase uit-te la noi,
ajut-ne! sau: Binecuvinteaz-i pe oamenii acetia!.
(sursa: Cuvinte catre tineri, 2010)

***
2

Sfantul Ioan de Kronstadt: Aratati-va Domnului pacatele, cu cuvintele voastre!


Uneori avem impresia ca ne rugam sarguitor, dar rugaciunea noastra nu aduce
roadele pacii si ale bucuriei intru Duhul Sfant. De ce oare? Fiindca rugandu-ne
numai cu rugaciuni gata scrise, nu ne caim cu sinceritate de greselile facute in timpul
zilei, prin care ne-am intinat inima templul lui Hristos si L-am maniat pe Domnul.
Daca ne vom aduce aminte de ele, caindu-ne din toata inima si osandindu-ne fara
partinire, in aceeasi clipa ni se va umple inima de pacea lui Dumnezeu, care covarseste
orice minte (Filipeni 4,7). Rugaciunile bisericesti enumera greselile si deseori nu
gasim in aceasta enumerare pacatele in care am cazut. Pe acestea trebuie sa le
spunem noi insine cand ne rugam, constienti de gravitatea lor, cu smerenie si inima
zdrobita. De aceea in rugaciunile de seara, atunci cand se numesc pacatele, apare deseori
cuvantul sau sau altceva rau am facut, adica ni se lasa libera vointa de a pomeni
pe langa pacatele specificate si altele.
Inima trebuie trezita mereu pentru rugaciune, altminteri se va usca de tot. Dragoste
de Dumnezeu, sinceritate, firesc, iata calitatile de care nu trebuie sa se lipseasca
rugaciunea. Sa ne rugam in duh, fiindca Dumnezeu nu este trup, ci duh. Sa ne rugam
adevarat, nu fatarnic, fiindca Dumnezeu este Adevarul. Tot asa si in rugaciunile catre
sfinti. Sa nu-i chemam doar cu gura, fiindca ei nu mai au gura, nu mai au glas, nu mai
au nimic din cele ale trupului, ci cu inima, cu suflet fierbinte si atunci ne vor auzi,
fiindca ceea ce se aseamana, se aduna. Nu carnea si sangele vor mosteni Imparatia lui
Dumnezeu, ci duhul curat, arzand de iubire de Dumnezeu.
Cuvintele rugaciunii trebuie rostite cu convingere, din toata inima.
Cand va rugati seara, nu uitati sa aratati, in rugaciunea catre Duhul Sfant, cu toata
sinceritatea si cu zdrobire de inima, pacatele in care ati cazut in timpul zilei. Prin
cateva clipe de pocainta fierbinte, Duhul Sfant va va curati de toata intinaciunea,
mai alb decat zapada va va albi, din ochi va vor picura lacrimi de curatire a inimii,
acoperiti veti fi cu haina adevarului lui Hristos, uniti cu El, cu Tatal si cu Duhul Sfant.
Ni se intampla uneori in timpul rugaciunii, acasa sau la biserica, sa ne cuprinda un fel de
slabiciune a sufletului si a trupului; sufletul ni se face atunci neputincios, rece, neroditor,
ca un templu pagan pustiu si desert. Dar indata ce ne incordam inima intr-o rugaciune
sincera, indreptandu-ne-o catre Dumnezeu impreuna cu mintea, cu o credinta vie,
indata sufletul prinde viata, se incalzeste, devine roditor. Si ne cuprinde deodata, o
stare de pace, de usurare, de umilinta, un foc launtric sfant; incep sa ne picure din
ochi lacrimi si sa ne para rau din tot cugetul ca L-am maniat pe Stapanul Cel
Preabun cu pacatele noastre. Cata lumina in inima si in minte, ce bogat suvoi de apa
vie ne inunda inima, putand sa se reverse de acolo nestanjenit, in cuvinte rostite sau scrise
cu condeiul ori cu creionul pe hartie! Pustiul din suflet incepe sa infloreasca precum
un crin o data cu venirea Domnului in inima. De ce oare nu ne indreptam mai des
sufletele spre Domnul? Cata pace si cata liniste ne pregateste Domnul in locasurile
Sale! Cat este de mare multimea bunatatii Tale, Doamne, pe care ai gatit-o celor ce se
tem de tine (Psalmul 30,20).

(mai mult la: Sfantul Ioan de Kronstadt ne invata sa traim si sa ne rugam in Duh)

***
Sfintii stareti de la Optina: SA AI CUGETUL SI TRAIREA VAMESULUI!
Puterea rugaciunii nu sta in multa vorbarie, ci in sinceritatea suspinului de
rugaciune. (Sfantul Nectarie al Optinei)
Nu asteptati de la rugaciune numai extazul si nu va intristati atunci cand nu simtiti
bucurii. Caci se intampla si sa stai, sa stai in biserica si inlauntrul tau sa nu ai inima
parca, ci asa, o bucata de lemn, dar un lemn neprelucrat..Pai si pentru aceasta, adica
pentru lemn, ne mantuieste Domnul. Inseamna ca asa trebuie sa fie. Caci sufletul,
simtind bucurii foarte mari, se poate ingamfa, iar aceasta stare de inlemnire il
smereste. (Sfantul Varsanufie)
Trebuie sa rostim cu atentie cuvintele rugaciunii, sa patrundem sensul lor, nu sa
tindem spre ceva prea inalt. Caci, daca nu citim corect si nu suntem atenti la cele citite,
ii mangaiem pe diavoli. (Sfantul Nicon)
Nu va lipiti inimile de desertaciunea lumii. Mai ales in timpul rugaciunii lepadati toate
gandurile legate de cele lumesti. Dupa rugaciunea savarsita acasa sau in biserica,
pentru a pastra starea rugatoare, induiosata a sufletului, este nevoie de tacere.
Uneori chiar o vorba simpla, in aparenta neinsemnata, poate distruge si speria, ca
pe o pasare mica, induiosarea din sufletul nostru. (Sfantul Nicon)
Trebuie sa pazim rodul rugaciunii. El se pagubeste, se pierde foarte adesea din
pricina vorbariei desarte indata dupa rugaciune si din pricina visarii, care este tot
vorbarie desarta, dar dusa numai cu noi insine. Tacerea dupa rugaciune este foarte
folositoare: ea tine rugaciunea in minte, in inima si chiar pe buze, in auzul nostru
launtric. (Sfantul Nicon)
Nu trebuie sa atribuim rugaciunii noastre o putere miraculoasa, nu trebuie sa
credem ca Domnul implineste intotdeauna cele cerute de noi. Aceasta parere vine
din mandrie si duce la inselare. (Sfantul Ilarion)
In toata vremea, orice ati face, fie ca stati, fie ca mergeti, fie ca lucrati, sa rostiti in inima:
Doamne, miluieste! (Sfantul Nectarie)
Cel pe care il cerceteaza Domnul prin grea incercare, prin necaz, prin pierderea celui iubit
dintre cei apropiati, acela si fara sa vrea se roaga cu toata inima si cu tot cugetul sau, cu
toata mintea sa. Prin urmare, izvorul rugaciunii fiecare il are, dar se deschide fie prin
adancirea treptata in sine, dupa invatatura parintilor, fie dintr-odata cu burghiul lui
Dumnezeu. (Sfantul Lev)
4

Roaga-te pentru tine, cautand numai mila si voia lui Dumnezeu, fie ca esti in biserica, fie
ca nu esti in biserica, fie ca mergi, fie ca stai, fie ca te odihnesti, roaga-te: Doamne,
miluieste-ma cum stii si cum voiesti Tu. (Sfantul Ambrozie)
De la incepatori Dumnezeu nu cere rugaciune neamprastiata: ea se dobandeste prin
multe osteneli si dupa mult timp, asa cum spun scrierile Sfintilor Parinti: Dumnezeu da
rugaciune celui ce se roaga. (Sfantul Ilarion)
Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu
va primi vointa voastra. Tineti minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune
trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este
lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra. (Sfantul Macarie)
Rugaciunea este un asemenea lucru, incat, daca traiesti in manastire cativa ani, nu inveti
imediat sa te rogi asa cum trebuie, dar deocamdata roaga-te cum stii si cum poti,
numai sa ai cugetul vamesului. (Sfantul Ambrozie)
(mai mult la: Staretii de la Optina ne invata rugaciunea adevarata)

***
Parintele Serafim Rose: Tamaduirile si minunile se fac inimilor indurerate, dar care au
nadejde
De ce par a fi att de puine minuni astzi? Pentru c noi de-abia dac mai tim ce
este durerea inimii,
credea Printele Serafim, ntr-un bileel scris de mn, rtcit i descoperit la muli ani
dup moartea sa, Printele Serafim cristaliza n doar cteva cuvinte esena acestui mare
adevr pentru vremurile noastre:
Durerea inimii este condiia creterii duhovniceti i a artrii puterii lui Dumnezeu.
Tmduirile i celelalte minuni se ntmpl celor dezndjduii, inimilor ndurerate,
dar care totui continu s se ncread i s ndjduiasc n ajutorul lui Dumnezeu.
Atunci lucreaz Dumnezeu. Lipsa (parial) a minunilor din ziua de azi arat lipsa
durerii inimii din oameni i chiar din muli cretini ortodoci prini de rcirea tot
mai mare a inimilor din vremurile de pe urm.
Dovada afirmaiei de mai sus se poate vedea chiar n experiena personal a Printelui
Serafim, din care s-a i nscut. Ce s-ar fi ntmplat dac nu ar fi existat strigtul lui
Eugene din faa standului cu vederi din San Francisco, ieit din adnca durere a
inimii sale, ca i strigtul asemntor al lui Gleb la mormntul Sfntului Gherman
din Alaska, care au dus la minunea ntlnirii lor i la tot ceea ce au putut mai apoi s
nfptuiasc? Toate minunile la care Printele Serafim a fost martor n viaa sa, inclusiv
5

cele ale marelui lucrtor de minuni, Arhiepiscopul Ioan Maximovici, au fost rodul
rugciunilor unor inimi ce nu s-au ferit de durerea Golgotei.
Atunci cnd i Printele Serafim a fost chemat s fie cluzitor de suflete, el le amintea
mereu fiilor si duhovniceti s nu dezndjduiasc n mijlocul suferinelor, ci, dup
cum spune Sf. Marcu Pustnicul, s rabde durerea inimii pentru buna-cinstire.
(Mai mult la: Sfaturi parintesti de folos exceptional si pentru noi de la Cuviosul Serafim
de la Platina)

***
Cuviosul Paisie Aghioritul: TREBUIE SA NE DOARA SI SA FIM STARUITORI!
- Printe, atunci cnd ne rugm pentru un oarecare motiv serios, oare trebuie ca
rugciunea s fie nsoit de post?
- Nici nu mai ncape discuie. Asta este ceva ce se impune. Postul i nevoina sunt
condiii absolut necesare. Dar pentru ca rugciunea s se fac n chip corect, trebuie
s te doar pentru ceilali. Pentru c tipicul multor cretini din vremea noastr este
s nu doreasc s se mhneasc. Chiar i pensionarii, care toat ziua stau, nu se duc s
se apropie de un copil prsit, deoarece aceasta cere durere de cap. Mnnc, i beau
cafeaua lor, fac o plimbare, se duc la vreun spital care are infirmieri, la ceva organizat, ca
s vad vreun bolnav pentru c aceasta este mai uor. Adic fac aceasta ca s fie
satisfcui i astfel i odihnesc gndul c i-au fcut datoria. Pe ci n-am ndemnat
s ajute copii prsii! Dar n-au fcut nimic.
In Sfntul Munte au fcut undeva litanie pentru secet i n loc s plou s-a aprins
foc. Litania nu se face ca i cum am face o plimbare. Trebuie s ne doar. Oare
poate persista o ispit sau o stare grea dac se roag clugrii cu inima? Cu toate c
trecem prin ani grei, vd c n mnstiri domnete un duh de veselie! Lumea arde.
Ni se cere s facem o priveghere, de pild, pentru un bolnav, iar noi cntm: Deschiznd
Tu mna Ta i ne bucurm. Noi ne petrecem timpul n chip plcut, iar cellalt ntre
timp moare. Am fcut priveghere pentru bolnav, i spune. Ce priveghere? Voi ai
fcut petrecere. Aceasta se numete petrecere duhovniceasc. Uneori nici atunci cnd
preotul spune: Pentru cei ce zac n neputin nu ne rugm pentru bolnav. Am fi ajutat
mai eficace dac am fi fcut puin rugciune cu metaniile. Nu spun s suprimm
privegherile praznicale pe care le prevede tipicul, dar n astfel de cazuri s
ornduim puin timp ca s facem cel puin una-dou ae de metanii spunnd:
Doamne, Iisuse Hristoase, miluiete pe robul Tu.
Totul este calitatea rugciunii. Rugciunea trebuie s fie din inim, s se fac cu
durere. Pentru Dumnezeu nu are atta valoare cantitatea rugciunii precum are
calitatea ei. Rugciunea ce se face n mnstiri are cantitate, dar nu ajunge aceasta.
6

Trebuie s aib i calitate. Attea ore de rugciune fcut de attea persoane, dac ar
fi fost din inim, ar fi schimbat lumea. De aceea scopul este ca slujbele s se fac din
inim.
Rugciunea din inim ajut nu numai pe ceilali, ci i pe noi nine, pentru c
nlesnete s vin buntatea luntric. Cnd ne punem n locul celuilalt vin n mod
firesc dragostea, durerea, smerenia, recunotina noastr fa de Dumnezeu cu
slavoslovire nencetat, i atunci rugciunea pentru semenul nostru se face bine
primit de Dumnezeu i l ajut.

i L-au rugat struitor


- Printe, inima mi rmne rece n rugciune.
- Aceasta se ntmpl pentru c mintea nu d telegram inimii. Apoi n rugciune
trebuie s lucreze i omul. El nu poate s ajung dintr-odat n starea n care mintea lui s
nu-i fug deloc. Este trebuin de rbdare. Vezi, cellalt bate la u, iari bate, ateapt
i dup aceea se deschide ua. Tu bai numai odat i vrei ca s intri imediat nuntru. Nu
se poate aa. Atunci cnd ncepi s rosteti rugciunea, nu doreti s participe i inima?
- Simt nevoia de ajutor, pentru c m simt neputincioas.
- Ei, de aici se ncepe. In rugciune este trebuin de struin. i L-au rugat
struitor, spune Evanghelia despre cei doi ucenici care L-au ntlnit pe Hristos n
drumul spre Emaus. Hristos a rmas cu ei, pentru c aceia aveau o nrudire cu El i de
aceea li se cuvenea aceasta. Aveau smerenie, simplitate, buntate, curaj, n sensul cel bun.
Ei ntruneau toate condiiile i pentru aceasta Hristos a rmas cu ei.
Trebuie s ne rugm cu credin pentru orice cerere i s avem rbdare, iar
Dumnezeu va gri. Deoarece atunci cnd omul se roag cu credin, ntr-un fel l
oblig pe Dumnezeu s-i mplineasc cererea pentru aceast credin a lui. De aceea,
atunci cnd cerem ceva de la Dumnezeu, s nu ne ndoim i vom fi auzii. S avei
credin fr s v ndoii[7], a spus Domnul. Dumnezeu tie cnd trebuie s ne dea
ceea ce cerem, ca s nu ne vtmm duhovnicete. Uneori cerem ceva de la
Dumnezeu, dar nu avem rbdare i ne nelinitim. Dac n-am avea un Dumnezeu
atotputernic, atunci ar trebui s ne nelinitim. Dar fiindc avem un Dumnezeu
atotputernic i Care are foarte mult dragoste, att de mult nct ne hrnete i cu
Sngele Su, nu suntem ndreptii s ne nelinitim. De multe ori nu lsm o problem
grea a noastr n minile lui Dumnezeu, ci acionm omenete. Atunci cnd cerem
ceva de la Dumnezeu i ni se zdruncin credina i voim s acionm omenete n
cele greu de izbutit, fr s ateptm rspuns de la Dumnezeu la cererea noastr,
este ca i cum am face o cerere la mpratul Dumnezeu i o lum napoi chiar n
vremea cnd Acela ntinde mna Sa ca s o mplineasc. Il rugm din nou, dar iari
ni se zdruncin credina i ne nelinitim i repetm acelai lucru. Astfel se prelungete
7

chinul nostru. Adic procedm ca acela care face o cerere la minister i dup puin i pare
ru i o retrage. Se rzgndete i iari o depune, iar dup puin o retrage din nou. Ins
cererea trebuie s rmn acolo, pentru ca s intre la rnd.

Rugciune cu durere
- Printe, cum facei rugciune pentru o problem?
- Cheia reuitei este ca pe cel ce se roag s-l doar. Dac nu-l doare, poate sta ore
ntregi cu metania n mn i rugciunea lui s nu aduc nici un rezultat. Dac exist
durere pentru problema pentru care te rogi, chiar i cu un suspin faci rugciune din inim.
Muli, atunci cnd alii le cer s fac rugciune pentru ei nu au timp s se roage n
momentul acela i de aceea se roag numai cu un suspin pentru problema acelora.
Nu spun ca s nu se fac rugciune, ci, dac se ntmpl s nu fie timp, chiar i un
suspin pentru durerea celuilalt este o rugciune din inim, adic echivaleaz cu ore
ntregi de rugciune. Citeti, de pild, o scrisoare, vezi o problem, suspini i dup
aceea te rogi. Acesta este mare lucru! Inainte de a apuca receptorul, nainte de a forma
numrul, Dumnezeu te aude! i s vezi cum se ntiineaz i cellalt! S vedei cum
demonizaii neleg atunci cnd fac rugciune pentru ei i strig oriunde s-ar afla!
Adevrata rugciune ncepe de la durere, nu este plcere, nirvana. Dar ce fel de
durere este? Omul se chinuiete n sensul cel bun. Il doare, geme, sufer atunci cnd
face rugciune pentru orice. tii ce nseamn a suferi? Da, sufer, pentru c
particip la durerea general a lumii sau a unui om n particular. Aceast
participare, aceast durere Dumnezeu o rspltete cu veselia dumnezeiasc.
Desigur c nu omul cere veselia dumnezeiasc, ci ea vine ca o consecin, deoarece
particip la durerea celuilalt.
- Cum s nceap cineva lucrarea aceasta?
- Afl ceva, de pild, despre un accident. Ah!, suspin el i Dumnezeu ndat i d
mngierea dumnezeiasc pentru puin suspin. Vede pe unul ndurerat i iari sufer
mpreun cu el, iar Dumnezeu l mngie cu mngierea dumnezeiasc, nu rmne
cu acea amrciune. Iar cellalt este ajutat prin rugciunea lui. Sau se gndete:
Dumnezeu ne-a dat attea, dar eu ce am fcut pentru El?. Mi-a fcut mare impresie
ceea ce mi-a spus un suflet: Ingerii i acoper feele atunci cnd se svrete Taina
Dumnezeietii Liturghii, iar noi ne mprtim cu Trupul lui Hristos. Eu ce am fcut
pentru Hristos?. Unul ca acesta sufer n sensul cel bun.
- Printe, cum nelege cineva c cellalt s-a folosit prin rugciunea sa?

- Este ntiinat de aceasta prin mngierea dumnezeiasc pe care o simte nluntrul


su dup rugciunea ce-a fcut-o cu durere de inim. Dar mai nti trebuie ca
durerea celuilalt s o faci durerea ta i dup aceea s faci i rugciune din inim.
Dragostea este o nsuire dumnezeiasc i ea l vestete pe cellalt. i n spitale, cnd
pe medici i pe surori i doare pentru bolnavi, acesta este medicamentul cel mai
eficace dintre toate medicamentele ce li se dau. Bolnavii simt c se intereseaz de ei,
simt siguran, mngiere. Celui care sufer nu trebuie s-i spui multe cuvinte, nici
s-l dscleti. Inelege c te doare pentru el i astfel se folosete. Durerea este totul.
Dac ne doare pentru ceilali uitm de noi nine i de problemele noastre.

Mngierea dumnezeiasc
- Printe, cnd m doare pentru ceilali, m cuprinde o nelinite i nu m pot ruga.
- Fiindc exist nelinite, aceasta este dovada c nuntrul tu exist elementul omenesc.
Eu, cu ct m doare mai mult pentru lume, cu att mai mult m rog i m bucur
duhovnicete, deoarece le spun pe toate lui Hristos i El le aranjeaz. i vd c pe
msur ce trece timpul, dei curajul trupesc se micoreaz, cel sufletesc se mrete,
pentru c dragostea, jertfa, durerea pentru cellalt dau mult putere sufleteasc. Iat, n
noaptea aceasta n care ati avut priveghere, aveam puin curaj, dar am prins putere de la
durerea celorlali. i am stat n picioare toat noaptea pn la Sfnta Liturghie primind
lume[8]. Dup aceea i nuntrul bisericii am stat n picioare, dar n-am simit oboseal
pentru c m durea pentru lume i asta m ntrea. Iar tu s te rogi i s te bucuri,
pentru c Hristos le va iconomisi pe toate.
In nfruntarea duhovniceasc nu exist mhnire. Ct durere n-am suferit acum cu
lumea! Nu puteam trece aa oricum peste problemele lor. M durea, suspinam, dar
la fiecare suspin ncredinam problema lui Dumnezeu i la durerea ce o simeam
pentru altul Dumnezeu mi ddea mngiere. Adic prin nfruntarea duhovniceasc
venea mngierea dumnezeiasc, pentru c durerea care are n ea ndejde n
Dumnezeu are mngiere dumnezeiasc. Altfel cum va putea suferi cineva?! Cum ma fi putut descurca n alt fel cu attea cte aud? M doare, dar m gndesc i la
rsplata dumnezeiasc druit celor ndurerai. Suntem n minile lui Dumnezeu.
De vreme ce exist dreptate dumnezeiasc i rspltire dumnezeiasc, nimic nu se
pierde. Cu ct se chinuiete cineva mai mult, cu att va fi rspltit mai mbelugat.
Dumnezeu, dei vede atta durere pe pmnt, chiar i lucruri pe care noi nu le putem
percepe, nu-i pierde cumptul ca noi, oamenii. Ci iti spune: Suferi mai mult, mai mult
te voi iconomisi n cealalt viat, i de aceea Se bucur. Altfel cum ar fi putut suferi, s
spunem, atta nedreptate i atta rutate ce exist? Dar Dumnezeu are n vedere rsplata
celor ce sufer i poate ntr-un anume fel spus s sufere aceast durere mare. Noi nu
vedem ce slav va primi cellalt i ne doare, de aceea Dumnezeu ne rspltete cu
dumnezeiasc mngiere.
9

- Printe, aceast mhnire nu-l rpune pe om?


- Nu. Omul nu este rpus atunci cnd nfrunt duhovnicete orice situaie. La nceput
se amrte atunci cnd aude c sufer cineva, dar dup aceea vine mngierea
dumnezeiasc drept rsplat i nu i se distruge organismul. In timp ce amrciunea
provenit din mhnire lumeasc aduce dureri de stomac etc, aceasta ns nu vatm
organismul, pentru c are balsam dumnezeiesc.

Primejdia nesimirii
- Printe, uneori mirenii mi cer s m rog pentru problemele lor. O fac, dar fr s simt
durere.
- Aici exist dou cazuri: primul este primejdios, al doilea este nfruntare duhovniceasc.
Atunci cnd monahul le uit pe ale lui i nu se gndete nici la ceilali, adic nu se
roag pentru lume, acesta este un lucru foarte ru. Venim la mnstire, i prsim pe
ai notri i ajungem s-i uitm i pe ei i pe toi ceilali. Adic nfruntm lucrurile
duhovnicete, dar nu participm duhovnicete la durerea celorlali. Nu sporim duhovnicete ca s putem simi problemele lor i exist primejdia s ajungem la nesimire. Incepe
ncet-ncet s se nstpneasc n noi o nepsare i inima se face de piatr. In al
doilea caz l doare pe cineva de toat lumea, dar simte i o mngiere, pentru c se gndete c cellalt care sufer va avea plat de la Dumnezeu, va fi mucenic. La gndul
acesta simte ntru sine o siguran profund i are o bucurie luntric. In cazul acesta
inima nu este de piatr, ci dumnezeiasc.
Dac monahii nu iau aminte la ei nii, inima lor poate deveni foarte aspr. Mirenii
vd accidentele i nefericirea celorlali i i doare. Noi n-o vedem i se poate s
ajungem s cerem totul numai pentru noi nine. Adic dac nu facem o lucrare
fin, n aa fel nct s simim nefericirea celorlali i s facem pentru ei rugciune
din inim, vom ajunge s avem inim mpietrit. Vom ajunge la punctul s dorim doar
aranjarea noastr, iar inima ne va deveni de piatr prin nepsare, lucru ce este
antievanghelic. Monahul trebuie s se intereseze, s-1 doar i s se roage n general
pentru lume. Aceasta nu-i aduce rspndire, ci, dimpotriv, se folosete i el nsui cu
rugciunea i i ajut i pe ceilali.
- Printe, dei m vd n ce hal sunt, fac mai mult rugciune pentru alii. Nu cumva este
mai bine s nu m rog pentru alii, ci s m rog numai pentru mine?
- Faci aceasta din smerenie? Dac este din smerenie, s spui lui Dumnezeu cu mult
smerenie: Dumnezeul meu, aa cum sunt nu trebuie s m auzi. Dar nu este oare
nedrept ca alii s sufere din pricina mea? Pentru c, de a fi avut o stare bun
duhovniceasc, ndrzneal ctre Tine, m-ai fi auzit i i-ai fi ajutat. i eu sunt vinovat
10

pentru c acela sufer. Acum ns de ce s sufere din pricina mea? Te rog, ajut-l!.
Adic depinde cum te aranjezi pentru ceilali. Simi c nu eti vrednic, dar se
ntmpl s vezi pe un ndurerat, te mhneti, te doare i te rogi. Atunci cnd, de
pild, vd un orb, m simt i eu vinovat, pentru c de a fi avut o stare duhovniceasc
bun l-a fi putut vindeca. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea s devenim sfini, s
facem minuni precum a fcut i El. S ne recunoatem boala noastr duhovniceasc,
mare sau mic i s cerem cu smerenie sntate trupeasc pentru semenul nostru,
deoarece i noi suntem vinovai pentru boala lui. Pentru c de am fi avut noi
sntate duhovniceasc i acela ar fi fost vindecat de mult timp i nu s-ar fi chinuit.
Cnd ne aranjm corect, socotindu-ne vinovai de toat starea lumii, i spunem:
Doamne, Iisuse Hristoase, miluiete-ne pe noi, se folosete ntreaga lume. Desigur, i
pentru propria stare de neputin trebuie s-l doar pe fiecare i s cear mila lui
Dumnezeu. Dar, firete, dac va ajunge la o astfel de stare precum cea de mai sus, atunci
nu mai cere nimic pentru sine.
Vd c de multe ori l nelegem greit pe Doamne, Iisuse Hristoase, miluiete-m i,
chipurile, din smerenie nu spunem miluiete-ne pe noi i nu ne rugm pentru alii, ci
numai pentru noi. De aceea de multe ori mirenii ne iau n nume de ru pe noi,
monahii, i spun c suntem egoiti i c ne ngrijim s ne mntuim numai pe noi
nine. Miluiete-m este pentru ca s nu cdem n mndrie, cci rugciunea unui
om smerit, care crede c e mai ru dect toi, are mai mult valoare dect
privegherea ce o face un altul cu gnd mndru. Cnd ne rugm cu mndrie, ne
batem joc de noi nine.

Stare de alarm
Nu uitai c trecem prin vremuri grele i este trebuin de mult rugciune. S v
gndii la marea nevoie pe care o are lumea astzi i la marea pretenie pe care
Dumnezeu o are de la noi pentru rugciune.
S v rugai pentru situaia general cu totul ieit din comun a ntregii lumi, ca s
se milostiveasc Hristos de fpturile Sale, pentru c merg spre catastrof. S
intervin dumnezeiete n epoca complicat n care trim, pentru c lumea se
ndreapt spre zpceal, nebunie i impas.
Dumnezeu ne-a chemat s facem rugciune pentru lume, care are attea probleme. Unii
srmani nu apuc s-i fac nici mcar o cruce. Dac noi, monahii, nu facem
rugciune, cine va face? Militarul n vreme de rzboi este n stare de alarm, gata
nclat. In aceeai situaie trebuie s fie i monahul. Ah, Macabeu[9] a fi ajuns de a fi
fcut aa! A fi fugit n muni, ca s m rog mereu pentru lume.
Trebuie s ajutm toat lumea cu rugciunea, ca s nu fac diavolul orice vrea.
Diavolul a dobndit drepturi. Iar aceasta nu pentru c l las Dumnezeu, ci pentru c El
nu vrea s sileasc libertatea nimnui. De aceea noi s ajutm cu rugciunea. Cnd pe
11

cineva l doare pentru starea ce stpnete azi n lume i se roag, atunci oamenii
sunt ajutai fr s se fie silit libertatea voinei lor. Dac vei mai spori nc puin cu
harul lui Dumnezeu, vom ncerca s intrm ntr-o rnduial nou de rugciune. Vreau s
v facei radar, pentru c lucrurile se precipit. Vom organiza un atelier de
rugciune. S v batei n rzboi folosind iragul de metanii. Rugciunea s se fac
cu durere. tii ce putere va avea atunci rugciunea? ()
(vezi mai mult AICI)

***
Parintele Gheorghe Calciu: PUNETI-VA IN MISCARE INIMA!
As vrea sa nu incetati sa va rugati. As vrea sa intelegeti ca daca exista vreo protectie
care se intinde peste societatea umana, peste tara noastra, aceasta este puterea
rugaciunii. Sa nu faceti o rugaciune de rutina puneti-va in miscare inima, umpletiva de fiorul rugaciunii.
Sunt convins ca multi dintre dvs. se roaga; si eu m-am rugat, si am crezut pana am ajuns
in inchisoare ca stiam sa ma rog. Ajungand in inchisoare am descoperit ca nu stiam sa
ma rog. ()
Daca nu te patrunde fiorul credintei din crestet pana in talpi, nu esti in rugaciune
adevarata. Nu este usor. Dar daca persisti, Dumnezeu te ajuta, iti da harul
rugaciunii. Si harul rugaciunii se da la cerere. Harul rugaciunii se obtine prin
stradanie, prin staruinta. Mantuitorul a spus: De la Ioan Botezatorul Imparatia Cerului
se ia prin navala! Si aceasta navala noastra cerand cu staruinta harul pe care
Dumnezeu ni-L trimite.
Ma adresez acum teologilor si le spun: invatati sa va rugati, ca apoi sa puteti invata pe
altii. Atata vreme cat tu nu stii sa te rogi, degeaba ii spui crestinului: <<Roaga-te!>>.
Cand preotul va stii cum sa se roage, el va transmite fluxul puterii credinciosului sau.
(Parintele Calciu despre rugaciune)

***
Parintele Rafail Noica: Toate se leaga si se dezleaga in Duh si in nevazut
- Ai spus odat: toate lucrurile se leag i se dezleag n Duh, explicai-ne, v rog.

12

- Printele Rafail: Da, am spus i n felul sta. Tot ce face omul ncepe n nevzut,
adic n taina inimii tale, cnd i-ai pus n inim asta, Dumnezeu a vzut i dac te-ai
hotrt pentru acest asta este foarte probabil ca acel lucru o s nceap s se nfptuiasc
cndva n viaa ta.
Uitai, v dau o pild: un monah mi-a spus ntr-o zi:
M certasem cu un alt monah dintr-o alt mnstire i m-am cit dup aceea i am vrut
s-mi cer iertare, dar nu mai voia s tie de mine aa era de rnit i mi-am zis ce s fac,
mine-poimine trebuie s plec, eu vreau s m apropii de Sfnta mprtanie, ce s
fac, am rnit pe fratele meu, cum o s pot s m apropii de mprtanie, cum s
continui viaa pocinei mele, c nu m mai primete; eu vreau s-i cer iertare i el nu
vrea s aud nimic. i zice: mi-am amintit de un cuvnt din Liturghia Sfntului Vasile cel
Mare.
Monahul acesta-i grec i n greac mi pare ru c n traducerea noastr nu reiese aa
la pomeniri, dup sfinirea Tainelor cnd spune pomenete, Doamne, pe cei care ai
nvrednicit s mpreasc pe pmnt spune aa:
Glsuiete n inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tu.
Monahul i-a adus aminte de acest glsuiete i a zis:
- Doamne! glsuiete n inima lui pentru pocina mea, spune-i c m ciesc pentru ce
am fcut, c-i cer iertare i c eu l iert.
i mi-a spus: data urmtoare cnd l-am vzut parc nu fusese niciodat nor pe cer,
totul dispruse i mpcarea lor era deja fcut. Cnd am auzit cuvntul sta, am
sftuit multe persoane n aceast direcie i aproape de fiecare dat s-au ntmplat minuni
dintr-astea.
O monahie care era nou ntr-o mnstire i spunea Printe! Mi-e fric de toat
lumea, era foarte sensibil i rnit mai ales de monahia cutare care era un pic mai
aa, n vrst i mai autoritar. Zice: cnd intru n buctrie m-apuc groaza, nu tiu ce
s fac. I-am spus s se roage:
Doamne, spune n inima ei s-mi spun un cuvnt bun sau spune-i ceva bun despre
mine.
ntr-o zi vine fugind ctre mine:
Printe! Printe! tii ce s-a ntmplat? A venit maica cutare i m-a apucat groaza i
am zis Doamne spune-i c o iubesc! i zice: Nu tiu printe, coinciden, s-a uitat
frumos la mine i mi-a zis ceva frumos.

13

Ultima oar cnd am vzut-o, acum un an era aceeai fa luminat aa cum se luminase
atunci, acum vreo zece ani i era mpcat cu toat lumea i cred c au continuat aceste
coincidene.
Deci se leag i se dezleag n Duh, n taina inimii i profit de ntrebare s spun i
lucrul sta: trebuie s ne nevoim n ceva ce strmoii notri cred c fceau firete. Cred c
strmoii notri, care erau ct de ct apropiai de Dumnezeu, n mod firesc pentru
fiecare lucru chemau pe Dumnezeu. Vezi o primejdie: Doamne! i zici ceva lui
Dumnezeu. Vezi un pcat n tine: Doamne, uite ce-i n mine, nu m lsa aa! Vezi pe
cineva care te supr i nu te poi mpca cu el: Doamne, spune ceva n inima mea
pentru aproapele meu! .a.m.d.
Chemai-L pe Dumnezeu! Zicem c Iisus Mntuitorul este singurul Mijlocitor ntre
Dumnezeu i om. ndrznesc s spun c lui Dumnezeu i place s mijloceasc ntre om
i om. Chemai-L pe Dumnezeu mijlocitor ntre tine i vrjmaul tu, ntre tine i cei
cu care te-ai certat i s vezi Cum spuneam ctre cineva acum ctva vreme:
Dumnezeu nu exist. Nu! Dar se preface bine! F i tu ca i cum ai crede i s vezi
cum i Dumnezeu se face ca i cum exist! i provocm coincidene dintracelea.
n esen profit ca s zic: s nvm, frailor, s chemm pe Dumnezeu n toate
mprejurrile, s-i cerem sfat lui Dumnezeu, s mulamim lui Dumenzeu cnd ne-a
dat ceva ce i-am cerut, s-L ntrebm pe Dumnezeu ce nseamn asta i toate
nedumeririle noastre. nti Doamne! s fie n inimile noastre i dup aceea tot
restul. Dac vrei s-l vezi pe duhovnicul tu i este la 100 de metri de tine, trebuie s faci
100 de metri i poate altcineva l-a nhat sau trebuie s iei telefonul i s faci un numr.
Pentru Dumnezeu nici atat: acum poi s zici Doamne! i, cum zicea cineva, ai
contactat satelitul Doamne i s vezi cum se preface acest Dumnezeu c exist.
(mai mult AICI)
RUGACIUNEA CEA MAI SIMPLA SI DUMNEZEUL NOSTRU MATERN
Ziceam la nceput c rugciunile noastre frumoase pe care ni le-a dat Biserica: acatiste,
paraclise, toate slujbele noastre, culmea culturii noastre Liturghia, n care ne ntlnim
cu nsui Dumnezeu, nsui Hristos in forma Acelui Trup i Snge pe care noi Le-am
jertfit i pe care El ni Le d, ca s ne mntuim de pcatul de a-L jertfi toate rugciunile
sunt vrednice. Dar, tot pe post de filocalie, v-a propune rugciunea cea mai simpl
care poate i trebuie s devin starea noastr constant.
Cnd am zis cuvntul sta, cndva ntr-o ntrunire cu tinerii n Anglia, la sfrit o femeie
m-a ntrebat: Totui, eu cum s m rog? Eu nu tiu cum s m rog!. i mi-a venit
rspunsul sta pe care vi-l zic i vou: Pai, spune asta lui Dumnezeu. i e rugciune.
Nu tii cum s te rogi? Spune-I lui Dumnezeu: Doamne nu tiu cum s m rog! Tu
spune-mi i pe baza asta continuai voi. Continuai voi: ce v doare, ce nzuine
avei
14

()
Uneori, spune i Sfntul Pavel, [este cte] o rugciune n care noi nu tim ce s cerem
sau pentru ce s ne rugm i Duhul Lui Dumnezeu ne ajut cu suspinuri negraite.
Suspinuri pe care noi nine nu tim de ce [le avem]: ceva doare, de ceva avem nevoie
Fctorul nostru tie ce vrem!
Aa cum mama cu pruncul nou nscut tie M-am uimit de multe ori [cnd] tinerele de
vrsta mea deveneau mame i, cu pruncul n brae pruncul plngea, zbiera i la un
moment dat mama zice: A, i-e foame, iertai-m. Pleac i hrnete pruncul, l
alpteaz. Dup care, iar zbiara pruncul, i mama: Il doare ceva! i-l ntoarce pe fa,
pe dos, nu-stiu-ce, pana la urma, ii ghioraia stomacul si se potoleste pruncul. i pe
dup aia, iar zbiera pruncul. i zice mama: A, vezi! Face capricii! O, mmic, de unde
tii tu toate astea? Eu n-aud decat un prunc care zbiara! Dar poate c-o inteleg mai mult
acum pe mama, ca de cnd m-am fcut duhovnic am devenit i eu mam ntr-un fel.
Dar Dumnezeu d intuiie mamei sa inteleaga. Pruncul nu stie decat sa s zbiere cnd
nu i-e bine. Si mama stie ce trebuie sa faca. N-are nevoie ca pruncul s fac un tratat de
filozofie ca s tie cum s acioneze
Dumnezeu care a fcut mama, Dumnezeu care a inventat mama, El este mai
Mama decat orisicine... Si suspinurile noastre negrite, ba i nesuspinurile noastre,
le aude Dumnezeu i le adun n vistieriile Lui. Si tie s ne rspund! Filocalia
este: Hai, s facem aceste suspinuri contiente, s contientizm din ce in ce mai
mult
(Cum s m rog? Nu tiu cum s m rog ne raspunde Parintele Rafail Noica)

***
Parintele Arsenie Papacioc: Oriunde veti fi, oriunde veti avea necaz, rugati-va, nu va
descurajati!
Eu personal nu sunt pentru rugaciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales
disciplinar. Omul nu trebuie s fie tipicar. Trebuie s fie tipicar ca procedeu, n ce
priveste dorinta de a se nduhovnici. Nu avem numaidect nevoie de o rugciune de
tipic. Avem nevoie de o prezent continu a inimii, aceast stare continu de
dragoste, de relatie cu Dumnezeu, asta este esenta rugciunii. Pentru c si o tcere
adnc nseamn o rugciune adnc. Si o rugciune adnc nseamn o tcere adnc.
Dac faci rugciunea asta care e obligatorie, o poti face. Dar dac se face o rugaciune
din aceasta dup tipic, dup ce se termin, omul se consider achitat de obligatia
rugciunii din inim si se retrage fr nimic de la ceea ce ar trebui s-l tin prezent.
Adic sunt mai mult pentru o continu tresrire duhovniceasc. De aceea m faceti s
spun c orice clip poate sa fie un timp si orice suspinare poate s fie o rugciune.
15

Suspinarea nu se face asa: Uf!, ci o faci lui Dumnezeu, ca plecnd din adnc spre
El. Asa ni se va arta. Cci El nu se arat unei minti ascutite. Nu tot cel ce zice
Doamne, Doamne va intra n mprtia Mea! Ci numai cel care are inima curat, cel
care are inima spre El, continuu.
Deci, o viat continu de prezent duhovniceasc nseamn un om mai nduhovnicit.
Pentru c dac te rogi, esti mereu prezent. Rugciunea s zicem tipical poti lesne s
o termini ntr-o jumtate de ceas, un ceas, dar pe urm?
Vedeti, nu trebuie renuntat la ele, dar s nu fie singura treab duhovniceasc,
singura rugciune. Dac ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar
ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostint, pentru a se ntelege, pentru c lucrul sta e
mai putin discutat, e prezenta inimii continu. Si te rogi. Pentru c se rugau sfintii si
stteau n genunchi pn se fcea dimineat si aprea soarele. Si la rsrit tot n genunchi
erau.
Asta nu nseamn c noi, nefiind ca ei, nu trebuie s ne rugm. Dar era o stare de
continu prezent.
- Printe, rugciunea nencetat poate fi trit de oricine?
- Intr-o msur oarecare toat lumea poate. Pentru c ntrebarea n sine despre
rugciune sau discutia despre rugciune este neavenit, pentru c se rationalizeaz
lucrurile. Oricine vrea s dobndeasc rugciunea, s tac si s zic. O rugciune
adnc e o tcere adnc.
Se constat o limpezire imediat, o scpare de ispite, cci se cere ajutorul Stpnului
cerului si al pmntului. Trebuie s se obisnuiasc lumea cu gndul c Dumnezeu
guverneaz si face orice pentru om. Fr de Mine nu puteti face nimic. Mai mult:
Nu se misc fir de pr fr voia Mea. V dati seama ct de mult ne apr.
Tineti-v de Biseric, dragii mei! Si puteti s ziceti rugciunea aceasta a mintii din
inima. Este puterea numelui aceea care ne ajut att de mult. Oriunde veti fi, oriunde
veti avea necaz, rugati-v, nu v descurajati.
Iubiti mult! Hristos v porunceste!
- Cum ii poti arata omului de azi drumul rugaciunii, necesitatea ei?
- Pr. Arsenie Papacioc: Dragul meu, ca esti student, te intreb si eu: ce asteptati
dumneavoastra, studentii, de la catedra? Sa vi se explice ce este rugaciunea? Este un
contact personal, pornit din inima, din constiinta noastra crestina catre Dumnezeu.
Normal ca sunt rugaciuni de tipic, dar sunt si rugaciuni personale; cum spuneam inainte,
un suspin poate fi o rugaciune. Chiar daca serviciul, ocupatiile, timpul nu permit
rugaciuni de tipic, chiar daca nu apuci sa le faci, nu-i atat de grav, dar cu o conditie: sa ai
o stare de prezenta continua a lui Dumnezeu in constiinta ta. Asta este important:
16

gandul la Dumnezeu, constientizarea prezentei Lui asta este o rugaciune la


indemana fiecaruia, indiferent cat de ocupat ar fi. Sigur ca rugaciunile de tipic sunt
foarte importante. Oricine poate si trebuie sa se roage, spunand: Doamne, Iisuse
Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!
Gandul omului trebuie sa fie mereu la Dumnezeu. Chiar nu ne gandim ca Dumnezeu
ne va cere socoteala pentru tot ce ne-a dat? Frumusete, intelepciune, putere (de multe
ori dincolo de cea a ingerilor, daca tinem cont ca lumina ingerilor este mai difuza decat
chipul si asemanarea care il imbraca pe om), toate aceste bogatii nemaipomenite
Dumnezeu le-a varsat peste om si, chiar daca esti pacatos, chipul ramane la tine.
Privind aceste frumuseti, aceste impodobiri, acest chip, nu putem sa nu ne gandim la El.
Tocmai acest gand, asa cum izvoraste el, este o rugaciune.
Este foarte important si trebuie actualizat ca fara Dumnezeu nu se poate face nimic.
Daca fir de par nu se misca fara voia Lui, dar lumea intreaga? De aceea, e o mare
greseala sa nu ne gandim la Dumnezeu. Cum sa ne gandim? Intr-o forma cat mai
directa: Doamne iarta-ma!, Doamne-ajuta!. Tot asa te gandesti, de exemplu, la
sotia ta, la iubita ta, te gandesti sau, mai bine zis, ti-e gandul, inima tot timpul la ea,
la iubirea ei. Ca o icoana ce-o porti in suflet, gandindu-te la ea intr-o forma simpla.
In acest fel tii mereu legatura cu cel iubit. Deci, acelasi lucru este si rugaciunea: un
contact permanent al inimii tale cu Dumnezeu.
Poti sa faci rugaciuni ingenunchiate, rugaciuni de tipic sau poti sa nu le faci. Dar nu
trebuie sa inceteze sub nici o forma acest contact, aceasta relatie cu Dumnezeu, intro forma personala si directa.
Dar si aici, in primul rand, trebuie evitate acele aparente care te pacalesc pe tine
insuti, crezand ca faci bine ceea ce faci. Sfintii povestesc ca, odata, a venit diavolul la
usa unui calugar. Impingea diavolul sa intre, impingea si calugarul dinauntru, sa nu-l lase
si se ruga in timpul asta: Doamne Iisuse ajuta-ma, miluieste-ma! Dar diavolul il
impingea mai tare si tot mai tare, mai sa-l biruie, cand, de teama, a strigat calugarul cat a
putut de tare Doamne, iarta-ma si ajuta-ma! si imediat a disparut diavolul si, langa el, a
aparut Mantuitorul. De ce n-ai venit pana acum? l-a intrebat calugarul. Am venit
cand M-ai chemat cu adevarat.
Deci, rugaciunea si gandul la Dumnezeu, daca nu pleaca din inima, sunt spoiala.
Cati dintre noi nu patim, asemenea calugarului, la usa sufletului nostru. Cica ne rugam,
cica ne impotrivim pacatului, dar numai coplesiti, in momente de mare cumpana, ne
gandim cu adevarat la Dumnezeu.

17

Transcrierea primei parti discursul Parintelui Zaharia, citit de Maica Mariam:


Singurul lucru pentru care omul merita sa traiasca si care da sens vietii lui este
iubirea. Desigur, iubirea omeneasca obisnuita se deosesbeste intrutotul de iubirea
dumnezeiasca si nu are aceleasi insusiri. Ea nu este decat o umbra palida a iubirii
dumnezeiesti.
Atunci cand iubirea se exprima la nivel trupesc, ea nu este deloc iubire, ci doar o miscare
a patimii din noi inspre o alta persoana. Cata vreme iubirea aceasta este starnita de
patima desfatarii trupesti si a egoismului, ea ucide sufletul si il face pe om
neputincios in relatia sa cu Dumnezeu si, prin urmare, si cu semenii sai. Si iarasi,
cand in mintea si in sufletul nostru ne formam o imagine idealizata a iubirii,
deoarece ea continua sa aiba ca temelie omul cel slab si patimas, cadem intr-o si mai
mare inselare, care ne pustieste duhul si ne raneste sufletul, incat cu greu aflam
vindecare.
In jurul nostru nu vedem decat tragedii si legaturi dezastruoase, insa gandim ca noi
o vom scoate la capat mai bine. Din pacate nu ne dam seama de dimensiunile caderii
si neputintei noastre. Asteptam de la semenii nostrii, luptati de aceleasi patimi ca si
noi, o iubire desavarsita si puternica, lucru pe care noi insine nu suntem in stare sa-l
oferim celorlalti, caci toti sutem prinsi in stramtoarea pacatului si apasati de povara
lui. Inselarea noastra consta in aceea ca asteptam ca cei din jurul nostru, care sunt si ei
fapturi neputincioase si cazute, sa satisfaca nevoia noastra innascuta de iubire, nevoie pe
care numai Dumnezeu poate sa o implineasca cu adevarat. Este inselare sa asteptam de
la oameni ceea ce numai Dumnezeu poate sa ne dea. El este Cel ce a sadit inlauntrul
nostru setea de iubire si numai El poate sa o potoleasca. Prin iubire Il vom cunoaste si
prin iubire ne vom asemana Lui.
Cand sufla vanturile ispitelor lumii acesteia, chair si relatiile ideale, care par
neinchipuit de frumoase si trainice, se destrama si in urma nu raman decat ruine,
care nemangaiati se tanguie, neintelegand cum de s-a intamplat aceasta.
Insa chiar si iubirea omeneasca, asa slaba cum este ea, pastreaza ceva din caracterul
jertfelnic al iubirii dumnezeiesti. Ea se daruieste pe sine pana la capat, traieste
18

inlauntrul fiintei iubite, in jurul careia isi cladeste intreaga fericire, intreaga viata. Insa
cand omul o tradeaza, atunci iubirea aceasta omeneasca se naruie si se pustieste.
Nimic nu mai ramane din simtamintele frumoase si puternice de mai-nainte, iar rana este
atat de adanca incat intreaga fiinta a omului se zguduie din temelii si se sfarama in
bucati. Viata nu mai are sens. Si de cate ori oamenii, deznadajduind de viata lor si
incercand sa scape de durere, nu cauta refugiul in sinucidere?
Cand dragostea noastra omeneasca s-a prefacut in ruina si suntem cu totul zdrobiti,
atunci se deschid inaintea noastra doua cai posibile. Fie sa ne intoarcem cu aceasta
durere catre Dumnezeu, ca Dumnezeu sa intre in viata noastra si sa lucreze innoirea
noastra, fie sa ramanem in inselarea nascocirilor noastre omenesti, trecand de la o
tragedie si o pustiire a sufletului la alta, nadajduind ca la un moment dat vom afla
perechea ideala. Si drama aceasta va continua pana in clipa in care vom intelege ca
singuri nu putem razbi.
In relatiile dintre noi avem nevoie de a treia Persoana. Asa cum preotii in timpul
Sfintei Liturghii, atunci cand isi dau sarutarea pacii isi spun: Hristos in mijlocul
nostru!, la fel trebuie sa fie si in viata noastra. In legatura noastra de iubire,
Dumnezeu nu este intrusul, ci Cel ce o curateste si o desavrseste. El este Cel ce o
apara si in marea si vesnica Lui iubire o intareste si o insufla. Tocmai de aceea
cautam adapost in Biserica, unde harul lui Dumnezeu in Taina Cununiei, va sfinti
legatura cuplului, asa incat barbatul si femeia sa se completeze unul pe altul cu darurile
lor si sa impreuna-lucreze la desavarsirea lor, care se va vadi, nu numai in legatura lor de
iubire din aceasta viata, ci si in Imparatia ce va sa vie. Domnul a zis: Fara Mine nu
puteti face nimic.
Daca vom fi incredintati ca a cauta o legatura ideala si desavarsita cu un om este o
mare amagire, atunci vom intelege ca dorul nostru cel adanc si tainic dupa o iubire
poate sa-si afle implinirea numai in Dumnezeu, Facatorul, Proniatorul si Mantuitorul
nostru. Va incepe atunci, intre noi si Dumnezeu o aventura nesfarsit de creatoare si
datatoare de viata. Cu cat se va intari mai mult legatura dragostei noastre cu
Dumnezeu, cu atat va deveni mai curata si mai puternica si oricare dintre legaturile
noastre cu semenii nostrii. Dragostea noastra va fi atunci una sanatoasa si ancorata
in perspectiva singurei iubiri adevarate care este insusi Hristos. Numai atunci va avea
ea valoare, pentru ca va fi libera, adica fara de pacat.
Prezenta patimii trupesti tulbura mintea si impiedica sporirea duhovniceasca a omului si
dobandirea iubirii dumnezeiesti. Toata iubirea traita in afara lui Dumnezeu este
ontologic autodistrugatoare. Daca legatura noastra verticala cu Dumnezeu este
adevarata si puternica atunci orice alta legatura orizontala va fi autentica si puternica.
Trebuie sa fim gata de lupta si de jertfa, pentru reusita legaturii noastre cu
Dumnezeu si cu aproapele. Daca intelgem ca in starea noastra de acum nu putem sa ne
implinim dorinta de iubire, atunci, cel putin, sa avem mai multa smerenie si
discernamant in asteptarile noastre legate de iubirea omeneasca. Cunoscand saracia
si nimicnicia omului, dar si maretia iubirii celei pline de milostivire a lui Dumnezeu vom
19

dobandi un duh de compatimire si iertare, ne vom curati de iubirea de sine, si ne vom


apropia de ceilalti cinstindu-i si respectandu-le libertatea, ii vom primi pe ceilalti asa
cum sunt, fara a incerca sa-i facem desavarsiti potrivit inchipuririi noastre, si nu le vom
impune cerintele noastre, nici nu vom cauta sa-i dominam.
Cand izbutim sa ne apropiem de Dumnezeu, atunci aflam tamaduire vietii noastre
zdrobite. Inima se usureaza de povara trecutului si indrazneste iara sa-l iubeasca pe
Dumnezeu si pe aproapele lui. Nu ne mai este teama sa ne expunem, si nu mai
ridicam in jurul nostru ziduri de aparare, caci nu ne mai punem nadejdea in
oameni, ci in Cel ce invie si mortii. Insa daca din viata noastra lipseste adevarata iubire
care este insuflata de legatura noastra cu Dumnezeu, atunci vom cadea intr-una din cele
doua ispite binecunoscute. Daca sufleteste suntem mai puternici, atunci vom cauta sa
ne dominam partenerul si sa ne folosim de el, iar daca suntem mai slabi din fire, vom
deveni victima a ambitiei celuilalt. In asemenea conditii relatia noastra este una
nefericita si lipsita de har, o adevarata robie.
Cand Il cunoastem pe Dumnezeu, si in legatura noastra cu El, patrundem in taina
persoanei, a ipostasului omenesc, zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci
vom fi in stare sa ne apropiem de fiecare persoana cu sfiala, respect, si dragoste
smerita, intelegand ca fiecare suflet omenesc este de mare pret inaintea lui
Dumnezeu. Incetul cu incetul invatam de asemenea, sa-l iubim pe celalalt
dezinteresat, cu credinciosie si neconditionat. In felul acesta ne pastram si libertatea de a
ramane ucenici ai crucii lui Hristos, care este cel mai minunat si mai de folos lucru. In
aceasta legatura punandu-L pe Hristos pe primul loc, ca Celalalt prin excelenta, ne
vom afla adevarata identitate, pentru ca impreuna cu El putem sa ne pierdem viata si sa
o aflam iarasi in desavarsita siguranta.
De adevarul celor spuse mai devreme suntem incredintati prin descoperire dumnezeiasca.
In cap. 32 al Facerii este descrisa nemaipomenita si minunata lupta a lui Iacov cu
Dumnezeu. Ni se spune ca Iacov, la indemnul mamei sale, a furat de la tatal sau
Isaac, binecuvantarea celui dintai nascut care i se cuvenea lui Isav. Desi in clipa
aceea Rebecca nu facea decat sa implineasca voia lui Dumnezeu, precum este scris: Pe
Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urat, totusi Iacov a trebuit sa ia calea surghiunului
ca sa scape de mania ucigatore de frate a lui Isav. Iacov a fugit in pustie si a suferit
acolo timp de multi ani, trudind din greu in casa socrului sau, Laban. Dar Dumnezeu era
cu el si-l binecuvanta in toate cate faceau. Insa cu trecerea anilor a ajuns la capatul
puterilor. Atunci Dumnezeu i-a poruncit sa se intoarca la casa tatalui sau. Iacov s-a aflat
atunci intr-un mare impas: sa ramana in pustie, s- ar fi istovit cu totul; sa se intoarca
acasa, ii era teama de fratele sau Isav, care voia sa-l ucida. Atunci Iacov insinguranduse, a stat in rugaciune inaintea Domnului toata noaptea. La revarsatul zorilor a
simtit ca se lupta cu cineva puternic, si si-a intetit rugaciunea zicand: Nu te voi lasa
sa pleci, pana nu ma vei binecuvanta. Si Dumnezeu i-a vorbit lui Iacob si i-a zis:
Pentru ca ai fost tare cu Dumnezeu, si cu oamenii puternic vei fi. In ziua urmatoare,
Iacov purtand pecetea binecuvantarii lui Dumnezeu, a plecat sa-l intalneasca pe Isav.
Acesta, in loc sa-l ucida, l-a imbratisat cazand pe grumazul lui, l-a sarutat si a plans,
si au fost iarasi ca fratii. Binecuvantarea lui Dumnezeu asupra lui Iacov a fost atat de
20

puternca, incat, atunci cand a vazut chipul salbatic al fratelui sau Isaav, a fost de parca ar
fi vazut chipul lui Dumnezeu.
Prin urmare, ne dam seama, ca daca in legatura noastra cu Dumnezeu vom afla o
apropiere de El mai presus de fire, atunci toate legaturile noastre cu oamenii vor fi
adumbrite de binecuvantarea dumnezeiasca. Atunci cand urmam lui Hristos, singura
noastra grija este sa-I fim bine placuti, si in toate cele ce facem sa-I aducem multumire.
Insa mai intai sa stabilim o legatura autentica cu El, cultivand in noi smerenia
vamesului si pocainta nestramutata a fiului risipitor.
Dumenzeu astfel l-a zidit pe om incat in legatura sa unica si personala cu Ziditorul lui,
omul sa-si afle implinrea si desavarsirea. Astfel scopul si menirea cea mai inalta a vietii
noastre consta in a intemaia o relatie puternica cu Hristos, si a avea un neincetat
dialog cu El. Atunci toate legaturile cu semenii nostri isi vor trage puterea din
legatura noastra cu Dumnezeu si vom incepe sa le vedem pe toate, fiecare element al
lumii zidite, in lumina acestei legaturi. Iar daca singura noastra grija va fi sa
inbunatatim legatura noastra cu El, atunci in launtrul nostru se va naste o adanca
pocainta. Si cu cat crestem mai mult in Hristos, cu atat mai limpede se va vadi
saracia noastra duhovniceasca, iar insuflarea noastra nu va inceta sa se reinnoiasca.
Nu ne vom teme de nimic, pentru ca nimic nu ne mai poate desparti de dragostea Lui.
Fireste, viata vesnica nu este altceva decat legatura pe care am stabilit-o cu
Mantuitorul nostru inca din aceasta viata, legatura care va continua si in Veacul ce
va sa vie. Vom fi judecati potrivit dragostei noastre, potrivit fiecarui cuvant rostit de
Hristos si cuprins in Evanghelie.
Intocmai cum Hristos l-a intrebat pe Petru, dupa Inviere: Ma iubesti tu pe Mine?, la
fel ne va intreba si pe noi in Veacul Viitor. Iar tu, Ma iubesti tu pe Mine?, si noi
vom raspunde la randul nostru: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc!. Dar hotararea si
indrazneala cu care vom raspunde, vor depinde intrutotul de profunzimea legaturii
noastre cu Persoana lui Hristos. Atitudinea pe care o adoptam in viat a aceasta va
continua si dincolo de mormant, fapt care se vadeste in Sfanta Evanghelie, in pericopa
despre judecata dreptilor. Doamne, cand am facut vre-un bine pe acest pamant? Tie se
cuvine slava, noua rusinea fetei. Acesta este gandul smerit, pe care il rostesc dreptii
inaintea lui Dumnezeu, gand hranit de pocainta. Si noua ne va fi de folos sa invatam
inca de pe acum aceasta atitudine smerita, pentru a ne invrednici de viata vesnica cu
Domnul.
Trufia si indreptatirea de sine nu-si au locul in Domnul. Insa din pacate ele ne pot
insoti in vesnicie, osandindu-ne la vesnica despartie de Dumnezeu. Pentru noi Raiul
este Hristos. Sfantul Siluan adevereste:
daca toti oameni s-ar pocai, si ar pazi poruncile lui Dumnezeu, atunci Raiul ar fi pe
pamant, caci Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru. Imparatia lui Dumnezeu
este Duhul Sfant, iar Duhul Sfant, si in cer si pe pamant, Acelasi este.

21

Raiul incepe aici pe pamant prin dragostea de Dumnezeu si de aproapele. In aceasta


se cuprinde toata bogatia vietii vesnice, caci omul a fost zidit ca sa-L mareasca pe
Dumnezeu, dandu-i pururea slava. Iar Domnul se bucura sa intoarca aceasta slava
chipului Sau, omului, care la randul lui aduce si mai multe lauda Ziditorului sau. Astfel
patrundem in nesfarsita miscare circulara a dragostei si a slavosloviei. Cresterea in
Dumnezeu este adevarata implinire a omului, care a fost chemat la asemanarea cu
Dumnezeu insusi.
***

Sectiunea de intrebari
(EXTRASE)
- Pot mirenii lucra rugaciunea inimii? Daca da, in ce conditii?
- Rugaciunea inimii este un dar al lui Dumnezeu, e o lucrare a harului. Da, desigur,
si mirenii pot dobandi rugaciunea inimii, insa e mai greu, pentru ca conditiile lor de
vietuire sunt mai complicate, dar intalnim in istoria Bisericii multe asemenea cazuri.
Daca ne exersam constiinta in lumina Evangheliei si traim in sanul Bisericii, sigur ca
putem dobandi acest lucru.
Nu ma pot abtine sa nu va spun un caz: am cunoscut o doamna din America, care era
ortodoxa, care avea treisprezece copii, si care avea rugaciunea inimii. Si destui
oameni mi-au fost dat sa intalnesc, pe parcursul slujirii mele, care au avut acest dar desi
locuiau in lume. Dar oamenii acestia isi randuiau viata in asa fel incat lucrurile de
prima importanta sa ocupe primul loc. Cunosc de asemenea episcopi care au darul
acestei rugaciuni, in ciuda faptului ca toata ziua se lupta cu tot felul de probleme.
Dumnezeu este adevarat si credincios in toate conditiile si cuvintele Evangheliei raman
adevarul de nestramutat.
- Cum ne putem elibera de patimile trupeti?
- Patima trupeasca este asemenea unui foc, si are ca aliat firea noastra cea cazuta.
Dar, exist un foc mai puternic care poate sa o stinga cu totul. Si aceasta este
mngierea pe care o primim de la Dumnezeu atunci cnd ne pocim. Daca ne
straduim sa pastram in noi aceasta mangaiere primita de la Dumnezeu, vom reusi sa traim
o viata relativ fara pacat. Dumnezeul nostru este Tatal Milostivirii si Dumnezeul a toata
mangaierea. El se apropie, si intra in legatura cu noi, atunci cand avem o inima
infranta si smerita. Atunci cand avem inima infranta suntem mai puternici decat
toate patimile si decat toate atacurile vrasmasilor. Parintii nostrii ai pustiei, din Egipt,
in veacul al IV-lea, obisnuiau sa spuna ca duhul pocaintei este asemenea unui cerc de
flacari care-l inconjoara pe crestin si nu-i lasa pe vrajmasi sa se apropie. Iar Sfantul

22

Simeon Noul Teolog spune ca o inima infranta pune pe fuga cohorte de draci.
Inima infranta si duhul umilit, Dumnezeu nu le va urgisi.
- Cum se poate lupta un om cu Dumnezeu, in sensul cel bun? Ce este aceasta lupta?
- Nu orisicine este in stare sa se lupte dupa lege cu Dumnezeu. Daca suntem
stapaniti de patimi, si mai cu seama de patima slavei desarte, ne este cu neputinta sa
ducem aceasta lupta precum a dus-o Iacov. Eu cred ca oamenii care se lupta dupa lege
cu Dumnezeu, sunt oamenii pe care Dumnezeu i-a chemat sa faca acest lucru. Toti
Sfintii, pana la un anume punct, trec prin aceasta lupta. Si ei nu se lupta cu Dumnezeu
pentru motive egoiste, ci se lupta ca sa inteleaga mai deplin, mai adanc, judecatile lui
Dumnezeu precum a facut Iov - sau ca sa dobandeasca mantuire tuturor. Si acesta o
vedem in persoana lui Moise, in persoana Sfantului Apostol Pavel, si aproape in toti
sfintii. Dumnezeu ii impinge pe oameni sa se lupte cu ei, ca sa-i faca partasi in marea
lucrare de mantuire a omenirii. Deci, vorbim despre lupta cu Dumnezeu, ca in cazul lui
Iacov, cand acesti oameni sunt fara de patima in ceea ce fac. Si vedem in istoria Bisericii
ca toti acesti sfinti, precum Moise, Sfantul Apostol Pavel, atunci cand s-au luptat cu
Dumnezeu, s-au bucurat in clipa in care au fost biruiti de El. Ceea ce arata ca in
lupta lor, principiul calauzitor era smerenia, si smerenia nu e dezlipita de har. Si
vedem asta, in cazul lui Iacov, care, in ziua in care s-a dus sa-l intalneasca pe Isav a facut
7 metanii inainte sa ajunga la locul acela. Si exista adanca smerenie in timpul luptei si
de negrait smerenie, dupa ce au fost biruiti de Dumnezeu. Si acestia sunt oameni care
s-au daruit cu totul lui Dumnezeu, s-au jertifit cu totul pe sine, si cum vedm la Iov,
spuneau: Fie numele Domnului binecuvantat. Si noi, in neputinta noastra, cand
suntem pusi la incercare, trebuie sa existe in noi o constanta care sa ramana
neclintita inaintea lui Dumnezeu, si aceasta se exprima prin cuvintele prorocului
Daniel: Tie toata slava si dreptatea, iar noua rusinea fetei, si atunci cu siguranta,
vom trece prin aceasta incercare, dobandind un castig duhovnicesc.
- Cnd iubeti pe cineva, s i-o spui direct, ori s-l lai s neleag el din fapte?
- Nu putem iubi cu adevrat fr smerenie, pentru c smerindu-ne i facem loc
celuilalt n inima noastr. Omul mandru e plin de sine si nu mai da loc celuilalt, si
Hristos ne-a invatat o dragoste smerita prin desertarea de sine. Avem ca exemplu pe
Maica Domnului, care a bineplacut lui Dumnezeu tocmai prin aceasta desavarsita
desertare de sine, nct nsui Dumnezeu a putut sa-si gaseasca loc in ea. Nu putem iubi
cu adevarat daca nu am invatat adevarata smerenie. Pentru ca daca suntem smeriti,
atunci ne punem intotdeauna pe locul doi si il lasam pe Celalalt sa fie intai. Si Cel
dintai Celalalt este Domnul Insusi, dar si aproapele nostru, cel cu care suntem in
legatura directa.
- Cum ne putem randui viata intr-un mod placut lui Dumnezeu, daca suntem nevoiti sa
traim intre oameni care ne invidiaza si sunt suspiciosi? Cum te poti mantui, cand toti,
aproape, cei cu care intri in legatura ajung sa te urasca, chiar daca vor sa nu se vada
acest sentiment?

23

- Intr-adevar, e greu sa ne gasim mantuirea cand suntem inconjurati de oameni cu astfel


de duhuri. Dar, ca sa biruim in aceste situatii, avem nevoie de o foarte adanca
smerenie, ca sa atragem prin aceasta harul lui Dumnezeu. Si Dumnezeu Insusi va
imparti cu noi biruinta Sa. Asta atata vreme cat tinem o singura randuiala in viata
noastra. Randuiala pe care ne-o invata zilnic rugaciunile Bisericii. Ne putem implini acest
scop prin rugaciunea Bisericii: Invredniceste-ne Doamne in seara aceasta/ in ziua
aceasta/ in noaptea aceasta, fara de pacat sa ne pazim noi. Si totul depinde de
masura credintei noastre, atat timp cat nu pacatuim. Fiindca nu trebuie sa ne fie
frica de cei care pot ucide trupul, dar nu pot sa faca nimic sufletului precum zice
Domnul. Dar, fiecare trebuie sa-si gaseasca calea in aceasta privinta potrivit masurii
credintei sale, totdeauna incercand sa fugim de pacat.
- De obicei iubirea e asimilata sentimentelor si e traita la nivel psihologic. Oare care
este adevaratul continut al iubirii?
- Sunt trei nivele: nivelul trupesc, nivelul psihologic si nivelul duhovnicesc. Si daca
iubirea noastra are binecuvantarea Bisericii ar trebui traita mai intai la nivel
duhovnicesc; si desigur, celelalte doua niveluri isi au locul lor. Cand doi tineri incep o
relatie, daca mai intai stabilesc aceasta relatie la nivel duhovnicesc, in rugaciune, si
se apropie in curatie sa primeasca binecuvantarea Bisericii, aceasta binecuvantarea
a Bisericii este ca un capital pe care ei isi vor construi intreaga viata mai departe.
Trebuie sa inceapa prin a invata sa se iubeasca unul pe altul duhovniceste, pentru ca
oricum, cand vor deveni batrani nivelul trupesc se termina, si nu trebuie sa-si petreaca
viata doar la nivel trupesc. In Anglia am vazut, nu i-am povatuit neaparat in asta, dar
multi dintre ei cand incep sa aibe o relatie intre ei mai serioasa, incep amandoi o
spovedanie generala si inainteaza amndoi impreuna prin rugaciune catre casatorie.
Cu rugaciune si in curatie. Iar rezultatele, potrivit a ceea ce stiu eu din spovedanie,
sunt incredibile, sunt minunate. De exemplu, o fata din aceasta categorie a venit la
mine si mi-a spus: in timpul Tainei Cununiei in Biserica, nu mai simteam pamantul
sub picioare. Atat ea, cat si sotul ei, au primit un asemenea har, incat nici nu-l
puteau sa-l exprime. Si acelasi har pe care noi preotii il primim si-l traim la
hirotonie, iar calugarii la tunderea in monahism, acelasi har se daruieste in Taina
Cununiei, si e pacat sa pierdem o asemenea comoara. Mai cunosc un caz in care un
tata isi aducea la biserica, in acelasi timp, ambele fiice pentru cununie, pentru ca
amandoua se casatoreau cu doi baieti atunci, si toata adunarea prezenta acolo era in
lacrimi de bucurie nu de durere, de bucurie si cred ca nu erau lacrimi din motive
psihologice. Eu cred ca oamenii au simtit ca miresele alea erau la fel de curate ca
hainele pe care le purtau atunci cand au intrat in Biserica. Si sunt multe asemenea
exemple.
- Care este relatia intre smerenie si demnitatea umana? Orice umilinta din partea
semenilor trebuie acceptata ca smerenie, chair daca ne incalca demnitatea?
- Smerenia este un atribut al iubirii dumnezeiesti, precum spunea parintele nostru
[Sofronie], adormit in Domnul, si cel care are smerenia cea adevarata, se masoara nu
cu cei din jurul lui, oameni asemenea lui, ci cu Persoana lui Hristos Insusi. De aceea
24

si toti prorocii si apostolii, nu foloseau decat expresii ca acestea: nu sunt decat tarana a
pamantului, vai, ticalosul de mine!. Masura cu care se masoara ei, nu este o
masura omeneasca, este o masura dumnezeiesc-omenasca. Ei nu se compara cu
ceilalti muritori asemenea lor, ci cu pilda pe care Dumnezeul intrupat ne-a dat-o. Si
asta este adevarata smerenie. Demnitatea este atunci cand ne punem toata increderea in
noi insine, inaltam un zid imprejurul nostru si suntem intemeiati pe sine. Daca suntem
smeriti cu adevarat, atunci dobandim o demnitate mai buna, si atunci vor vedea si
ceilalti in inimile lor. Daca avem smerenia cea adevarata nu ne e frica de nicio ocara
si de nicio insulta care ne vine de la ceilalti. Sfantul Ioan Scararul ne spune ca daca
vrem sa ne masuram progresul in viata duhovniceasca, trebuie sa vedem care ne este
reactia atunci cand suntem insultati, sau cand suntem smeriti de catre ceilalti. Daca
reactionam indreptatindu-ne pe noi insine, el spune ca ne uram sufletul nostru. Daca
ne constrangem sa nu replicam, am pus deja piciorul pe prima trapta a urcusului
duhovnicesc. Daca ne rugam pentru cel care ne-a ranit, am pus piciorul pe cea de-a doua
treapta. Daca simtim durere pentru el, ca a putut sa faca un asemenea lucru, suntem cu
piciorul pe treapta a treia. Si daca ne bucuram ca am primit ocara in numele lui Hristos,
asa cum au primit apostolii atunci cand au fost batuti si scosi afara din Sinedriu, atunci
am ajuns la desavarsire.
- Daca din pruncie am crescut in manifestarile firii cazute, ce tine de lucrarea mea ca
om, pentru a trai o pocainta adanca?
- Cred ca in astfel de cazuri avem nevoie de ajutorul Bisericii. Avem nevoie de
rugaciunile sfintilor si de harul care se daruieste neconditionat prin Tainele
Bisericii. Imi amintesc ca odata Parintele Sofronie mi-a spus:
cand vin tinerii la spovedanie, incurajeaza-i sa-ti spovedeasca tocmai acele lucruri de
care le este rusine, pentru ca acea rusine, pe care o suferim in timpul spovedaniei se
transforma in putere de lupta impotriva patimilor si a pacatelor.
Asa ca, cei care cu adevarat vor sa biruiasca patimile au o cale, care pot sa o faca, si
vedem zilnic multimi de astfel de oameni care dobandesc aceasta biruinta.
()
- Ce fel de aport in interesul cunoasterii de sine si pentru imbunatatirea relatiei cu
aproapele gasiti ca are psihologia?
- Nu suntem impotriva structurilor lumii acesteia, dar le cunoastem limitele. Uneori si
psihologia e buna, daca nu exagereaza in teoriile ei si in pretentiile pe care le are, dar
sunt convins ca se poate scoate si ceva bun de acolo. Sigur ca psihologia pana la un
anume punct poate ajuta, pentru ca simplul fapt ca o persoana isi da seama ca are nevoie
de ajutor, si pentru acest ajutor se duce la alta persoana, e deja un pas inainte, pentru ca e
o urma de smerenie in asta, dar psihologia nu ne poate ajuta deplin.

25

Sa va dau un exemplu: ma duc la un psihanalist si ii cer ajutorul sa ma ajute sa-mi inteleg


problema. Poate fi un om de stiinta excelent si sa faca o analiza foarte pertinenta a
situatiei mele, si sa aduca la suprafata toate patimile mele ascunse, iar eu cand vad toate
acestea, cad in deznadejde, nu pot sa fac nimic, nu am puterea sa le biruiesc. Dar atunci
cand ne pocaim, cand cu ajutorul parintilor nostrii duhovnicesti incepem sa ne
lucram pocainta, atunci dobandim si harul care ne ajuta sa biruim aceste patimi. In
primul caz, harul e aproape absent. In cazul al doilea, harul este cel care vindeca.
Asa ca adevarata vindecare vine prin pocainta. Pentru ca intru lumina Ta vom vedea
lumina. Atunci cand suntem luminati cu lumina pocaintei vedem starea noastra
advarata, cazuta asa cum e, dar ni se da in acelasi timp si insuflarea, inspiratia, prin
care ne putem ridica din ea. Asa ca prima este omeneasca, cealalta este dumnezeiescomeneasca.
- Ce prere avei despre oamenii ce din fric sau din ruine nu-i mrturisesc unele
pcate? Ce ar trebuie sa faca?
- Poate c daca ne smerim inaintea lor o sa-i ncurajam s faca pasul acesta. Nu e un
lucru mic. Din Scriptura stim ca pana nu murim nu putem trai cu adevarat, si aceasta
este piatra de poticnire, a noastra, a tuturor crestinilor. Unii oameni din alte religii ne
spun cu ironie: Cum triti aa, ca porcii, avand o Evanghelie aa de sfnt,
descoperit vou?. Acestea erau cuvintele unui imam catre un preot crestin care era
misionar. Si Domnul spune ca grauntele de grau pana cand nu cade in pamant si nu
moare, nu poate rodi. Si acolo ne poticnim toti. Dar cel care isi va pierde viata, o va
castiga din nou si pentru vesnicie. Si haideti sa avem incredere in cuvintele Domnului,
sa murim pierzandu-ne demnitatea in actul spovedaniei, si El ne va rasplati cu viata
vesnica si cinstire si slava, in vesnicie. De fapt, toata viata noastra crestina nu este
decat o scoala in care invatam cum sa murim, caci daca murim cum trebuie vom trai in
vesnicie. De aceia primele cuvinte prin care Domnul S-a aratat Sfantului Ioan
Cuvantatorul de Dumnezeu, ca sa-i insufle Apocalipsa au fost: Am murit si iata ca
vietuiesc in vesnicie. Si asta este calea pentru toti cei care-L urmeaza pe Domnul.
- Cum putem birui gndurile rele, obsesiile care adesea ne stapanesc, si ne conduc la
depresie?
- Avem nevoie de smerenie ca s putem primi har, harul care ne mngie i ne da
putere sa indepartam gandurile. Mi-e frica sa spun mai mult, pentru ca exista o cale,
pentru cei care sunt sanatosi din punct de vedere psihic in care pot sa dobandeasca o
minte curata, dar asta necesita o foarte buna sanatate psihica. Daca nu exista asa ceva e
mai bine sa nu o luam pe acolo. Daca suntem sanatosi din punct de vedere psihic, cea mai
buna cale de a birui gandurile rele este sa ne osandim pe noi inaintea lui Dumnezeu ca
fiind cei mai nevrednici si cei mai rai. Atunci cand Sfantul Siluan se afla intr-un razboi
urias cu gandurile rele a primit un cuvant de la Dumnezeu: ine-i mintea n iad i nu
dezndjdui!. Dumnezeu l-a invatat sa se considere pe sine vrednic de iad, dar sa nu
deznadajduiasca. Dumnezeu i-a pus inainte iadul si el a iesit biruitor. El spune: am
inceput sa fac precum m-a invatat Domnul si mintea mi s-a curatit, si du hul marturisea
in inima mea mantuirea. Uneori, cand suntem munciti de un gand si nu reusim sa
26

scapam de el nici printr-o chemare insistenta si continua a numelui Domnului, atunci


daca ne pogoram mintea in inima si zicem: Doamne, Tu vezi, eu sunt mai rau decat
toti, miluieste-ma, vom vedea ca gandul va fugi, va disparea, pentru ca, atunci cand ne
pogoram cu smerenie, vrajmasul nu ne mai poate urmari. Vrajmasul este un duh
mandru si el nu se poate pogori, nu se poate pleca. De aceea, Dumnezeu i-a spus
Sfantului Antonie cel Mare ca prin smerenie putem scapa de toate cursele vrasmasului.
- Exista o legatura intre situatia precare in care se afla economia Greciei, si faptul ca
Grecia este o tara ortodoxa?
- Cred ca da Judecata Domnului incepe de la casa Domnului. Si daca dreptul abia se
mantuie, atunci pacatosul unde se va afla? Daca suntem copii ai Bisericii Ortodoxe,
suntem copii ai lui Dumnezeu, si judecata lui Dumnezeu va incepe de la noi.
Dumnezeu si-a dat pe Unul-nascut Fiul Sau, la moarte, ca sa ne mantuiasca pe noi. Iar
noi daca suntem cu adevarat fii si fice a lui Dumnezeu vom fi certati in multe feluri
pentru a ne smerim si ca sa ne mantuim.
- Daca o persoana foarte apropiata ne raneste foarte tare, ne dezamageste, cum o putem
ierta din toata inima? Mai putem sa ne deschidem inima fata de ea?
- Nu stiu care sunt imprejurarile, dar cred ca uneori Dumnezeu ingaduie asemenea lucruri
ca sa ne desprinda de toate atasamentele noastre. Avem nevoie de o inima libera ca sa
putem alerga pe urmele Domnului. Si adeseori in viata noastra, Dumnezeu ingaduie
ispite, incercari, greutati, ca sa ne slobozeasca inima. Nu putem iubi fara o inima libera,
sloboda. Si iubim cu adevarat atunci cand nu pacatuim. Cel care pacatuieste este rob
pacatului, spune Domnul, dar cel care cu inima libera alearga pe calea poruncilor lui
Dumnezeu, va fi rasplatit cu o inima largita.
- Daca parintii ne-au cocolosit si continua sa o faca la varsta maturitatii, cum ne putem
castiga libertatea, sa devenim oameni responsabili, si sa biruim mania fata de parinti,
pentru nerenuntarea la atitudinea lor?
- Cred ca prin intarira legaturii noastre cu Dumnezeu. Atunci vom primi
discernamant si smerenie, ca sa devenim liberi fara sa ne razvratim.
- Cum putem lupta cu uitarea, nesimtirea si nepasarea fata de Dumnezeu? Ce sa fac
atunci cand imi simt sufletul impietrit? Nu fac niciun efort in relatia cu Dumnezeu, iar
acest lucru ma intristeaza.
- Aceasta este asa numita akedie. Etimologic akedia se traduce prin lipsa de interes, si in
cazul acesta: lipsa de interes pentru mantuire. Cred ca putem, incetul cu incetul, sa
biruim akedia daca tinem in constiinta noastra gandul ca traim in prezenta lui
Dumnezeu. E ca in Sfanta Liturghie, cand noi slujim, si poate sa fie un intreg sobor de
preoti, dar noi stim ca acolo e prezent Imparatul imparatilor, si toate miscarile
noastre, toate gesturile prin care comunicam unii cu altii sunt facute in prezenta
Lui. Daca pastram in noi gandul asta: ca tot ce facem noi se petrece inainte ochilor lui
27

Dumnezeu, tot ceea ce facem, tot ceea ce gandim, tot ceea ce simtim, atunci cred ca
putem invinge acest lucru. Si de asemenea, sa incercam sa punem o picatura de iubire
in tot ceea ce spunem, in tot ceea ce facem, in tot ceea ce gandim despre ceilalti, fata
de ceilalti. Si daca ne obisnuim asa, sa punem un pic de dragoste, o mica portie de
dragoste in tot ceea ce facem in viata aceasta, incetul cu incetul ajungem sa mostenim
marea portie de dragoste pe care ne-o vada Dumnezeu in viata cea vesnica.

Diferenta pentru cazul de fata este data de amploarea promovarii. Acum a facut
un pas mai mult decat indraznet, prin oferirea uni produs tip card de credit cu cip
incorporat pentru un anumit segment al populatiei, deci nu obligatoriu, dar in
viitorul mediu directorul diviziei de carduri din cadrul BCR, Igor Zgajer, a lasat
clar sa se inteleaga faptul ca toate carduri de credit emise de amintita banca vor
fi de tipul acesta. Click pe:

http://ziua.net/display.php?data=2009-03-10&id=250338

Si mai evident pentru noi este faptul ca de fapt toate tipurile de carduri, deci si
cele de debit prin care ne luam salariile si pensiile vor fi numai de acest fel.
Vedem clar ca acesta initiativa a elitelor finaciare are loc tocmai in momentul
cand intr-una din tarile membre UE, Romania, se desfasoara poate cea mai
puternica ofensiva impotriva catuselor electronice promovate de catre autoritatile
statale prin documentele de identitate, ce a ajuns sa fie purtata chiar si in
Parlament. Ce rapid s-au repliat in avanposturi?
Tocmai acum cand populatia este pe cale sa se dezmeticeasca, constientizand
ca de fapt decizia inca s-ar parea a fi in mainile sale, intra in arena sistemul
privat bancar prin cea mai bine pusa la punct de pana acum tactica de
promovare a unui produs de tip card si care pe viitor se doreste a deveni
indispensabil oamenilor. De ce? Scopul lor este evident
Daca statul nu prea ar fi avut ocazia si posibilitatea sa apeleze la publicitatea
agresiva stradala si din mediul audio-vizual, bancile nu vor ezita sa o faca.
Va rog sa fiti atenti pe strazile tuturor oraselor, pentru a observa ca de
aproximativ o saptamana de zile,marile panouri de afisaj publicitar au fost deja
28

ocupate de campania PowerCard BCR. Probabil ca si la televizor ruleaza deja un


clip corespunzator, eu neavand pana la momentul de fata cunostinta despre
aceasta.
Ce sume imense sunt angrenate in acest joc haotic de naucire a populatiei

Link-ul acestei campanii demonice este: https://www.bcr.ro/powercardbcrro

Sa nu uitam faptul ca cipul respectivului card face exact corelatia cu numele


titularului sau. Principul de accesare a datelor de pe acesta este exact ca cel din
cazul documentelor biometrice.
NU MINIMALIZATI PROBLEMA, crezand ca doar documentele biometrice ar
trebui respinse.
DACA AM CEDAT PUTIN, INSEAMANA CA AM CEDAT TOTUL !

Doamne, ajuta!

Convorbiri raspandite in Apocalipsa you tube

CINE VA MOSTENI PAMINTUL?


Cui va apartine Secolul XXI? Dar XXII? Cum va arata umanitatea in 100 sau 200 de ani?
E repetata des fraza unui filozof fracez care afirma, parafrazam, ca Secolul XXI fie ca va
apartine lui Dumneze fie ca nu va fi de fel. Punem aceste intrebari inca sub influenta
datelor recensamintului 2011 cui ii apartine viitorul? In alte cuvinte, cine va mosteni
pamintul? Un raspuns bine cunoscut acestei intrebari este acela al Mantuitorul insusi, in
Matei 5:5 Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
In ultimii ani am dat tot mai des peste comentarii, articole, si carti care tind sa confirme
acest lucru. Statisticienii, demografii si cei ce studiaza trendurile viitorului au ajuns
la o aceasi concluzie, dar exprimata intr-o formula diferita: cei religiosi vor mosteni
29

pamintul. O carte exceptionala dedicata acestui subiect, excelent documentata si usor de


citit, este Shall the Religious Inherit the Earth? Demography and Policitcs in the TwentyFirst Century? (Vor mosteni cei religiosi pamintul? Demografie si politica in Secolul
Doua Zeci si Unu) Publicata in 2010, autorul cartii e Eric Kaufmann, un canadian care
si-a devotat o mare parte din viata academica si intelectuala studiind corelatia dintre
religie si demografie, religie si natalitate, religie si fertilitate, religie si avort. Cartea lui e
fundamentata pe o bibliografie extensiva, studii demografice detaliate, cercetari in
domeniul teologiei, rapoarte ONU, studii si investigatii intocmite de Uniunea Europeana,
Canada si Statele Unite. Concluzia lui, fundamentata pe acest efort intelectual
gargantuan, este, insa, una care nu ar trebui sa surprinda: trendurile demografice
contemporane indica ca, spre bine sau spre rau, grupurile religioase, de toate felurile, vor
mosteni pamintul. Viitorul demografic le apartine lor.
Secularismul in Deriva
Ipoteza principala a cartii este ca fundamentalistii religiosi deja se afla pe o pista
demografica care le va permite sa domine pamintul in cursul generatiilor viitoare.
Consecintele acestei revolutii demografice vor fi enorme si se vor manifesta asemenea
unui tavalug care trece peste tot ce ii sta in cale. Va reconfigura harta lumii,va cauza
disparitia unor tari sau grupuri etnice, va cauza expansiunea altora, va restructura
compozitia etnica a unor natiuni. Va schimba valorile si, afirma Kaufmann cu confidenta,
va pune capat epocii post-moderne cladita pe secularism. Un razboi silentios si invizibil
se manifesta la nivel global razboiul demografic intre grupurile religioase si
secularisti. Liniile de front au fost demarcate si finalul conflictului se va produce in
citeva, nu multe, generatii.
Kaufmann afirma ca omenirea se afla intro-o perioada tulburenta a istoriei sale in
care liberalismul secular isi pierde traptat vigoarea, dar vitalitatea biologica a
grupurilor religioase creste. Liberalismul secularist si-a atins apogeul, iar avortul,
imoralitatea sexuala si stilurile de viata alternative ii pericliteaza viitorul si sansele
de supravietuire. In acest sens, afirma el, efectul fundamentalismului religios va fi mai
mare in occidentul secularist decit in lumea in curs de dezvoltare. Motivul este ca deja
suntem martori, chiar azi, a convergentei revolutiei demografice si a fundamentalismului
religios.
Deja se poate afirma ca omenirea a initiat o epoca fara precedent in istoria ei un
declin al populatiei la nivel global in loc de crestere. Trendul acesta e mai pronuntat
in Europa, dar Asia de Est (in special Corea de Nord si Japonia) imbatrineste mai
repede ca oricare regiune a globului. In Europa rata fertilitatii si a natalitatii a
scazut considerabil in perioada postbelica si de citeva decenii se afla sub nivelul
optim de mentinere a unui nivel demografic stabil. Acest trend se extinde si la nivel
global, anticipindu-se ca in 2035, pentru prima data in istoria ei, omenirea, la nivel
global, va avea o rata a natalitatii negativa, cind mai multe fiinte umane vor muri decit
se vor naste. Incepind cu 2035 declinul demografic se va accentua si va deveni mai acut
in decadele care vor urma. Deci, in acest context, intreaba Kaufmann, cine va mosteni
pamintul? Cine va beneficia de acest revers demografic si cine va pierde?
30

Cine va Castiga si Cine va Pierde?


Vor fi, spune Kaufmann, cistigatori dar multi vor si pierde. Vor pierde cei care astazi se
declara fara religie sau credinta, si aceia pentru care instinctul religios a devenit
irelevant in directionarea vietii. Acest grup va continua sa descreasca numeric, dar
grupurile religioase vor continua sa creasca. In timp, daca acest trend se va mentine,
un lucru de care autorul este convins, grupurile areligioase vor dispare ori se vor
diminua numeric si isi vor pierde influenta in societate. In contrast, cele religioase se
vor extinde si vor domina pamintul.
Kaufmann caracterizeaza fundamentalismul ca un raspuns modern al celor religiosi
impotriva secularismului. Demografia si procrearea, adica instinctul cresteti si
inmultiti-va, sunt armele pe care le folosesc impotriva secularismului. Au cu mult
mai multi copii decit secularistii. Asta este regula atit la crestinii fundamentalisti, cit
si la musulmani si la evrei. In contrast, grupurile religioase moderate au facut un
compromis cu secularismul si si-au pierdut vitalitatea biologica. Asta insa nu
inseamna ca dintr-o data cei religiosi au decis sa aibe mai multi copii. Nu. Diferenta
este ca cei religiosi continua sa faca copii pe cind cei lipsiti de religie au incetat sa
mai aibe copii, ori fac doar putini. Peste tot, in Europa, America Latina, Africa si
Asia, studiile arata ca de sucesele medicale ale ultimelor secole care au redus
mortalitatea infantila au beneficiat in mod special grupurile religioase. In alte
cuvinte, trendurile demografice actuale si din viitorul apropiat reflecta declajul crescind
intre rata fertilitatii grupurilor religioase si al celor seculare. Cei religiosi se casatoresc
mai devreme in viata si au copii mai multi, pe cind cei seculari se casatoresc mai tirziu,
ori de loc, si au copii mai putini sau de fel.
Dovezi Multiple
Kaufmann insa, nu doar isi exprima teza, ci si incearca sa o dovedeasca, chiar daca uneori
cititorul se asteapta la mai multa evidenta in sprijinul concluziilor lui, ori uneori se simte
coplesit de abundenta informatiilor si datelor statistice furnizate in sprijinul concluziilor
lui. Si cu toate ca exemplele care Kaufmann le da sunt bazate mai mult pe date statistice
din Europa, America Latina si America de Nord, cititorul este inclinat sa accepte teza lui
fundamentala. Exemplele sau cazurile de studii (case studies cum le numeste el) pe
care le da sunt multe si fascinante. Ele contin o analiza aprofundata a unor date nu doar
statistice, ci si istorice, geografice, culturale, teologice, informatii interesante, pe care
autorul le combina si le analizeaza in context istoric. Citam citeva exemple.
Un exemplu fascinant pentru Kaufmann sunt bapsitstii americani, exemplu pozitiv,
pe care ii pune in contrast cu episcopalienii (anglicanii americani), ca exemplu
negativ. Acum 50 de ani 17.1% din populatia Americii se declara baptista, un
procentaj care, dupa rezultatele recensamintului din 2010, a ramas constant.
Abilitatea lor de a-si mentine procentajul e remarcabil, spune Kaufmann,
considerind ca in ultimii 50 de ani structura religioasa a imigrantilor in America a
fost predominant catolica (de provenienta din Mexico, America Centrala si de Sud),
asiatica, si musulmana (Orientul Mijlociu si Africa). In contrast, numarul
31

episcopalilor americani a scazut in aceasi perioada de timp de la 5 milioane la doar


2.5 milioane. Kaufmann atribuie acest rezultat demografiei. Efervescenta religioasa
a baptistilor americani e bine cunoscuta, in timp ce declinul simtamintului religios la
episcolalieni a scazut vertiginos incepind cu anii 50 ai Secolului XX si continuind
inca sa scada.
Exemple fascinante sunt prezentate si din Europa. Luteranii Laestadieni din
Finlanda, care astazi numara intre 80.000 si 150.000, sunt o ramura conservatoare a
bisericii Luterane. Ei resping avortul si contraceptivele, iar rata natalitatii lor este
de 5.47 copii de familie in contrast cu media nationala de 1.45 de copii de familie.
Cresterea lor numerica, ca de altfel si al celorlalte grupuri religioase, se datoreaza si
endogamiei. Un exemplu similar se reliefeaza si in Olanda unde ramura calvinista a
Bisericii Reformate creste demografic in timp ce Biserica Reformata scade. Date
fascinante sunt expuse privind modul traditional de viata al calvinistilor olandezi. In
ultimele decade demografii si sociologii au inceput sa defineasa o parte geografica
compacta a Olandei, the Bible Belt, adica Zona Bibliei a Olandei, unde locuiesc
acesti crestini traditionali. La doar 90 de minute distanta de Amsterdam pe
autostrada se afla un grup de orasele ale caror locuitori s-au separat de lumea
moderna seculare. Conform statisticilor, 90% dintre ei nu au televizor in casa.
Duminica bisericile sunt pline iar autobuzele stau parcate. Nu se lucreaza. O
patrime dintre femei poarta costume traditionale, fustele nu se ridica deasupra
genunchilor, si imbracamintea tuturor este modesta. Jumatate dintre copiii lor se
casatoresc timpuriu si fac copii. Sprijina partidul SGP crestin democrat al Olandei
care se impotriveste pacatelor sociale moderne: eutanasie, pornografie, droguri,
casatorii homosexuale, prostitutie. SGP obtine la fiecare alegeri in jur de 5% din
voturi. Cresterea demografica a acestui grup deja are impact asupra politicii sociale
olandeze. Este deja cunoscut ca Olanda a inceput sa faca pasi timizi pentru
incetinirea secularizarii fortate si pentru revitalizarea morala a tarii.
Obiectivitate sau Irealism?
Kaufmann cauta sa fie si obiectiv si intreaba: oare in competitia demografica intre
grupurile religioase si secularism nu e posibil ca in timp cei religiosi sa abandoneze
credinta si sa devina adepti ai secularismului? Raspunsul este afirmativ, dar la scara mica.
Studiile demografice indica ca rata de convertire a copiilor celor religiosi la scularism
este mica. Valorile si legaturile sociale formate in grupurile religioase cauzeaza o
coeziune intre mebrii grupului care face convertirea in exterior dificila si neatractiva.
Aici, Kaufmann da exemple specifice si multe. Un exemplu fascinant este grupul Amish
din America, descendenti ai anabaptistilor olandezi si germani din secolul XVII. In 1905
erau doar 5.000, locuind intr-un grup compact in Pennsylvania. Astazi sunt 250.000. Din
lipsa de loc, au emigrat in vestul american unde continua sa traiasca in grupuri compacte,
iar procentajul celor parasesc credinta este foarte mic. Cunoscuti in alte parti si ca
Menoniti, coloniile lor se multiplica si se afla astazi peste tot, din preriile canadiene pina
in Patagonia argentina. In nordul Mexicului, America Centrala, in chaco Paraguayului, si
in preriile Boliviei. Peste tot au destelenit pamint, au transformat pamint nearat in pamint
roditor, au plantat livezi, au crescut animale, si in unele tari, cum e Paraguay, detin
32

monopolul produselor agricole. Cu adevart, spune Kaufmann, ei deja mostenesc


pamintul.
Un exemplu la fel de fascinant e Israelul, unde copiii evreilor ortodocsi sunt tot mai
numerosi, proportional vorbind, in comparatie cu copiii celor mai putini religiosi. In
prezent o treime din toti copiii evrei se nasc in familii de evrei ortodocsi, iar in 50 de
ani se preconizeaza ca jumatate din toti copiii evrei vor proveni din familii ortodoxe.
La fel in Marea Britanie, unde 75% dintre copiii evrei se nasc in familii de evrei
conservatori, si se preconizeaza ca in 2050 majoritatea evreilor din Marea Britanie
vor fi evrei conservatori.
Fundamentalism si Violenta
Dar violenta atribuita fundamentalistilor religiosi? Propensitatea lor spre violenta,
observa Kaufmann, e la fel ca si a secularistilor socialisti sau anarhisti. Secularistii
contemporani deja simt pericolul demografic al grupurilor religioase si si-au devizat
argumentele si strategiile necasare pentru a le contracara sau anihila influenta. Ei se
impotrivesc in speta drepturilor parentale si cauta sa submineze influenta parintilor in
viata copiilor lor. Cauta sa-si mentina monopolul asupra educatiei copiilor, interzicind
educatia la domiciliu (homeschooling in Suedia si Germania, de exemplu), incearca sa
acorde mai multe drepturi copiilor in detrimentul drepturilor parintilor, intensifica in scoli
educatia si indoctrinarea sexuala, injecteaza in mintea copiilor si a tinerilor notiunea de
drepturi sexuale, cauta sa separe copiii de autoritatea parintilor. Influenteaza mintea
copiilor si a tinerilor ca nu au nimic de invatat de la parintii lor demodati. Pericolul
principal pentru societatea civila, conchid secularisti, este ca grupurile religioase doresc
sa substituie puritanismul ratiunii, libertatii si pluralismului. Ce poate fi mai rau si de
nedorit ca asta, zic ei?
In consecinta, afirma Kaufmann, batalia demografica e una intre secularism si
credinta. Secularistii sunt convinsi ca, cu toate ca trendurile actuale nu-i favorizeaza, vor
supravietui si provocarea demografica. Ideilor lor despre libertatea individuala,
emanciparea sexuala, a femeii, drepturile civile si ale omului, prezinta o atractie mai mare
asupra copiilor decit convingerile religioase ale parintilor lor. In Europa, afirma ei, batalia
e aproape cistigata. In 100 200 de ani spun secularistii, Europa va deveni un continent
in intregime secular cind ultimele vestigii ale religiozitatii vor dispare. La urma urmei,
mai toti intelectualii Europei contemporane sunt seculari si secularisti, atei, agnostici, fara
religie. Oare sa fie asa, raspunde Kauffman? Sunt si altii care afirma ca noua generatie de
europeni se instraineaza de secularism. Europa se schimba demografic. Secularistii dispar
iar cei religiosi le iau locul. In Lumea a Treia, lumea inca religioasa, explozia
demografica continua, pe cind implozia demografica a Europei se extinde. Influenta
Europei scade, pe cind cea a lumii in dezvoltare creste. In 2020, spun demografii, Brazilia
va avea 200 de milioane de oameni, va deveni a cincea putere economica mondiala, iar
populatia ei va ramine la fel de viguroasa din punct de vedere religios cum e astazi.
Acelasi trend se reliefeaza, de fapt, ia intreaga America Latina, majoritar catolica, dar cu
un procentaj crescind de neoprotestanti.

33

Si in lumea musulmana trendurile denota un cosmar pentru secularisti. In perioada


postbelica liderii revolutionari ai Egiptului, Tunisiei, Algeriei, Iraqului, Iranului,
Yemenului Marxist, si Libiei au impus forme de guvernamint seculare limitind
influenta islamica si religioasa. Unele chiar au pus in afara legii grupurile islamiste.
Curios, insa, aceasta perioda a coencis cu explozia demografica in tarile muslmane.
Dupa 60 de ani versiunea islamica a secularismului a fost data la o parte facind loc
regimurilor islamice, si influenta islamista e mai puternica ca oricind. Tinerii
revolutionari care au demolat secularismul au fost nimeni altii decit cei nascuti si
educati sub regimurile seculare.
O Comparatie de Bun Augur
Din multele paralele istorice fascinante pe care Kaufmann le face mentionam pe aceea a
crestinismului. Dupa 2000 de ani istoria se repeta. Crestinii au fost doar 40 la numar in
anul 30 cind credinta a fost fondata si au ajuns la 6 milioane pina in 312. Vitalitatea lor
biologica a fost extraordinara, mergind in paralel cu scaderea natalitatii in rindul
populatiei necrestine. Spre deosebire de concetatenii lor, crestinii primelor veacuri nu-si
avortau copiii. De aceea dupa 2000 de ani descendentii lor mostenesc pamintul!

Societatea de astazi iubeste spectacolul. Si senzationalul. Ambalat intr-o forma cat


mai comerciala pentru a sari in ochi, senzationalul este gustat intens pe moment,
pentru ca maine sa fie dat uitarii. Dar oare la fel de repede este trecut cu vederea si
senzationalul cu subiect religios?
A inceput Postul Mare. O perioada in care crestinii, prin post, rugaciune, reculegere, ar
trebui sa se intareasca in credinta, sa se pregateasca pentru Sfintele Paste, cea mai mare
sarbatoare a crestinatatii.
Intamplator sau nu, tocmai in aceasta perioada mass-media abunda de stiri care ne vestesc
ca s-au facut descoperiri care vor zdruncina din temelii crestinismul, ca vor anula 2000 de
ani de credinta. A fost descoperita o noua Evanghelie, sau un mormant care trebuie sa fie
musai al lui Iisus, o inscriptie sau niste simboluri care ne pot da mai multe informatii
decat cartile sfinte.
Este adevarat ca, dupa astfel de titluri de senzatie, scrise cu litere mari, in josul articolului
aflam ca "exista controverse, cercetarile sunt in curs, nu s-a putut dovedi inca nimic cu
siguranta". Dar cati dintre cei care citesc mai au timp si rabdare sa parcurga tot articolul
si se rezuma doar la a asimila informatia din titlu?
Exista numeroase surse care ne pot reaminti ce rol a avut credinta crestina in faptul ca am
rezistat ca neam. Prin bisericile cladite de voievozi, prin Stefan cel Mare si manastirile
sale, prin Constantin Brancoveanu si martirajul sau si al fiilor sai, prin Mihai Viteazul si
34

unirea din Catedrala de la Alba -Iulia. Prin rugaciunea si smerenia taranilor din vechime,
prin preotii care binecuvantau ostirile si care au fost dascali pentru generatii intregi de
copii. Cultura noastra nu ar mai fi intreaga daca am scoate din ea primele tiparituri, toate
de natura religioasa. Toate acestea fac parte din istoria noastra, sunt dovedite. Dar din
pacate nu mai au nimic senzational.
Astazi, in aplecarea excesiva a omului modern catre palpabil, catre rational, ortodoxia
pare a fi un amalgam indefinit de dogme, practici si slujbe, din care cei mai multi nu
inteleg nimic. Si in ce nu intelegi ti se pare ca este ceva ascuns. Si iata ca vin aceste
"descoperiri" de senzatie, care luate ca atare, ti se pare ca fac lumina.
Si ce reiese de aici? Ca timp de doua mii de ani am trait in minciuna. Ca pe minciuna s-au
zidit miliarde de vieti, lipsite de sens. Si ce ar ramane in loc? Ca venim de nicaieri, si ne
indreptam catre nicaieri. Nimic sfant, nimic curat, nimic vesnic. Totul este aici si acum.
Ramane o religia a omului modern, care nu-ti cere decat sa fii multumit de tine insuti, un
cult in sine al egoismului.
Unii spun ca romanii sunt crestini doar cu numele, pentru ca asa s-au nascut. Doar 2% din
populatie merge frecvent la Sfanta Liturghie, iar in cazul tinerilor procentul scade mult
sub 1%. Pentru cei mai multi intalnirea cu credinta se limiteaza la zgomotul clopotelor de
duminica, la slujbele de botez, de cununie sau inmormantare.
Si totusi nevoia de credinta exista si va exista. Se cunoaste din mass-media cazul
sinucigasilor, in care familiile ar face orice pentru o slujba crestineasca, ca ultima alinare.
Din pacate, doar in momentele crunte de disperare, se aude clar glasul constiintei si
nevoia de Dumnezeu. Aici nu mai este loc pentru senzational.
Crestinismul face parte din etnogeneza poporului roman. Apartenenta la crestinism nu
poate fi negata. Problema la ora actuala este ca nu prea stim care sunt coordonatele si
conditiile acestui crestinism. Iar golul acesta de cunostiinte si de traire trebuie umplut
cumva.
A-l umple cu senzationalul religios ce ne este servit periodic este periculos. Pentru ca
inseamna renuntarea treptata la credinta crestin-ortodoxa, o parte a identitatii noastre. Iar
cand renunti la identitatea ta, integral sau in parte, se produce o fisura. Devii vulnerabil si
poti fi manipulat usor.

35

FUGA OMULUI DE SINE INSUSI. Mecanismele de aparare in fata adevarului. Mic


indrumar psiho-duhovnicesc de CERCETARE LAUNTRICA
Publicat pe 07 Mar 2012 | Categorii: Ce este pacatul?, Despre inselare, Psihologie si
psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut | Print

Continuare de la: Despre REFUZUL DE A NE PRIVI IN OGLINDA


CONSTIINTEI si de A NE ASUMA RESPONSABILITATEA
PACATULUI. Antidotul iubirii de sine: jertfa
Fuga de sine insusi
Pe langa deformarile intentionate, de pervertirea constiintei in folosul viciilor si al
patimilor, Sfantul Teofan Zavoratul distinge rataciri neintentionate, abateri fara voie
ale constiintei de la dreptate. In ambele cazuri constiinta se abate de la datoria sa, si
glasul ei slabeste. In locul ei actioneaza puterea uneia sau alteia dintre patimi.
Stiinta confirma prezenta unor metode neconstientizate de prelucrare a informatiei primite. Scopul lor este acela de a pastra respectul de sine si parerea pe care obisnuim sa o
avem despre noi insine, de a nu ingadui lezarea iubirii de sine si de a dezamorsa
momentele traumatizante psihologic. Este vorba despre mecanismele de aparare
psihologica. Acestea permit eliminarea sau interpretarea specifica a informatiilor
neplacute, reducerea la minimum a sentimentului de anxietate care apare in urma
constientizarii conflictului interior.
Pentru prima data mecanismele de aparare au fost descrise in mod stiintific de Sigmund
Freud. Acesta le privea ca pe un fenomen pozitiv, care inlatura disconfortul sufletesc.
Savantul vienez a ajuns la aceasta concluzie studiind femeile care sufereau de isterie.
Anna, fiica lui, presupunea ca mecanismele de aparare sunt mijloace psihologice de zi
cu zi, care permit neutralizarea senzatiilor dureroase, prevenirea deranjamentelor
activitatii psihice si ridicarea capacitatii de rezistenta a organismului. Oamenii prost
aparati psihic sunt mai supusi imbolnavirilor conditionate de traumele psihice. In mod
corespunzator, cei bine aparati psihic sunt mai putin influentati de socurile psihice.
Spre deosebire de psihanalisti, reprezentantii psihologiei umaniste (Abraham Maslow,
Carl Rogers s.a.) au observat in mecanismele de aparare si aspecte negative: fuga de
probleme, impiedicarea cresterii spirituale s.a.m.d. Intr-adevar, mecanismele de
aparare conserva integritatea personalitatii si sanatatea psihica. Pretul este insa
deformarea realitatii, deformarea imaginii eului, deformarea perceptiei lumii
exterioare. Mecanismele de aparare inlantuiesc energia interioara si seaca de
puteri sufletul.
36

Este general recunoscut faptul ca, daca omul utilizeaza intotdeauna aceleasi mecanisme
de aparare, capacitatea lui de adaptare scade. In situatiile neconventionale, cand
apararea nu functioneaza, el devine inadaptat, vulnerabil si slab launtric. Nivelul
anxietatii creste pana la prabusirea neuropsihica.
Potrivit Enciclopediei psihoterapeutice contemporane, toate acestea fac patologice
mecanismele de aparare. Unele dintre ele stau la baza agresivitatii, tentativelor de
sinucidere, precum si a dezvoltarii dependentei psihologice de alcool, narcotice si
medicamente.
In stiinta se poarta pana acum discutii cu privire la esenta mecanismelor de aparare. Nu
exista o lista exhaustiva a lor. Nu toti autorii le definesc in acelasi mod. In orice caz,
mecanismele de aparare sunt impartite, la modul relativ, in superioare (mature,
constructive) si inferioare (grosolane, primitive).
Primele sunt uneori pozitive. Astfel, sublimarea permite canalizarea energiei nerealizate
a instinctelor biologice (de pilda, a atractiei sexuale) intr-o alta directie (spre creatie,
educarea copiilor s.a.m.d.). Atunci, omul care din anumite motive nu isi satisface
pornirile sexuale, gaseste o supapa pe deplin acceptabila pentru energia necheltuita.
Aceasta este folosita in scopuri pasnice. O analogie indepartata se poate face cu
energia nucleului atomic. Bomba atomica distruge orase, centrala atomoelectrica le
da lumina. Energia este aceeasi, rezultatele diferite.

In continuare, va fi vorba exclusiv despre mecanismele de aparare


inferioare. De pe pozitiile psihologiei crestine, ele au caracter distructiv:
sprijina reprezentarile noastre iluzorii despre noi insine, ignora critica la
adresa noastra si inabusa autocritica, ne lipsesc de vointa si barbatie,
impiedica pocainta.
Aici se pune indreptatita intrebare: Este corect sa apreciem fenomenele inconstiente
din punctul de vedere al moralei? La drept vorbind, ele sunt neutre din punct de vedere
etic, adica nu se incadreaza in categoriile bine rau. Totusi, in Scriptura s-a zis: dupa
roadele lor ii veti cunoaste (Matei 7, 20). Avem dreptul sa judecam despre fenomenele
naturale, cat sunt ele de bune sau de rele. De exemplu, la auscultatia pulmonara respiratia
curata este un lucru bun, pe cand ralurile un lucru rau; temperatura corporala de 36,6
grade este normala, pe cand febra de 40 grade e patologica. Si mecanismele de aparare
se cunosc dupa roadele lor.
Acum vom incerca sa descriem si sa interpretam pe scurt cele mai cunoscute mecanisme
de aparare de nivel inferior. Poate ca pe unii aceasta ii va ajuta sa se pregateasca mai
bine pentru spovedanie, sa faca lumina in propria lume launtrica, in pacatele lor
cele cu voie si fara voie, stiute si nestiute, precum si in relatiile lor cu oamenii.
Sa incepem cu proiectia - punerea pe seama altcuiva a sentimentelor, motivelor si
trasaturilor pe care nu ni le dorim si a caror prezenta in noi nu vrem s-o
constientizam. S-a observat ca fiecare vede in aproapele sau in primul rand ceea ce s-a
37

dezvoltat in el insus i. Zgarcitul e inclinat sa bage de seama la oameni lacomia, cel


agresiv cruzimea s.a.m.d. Iar perceptia propriului pacat se deformeaza. De fapt,
pacatul este prezent in noi, dar noi il vedem in ceilalti oameni, nu in noi insine.
Judecatile privitoare la pacatele straine se dezvolta rapid pana la stadiul de osandire
a omului. Cine stie, poate ca zgarcitul isi banuieste pe nedrept aproapele de lacomie?
Lacom e chiar zgarcitul, iar tap ispasitor devine aproapele!
Cine le atribuie mereu celorlalti propriile insusiri urate, vede cu agerime paiul din
ochiul altuia si nu simte barna din ochiul sau (v. Matei 7, 3). Mai mult, destul de
des el incearca sa scoata acest pai suparator, din cauza caruia nu poate el trai, cu
ajutorul propriei barne!
Iata un caz caracteristic. Cineva nutreste puternice sentimente de dusmanie fata de
altcineva fara ca acela sa-i dea pretext, dar ii este rusine, din oarecare motive, s-o
recunoasca. Atunci isi zugraveste in imaginatie chipul celui pe care il dusmaneste, ii
atribuie sentimentele respective neprietenului inchipuit si se gandeste ca acela ii e
intr-adevar dusman. Iesirea este foarte simpla: pentru a se reabilita in ochii celor din
jur si a nu-si da in vileag reavointa si ostilitatea fara motiv, trebuie sa-si inventeze
un dusman!
Atribuindu-i cuiva propriile noastre [insusiri] si decizii negative, nu le observam, practic
le ignoram in noi insine. De pilda, in spatele frazei: nu poti avea incredere in oameni
se ascunde adeseori sensul: eu insumi nu ma dau in laturi sa insel, si ca atare nu am
incredere in nimeni; toti oamenii sunt la fel. Cu cat vedem mai bine pacatele altora,
cu atat mai putin le bagam de seama pe ale noastre. Si daca ne apreciem pe noi insine
in mod insuficient de obiectiv, asta are loc, in particular, pe socoteala descoperirii fictive
in ceilalti a propriilor neajunsuri. Atunci, lumina care este in tine devine intuneric (v.
Matei 6, 23). Ea lumineaza, in mod paradoxal, un lucru in cei din jur si totodata
inconjura cu o bezna deasa acelasi lucru in noi.
In unele cazuri sunt atribuite insa calitati pozitive. Asta ne face partiali, lipsiti de
obiectivitate si ne impinge sa ne inselam cu privire la oameni. Atunci cand in mintea
noastra recompensam pe cineva in mod nemeritat cu putere, atractivitate, inteligenta
etc, fara sa ne recunoastem noua insine aceste insusiri, proiectam. Iar oamenii joaca
uneori cu placere nu rolurile proprii, ci rolurile straine pe care le asteapta de la ei publicul
avid si inselat.
Nu degeaba Hristos chema la vigilenta si atentie duhovniceasca: Paziti-va de prorocii
mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori (Matei
7,15).
Cel de-al doilea mecanism de aparare este rationalizarea: inventarea unor explicatii
aparente pentru propriile greseli si nereusite. Daca ne indreptatim, cautam
circumstante atenuante si alibiuri, inima noastra se abate spre cuvinte de viclesug ca
sa indreptateasca raspunsurile cele din pacate cu oamenii cei ce lucreaza faradelege
(Psalmul 140, 4-5). Nascocind explicatii logice sau acoperindu-ne cu motive
38

frumoase, gasim temeiuri acceptabile pentru fapte deloc laudabile. Sa zicem, propria
agresivitate este tratata ca activitate intensa, indiferenta ca independenta, zgarcenia ca
economie. Si in felul acesta ne incurajam propriile slabiciuni.
Vom ilustra tema data cu doua exemple:
a) Fac asta doar spre binele tau, dam cateodata asigurari, pe cand de fapt aici se
ascunde exact contrarul: Nu vreau sa mi se faca mie asta; vreau chiar sa suferi tu
putin.
b) Sa zicem ca un medic nu si-a vindecat pacientul din cauza incompetentei sale,
dar nu se apreciaza in mod critic. Atunci el cauta vinovati: ii reproseaza bolnavului
lipsa de disciplina, incalcarea prescriptiilor medicale, da vina pe gravitatea bolii, pe
lipsa de consistenta a teoriilor stiintifice curente privitoare la ea, pe inexactitatea
analizelor primite s.a.m.d. In orice varianta, vinovatia e alungata de la el, asadar poate
trai de acum inainte cu sufletul impacat, fara a se ingriji catusi de putin sa isi
imbunatateasca nivelul de competenta profesionala.
Un mecanism tipic de aparare este negatia a tot ce ne ameninta prestigiul, submineaza
respectul de sine, traumatizeaza amorul propriu. Formulele fundamentale sunt
aici: nu e nici un pericol, nu se poate asa ceva, nu vad, nu aud, ce-mi pasa
mie s.a.m.d. In limbajul de zi cu zi asta se cheama tactica strutului, ce isi ascunde
capul in nisip.
Se poate presupune ca necredinta inconstienta in existenta lui Dumnezeu si in
nemurirea sufletului reprezinta o forma a negatiei. Intrucat nu se poate dovedi in mod
stiintific ca afirmatiile teologiei ar fi false, ateismul este credinta ca Dumnezeu nu
exista. Potrivit expresiei lui Viktor Frankl, oamenii sunt mai religiosi decat isi dau seama.
De regula, la atei exista o religiozitate timida neconstientizata, o credinta
subconstienta.
Necredinta inconstienta este caracterizata de faptul ca motivele refuzului de a crede
in Dumnezeu nu sunt constientizate. Omul nu intelege de ce i se impotriveste lui
Dumnezeu, de ce ii este sila de temele religioase ori nu vrea sa vorbeasca despre ele,
sa citeasca Biblia, sa mearga la biserica, sa se roage acasa. Uneori isi bate joc de lucrurile
sfinte si le huleste, indreptatindu-se prin aceea ca inca nu s-a copt pentru asta si nu
este gata sa duca un mod duhovnicesc de viata. In spatele acestor argumente tulburi
se ascunde dependenta de draci, care il impiedica sa-si vada pacatele si sa se
pocaiasca.
Necredinta inconstienta nu trebuie confundata, se intelege, cu ateismul constient si cu
asa-numita necredinta onesta, de buna calitate. Aceasta din urma a fost prezenta, de
exemplu, la Apostolul Toma: el voia in primul rand sa se convinga de corectitudinea
credintei sale, si odata incredintat nu s-a mai indoit niciodata de ea (v. Ioan 20, 24-29).

39

Pacatosilor nepocaiti le este mult mai usor sa traiasca fara gandul la Dumnezeu si la
rasplatire. Sa ne amintim cuvintele lui Ivan Karamazov: Daca Dumnezeu nu exista,
totul este permis. Nu avem nici o raspundere morala fata de nimeni. Libertatea deplina
se justifica pe sine insasi! Omul se imbata cu propria autosuficienta si independenta.
In societatea lumeasca, aflata departe de religie, principiul negatiei inconjoara, de
regula, si tot ce e legat de sfarsitul nostru. Unii adulti isi bat joc de moarte, o
ridiculizeaza, creeaza sau isi insusesc cu bucurie mituri privitoare la nemurire, se
agata de credinta lor naiva sau fac apel la ea cu orice prilej la indemana. Cei ce
raman in aceasta iluzie seamana deseori cu bogatul nesatios din Evanghelie:
Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea,
veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! in aceasta noapte vor cere de la tine
sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? (Luca 12,19-20).
Refuzul gandului la moarte este uneori atat de puternic, incat oamenii isi fac prognoze
si planuri pe termen lung, fara sa ia catusi de putin in calcul voia lui Dumnezeu. Iata de
ce ii si gaseste ceasul mortii nepregatiti. Sigmund Freud descrie o situatie anecdotica.
Sotul ii declara sotiei: Daca unul dintre noi va muri inaintea celuilalt, probabil ca o sa
ma mut la Paris.
Inca din zorii credintei crestine Apostolul Iacov le facea reprosuri indreptatite celor ce
rationau in felul acesta:
Veniti acum cei care ziceti: Astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo
un an si vom face negot si vom castiga, voi, care nu stiti ce se va intampla maine, ca ce
este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere. In loc ca voi sa ziceti:
Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea. Si acum va laudati in
trufia voastra. Orice lauda de acest fel este rea (Iacov 4,13-16).
Respingerea gandului la moarte are caracter universal. Intr-o masura sau alta ea este
inerenta oricarui om, mai ales celor tineri, in care forta vitala debordeaza. In unele
societati (in cea americana, de pilda) discutia despre propria moarte este o tema
tabu. Aceasta este una dintre cauzele impietririi duhovnicesti, pustietatii launtrice si,
asadar, ale cresterii nestavilite a numarului omorurilor si sinuciderilor sau ale autodistrugerii lente prin fumat, alcool, narcotice, abuz de medicamente etc.
In aceasta ordine de idei, sunt interesante concluziile psihiatrei americane Elisabeth
Kubler-Ross. Aceasta a lucrat peste 20 de ani cu cazuri fara speranta si a descris cinci
stadii prin care trece muribundul.
Faza initiala este negarea insusi gandului la moarte. Adeseori, prima reactie a
pacientului atunci cand medicul il anunta ca i s-a descoperit o boala grava este
protestul launtric, respingerea activa a diagnosticului, refuzul de a crede in el,
cererea de a se verifica si corecta greseala strecurata.

40

Si totusi, negarea mortii nu e in stare sa reziste in fata realitatii sfarsitului inevitabil.


Respiratia ei amenintatoare il trezeste pe om, il pune fortat fata in fata cu sine insusi, il
intoarce pe dos. Vine stadiul urii: omul incearca prin propriile sfortari sa invinga
boala sau macar sa se apere de ea. Dupa aceea se targuieste cu ea de exemplu, se
straduie sa obtina de la Dumnezeu prin rugaciuni prelungirea vietii in schimbul
pocaintei si al fagaduintei de a face bine. Intelegand ca este absurd si lipsit de sens sa
se targuiasca, vazand ca tentativele disperate de a face fata situatiei au dat faliment,
bolnavul cade in depresie. Indata ce inceteaza sa se mai agate de viata, incepe sa
accepte realitatea mortii. Tocmai atunci are loc adevarata minune: sufletul invie,
dobandeste o tihna adanca si un teren solid. Pentru negarea mortii nu mai e deja
loc.
Daca e crestin, muribundul este convins de dreptatea cuvintelor Apostolului Pavel:
Nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine - ca daca traim,
pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci, si daca traim, si daca
murim, ai Domnului suntem pururea[1] (Romani 14, 7-8).
Acest pururea este chezasia vietii vesnice. Nimic altceva in afara de el nu poate privi
in fata rece a mortii.
In acest fel, negarea mortii face un fals serviciu: instraineaza de viata. In spatele
acestui lucru se ascund sinistrele cuvinte ale diavolului: Nu, nu veti muri, ci veti fi ca
niste dumnezei, cunoscand binele si raul (Facerea 3, 4-5). Biblia trateaza aceasta
filosofie vicioasa prin virtutea pomenirii mortii: In toate lucrurile tale adu-ti aminte
de sfarsitul tau, si in veac nu vei gresi (Sirah 7, 39). Vechiul adevar biblic glasuieste:
Niciodata nu se va putea face ca sa ramana cineva pe totdeauna viu si sa nu vada
niciodata moartea (Psalmul 48, 8-9).
Fuga in imaginar imbraca deseori forme extrem de aberante si de absurde. Cunoscutului
filosof german Friedrich Nietzsche ii apartine aforismul:
Eu am facut asta zice memoria mea. Nu se poate ca eu sa fi facut asta zice
orgoliul meu, si ramane neinduplecat. Pana la urma urmei, memoria cedeaza.
Un alt exemplu: sotul se incapataneaza sa nu remarce evidentele semne de
infidelitate din partea sotiei. Nu vrea sa le vada, si ca atare nu le vede.
Mecanismul de aparare al negatiei este apropiat de mecanismul refularii [=reprimarii;
opus sensului in care se foloseste, gresit, la noi, in limbajul comun, cuvantul, n.n.].
Acesta din urma pur si simplu indeparteaza si tine la distanta de constiinta orice
eveniment, idee, amintire ingrijoratoare, inabusind problema in sine insusi, omul
seamana cu un cazan in clocot inchis ermetic. Totusi, mai devreme sau mai tarziu el
explodeaza si opareste totul in jur [=defulare, n.n.]. Negasind supapa, ostilitatea
ascunsa, jignirile neiertate, razbunarea, frica si intristarea impinse in adancul sufletului,

41

mania reprimata rod literalmente personalitatea si devin o bomba cu explozie


intarziata.
In anumite conditii, produse ale refularii pot fi frigiditatea la femei si impotenta la
barbati, procesele oncologice, imbolnavirile psihosomatice (astmul bronsic, artrita
reumatoida, boala ulceroasa si cea hipertensiva, stenocardia etc), isteria, apatia,
diferitele frici (v. cap. 6).
Spre deosebire de refulare, mecanismul de aparare al regresiei il impinge pe adult sa
faca pe copilul. Pentru a micsora povara problemelor nerezolvate, a inlatura anxietatea
launtrica, a inabusi mustrarile de constiinta, a se relaxa, este neaparata nevoie ca omul
sa se defuleze. Asta se face cu ajutorul fumatului, bautului, imbuibarii, masturbatiei
(onanismului), batailor, cuvintelor urate, jocurilor de noroc s.a.m.d. Pentru a scapa de
stres si de conflictul launtric, oamenii cad uneori, spre propria lor surprindere, in
mintea copiilor: isi rod unghiile, isi baga degetul in nas, flecaresc, sunt capriciosi,
inventeaza, scuipa. Adultii isi demonstreaza intr-adins dependenta si neajutorarea,
se poarta atat de infantil, incat se coboara pana la nivelul copiilor. Pe scurt, regresia
est e un mijloc foarte primitiv de a face fata situatiei.
Adoarme pe nesimtite constiinta si alungarea din minte a oricarei informatii impartiale
sau chinuitoare. Orgoliul ranit, mandria lezata se camufleaza adeseori sub un
zambet incordat, silit. Supararea este inlaturata pe calea cugetarii la propriile
calitati si realizari. Faptele incomode sau aducatoare de amaraciune sunt uitate cu
usurinta. Cateodata, oamenii nu-si mai amintesc de datoriile lor banesti sau de necazurile
care le-au fost facute de catre altii.
Asadar constientizarea propriilor pacate este insotita de serioase socuri

psihice, deoarece confruntarea cu sine insusi e dificila psihologic. Omul


care se teme de sine insusi nu doreste sa priveasca in propriul suflet.
Prorocul David scrie despre aceasta astfel:
El singur se amageste in ochii sai, cand zice ca ar fi urmarind faradelegea si ar fi
urand-o. Graiurile gurii lui faradelege si viclesug; n-a vrut sa priceapa ca sa faca bine.
Faradelege a gandit in asternutul sau, in toata calea cea buna n-a stat si rautatea n-a
urat (Psalmul 35, 2-4).
Iata una dintre cauzele nesinceritatii, minciunii in fata judecatii constiintei, nazuintei
de a ascunde propriile vicii.
Mecanismele inferioare de aparare psihologica sunt metode inconstiente prin
care omul fuge de sine insusi pe calea deformarii realitatii. Daca datele reale nu pot
fi schimbate si ele nu ne convin, raman doua iesiri: fie sa ne schimbam noi insine, fie
sa ne izolam printr-o bariera. Mecanismele de aparare indeplinesc tocmai acest rol
de tampon. Ele atenueaza impactul situatiilor psihotraumatizante: ne ajuta sa le negam,
sa le uitam, sa le rastalmacim; in fine, sa fugim de ele. Totusi, ascunzandu-ne de

42

faptele care sunt amare pentru amorul nostru propriu, in esenta ii inchidem lui
Dumnezeu usa inimii noastre si fugim de noi insine.
Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor sa se faca la
intuneric! Vai de cei care zic: Cine ne vede? Cine ne stie? avertizeaza Prorocul
Isaia (Isaia 29,15).
Calea radicala de lupta cu mecanismele de aparare psihologica este constientizarea
urmarilor lor pierzatoare si recunoasterea sincera a propriilor neajunsuri.
Barierele de protectie trebuie coborate cu indemanare, pentru a nu-l lasa pe om
golas fara a-i oferi nimic in schimb si fara a-l invata metodele asceticii ortodoxe.
Altminteri, el va ramane singur cu sine insusi neinarmat si inconjurat de o
multime de patimi. Si, dupa cum se stie, unde-i unul, nu-i putere.
Nu este greu sa fugi pentru o vreme de tine insuti; din pacate, este mai complicat sa
te intorci pentru totdeauna. Daca nu se intampla asta, omul risca sa se piarda de
tot.
Pierderea de sine este o cumplita boala duhovniceasca a omenirii contemporane, pedeapsa pentru apostazie. Crestinismul considera pacat falsele idealuri si valori ale vietii
(goana dupa castig, slava, placeri s.a.m.d.): prietenia lumii este dusmanie fata de
Dumnezeu (Iacov 4, 4). Toate formele de comportament ale personalitatii bolnave
duhovniceste, ce s-a pierdut pe sine, au un numitor comun: ea isi iroseste cu usuratate
viata pamanteasca in paguba celei vesnice. De aici iau nastere o dependenta narcotica sui generis fata de vicii si o totala degradare morala.
Pierderea de sine este un fenomen cu extrem de multe fatete. Printre semnele lui se
afla totala cufundare in problemele material-banesti, pustietatea launtrica,
plictiseala, socul ontologic. In acest plan, pierderea de sine este terenul si
totalitatea celorlalte boli duhovnicesti, ale caror simptome se manifesta in varii grade.

[1] Potrivit versiunii ruse citate de autor (n.tr.).

(din: Konstantin V. Zorin, Scoala-te si umbla: Pasi spre insanatosire,


Editura

Interviu publicat pentru prima dat n ziarul GOLOS din 1876 GOLOS (Glasul)
este un ziar rus din secolul al XIX-lea care a aprut la Sankt Petersburg ntre 1863 si
1884.

43

Reporter (R): Ce credeti despre rzboi?


F.M.DOSTOIEVSKI (D): Ideea c rzboiul ar fi un flagel al omenirii este nstrusnic.
Rzboiul politic international nu aduce dect foloase n toate privintele si de aceea este
absolut necesar.
R: Dar oamenii merg la rzboi ca s se omoare ntre ei. Ce-i att de necesar aici?
D: n primul rnd e fals s crezi c oamenii se duc la rzboi ca s se omoare ntre ei.
Niciodat o asemenea idee n-a fost pus pe primul plan, ci, dimpotriv, se duc s-si
jertfeasc viata. Asta e deja cu totul altceva. Nu exist o idee mai presus dect aceea de ati jertfi propria viat, aprndu-ti fratii si patria. Fr idei generoase, omenirea nu poate
tri si chiar cred c omenirii i place rzboiul pentru a fi prtasa unei idei generoase.
Aceasta-i o necesitate.
R: Omenirii i place rzboiul?
D: Cum s nu? E cineva descurajat n timpul rzboiului? Dimpotriv, toat lumea e
mbrbtat, toti au moralul ridicat si nu exist urm de apatie sau plictiseal, ca n
vremurile de pace. Apoi, dup ce rzboiul se termin, ce mult le place oamenilor s-si
depene amintirile legate de el, chiar si atunci cnd acesta se termin cu o nfrngere! S
nu-i credeti pe cei care, n timpul rzboiului, atunci cnd se ntlnesc, si spun, cltinnd
din cap: Ce nenorocire! Ce vremuri am ajuns s trim! Astfel de lucruri se spun doar asa,
de ochii lumii. Dimpotriv, n sufletul fiecruia e o mare srbtoare.
Stiti, e cumplit de greu s recunosti c nutresti unele idei: lumea te va acuza, va spune c
esti fiar, retrograd. Nimeni nu se va decide s elogieze rzboiul.
O pace ndelungat produce apatie
R: Oare chiar nu se vor gsi idei generoase si fr rzboi? Acestea ar avea conditii mai
bune s se dezvolte pe timp de pace.
D: Absolut dimpotriv, absolut contrar. Generozitatea dispare n perioadele de pace
ndelungat iar locul ei este luat de cinism, indiferent, plictiseal. n timpul unei pci
ndelungate, balanta social se nclin ntotdeauna spre tot ceea ce este ru si rudimentar
la omenire, sacrificiul de sine este respectat nc, este pretuit, ns cu ct mai mult va
continua pacea, toate aceste lucruri minunate, generoase plesc, se usuc, mor, iar
bogtia, cstigul acapareaz totul. Pn la urm rmne doar ftrnicia. O pace ndelungat
produce apatie, desfru, diminueaz gndirea, toceste simturile.
R: Dar stiinta? Artele? Se dezvolt ele n timpul rzboiului?
D: Stiinta si artele se dezvolt ntotdeauna n perioada imediat urmtoare ncheierii
rzboiului. Rzboiul le nnoieste, le mprospteaz, le d un nou impuls. n timpul unei
pci ndelungate lncezeste si stiinta. Stiinta reclam generozitate, abnegatie chiar. Dar
44

cti oameni de stiint rezist n fata ulcerului pcii? ncercati, de exemplu, depsiti o
patim, cum este invidia! Ea e primitiv si trivial, dar ptrunde si n cele mai nobile
suflete ale savantilor. Si unui savant i vine pofta de a participa la opulenta si strlucirea
general. Cum credeti, ar rmne multi cei care ar munci cu adevrat? Cnd ncepi s
tnjesti dup glorie, imediat apare n stiint sarlatania, goana dup efecte, si, mai ales,
pragmatismul pentru c vei dori si bogtie. n art e acelasi lucru, aceeasi goan dup
efecte, dup cine stie ce subtilitate. Ideile simple, clare, generoase si sntoase nu vor mai
fi la mod. ncetul cu ncetul, se va pierde simtul msurii si al armoniei. Vor aprea
deformri ale simturilor si pasiunilor. Dac n-ar fi existat rzboiul pe lume, arta ar fi
sucombat definitiv. Cele mai bune idei ale artei sunt date de rzboi, de lupt.
Rzboiul dezvolt iubirea fratern
R: i crestinismul?
D: Crestinismul nsusi recunoaste rzboiul si prooroceste c sabia nu va disprea pn la
sfrsitul lumii. Acest lucru este extraordinar si te uluieste. Fr ndoial c, ntr-o acceptie
moral superioar, crestinismul respinge rzboiul si propovduieste iubirea fratern. Eu
nsumi m voi bucura atunci cnd sbiile vor fi transformate n pluguri. Apare ns
ntrebarea: cnd ar fi posibil s se ntmple acest lucru? Si merit oare s faci pluguri din
sbii? Pacea, tot timpul si pretutindeni, este ntr-att de rea, nct devine chiar imoral s-o
sustii: nu mai rmne nimic de pretuit, absolut nimic de pstrat. n perioadele de pace se
nrdcineaz lasitatea si necinstea. Omul, prin natura sa, este grozav de nclinat ctre
lasitate si nerusinare, lucru pe care-l stie si el la perfectie despre sine. Iat de ce se poate
ca el s doreasc att de mult rzboiul, n care vede un leac. Rzboiul dezvolt iubirea
fratern si apropie popoarele.
R: Cum adic apropie popoarele?
D: Obligndu-le s se respecte unul pe cellalt. Rzboiul i mprospteaz pe oameni. Cel
mai mult iubirea de oameni se manifest doar pe cmpul de lupt. Este o realitate absolut
stranie faptul c rzboiul l nrieste mai putin pe om, dect pacea. Ia amintiti-v dac noi
i-am urt pe francezi si pe englezi n timpul campaniei din Crimeea. Dimpotriv, ne-am
simtit mult mai apropiati de ei. Ne interesa prerea lor n legtur cu vitejia noastr, leam acordat asistent medical prizonierilor, soldatii si ofiterii nostri, n momentele de
armistitiu, se duceau n avanposturi si doar c nu se mbrtisau cu inamicii. Au si but
vodc mpreun. S-a promovat spiritul cavaleresc. Celor care au avut de suferit n timpul
rzboiului le srea toat lumea n ajutor, n vreme ce, pe timp de pace, regiuni ntregi pot
pieri de foame pn apucm noi s ne scrpinm sau s ne hotrm s le dm cte trei
ruble.
Fr razboi, lumea ar fi npdit de plgi purpulente
R: Dar nu poporul este cel care sufer cel mai mult n timpul rzboiului? Nu el este cel
care duce greul rzboiului si suport distrugerile acestuia, incomparabil mai mult dect
pturile nalte ale societtii?
45

D: Chiar poporul este cel care profit cel mai mult de pe urma rzboiului. Chiar dac
sunteti cea mai uman persoan, ns, oricum, v considerati superior omului simplu.
Cine, n ziua de azi, poate cntri sufletele oamenilor cu o msur crestin? Unitatea de
msur e buzunarul, puterea, forta si omul simplu stie foarte bine acest lucru. Orict de
multi robi ati elibera si oricte legi ati scrie, inegalitatea dintre oameni nu va disprea din
societatea noastr. Singurul remediu este rzboiul. aleativ, de moment, dar plcut pentru
popor. Rzboiul ridic starea de spirit a poporului si constiinta propriei lui demnitti.
Rzboiul i face pe toti egali n timpul luptei si-l mpac pe rob cu stpnul su n cea mai
nalt manifestare a demnittii umane, n sacrificiul suprem pentru cauza comun, pentru
toti, pentru patrie. n timpul rzboiului survine egalitatea deplin n ceea ce priveste
eroismul. Sngele vrsat e un lucru important. Bogatul si mujicul, luptnd cot la cot n
1812, au fost mai aproape unul de cellalt dect la ei n sat, pe mosie, n timp de pace.
Rzboiul este un prilej pentru mase de a se respecta pe sine, motiv pentru care poporului
i place rzboiul: el nscoceste cntece despre rzboi, dup aceea, mult timp, se delecteaz
ascultnd legende si povesti despre rzboi. E clar, rzboiul, n vremurile noastre este
necesar; fr rzboi s-ar prbusi lumea sau, n cel mai bun caz, s-ar transforma ntr-un fel
de mucozitate, ntr-o mzg oribil, npdit de plgi purulente.
Traducere: Ilie Danilov (Convorbiri Literare)

Copiii nu se zidesc prin laudele necontenite, Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul


Mar 6
Publicat de Laureniu Dumitru
Copiii nu se zidesc prin laudele necontenite. Devin egoiti i iubitori de slav deart.
Vor dori ntreaga via s fie ludai de toi, nencetat, chiar dac li se spun i minciuni.
Din nefericire, astzi toi s-au nvat s mint, iar cei iubitori de slav deart primesc
minciunile, acestea sunt hrana lor. Spune orice, fie i minciun, fie i ironie, zic ei.
Dumnezeu nu vrea asta. Dumnezeu vrea adevrul. Din nefericire, asta n-o neleg toi, i
fac cu desvrire cele potrivnice.
Copiii, cnd sunt ludai mereu, fr discernmnt, sunt luai n stpnire de cel potrivnic.
Le rscolete egoismul i, obinuii de mici cu laudele prinilor i ale nvtorilor, pot s
nainteze n nvtur, dar ce folos? n via vor iei egoiti, iar nu cretini. Egoitii nu
pot s fie niciodat cretini. Egoitii vor ntotdeauna s fie ludai de toi, s fie iubii de
toi, toi s-i vorbeasc de bine, lucru pe care Dumnezeul nostru, Biserica noastr,
Hristosul nostru nu le voiete.

46

Religia noastr nu vrea acest chip, acest fel de educaie. Dimpotriv, vrea ca de mici copii
s nvee adevrul. Adevrul lui Hristos ntrete faptul c, dac l lauzi pe un om, l faci
egoist. Omul egoist este un rtcit, cluzit de diavolul, de duhul cel ru. Astfel, crescnd
n egoism, ntia lui ndeletnicire este s-L tgduiasc pe Dumnezeu i s fie un egoist
inadaptabil n comunitate. Trebuie s spui adevrul, s-l afle omul. Altfel l ntreti n
netiina lui. Cnd spui celuilalt adevrul, atunci el se orienteaz, ia aminte, i ascult i
pe ceilali, se nfrneaz. Astfel, i copilului i vei spune adevrul, l vei certa, ca s-i dea
seama c ceea ce face nu-i bine. Ce spune neleptul Solomon? Cine cru toiagul su i
urte copilul, iar cel care l iubete l ceart la vreme (Pildele lui Sol. 13, 24). Dar nu
s-l bai cu bta, cci atunci srim dincolo de hotare i se ntmpl contrariul.
Prin lauda de mici, i purtm pe copiii notri la egoism. Iar pe cel egoist poi s-l neli, e
de-ajuns s-i spui c este bun, s-i umfli eul. i aa i spune: A, acesta m laud, acesta
este bun. Acestea nu sunt lucruri corecte. Pentru c omul crete n egoism, ncep
ncurcturile nluntrul su, sufer, nu tie ce s fac. Pricina frmntrii sufleteti este
egoismul. Chiar i psihiatrii nii, dac studiaz acest lucru, vor vedea c egoistul este
bolnav.
Niciodat nu trebuie s-i ludm i s-i linguim pe semenii notri, ci s-i cluzim ctre
smerenie i ctre iubirea lui Dumnezeu. i s nu cutm noi s ne iubeasc, ludndu-i pe
ceilali. S nvm s iubim, iar nu s cerem s fim iubii. S-i iubim pe toi i s facem
jertfe ct putem mai mari, pentru toi fraii cei ntru Hristos, dezinteresat, fr s ateptm
laude i iubire de la ei. Acetia vor face tot ceea ce Dumnezeu le va spune. Dac i ei sunt
cretini, vom da slav lui Dumnezeu c ne-am ntlnit i i-am ajutat sau le-am spus un
cuvnt bun.
Aa s-i povuii i pe copiii de la coal. Acesta este adevrul. Altfel devin inadaptabili.
Nu tiu unde merg i ce fac, iar pricina suntem noi, c i-am fcut aa. Nu i-am cluzit
spre adevr, spre smerenie, spre iubirea lui Dumnezeu. I-am fcut egoiti, iar acum iat
road!
Exist, ns, i copii care provin din prini smerii, i crora li se vorbete de cnd sunt
mici despre Dumnezeu i despre sfnta smerenie. Aceti copii nu creeaz probleme
semenilor lor. Nu se mnie cnd le ari greeala, ci se strduiesc s se ndrepte, i se
roag lui Dumnezeu s-i ajute s nu devin egoiti.
Eu, ce s v spun, cnd am ajuns n Sfntul Munte am mers la nite Btrni tare sfini.
Acetia niciodat nu mi-au spus Bravo!. ntotdeauna m sftuiau cum s-L iubesc pe
Dumnezeu i cum s fiu ntotdeauna smerit. S-L chem pe Dumnezeu s m ntreasc n
sufletul meu i s-L iubesc mult. Nici n-am tiut de acest Bravo!, nici nu l-am cutat.
Dimpotriv, m strmtoram c Btrnii mei nu m certau. Ziceam: Mnca-m-ar Raiul,
n-am gsit Btrni buni!. Voiam s m mustre, s m certe, s se poarte aspru. Dac
aude vreun cretin ce v spun eu acum, se pierde cu firea i nu le primete. Cu toate
acestea, aa este bine smerit, sincer.

47

Nici prinii mei nu mi-au spus niciodat Bravo!. Nici nu-l voiam. Pentru aceasta, tot
ce fceam, fceam dezinteresat. Acum, c m laud oamenii, m simt prost. Ce s v
spun M atinge nuntru cnd ceilali mi spun Bravo!. Dar nu m-am vtmat,
fiindc am nvat smerenia. i acum, de ce nu vreau s fiu ludat? Pentru c tiu c lauda
l face pe om gunos i alung harul lui Dumnezeu. Iar harul lui Dumnezeu vine numai
prin sfnta smerenie. Omul smerit este omul desvrit. Nu sunt acestea frumoase? Nu
sunt adevrate?
Cui i spui asta, va zice: Ce spui, bunule, dac nu-l lauzi pe copil nici nu poate citi, nici,
nici. Dar aceasta se ntmpl pentru c aa suntem noi, i i facem aa i pe copii.
Adic am rtcit de la adevr. Egoismul l-a scos pe om din Rai, este un mare ru. Primii
oameni, Adam i Eva, erau simpli i smerii, pentru aceea triau n Rai. Aveau, precum se
spune n limbaj teologic, cele dintru nceput, adic harismele pe care Dumnezeu le-a dat
la nceput, cnd l-a zidit pe om, adic viaa, nemurirea, contiina, stpnirea peste sine,
iubirea, smerenia i celelalte. Apoi diavolul a izbutit s-i nele prin laud. S-au umplut
de egoism, ns, firescul omului, aa cum l-a plsmuit Dumnezeu, este smerenia. n
vreme ce egoismul este ceva nefiresc, este boal, este mpotriva firii.
Aadar, cnd noi umflam n copil acest super-eu cu laudele, i am egoismul, i
facem mare ru. l facem mult mai uor influenabil de lucrurile diavoleti. Astfel,
crescnd, l ndeprtm de toate lucrurile de pre vieii. Nu credei c aceasta este pricina
pentru care copiii se pierd, pentru care oamenii se rzvrtesc? Este egoismul, pe care din
fraged vrst prinii li l-au sdit. Diavolul este marele egoist, marele luceafr. Adic l
trim pe diavolul nluntrul nostru, l trim pe luceafr. Nu trim smerenie. Smerenia e a
lui Dumnezeu, este ceva trebuincios sufletului omului. Este ceva organic. Iar cnd
lipsete, este ca i cnd ar lipsi inima din organism. Inima d via organismului, iar
smerenia d via sufletului. Prin egoism, omul este de partea duhului celui ru, adic se
dezvolt cu duhul cel ru, nu cu cel bun.
Asta a izbutit diavolul s fac. A fcut pmntul labirint, ca s nu ne mai putem nelege
ntre noi. Ce s fie toate astea pe care le-am pit, i nu ne dm seama? Vedei cum ne-am
nelat? Am fcut pmntul nostru i epoca noastr o adevrat clinic de psihiatrie! i nu
ne dm seama de greeal. Toi ne mirm: Ce-am devenit, unde mergem, de ce copiii
notri au apucat-o pe un astfel de drum, de ce-au plecat de acas, de ce au prsit viaa,
coala? De ce se-ntmpl asta?. Diavolul a izbutit s se fac pe sine nevzut i s-i fac
pe oameni s-l numeasc n alte feluri. Doctorii, psihologii spun deseori, cnd un om
ptimete: A, ai o nevroz! A, ai o angoas! i altele asemenea. Nu pot pricepe c
diavolul rscolete i tulbur n om egoismul. i totui diavolul exist, este duhul rutii.
Dac spunem c nu exist, este ca i cnd am tgdui Evanghelia, care vorbete despre el.
Acesta este vrjmaul nostru, cel ce ne lupt toat viaa, potrivnicul lui Hristos, de aceea
se numete i antihrist. Hristos a venit pe pmnt ca s ne scape de diavolul i s ne
druiasc mntuirea.
Drept aceea, trebuie s-i nvm pe copii s triasc smerit i simplu, s nu caute lauda i
pe Bravo!. S-i nvm c exist smerenia, care este sntatea vieii.

48

Concepia societii contemporane face ru copiilor. Ea are alt psihologie, alt


pedagogie, care se adreseaz copiilor ateilor. Aceast concepie duce la samavolnicie. i
vedei roadele la copii i la tineri. Tinerii strig astzi, zicnd: Trebuie s ne nelegei!.
ns nu trebuie s mergem noi la ei. Dimpotriv, ne vom ruga pentru ei, vom spune ce-i
bine, vom tri binele, l vom propovdui, dar nu ne vom adapta duhului lor. S nu stricm
mreia credinei noastre. Nu se cuvine ca, ncercnd s-i ajutm, s dobndim felul lor
de a gndi. Trebuie s fim cine suntem, i s propovduim adevrul, lumina.
De la Prini vor nva copiii. nvtura Prinilor le va arta cele despre spovedanie,
patimi, ruti, cum au biruit sfinii rul nluntrul lor. Iar noi ne vom ruga ca Dumnezeu
s Se slluiasc nluntrul lor.
nvai-i pe copii s cear ajutorul lui Dumnezeu, Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul
Mar 6
Publicat de Laureniu Dumitru
Medicamentul i marele secret pentru creterea copiilor este smerenia. ncrederea n
Dumnezeu d o siguran absolut. Dumnezeu este totul. Nu poate nimeni s spun Eu
sunt totul. Aceasta vdete egoismul. Dumnezeu vrea s-i cluzim pe copii la smerenie.
Este nevoie de luare aminte atunci cnd i mbrbtai pe copii. Copilului nu trebuie s-i
spui: Tu vei izbuti, tu eti important, eti tnr, eti curajos, eti desvrit!. Nu-l
folosii astfel pe copil. Putei, ns, s-i spunei s fac rugciune. S-i spunei: Copilul
meu, Dumnezeu i-a dat darurile pe care le ai. Roag-te s-i dea Dumnezeu puteri, ca s
le cultivi i s reueti. S-i dea Dumnezeu harul Su. Aceasta este totul. S nvee
copiii s cear ajutorul lui Dumnezeu pentru orice lucru.
Copiilor le face ru lauda. Ce spune cuvntul lui Dumnezeu? Poporul meu, cei ce te
fericesc pe tine te rtcesc i te abat de la calea pe care tu mergi (Isaia 3,12). Cel ce ne
laud, ne neal i ne strmb crrile vieii. Ct de nelepte sunt cuvintele lui
Dumnezeu! Lauda nu-i pregtete pe copii pentru greutile vieii, ci ajung inadaptabili,
se pierd i, n cele din urm, se nenorocesc. Acum lumea s-a stricat. Copilului mic i se
spun numai cuvinte de laud. S nu-l certm, s nu i ne mpotrivim, s nu-l silim pe
copil. ns copilul se nva aa i nu poate reaciona corect nici la cea mai mic
greutate. ndat ce i se mpotrivete cineva, se rnete, n-are putere moral.
Prinii sunt primii rspunztori pentru nereuita copiilor n via, apoi nvtorii i
profesorii. i laud ntr-una. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i aeaz n Duhul lui Dumnezeu,
i nstrineaz de Biseric. Cnd copiii cresc puin i merg la coal cu acest egoism, fug
de religie i o dispreuiesc, i pierd respectul fa de Dumnezeu, fa de prini, fa de
toi. Devin nesupui, aspri i nemiloi, fr respect de Dumnezeu i de religie. Am adus n
via egoiti, iar nu cretini.

49

Pacatele banale care raman pacate si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE,


MACHIAJUL, IMPODOBIREA Sminteala femeilor si vina barbatilor
Publicat pe 09 Mar 2012 | Categorii: Cultura desfraului, Raspunsurile Bisericii la
problemele vremurilor | Print This Post

Motto:
Citim adesea sfintele carti si adevarurile credintei ortodoxe ni se par asa de grele,
incat cautam felurite cai de a le ocoli si a nu le implini in viata noastra. Aceasta este
cea mai pagubitoare purtare a unui crestin.
Oricat de grele ar fi, adevarurile credintei noastre trebuie primite si implinite intocmai.
Noi trebuie sa ne ridicam la inaltimea lor si nu sa le pogoram pe ele la masura
slabiciunilor si neputintelor noastre.
Chemarea noastra este sa avem ochii pururea atintiti la Hristos, incepatorul si
plinitorul credintei, straduindu-ne sa urcam din treapta in treapta pe calea desavarsirii,
pana la sfintenie.
Sa ne ajute Dumnezeu ca citind sa cunoastem si cunoscand sa si implinim intocmai si
sa ne mantuim.
(P.S. Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, in: Protos. Nicodim
Mandita, Al cui chip sa purtam?, Editura Agapis, Bucuresti, 1999, p. 3)
a. Tinuta indecenta a femeilor
Dorinta celor mai multe femei si fete din ziua de astazi de a placea si de a incanta
prin alte mijloace decat cele firesti au criticat-o toti Sfintii Parinti. Si nu numai ei, ci
chiar si inteleptii greci si latini din antichitate. Acestia, desi erau pagani si nu-L cunosteau
pe Dumnezeu, aveau totusi sadite in sufletele lor constiinta morala pe care o avem cu
totii, insa prea multi dintre noi am inabusit-o, i-am sugrumat glasul, facandu-l sa se
50

auda tot mai slab, pana cand am ajuns sa nu mai auzim deloc acest glas al
constiintei
Astfel, de exemplu marele filosof latin Seneca o lauda pe o anume Helvia ca nu a ravnit
imbracamintea confectionata doar pentru a arata goliciunea iata cat de modern in
gandire poate fi acest invatat care a trait acum 2000 de ani!
De asemenea, Sfanta Scriptura condamna acest pacat in pasaje care pe alocuri sunt
adevarate invective, folosind fraze tari si expresii adeseori socante. Un astfel de
fragment, devenit clasic, putem intalni in cartea profetului Isaia, in portretul pe care
acesta il face fiicelor Sionului care, pentru ca sunt mandre si umbla tantose si cu
priviri galese si cu pasi alintati si zanganind lantujele de la picioarele lor, Domnul le
va pedepsi dezvelindu-le goliciunea, dandu-le in loc de miresme, putreziciune, in loc
de cosite impletite, chelie Desi pasajul se refera mai ales la lux si impodobiri,
observam ca pedeapsa acestor femei de a fi dezgolite in fata tuturor este in zilele noastre
un lucru pe care ele insele il cauta, din care isi fac un motiv de trufie in loc de plangere,
de slava desarta in loc de rusine
Sfantul Ioan Gura de Aur scria de asemenea despre femeile si fetele ce se impodobeau
sau umblau prin oras imbracate indecent. Parintele afirma ca acestea sunt cu mult mai
pacatoase decat femeile desfranate, deoarece acestea din urma isi practica meseria
lor imorala in case si in locuri ascunse, in vreme ce acele femei care umbla
imbracate indecent isi arata imoralitatea in public. Sfantul Ioan le aseamana cu
ucigasii, care omoara barbatii atat trupeste, cat si sufleteste.
In acest fel,
intr-o zi o femeie [care se imbraca necuviincios] poate sa provoace involuntar si
inconstient la pacat pe atatia barbati care o privesc [voluntar sau involuntar] in ziua
respectiva... Deci ea poate sa faca zilnic zeci si sute de pacate. Prin portul ei indecent:
rochie sau fusta scurta, transparenta, pantaloni stramti pe ea, in asa fel incat se
observa forma corpului foarte clar etc., poate rani zilnic atatea suflete omenesti.
O astfel de femeie a vazut odata sfantul Ambrozie venind fara rusine la sfanta
Biserica, fara sa-i pese catusi de putin de raul pe care il producea celor care, chiar si
fara voie, o vedeau.
Privindu-ti hainele - i se adreseaza sfantul Ambrozie - si felul in care arati, oricine ar
crede ca te grabesti la joc ori la teatru. [...] Pleaca si plange-ti pacatele si desfraul tau,
nu mai veni aici sa-ti bati joc de Dumnezeu, de sfanta Biserica, si prin nerusinatul tau
suflet sa duci in pieire si in iad si alte suflete nevinovate (Calea sufletelor in
vesnicie, Editura Lumina din Lumina, 1992, vol. II, p. 573).
Sper sa nu se inteleaga din acestea ca sfantul Ambrozie ar fi dat-o afara din biserica,
refuzandu-i o posibila pocainta. Nicidecum! Dimpotriva, sfantul Ambrozie tocmai

51

aceasta i-a spus: sa plece sa isi planga pacatele, pentru a reveni in Biserica cu un alt
chip, atat interior cat si exterior, cu alte ganduri si dorinte
b. Luxul si impodobirile
Luxul, impodobirile si toate celelalte pacate care le insotesc au fost combatute in
nenumarate randuri, in lucrarile lor, de sfintii si de scriitorii Bisericii.
Priviti ne indeamna un parinte la chipurile si imbracamintea Sfintei Elisabeta,
sotia batrana a preotului Zaharia si mama Sfantului Ioan Botezatorul, si la tanara
pururea Fecioara Maria si luati pilda de purtare si imbracaminte. Vedeti la dansele:
cap, piept, maini ori picioare goale, cum invata modele lumii inselatoare? Vedeti aici:
cercei, margele, coliere, martisoare, bratari, inele, pudra, vopsele, manichiura?.
(Protos. Nicodim Mandita, Luxul si impodobirile ruineaza sufletul, Editura Agapis,
Bucuresti, 2003, p. 47)
Un alt preot ortodox spunea ca astfel de oameni,
tagaduind ca fiinta omului e de la Dumnezeu, spun in gura mare ca omul se trage din
maimuta si cauta ca prin viata lor sa se apropie cat mai mult de maimuta.[...]
De fapt, chiar in felul cum isi ingrijesc trupurile, acesti oameni si din nefericire
formeaza o mare majoritate se aseamana maimutei si salbaticilor.[...]
Se boiesc si se pocesc salbaticii, se pocesc si se boiesc si oamenii nostri; luati aminte si
cercetati o cucoana, asa-zis moderna; sprancene nu mai are, pentru ca si le-a scos si a
facut altele cu creionul, care nu mai sunt ca ale oamenilor, asa cum i le-a facut
Dumnezeu. [...] isi pun salbaticii la gat, la urechi, la maini fel de fel de gateli, apoi
vedeti prin ce se deosebesc femeile noastre de ei. Din unghii si-au facut ghiare.
Se maimutaresc si joaca dupa o muzica simpla si salbatica, cei salbatici, se
maimutaresc si joaca dupa o muzica, la fel ca a lor, oamenii din Europa si din partile
lumii pretinsa civilizata, dar care nu se deosebesc prin nimic de salbatici. Si aceasta
se numeste civilizatie?! Nu este curata salbaticie? (Idem, pp. 50-51)
Parintele Nicodim povestea o intamplare cu un preot misionar din Franta care a predicat
Sfanta Evanghelie in Africa. Se spune despre el ca, la sfarsitul misiunii, oameni
cunoscuti, rude si prieteni au dorit sa auda de la el cum a reusit sa converteasca pe acei
salbatici. Si povesteste parintele Nicodim:
Cand a sosit preotul misionar care era asa de mult asteptat, mai multe doamne imbracate
la moda, semidespuiate, si-au cerut scuze pentru tinuta lor indecenta, la care preotul,
linistit si calm, le-a raspuns: Nu face nimic, pentru ca eu, stand atatia ani de zile printre
salbaticii care umbla goi ca si animalele, m-am obisnuit cu ei. (Gheorghe Ionescu,
Viata parintelui Niodim Mandita. vol. II, Editura Agapis, Bucuresti, 2004, p. 403)

52

Sa nu creada cineva ca afirmatiile parintelui Nicodim Mandita, care a scris mult despre
aceste subiecte, ar fi doar pareri personale ale acestuia sau ale altora care gandesc la fel
ca el. Nu, nicidecum. Nici una dintre afirmatiile parintelui nu este o inovatie, ci toate
au fost mai intai enuntate de Sfintii Parinti, pe care-i citeaza fara zgarcenie in toate
cartile sale. De asemenea, printre crestinii nostri exista o parere eronata destul de
raspandita, conform careia scrierile parintelui Nicodim Mandita ar fi pentru oamenii de la
tara, nu pentru ei, intelectualii. Astfel de afirmatii nu pot decat sa ne indurereze. Oare
Sfintii Parinti pe care ii citeaza atat de bogat parintele Nicodim au scris numai
pentru oamenii de la tara? Oare, daca suntem intelectuali, avem voie sa facem toate
lucrurile infierate si combatute de Sfintii Parinti, pentru ca noi suntem intelectuali,
citim carti de teologie inalta si suntem foarte induhovniciti, si nu avem nevoie sa ne
facem probleme ca ar fi pacate impodobirile, tinuta necuviincioasa s.a., lucruri cu
care trebuie sa se ocupe oamenii de la tara, care nu pot pricepe teologia inalta?!
De asemenea, foarte multi sfinti au chiar scrieri intregi despre aceste pacate. Nu cred ca
ar mai fi nevoie sa mai citez din marturiile lor, pentru ca s-ar putea scrie o carte separata
numai despre lux si impodobiri in scrierile Sfintilor Parinti De aceea, pentru a nu
incarca acest text si a nu-l obosi prea mult pe cititor, voi mentiona doar numele catorva
dintre acesti sfinti: Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Clement
Alexandrinul, Ambrozie al Mediolanului, Fericitii Augustin si Ieronim, Paulin episcopul
Nolei, Isidor Pelusiotul, Ciprian al Cartaginei etc. etc.
Desi criticile acestor sfinti sunt intotdeauna necrutatoare, ele nu se transforma
niciodata in misoginism. Spre exemplu, sfantul Ambrozie considera ca femeia ar
putea fi altfel: mai cuviincioasa, mai modesta, mai buna, mai virtuoasa, daca
barbatul i-ar cere acest lucru. Femeia, ca faptura mai slaba si supusa barbatului, nar indrazni scria sfantul Ambrozie - sa cada in excese etalandu-si farmecele sau
impodobirile, daca barbatul nu i-ar ingadui. Insa el nu numai ca-i permite acestea, ci
chiar i le si pretinde. Si atunci, tot el este acela care afirma ca femeia este pricina
tuturor rautatilor!
Cu toate ca se incearca mereu sa se scoata in evidenta si sa se puna accentul pe
greseala Evei din Rai, de ce ne-am mira ca a gresit, ea care prin insasi firea ei este
mai slaba, de vreme ce a gresit si semenul ei mai puternic? - se intreaba tot sfantul
Ambrozie. Femeia considera sfantul are cel putin o scuza in pacatul ei, pe cand
barbatul nu. Ea a fost biruita de vicleanul sarpe, de un inger, chiar daca acest inger era cel
al rautatii. Barbatul insa a pacatuit din pricina unei creaturi asemenea lui, ba inca mai
slaba decat el. Si atunci conchide sfantul Ambrozie cu cat mai grav este pacatul
barbatului, care a fost invins de o femeie, fiinta mai slaba ca el, decat pacatul femeii,
care a fost invinsa de o fiinta suprapamanteana, de un inger inmiit mai puternic
decat ea?!
La fel aprecia si sfantul Ioan Gura de Aur, care considera ca inca mai vinovat decat
femeia care se impodobeste este barbatul care se impodobeste cu lucruri femeiesti, si
ca inca mai condamnabil decat femeia care se gandeste numai la colanul ei cel aurit
este barbatul care se gandeste cum sa-si imbrace femeia cu haine aurite, el insusi
53

fiind de fapt pricinuitorul pacatului femeii, prin faptul ca-l alimenteaza si-l
incurajeaza
c. Machiajul si vopsirea parului si a unghiilor
In cartea Facerea din Vechiul Testament (prima carte a Bibliei), chiar in primul
capitol, gasim scris ca Dumnezeu a spus: Sa facem om dupa Chipul si Asemanarea
Noastra (Facerea 1,26). Sfantul Ciprian al Cartaginei, pornind de la aceste cuvinte,
afirma in consens cu toti Parintii Bisericii ca orice mijloc artificial de
infrumusetare inseamna o insulta adusa lui Dumnezeu si creatiei Sale care dupa
textul biblic din Facerea este buna foarte. Asadar este o razvratire impotriva lui
Dumnezeu, caci orice astfel de infrumusetare artificiala este echivalenta cu a
considera ca ceea ce a creat Dumnezeu nu este bun si, prin urmare, ar trebui
chipurile corectat, imbunatatit:
Si cine indraz neste scrie sfantul Ciprian sa schimbe si sa strice faptura lui
Dumnezeu? Aceasta inseamna ca savarseste un atentat contra lui Dumnezeu si ca
pretinde sa reformeze opera Sa si sa-i dea alta infatisare. Inseamna ca nu cunoaste ca
tot ceea ce se naste e opera lui Dumnezeu si ca orice schimbare ce i se aduce vine de la
diavolul.
Femeile
care-si acopera cu sulimanuri [adica farduri - n.n.] cutele fetei, care-si vopsesc
obrajii [si buzele - n.n.] cu roseata si isi innegresc ochii cu funingine insulta pe
Dumnezeu. Se vede ca le displace forma modelata de Creator, le este rusine de ele
insele, condamna pe Dumnezeu in ceea ce El a facut. Caci ce altceva decat a-L
condamna este a corecta ceea ce El a facut si a-I schimba intentia?
Intrebuintarea de catre femei a machiajului, vopsirea parului, a buzelor si a unghiilor,
toate acestea urmaresc in ultima instanta starnirea pornirilor pacatoase din sufletul celor
care le privesc. Despre aceasta tendinta de a placea printr-un aspect mestesugit mai
mult decat prin ceea ce Creatorul a dat, sfantul Ambrozie al Mediolanului scria:
Omule, esti zugravit de Domnul. Ai un bun artist si pictor. Nu sterge zugraveala cea
buna. [...] Tu displaci si Creatorului, care-si vede stricata opera Sa.
Iar sfantul Ciprian al Cartaginei foloseste o comparatie care scoate mai bine in evidenta
adevarul afirmatiilor Parintilor Bisericii privitoare la acest subiect. Sfantul Ciprian scrie
ca daca un pictor ar realiza un tablou deosebit de valoros si, odata portretul sfarsit, un
alt pictor, crezandu-se mai iscusit, si-ar intinde mana pentru a-l retusa, insulta adusa
primului artist ar fi grava si indignarea lui justificata. Si sa ne gandim ca nu pe un
pictor pamantesc, oricat de genial ar fi el, vrem noi sa-l corectam, ci pe insusi
Dumnezeu, Creatorul Cerului si al Pamantului!

54

Vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt despre ANTIHRIST, caderea in erezii, semnul fiarei,
sfarsitul lumii
Posted in antihrist, PROFETII, Sfantul Ioan de Kronstadt by saccsiv on iunie 29, 2011
Descoperire cereasca aratata n vis. Eu, mult pacatosul Ioan din Kronstadt, scriu aceasta
descoperire cereasca vazuta de mine si va spun adevarul, tot ce-am auzit si am vazut ntro vedenie ce mi s-a aratat ntr-o noapte de ianuarie, n 1901.
Ma nfior de cele vazute, cnd ma gndesc ce va fi cu lumea cea pacatoasa. Mnia lui
Dumnezeu ne va lovi n curnd, pe neasteptate, pentru ticalosia noastra. Scriu si-mi
tremura minile, si lacrimile-mi curg pe obraz. Doamne, da-mi tarie si putere, da-mi
adevarul Tau si vointa Ta de la nceput pna la sfrsit, ca sa descriu tot ce-am vazut!
Aceasta vedenie a fost asa: dupa rugaciunea de seara m-am culcat sa ma odihnesc putin
de oboselile mele. n chilie era semintuneric, n fata icoanei Maicii Domnului ardea
candela. Nu trecu nici jumatate de ceas si am auzit un zgomot usor. Cineva s-a atins de
umarul meu si o voce blnda mi-a zis ncetisor: Scoala-te, robul lui Dumnezeu, si sa
mergem cu voia lui Dumnezeu!. M-am ridicat si am vazut lnga mine un minunat staret,
cu pletele albe, ntr-o mantie neagra, cu toiagul n mna; m-a privit binevoitor, iar eu de
frica mai n-am cazut jos; minile si picioarele ncepura sa-mi tremure, voiam sa spun
ceva, dar limba nu mi se supunea. Staretul m-a nsemnat cu semnul crucii, si mi s-a facut
usor si vesel pe suflet.
Dupa aceea mi-am facut eu singur semnul crucii. Mi-a aratat apoi, cu toiagul, spre
peretele de la asfintit. M-am uitat ntr-acolo. Staretul a desenat pe perete urmatoarele
cifre: 1913, 1914, 1917, 1924, 1934. Apoi, dintr-odata, peretele a disparut, iar eu l-am
urmat pe Staret, mergnd peste un cmp verde. Si am vazut o multime mare de cruci de
lemn, mii de cruci pe morminte: cruci mari de lemn, de lut, si de aur. L-am ntrebat pe
Staret: Ale cui sunt aceste cruci?. El mi-a raspuns cu blndete: Ale celor care au
patimit pentru credinta n Hristos si pentru cuvntul lui Dumnezeu au fost ucisi si au
devenit mucenici! Si iarasi am mers mai departe. Deodata am vazut un ru plin cu
snge, si l-am ntrebat pe Staret: Ce snge este acesta? Att de mult s-a varsat!. Staretul
a privit n jur, zicnd: Acesta este sngele dreptmaritorilor crestini!.
Mi-a aratat apoi spre un nor, si am vazut mai multe sfesnice albe arznd, care ncepura sa
cada la pamnt, unele dupa altele, cu zecile, cu sutele. Si caznd la pamnt, se stingeau,
prefacndu-se n praf si cenusa. Dupa aceea Staretul mi-a zis: Vino si vezi! Si am vazut
pe nori sapte sfesnice arznd. Si am ntrebat: Ce nseamna aceste sfesnice cazatoare?.
Asa vor cadea n erezie Bisericile Domnului, iar cele sapte sfesnice de pe nori sunt
cele Sapte Biserici Apostolesti si Sobornicesti, care vor ramne pna la sfrsitul
lumii. Staretul mi-a aratat apoi n sus, si atunci am vazut si am auzit cntarea ngerilor.
Ei cntau: Sfnt, Sfnt, Sfnt este Domnul Dumnezeu!

55

Multime multa de norod nainta cu lumnari n mini, cu fete radioase si vesele. Erau
acolo arhierei, monahi, monahii, si un mare numar de mireni, tineri, adolescenti si chiar
copii. L-am ntrebat pe minunatul Staret: Acestia cine sunt?. Acestia toti au patimit
pentru Sfnta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica si pentru sfintele icoane!. L-am
ntrebat pe Marele Staret, daca pot sa ma alatur si eu la aceasta procesiune?
Staretul a raspuns: E prea devreme pentru tine, mai rabda, nu este binecuvntare de la
Domnul!
Si am vazut iar un sobor de prunci, care au patimit pentru Hristos din pricina lui Irod
regele si au primit cununi de la mparatul Ceresc. Si iarasi am mers mai departe, si am
intrat ntr-o biserica impunatoare. Am vrut sa-mi fac cruce, dar Staretul m-a oprit: Nu se
poate! Aici e urciunea pustiirii!.
Aceasta biserica era tare mohorta. Pe masa din altar stea peste stea; n jur
ardeau lumnari de smoala care trosneau ca vreascurile; potirul era plin cu ceva
rau mirositor; prescurile nsemnate cu stele; n fata prestolului statea un preot cu
fata catranita, iar sub prestol o femeie, rosie toata, cu stea n frunte, striga de
rasuna biserica: Slo-o-bo-o-da-a! (Sunt libera!). Doamne fereste, ce grozavie!
Oamenii aceia ncepura sa alerge ca niste smintiti n jurul prestolului, sa tipe, sa
suiere, sa bata din palme si sa cnte cntece dezmatate. Si deodata a strafulgerat, s-a
auzit bubuitul unui tunet napraznic, pamntul s-a cutremurat, si biserica s-a
prabusit: si femeia, si oamenii aceia, si preotul s-au pravalit cu totii n adncul
beznei n abis. Doamne fereste si apara, ce grozavie!
Am privit napoi. Staretul se uita la ceva, m-am uitat si eu. Parinte, spune-mi, ce
este cu aceasta nfricosatoare biserica? Acestia-s cetatenii cosmosului, ereticii,
cei ce au parasit sfnta si soborniceasca Biserica si au primit inovatiile, care sunt
lipsite de harul lui Dumnezeu; n astfel de biserica nu se posteste si nu poti sa te
mpartasesti!
M-am nfricosat, zicnd: Doamne, vai noua, ticalosilor moarte!. Staretul m-a linistit
nsa, spunndu-mi: Nu te scrbi, ci roaga-te! Si iata, am vazut o multime de oameni
care se trau chinuiti de o sete cumplita, iar n frunte aveau stele. Cnd ne-au zarit, au
nceput sa strige: Sfinti parinti, rugati-va pentru noi. Att de greu ne este, nsa nu putem
sa ne rugam. Tatii si mamele noastre nu ne-au nvatat Legea lui Dumnezeu. N-avem nici
numele lui Hristos, n-am primit Sfntul Mir, nici pe Duhul Sfnt, iar semnul crucii l-am
refuzat!. Si au nceput sa plnga.
L-am urmat pe Staretul care mi-a facut semn cu mna: Vino si vezi! Si am vazut o
gramada de trupuri nensufletite, mnjite cu snge. M-am speriat foarte si l-am ntrebat pe
Staret: Ale cui sunt trupurile acestea?. Acestea-s trupurile celor din cinul monahicesc,
care au refuzat sa primeasca pecetea antihristica si au suferit pentru credinta lui Hristos,
pentru Biserica apostoleasca. Pentru asta s-au nvrednicit de sfrsit mucenicesc, murind
pentru Hristos. Roaga-te pentru robii lui Dumnezeu!.

56

Deodata Staretul s-a ntors spre nord, facndu-mi semn cu mna. M-am uitat si am vazut
un palat mparatesc. n jurul lui alergau cini, fiare turbate si scorpioni ce se catarau,
zbierau, si nfigeau coltii. L-am vazut pe tar, seznd pe tron. Cu fata palida, plina de
barbatie, citea rugaciunea lui Iisus.
Deodata, a cazut mort. Coroana-i s-a rostogolit de pe cap. Unsul lui Dumnezeu a fost
calcat n picioare de fiare. M-am ngrozit si am plns amarnic. Staretul mi-a pus mna pe
umarul drept: l vad pe Nicolai II n lintoliu alb. Pe cap o cununa de ramurele
nfrunzite; cu fata palida, nsngerata, la gt purta o cruce de aur. Soptea ncetisor o
rugaciune, apoi mi-a zis cu lacrimi n ochi:
Parinte Ioane, roaga-te pentru mine. Spune-le tuturor pravoslavnicilor crestini, ca am
murit curajos, ca un tar mucenic pentru credinta lui Hristos si Biserica Dreptmaritoare.
Spune-le pastorilor apostolesti sa slujeasca o panihida frateasca pentru mine, pacatosul.
Sa nu cautati mormntul meu!.
Apoi totul a disparut n ceata. Am plns mult si m-am rugat pentru tarul mucenic.
De frica mi tremurau minile si picioarele. Staretul a rostit: Voia lui Dumnezeu! Roagate si spune-le la toti sa se roage! Vino si vezi! Si iata, am vazut zacnd o sumedenie de
oameni morti de foame, unii rodeau iarba si verdeata. Cadavrele altora erau sfsiate de
cini si o duhoare cumplita umplea tot locul. Doamne, nu mai au oamenii credinta! Din
gura lor ies cuvinte de hula, pentru asta vine mnia lui Dumnezeu! Si iata, am vazut o
movila nalta de carti si printre ele se trau niste viermi ce raspndeau o duhoare
insuportabila. L-am ntrebat pe Staret, ce fel de carti erau acelea? Carti ateiste,
hulitoare de Dumnezeu, care-i vor sminti pe toti crestinii prin nvataturi straine! Dar,
ndata ce Staretul s-a atins cu toiagul de carti, ele s-au aprins si vntul a mprastiat
cenusa.
Dupa aceasta m-am uitat si am vazut o biserica. Pe jos, de jur mprejur se tavaleau vrafuri
de pomelnice. M-am aplecat, vrnd sa le citesc, Staretul nsa mi-a zis: Aceste pomelnice
zac de multi ani si preotii le-au uitat: nu le citesc, nu au timp, iar cei raposati roaga sa fie
pomeniti!. Am ntrebat: Si atunci, cnd vor fi pomeniti?. Staretul a raspuns: ngerii se
roaga pentru ei!.
Am pornit mai departe, si Staretul mergea asa de repede, nct de-abia reuseam sa ma tin
dupa el. Vino si vezi! a spus Staretul. Si am vazut o masa mare de oameni, gonita din
urma de niste draci urciosi, care-i bateau cu pari, cu furci si cu cangi. L-am ntrebat pe
Staret: Acestia cine sunt?.
Staretul a raspuns: Acestia-s cei ce s-au lepadat de sfnta credinta si de Biserica
Apostoleasca si Soborniceasca si au schimbat credinta. Erau acolo preoti, monahi si
monahii, mireni, care au nesocotit Taina cununiei, betivi, hulitori de Dumnezeu,
clevetitori. Fetele lor erau strasnice, iar din gura iesea o duhoare respingatoare. Lovindu-i
fara mila, demonii i mnau ntr-o prapastie ngrozitoare, din care izbucneau flacari

57

sulfuroase cu miros greu. M-am nspaimntat foarte si mi-am facut semnul crucii:
Izbaveste-ne, Doamne, de o asa soarta!.
Si iata, am vazut o multime de oameni, tineri si batrni, mbracati n straie ciudate, carnd
o stea imensa n cinci colturi; la fiecare colt atrnau cte doisprezece draci; n centru,
satana nsusi sta protapit cu niste coarne zdravene, cu capatna de paie, iar din gura i
curgeau balele veninoase peste norod, de-a valma cu cuvintele: Sculati voi cei pecetluiti
cu blestemul Imediat s-a prezentat un crd de draci, punndu-le la toti pecetile: pe
frunte si la mna dreapta. L-am ntrebat pe Staret: Asta ce inseamna?.
- Acestea-s pecetile antihristului. Mi-am facut semnul crucii Si l-am urmat pe Staret.
Deodata el s-a oprit, aratnd cu mna spre rasarit. Si iata, am vazut un sobor mare de
oameni cu chipurile vesele, cu cruci n mna, pretutindeni lumnari aprinse; n mijloc
se afla un prestol nalt, alb ca zapada: pe prestol Crucea si Evanghelia, deasupra
prestolului, n aer o coroana mparateasca de aur. Pe coroana era scris cu litere aurite:
Pentru putina vreme, n jurul prestolului stateau patriarhii, episcopii, preotii, monahii,
monahiile, mirenii. Toti cntau: Slava lui Dumnezeu n ceruri si pe pamnt pace!.
De bucurie mi-am facut semnul crucii, multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate!
Deodata Staretul a facut un semn cu crucea n sus de trei ori si am vazut o gramada de
cadavre zacnd n snge omenesc, iar pe deasupra zburau ngerii, lund sufletele celor
ucisi pentru cuvntul lui Dumnezeu si cntnd: Aliluia! Ma uitam si plngeam amarnic.
Staretul m-a luat de mna, poruncindu-mi sa nu plng:
Voia lui Dumnezeu! Domnul nostru Iisus Hristos a patimit, varsndu-si preacuratul Sau
snge pentru noi. Asa si cei ce nu vor primi pecetea antihristului toti si vor varsa
sngele, dobndind mucenicia si lund cununa cereasca!.
Staretul s-a rugat mai apoi pentru robii lui Dumnezeu si a aratat spre rasarit. Se
mplinira cuvintele Proorocului Daniel despre urciunea pustiirii. Si iata, am
vazut deslusit cupola templului de la Ierusalim.era nfipta steaua. Sus, pe cupola, n
interiorul templului se nghesuiau milioane de noroade, si nca altii mai ncercau sa
patrunda nauntru. Am vrut sa-mi fac semnul crucii, dar Staretul m-a oprit, zicnd:
Aici este urciunea pustiirii!.
Am intrat si noi n templu. Era plin de lume: am vazut tronul, peste tot ardeau lumnari
de seu; pe tron sta imperatorul n porfira de culoare stacojie; pe cap avea coroana de aur
cu stea. L-am ntrebat pe Staret: Cine este acesta?. El a raspuns: Antihristul!. De
statura nalta, cu ochii ca jaratecul, cu sprncenele negre, avnd cioc, fioros la fata,
viclean, perfid, strasnic. Sta cocotat pe tron cu minile ntinse spre popor, iar la degete
avea gheare ca de tigru si racnea: Eu sunt imperatorul si dumnezeul si stapnitorul. Cine
nu va primi pecetea mea, aceluia, moarte!. Toti au cazut la pamnt si i s-au nchinat, iar
el a nceput sa le puna peceti pe frunte si pe mini, ca sa primeasca pine si sa nu moara
de foame si sete.

58

ntre timp, slugile antihristului au adus ctiva oameni cu minile legate, ca sa-i sileasca sa
i se nchine. Dar ei au zis: Noi suntem crestini, si credem n Domnul nostru Iisus
Hristos!. Antihristul ntr-o clipa le-a taiat capetele si s-a varsat snge crestinesc. Dupa
aceea au adus un tnar la tronul antihristului, ca sa i se nchine lui, dar tnarul a strigat cu
glas tare: Eu sunt crestin, cred n Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu esti trimisul si sluga
satanei!. La moarte! a racnit antihrist.
Iar cei ce primisera pecetea, cadeau la pamnt si se nchinau lui. Deodata s-a auzit un
tunet, au stralucit mii de fulgere, lovind cu sageti de foc n slujitorii antihristului. O
sageata uriasa a stralucit fulgerator si o vlvataie de foc a cazut drept n capul
antihristului, coroana s-a facut tandari: milioane de pasari zburau sfsiindu-i pe slujitorii
antihristului cu ciocurile lor. Am simtit cum Staretul m-a luat de mna si am mers mai
departe. Si am vazut iar mult snge crestinesc. Atunci mi-am amintit de cuvintele
sfntului Ioan Teologul din Apocalipsa: Si va fi snge pna la zabalele cailor!.
Doamne Dumnezeule, mntuieste-ma! Si am vazut ngerii zburnd si cntnd: Sfnt,
Sfnt, Sfnt este Domnul Dumnezeu!. Staretul a privit napoi si a zis:
Nu te mhni, sfrsitul lumii este aproape! Roaga-te lui Dumnezeu. Domnul este milostiv
cu robii Sai.
Timpul era pe sfrsite. Staretul a aratat spre rasarit, apoi a cazut n genunchi, rugndu-se:
m-am rugat si eu cu el. Dupa aceea Staretul ncepu sa se desprinda cu repeziciune de la
pamnt, naltndu-se spre cer: de-abia atunci mi-am amintit ca nu stiam cum l cheama, si
am strigat: Parinte, care ti este numele?. Serafim de Sarov!, raspunse blnd
Staretul: Sa scrii tot ce-ai vazut pentru crestinii pravoslavnici!.
Deodata, deasupra capului a rasunat parca un clopot imens si, auzindu-i dangatul, m-am
trezit Doamne, blagosloveste si ajuta-ma pentru rugaciunile Marelui Staret! Tu mi-ai
descoperit aceasta vedenie cereasca mie, pacatosului Tau rob Ioan, arhiereul din
Kronstadt! 1901.

59

Skartsiuni Dimitriu: Profetii despre antihrist


Posted in 666, antihrist, APOCALIPSA by saccsiv on august 7, 2011
Cuvant inainte la editia romaneasca.
Cartea Profetii despre Antihrist a fost pusa in circulate pentru prima data in iulie 1990.
In mai putin de doua luni de la tiparire a fost epuizata, ceea ce a dus la reeditarea ei.
Cererea de carte a credinciosilor nostri ne- a obligat s-o traducem si s-o editam. Ea a
primit foarte multe aprecieri din partea multor episcopi, stareti, preoti si teologi.
Am tradus aceasta carte pentru credinciosii romani, intrucat o socotim binevenita pentru
informarea iubitilor nostri cititori despre planurile satanice care sunt puse in aplicare, de
multa vreme, de catre masonerie si sionismul international.
Intreaga activitate antihristica, anticrestina, astazi este raspandita in toate mediile, in toate
tarile, prin toate mijloacele, de catre satanica miscare, cunoscuta sub numele de, miscarea
New Age (Noua Era). Se incearca distrugerea acestei lumi si crearea unei lumi noi, a unei
noi ere. Nu prin puterea lui Dumnezeu, ci prin puterea omului. Cu alte cuvinte omul
stapanit de mandria lui Lucifer cauta sa ia locul lui Dumnezeu.
Nimic din ceea ce se petrece in lume nu este intamplator. Omenirea cauta sa se sinucida.
Goana dupa inavutire, dupa lux si destrabalare a dus omenirea in pragul dezastrului.
Exploatarile irationale ale resurselor naturale, poluarea care a atins cote inexprimabile,
inarmarile fara masura au pus in pericol viata pe pamant. Pe de alta parte, desfraul fara
margini si rautatea diabolica, care a pus stapanire pe unii din oameni, duce la degradarea
firii umane, pana la indobitocire.
Omul a innebunit, omul s-a indracit.
Exista o organizatie secreta care conduce lumea din umbra. Aceasta isi exercita influenta
asupra lumii prin magie si folosirea puterilor demonice. Sunt sionistii ! evreii care in
ascuns pregatesc venirea lui Antihrist. De sute de ani, prin masonerie, se lupta pentru
schimbarea traditiilor crestine. Au rupt Biserica si au faramitat-o in mii si mii de secte. Si
au reusit sa schimbe legile firii, lasate de Dumnezeu, cu legi omenesti sau mai bine zis
diavolesti.
Statul ca si partidul sunt o idee. Sunt mijloace de subjugare a omului. Statul a devenit in
mana lor un mijloc de asuprire, de inrobire pana la indobitocire a oamenilor. Legile dupa
care se conducea societatea reflectau legea firii lasata de Dumnezeu omului.
Dar acum aceasta lege lasata de Dumnezeu a fost si este inlocuita prin legi omenesti de
inspiratie demonica. Au nascocit povestea cu drepturile omului ! Care drepturi ?
Drepturile evreilor. Dreptul de a fi privilegiati in toate statele, de a da legi, de a executa
legi si de a judeca dupa aceste legi pe crestini!
Iata ce sunt drepturile omului. Dreptul de a-i lasa pe ei sa-l instaleze pe Antihrist, dreptul
de a subjuga lumea intreaga.
Dreptul de a avorta, de a te destrabala, de a fura fara scrupule pe semenul tau, intr-un
cuvant de a te impotrivi lui Dumnezeu. Cui folosesc aceste drepturi? Noua credinciosilor
in nici un caz.
Incredibil, dar adevarat. Lumea este in mana evreilor sionisti, pentru ca finantele lumii
sunt in mainile lor, iar omul are slabiciune la ban. Cu banii cumpara tot, chiar si sufletele
oamenilor. Cati nu sunt aceia care se leapada de credinta pentru niste bunuri materiale sau
bani?
60

Unde nu reusesc cu banul folosesc santajul, iar unde nu merge nici cu santajul folosesc
crima. De aceea si merge lumea din rau in mai rau, pentru ca dreptatea lui Dumnezeu a
disparut dintre oameni.
Dumnezeu nu a parasit lumea, ci omul L-a parasit pe Dumnezeu, in favoarea placerilor
omenesti.
Noi, cei credinciosi, nu trebuie sa ne descurajam, ci sa ne rugam mai mult la Dumnezeu
ca sa ne pazeasca si sa ne intareasca in ceste vremuri grele de ispita .
Sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin post rugaciune si priveghere; sa lasam
pacatele si sa urmam virtutea, iar Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne intareasca. Nu
trebuie sa ne inchipuim ca putem sa scapam de ispite si de necazuri, dar trebuie sa ne
pregatim pentru a le infrunta si a le rezista. Suntem datori sa ne informam si sa informam,
la randul nostru, si pe altii despre planurile demonice ale slugilor lui Antihrist, pregatite
pentru subjugarea lumii. Nu putem schimba destinele lumii dar putem sa le controlam pe
ale noastre.
Chemam ajutorul Preasfintei Treimi ca si editia aceasta sa contribuie la trezirea
duhovniceasca a ortodocsilor, a fratilor nostri care au nevoie de sprijin in aceste zile pe
care le traverseaza omenir
Adormirea Maicii Domnului, Traducatorul
Cuvant inainte
Dumnezeu care l-a creat pe om din iubire, nu-l lasa in voia soartei, ci-l calauzeste prin
pronia Sa. El S-a descoperit pe Sine in toate evenimentele pe care le va face in viitor si
care privesc mantuirea sufletului lui.
Dumnezeu a descoperit evenimentele ce vor veni ca sa indrume pe om prin profeti, prin
Iisus Hristos, prin Apostoli precum si prin alti barbati sfinti ai Bisericii. Unele profetii sau implinit, altele se mplinesc in zilele noastre si altele se vor implini in viitor, astfel
incat sa luam masurile noastre de crestini ca sa nu facem jocul planurilor ateilor,
antihristilor si profetilor mincinosi.
Toate profetiile sunt formulate in Vechiul si Noul Testament si in alte scrieri ale Parintilor
si scriitorilor Bisericii noastre, in care omul poate descoperi adevarul, dar remarcam
fenomenul trist ca multi dintre noi recurg pentru a afla adevarul la vrajitorie, la magie, la
ghicitul in carti, la horoscop si la alte mijloace ale Satanei, care ademenesc si inseala pe
naivi.
De asemenea, multi dintre noi, cu credinta slaba dar si ignoranti, nu dau atentie profetiilor
care vorbesc despre evenimentele care vin, ca sa fie pregatiti sufleteste si de nezdruncinat
moral in greutatile care vor urma. Astazi incet-incet interesul crestinilor si in special al
tinerilor, asa cum ne descopera profetiile , se limiteaza la prezent, dupa cum ne arata
semnele vremii (Mt. l6, 3).
Dorim ca cel care studiaza progresul tehnologiilor moderne, sa studieze semnele
vremurilor si profetiile Sf.Scripturi, pentru evenimentele ce vor veni si pentru venirea
amagitorului Antihrist, si pentru a doua venire a Domnului nostru, ca poate se vor trezi in
ultimul moment si-si vor reveni duhovniceste.
61

Pocainta si revenirea la Mantuitorul Hristos, cat si rugaciunea si privegherea


duhovniceasca, trebuie sa fie cea dintii grija a noastra, caci ce i foloseste omului sa
castige lumea intreaga, daca si pierde sufletul (Mc. 8, 36).
Invierea Domnului, 1990, SKARTSIUNI DIMITRIU
PROFETI SI PROFETII
Darul Profetirii

Si fiecaruia se da aratarea Duhului, spre folos. Ca unuia i se da, prin Duhul Sfant,
cuvant de intelepciune unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie (I Cor.12,7- 10).
Oamenii, decat sa se consacre memorarii inutile a numeroaselor cunostinte stiintifice sau
politice, mai bine ar studia, spre ajutorul si folosul lor, profetiile Vechiului si Noului
Testament, precum si multe din profetiile sfintilor Bisericii noastre. Profetiile contin
adevarata cunoastere, deoarece ele marturisesc pe Acelasi Dumnezeu, Care a descoperit
cele viitoare pentru ca sa-i ajute pe oameni, pentru ca sa-i pregateasca si sa-i apere ca sa
nu fie inselati prin lucrarile Satanei si ale lui Antihrist. Asadar profetiile contin, fara
greseala, voia lui Dumnezeu, fapt adeverit, deoarece Dumnezeu nu minte. Dovada ca
toate profetiile cu privire la persoana lui Hristos, despre nastere, rastignire, Inviere, si
multe alte detalii despre sfanta Sa viata s-au adeverit. De asemenea, profetiile Vechiului
Testament pentru oricate vor avea loc cu poporul iudeu pana astazi sunt adeverite in
intregime.
Pentru poporul iudeu si destinul lor exista profetiile lui Hristos care s-au adeverit, si
altele, de la altii, pe care le-a descoperit evolutia evenimentelor.
Distrugerea templului lui Solomon, risipirea evreilor in cele patru vanturi, patimirile lor,
crearea noului stat in Palestina, venirea lui Antihrist, proclamarea sa ca Dumnezeu de
catre evrei, distrugerea lui Antihrist, precum si razboaiele si grozaviile care vor urma
sunt profetite in Vechiul si Noul Testament. Nici un om binecredincios nu poate sa nege
lucrarea si adevarul care adeveresc profetiile despre locul nasterii, timpul, lucrarea lui
Iisus Hristos, rastignirea, Invierea, Inaltarea si amanuntele vietii Lui, deoarece s-au
adeverit conform Scripturii, fiind scrise cu sute de ani inainte. Nici un cititor atent si
cu judecata nu va refuza profetiile lui Agatanghel care a trait la anul 1279 d.Hr. si a
profetit, cu o exactitate demna de admirat, caderea Constantinopolului, timpul robiei
grecilor, timpul eliberarii, ca si evenimente pana la cel de al doilea razboi mondial si dupa
acesta.
De asemenea, omul serios nu se tulbura sa tagaduiasca infaptuirea uluitoare a profetiilor
Sf. Cosma al Etoliei, ale acestui nou marturisitor si intocmai cu Apostolii.
Asadar lucrarea profetiilor si autoritatea lor este de nesters, deoarece profetiile niciodata
nu au mintit. Daca o parte a profetiilor au mers pana la adeverirea evenimentelor de
astazi, este logic sa asteptam si sa credem si in implinirea celorlalte profetii care
au ramas, care relateaza despre evenimentele epocii noastre si ale urmasilor, cat si
convingerea ca acestea se vor implini. Multi care traiesc departe de Dumnezeu nu doresc
62

sa scape de marea tulburare a pacatelor si a vietii lor risipite, motiv pentru care si evita
citirea profetiilor. Totusi nu trebuie sa se intample aceasta si cu noi, care dorim sa ne
pocaim si sa prevenim inselarea noastra de catre Antihrist si slugile lui.
Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului (Mt. 24, 37).
Cuvant explicativ
La inceput vom relata cateva din numeroasele profetii care s-au adeverit
privind venirea lui Hristos si despre sfanta Sa viata. Nu credem necesar sa indicam toate
profetiile despre Iisus Hristos, deoarece nici un om drept credincios nu se indoieste de
venirea si dumnezeirea Lui. Deoarece cele despre Hristos pe cat ni s-au relatat le avem
profetite in amanunt, pentru ele avem o dubla marturie, asadar cuvantul profetic si
intelegerea imediata a implinirii lui, care spulbera orice indoiala despre El.
In continuare vom compara profetiile care sunt cu referire la venirea lui Antihrist si care
sunt continute atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Profetiile acestea vor fi relatate
minutios, deoarece tema a devenit interesanta in zilele noastre, dar si pentru faptul
ca profetiile sunt pe cale de a se implini in scurt timp, dupa cum ne arata semnele
vremurilor . Vom aminti profetiile Sf. Cosma al Etoliei despre evenimentele care au avut
loc si despre altele care asteapta, sigur, sa se implineasca in zilele noastre dupa cum arata
si profetiile paralele ale altor sfinti. Vor fi trecute cu vederea profetiile crestinilor
anonimi, care din modestie nu si-au spus numele, asa cum au facut altii, ca de pilda,
profetiile lui Agatanghel, ale Sf. Tarasie, ale Sf. Metodie, ale lui Leon cel Intelept,
precum si uimitoarea profetie care este gravata pe piatra de mormant a Sf. Constantin cel
Mare, si care a fost interpretata de patriarhul Ghenadie la anul 1440 d.Hr. De asemenea
sunt comparate profetiile Sf. Andrei si ale lui Hriston Salu si profetiile altor sfinti. Nu
vom intra in ispita de a stabili datarea exacta a adeveririi profetiilor, fiindca, prin
analogic, nu este cu putinta. Astfel semnele vremurilor , prin urmare semne de
avertizare, sunt limpezi si cel mai simplu cititor intelege ca evenimentele ce au
fost profetite sunt apropiate.
Caci ce i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca si pierde sufletul? (Mc.
5, 36).
PROFETII DESPRE VENIREA LUI HRISTOS
Si tu, Betleeme Efrata, desi esti mic intre miile lui Iuda, din tine va iesi Stapanitor peste
Israel, iar obarsia lui este dintru inceput, din zilele vesniciei (Miheia 5, 1).
Vechiul Testament este plin de profetii despre Domnul nostru Iisus Hristos. Toate
aceste profetii s-au implinit dupa cum au fost scrise, in persoana lui Iisus Hristos. Este
desigur imposibil sa redam aici profetiile tuturor profetilor Vechiului Testament, care s-au
implinit in persoana Lui. Vom relata acele profetii de la care orice simplu cititor poate
conclude ca Iisus Hristos nu S-a facut om intamplator, ci s-a proorocit ca se va face om,
ca se va naste din Fecioara Maria, ca va fi rastignit, ca va invia si ca va veni la noi iarasi
la a doua venire ca sa judece vii si mortii.
Asadar toate amanuntele vietii lui Iisus Hristos care sunt indispensabile pentru mantuirea
noastra au fost profetite cu multa vreme inainte ca Hristos sa se nasca. Astfel Isaia, care a
trait cu 700 de ani inainte de nasterea lui Hristos, a profetit nasterea Acestuia din Fecioara
63

Maria.
Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel,
care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14). Profetia lui Isaia s-a adeverit
cand Arhanghelul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu in Nazaret la Fecioara Maria
careia i-a zis: Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata
esti tu intre femei Si iata vei lua in ptntece si vei naste fiu si vei chema numele lui
Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema (Lc. 1, 28- 32).
Alta profetie care adevereste despre persoana lui Iisus este profetia lui Ieremia, care a
trait cu 600 de ani inainte de Hristos.
Glas din Rama s a auzit, plangere si tanguire multa, Rahila isi plange copiii si nu
voieste sa fie mangaiata, pentru ca nu sunt (Ier. 31, 15).
Profetia s-a implinit cand regele Irod, vazand ca magii nu l-au mai instiintat despre
Hristos, precum promisesera, a trimis si a ucis 14.000 de prunci, cu speranta ca intre
acestia va fi gasit si Hristos.
Este cunoscut ca Iuda vazand ca Iisus invata despre moartea Sa, L-a vandut arhiereilor pe
30 de arginti si a mers si s-a spanzurat, dupa cum spune Sf.Evanghelie.
Ca Hristos va fi tradat pe 30 de arginti aflam de la profetul Ieremia si Zaharia, cu multe
sute de ani inainte. Iata profetiile respective: Si a primit 30 de arginti cat m au cinstit
fii lui Israel (Ieremia) si Mi au cantarit simbria Mea 30 de arginti (Zaharia).
Dar oare Iacob, unul dintre cei trei patriarhi ai lui Israel, nu a profetit si el venirea lui
Hristos, ca va veni din neamul lui Iuda? Iacob, de asemenea, cand si-a chemat fiii pentru
a le spune cele viitoare, a profetit si despre venirea lui Antihrist, ca va veni din neamul lui
Dan. Cum a vazut Iacob cu mii de ani inainte ca se va naste Hristos si, mai mult, ca va fi
din neamul lui Iuda? Asa cum s-a implinit profetia despre venirea lui Hristos asa se va
implini si cea care vorbeste despre venirea lui Antihrist.
Vom aminti si o alta profetie care vorbeste cu precizie despre intrarea lui Iisus in
Ierusalim inaintea sarbatorii Pastelui, ziua Floriilor, unde oamenii l-au intampinat cu
ramuri de palmier si de maslin, in timp ce Iisus venea pe manzul asinei. Si
aceasta intamplare a fost facuta cunoscuta de profetul Zaharia cu sute de ani inainte.
Respectiva profetie suna in felul urmator: Bucura-te foarte, fiica Sionului iata
Imparatul tau vine la tine drept si biruitor; smerit si calare pe asin, pe manzul asinei
(Zaharia 9, 9).
Ajunge cate am amintit din profetii mici, pentru a convinge pe cititorul binecredincios
ca sa nu aiba indoieli ca profetiile s-au implinit in persoana lui Hristos.
Intreg Vechiul Testament este plin de astfel de profetii care vorbesc despre evenimente
din viata lui Hristos.
Si cu toate acestea, exista inca oameni care au indoieli ca Hristos este Mesia, Fiul lui
Dumnezeu, adica evreii si nefericitii care-l asteapta pe Antihrist pentru ca sa se proclame
Dumnezeu, dupa cum vom arata mai jos.
Eu am venit in numele Tatalui Meu, si voi nu ma primiti; daca va veni altul in numele
sau, pe acela il veti primi (In. 5, 43).
PROFETII DESPRE VENIREA LUI ANTIHRIST
Iudeii si Antihrist
Si vor cadea de ascutisul sabiei. Si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va
64

fi calcat in picioare, pana ce se vor implini vremurile neamurilor (Lc. 21, 24).
Este cunoscut ca din momentul in care evreii au rastignit pe Dumnezeu Omul Iisus,
care asteptau pe Mesia, incepe numaratoarea inversa pentru venirea lui Antihrist. Multi,
probabil, nu cunosc motivele reale pentru care evreii l-au rastignit pe Iisus, Cel fara de
pacat.
Sigur ipocrizia si fariseismul lor formau o miscare serioasa; cu toate acestea un rol
determinant pentru condamnarea nedreapta a lui Iisus, a fost mania si dezamagirea
iudeilor de faptul ca Iisus nu numai ca lasa sa se inteleaga, ci propovaduia ca sa auda toti
ca Imparatia Mea nu este din lumea aceasta (In. 18, 36).
Asadar Hristos nu a acceptat sa joace rolul de imparat pamantesc, dupa cum isi
inchipuiau iudeii. Aceasta numai, si era suficient ca sa umple inima lor cu ura si mainile
lor cu unelte ucigatoare.
De atunci iudeii asteapta pe Mesia al lor, asadar pe un imparat mondial , care este
Antihrist, caruia ii pregatesc drumul, punandu-si in aplicare planul cu orice mijloace si cu
multa fermitate.
Cu toate acestea apare logic o intrebare. Pentru ce nu a fost instalat inca Antihrist? Ce se
asteapta? Ce-l impiedica? Pentru ce a intarziat atata vreme? Iubitii nostri cititori, cand
ucenicii lui Hristos au admirat frumosul templu al lui Solomon, laudadu-l
pentru splendoarea sa, Hristos le-a zis profetic: Adevarat graiesc voua:
Nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie risipita (Mt. 24, 2), adica nu va
ramane piatra pe piatra din toata aceasta stralucita cladire.
De asemenea cand Pilat si-a spalat mainile sale si a zis: Nevinovat sunt de sangele
dreptului Acestuia (Mt. 27, 24), iudeii, care au dat pe Cel fara de pacat la moarte pe
cruce au raspuns: Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri! (Mt. 27, 25).
Astfel iudeii au admis acel ingrozitor blestem, asupra lor si asupra copiilor lor. Iisus
Hristos inainte de rastignire a lasat si alta profetie caracteristica cu privire la Ierusalim si
iudei. Si vor cadea de ascutisul sabiei, si vor fi dusi robi la toate neamurile, pana ce se
vor implini vremurile neamurilor (Lc. 21, 24). Asadar, iudeii vor fi ucisi, vor fi luati
prizonieri, vor fi vanduti ca robi la neamuri straine, iar Ierusalimul va fi calcat de diferite
neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor
Credem oportun sa relatam pe scurt felul in care s-au implinit profetiile de mai sus,
intruct confirmarea acestor profetii este strans legata de problema asteptarii lui Antihrist
si care este asteptat de iudei pe terenul potrivit. ( Ocuparea Ierusalimului,
refacerea templului, predarea intregii lumii sub stapanirea lui Antihrist etc., dupa cum
vom arata mai jos).
Sa incepem de la profetia lui Iisus despre distrugerea templului ca sa aratam cum si cand
s-a implinit, si cum astazi evreii nu renunta sa-l redobandeasca si sa-si puna in aplicare
visul lor de veacuri; deoarece in acest templu doresc ca sa instaleze pe Antihrist,
dupa cum arata Sf. Ap. Pavel: Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se
numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul
lui Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4).
Asadar Antihrist se va aseza in templu ca sa se dea pe sine drept Dumnezeu, si va
urmari ca sa dovedeasca cu diferite inventii, ca este Dumnezeu.
Nici nu a trecut mult de la ziua rastignirii lui Iisus si profetiile Sale pentru templu si
65

pentru soarta iudeilor care L- au rastignit, au inceput sa se implineasca.


La anul 70 d.Hr., Vespasian fiind ales imparat al Romei, a lasat pe fiul sau Tit ca sa
continue actiunea sa de cucerire a Ierusalimului. Chinurile pe care le-au suportat iudeii
sunt de nedescris. Istoricul iudeu, Iosif Flaviu, descriind asediul Ierusalimului, ne
relateaza scene ingrozitoare.
Cetatea a cazut, iar macelul care a urmat nu poate fi descris. Mii de cruci au fost inaltate
pentru rastignirea iudeilor. Si cei care rastigneau s-au oprit cand nu au mai gasit lemn
pentru cruci. Sutele de mii care au fost ucisi confirma profetia Domnului si vor cadea de
ascusisul sabiei , iar cei ramasi au fost luati robi si vanduti cu necinste, si vor fi dusi
robi la toate neamurile . Cetatea a fost distrusa complet, iar templul distrus din temelii,
si nu va ramane aici piatra pe piatra .
Dupa catastrofa biblica pe care a suferit-o Ierusalimul pe vremea imparatilor
Vespasian si Adrian, evreii scapati s-au imprastiat in toate partile.
Evreii au incercat reconstruirea templului la anul 363 d.Hr. sub protectia imparatului
Iulian Apostatul. Cu toate acestea, voia lui Dumnezeu a fost impotriva refacerii
templului. Abia au inceput muncitorii, ca un prim cutremur il distruge. Multi au incercat
sa puna temelia, dar in zadar. Nisipul ardea si pietrele cadeau si imprastiau muncitorii
arzandu-i. Un martor ocular al minunii acesteia a fost scriitorul Ammianos Marcelinos si
multi altii. Aceasta a fost si ultima incercare de reconstruire a templului pana astazi, caci
vom arata mai jos cum evreii se pregatesc din nou pentru reconstruirea templului.
Precum stim evreii abia in 1947 au obtinut aprobarea din partea SUA de infiintare a
statului israelit pe vechiul loc. Si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana
ce se vor implini vremurile neamurilor . Asadar dupa 2.000 de ani de cand au fost risipiti
in intreaga lume. In afara de templu, de a carui construire se pregatesc evreii, vom vedea
mai jos unul cate unul celelalte semne. Semnele vremurilor care ne prevestesc sosirea
lui Antihrist, dar si vestita venire a lui Hristos, pentru ca sa termine stapanirea
lui Antihrist, si sa judece viii si mortii.
De asemenea vom analiza in amanunt a doua venire a Domnului, dupa ce vom vorbi de
venirea lui Antihrist.
Si sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce
mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul
pierzarii (II Tes. 2, 3).
Cine este Antihrist?
Antihrist este numit cel care nu va primi si nici nu va marturisi dumnezeirea lui Hristos.
Astfel, antihristi sunt multi, dupa cum ne precizeaza Sf. Scriptura, multi antihristi s au
aratat (I In. 2, 18). Acestia sunt ateii care s- au lepadat de legea dumnezeiasca.
Cu toate acestea noi nu vorbim aici despre acesti antihristi, ci despre Antihrist. Antihristi
sunt multi. Dar Antihrist este unul singur. Antihristi s-au aratat de cand a venit Hristos pe
pamant si pana astazi intre noi; Antihrist insa nu a venit.
Asadar cine va fi Antihrist? Satana, cum cred multi, sau om simplu, care a primit
lucrarea Satanei?
Antihrist nu va fi diavolul sau Satana, ci omul nelegiuirii, fiul pierzarii, Potrivnicul,
care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare,
asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II
66

Tes. 2, 3-4), cum zice Sf. Ap. Pavel. Asadar, Antihrist va fi om prin lucrarea lui Satan,
insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase . (II Tes. 2, 9). Asadar
venirea lui Antihrist va fi insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni
mincinoase facute cu ajutorul Satanei. Si va cauta sa demonstreze prin toate aceste lucrari
ca este Dumnezeu. Deci Antihrist va fi un om care va primi de la Satana puteri si va
conduce lumea pentru scurt timp, dupa cum vom arata in continuare.
Pentru ce va veni Antihrist?
O intrebare logica care apare este urmatoarea: pentru ce permite Dumnezeu venirea lui
Antihrist? Si pentru ce permite ca sa intre Satana in Antihrist?
Dumnezeu, Cel Atoatestiutor cunoaste noua preferinta a lui Antihrist. Cu toate acestea
raspunzator de intrarea lui Antihrist in stapanirea lui Satan este insusi Antihrist. Fiindca in
timp ce libertatea este puterea prin care putem respinge pe Satan, cu ea Antihrist va face
contrariu, se va alatura lui Satan.
Dar si pentru nepocainta lepadarii de credinta a oamenilor, Dumnezeu a lasat ca sa vina
Antihrist. Deoarece Antihrist in cei pierduti se intareste , asadar in necredinciosii
nepocaiti. Acesti impietriti la inima, fie ca vine, fie ca nu vine Antihrist, ei nu vor
sa creada in Hristos ca sa se mantuiasca, fiindca nu au dragoste.
Amagitorul va veni ca sa stapaneasca si sa vadeasca necredinta si nepocainta celor care
neaga pe Hristos. Dar, prin excelenta, va domina pe iudeii care au depasit in necredinta
toate neamurile. Fizic, nu-i cunoastem pe iudeii care nu au primit pe Domnul. Dar acestia
care continua ca sa rastigneasca pe Iisus, pregatesc calea si tronul lui Antihrist.
Cinstea pe care evreii o vor da lui Antihrist va constitui plata nerecunostintei acestora,
dupa cum zice Sf. Ioan Gura de Aur, fiindca au cinstit minciuna in locul adevarului,
intunericul in locul luminii, pe Antihrist si nu pe Hristos. Domnul a spus profetic
despre acestia: Eu am venit in numele Tatalui Meu, si voi nu Ma primiti; daca va veni
altul, in numele sau, pe acela il veti primi (In. 5, 43). Asadar pe Iisus Care a venit in
numele Tatalui Sau iudeii nu L-au primit, ci L-au rastignit, insa pe falsul Mesia, adica pe
Antihrist care isi va consacra dreptatea care-i va conveni si slava in numele sau, va fi
primit.
Prin urmare iudeii la a doua venire, la infricosata Judecata, isi vor aduce aminte ca L-au
rastignit pe Hristos si l-au venerat pe amarul si vicleanul Antihrist. Dumnezeu permitand
sa vina Antihrist va admite ultimul avnt al rautatii Satanei. Dar rautatea din timpul
lui Antihrist va fi data pe fata, si fiecare va veni gol in fata omenirii.
Asadar, oricati vor ramane nepocaiti, vor fi lipsiti de orice scuza si vor fi condamnati in
veci, iar cei vrednici vor fi cinstiti.
Asadar, Dumnezeu intr-o ultima incercare de a ajuta pe cei pacatosi, pentru ca sa-i
mantuiasca, permite venirea lui Antihrist.
Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din semintiile lui Israel. Dan va fi sarpe la
drum, vipera la poteca, inveninind piciorul calului, ca sa cada calaretul. In ajutorul Tau
nadajduiesc, o, Doamne! (Fac. 49, 16- 18).

Care este originea lui Antihrist?


Patriarhul Iacob, inainte de moartea sa a binecuvantat pe cei 12 fii ai sai, dupa cum se
67

relateaza in cartea Facerii; si zice in fiecare profetie cate se vor petrece cu fiecare neam
israelit in viitorul indepartat, asadar pana in zilele din urma. Adunati -va ca sa va spun
ce are sa fie cu voi in zilele cele de apoi . (Fac. 49, 1).
Dintre aceste profetii ale lui Iacob despre fiii sai, una relateaza despre Hristos si alta
despre Antihrist. Pentru Hristos marturiseste profetia despre Iuda, care s- a si implinit la
venirea Domnului. Pentru Antihrist marturiseste profetia despre Dan, un alt fiu al
lui Iacob.
Profetia despre Dan este urmatoarea: Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din
semintiile lui Israel. Dan va fi sarpe la drum, vipera la poteca, inveninand
piciorul calului, ca sa cada calaretul. In ajutorul Tau nadajduiesc, o, Doamne! (Fac. 49,
16- 18).
Prin urmare Antihrist va fi evreu, va proveni din neamul israelit al lui Dan si dupa cum
zic Sf. Parinti va veni din Galileea (Vezi la Sf. Atanasie cel Mare si Sf. Andrei din
Cezareea P.G. 106, 301, 368).
O parte din profetie, in general, aminteste de tradarea lui Iuda, caci diavolul prin Iuda i
a intepat calcaiul (Fac. 3, 15), facand sa fie rastignit. Dar in intregime profetia aceasta va
fi confirmata, si despre aceasta nu trebuie sa aiba indoiala nimeni, ea se va implini pe
vremea lui Antihrist.
Diavolul prin Antihrist va lovi Biserica lui Hristos, in special in vremea lui Antihrist. Dar
dupa cum Domnul a inviat asa si Biserica Domnului va merge spre viata vesnica (Mt.
25, 46).
Asa dupa cum profetia despre Hristos s-a implinit, sa fiti siguri ca in acelasi mod se va
implini si profetia despre Antihrist. Antihrist va fi evreu si va avea slabiciune catre evrei.
Evreii il vor primi cu bucurie, pentru ca asa nadajduiesc ca vor realiza visul lor de
veacuri despre guvenarea mondiala sub Mesia al lor. Pentru aceasta se pregatesc in mod
direct pentru refacerea templului, dupa cum vom arata in capitolul urmator.
Deci cand veti vedea uraciunea pustiirii ce s a zis prin Daniel proorocul, stand in
locul cel sfant cine citeste sa inteleaga (Mt. 24, 15)

Caracterul lui Antihrist


Sa vedem acum ce zice Sf. Scriptura si Sf. Parinti pentru caracterul lui Antihrist. In
Apocalipsa, Antihrist este asemuit cu o fiara. Antihrist, dupa cum zice Sf. Ap. Pavel, este
omul nelegiuirii (II Tes. 2, 3).
Va necinsti pe Dumnezeu si se va lupta cu sfintii, dupa cum zice Apocalipsa. Caracterul
lui va fi amar si viclean si va constitui fenomenul raului si samanta unica a diavolului.
Asemenea diavolului va fi profetul cel mincinos, inainte mergatorul lui Antihrist.
Antihrist nu -si va manifesta imediat chipul satanic cu care va stapani. Ci se va arata ca
binefacator, propovaduitor al pacii, libertatii, egalitatii si fraternitatii, ca prin viclenie sa
ajunga stapanitor al intregii lumi.
Va insela pe toti prin prefacatorie si minciuna, dupa cum il caracterizeaza Sf. Ap. Pavel.
Va fi foarte vatamator ca un pui de vipera (Mt. 23, 33). Antihrist se va infatisa la
vremea lui (II Tes. 2, 6). In vremea care a fost fixata. Va veni in chipul unui om bun,
pentru ca sa insele pe toti naivii si pentru ca sa acapareze puterea si stapinirea politica
68

mondiala, lucru care nu va reusi.


Deoarece popoarele vor fi induse in eroare de catre acesta, se vor lepada de Hristos si se
vor alatura, asadar, lui Antihrist. Si vor preda lui puterea si stapanirea lor (Apoc. 17,
13), dupa cum zice in Apocalipsa. Statele care nu se vor supune, vor fi distruse
prin razboi, dupa cum cele trei neamuri straine: Egiptul, Libanul si Etiopia (Dan. 11).
Cand va stapani Antihrist atunci se va arata toata rautatea si invidia, zice Sf. Ioan
Damaschin. Atunci se va arata toata neomenia si nedreptatea, si se vor comporta chiar
fara de omenie, in special evreii care il vor urma. Dar cel mai mult aceasta duritate se va
arata contra crestinilor, zice Sf. Chiril.
Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica
numele fiarei, sau numarul numelui fiarei (Apoc. 13, 17).

Lucrarea si persecutarea Bisericii


Antihrist va incerca ca sa insele pe oameni si cu lucrari neobisnuite si semne
groaznice. Venirea lui va fi insotita, de tot felul de puteri si semne si minuni
mincinoase (II Tes. 2, 9), dupa cum spune Sf. Ap. Pavel. Pana si foc din cer va cobori in
privirile oamenilor, dupa cum zice in Apocalipsa. Incat si foc face sa se pogoare din cer,
pe pamant, inaintea oamenilor (Apoc. 13, 13).
Va face semne magice, si demonii lui se vor arata ca ingeri ai luminii, si se vor arata ostiri
fara de numar (Dan. 7, 5), dupa cum zice Sf. Scriptura. Toate acestea se vor implini,
dupa cum zice Sf. Ap. Pavel, prin lucrarea Satanei (II Tes. 2, 9).
Asadar lucrarile lui Antihrist vor fi lucrarile diavolului, si toate acestea nu vor fi minuni
adevarate, ca minunile lui Hristos, ci lucrari false si mincinoase, dupa cum ne invata Sf.
Atanasie.
Dar lucrarile acestea vor fi atat de impresionante incat vor ameninta cu amagirea pana si
pe cei alesi (Mt. 24, 24).
Fiindca amagitorul va incerca cu toate aceste tehnici ca sa se arate pe sine ca este
dumnezeu, zice Sf. Ap. Pavel, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4).
Asadar nerusinatul si de trei ori ticalosul si vicleanul va uzurpa locul Eliberatorului si
Mantuitorului Hristos.
Sigur pentru marea apostazie a oamenilor, Dumnezeu va permite ca sa se refaca templul
din Ierusalim, care a fost daramat in anul 70 d.Hr., si de atunci nu s-a permis ca sa se
zideasca, cu toate incercarile evreilor.
Astfel evreii urmaresc ca sa zideasca templul, care constituie pentru acestia visul de
veacuri, si vor crede ca Antihrist este Mesia cel mult asteptat.
Atunci se va implini profetia Sf. Ap. Pavel asa incat sa se aseze el in templul lui
Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4).
Antihrist va incerca ca sa distruga Biserica lui Hristos de pe fata pamantului. In timpul lui
Antihrist va exista o mahnire nemaintalnita, zice Sf. Scriptura. Caci va fi atunci
stramtorare mare, cum n a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi
(Mt. 24, 21). Oamenii neputandu -se opune se vor inchina lui Antihrist. Fiindca
persecutia lui Antihrist, contra Bisericii, va fi cea mai mare dintre toate persecutiile.
69

Apocalipsa ne spune ca Femeia, invesmantata cu soarele (Apoc. 12, 1), adica


Biserica, a nascut un copil de parte barbateasca, care avea sa pastoreasca toate
neamurile cu toiag de fier. Si copilul ei fu rapit la Dumnezeu, ca sa o hraneasca pe ea,
acolo, o mie doua sute saizeci de zile (Apoc. 12, 1 -6). Asadar cei alesi se vor refugia in
pustiu, in munti si in pesteri si in crapaturile pamantului, dupa cum spun Sf. Parinti.
Dar nici macar in pustiu Antihrist nu va lasa in liniste pe crestini. Dimpotriva, contra
sfintilor care nu vor primi semnul lui, Antihrist va folosi toate mijloacele de tortura. Toti
cati se vor inchina fiarei vor purta negresit semnul (despre aceasta vom scrie amplu in
cele ce urmeaza), pe mana lor cea dreapta sau pe frunte (Apoc. 13, 16), dupa cum
spune in Apocalipsa. Restul vor fi izolati social, economic, politic si cei mai multi care nu
vor putea ca sa cumpere sau sa vanda vor sfarsi prin a muri.
Aceia care vor fi martirizati de Antihrist vor fi cei mai mari martori ai Bisericii, zice Sf.
Chiril al Ierusalimului, fiindca se vor lupta contra lui Antihrist si a diavolului.
Nu uitam, iubitii nostri cititori, ca cei alesi nu se vor lasa amagiti (I Pt. 1, 5). Imparatia lui
Antihrist va fi desfiintata de Hristos. Atunci cerul si pamantul vor trece (Mt. 24, 35),
se va arata semnul Sf. Cruci pe cer si vor vedea toti pe Domnul venind pe norii cerului,
cu putere si cu slava multa (Mt. 24, 30). In continuare va fi Judecata, si vor merge
pacatosii la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica (Mt. 25, 46), dupa cum arata
Sf. Scriptura.
Si voi da putere celor doi martori ai Mei, si vor prooroci imbracati in sac, o mie doua
sute saizeci de zile, acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice care stau inaintea
Domnului pamantului (Apoc. 11, 3-4).
Durata prezentei lui Antihrist
Vremea tiraniei lui Antihrist va fi mica. In Sf. Scriptura profetiile respective fixeaza
timpul stapanirii lui Antihrist la 7 ani. Daca timpul prezentei lui Antihrist s- ar prelungi,
nimeni nu s-ar mai mantui pe pamant. N ar mai scapa nici un trup (Mt. 24, 22), zice
Sf. Scriptura. Dar Dumnezeu va scurta zilele acelea ca sa se mantuiasca cei alesi. Dar
pentru cei alesi se vor scurta acele zile (Mt. 24, 22). Asadar prezenta lui Antihrist pe
pamant si durata guvernarii lui mondiale va fi scurta.
Despre cei sapte ani relateaza atat Apocalipsa, cat si profetia lui Daniel. Din acesti sapte
ani ai prezentei lui Antihrist primii trei ani si jumatate va fi perioada in care Antihrist va
intreprinde lupte dure cu profetii lui Dumnezeu si cu ceilalti sfinti, iar spre sfarsitul
acestor trei ani si jumatate, cei doi profeti ai lui Dumnezeu, Ilie si Enoh, se vor lupta cu
Antihrist in cuvant si cu minuni adevarate, dupa cum vom arata mai jos. Dupa aceasta
Antihrist va ucide pe cei doi profeti si va stapani peste tot pamantul, cu o fericire
trecatoare.
Dar pentru cei alesi se vor scurta acele zile (Mt. 24, 22).
Marturia celor doi profeti
Cei doi profeti, Ilie si Enoh, vor fi inainte mergatorii celei de a doua veniri a Domnului.
Vor veni pentru intarirea duhovniceasca a credinciosilor, si-l vor infrunta pe Antihrist prin
propovaduire si minuni.
Vor prezice cea de a doua venire a Domnului, care va fi aproape, si vor chema la pocainta
pe credinciosi. Pentru venirea profetilor Ilie si Enoh prezice Dumnezeu prin profetul
70

Maleahi si Zaharia, dar si Apocalipsa relateaza asa: Si voi da putere celor doi martori
ai mei, si vor prooroci, imbracati in sac, o mie doua sute saizeci de zile. Acestia sunt cei
doi maslini, si cele doua sfesnice ce stau inaintea Domnului pe pamant (Apoc.11, 3-4).
Minunile acestora vor fi indiscutabil de provenienta dumnezeiasca (fiindca vor avea
putere de la Dumnezeu). In Apocalipsa citim ca: acestia au putere sa inchida cerul, ca
ploaia sa nu ploua in zilele proorociei lor, si putere au peste ape sa le schimbe in sange,
si sa bata pamintul cu orice fel de urgie, ori de cate ori vor voi (Apoc. 11, 6).
Si cu puterea dumnezeiasca pe care o vor avea cei doi profeti, se vor apara de dusmani,
fiindca daca voieste cineva sa-i vatame, foc va iesi din gura lor si va mistui pe dusmanii
lor (Apoc. 11, 5).
Supravegherea lui Antihrist va fi nemiloasa, si multi oameni se vor pocai. Chiar evreii
dupa cum zice profetul Isaia.
Apocalipsa ne spune ca, atunci cand vor ispravi marturia lor (Apoc. 11, 7), adica
atunci cand vor termina marturisirea lor, si propovaduirea despre Hristos, Antihrist ii va
birui si-i va omori. Iar trupurile lor vor ramane trei zile neingropate in piata din
Ierusalim si vor fi vazute de intreaga lume (prin televiziune). In final se va savarsi o mare
minune. Trupurile lor vor invia, si spaima mare ii va cuprinde pe cei care ii vor vedea.
Dar cei doi profeti inviati nu vor ramane pe pamant, ci se vor inalta la cer in nori
(Apoc. 11, 11 12), dupa cum zice Apocalipsa. Invierea celor doi profeti va anunta
venirea Domnului.
Semnul lui Antihrist
Aici este intelepciunea, cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei, care este
numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase (Apoc. 13, 18).
Sf. Ioan ne descopera ca oricati se vor alatura lui Antihrist vor primi semnul numelui
lui Apoc.14, 11), pe mana lor cea dreapta sau pe frunte Apoc. 13, 16), si ca chinurile
celor care vor primi stampila si semnul numelui lui Antihrist, a carui numar este 666, vor
fi neincetate.
Dar care va fi numele lui Antihrist? Care va fi exact semnul?
Numarul va fi 666. Acestea sunt intrebarile arzatoare carora credinciosul se inflacareaza
sa le gaseasca raspuns, pentru ca sa se lamureasca deplin si pentru ca sa-si ia masurile de
prevenire fata de inainte mergatori, dar si fata de insusi Antihrist.
Fiindca astazi, dupa cum vor arata amanuntit in capitolul urmator, este comuna
constatarea ca evolutiile si evenimenetele sunt asemanatoare, incat profetiile si talcuirile
Parintilor Bisericii, despre venirea lui Antihrist, se adeveresc si se confirma in
mod extraordinar.
Unul din evenimentele confirmate este si numarul 666, care incepe sa fie consacrat intrun ritm galopant. Profetia din Apocalipsa despre numarul numelui lui Antihrist (666)
incepe ca sa se adevereasca in zilele noastre.
Dar sa vedem mai intai ce zic Parintii Bisericii despre aceasta. Sf. Ipolit, Sf. Epifanie, dar
si Andrei al Cezareei sunt retinuti si precauti in ce priveste prezicerea numelui lui
Antihrist. Ei lasa sa se inteleaga vremea implinirii profetiei, despre venirea lui Antihrist
cand se va cunoaste numele, numarul si semnul lui Antihrist. Oare care va fi numele lui
Antihrist? Care va fi semnul? Ipolit, printre numele ipotetice ale lui Antihrist enumera si
cuvantul Tagaduim - APNOYME in dialectul atic, a carui suma a numerelor care
71

sunt atribuite literelor acestuia este 666. (A 1, P 100, N 50, O 70, Y 400, E 5),
adica 666. Astazi vedem ca se pune in aplicare sistemul pentru publicarea noilor buletine
de identitate care vor avea imprimata cifra 666. Pe bancnota de 500 de drahme, in ce
priveste tara noastra, Grecia, exista in grup cifra 666. Numarul 666 apare pe produsele pe
care noi le consumam; el este sub forma sistemului liniat de codificare, de asemenea
apare in telecomunicatii, in schimbul bancar si altele. Toate acestea sunt o pura
intamplare?
Cunoastem, de asemenea, ca fara acest buletin va fi imposibila vanzarea sau cumpararea.
Asadar, se implineste profetia Sf. Ioan, care ne zice: si ea ii sileste pe toti , pe cei mici
si pe cei mari; si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa- si
puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte , incat nimeni sa nu poata cumpara
sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei (a lui Antihrist) sau
numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea: cine are pricepere sa socoteasca
numarul fiarei, caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase
(Apoc.13, 16- 19). Fiindca dupa cum ne aducem aminte, numarul 666 astazi se intalneste
pretutindeni. Si zilnic vin noi elemente la lumina, care ne vor zgudui.
Intr-un articol interesant, citim cu uimire ca Dr. H. Eldeman, specialist si presedinte al
sectorului de analiza statistica a Pietii Comune, comunica in Bruxelles ca se pregateste un
sistem electronic inteligent, care se va ocupa cu problemele care intereseaza
intreaga lume.. intregul sistem este numeric.
Fiecare om de pe pamant va primi un numar al sau . Numarul acesta va da sistemului
electronic date despre fiecare individ, si pe baza acestui numar va putea ca sa intreprinda
relatii de schimb in sectorul mondial.
Numarul va fi nevazut si va fi imprimat, fie pe frunte fie pe palma mainii, cu utilizarea
razelor laser. Cu un dispozitiv special se va putea citi de pe fiecare semn numarul inscris.
Dupa cum deja am amintit sistemul este pregatit in intregime, si deja este pus in aplicare.
Asadar, incepe sa se puna in aplicare la nivel mondial, fiindca, mai concret, noua metoda
de tranzactie se va pune in aplicare sub guvernarea lui Antihrist. Este noul sistem
de vanzare si cumparare cu cod numeric, despre care vorbim, care va pune stapanire pe
fiecare individ odata cu numarul special 666, care va fi plasat cu cifre, care nu se pot
sterge, cu raze laser, pe frunte sau pe mana dreapta!
Si o buba rea si ucigatoare s a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei , profeteste
Sf. Ioan in cap. 16 din Apocalipsa.
Asadar, pe de o parte va fi primirea semnului cu posibilitatea de a face comert sau de
cealalta parte neprimirea semnului lui Antihrist si renuntarea la a cumpara si a vinde, la
comert, la privarea de toate drepturile si in fine acceptarea mortii.
Trebuie sa fim siguri ca credinta omului in scurt timp va fi probata sever. Despre aceasta
nu trebuie ca sa avem indoieli deloc. Dupa cum s-au confirmat atatea profetii, asa si
profetia cu numarul si semnul lui Antihrist se va implini.
Sa avem rabdare si credinta, si sa dorim sa nu apucam noi vremurile confirmarii acestor
profetii!
Cnd va veni Antihrist?
Cand ucenicii lui Hristos au cerut de la Domnul sa le spuna care vor fi semnele ce vor
72

anunta slavita Sa venire si a sfarsitului lumii, Iisus, dupa ce enumera semnele care vor
precede a doua venire, zice clar ucenicilor: Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu
stie (Mt. 24, 36). Deci nu cunoaste nimeni timpul ziua si ceasul afara de Dumnezeu.
Nici sfintii, nici ingerii.
Asadar, pentru Antihrist care va veni cu putina vreme inaintea celei de a doua veniri, este
la fel, adica nu cunoastem timpul exact cand va veni. Ceea ce stim este ca Antihrist va
veni cu putin inainte de venirea Domnului, inainte de Hristos va veni Antihrist, si dupa
cum zice Sf. Ap. Pavel, Antihrist va fi nimicit de Domnul cu stralucirea venirii Sale (II
Tes. 2. 8).
De asemenea mai cunoastem evenimentele si semnele care se vor arata si vor anunta
sosirea lui Antihrist, si dupa putin a doua venire a Domnului. Sunt semnele pe care
Dumnezeu ni le-a descoperit, prin profeti, prin Domnul si prin Apostoli.
Asadar, aici trebuie sa ne indreptam atentia lasand la o parte lenea si nepasarea care ne
caracterizeaza. Desi timpul venirii lui Antihrist este necunoscut, ne sunt cunoscute
semnele care ne-au fost descoperite, cu exactitate, pentru ca sa fim preveniti, pentru a
lua masurile ce se cuvin, pentru trezirea noastra duhovniceasca si pentru intarirea
credintei, curajului si nadejdii. Despre semnele acestea ne vom ocupa pe larg in capitolul
urmator.
Pustiirile lui Antihrist
Antihrist va constitui apogeul si cuprinderea tuturor formelor raului care i-au premers,
mai ceva decat Antioh Epifanes, care a asezat statuia lui Zeus in templul din Ierusalim.
Antihrist va semana pustiire si nimicire, ca nimeni altul pana astazi, dupa cum ne
spun profetiile.
De aceea si este numit uraciunea pustiirii (Mt. 24, 15). Va pustii pamantul si va lipsi
pe oameni de credinta si virtuti.
Dupa cum zice Sf. Efrem Sirul, in vremea lui Antihrist, marea se va tulbura si pamantul
se va usca, cerul nu va mai da ploaie si plantele se vor vesteji . Cerul nu si va mai
da racoarea sa, norii nu vor mai da apa, pamantul nu si va mai da rodul sau, marea va
revarsa un miros insuportabil, raurile vor seca, pestii marii vor muri, oamenii se vor
sfarsi de foame si de sete , atunci boala mare va fi peste tot pamantul, atunci
plangere . Sf. Scriptura ne spune ca stmtorarea care va stapani pe oameni va fi
nemaintalnita. Si va fi atunci stramtorare mare cum n a fost de la inceputul lumii
pana acum si nici nu va mai fi (Mt. 24, 21). Oamenii care vor primi semnul lui Antihrist
vor fi subjugati cu desavarsire aceluia, si vor ramane nepocaiti, dupa cum scrie
Apocalipsa, pentru ca vor avea mintea intunecata, si o vor avea predata intreaga
diavolului.
Situatia trista care va veni va fi rezultatul pacatelor si a celor care au apostaziat de la
Dumnezeu. Diavolul cunoscnd ca i-a mai ramas putin timp, dupa cum relateaza
Apocalipsa, va purta prin Antihrist, o nemaintalnita manie asupra credinciosilor si a
lucrarii lui Dumnezeu, raspandind dezastru, mahnire si pustiire. Lucrarea si scopul lui vor
fi ca sa amageasca, daca ar putea pana si pe cei alesi, adica pe cei curati.
Multi se vor ascunde departe in pesteri si in crapaturile pamantului, dupa cum zice Sf.
Efrem Sirul, fiindca necuviinta va fi de nesuferit, iar pacatele trupesti vor deveni ceva
public
73

Cu toate acestea amarul, vicleanul si satanicul Antihrist nici macar in pustiu nu va lasa in
liniste pe credinciosi, ci in graba ii va aduna ca sa i se inchine. Si cei care vor ceda vor fi
insemnati cu semnul lui Antihrist, restul care vor nega vor fi maltratati cum omul nu a
mai auzit, nici nu s-a mai intamplat pana astazi.
Va intrece pe Nero in rautate, in cruzime, manie, ura, viclenie si invidie. Nu va chinui
numai pe cei drepti si credinciosi, ci si pe aceia care vor primi semnul de la el si-l vor
crede drept Mesia, zice Andrei din Cezareea. Vicleanul va incerca ca sa distruga tot ce
este pe pamant, cu o manie nemaiintalnita. Aceasta este uraciunea pustiirii (Mt. 24,
15), si este sigur ca nu s-ar mntui nimeni, daca Domnul nu ar scurta zilele acelea, din
dragoste fata de om. Antihrist va indeparta pe toti cei care i se vor opune, incat va stapani
peste toti, chiar si peste aceia care il vor sustine, fara ca cineva sa se poata apara.
Alte profetii despre Antihrist
Dupa cum ziceam exista profetii despre venirea lui Hristos pe pamant si profetii despre
multe alte amanunte ale vietii Lui (Nasterea, fuga in Egipt, rastignirea, Invierea etc.), care
s-au confirmat asa cum au fost scrise. Asa dupa cum s-au confirmat si profetiile despre
daramarea Ierusalimului, risipirea evreilor si daramarea templului, tot asa exista multe
profetii despre venirea lui Antihrist.
Si dupa cum profetiile aratau fariseilor si saducheilor ca Hristos a venit, ei necrezand, tot
asa si astazi, in timp ce semnele arata ca vom intra curand in epoca lui Antihrist,
omenirea doarme linistita.
Profetiile pentru venirea lui Antihrist sunt clare si nu incape nici o indoiala. Cerul si
pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece (Mt. 24, 35), ne asigura Domnul.
Aceste profetii ne sunt facute de Insusi Hristos, de Apostoli si profeti.
Incepem de la Profetia lui Iacob despre Antihrist. Iacob, unul din cei trei patriarhi ai lui
Israel, putin inainte de moartea sa, a chemat pe fiii sai la sine si le-a zis fiecaruia ceea ce
se va intmpla cu neamurile lor pana in cel mai indepartat viitor. Adunati -va, ca sa va
spun ce are sa fie cu voi in zilele cele de apoi (Fac. 49, 1). Din aceste profetii ale lui
Iacob una se refera la Hristos si alta la Antihrist. Pentru Domnul nostru Iisus Hristos
vorbeste profetia despre Iuda, ca Hristos va veni din neamul lui Iuda. Pentru
Antihrist vorbeste profetia catre un alt fiu al lui Iacob, cea catre Dan. Profetia despre Dan
suna asa: Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din semintiile lui Israel. Dan va fi
sarpe la drum, vipera la poteca, inveninand piciorul calului, ca sa cada calaretul. In
ajutorul Tau nadajduiesc, o, Doamne !
Deci Antihrist va fi evreu si va proveni din neamul lui Dan. Antihrist va fi ca un sarpe, ca
diavolul si va lovi cu calcaiul Biserica, care asteapta mantuirea Domnului, dupa a doua
Sa venire.
Si precum profetia care relateaza despre Hristos s-a implinit acum aproape 2.000 de ani la
intruparea Domnului, tot asa se va implini si profetia despre Antihrist. Despre aceasta nu
trebuie sa se indoiasca nimeni.
De asemenea si Ieremia profeteste despre tirania lui Antihrist si pustiirea pe care o va
produce pe pamant. De la Dan se aude iata vin si vor pustii pamantul si tot ce este pe
el, cetatea si locuitorii ei (Ier. 8, 16). Dar si Isaia profeteste despre nimicirea lui
Antihrist. Hristos inainte de rastignirea Sa vorbeste despre uraciunea pustiirii (Mt. 24,
15), facand aluzie la Antihrist. Dar si catre evrei adresandu-se, Iisus zice: Eu am venit in
74

numele Tatalui Meu, si voi nu ma primiti; daca va veni un altul in numele lui, pe acela il
veti primi (In. 5, 43). Aici altul inchipuieste pe falsul Mesia care este asteptat de evrei,
asadar pe Antihrist.
Sf. Ap. Pavel amintind despre a doua venire a Domnului, in a doua epistola catre
Tesalonicieni, zice ca Domnul nu va veni, daca mai intai nu va veni lepadarea de
credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii (II Tes. 2, 3),
adica Antihrist. Si continue profetia despre Antihrist zicand: Potrivnicul, care se inalta
mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se
aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4).
Antihrist se va inalta pe sine atat de mult incat se va aseza in locul lui Dumnezeu in
templul lui Dumnezeu si va incerca prin semne diabolice si viclene ca sa se dea pe sine
drept Dumnezeu. Aici se subintelege templul lui Solomon, pe care evreii sunt gata sa-l
reconstruiasca.
In continuare, Sf. Ap. Pavel ne descopera ca Antihrist va veni, cand cel care o
impiedica acum va fi dat la o parte (II Tes. 2, 7), (prin urmare abia cand cel care
impiedica aratarea va fi dat la o parte). Cine va fi acesta ? Vom arata in capitolul urmator.
Antihrist va fi nimicit prin slavita aratare a Domnului. Si atunci se va arata cel fara de
lege, pe care Domnul Iisus il va ucide, cu suflarea gurii Sale, si l va nimici cu
stralucirea venirii Sale (II Tes. 2, 8). Venirea lui Antihrist se va face prin puterea Satanei
cu semne mincinoase si ademenitoare, cum ne asigura Apostolul Pavel. Sf. Ap. Ioan zice
despre Antihrist, atat in epistolele sale, cat si in Apocalipsa. Copii, este ceasul de pe
urma, si precum ati auzit ca vine antihrist (I In. 2, 18).
In Apocalipsa Antihrist este descoperit ca o fiara care va constrange pe toti, pe cei mici si
pe cei mari, pe cei bogati si pe cei saraci si pe cei slobozi si pe cei robi ca sa se supuna
lui, si le va da lor semnul nesters (acela care este analizat cu raze laser, despre care am
scris in capitolul precedent), pe mana dreapta sau pe frunte.
Si nu va putea nimeni ca sa cumpere sau sa vanda, decat numai cel care are semnul lui
Antihrist, adica numele fiarei, sau numarul numelui lui, adica numarul care indica suma
valorilor numerice ale literelor numelui lui.
Si Apocalipsa continua. Cel care are minte luminata sa socoteasca numarul, care este
suma valorica a literelor care compun numele fiarei, si va descoperi numarul lui Antihrist.
Caci nu este numarul unei fiinte supranaturale, ci numarul unui nume de om. Si
numarul acesta este sase-sute saizeci si sase (Apoc. 13, 18). Este numarul despre care noi
vorbim.
De fapt nu epuizam aici profetiile pentru venirea lui Antihrist. Nimeni n -ar trebui sa se
indoiasca ctusi de putin de implinirea profetiilor privind venirea lui Antihrist. Exista si
alte profetii ascunse, prin urmare neclare, despre care vorbesc Sf. Parinti si pe care
le elucideaza dupa masura puterii lor.
Inainte mergatori ai lui Antihrist
Antihristi multi s au aratat (In. 2, 18)
O intruchipare a lui Antihrist a fost Antioh Epifan, care este numit radacina
pacatoasa (I Mac. 1, 10). A pricinuit practic pustiire in templul lui Dumnezeu din
Ierusalim si a urmarit ca sa uneasca toate popoarele intr- unul singur. A dat dispozitie ca
sa se renunte la monedele nationale. A profanat sarbatorile si templul, a anulat taierea
75

imprejur si a poruncit sa fie omorati cei care nu se vor conforma cu ordinele lui. A asezat
un idol pe jertfelnic si altare de jertfa in oras. A dat ordin ca sa se arda Cartile Legii. A dat
ordin ca sa fie omorati prin torturi cei care sustineau Legea. Asadar lucrarile lui Antioh
trimit cu gandul la lucrarilor venirii lui Antihrist; pentru ca si Antihrist va profana
templul, deoarece se va instala in el si va incerca ca sa dea impresia ca este Dumnezeu.
Pe cei credinciosi ii va supune la chinuri nemaintalnite si se vor confirma cele spuse
de Scriptura, ca va fi uraciunea pustiirii (Mt. 24, 15).
Tipuri si modele ale lui Antihrist sunt, nu numai Antioh, ci si toti necredinciosii si aceia
care in numele puterii pun stapanire, prin tiranie, pe omenire si o chinuiesc; fiindca
modele ale lui Antihrist sunt si astazi, precum sunt ateii si cei ce se acopera cu
masca democratiei. Acestia amintiti sunt cei mai importanti, pentru ca detin in mainile lor
puterea si conduc destinele nefericite ale omenirii, persecutand Biserica Ortodoxa cu
orice mijloace, facandu-se astfel instrumente ale Satanei, si inainte mergatori ai lui
Antihrist.
Dar ca inainte mergatori ai lui Antihrist nu trebuie sa-i socotim numai pe acesti pioni ai
Satanei, ci si diferitele erezii si miscarile viclene care provoaca tulburare si organizeaza
centre de depravare si decadere a omenirii.
Nu ne vom ocupa aici de toate ereziile care slabesc Biserica si care au devenit motiv de a
rupe camasa cea necusuta a lui Hristos, dar vom relata ceva despre hiliasmul care
bantuieste crestinismul, care gratie banilor pe care-i cheltuiesc si efortului organizat
decimeaza literalmente turma Bisericii, pe care pastorii, cu putine exceptii, o lasa prada
dispozitiei rapitoare a slugilor lui Antihrist. Falsii marturisitori ai lui Iehova, formeaza o
organizatie politica mondiala, pe langa faptul ca este si o erezie. Cu toate acestea masca
este religioasa. Cei care se intituleaza Martorii lui Iehova utilizeaza religiozitatea ca pe
o marfa, precum traficantii de droguri, pentru ca sa prosteasca si sa slabeasca pe
credinciosii ce le cad victime. Scopul lor este de a tulbura ordinea crestina, degradarea si
schimbarea omenirii intr-o turma de animale, fara ratiune si vointa, care sa le permita
guvernarea mondiala. Martorii lui Iehova formeaza astazi cea mai rasiala, fanatica si
anticrestina organizatie, la nivel mondial .
Ceea ce duce la deconspirarea lor si a planului lor demonic este proclamarea celei de a
doua veniri a Domnului, care s-a petrecut in chip nevazut, si infierea si mostenirea
imparatiei lui Dumnezeu doar de cei 144.000 de barbati sfinti din Apocalipsa, la care au
obraznicia sa se alature (Kinonia 1986).
Intr-adevar organizatia Martorii lui Iehova, este cea mai nereligioasa si vicleana
miscare din toate timpurile, dupa cum o numeste Constantin Muratidis, care a dovedit, cu
elemente de neclintit ca aceasta organizatie, sub acoperamant religios si crestin, prin
mijloace viclene si necinstite, urmareste ca sa transforme omenirea intr-un imens lagar de
sclavi, si in felul acesta sa impuna o foarte hidoasa stapanire rasiala, la scara mondiala,
cum nu a cunoscut lumea pana acum. Organizatia Martorii lui Iehova formeaza o uriasa
societate transnationala, care exploateaza crunt numeroasele sale victime, care lucreaza
voluntar, fara plata, cu consecinte care aduc castiguri uriase. Mai absurda si monstruoasa
se arata in vremea noastra pretentia celor care conduc Turnul de veghe, care impun
membrilor organizatiei sa-i socoteasca singurii talmacitori ai Scripturii si unica
reprezentare a lui Dumnezeu pe pamant, care alcatuiesc si conducerea legala, care
76

va transforma guvernarea mondiala; fiindca toate celelalte guverne vor fi anulate.


Coducerea Martorilor lui Iehova dispretuieste si caracterizeaza pe ceilaiti oameni fiinte
inferioare. Adeptii nu au drepturi ci numai obligatia de a sluji si asculta pe conducatorii
lor. Aceasta este prima lor grija, de a-i transforma pe oameni in sclavi .
Cei care conduc secretul nelegiuirii, traficantii satanici transnationali din Brookline,
care pregatesc venirea lui Antihrist, au obraznicia fara margini de a se socoti pe ei insisi
ca singurii mostenitori ai lui Dumnezeu, care vor participa la guvernarea mondiala.
Noi recunoastem in ei pe inainte mergatorii lui Antihrist. Cum pot acesti traficanti din
Brookline sa se socoteasca pe sine asemenea barbatilor din Apocalipsa si mai presus de
purtatorii de Hristos Parinti ai Bisericii? Acestia sunt care nu s au intinat cu femei,
caci sunt feciorelnici , iar in gura lor nu s a aflat minciuna, fiindca sunt fara
prihana (Apoc. 14, 4). Insa intemeietorul acestei organizatii hiliaste, Russel nu numai ca
s-a casatorit la 1879, ci si nunta s-a savarsit cu vinovatie si desigur din cauza preacurviei.
Dar si succesorul lui, Ruterffort a murit din cauza folosirii drogurilor. Ne uimeste planul
moral al intemeietorilor acestei organizatii satanice, care se numara pe sine intre barbatii
cei drepti din Apocalipsa. Adeptii lor, care alearga neincetat cu gentile pline de carti, nu
mai au timp ca sa vada cata batjocura au adunat in jurul lor intemeietorii sectei? Asadar
atat de tare s-au prostit incat nu mai vad ca aceasta organizatie satanica, pe care o
slujesc, incearca sa impuna in lume un crunt regim rasial, cum nu a mai cunoscut lumea,
si sa transforme pe oameni in sclavi? Nu vad, oare, ca stapanii lor sunt in acord cu cele
spuse in II Tes. 2, 7 lucrnd taina faradelegii si ca sunt inainte mergatorii lui Antihrist?
Cel mai paradoxal lucru dintre toate este ca aceasta organizatie satanica submineaza
temelia statului in ce are mai sfant si mai cinstit, credinta si ortodoxia, si aceasta se
intampla din cauza concesiilor pe care statul le-a facut. Dar aceste favorizari nu se opresc
aici ci privesc si alte taine, antidemocratice si organizatii ascunse, precum masoneria. In
afara de hiliasm exista alte miscari si puteri ascunse care pregatesc terenul pentru
desgustatorul Antihrist. Aceste organizatii care formeaza semnul pentru vremea noastra si
care isi au radacinile in evul mediu sunt in legatura cu masoneria.
Masoneria este o organizatie mistica cu scopuri secrete. Este organizata piramidal, pe
nivele, informatiile urcand spre varf. In aceasta structura nivelele inferioare nu au acces
la informatiile unui nivel superior.
Cum poate un om liber sa adere la o astfel de organizatie care nu-si descopera adevaratele
planuri, si cum pot sa existe intr-o democratie asemenea organizatii secrete? Ce scopuri
suspecte si antidemocratice servesc aceasta organizatie, cu legaturi internationale si mii
de loje in toata lumea? Pentru ce in aproape toate statele guvernele cedeaza in fata acestei
organizatii satanice, antidemocratice si anticonstitutionale?
Masonii au secrete pe care nu le descopera nu numai altor oameni, pe care ii numesc
profani, ci nici propriilor lor membri. Si se constata fenomenul trist ca se cere
oamenilor care accepta sa fie recrutati in asemenea organizatii, sa pastreze secrete toate
lucrurile pe care le vor afla! Cine a ajuns la aceasta crunta umilire ca sa-si vanda
constiinta in acest mod dezgustator?
Pentru ce masonii sunt obligati cu juraminte aspre sa pazeasca si sa indeplineasca
ordinile, pe care nu trebuie sa le destainuie? Nici macar unui prizonier nu i se cere asa
ceva. In vremea noastra, epoca prin excelenta numita democratica, o organizatie secreta
77

isi inchide portile fata de membrii intregii societati si-si leaga cu juraminte ingrozitoare
membrii sai ca sa nu destainuie secretele sale, nu este normal ca sa creeze suspiciuni?
Loja P-2 din Italia are mii de membrii, din randul personalitatilor, adica a elitei italiene.
Dar dincolo de faptul ca este o organizatie secreta si perfida, masoneria este si
antisociala. Astfel, prin felul cum se manifesta, masonii sunt aceii care favorizeaza
disensiunile si nu guvernarea dreapta pe care o cer toti oamenii.
Pentru ce sa fie sustinut cineva numai si numai pentru ca este mason si sa nu fie sustinut
oricare altul dupa dreptate? Judecatorul mason va hotara dupa dreptate sau dupa ordinile
masonice? Ofiterul mason va asculta ordinile lojelor sau chemarea patriei? Nu cumva
loviturile de stat si tradarile, care se inmultesc in ultimul timp in intreaga lume au
legatura cu acesti ofiteri vaduti? Pentru ce masonii se sfiesc ca sa se destainuie si sa faca
cunoscut in mod public sau prin declaratie gradele lor? Nu cumva pentru ca poporul are
formata deja constiinta manipularii prin acestia. Cu toata aversiunea poporului fata de
antidemocratie nu se intampla nimic.
Lojele exista si domnesc ca stat in stat. Deci, care sunt acei protectori nevazuti ai acestor
intunecate organizatii in tara noastra? Nu cumva se ascund pentru ca toti cei ce comit
faradelegi urasc lumina? Asadar aceasta este masoneria, care, in opozitie cu hiliasmul
care apeleaza la indivizi cu slaba pregatire, apeleaza, in general, la oameni influenti, cu
inteligenta, cu autoritate, cu bani si influenta sociala. Diavolul prin masonerie favorizeaza
planul sau si pregateste pe oameni pentru venirea lui Antihrist. Fiindca trebuie
sa cunoastem ca, in afara de acestea, masoneria este si religie a Satanei . In loje este
adorat Marele Arhitect al Universului. Desi copiaza multe din ceremoniile crestine,
masonii adorand pe Marele Arhitect al Universului arata ca nu agreaza pe Dreptul
nostru Dumnezeu.
Asadar masoneria, organizatie satanica, este o ramura a Sionismului international.
Lucreaza si aceasta pentru ca sa se realizeze planurile ascunse ale iudeilor, asadar ca sa
instaleze pe Mesia cel asteptat al evreilor, ca conducator mondial, adica pregateste
venirea lui Antihrist, a desgustatorului dictator.
Masoneria, hiliasmul, ecumenismul, spiritismul, magia sunt in special o actiune a hidrei
sionismului, care otraveste mortal pe oameni si-i preda in puterea Satanei. Cei care au
rastignit pe Hristos, prin urmasii lor, cei care nu se cumintesc nicidecum, nici macar nu se
pocaiesc pentru crimele lor desgustatoare, lucrand cu toate aceste puteri antihristice din
culise pentru a ni-l impune pe Antihrist. Cu toate acestea, planurile lor au fost dezvaluite,
prin profetiile care exista, pentru ca noi sa fim preveniti, si au micsorat camuflarea lor;
pentru aceea, nu trebuie sa cadem in capcana lor.
Tineti-va departe de spiritism, magie, masonerie si hiliasm. Sunt dezgustatoare puterile
satanice care ne fura ce are mai scump si mai drag sufletul nostru. Racnetul lui Antihrist
se aude clar, umbra hidoasa a lui arata ca se apropie. Sa ne amintim de Sf. Ap. Petru, care
zice: Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu,
cautand pe cine sa inghita (I Pt. 5, 8). Sa ne asiguram zice Sf. Chiril al Ierusalimului.
Numai cti isi vor asigura sufletul lor prin rugaciune si atentie neincetata, fata
de Antihrist, de aliatii si inainte mergatorii lui, vor scapa din capcane si vor mosteni
fericirea si viata vesnica. Restul vor rataci si vor fi adunati in tabara lui Antihrist, ca sa
lupte nenorocitii chiar cu Hristos si vor primi semnul lui Antihrist spre pieire si
condamnare vesnica, dupa cum scrie Sf. Ioan in Apocalipsa.
78

Semne inainte mergatoare lui Antihrist


1. Apostazia
2. Infiintarea statului evreu si ocuparea Ierusalimului de catre evrei
3. Reconstruirea templului lui Solomon
4. Inventiile si descoperirile din vremea noastra
5. Anarhia democratiei
6. Ce-l opreste si cel care-l opreste
1. Apostazia
Un semn caracteristic care avertizeaza despre venirea amagitorului este apostazia
generala a oamenilor de la credinta in Dumnezeu, dupa cum ne asigura Sf. Ap. Pavel.
Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va veni pana ce
mai intai nu va veni lepadarea de credinta (II Tes. 2, 3). Cand lumea se va lepada de
Dumnezeu, atunci va veni Antihrist.
Se va infatisa, asadar, in mijlocul unui climat anarhic, pacatos si ateu. Atunci se va da pe
fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii (II Tes. 2, 3), zice Sf. Ap. Pavel. Apoi firesc va urma
a doua venire a Domnului, care se va petrece la putin timp dupa venirea lui Antihrist,
cand va predomina cea mai rea lepadare de credinta, dupa cum a zis Domnul in chip
profetic: Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului:
mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit
potopul si i a nimicit pe toti (Lc. 17, 26- 27).
Cu toate acestea poate se gaseste cineva care sa conteste. Nu cumva si in alte epoci a
existat apostazie, anarhie, pacate, desfrau? Deci pentru ce apostazia omului de astazi este
unita cu asteptarea lui Antihrist? Pentru ce apostazia generala si nemaivazuta a
omenirii este luat ca semn pregatitor al apropierii venirii lui Antihrist? Nu cumva de
fiecare data cand omul a refuzat invatatura Bisericii, a pregatit sfarsitul?
Biserica a facut mult bine. Pentru ca aceasta este misiunea ei, ca sa mantuiasca sufletele,
ca sa le pregateasca, ca sa le trezeasca, ca sa se ingrijeasca drept de toate oile, pentru ca
vremea celei de a doua veniri este necunoscuta, dupa cum necunoscut este si sfarsitul
vietii noastre. Asadar pentru aceasta trebuie ca sa se implineasca toate semnele.
Cat priveste apostazia de astazi, nu exista ceva asemanator in istoria neamului omenesc si
cu atat mai mult in perioada crestina.
Nu este o apostazie intamplatoare. Ci una generala organizata si nemaivazuta. Omul
inainte cunostea apostazia ca pe ceva individual in omul renegat si depravat al veacului
douazeci. Si nu spunem aceasta pentru neamurile salbatice, Nu; o spunem pentru
oamenii civilizati, care primesc multe invataturi crestine, care au cunoscut adevarul, si cu
toate acestea staruiesc in greseala, in intuneric, in razvratire morala constienta, in razboi,
in desfrau, in educatia fizica si morala fara de rusine, in batjocorirea lui Dumnezeu, in
lupta cu cele dumnezeiesti. Omul vremurilor noastre neaga usor constiinta lui Hristos si
promoveaza venirea lui Antihrist.
Lepadarea de Dumnezeu se percepe mai mult datorita faptului ca omul se alipeste de
lucrurile materiale, de cele de jos. Credinta crestina numita intoleranta este inlocuita cu o
credinta autonoma, fara Dumnezeu, fara porunci, fara constiinta.
Omul autonom, zboara in cosmos si se lauda batjocoritor si ironic, ca nu poate sa
79

intalneasca undeva pe Dumnezeu, isi vinde constient sufletul Satanei cu acele erezii,
imoralitati nemaivazute, certuri si organizatii antihristice.
Cuvintele rusine, pocainta, credinta, sfintit, biserica sunt considerate anacronice, dar si
periculoase, pentru omul eliberat si autarhic al vremii noastre. Pacatul se arata organizat,
condus cu metode satanice cu mijloace de influenta in masa si dezastroase.
Satana ne expune sfaturile zilnic in orele noptii, probabil pentru ca toata coruptia care se
savarseste uraste lumina, dupa cum zice Sf. Scriptura. Iata si un exemplu deosebit al
apostaziei nemaivazute si fara limita a omenirii si a comportarii ei cea impotriva lui
Dumnezeu. Iata actiunile europenilor, care accepta elocvent caracterul trist si decazut
vrednic de plans.
Homosexualitatea este recunoscuta oficial in Anglia si in alte state; mai mult, in unele
state sunt celebrate si casatorii de acest gen de catre pastori si preoti. Inca si nudismul se
raspandeste printre oameni.
De asemenea cinematografia si teatrul in afara de putine cazuri sunt puse in slujba
diavolului si ale inainte mergatorilor lui Antihrist.
Pornografia si presa atee este mobilizata in lupta pentru predominarea raului, pierderii
obiceiurilor si limitarea rezistentei morale a individului. Asociatiile homosexualilor si a
tuturor genurilor anormale rasar peste tot ca ciupercile. Legalizarea preacurviei si a
avortului este impotriva poruncilor dumnezeiesti si inumanitatea acestei legalizari este
privita ca retrograda, necivilizata, inapoiata si ca inaplicabila social. Mai mult, in Anglia
s-a mers pana acolo incat s-a propus un proiect de lege care sa acorde dreptul la legaturi
incestuase, intre parinti si copii si intre frati!
Incestele, perversiunile, anomaliile, practicile oribile, condamnate de Sf. Scriptura, astazi
au devenit recunoscute prin lege. Omul decazut al vremurilor noastre striga pe strazi
pentru legalizarea tuturor practicilor, dovedind real cat de orb si constiincios slujeste
Satanei.
Un fenomen ingrozitor care mobilizeaza pe atei il constituie si organizatiile satanice ale
masoneriei.
Este un fenomen rar ca un om din zilele noastre sa nu apartina acestei organizatii. In
zilele noastre, ale abundentei de democratie, din nefericire, exista oameni, presupusi
seriosi, care sa-si vanda sufletul Satanei si care sa se oblige sa slujeasca intr-o
organizatie secreta, antisociala si antidemocratica, careia nu i se cunosc secretele.
Alt paradox al zilelor noastre este Satanismul. Lepadarea desavarsita a mastii. Asadar
exact adorarea Satanei cu taine, ceremonii, lacasuri de inchinare etc. Satanistii sunt astazi
in numar de milioane. Si acestia se afla in tarile civilizate.
Culmea nerusinarii si a apostaziei, care caracterizeaza masele de oameni, astazi, este
acceptata si in Grecia. Nu englezul, nici americanul, ci grecul ortodox accepta sa i se
spuna ca descinde din maimuta, decat sa creada ca este facut dupa chipul lui Dumnezeu.
Mai mult, aceasta teorie neghioaba este predata si in scoli copiilor nostri. Astfel scopul
antihristilor este departarea crestinilor de Dumnezeu, fiindca oamenii chiar daca au
cunoscut pe Hristos, au iubit intunericul mai mult decat Lumina (In. 3, 19).
Profetiile scrise confirmndu-se in zilele noastre, noi tragem alarma. In zilele din urma
dragostea se va raci. lubirea multora se va raci (Mt. 24, 12), zice Sf. Scriptura. Intradevar, astazi ura a pus stapanire pe omenire. Omul s-a inchis in cochilia sa, nu se
mai increde in nimeni, considera pe vecinul sau dusman, ca pe cineva care va uzurpa
80

interesul sau. Dar mania nu se foloseste numai in aparare, ci mai mult in distrugerea
omeniei, semannd dezastru si distrugere cu arme distrugatoare, de nimicire in masa.
Pentru prima oara, omul a simtit amenintarea unui dezastru general, fara ca sa poata sa se
opuna. Omul pregateste distrugerea sa in cadrul general al apostaziei care se pune in
miscare in vremurile din urma.
Dragostea duhovniceasca s-a racit. Si nu numai a laicilor, ci si a clericilor, a pastorilor,
care povatuiesc. Si aceasta pentru ca aseaza sufletul lor mai presus dect al oilor, dupa
cum zice dumnezeiasca Scriptura.
Din nefericire, astazi oile sunt rupte in bucati de lupi, iar pastorii nu le vestesc primejdia.
Si toate acestea au fost profetite de Sf. Parinti ai Bisericii, de Apostoli si de Insusi
Hristos. Din cauza comportarii pastorilor se vor sminti multi, zice Sf. Scriptura. Pentru
aceasta si Sf. Chiril al Ierusalimului scrie, sa nu ne ingrijim de cele care
produc sminteala, ci de cele prezise de Sf. Scriptura pentru ca sa se pazeasca credinta cea
dreapta. Caracteristica apostaziei de astazi este ca foarte putini se mai gndesc la moarte,
cu responsabilitate pentru vesnicie. Oamenii vietuiesc numai pentru cele materiale
si lucreaza faptele trupului, si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare,
inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi,
destrabalari, eresuri, pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care
vi le spun dinainte, precum dinainte v am spus ca, cei ce fac unele ca acestea, nu vor
mosteni Imparatia lui Dumnezeu (Gal. 5, 19-21), dupa cum ne spune Sf. Ap. Pavel.
Biserica Ortodoxa, astazi, infrunta pe ereticii si ateii care lupta si distrug ortodoxia cu
mnie si ura. Si aceasta este un semn prevestitor al venirii lui Antihrist: apostazia
generala si organizata.
Desigur prigoane si eresuri au existat intotdeauna, au existat luptele antihristilor contra
martirilor, sfintilor, marturisitorilor. Astazi dusmanul este liber fara un adversar puternic.
Conducerea Bisericii noastre trage corul ecumenismului si modernismului, si
este amenintata de duhul indiferentei si al fastului.
Pentru aceasta ne si intrebam. Este intmplatoare apostazia aceasta? Va reveni omenirea
risipita din nou la Tatal ceresc?
2. Infiintarea statului evreu si ocuparea Ierusalimului de catre evrei
pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte. Si atunci se va arata cel
fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide, cu suflarea gurii Sale, si l va nimici cu
stralucirea venirii Sale (II Tes. 2, 7-8)
Un al doilea semn prevestitor al apropiatei veniri a lui Antihrist si a celei de a doua venire
a Domnului este infiintarea statului evreu in vechea sa matca.
Dar sa luam lucrurile de la inceput, confruntand si coreland profetiile din Sf. Scriptura cu
continut eshatologic.
Iisus Hristos, inainte de patima Sa cea de voie, a prevestit in amanunt despre distrugerea
Ierusalimului ce urma sa vina si pentru soarta evreilor, omoratorii Fiului lui Dumnezeu.
Relatam profetia de baza pentru soarta Ierusalimului si a evreilor. Si vor cadea
de ascutisul sabiei, si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in
picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor (Lc. 21, 24).

81

Ce semnifica aceasta profetie? Iisus adresandu -se ucenicilor Sai cu privire la distrugerea
templului lui Solomon, din Ierusalim, si despre poporul evreu, care sunt un model al
sfarsitului lumii, nu se limiteaza la profetia aceasta, ci vorbeste si de alte semne, care
vor prevesti slavita Sa venire, dupa cum parabola pentru inmugurirea smochinului cnd
primavara se apropie. Aici se face aluzie la statul evreu, care a inceput sa inverzeasca
dupa reintoarcerea evreilor pe pamntul parintesc, in 1948. De asemenea, semnul care va
intari apropierea sfarsitului lumii, amintit de Domnul, este propovaduirea Evangheliei
Sale in toata lumea. Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata
lumea, spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul (Mt. 24, 14).
Foarte putini sunt cei care nu cunosc Evanghelia.
Cu toate acestea Iisus, continuandu-si cuvintele Sale profetice, a zis ca sfarsitul se va
apropia cand uraciunea pustiirii , deci Antihrist, se va aseza in Locul cel Sfant. Asadar
in templul lui Solomon. Acelasi lucru il zice si Sf. Ap. Pavel: asa incat sa se aseze el
in templul lui Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4). Templul
acesta este pregatit in mod insistent ca sa se rezideasca. Toate aceste profetii au oarecare
legaturi intre ele si ne ajuta ca sa dam crezare profetiei Domnului despre poporul evreu
si statul lor.
Si vor pieri de ascutisul sabiei ; evreii vor fi injunghiati, si vor fi luati prizonieri, si
vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in picioare de diferite
neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor. Aceasta profetie a
Domnului are multe sensuri, fiindca s-a implinit deplin, si iata cand.
Cea mai inspaimntatoare distrugere a Ierusalimului s-a petrecut in anul 70 d.Hr., sub
imparatul roman Tit. Toate s-au petrecut asa cum prezisese Domnul. Istoricul iudeu, Iosif
Flaviu, care a trait evenimentele, a descris-o foarte amanuntit.
O mama si-a mancat copilul de foame! Templul a fost distrus din temelii si nu a mai fost
refacut, dupa cum ne relateaza intr-un alt capitol. nu va ramane aici piatra pe piatra,
care sa nu se risipeasca (Mt. 24, 2). Evreii erau rastigniti. Erau spintecati de soldatii
romani, ca sa li se scoata aurul pe care l-au inghitit, evident pentru ca sa se mantuiasca
cei care l-au omorat pe Fiul lui Dumnezeu. Sangele Lui asupra noastra si a copiilor
nostri (Mt. 27, 25). Da, blestemul pe care l-au pronuntat ei insisi asupra lor, cand au
predat la moarte pe Cel fara de pacat.
Cata bucurie a fost cand nu s-a mai gasit alt lemn, dupa cum zice istoricul Iosif Flaviu, pe
care sa fie rastigniti, vanduti in toate partile lumii, ca sclavi, fara cea mai mica cinste. Si
vor fi dusi robi la toate neamurile.
De atunci Ierusalimul este calcat in picioare de diferite neamuri, deci pana ce se vor
implini vremurile neamurilor? Fraza aceasta a creat si creaza multe dificultati
exegetilor, fiindca se arata anevoie de explicat si neclara. Astazi nu trebuie sa ne facem
probleme, fiindca s-a implinit asa cum a fost prezisa. Cand? In 1948, cand evreii s-au
intors pe pamantul stramosesc, dupa aproape 2.000 de ani si, practic, au pus stapnire pe
Ierusalim. Prin urmare, Ierusalimul a patimit ca sa fie calcat in picioare de neamuri, si
acum a cazut in minile evreilor. Faptele vorbesc!
Astfel, crearea statului evreu si ocuparea Ierusalimului constituie piatra de hotar, lucru
care s-a profetit de Domnul pentru o evolutie de seama. Crearea statului evreu inseamna
82

o evolutie violenta si nemaivazuta de nimeni, fiindca s- au implinit vremurile neamurilor.


Oricat de dificila s-ar prezenta pentru exegeza fraza pana ce se vor implini vremurile
neamurilor, totusi ea are un inteles. Caci din momentul in care evreii si-au creat statul,
Sionismul international si-a luat in serios initiativa si pregateste intens guvernarea
mondiala si degradarea morala si spirituala a popoarelor. A patruns pretutindeni.
Masoneria, iehovismul, ecumenismul, comunismul si toate celelalte organizatii
antihristice se lupta cu o mnie nimicitoare contra Bisericii si a adevarului.
Straduindu-se sa propage coruptia in toata lumea. Incearca sa distruga tot ce e sanatos in
societate. Stiinta este pusa in serviciul scopurilor lor satanice. Cele doua superputeri, care
de fapt sunt controlate de sionism, au subjugat intreaga omenire. Dar in esenta duce pana
la distrugerea popoarelor. Popoarele flamanzesc, in timp ce aceia fac multe arme si peste
orice masura.
Ceea ce cu putin timp inainte era de negandit, astazi este o realitate.
Ca lumea poate fi distrusa in intregime prin apasarea unui singur buton. Asadar in putin
timp va fi pregatit terenul pentru primirea lui Antihrist. Omenirea este superpopulata si de
aceea se crede stapana pe soarta ei. Ce adevar poate sa reziste cu putere? Dar si
daca rezista nimeni nu poate nega cele ce se asteapta. Cei puternici isi fac singuri dreptate
nu dupa Hristos, fiindca pe Hristos l-au lovit fiecare cum a vrut.
Dar sa vorbim despre Europa. Despre masoneria acestui continent. Despre toata murdaria
si putoarea si decaderea morala, Sodoma si Gomora. Este Europa crestina? Nu a fost
educata Europa dupa invatatura Evangheliei? Si daca va astepta vesnic ce folos?
Din nefericire Europa a ales pe Diavol si a parasit pe Hristos.
Inca si in Grecia, prin excelenta un stat ortodox, au avut loc schimbari sociale. Cine va
mai intelege dintre cei mai batrani, ca in Grecia ortodoxa s-au votat legi pentru
legalizarea preacurviei, a avorturilor, a divorturilor, dar si atatea altele care sunt in
proiect? Pana si buletinele crestine intentioneaza sa le schimbe cu cele ale Satanei, fara
mustrari de constiinta, in numele progresului! Asadar ce ne foloseste ca asteptam pe
Domnul? Iar daca aceasta nu este prevestirea vremii lui Antihrist, atunci ce este? Ca daca
nu este prevestire redobandirea statului evreu, incercarea de a reface templul, sodomia,
atunci ce sunt? Popoarele sunt amenintate cu disparitia de hidra cea urata a Sionismului.
Lucrarile antihriste urla ca sa inghita tot ce a mai ramas inca sanatos.
Nu incape nici o indoiala ca redobandirea pamantului stramosesc si a Ierusalimului de
catre evrei inseamna inceputul celor mai mari nenorociri peste omenire. Antihrist este
mare inaintea fiarei. Astazi toate se prabusesc, se egalizeaza, se niveleaza: frontierele,
religiile, datinile, traditiile, morala. Cu fiecare mijloc vom cunoaste toti numarul lui
Antihrist .
Si ce daca striga poporul ortodox, iubitii mei? Ce se are in vedere? Cu intensificarea
protestelor nu se cunoaste lupta, nici cu motiuni si rugaminti. Trebuie sacrificii. Trebuie
credinta sincera. Dar nimeni nu se hotaraste ca sa se jertfeasca. Nici macar dintre arhierei.
Nici dintre pastori ca sa-si dea sufletul pentru oi. Ce daca striga poporul ortodox? Se
aproba sau nu se aproba proiectul de lege pentru avorturi? S-a votat sau nu legea pentru
efectuarea stagiului militar de catre iehovisti, care sunt slugile Satanei? Ce daca
avertizeaza parintii neamului? S-a votat pro sau contra legii rasismului, cu care se inchide
83

gura grecilor? Si nu intamplator avem in vedere pe aceia care ne sapa mormantul si


secatuiesc tara! Cine isi da seama ca, votandu-se in Camera Deputatilor legea care da
fiecarui strain dreptate, ca sa ocupe functii in Grecia, si ca sa judece doi ani,
este impotriva statului? Trebuie sa luam masuri, sa nu lasam Parlamentul sa hotarasca
impotriva noastra si a credintei noastre.
Altfel il vom lasa sa serveasca admirabil scopurile Sionismului international, pentru
reducerea la tacere a popoarelor. Niste mijloace asemanatoare folosesc si pentru
reducerea la tacere a arhiereilor. Se micsoreaza anii de iesire la pensie, salariul, etc.
(cu recenta lege fiscala) cu care ii opresc pe arhierei ! Amenintarile prind teren si
impotriva arhiereilor, fiindca astazi este adorat mamona si nu Hristos.
Iata pentru ce ne ingrijoram, iata pentru ce credem ca omenirea merge nepocaita, pe un
drum dezastruos pe care si-l traseaza singura. Drumul care va intalni pe Antihrist. Un
sfarsit inspaimantator si dezastros. Pentru aceasta sa veghem, sa ne pregatim cu credinta
si sa ne hotaram; Dumnezeu nu se lasa batjocorit.
3. Reconstruirea templului lui Solomon
Dupa cum relatam in primul capitol, Iisus adresandu -se ucenicilor Sai, care admirau
templul lui Solomon, pentru splendoarea sa, ii asigura ca templul acesta va fi distrus
complet, inainte de trecerea neamului acestuia. Mai mult le-a precizat si
diferitele semne care vor anunta distrugerea lui. Intre aceste semne a numarat si asediul
Ierusalimului. Iar cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, atunci sa stiti ca s a
apropiat pustiirea lui (Lc. 21, 20). Practic in anul 70 d. Hr. s- a implinit aceasta profetie
a Domnului, in timpul domniei lui Tit, in urma asediului. Si daca au cerut asigurarea de la
acesti cuceritori sa nu distruga templul, soldatii romani l-au distrus cu mnie, lau incendiat fara sa-i poata impiedica cineva. Tempul a fost pur si simplu distrus din
temelii.
In anul 363 d.Hr., pe vremea lui Iulian Apostatul, au incercat iarasi, cu permisiunea
aceluia, sa reconstruiasca templul. Cu toate acestea prin voia lui Dumnezeu nu au putut
spori nimic. Flacari paradoxale si nisipul infierbntat au impiedicat pe lucratori ca sa
sfrseasca lucrarea. Pe multi i-a omorat, dupa cum au marturisit martori oculari. Intre
acesti martori se afla istoricul Eusebiu, Sf. Chiril al Ierusalimului, care au verificat in
amanunt zadarnicia acelora, scriitorul Ammianus Marcellinos si multi altii. Si ne
intrebam, pentru ce atunci nu s-a ingaduit construirea templului? Si daca atunci nu s-a
ingaduit construirea, dupa cum nu s-a ingaduit refacerea statului evreu, astazi se va
ingadui construirea templului, dupa cum s-a ingaduit si infiintarea statului evreu? Daca se
incearca refacerea templului, aceasta va fi negresit un semn puternic pentru venirea
lui Antihrist, fiindca acelasi lucru ne spune si Sf. Ap. Pavel: Asa incat sa se aseze el in
templul lui Dumnezeu, dndu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4), si o spune clar
pentru Antihrist.
Dar sa vedem ce fac acesti evrei dupa ocuparea Ierusalimului, dupa impresurarea
popoarelor cu inspaimantatoarele tentacule ale masoneriei, hiliasmului, ecumenismului,
comunismului? Ce fac ei cu privire la templu? Stau? Nu, nicidecum. Caci una din primele
lor preocupari, care este facuta publica, este pregatirea pentru reconstruirea templului
visurilor lor, templul lui Solomon.
Mai mult dupa cum s-a publicat si in presa, evreii au comandat in America pietrele pentru
84

rezidirea templului . Asadar se transporta cu multa precizie pietrele dintr-o cariera din
statul Benford, pentru reconstruirea templului. Si s-au adunat miliarde de dolari care
sunt destinati pentru reconstruirea templului. Templul, dupa cum spun rabinii, va fi ridicat
cum a fost, pentru Mesia al lor, adica pentru Antihrist, care este asteptat in viitorul
apropiat. Toti rabinii de astazi ai lui Israel cred ca Mesia al lor, adica Antihrist, are sa se
nasca, si sunt aproape douazeci de veacuri. Aceasta o istorisesc monahii veniti de la
Locurile Sfinte. Reconstruirea templului va constitui culmea necredintei iudeilor.
Deoarece, trebuie sa retinem, templul constituie pentru evrei centrul (locul de inchinare) a
lui Dumnezeu, impreuna cu Vechiul Testament.
Reintoarcerea la templu inseamna aversiunea fata de Hristos si culmea necredintei, ca si
instalarea lui Antihrist, a falsului Mesia, pe care il asteapta evreii. Fiindca reconstruirea
templului va fi un semn al necredintei si nu al credintei. Evolutiile sunt foarte rapide
si violente, dupa cum: pregatirea guvernarii mondiale, pregatirea buletinului unic cu
numarul lui Antihrist, pregatirea pentru semnul lui Antihrist, pregatirea psihologica, in
mod special a tineretului, pentru primirea lui Antihrist, subjugarea mondiala a popoarelor,
descurajarea omenirii, razboiul nemaivazut asupra Bisericii, pregatirea planurilor
si adunarea materialelor pentru refacerea templului ; toate ne descopera vederea
exploziva a finalului evenimentelor, si nu crede ca poate fi cineva care sa nu inteleaga
semnificatia apostaziei omenirii, incat sa se impotriveasca si in al doisprezecelea ceas.
Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n a mai fost de la inceputui lumii pana acum
si nici nu va mai fi (Mt. 24, 21).
4. Inventiile si descoperirile din vremea noastra
Dumnezeu a dat oamenilor stiinta, ca sa se mareasca intru lucrurile Sale cele minunate
(Iisus Sirah 38, 6). In zilele noastre stiinta, cunoasterile, descoperirile s-au apropiat de
limitele miracolului si au depasit si cea mai vie fantezie a omului.
Nelinistitor este faptul ca toata desavrsirea stiintifica a exagerat in privirea lumii, incat sa ajuns sa se creada din aceasta cauza ca omul este autonom, independent, atotputernic si
prin urmare poate ca sa supravietuiasca si fara Dumnezeu. Pentru aceasta si omul
veacului douazeci se mndreste si se comporta att de dispretuitor si batjocoritor fata de
Facatorul sau. Mai mult, nu va fi nicidecum exagerat ca sa spunem ca, puterile
intunericului in numele progresului stiintific, urzesc legarea omului si pregatesc in
chip satanic distrugerea si pieirea lui.
Energia atomica este pusa in slujba Satanei, care o foloseste potrivit scopurilor sale. S-au
fabricat atatea bombe atomice incat cu ele se poate distruge intreaga civilizatie de pe
pamant. Si in chimie si-a pus mana sa cea rautacioasa. S-au fabricat mii de
bombe bacteriologice pentru ca sa se otraveasca intreaga lume. Mai mult, de curand s-a
fabricat o bomba, dupa cum a facut cunoscut presa, care poate ucide de la sute de
kilometri, prin inocularea ct de mica a substantelor toxice pe care le contine. Si aceasta
pentru nefericitul om al planetei noastre.
Fotografia, cinematografia, televiziunea si atatea altele s-au inventat ca sa departeze pe
om de Dumnezeu in loc ca sa-l inalte pe om duhovniceste pna la asemanarea cu
Dumnezeu. Din nefericire vedem ca acestea sunt prin excelenta mijloace cu care
puterile antihristice incearca ca sa indobitoceasca si sa prosteasca complet pe om. Astfel
fara o rezistenta morala si duhovniceasca deosebita, omul zilelor noastre va ajunge usor
85

in slujba lui Antihrist, pe care puterile intunericului il asteapta cu nerabdare.


Dar aici scopul nostru nu este de a parcurge trista decadere in care a ajuns omenirea
folosind in rau stiintele si viata destrabalata, departe de Tatal ceresc. In principal dorim sa
remarcam ca formidabilele descoperiri si inventii ale secolului nostru si multimea
cunostintelor sunt un semn prin care suntem avertizati despre venirea lui Antihrist si
sfrsitul lumii.
Cu aproape 2.500 de ani in urma Daniel a profetit ca spre sfrsitul lumii se va inmulti
stiinta. Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul
vremii. Multi vor cerceta o cu de amanuntul si va creste stiinta (Dan. 13, 4). Intradevar navetele spatiale, platformele spatiale, satelitii, armele spatiale, O.Z.N. -urile,
bombele neinchipuit de distrugatoare, puse in miscare pe orbite geostationare, in
spatiul cosmic, altele care se vor mai inventa, pentru distrugerea omului fara de minte,
sunt un semn al apropierii sfarsitului lumii. In acelasi chip prevesteste si Domnul nostru
ca inainte de sfarsitul lumii se vor arata semne ceresti si foamete inexprimabila. si
vor fi cutremure mari si, pe alocuri foamete si ciuma si spaime si semne mari in cer vor
fi (Lc. 21, 11).
Actuala este si profetia St. Nil Mirovlitul, care a trait pe la anul 1600 in Sfntul Munte.
Sf. Nil scrie ca dupa 1900 va incepe apostazia generala a omenirii. De asemenea
profeteste ca va predomina un desfrau nemaivazut si stiinta va face descoperiri
extraordinare. Iar in timpul predominarii lui Antihrist, Dumnezeu va scurta zilele ca
sa grabeasca venirea Domnului si ca sa mntuiasca pe cei alesi. si toate acestea se vor
petrece pentru ca Antihrist doreste sa cucereasca toate, si va face semne si minuni
dupa inchipuire, dorind sa dea invataturi rele sarmanului om, de la un capat la altul al
pamantului. Atunci vor zbura prin aer ca pasarile si vor strabate fundul marii ca pestii
. Acestea au fost profetite inainte cu 400 de ani de Sf. Nil. Si mai mult el are dreptate.
Asadar descoperirile extraordinare ale veacului nostru ar trebui sa ne faca sa slavim pe
Creatorul nostru si sa ne inarmam cu credinta in Dumnezeu, incat venirea lui Antihrist sa
nu ne poata insela. Scopul este acela de a avea vestile despre semnele vremurilor. Deci sa
veghem, sa stam continuu in priveghere duhovniceasca, fiindca si daca nu este intre noi,
inca, dezgustatorul si vicleanul Antihrist, sunt in prezent altii, aghiotantii si
inainte mergatorii nedreptatii, Satan si nefericitii lui urmatori. Si acestia vor ca sa ne
amageasca, incat fara voie sa devenim uneltele lor si primitorii falsului Mesia al evreilor,
adica a lui Antihrist.
Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Mt. 24, 35).
5. Anarhia democratiei
Astazi lumea traieste intr-o perioada de anarhie a democratiei. Intre popoare se observa
ura, dusmanie, dezordine. Puterea lumii acesteia se exercita si se prezinta sub chipul
democratiei. Diferitele conceptii despre lume, schimbarea traiului, obiceiurilor,
traditiilor, se macina in moara cuvintelor despre democratia popoarelor.
Aliantele, coalitiile politice, uniunile economice internationale, congresele si conferintele,
intrunirile mondiale si vizitele protocolare, schimburile de pareri si informatii, dar si
legaturile organizatiilor secrete formeaza catargul mondial pe care puterile intunericului
le urzeste impotriva omenirii.
Popoarele care nici nu gandesc se prind in capcane unul pe altul. Asadar un mod de
anarhie, care predomina pe plan mondial, diplomatia si prefacatoria, care tind ca sa
86

defineasca normele de viata ale omenirii, pe dependenta economica si


subjugare, popoarele facandu-se prada usoara a puterilor care lucreaza din umbra, care
pregatesc nevazut, terenul pentru guvernarea mondiala.
Aici vom cerceta anarhia democratiei, ca semn care premerge lui Antihrist, asadar ca
semn de avertizare, fiindca din vremea lui Daniel este profetit, ca anarhia democratiei va
fi ultima forma a puterii pe planeta noastra, care premerge lui Antihrist, si care va pune
capat puterii lui tiranice. Antihrist exploatand confuzia care va predomina prin divizarea
omenirii si prin anarhie, pe plan mondial, va lua cu forta puterea, care aproape i se va
oferi.
Fiindca, dupa cum spune Sf. Ap. Pavel: si atunci se va arata cel fara de lege (II Tes.
2, 8), atunci se va arata Antihrist, pana cand cel care o impiedica va fugi dat la o parte
(II Tes. 2, 7)
Cu toate acestea merita ca sa dam doua profetii ale proorocului Daniel despre chipul si
fiarele ce prefigureaza imparatiile care vor premerge lui Antihrist, in urma carora este
anarhia democratiei pe care o parcurgem astazi.
Prima profetie este visul lui Nabucodonosor, care privea viitorul imparatiei sale, si pe
care i l-a talcuit apoi Daniel. O, rege! Tu priveai si iata un chip; acest chip era peste
masura de mare si stralucirea lui neobisnuita statea inaintea ta si infatisarea lui era
grozava. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul si bratele de argint, pantecele si
coapsele de arama, pulpele de fier si o parte de lut. Tu priveai si iata o piatra desprinsa,
nu de mana, a lovit chipul peste picioarele de fier si de lut si le a sfaramat. Atunci au
fost sfaramate in acelasi timp fierul, lutul, arama, argintul si aurul si au ajuns ca pleava
de pe arie vara si vantul le a luat cu sine, fara ca sa se gaseasca locul lor; iar piatra
care a lovit chipul a crescut munte mare si a umplut tot pamantul (Dan. 2, 31 -35).
Acesta este visul regelui Nabucodonosor. Dar sa dam acum si a doua profetie. Si
patru fiare uriase au iesit din mare, una mai deosebita decat alta. Cea dintai semana cu un
leu si avea aripi de vultur.
M -am uitat la ea pana ce aripile i-au fost smulse si a fost ridicata de pe pamant si pusa pe
picioare ca de om. Si iata o a doua fiara, cu infatisare de urs, stand intr-o rana, cu trei
coaste in gura, intre dinti, si asa i s-a poruncit: Scoala-te! Mannca multa carne! Apoi mam uitat din nou si iata o alta fiara, asemenea unui leopard avand pe spate patru aripi de
pasare; si fiara avea patru capete, si i s-a dat putere. In urma am privit in vedeniile mele
de noapte si iata o a patra fiara inspaimntatoare si infricosatoare si nespus de puternica,
care avea zece coarne, dintre care s-a ridicat unul mic , care graia lucruri mari (Dan.7,
2-8).
Talcuirea celor doua profetii de catre Daniel este urmatoarea: Tu rege al regilor, caruia
Dumnezeul cerului i a dat regatul, puterea, taria si marirea, si in mainile caruia a dat
pe fii oamenilor in orice tinut ar locui, precum si fiarele campului si pasarile cerului si i
a dat stapanire peste toate, tu esti capul de aur. Si dupa tine se va ridica un alt regat
mai mic decat al tau, apoi un al treilea regat de arama, care va stapani peste tot
pamantul. Si un al patrulea regat va fi tare ca fierul si dupa cum fierul sfarama si
zdrobeste totul, asa si el va sfarama si va preface totul in pulbere, ca fierul care face
totul in bucati. Iar picioarele pe care le ai vazut si degetele, unele de lut de olar si
altele de fier, inseamna ca va fi un regat impartit si va fi tare ca fierul, dupa cum tu ai
vazut fier amestecat cu lut. Si degetele picioarelor, unele de fier si altele de lut, inseamna
87

ca regatul va fi parte tare, parte subred. Si dupa cum ai vazut fier amestecat cu lut, asa
se va amesteca prin inrudire, dar nu vor avea legatura temeinica intre ele, dupa cum
fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul. Iar in vremea acestor regi, Dumnezeul
cerului va ridica un regat vesnic, care nu va fi nimicit niciodata si care nu va fi trecut la
alt popor; el va sfarama si va nimici toate aceste regate si singur el va ramane in veci.
Dupa cum tu ai vazut ca o piatra a fost desprinsa din munte, nu de mana, si a zdrobit
fierul, arama, lutul, argintul si aurul, Marele Dumnezeu a dat de stire regelui ceea ce va
fi in viitor; visul este adevarat si talcuirea lui neindoielnica (Dan. 2, 37-45).
Pentru intelegerea profetiei cu fiarele, Daniel zice urmatoarele: Pentru aceasta, eu,
Daniel, am fost tulburat cu duhul meu si vedeniile pe care le am avut ma inspaimantau.
M am apropiat atunci de unul din cei de fata si l- am rugat sa- mi spuna adevarul
privitor la toate acestea. Si el mi a vorbit si mi a facut cunoscut intelesul acestor
lucruri. Aceste fiare, patru la numar, inseamna ca patru regi se vor ridica pe pamant, si
sfiintii Celui Preainalt vor primi regatul si il vor tine in stapanire in veci si in vecii
vecilor. Dupa aceasta l- am rugat sa mi spuna adevarul despre fiara a patra, care se
deosebea de toate celelalte si care era afara din cale de inspaimantatoare, cu dinti de
fier si cu ghiare de arama si care manca, sfarama, iar ceea ce ramanea calca in picioare.
El a raspuns astfel: Fiara a patra inseamna ca un alt rege va fi pe pamant, care se va
deosebi de toate celelalte regate, care va manca tot pamantul, il va calca in picioare si
l va zdrobi. Si cele zece coarne inseamna ca din acest regat se vor ridica zece regi, si un
altul se va scula dupa ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui si va dobori la pamint trei
regi. Si va grai cuvinte de defaimare impotriva Celui Preainalt si va asupri pe sfintii
Celui Preainalt, si isi va pune in gand sa schimbe sarbatorile si legea, si ei vor fi dati in
mainile lui o vreme si vremuri si jumatate de vreme. Si judecata se va face si i se va lua
stapanirea, ca sa- l nimiceasca si sa- l prabuseasca pentru totdeauna (Dan.7, 15- 19;
23-26).
Deci, cele doua profetii, si prin urmare, si cea cu chipul fiarelor relateaza despre
imparatiile lumii care vor premerge lui Antihrist. Vedem, asadar, ca perioada din ultima
vreme, perioada anarhiei democratiei, pe care o strabatem in prezent, este simbolizata
si caracterizata de legatura imposibila a materialelor din care erau facute degetele
chipului (fier si lut) si face cunoscuta nestatornicia si neintelegerea dintre oamenii
vremurilor noastre, dupa cum talcuieste insusi Daniel.
In a doua profetie remarcam si trebuie ca sa facem o imagine despre cele zece coarne
(Dan. 7, 7), adica despre zece imparati.
De asemenea aceea ca dintre cele zece coarne a crescut un alt corn mic (Dan. 7, 8), un
mic neam, un mic rege, care graia lucruri mari (Dan. 7, 8), care se impotrivea Celui
Preainalt si asuprea pe sfiintii Celui Preainalt. Sigur nu incape nici o indoiala ca aici
vorbeste despre Antihrist si sfarsitul lumii. Ca daca cei zece regi sunt guvernatorii
masoni, implicati in faradelegile savarsite de Piata Comuna, cornul cel mic care va
creste de acolo este Israel, de unde va veni Antihrist; timpul va dovedi.
Problema este ca, sub mantia democratiei, in ultimul timp, cu stimularea si presiunile
satanicei Piete Comune, chiar si Grecia a recunoscut preacurvia, avortul, divortul,
scutirea de stagiu militar a iehovistilor si a votat diferite acte legislative, al caror efect
este asemenea unor bombe asezate la temelia Greciei ortodoxe. Acum, de curnd, prin
Camera deputatilor se pregateste ca noi sa primim buletinele lui Antihrist cu 666!
88

Daniel ne informeaza si prin alta profetie, ca Antihrist se va infatisa si va fi acceptat mai


mare peste intreaga lume cu putin popor (Dan. 11, 23). In profetia aceasta se relateaza,
ca, atunci cand se va intampla aceasta, vor guverna doua state. Statul de la miazanoapte si
statul de la miazazi (Dan. 11 15, 20- 25). Care este statul cel mic? Israel, care pregateste
drumul pentru venirea lui Antihrist si pe care il asteapta cu nerabdare? Oare cele doua
state sunt Rusia si SUA care conduc destinele omenirii si formeaza cele doua maini
ale diavolului, pregatite cu acele arme satanice ca sa semene dezastru si distrugere?
Timpul va decide. Daniel ne relateaza, de asemenea, ca va veni timpul mahnirii, cum n
a mai fost de cand sunt popoarele si pana in vremea de acum (Dan. 12, 1), si ca
Antihrist va anula jertfa de fiecare zi.
Prin urmare, Antihrist va veni dupa desavarsirea in lume a anarhiei democratiei, fiindca
nu va exista nimeni care sa-l poata impiedica.
Cat pentru statele cele mai tari si in special Rusia si SUA, putem spune ca sunt supuse
organizatiei Sionismului international. Asadar anarhia, tulburarea, apostazia si autoritatea
sunt predate usor lui Antihrist, fara mari impotriviri, in numele democratiei anarhice,
a ecumenismului, internationalizarii, a colaborarii internationale dintre popoare.
Inca si Biserica este victima ecumenismului. Reprezentantii care supravegheaza in
Consiliul Mondial al Bisericilor, au ca scop slabirea ortodoxiei si ca s-o traga spre
sincretism, in care toate religiile sunt egale. In acest Consiliu international carturarii si
fariseii sunt siguri ca vor servi patronilor lor si nu grecilor, vor sprijini
Sionismul international si nu ortodoxia. Vor pleca genunchii vicleniilor occidentale, papei
si nu lui Hristos.
Profetul Daniel ne vorbeste inca si despre Imparatia lui Dumnezeu, care se va da sfintilor
Celui Preainalt si care este reprezentata de piatra din profetie, care se desprinde dintr-un
munte inalt, nu de mna si care lovind chipul l-a sfaramat; o aseamana cu un munte inalt
care a crescut si a umplut tot pamantul. Asadar la sfrsit faradelegea va disparea, va fi
distrusa prin slavita venire a Domnului si a imparatiei Sale, care va fi, dupa cum zice
Daniel, vesnica. Si imparatia se va da poporului sfintilor Celui Preainalt; imparatia
lui este imparatie vesnica (Dan. 7, 27).
In capitolul de fata relatam semnele acelea care s-au confirmat sau sunt in curs de
desfasurare si care desi sunt relatate in Sf. Scriptura, lumea nu este atenta la ele, nici nu le
coreleaza cu venirea lui Antihrist si cu a doua venire a Domnului.
Apostazia generala si nemaivazuta a omenirii, multimea cunostintelor, anarhia
democratiei, infiintarea statului evreu si apropiata refacere a templului lui Solomon, sunt
mai mult decat evidente si ingrijoratoare semne ale venirii lui Antihrist. Semne care au
loc in vremea noastra si sunt descrise de profeti si de insusi Domnul nostru Iisus Hristos
si de Apostoli, ca semne ale vremii. fata cerului stiti s o judecati, dar semnele
vremurilor nu puteti ? (Mt. 16, 3).
Negresit semnele profetite de Domnul sunt multe, cum ar fi: profetii mincinosi, racirea
dragostei, evenimentele ingrozitoare care vor veni si semnele ceresti, propovaduirea
evangheliei in toata lumea si razboaie.
Vrednic de atentie este neobisnuitul semn ceresc, care a avut loc in zilele noastre, in anul
1982, alinierea planetelor.
Specialistii in materie, profesori de astronomie, au afirmat ca o aliniere a planetelor a mai
avut loc in anul 6 i.d.Hr., deci inainte de nasterea lui Hristos. Multi si-au exprimat opinia
89

ca, probabil, alinierea planetelor din zilele noastre este un semn ceresc pentru nasterea
lui Antihrist, fiindca Parintii Bisericii noastre sustin ca Antihrist va avea multe semne
asemanatoare cu ale lui Hristos. Astazi toate semnele acestea trec neobservate de oameni.
Ei le considera intamplatoare, dupa cum intamplatoare considera si minunile Facatorului
lumii. Iar mijloacele de informare in masa si presa incearca sa convinga pe sarmanul om
ca el se trage din maimuta si ca nu este facut de Dumnezeu. Asadar,omul care se inalta pe
sine si care se inseala amarnic de instrumentele Satanei, nu remarca semnele vremilor,
nu se intoarce la pocainta. Si in timp ce se lasa robit de Antihrist, va fi prins in capcana, si
va cauta mantuirea, dar nu de la Cel rastignit si inviat. Care va veni sa judece vii si
mortii, Domnul nostru Iisus Hristos.
6. Ce-l opreste si cel care-l opreste
Alt semn care prevesteste ca Antihrist este in fata usii este confirmarea din zilele noastre
a profetiei Sf. Ap. Pavel pentru venirea lui Antihrist.
Noi zicem ca timpul exact al venirii lui Antihrist este necunoscut. Dar cunoastem semnele
care vor prevesti venirea lui, incat este aproape cert ca astazi traim vremea in care
Antihrist a aruncat deja dezgustatoarea sa umbra peste omenire, a carui venire se
apropie cu repeziciune.
Un asemenea semn caracteristic ne este aratat de Sf. Ap. Pavel, care in a doua sa epistola
catre Tesalonicieni ne spune urmatoarele: Si acum stiti ce l opreste ca sa nu se arate
decat la vremea lui. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o
impiedica acum va fi dat la o parte (II Tes. 2,6-7).
Talcuirea acestor locuri a prezentat destule dificultati. Dar astazi evenimentele confirma
profetia, precum s-a confirmat si profetia lui Iisus pentru redobandirea Ierusalimului, si
nu trebuie sa ramanem pasivi pentru mantuirea sufletului nostru, amnnd pocainta
si intoarcerea la Hristos.
Nu este exclus sa-l vedem in zilele noastre pe Antihrist, oricat de desgustator si
respingator ni s-ar parea aceasta. Deci, ce-l impiedica? Cine este ce-l care-l opreste
pentru care talcuitorii au scris si scriu atatea si atatea? Multi zic ca cel care-l opreste a
fost puterea romana. Altii zic ca ar fi una din diferitele imparatii sau regimuri, care au
asuprit omenirea, si altii zic ca deja ce-l opreste a luat diferite forme concrete ale
puterii pe pamant, care nu au exisat pana acum, si care i-a permis ca sa raspandeasca pe
pamant anarhia democratiei. Dar sa vedem pe Sf. Ap Pavel ce zice despre ce-l opreste
si cel care-l opreste.
Deci Sf. Ap. Pavel scrie tesalonicienilor in a doua epistola despre Antihrist si a doua
venire, asa: Cunoasteti ce l opreste intrucat v am spus o alta data. (Aici Pavel
evita sa numeasca ce-l opreste, fie pentru ca tesalonicienii il cunosteau din alte
marturii ale sale, fie pentru ca nu considera nimerit sa numeasca ce-l opreste, ca sa nu
creeze dificultati, din partea puterii romane). Prin urmare, zice Sf. Ap. Pavel, cunoasteti
ce-l impiedica pe Antihrist, ca sa nu vina acum, desi este ingaduita de Dumnezeu. Puterea
raului si a faradelegii este si acum in mai mica masura, si exista cineva care-l impiedica
pe cel fara de lege ca sa se arate; si abia se va da la o parte cel care o impiedica si atunci
se va arata Antihrist. Si continua asigurand inca odata. Si atunci se va arata cel fara de
lege (II Tes. 2, 8). Deci o talcuire mai probabila este ca cel care o impiedica, care se va
da la o parte, si va permite lui Antihrist ca sa se arate, este retragerea romanilor, pentru
90

vremea lui Pavel, si pentru vremea noastra retragerea diferitelor neamuri care pana acum
ocupa pamantul strabun a lui Israel si Ierusalimul, de aproape 2.000 de ani.
Era cu neputinta ca sa se arate Antihrist inainte de a se retrage puterea care stapanea
pamantul lui Israel si inaintea celui care-l oprea, asadar purtatorul puterii va parasi
Ierusalimul. Din 1948 insa evreii au infiintat statul Israel, pe pamantul strabun si cel
care stapanea a eliberat Ierusalimul. Teritoriul este liber si nu numai liber, ci este pregatit
intens de evreii care asteapta cu nerabdare pe Antihrist. Ba mai mult au adunat
materialele pentru reconstruirea templului, inct sa aseze pe cel fara de lege in mijlocul
lui.
Pentru aceasta si invingatorul razboiului de 6 zile, arhirabinul armatei israelite, a declarat:
am pus stapnire pe cetatea lui Dumnezeu, patrundem in epoca mesianica pentru
poporul evreu .
Sigur, cu toate acestea, Sf. Ap. Pavel a intarit zicand: taina celui fara de lege se lucreaza.
Asadar raul si cel fara de lege au existat si exista, dar Antihrist,care in timpul epocii sale
se va deda la orgiile faradelegii, nu avea putere ca sa vina in timpul stapanirii
romane, care pe vremea lui Pavel alcatuia puterea care-l oprea. Si nici dupa aceea, cand
Ierusalimul a fost calcat in picioare de diferite neamuri, dupa cum a prezis Iisus: Si
Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile
neamurilor (Lc. 21, 24).
Caci Antihrist va fi o persoana politica. Va fi om care va guverna pentru scurt timp toata
lumea, punand stapanire pe putere. Sigur, pentru ca sa se intample aceasta trebuie cineva
care sa lucreze aspru. Astazi evreii prin Sionismul international lucreaza cu rabdare
pentru instalarea unui superguvernant mondial, avand in mainile lor capitalurile si
mijloacele de productie, incat realizarea acestui scop sa nu se arate o problema greu de
rezolvat, ci sa fie o problema simpla, de timp.
De asemenea, numai astazi este liber drumul ca sa se arate Antihrist si ca sa se continue
exact cuvintele Sf. Ap. Pavel si atunci se va arata cel fara de lege (II Tes. 2, 8). Cand ?
Cand cel care o impiedica va fi dat la o parte (II Tes. 2, 7). De asemenea armatele sunt
pregatite. Antihrist este inaintea usilor.
Sfarsitul lui Antihrist
Antihrist mai este numit si fiul pierzarii (II Tes. 2, 3), fiindca la sfarsit va pierde si
acesta, dupa cum zice Sf. Ioan Gura de Aur.
Antihrist si cei doi aparatori ai lui, profetul cel mincinos si diavolul, vor fi aruncati in
iezerul cel de foc. Despre aceasta nu incape nici cea mai mica indoiala. Mai mult
Apocalipsa completeaza ca unde este si fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiti
acolo, zi si noapte, in vecii vecilor (Apoc. 20, 10).
Dar aceeasi soarta vor avea si aceia care se vor inchina lui Antihrist si vor primi semnul
lui. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si
oricine primeste semnul numelui ei (Apoc. 14, 11).
Despre infrangerea si pedeapsa lui Antihrist vorbesc multi Parinti ai Bisericii, afara de
profeti, cum ar fi Daniel si Apostolii.
Domnul nostru Iisus Hristos, la a doua venire, va distruge moartea, cnd moarte nu va
mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut
(Apoc. 21, 4), dupa cum zice in Apocalipsa.
Atunci, cei credinciosi vor sluji lui Dumnezeu, care ii va rapi in aer, pentru intampinarea
91

Domnului, ca sa fie aproape, foarte aproape in dragoste vesnica duhovniceasca; cele ce


ochiul n a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s a suit, pe acestea le a
gatit Dumnezeu celor ce L iubesc pe El (I Cor. 2, 9), in dragoste, deci, care pe vremea
Sf. Ap. Pavel, ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si mintea omului nu si le poate
inchipui, pe care Dumnezeu le-a pregatit celor care- L iubesc. Dar Sf. Ap. Pavel zice, ca,
in timpul celei de a doua veniri, vor exista oameni in viata, care vor fi rapiti, impreuna
cu ei, in nori, ca sa intampine pe Domnul in vazduh (I Tes. 4, 17).
Sigur de mare cinste este privilegiul de a fi crestin si de a participa cu credinta puternica
in lupta pe care o va duce Biserica impotriva stapanirii lumii acesteia, luand exemplul
Parintilor Bisericii, al martirilor, al marturisitorilor si al tuturor celor credinciosi din veci,
care au stat fara frica impotriva puterilor intunericului.
Opiniile in legatura cu aceea, daca va mai continua pentru un timp viata pe pamant, dupa
sfarsitul lui Antihrist sau va urma imediat a doua venire a Domnului, sunt impartite. Mai
intai apare argumentul ca ziua celei de a doua veniri este necunoscuta, fiindca va veni ca
un fur noaptea (I Pt. 3, 10). Daca, asadar, a doua venire urmeaza imediat dupa
infrngerea lui Antihrist inseamna ca noi vom cunoaste a doua venire cu 7 ani inainte de a
se realiza. Dar va exista o mare problema, generata de faptul ca oamenii acelor vremuri
vor fi lenesi spre cele duhovnicesti si indiferenti pentru aceste probleme. Ochii lor vor fi
orbi si inima lor impietrita, ne spune Sf.Scriptura: ca o cursa; caci va veni peste toti cei
ce locuiesc pe fata pamantului (Lc. 21, 35), a doua venire a Domnului.
De asemenea, Hristos a zis, profetic, ca oamenii din vremea lui Antihrist si a celei de a
doua veniri, care va urma negresit, incet sau repede, vor fi fara frica de Dumnezeu, dupa
cum oamenii din vremea potopului, care au vazut semnele de avertisment si pe Noe
construindu-si 120 de ani corabia si chemarea sa la pocainta, au continuat sa traiasca in
desfru, si-l batjocoreau. Ori vor cunoaste cei nepocaiti vremea sfrsitului lor, ori nu, tot
nepocaiti vor ramane.
Iata ce zice Domnul: Caci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mancau si
beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si n au stiut
pana ce a venit potopul si i a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului (Mt. 24,
37-38).
Dupa cum vedem scopul tuturor profetiilor, care relateaza evenimentele de dupa Hristos,
se concentreaza asupra persoanei si venirii dezgustatorului Antihrist, fiindca inainte
mergatorii lui, instrumente ale Satanei, vor unelti si forta predarea sarmanei omeniri in
mainile celui fara de lege, care vor pregati insemnarea celor necredinciosi cu
semnul satanic, imposibil de sters. Crestinii credinciosi nu se vor teme de venirea lui
Antihrist, dupa cum nu s-au temut si nu s- au inspaimntat de inainte mergatorii si
uneltele lui attea sute de mii de martiri, sfinti, cuviosi si marturisitori. Zilnic se vesteste
credinta lor si fermitatea unitatii glasului lor, ca a militantului ortodox Iosif Vrienie:
Prietene, nu tag dui ortodoxia. Nu minti evlavia stramoseasca; in aceasta te-ai nascut,
in ea traiesti si in ea vei adormi .
Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus, il va ucide, cu suflarea
gurii Sale, si l va nimici cu stralucirea venirii Sale (II Tes. 2, 8).
Opinii succinte
Preabunul Dumnezeu, din iubire pentru om, a descoperit cele viitoare ce vor avea loc
92

inainte de venirea lui Antihrist si a celei de a doua veniri.


Iubitor si afectuos, gata totdeauna sa primeasca in bratele Sale pe omul cazut in pacat, nea prevenit si ne-a avertizat prin profeti si prin Apostoli, dar si prin Unul- Nascut Fiul Sau,
ca se vor intampla multe si ca Antihrist va incerca, in zilele cele de pe urma, ca sa
amageasca omenirea. Diavolul, acest sarpe veninos, prin Antihrist v-a incerca daca va fi
posibil sa insele pana si pe cei alesi.
Amagitorul va exploata indiferenta religioasa, ignoranta, dar si apostazia omenirii de la
Tatal ceresc.
Desfrul, depravarea, materialismul si ateismul sunt capcanele pe care le-a pregatit in
diferite feluri mestesugite asupra omenirii, instrumente ale Satanei, inainte mergatoare lui
Antihrist.
Statele sunt prinse in capcana definitiv, stranse laolalta toate de Hidra Sionismului, cu
tentaculele sale hidoase.
Ca un razboi de tesut, care tese tot mai des si ca un paianjen veninos, Sionismul este gata
sa pregateasca aparitia lui pentru ca sa atraga la moarte victimele prinse in capcana.
Asadar Antihrist este aproape!
Cate nu sunt care ne cutremura? Cate care ingrijoreaza?! Cati sunt care se pocaiesc
deschis si se inarmeaza cu credinta si hotarare sa reziste fiarei din Apocalipsa?
Credinciosul eviavios trebuie sa fie gata totdeauna, dand cu curaj marturia ortodoxiei,
care asteapta in orice moment ziua Judecatii, care va veni precum furul noaptea, asa cum
zice Domnul.
Iar altii traiesc in nepasare ca si acei oameni dinainte de potop, care mancau, beau,
chefuiau fara judecata, fara ca sa le treaca prin minte gandul de a se pocai, in
ciuda semnelor de avertizare. Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi si venirea
Fiului Omului (Mt. 24, 37).
Sigur, aratarea groaznica a trufasului Antihrist, va sfarsi prin fuga lui de Domnul nostru
Iisus Hristos, Atotputernicul Dumnezeu. Antihrist, Satana si profetul mincinos vor fi
condamnati precum si toti cei ce s-au inchinat fiarei. Si diavolul care i amagise, a fost
aruncat in iezerul de foc si de pucioasa, unde este fiara si proorocul mincinos, si vor
fi chinuiti acolo, zi si noapte in vecii vecilor (Apoc. 20, 10). Omul devine partas
biruintei asupra pacatului si a mortii si mostenitor al vietii vesnice, prin credinta ortodoxa
in Hristos si cu marturisirea acestei credinte pana la moarte.
Cati dintre noi, cei credinciosi, strigam si opunem rezistenta cu curaj hidosului Antihrist,
dar si inainte mergatorilor lui care se lauda.
Martorii lui Iehova, masoneria, spiritismul, ecumenismul, materialismul, marxismul,
Sionismul sunt cateva din organizatiile si sistemele inainte mergatorilor lui Antihrist.
Ereziile, puterile intunericului si organizatiile satanice au ca scop sa semene confuzia,
anarhia si lepadarea omului de Dumnezeu.
Omenirea decazuta moral si slabita duhovniceste trebuie neaparat sa se trezeasca.
Sionismul international are puse la cale capcanele lui, si cu ele prinde mult vanat.

93

In cursele acestea a cazut, din nefericire si tara noastra, fiindca inainte mergatorii lui
Antihrist dispun de cele mai veninoase sageti si mai perfecte arme contra crestinilor din
intreaga lume, nu numai din Grecia.
Din nefericire exista multi greci, dintre ei multi demnitari cu legaturi masonice, care sunt
membri in retelele ascunse ale acestei organizatii satanice, care s-au rupt de Biserica, de
dreptate si de legile tarii. Ei urmaresc prin aceasta ca sa creeze din masonerie un stat in
stat. Din nefericire Grecia indeplineste servil poruncile centrelor ascunse. Tara noastra
trebuie sa-si apere credinta ortodoxa prin orice mijloace. Slugile lui Antihrist lovesc cat
pot mai mult in Biserica.
Dar cine se opune cu putere acestui uragan?
Daca stim ca moliciunea este mortala si daca vom urmari poruncile lui Hristos vom
alunga de la noi aceasta delasare. Crestinul nu trebuie sa fie dilematic si nehotarat. Din
clipa in care Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, S-a rastignit, a murit si a inviat pentru
mntuirea noastra, si noua ne-a pregatit Imparatia lui cea cereasca, crestinul traieste si se
misca pentru Hristos.
Credinciosul crestin stie ca, chiar daca se arata ca stapnesc puterile intunericului, la
sfrsit vor fi strivite de Domnul nostru Iisus Hristos, care a zis: Eu am biruit lumea (In.
16, 33).
Avnd permanent indreptate privirile noastre si nadejdile noastre spre aratarea celei de a
doua veniri a Domnului nostru, una este grija noastra: Lupta duhovniceasca, rugaciunea
neinfricata, pocainta adevarata, marturisirea ortodoxa si inainte de toate credinta
neclintita in Dumnezeu Cel Unul in fiinta si intreit in Persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfnt
si privegherea zilnica, pentru ca sa scapam de inselaciunile instrumentelor Satanei si ale
hidosului Antihrist, daca va veni in zilele noastre, fiindca zilele rele sunt (Ef. 5, 16).
Fericita este sluga aceea, pe care venind stapanul, o va afla facand asa (Mt. 24, 46).
PROFETIILE SFINTILOR BISERICII NOASTRE
Profetiile Sfntului Cosma al Etoliei
Sfantul Cosma (1714- 1779) provine din partile Etoliei. A trait in singuratate in Sfantul
Munte si a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu cu simplitate, dar cu credinta ferma si cu
putere profetica. Predica lui avea o enorma influenta asupra crestinilor greci, subjugati
sub stapanirea turceasca. Astfel a impiedicat dezastrul general al crestinilor din Epir si
alte regiuni. A murit martiric in satul Kaslicontas, din partea de nord a Epirului la 24
august 1779. Sfantul Cosma in afara de darul predicarii si al facerii de minuni, avea si
darul profetiei. Si a prevazut cu exactitate evenimentele viitoare, si a facut minuni chiar si
cu cei necredinciosi.
Multe din profetiile pastrate vorbesc despre dezrobirea neamurilor, altele despre
persoane, altele despre evenimentele viitoare.
Multe s-au confirmat, altele asteapta sa se confirme. De asemenea multe din profetiile
Sfantului relateaza despre inventiile si nemaipomenitele descoperiri ale vremurilor
noastre si din zilele din urma.
Profetie a Sfantului Cosma al Etoliei
94

Cand va cadea ramura (adica postamentul crucii) va fi multa rautate. Si cand va


cadea copacul va fi foarte multa rautate . Practic in 1940 a cazut ramura si crucea in
partile Albaniei, unde s-au asezat italienii, si in 1947 a cazut copacul, caci tinutul a fost
distrus complet de razboiul civil.
Profetia Sfntului Nil Atonitul, despre Antihrist si sfrsitul lumii
Pe la anul 1900, mergand spre jumatatea mileniului al optulea de la facerea lumii,
acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut.
Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate
patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea.
Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbandu -se fetele oamenilor, si nu se vor
mai cunoaste fetele barbatilor de ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului
din cap.
Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselati de Antihrist.
Nu vor da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri. Pastorii crestinilor,
arhierei si preoti vor fi oameni cu slava desarta, afara de prea putini, cu totul
nerecunoscnd calea din dreapta de cea din stanga.
Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii. Curatia va pieri
de la oameni si va stapni faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai
inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile
si omorurile, in vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru savarsirea acestor mari
pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfntului Duh, pe care l-au primit la Sfantul
Botez, precum si de mustrarea constiintei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti
credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla in lume, caci isi vor pierde
cu totul credinta, nevaznd la nimeni lumina cunostintei.
Atunci se vor duce la locurile ascunse si sfinte (manastiri si schituri), ca sa gaseasca
mangaiere sufletului de multele tulburari si ispite pe care le vor intampina zilnic; dar
usurare nu vor gasi, caci peste tot vor fi piedici si sminteli. Si toate acestea se vor face
pentru ca Antihrist va stapani peste tot, va domni in toata lumea, va face semne si minuni
cu inselaciune si va insela pe oameni cu viclenie, ca sa nascoceasca si sa vorbeasca unul
cu altul de la un capat al pamantului la celalalt (telefonul, radiotelefonul, televiziunea,
n.n.). Atunci vor zbura prin aer ca pasarile (avioanele n.n.) si vor inota prin adancul marii
ca si pestii (submarinele n.n.).
Si toate acestea le vor face oamenii, traind in tihna, necunoscand ca acestea sunt
inselaciunile lui Antihrist. Si asa de mult va inainta stiinta vicleanului, ca sa insele prin
nalucire pe oameni, pentru a nu mai crede in Dumnezeu Cel in Sfnta Treime inchinat.
Atunci, vaznd Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurta zilele
pentru cei putini care se vor mntui; ca se va sili Antihrist cu slugile sale sa insele de va
fi cu putinta , si pe cei alesi. Atunci fara de veste va veni sabia cu doua taisuri si va
omori pe inselatorul si pe cei ce- i slujesc lui.
Cuvant al Sfnt ului Nil pentru venirea lui Antihrist
Cand se va inmulti faradelegea se vor aduna toate pacatele si faradelegile lumii si se vor
incuiba intr-o necurata fiica a desfranarii, care va fi lacas al preacurviei, mama a tuturor
faradelegilor si a spurcatului Antihrist si va fi o femeie necurata si preaintinata in toata
viata ei.
95

In aceasta femeie prea desfranata se vor aduna toate faradelegile lumii din care se va
naste fiul pierzarii, Antihrist. Din pricina lipsei harului Duhului Sfant de la oameni,
pentru pacatele lor, se vor aduna in pantecele ei toate faradelegile oamenilor
Dupa nasterea lui Antihrist va veni toata lipsa in lume. Intai, va lipsi dintre oameni
dragostea, unirea, curatia si frica lui Dumnezeu. Orasele vor fi lipsite de pastori si de
povatuitori credinciosi. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de episcopi, de duhovnici si
de preoti evlaviosi, asa cum au inceput inca de pe acum a lipsi.
La urma se va arata si necuratul Antihrist, dupa cresterea varstei lui, si se va umplea de
sataniceasca putere, ca sa faca semne si minuni cu vrajitoriile lui inaintea oamenilor
patimasi. Dar peste oamenii cei sfinti nu va avea nici o putere sa-i amageasca cu vrajile
lui, ci numai pe cei intunecati de patimi.
La inceput se va arata bland, ca sa plece popoarele la inselaciunea lui, si sa-l puna
imparat. De asemenea, se va arata cu pace si smerenie, ca sa i se inchine toti, fiindca
hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el
se va bucura. Lumea se va tulbura prin uitarea credintei si lipsa fricii de Dumnezeu. Caci
atunci vor stapani in lume desfranarea, preacurvia, sodomia, iubirea de avere, iubirea de
bani, pomenirea de rau, zavistia, uciderea de oameni, betia, avortul, stricarea familiei si
celelalte greutati. Toate acestea vor cuprinde intreg pamantul si vor stapani toate orasele
si satele, pentru ca nu se va gasi atunci alt om vrednic sa imparateasca lumea.
Atunci cand vor pacatui toti oamenii, vor crede ca isi lucreaza mantuirea lor. Atunci, in
vremea lui Antihrist, se vor defaima Bisericile lui Dumnezeu si Sfanta Evanghelie si va fi
multa lipsa in lume. Adica: semne si aratari de la Dumnezeu, foamete indoita, atat de
hrana trupeasca cat si sufleteasca si de invatatura dreptei credinte. Caci se va incuia cerul,
ca in vremea lui Ilie, si nu va ploua pentru faradelegile oamenilor. Apoi vor flamanzi
oamenii de cuvantul lui Dumnezeu, ca nu se va gasi un om drept, cu fapte bune, ca sa-i
invete cuvantul mantuirii. In vremea aceea se va ridica binecuvantarea lui Dumnezeu de
la mancaruri si bauturi, caci cu cat vor manca mai mult, cu atat mai mult vor flamanzi.
Atunci se va zamisli rautatea Satanei in inimile oamenilor si va vietui paganatatea cu
pecetea lui Antihrist, caci se va ridica darul lui Dumnezeu de la oameni, precum zice
Sfanta Scriptura: Nu va ramane Duhul Meu in oamenii acestia in veci, pentru ca sunt
numai trup (Facerea 6, 3). Atunci se vor imputina oamenii pe pamant, vor slabi si vor
muri cei pecetluiti de Antihrist ca pasarile pe drumuri si vor manca oamenii trupuri de
oameni morti, nemaiputand suferi lipsa si foamea. Iar intelesul pecetii lui Antihrist este
acesta: Al meu esti, iar eu sunt al tau; de buna voie vii la mine, iar nu de sila . Vai si
amar de cei pecetluiti de Antihrist. Atunci se va face mare tulburare in lume. Caci auzind
oamenii ca in alte parti este pace, se vor muta acolo, dar, dimpotriva, vor gasi mai multa
lipsa si vor auzi de la locuitorii locului aceluia, zicand: Cum ati venit in acest loc
blestemat, unde n-a mai ramas intre noi intelegere omeneasca?. Atunci vor inceta
oamenii de a se mai muta din loc in loc.
Iar din cauza fierberii marii si a focului de sub pamant, se va desfiinta pamantul, adica se
va usca si nu va rasari iarba; copacii nu vor odrasli vlastare si izvoarele apelor vor seca,
96

iar animalele si pasarile vor muri de aburii marilor si a pucioasei.


Insa purtand Dumnezeu grija de mantuirea tuturor oamenilor cu buna vointa, va trimite
atunci pe pamant pe cei trei sfinti: Ilie, Enoh si Sfantul Ioan Evanghelistul, ca sa
propovaduiasca, sa intoarca la dreapta credinta si sa invete pe cei putini care vor sa se
mantuiasca. Caci cei ce nu vor pecetlui cu pecetea lui Antihrist, vor mosteni Imparatia
cerurilor, insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci si se vor izbavi de osanda iadului.
Daca flamanziti, rabdati, ca Dumnezeu va va trimite ajutorul Sau dintru inaltime. Iar
oamenii vor zice: iata ca cei ce s-au pecetluit cu pecetea lui Antihrist sunt multumiti. Dar
sfintii le vor zice: ce multumire este aceasta la insemnarea pecetii celei pierzatoare, care
cu inselaciune i-a inselat, nesimtitori fiind, ca nu-si cunosc mantuirea lor?
Atunci vazand Antihrist pe cei trei prooroci propovaduind adevarul si aratand
inselaciunea lui, se va mania si va porunci slugilor sale sa-i aduca inaintea lui. Si intai are
sa- i ademeneasca, zicand: Pentru ce voi nu vreti sa va pecetluiti cu pecetea
imparateasca? Atunci ei il vor ocari in fata, pentru inselacuinea lui, zicandu-i: O,
amagitorule si inselatorule Antihrist, nu-ti ajunge ca ai pierdut atatea suflete, ci ne silesti
si pe noi sa te ascultam? Blestemata este pecetea ta si slava ta si cu pierzarea ta a venit
sfarsitul lumii Iar spurcatul auzind ocarile lor si blestemurile pe care le rostesc sfintii,
singur va lua sabia si-i va taia Iar dupa moartea lor va porunci slujitorilor lui sa faca
cumplite rautati, adica: curvii, preacurvii si cumparari de copii, si vor curvi pe drumuri.
Si pentru rautatea lor isi vor pierde cuviinta omeneasca, si o sa-si iasa din minti, pentru
multa nestapanire a curviei. Se vor face scurti la stat ca dracii, fiindca firea dracilor este
scurta si rotunda. Ca firea dracilor cu a oamenilor rai se va uni la scurtimea varstei si
pana la cinci palme inaltimea lor. Si se vor face oamenii mai vicleni decat dracii, fiindca
dracii n-au trup ca sa curveasca si sa ucida, ci numai ganditor indeamna pe oameni.
Atunci Antihrist se va bucura foarte mult, ca si-a implinit scopul lui cel rau si dorind sa
cea fara de lege, si acolo unde se va bucura el si se va veseli va veni sabia cea cu doua
taisuri, de sus, si-l va sframa, si spurcatul lui trup va fi aruncat in vesnica munca, unde
se va munci impreuna cu sufletul cel necurat al lui.
Alte profetii ale Sfntului Nil
Mare nerecunostinta s-a aratat si se arata, si inca, si mai mare se va arata din partea
monahilor din muntele acesta (Athos). Si in special se va arata nerecunostinta catre Maica
Domnului. Pentru aceasta zic: cand va veni de patru ori cate 25 ani, adica 100 de ani, de
la 1775 pana la 1875, oare atunci la ce stare o sa ajunga viata monahiceasca? Si dupa
aceasta cand vor mai trece de trei on cate 25 ani, adica de la 1875 la 1950, care este in
mijlocul celui de-al optulea veac de la facerea lumii, adica 7500, oare cata tulburare are
sa se faca de la 7400 pana la 7500? Ce rapiri o sa se faca? Amestecari de sange, adica se
vor casatori rudeniile intre ele, stricari de copii, sodomii, curvii, preacurvii si toate alte
faradelegi pierzatoare. Si o sa se certe neincetat, si nu o sa gaseasca nici inceputul nici
sfarsitul. Si pe urma are sa vina si sfarsitul agarenilor (turcilor), cea mai de pe urma si
amara iarna. Caci atunci are sa fie scarba si stramtorare in toata lumea
Sunt 25 de ani de cand s-a intors sfera spre mai rau, adica de la anul 1785 incoace
pierzarea a stapanit. Dar cand vor trece alti 25 de ani, la care ticaloasa stare are sa
inainteze lumea? Adica la 1835, si dupa aceea pana la anul de la facerea lumii 7500, vor
fi toate rautatile lui Antihrist
97

Fiindca veacul desartei vietuiri si rnduiala monahicestei asezari, se desparte: Cei de


dimineata se aseamana cu flacara focului, cei de amiazazi cu carbunii cei aprinsi, iar cei
de seara cu spuza cea amestecata cu cenusa care ramne de la carbunii cei aprinsi Ca
iubirea de argint il face pe calugar a ura calea cea strmta si a iubi mai mult odihna
si lenevirea, care este povatuitoare si invatatoare a toata rautatea. De la patriarhi pana la
imparati si pana la monahi si la cei mai de pe urma saraci, aceasta nu ne lasa sa intram
prin usa cea strmta. Pentru ca iubim cele ale lumii si suntem patimasi la ele, si cel dinti
este pantecele.
Vai, vai, o, parintilor! Plng si ma vait dupa refacerea starii dinti a acestui munte.
Fiindca dupa 1913 trecand 79 de ani se vor face toate rautatile profetite despre venirea lui
Antihrist, ani de la facerea lumii 7500
Intr-adevar 1913+79=1992 adica 7500, caci 5508+1992=7500.
O marturie a Sfntului Calinic de la Cernica (1787- 1868)
Despre anul 1992 s-a scris si se scrie mereu, pentru ca precum se stie, in acest an va
avea loc unificarea celor 12 tari din Piata Comuna intr-o unitate economica si politica cu
mari posibilitati sociale pentru tarile respective. Va fi, se zice, un inceput de era noua ,
aducatoare de belsug, cu ecouri economice si politice in toata lumea.
Lumea crestina insa, care stie ca bunastarea materiala nu merge mana in mana cu
imbunatatirea vietii spirituale, ci dimpotriva, precum spune Apostolul Pavel, cand una
creste, scade cealalta, priveste cu neincredere si ingrijorare la anul 1992, ca nu cumva o
atentie crescuta acordata bunurilor materiale sa aduca dupa sine si o crestere a relelor care
bantuie lumea de azi si care deja a intrecut orice masura.
La aceasta se adauga si faptul ca despre anul 1992 circula in lume prevestiri intunecoase
ale unor barbati sfinti, ierarhi si cuviosi, precum: Sfantul Ierarh Nifon al
Constantinopolului, Cuviosul Nil Atonitul, Cuviosul Cosma al Etoliei, Sava de la
Calimnos si altii, care au trait in urma cu ani si veacuri.
In vedenia sa despre infricosata judecata (vezi cartea: Un episcop ascet, editata de
manastirea Paracletul), Sf. Nifon vede pe Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii.
Cand a ajuns la veacul al saptelea, Dumnezeu S-a oprit, Si-a acoperit fata cu mana si a zis
cu mahnire: Acest veac al saptelea a intrecut pe toate celelalte cu nedreptatea, si cu
rautatea. Apoi dupa putin, ajungand la jumatatea acestui veac, a adaugat: Acesta este plin
de putoarea pacatelor omenesti, de invidie, necuratie, ura, minciuna dar ajunge. Il voi
curma la mijloc; sa inceteze stapanirea pacatului! Si a facut semn arhanghelului Mihail sa
pregateasca inceputul Judecatii.
Infricosat cuvant: il voi curma la mijloc! Or, mijlocul veacului al saptelea este anul 7500,
din care scazand anii pana la Hristos (5508) dam tocmai peste anul 1992!
Marturia Sf. Ierarh Calinic de la Cernica despre acest an este si mai directa. Sf .Calinic a
trait mai aproape de noi, intre anii 1787- 1868, si este ctitorul manastirii Cernica din
apropierea orasului Bucuresti, capitala Romaniei, careia i-a fost staret timp de 31 de ani.
In prezent, in biserica mare a manastirii se afla racla cu sfintele moaste ale cuviosului,
care necontenit fac minuni si dau tamaduiri de tot felul de boli sufletesti si trupesti.
98

Staretul Calinic, fiind om sfant, mare nevoitor si cu alese daruri duhovnicesti, in jurul lui
se adunasera multi monahi si chiliile din insula Sfantului Nicolae erau neincapatoare,
fiind trebuinta de noi chilii. De aceea se gandea sa faca o manastire mai mare, in cealalta
insula a sfantului Gheorghe. Nu-i mai ramanea acum decat sa inceapa lucrul, insa
staretul Calinic statea la indoiala si amana inceputul.
Ce se intamplase? Un zvon circula in tara ca nu peste mult timp, adica in 1848, aveau sa
aiba loc mari evenimente, un sfarsit de lume, un inceput de lume noua . Framntat de
aceste gnduri, intr-una din nopti, intorcandu-se la chilie de la slujba utreniei si asezndu
-se ca de obicei pe scaunul sau caci asa obisnuia sa se odihneasca cuviosul, seznd pe
un scaun si niciodata intins pe pat , in acel moment s-a aflat cu trupul in picioare, aievea
nu in vis, in cealalta insula a Sfantului Gheorghe, avand de-a dreapta pe Sf. Ierarh
Nicolae si de-a stanga pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care il mustrau de ce nu a inceput
zidirea manastirii in aceasta insula, pentru care deja primise bani.
Cuprins de frica si de cutremur, staretul Calinic a raspuns: Iertati-ma, sfintilor ai lui
Dumnezeu, dar citind eu unele prevestiri despre viitor, am crezut ca la anul 1848 va fi
sfarsitul lumii. Atunci sfintii i-au zis: Uita-te spre rasarit. Si ridicand cuviosul ochii
spre rasarit, nu se mai vedea cerul, ci numai o mare lumina dumnezeiasca iar
el spaimntndu -se, a cazut la pamnt zicndu-i: Priveste acum la rasarit si vei vedea
taina cea mare a Providentei. Si fiind intarit de darul lui Dumnezeu, Sf. Calinic a vazut
pe cer pe Sf. Treime, asa cum este zugravita pe sfintele icoane, iar dedesupt, pe un mare
pergament luminos era scris cu litere mari: 7500, ani de la Adam. Atunci sfintii care
il sustineau pe brate, i-au zis: Vezi ca nu la 1848 va fi sfarsitul lumii, ci sfarsitul lumii va
fi cand se vor implini 7500 de ani de la Adam? Asadar, au adaugat sfintii, incepe indata a
zidi marea manastire a Sf. M. Mc. Gheorghe.
Aceasta este vedenia Sf. Calinic de la Cernica. Precum vedem aici se vorbeste precis
despre anul 7500 de la Adam, care asa cum am arata mai sus, corespunde cu anul 1992.
Noi care am trecut anul 1992 ne intrebam, oare profetia sfintilor nu a fost exacta? Nu,
nicidecum. Ea este exacta. Ea nu fixeaza data unui cataclism planetar, ci inceputul
derularii unor evenimente ce prevestesc apropierea sfrsitului lumii. Pe vremea
Sf. Calinic se zvonea ca in anul 1848 aveau sa aiba loc mari evenimente, un sfrsit de
lume, un inceput de lume noua . Despre ce era vorba? Cti stiu ca anul 1848 reprezinta
anul revolutiilor nationale? Masoneria internationala programase pentru acel an o lovitura
de gratie data statelor crestine, in general, si traditiilor crestine in special. A fost inca un
pas facut de masoneria, condusa de Sionismul mondial pentru pregatirea venirii
lui Antihrist.
Cuvnt al Sfntului Efrem Sirul
Eu, Efrem cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai
presus de puterea mea? Dar de vreme ce Mantuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei
neintelepti i-a invatat intelepciunea si prin ei pe credinciosii de pretutindeni i-a Luminat;
si pe a noastra limba cu indestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic,
si a tuturor ascultatorilor, si voi grai intru durere si voi spune intru suspinuri
pentru sfarsitul lumii acesteia de acum, si pentru cel fara de rusine si cumplit balaur
(adica Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, si sa bage teama si spaima si cumplita
99

necredinta in inimile oamenilor Va face aratari, semne si infricosari, incat, de ar putea


sa amageasca si pe cei alesi. Si se va sargui ca pe toti sa-i insele cu mincinoasele semne,
cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatoriile care se vor face de el
Caci cu ingaduinta lui Dumnezeu va lua stapanire ca sa insele lumea, fiindca s-au
inmultit pagnatatile oamenilor, si pretutindeni se lucreaza tot felul de lucruri cumplite
Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitita lumea cu duhul inselaciunii, pentru
pagnatatea oamenilor. De vreme ce asa au voit oamenii a se departa de Dumnezeu si a
iubi pe vicleanul. Mare nevointa va fi fratilor in vremurile acelea, mai ales celor
credinciosi, cnd se vor savrsi semne si minuni de insusi balaurul cel cu multe
stapniri; cnd se va arata ca un Dumnezeu, cu naluciri infricosate, zburand in vazduh, si
toti dracii ca ingerii inaltndu-se inaintea tiranului. Si va striga cu tarie schimbandu-si
chipul si infricosand fara de masura pe toti oamenii.
Atunci fratilor, oare cine se va afla ingradit si neclintit petrecnd? Avnd in sufletul sau
semnul Unuia- Nascut Fiului lui Dumnezeu, adica sfnta lui venire.
Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, si marea vazandu-o toata lumea tulburata,
va fugi fiecare sa se ascunda in munti. Unii vor muri de foame, altii de sete se vor topi ca
ceara. Si nu va fi cine sa-i miluiasca pe ei. Atunci vor vedea toate fetele lacrimnd si cu
durere intrebnd: Nu cumva se afla vreun grai a lui Dumnezeu pe pamant? Si nu vor auzi
de nicaieri raspuns
Cine va suferi zilele acelea? Si cine va rabda necazul cel nesuferit, cand vor vedea
amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pamantului, pentru vederea
tiranului. Multi se vor inchina inaintea spurcatului si vor striga cu cutremur, incat si locul
se va clatina de strigatele lor, zicand: Tu esti mntuitorul nostru Atunci marea se
va tulbura si pamantul se va usca. Cerurile nu vor ploua si sadurile se vor usca. Si toti cei
ce vor fi pe pamant, de la rasarit pana la apus vor fugi cu multa frica. Si iarasi cei ce vor
fi in partile de apus vor fugi in rasarit cu cutremur
Luand atunci obraznicul stapnirea, va trimite pe draci in toata lumea, ca sa
propovaduiasca cu indrazneala, ca s-a aratat cu slava: Veniti de-l vedeti pe el. Cine oare
va avea suflet de diamant, ca sa sufere vitejeste toate smintelile acelea? Cine oare va fi
acest om precum am zis, ca toti ingerii sa- l fericeasca pe el? Caci eu fratilor, iubitor de
Hristos, desavarsit m-am infricosat numai din pomenirea balaurului, cugetand intru
sine necazul ce va sa fie asupra oamenilor in vremea aceea, si in ce fel se va arata acest
balaur pangarit asupra neamului omenesc. Insa sfintilor mai cumplit se va arata. Ca vor fi
multi cei ce se vor arata bine placuti lui Dumnezeu, care vor putea scapa prin munti si
dealuri si locuri pustii, cu multe rugaciuni si plangeri nesuferite. Ca vazndu-i Dumnezeu
in asa plngere nemngiata si intru credinta curata, se va milostivi spre dnsii ca un
Parinte milostiv, iubitor de fii, si-i va pazi pe ei unde se vor ascunde.
Ca prea pngaritul nu va inceta sa caute pe sfinti pe pamnt si pe mare, socotind ca
stapneste tot pamantul. Si pe toti ii va supune, si va socoti ca se poate impotrivi lui
Dumnezeu din cer, nestiind ticalosul neputinta sa si mandria pentru care a cazut
Cu toate acestea va tulbura pamantul, va infricosa cu semnele sale vrajitoresti pe toti. Si
in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, ci necaz mare, tulburare si necaz, moarte si
foamete peste tot pamantul. Ca insusi Domnul a zis: Ca unele ca acestea nu s au facut
100

de la intemeierea lumii . Iar noi pacatosii, cu ce vom asemana acele nevoi peste masura
de mari. Insa, sa-si puna fiecare in mintea sa cuvintele Mntuitorului, cum ca, pentru
nevoia si necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.
Viteaz suflet va fi acela care va putea sa-si tina viata atunci in mijlocul smintelilor; Ca
daca putin va slabi credinta sa, lesne va fi inconjurat si va fi robit de semnele balaurului
celui rau si viclean. Si neiertat se va afla unul ca acesta in ziua judecatii, ca insusi lui-si
vanzator se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de buna voie. De multe rugaciuni si
lacrimi avem trebuinta, o, fratilor! ca sa fie cineva dintre noi intarit intru ispite. Fiindca
multe vor fi nalucirile fiarei. Caci luptator impotriva lui Dumnezeu fiind, va voi sa
le piarda pe toate
Luati aminte, fratii mei! Covrsirea fiarei si mestesugirea ei de la pantece incepe. Caci
dupa ce va fi stramtorat cineva, de lipsa de bucate, sa fie silit a primi pecetea lui. Nu
oricum, ci pe mana dreapta si pe frunte va fi pus semnul. Ca sa nu mai aiba stapnire
omul a se pecetlui cu mana dreapta, cu semnul Sf. Cruci, si nici pe frunte a se mai
insemna cu numele sfnt al Domului, nici cu preasfnta si slavita cruce a Domnului
nostru Iisus Hristos. Ca stie ticalosul ca daca se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, ii
risipeste toata puterea lui. Pentru aceasta pecetluieste dreapta omului, ca aceasta este care
pecetluieste toate madularele noastre. Asemenea si fruntea care este ca un sfesnic ce
poarta faclia luminii. Deci fratii mei, infricosata nevointa va fi tuturor oamenilor
celor iubitori de Hristos, si pana in ceasul mortii sa nu se teama, nici sa stea cu molesire
cand balaurul va incepe a pune pecetea sa, in locul crucii Mntuitorului. Si va face in asa
fel inct sa nu se mai faca nici un fel de pomenire Domnului si Mntuitorului nostru Iisus
Hristos.
Si aceasta o va face, fiindca se teme si se cutremura de puterea Mantuitorului nostru. Ca
de nu se va pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nalucirile vicleanului, si
nici Dumnezeu nu-l va parasi, ci il va lumina si-l va atrage la Sine. Ni se cade, noua
fratilor, a intelege nalucirile vicleanului, ca nemilostiv si fara de omenie este. Iar
Domnul nostru cu liniste va veni la noi, ca sa goneasca mestesugirile balaurului.
Deci noi tinand neabatuta si curata credinta in Hristos, lesne vom birui puterea
vrajmasului; si se va departa de la noi neputinciosul, neavand ce sa ne faca. Ca eu,
fratilor, va rog pe voi iubitorilor de Hristos, sa nu ne molesim, ci mai ales puternici sa ne
facem cu puterea crucii. Cu toate acestea ni se cade noua a ne ruga, ca sa nu cadem in
ispita. Deci fiti gata ca niste credinciosi robi, neprimind pe altul. Ca de vreme ce furul
si pierzatorul si cel fara de omenie, mai inti va veni intru ale sale vremuri, vrnd sa fure
si sa junghie si sa piarda turma cea aleasa a lui Hristos, adevaratul Pastor; Caci se va da
pe sine drept adevaratul Pastor, ca sa insele oile turmei lui Hristos.
Aceasta cunoscand-o vrajmasul, ca iarasi va sa vina din cer Domnul cu slava, a socotit
aceasta ca sa ia asupra sa chipul venirii Lui, ca sa ne insele pe noi. Iar Domnul nostru va
veni ca un fulger infricosat pe pamant. Dar vrajmasul nu va veni asa. Se va naste cu
adevarat dintr-o femeie spurcata, care va fi unealta a lui. Deci nu se va intrupa diavolul,
ci in acest fel va veni ca sa insele pe toti. Fiind smerit, linistit, urand cele nedrepte, spre
iudei intorcandu-se, bun, iubitor de saraci, peste masura de frumos, cu buna asezare, lin
101

catre toti, cinstind in mod special pe evrei (caci ei asteapta venirea lui). Iar intru toate
acestea se vor face semne, aratari si infricosari cu multa stapanire, si se va mestesugi cu
viclesug ca sa placa tuturor, si sa fie iubit de multi. Si daruri nu va lua, cu manie nu
va grai, mahnit nu se va arata, si cu chipul bunei randuieli va amagi lumea, pana ce se va
face imparat. Si dupa ce vor vedea multe popoare niste fapte bune ca acestea, toti
impreuna cu o socoteala se vor face, si cu bucurie mare il vor propovadui pe el imparat,
zicand unii catre altii: Au doara se mai afla vreun om ca acesta bun si drept? Si mai mult
poporul cel ucigas al evreilor il vor cinsti si se vor bucura de imparatia lui. Pentru aceea
si ca unul ce va cinsti mai mult locul si templul, va arata tuturor ca are grija de ei. Si cnd
va imparati balaurul pe pamnt, cu mare srguinta, toate popoarele ii vor veni in ajutor:
Edom si iarasi Moab, inca si fiii lui Amon, ca unui adevarat imparat i se vor inchina lui
cu bucurie, si ei se vor face cei dintai aparatori ai lui.
Apoi imparatia aceluia se va intari si va bate cu manie pe trei imparati mari. Iar dupa
aceasta se ve inalta inima lui, si-i va varsa amaraciunea lui, punand inainte, din Sion,
veninul mortii, tulburand lumea, va clatina marginile, va necaji toate, va pangari sufletele.
Nu se va arata ca un cucernic, ci in toate ca unul fara de omenie: mnios, cumplit,
nestatornic, infricosat, urat, uracios, salbatic, pierzator si silindu-se a arunca in
groapa pagnatatii tot neamul omenesc, prin a sa nebunie.
Si stand multimea inaintea lui si alte popoare multe, laudandu-l pe el pentru naluciri, vor
striga cu glas mare, incat se va clatina locul in care popoarele vor sta inaintea lui. Si le va
grai cu indrazneala: Cunoaste-ti toate popoarele puterea si stapanirea mea? Iata dar
inaintea voastra a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealalta parte ca
sa vina aici la noi. Si va zice spurcatul: si va alerga, adica muntele in privirea tuturor, insa
nicidecum din temeliile lui mutandu-se. Caci cele ce Dumnezeu Prea Inalt dintru
inceputul zidirii le-a intemeiat si le-a inaltat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stapanire
nu are, ci va amagi lumea cu naluciri vrajitoresti. Si iarasi altui munte ce va sta in adncul
marii, ostrov foarte mare fiind, ii va porunci sa se duca pe uscat. Dar ostrovul nu se va
misca nicidecum, ci nalucire va fi. Si iarasi isi va intinde mainile lui, si va aduna multime
de taratoare si pasari. Asijderea inca va pasi pe deasupra adancului, si pe mare si pe uscat
va umbla; insa toate acestea vor fi naluciri. Si multi vor crede intru el si-l vor slavi ca pe
un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevaratul Dumnezeu, li se vor lumina
ochii inimii lor, si cu de-amanuntul vor privi prin credinta curata si vor
cunoaste inselaciunea lui. Acestea, toate facndu -le, va insela lumea si multi vor crede
lui, slavindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar ci vor avea frica lui Dumnezeu in ei si ochii
inimii luminati, vor cunoaste ca nici muntele nu s-a mutat din locul sau, nici ostrovul nu a
iesit din mare pe pamnt. Si toate acestea intru numele sau le va savrsi Antihrist si nu
vor fi adevarate, precum am zis mai sus. Caci cu farmece va savrsi toate mincinoasele
lui minuni, fermecnd vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui.
Si acestea asa facandu-se, si popoarele inchinandu -se lui, laudandu-l ca pe un
Dumnezeu, din zi in zi se va mania Cel Prea Inalt in ceruri si isi va intoarce fata Sa de la
el. Si dupa aceea se vor face cumplite semne: foamete neintrerupta, cutremur neincetat,
morti necontenite si temeri infricosate. Atunci cerul nu va mai ploua, pamantul nu va mai
rodi, izvoarele vor seca, raurile se vor usca, iarba nu va mai rasari, verdeata nu va fi,
102

copacii din radacina se vor usca si nu vor odrasli. Pestii si chitii marii in ea vor muri si
putoare pierzatoare va trimite marea si sunete infricosate, si de huietul valurilor vor muri
oamenii de frica. Atunci va plnge si va suspina cumplit tot sufletul, si ziua si noaptea se
vor chinui.
Nicaieri nu vor afla sa se sature de mncare, caci se vor pune peste tot conducatori tirani.
Si daca cineva va aduce cu sine pecetea tiranului insemnata pe frunte si pe mana dreapta,
va cumpara putine din cele ce se vor afla. Atunci vor muri pruncii la snul mamelor, vor
muri si mamele deasupra pruncilor lor. Va muri tatal cu fiii si femeia pe drum, si nu va
fi cine sa-i ingroape sau sa-i strnga in morminte.
Putoare rea va fi din cauza multimii mormintelor, si a trupurilor ce vor fi aruncate pe
strazi si pretutindeni, care mult vor necaji pe cei vii. Dimineata toti vor zice cu suspinuri
si cu durere: cnd se va face seara ca sa dobndim odihna? Si venind seara, iarasi cu
lacrimi prea amare vor grai intre dnsii: oare cand se va lumina, ca de necazul ce ne sta
deasupra sa scapam? Atunci se va vesteji frumusetea fetei tuturor, si vor fi fetele lor ca de
morti, si va fi urta frumusetea femeilor. Si toti cei ce s-au plecat cumplit fiarei si au luat
pecetea aceluia, adica pagnescul chip al spurcatului, alergnd catre el, vor zice cu
durere: da-ne noua sa mncam si sa bem, ca toti murim de foame, si goneste de la noi
fiarele cele veninoase. Si neavnd ce raspunde ticalosul, va zice cu multa asprime:
de unde sa va dau eu oamenilor ca sa mncati si sa beti? Ca cerul nu voieste sa dea
pamntului ploaie, si pamntul nicidecum n-a dat seceris sau roada. Si auzind acestea
multimile, vor plnge si se vor tngui cu totul, neavnd nici o mngiere. Necaz peste
necaz va fi lor nemngierea, caci de buna voie au crezut tiranului. Si ticalosul nu
va putea nici lui sa-si ajute, si cum ar putea sa-i miluiasca pe ei? Intru acele zile vor fi
nevoi mari din cauza balaurului, de frica, si de cutremurul cel mare si huietul marii, de
foamete, de sete si de muscarile fiarelor. Toti cei ce vor lua pecetea lui Antihrist si se vor
inchina lui, nu vor avea nici o parte de Imparatia lui Hristos, ci dimpreuna cu balaurul se
vor arunca in iad.
Fericit va fi acela ce se va afla curat si credincios, si va avea in inima lui credinta fara de
indoiala catre Dumnezeu, ca fara de frica vor lepada intrebarile lui Antihrist, defaimand
muncile si nalucirile lui. Iar mai inainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie
Tesviteanul si pe Enoh, ca un milostiv ca sa propovaduiasca cu indrazneala cunostinta de
Dumnezeu tuturor, ca sa nu creada lui Antihrist. Ca vor striga si vor zice: Inselator este,
o, oamenilor! Nimeni sa nu creada lui nicidecum, sau sa-l asculte pe acest luptator de
Dumnezeu! Nimeni din voi sa nu se infricoseze, ca degrab se va surpa. Domnul cel sfnt
vine din cer, sa judece pe toti cei ce s-au plecat semnelor lui.
Insa putini vor fi cei ce vor asculta si vor crede propovaduirea proorocilor. Iar aceasta o
va face Mantuitorul ca sa-si arate negraita Sa iubire de oameni, ca nici odata nu voieste
moartea pacatosului, ci voieste ca toti sa se mntuiasca. Ca nici in vremea aceea nu va
lasa neamul omenesc fara de propovaduire, ca fara de raspuns sa fie toti la Judecata. Deci
multi din sfintii care se vor afla atunci vor varsa rauri de lacrimi cu suspinuri
catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa fie izbaviti de balaur, si cu mare sarguinta vor fugi in
pustietati, in munti si in pesteri si cu frica se vor ascunde. Si li se va darui aceasta de la
Dumnezeu Cel Sfant, si-i va povatui pe ei harul in locuri hotarate si se vor mantui, fiind
103

ascunsi in gauri si in pesteri, nevaznd semnele si infricosarile lui Antihrist. Ca celor ce


au cunostinta, cu lesnire le va fi cunoscuta venirea lui. Iar celor ce isi au mintea
permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce lear spune. Pentru aceasta sfintii primesc putere de a scapa, pentru ca toata invaluirea si
grijiile vietii acesteia le-au lepadat.
Atunci va plnge tot pamntul. Marea si aerul vor plnge impreuna, si dobitoacele cele
salbatice cu pasarile cerului. Vor plnge muntii si dealurile si lemnele cmpului. Vor
plnge si luminatorii cerului dimpreuna cu stelele pentru neamul omenesc. Caci toti s-au
abatut de la Dumnezeu Cel Sfant si ziditorul tuturor, si au crezut inselatorului, primind
pecetea spurcatului Antihrist, in locul facatoarei de viata Cruci. Vor plange toate
bisericile lui Hristos cu plangere mare, ca nu va mai sluji sfintirea si prinosul! Iar dupa ce
se vor inplini trei ani si jumatate ai stapanirii spurcatului si dupa ce se vor implini toate
smintelile in tot pamantul, dupa cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul si
Mntuitorul nostru ca un fulger strlucind, din cerul cel sfnt, cel prea curat si infricosat
si prea slavit. Dumnezeul nostru si Imparatul si Mirele cel fara de moarte, pe nori cu
slava neasemanata, alergnd inaintea lui ingerii si arhanghelii, toti vapaie de foc fiind.
Heruvimii avnd ochii in jos, si Serafimii zburnd si fetele si picioarele ascunzndu-le cu
aripile, strigand cu frica unul catre altul: Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot. Si glas de
trmbita graind cu frica: Sculati-va cei ce dormiti, iata a venit Mirele.
Atunci se vor deschide mormintele si va auzi tarina cea putrezita, acea mare si infricosata
venire a Mntuitorului, si intr-o clipa se vor scula toate semintiile si vor cauta la
frumusetea cea sfnta a Mirelui. Si milioane si mii de mii de ingeri si de arhangheli si
nenumarate ostiri se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfintii, dreptii si toti care nu vor
lua pecetea balaurului celui pagn, se vor bucura foarte mult. Si se va aduce tiranul legat
de ingeri cu dracii impreuna inaintea divanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui si toti
pagnii si pacatosii vor fi adusi legati. Si va da Imparatul hotararea asupra lor, aceea a
osndei celei vesnice in focul cel nestins. Amin.
Profetia lui Agatanghel
Ieromonahul Agatanghel, care a trait 79 de ani, pe la 1298, a vazut o infricosatoare
vedenie despre cele ce se vor petrece in viitor, pe care le-a si scris. Noi vom relata aici
ceea ce priveste tara noastra (Grecia n.t.).
Grecia va fi luata de la turci, teatrul jafurilor si a distrugerilor. Poporul si cei care conduc
se vor gasi in stramtoare. Dar dupa aceea un popor din Rasarit va veni spre partile de
nord ale Greciei. Unit revenindu-si in sine din tulburarea invadatorilor vor iesi cu toata
armata impreuna si vor alunga pe turci nu numai din Grecia, ci si din intreaga Europa.
Unii turci gasind refugiu numai la Mecca (Marul rosu). Iar Constantinopolul va deveni
din nou capitala Greciei.
Acelasi lucru il profeteste si Sf. Cosma al Etoliei, precum si alti barbati
sfinti. Constantin a inceput, Constantin va pierde imparatia Bizantului. Profetia s-a
confirmat. Mai mult, a profetit cu admiradila exactitate si anul cuceririi la 1453. Si se va
implini la anul 1452 pana la 1453, cnd trebuie sa cada cea mai mare imparatie in mainile
agarenilor.
De asemenea prezice cu exactitate timpul robiei grecilor de catre turci. Si vor fi casele
104

distruse si sfintele biserici profanate si credinciosii persecutati pana la a opta suta


hotart. Dupa cum este cunoscut anul 1821 reprezinta anul eliberarii.
Agatanghel, cel cu nume sfant, a profetit cele despre cucerirea Constantinopolului, timpul
robiei grecilor, timpul eliberarii lor si a formarii Europei dupa cadere, apostazia Europei
Occidentale. De asemenea a profetit si despre activitatea lui Napoleon si dezastrul
acestuia.
CONCLUZII
Distrugerea Turciei. Ciocnirea neamurilor apusene si a rusilor
Constantin a inceput, Constantin va pierde imperiul Bizantului Agatanghel.
Pornind de la corelatia si paralelismul profetiilor precedente, dar si de la multe alte
profetii ale Vechiului si Noului Testament, pe care nu le putem cuprinde pe toate in
aceasta lucrare, apare fara fortare concluzia ca se asteapta:
a) distrugerea Turciei
b) ciocnirile armate intre Rusia si armatele occidentale pe teritoriul Turciei, in preajma
Constantinopolului,
c) ciocnire ampla pe teritoriul Palestinei,
d) distrugerea rusilor si mari distrugeri multor state. Turcia sprijinindu-se pe statele din
Occident crede ca este un semn mare, dupa cum prevestesc si profetiile. Un semn mare
pentru agareni. Aceasta va provoca cea mai mare neliniste. Ura care exista de secole
contra grecilor, ocuparea cu nemaivazute grozavii pentru vremurile noastre, indiferenta
pentru hotarrile organismelor internationale, probleme la granita cu Rusia, aversiuni
crescnde fata de Grecia.
Asadar cndva va iesi din granitele ei, cnd isi va da pe fata cruzimile si salbaticiile care
au fost comise pna astazi impotriva tuturor popoarelor, dar mai ales impotriva poporului
grec ortodox. Rusia care isi va reglementa problemele interne si externe, va merge
impotriva turcilor, dupa cum ne informeaza multe din profetii, si-i va obliga pe turci la
o retragere precipitata.
Dupa distrugerea Turciei de catre rusi, armatele rusesti controlnd marea Egee si
strmtoarea Bosfor se vor indrepta spre Siria si Palestina, dupa cum ne spun alte profetii
din Vechiul Testament, inaintand prin aer si pe mare.
Atunci coalitia Occidentala nu va ramane indiferenta fata de aceasta amenintare a Rusiei.
Occidentul va incerca cu ajutorul celor sase state ca sa ocupe Constantinopolul si sa
distruga flota ruseasca. Vor invinge rusii, dupa cum fara greseala s-a profetit de multe
veacuri. Batalia a sapte state in Constantinopol. Biruinta celui mai mare stat contra celor
sase state ( Profetia unui anonim la 1054 d.Hr .).
Un timp se mijloceste refacerea si pregatirea puterilor occidentale si incercarea de a
rezolva pasnic problema ocuparii Dardanelelor si a Constantinopolului. Vor incerca ca
cel ce rezolva cu condeiul, dar nu vor putea, de 99 de ori cu razboi si o data cu condeiul
(Profetia Sf. Cosma al Etoliei). Si continua Sf.Cosma: Daca problema se va rezolva cu
razboi vor patimi multe distrugeri. Mai mult, dupa cum profeteste Metodie, vor hotari
pentru problema orasului trei imputerniciti, asadar trei comisari ai marilor puteri.
Pentru aceasta si Sf. Cosma al Etoliei zice: Daca vor cadea de acord cele trei puteri
105

nimic nu va patimi.
Cu toate acestea rusi, dupa ce vor stapni 5 sau 6 luni Constantinopolul nu vor accepta
sa-l predea si, dupa cum profeteste Sf. Metodie, va pune in miscare multe state din
Europa Occidentala si vor invada Asia Mica. Iar multe armate vor fi conduse in mijlocul
teritoriului Greciei. In sfrsit 18 state se vor ciocni in Constantinopol. Caci va veni de la
Apus Filip cel Mare cu 18 limbi si se vor bate att de mult si cumplit inct va curge
sngele ca paraiele si apa Bosforului va fi ca sngele de rosie.
Atunci rusii se vor retrage spre Palestina, unde dupa aceea organizandu-se popoarele
dimprejur va incepe razboiul distrugndu-se unele pe altele; ca sa se adevereasca, dupa
cum s-a scris, profetiile Vechiului Testament, precum vom arata in continuare.
Ciocnire ampla in Palestina. Distrugerea Rusiei
Suntem datori sa lamurim ca distrugerea Rusiei si ciocnirea armata din Palestina nu
este aceeasi cu lupta de la Armaghedon, a conflagratiei mondiale de la sfarsit, cand va fi
desfiintat statul lui Antihrist si va urma triumful credinciosilor.
Iezechiel profeteste ca puterile care se vor ciocni in Palestina, vor veni din hotarele de
la miazanoapte (Iez. 38, 6), iar cele de la Armaghedon din lumea intreaga (Apoc. 16,
14), asadar din toate partile lumii. Si i a strans la locul ce se cheama in evreieste
Armaghedon (Apoc. 16, 16).
Vrednic de insemnat ca Armaghedonul va fi in Palestina, in muntele Carmel si consuma
cu a saptea plaga din Apocalipsa.
Ce se profeteste aici este un conflict care are in frunte pe rusi, si constitute urmarea luptei
din Constantinopol. El se alatura celui de-al treilea razboi mondial, care va premerge in
orice caz lui Antihrist. Cu aceasta sunt de acord toate profetiile, si ale Sf. Parinti si ale
Vechiului si Noului Testament. Astfel, inaintemergatorii lui Antihrist contribute intr-un
mod inimaginabil la provocarea celui de-al treilea razboi mondial, precum si a luptei de
la Armaghedon, fiindca astfel vor crede lui Antihrist mult mai usor decat lui Dumnezeu.
Vom relata profetia lui Iezechiel, aici existand in paralel profetiile lui Isaia si ale
Apocalipsei. Toate acestea petrecandu -se dupa adunarea evreilor din toate partile lumii in
Palestina. Dupa cum este cunoscut de la anul 70 d.Hr. abia in 1948 s-a constituit statul
evreu in Palestina. Asa zice Domnul: Iata, Eu sunt impotriva ta, God, printul lui Ros
si in anii de pe urma vei veni in tara izbavita de sabie, ai carei locuitori au fost adunati
dintr o multime de popoare, in muntii lui Israel (Iez. 38, 8).
Profetia vorbeste clar pentru repatrierea evreilor in pamantul stramosesc. Si profetia
continua. (Evemmentele acestea au fost scrise amanuntit la Iezechiel capitolele 31 si 39).
Si tu te vei ridica cum se ridica furtuna, si te vei duce ca norii, ca sa acoperi tara, tu
si toata oastea ta si multe popoare impreuna cu tine Si vei pleca de la locul tau, din
hotarele de la miazanoapte, tu si multe popoare impreuna cu tine, toti calari pe cai,
tabara mare si ostire nenumarata, si te vei impotrivi poporului Meu, impotriva lui Israel,
ca un nor care acopera pamantul (Iez. 38, 9, 15- 16).
Descriere este amanuntita, o armata foarte puternica, arme rapide ca norii, in mod evident
avioanele si rachetele, iar provenienta din armata de la miazanoapte. Si in ziua aceea
cand God va veni impotriva tarii lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, mania Mea se va
aprinde pe fata Mea in ziua aceea va fi un mare cutremur in tara lui Israel. Atunci vor
tremura inaintea Mea pestii marilor (Iez. 38, 18-20)
106

Asadar se vor cutremura pestii marilor, pasarile cerului, animalele si toate trtoarele si
oamenii, iar stncile se vor darma si toate casele: si se vor prabusi muntii, stncile se
vor darama si toate zidurile vor cadea la pamnt. (Eventual occidentalii vor ataca pe rusi
cu arme nucleare in care vor pieri si aceia evident.) Si voi chema impotriva lui toata
frica, zice Domnul; sabia fiecarui om va fi impotriva fratelui sau. Si l voi pedepsi cu
moarte si varsare de sange; voi varsa asupra lui si taberelor lui si asupra multor
popoare care sunt cu el, ploaie potopitoare si grindina de piatra, foc si pucioasa (Iez.
38, 21 -22).
Rusii vor infrunta acolo multe popoare carora le va produce multa frica.
Pna la urma va fi distrusa de o ploaie de foc si de grindina de piatra. Asadar bombele
nucleare care vor veni dinspre Occident sau alte feluri de arme. Mai mult, capitolul 39 de
la Iezechiel descrie si curatirea pamntului Palestinei de nenumaratele cadavre ale rusilor
si a celor dimpreuna cu ei.
In rezumat (Iez. 39, 11 16) avem: In ziua aceea voi da lui Gog loc de mormnt, in
Israel, in valea trecatorilor (Abarim), la rasarit de Marea Moarta, acolo voi ingropa pe
Gog si toata tabara lui si voi numi locul acela valea taberei lui Gog.luni ii va ingropa
Israel ca sa curate tara, tot poporul ii va ingropa
Aceasta este in acord cu profetia pentru sfrsitul rusilor si al treilea razboi mondial cu
efecte distrugatoare in toate tarile lumii: America, Rusia, Europa, fiindca in acord cu alte
profetii orasele vor ajunge pustii ( profetia Sf. Cosma al Etoliei) si profetia lui Isaia.
Oamenii vor fugi in munti unde mai usor se vor putea mntui.
Si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de
tot
Evenimentele premergatoare lui Antihrist. Sapte peceti si sapte trmbite
Apocalipsa este prin excelenta cartea care ne descrie amanuntit atat evenimentele
cosmice care vor premerge, cat si evenimentele care vor urma aratarii lui Antihrist.
Evenimentele acestea nu sunt alegorice, ci reale.
Deci cele opt peceti sunt pedepse pedagogice prin care Dumnezeu intareste
propovaduirea Evangheliei pana la sfarsitul veacurilor. Astfel prima pecete reprezinta
intreaga predica a Evangheliei pana la sfarsitul lumii, a doua pecete toate razboaiele, a
treia pecete foametele (vezi Apoc. 6, 1 17).
Continutul pecetii a saptea este alcatuit dintr-un sir de sapte trambite, din care sase
reprezinta venirea plagilor, mult mai grele si mai groaznice dect cele descrise in cele
sase peceti.
Asadar, sunt expuse ca o masura pedagogica catre omenirea necredincioasa, mai drastice
dect primele, pentru ca sa indrepte pe omul abatut spre pocainta si mntuire. Pe scurt
continutul celor sapte trmbite, care sunt descrise admirabil in Apocalipsa in cap.8, este
urmatorul:
La prima trmbita este descrisa arderea a o treime din pamant, a o treime din copaci, si
iarba verde a ars-o de tot. Si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia
parte, iar iarba verde a ars o de tot (Apoc. 8, 7).
Continutul profetic si de avertisment al primei trmbite se implineste exact cu incendierea
catastrofala a lumii, a padurilor si indeosebi in tara noastra (Grecia). Si astfel si profetia
107

Sf. Cosma al Etoliei este in deplin acord cu Apocalipsa, dar si confirmata. Oamenii vor
saraci fiindca nu vor avea dragoste de natura. Intr-adevar nu ne simtim mai saraci in
orasele superaglomerate fara verdeata?
La a doua trmbita este descrisa contaminarea a o treime din mari, a o treime din pesti si
a o treime din corabiile de pe mare (Apoc. 8, 8-9). Dupa cum ne este cunoscut,
evenimentele descrise corespund realitatilor de astazi, precum este recunoscuta
contaminarea marilor, distrugerea pestilor si descompunerea navelor, urmare a crizei
navale mondiale. Dezastrul, aici ca si la prima trmbita, nu este integral, fiindca are
un caracter curat pedagogic.
La a treia trmbita este descrisa contaminarea a o treime din rauri si ape, de steaua
Absintos, si moartea multor oameni ca urmare a acestei contaminari. Toti suferim
zbuciumul, dar si contaminarea peste masura de la Cernobal, care in ucraineana inseamna
Absintos. Asadar, contaminarea radioactiva de la Cernobal este continutul celei de a treia
trmbite. Si a treia parte din ape s-a facut ca pelinul (Apoc. 8, 11).
La a patra trmbita este descrisa micsorarea luminii soarelui, a lunii si a stelelor cu o
treime. In ajunul acestui fenomen ne aflam noi astazi. Chiar daca se va provoca partial
dar eclipsa aceasta a soarelui si a lunii nu putem ca s-o prognozam. Un neobisnuit
incendiu, un vulcan, o explozie nucleara, timpul va decide. La sfrsitul celei de a patra
trmbite avem trei valuri de atentionare, care prevestesc mari dezastre (Apoc. 8, 12- 13).
La a cincea trmbita ne este descrisa incordarea suferintei si suferinta unui infricosator
razboi (sigur cel de-al treilea razboi mondial), cnd oamenii vor chema moartea. O
insuportabila tristete si pornire catre sinucidere a ateilor, care au crezut in predica
prefacut pacificatoare a inainte mergatorilor lui Antihrist. Duhul nimicirii (al pustiirii) va
stapani cinci luni pe pamant (Apoc. 9, 1 12).
La a sasea trmbita este descris dezastrul si catastrofa razboiului. Doua sute de mii de
ostasi vor lua parte la aceasta actiune. Vor fi omorati o treime din oameni. Acestea se vor
petrece in timpul razboiului celui mare care va dura 5 luni. Sigur se vor folosi armele
nucleare. De aceste trei plagi: de focul si de fumul si de pucioasa, care iese din gura
lor, a fost ucisa a treia parte din oameni (Apoc. 9, 18). Va urma predica celor doi
profeti timp de 42 de luni, moartea acestora, un cutremur, spaima, pocainta multora
(Apoc. 1 14).
Va urma a saptea trmbita, care prevesteste calamitati, tunete, cutremure, grindina
nemaivazuta. Fenomene asemanatoare cu acestea s-au aratat in muntele Sinai cu aratarea
lui Dumnezeu. Antihrist vine. Se va prezenta ca Dumnezeu. Va stapni toate statele. Rusii
vor fi biruiti de restul statelor in al treilea razboi mondial la sfrsit. Razboiul este a
sasea trmbita. Antihrist se va instala in Ierusalim si va imparti oamenilor, timp de trei ani
si jumatate bunuri materiale in America. Razboiul acesta va afecta cel mai mult statele
europene si in principal Rusia. Oamenii se vor stampila pe frunte sau pe mana dreapta
pentru ca sa-si procure cele necesare traiului. Inc t nimeni sa nu poata cumpara sau
vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei (Apoc. 13, 17).
Dupa aceasta perioada Antihrist isi va arata inumana sa fata.

108

Evenimentele care urmeaza venirii lui Antihrist


Cele sapte cupe.
Cele sapte cupe sunt sapte plagi, asadar ultimile sapte pedepse ale lui Dumnezeu
impotriva omenirii care, cu putine exceptii (cei care nu vor primi semnul), vor fi
subjugati de Antihrist.
Plagile acestea nu vor lovi o treime, ci intreaga omenire. Oamenii in loc sa se pocaiasca
hulesc si se intaresc in hule si mai mult.
Prima cupa: Si o buba rea si ucigatoare s a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si
care se inchinau chipului fiarei 2). Dupa cum au anuntat specialistii care au pregatit
Fiara de la Bruxelles, stampila va fi facuta prin ardere cu raze laser, producatoare
de cancer; si vor fi implantati mici emitatori in gura noastra (pe mana dreapta sau pe
frunte).
A doua cupa: O molima generala peste toate marile. (In mod evident radioactivitatea sau
substante chimice foarte puternice).
A treia cupa: O molima generala a apelor, rurilor si izvoarelor. Dovada insetarii a
inceput. Apa nu se poate bea. A patra cupa: O ardere nesuferita va arde complet pe
oameni. Oamenii vor huli pe Dumnezeu si nu se vor pocai. Si oamenii au fost dogorati
cu mare arsita (Apoc. 16, 9).
A cincea cupa: Cupa mniei lui Dumnezeu se goleste pe scaunul fiarei. Scaunul lui
Antihrist scrtaie. Si toti oamenii si-au muscat limbile de durere din pricina durerilor si a
bubelor lor, dar nu s-au pocait, ci au hulit pe Dumnezeu.
A sasea cupa: Raul Eufrat a secat. O seceta nemaivazuta a navalit si apele lui au secat,
ca sa fie gatita calea imparatilor de la Rasaritul Soarelui (Apoc. 16, 12). Eufratul va
deveni bulevard, pe unde usor vor traversa armatele din Rasarit (Japonia si China?),
amenintnd statul lui Antihrist. Deci Antihrist este amenintat si incepe ca sa se organizeze
spre Armaghedon pentru confruntarea finala, care va insemna si sfrsitul lui (Apoc. 16,
12- 16). Si a chemat toate statele, care intr-un fel sau altul l-au ascultat, si s-au strns toti
pe muntele Carmel la Armaghedon, pentru respingerea invadatorilor. Si i au strans la
locul ce se cheama in evreieste Armaghedon (Apoc. 16, 16).
A saptea trambita: Tunete, vuiet, cutremur mare, asa cum nu a mai fost pe pamnt.
Cetatea, centrul lui Antihrist, s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit. Si
toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara (Apoc. 16, 20).
Au disparut insulele si muntii. Antihrist va fi infrnt. Aici se relateaza despre razboiul
mondial parjolitor.
Cnd va incepe razboiul cel mare?
Cea mai fierbinte si interesanta intrebare pentru multi este, sigur, cand va incepe
razboiul cel mare, cel pe care noi il asteptam, al treilea razboi mondial.
Desi in Sf. Scriptura nu este fixata data, exista profetii ale Sf. Parinti care ne pun in ispita
de a relata si a corela elementele existente si semnele vremii, pentru ca sa facem cel
putin un calcul, care nu reduce cu nimic incertitudinea cititorului.
Este inutil sa spunem ca, oricte calcule s-au facut, ramne esentiala datarea de la
profetul Daniel. Nu putem condamna pe niciunul din cei care au incercat sa faca aceste
calcule, dar este preferabil ca sa se asculte avertismentul: pocaiti-va, ca s-a apropiat
109

imparatia lui Dumnezeu; chiar si cu o cronologie gresita, dect sa nu ascultam nimic si


sa fim indiferenti fata de evenimentele ce vor veni. Important de retinut este ca
evenimentele acestea, in sine, nu se schimba. Ele vor veni negresit. Toate profetiile se vor
implini la vremea lor.
Exista o profetie a cuviosului Nil, care a sihastrit in muntele Athos inainte de anul 600.
Cuviosul Nil profeteste ca pe la anul 1900 mergand spre jumatatea mileniului al optulea,
de la facerea lumii, acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut De asemenea
exista profetia cuviosului Nil, care zice ca dupa 1913 trecnd 79 de ani se vor savarsi
cele mai mari rele, inaintea venirii lui Antihrist, ani de la facerea lumii 7500
Si in vedenia Sf. Nifon se relateaza ca Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii, S-a
oprit si si-a acoperit fata cu mana si a zis cu mahnire: Voi curma la mijloc veacul
acesta, adica veacul cel care este plin de pacate si semnificand 7500. Exista multe astfel
de marturii.
Sf. Cosma al Etoliei relateaza despre razboiul cel mare: Va inceta veacul al optulea cand
vor fi acestea, adica la jumatatea dintre 7000 si 8000. El a zis ca razboiul va veni cand
vor coincide doua sarbatori impreuna.
Intr-adevar in 1912 Pastile a coincis cu sarbatoarea Buneivestiri, iar Epirul a fost eliberat.
Exista si alta profetie a sfntului, care relateaza evident despre razboiul general pentru
care sunt consacrate multe profetii. Cand vor coincide doua veri si doua sarbatori
impreuna. Asadar, cnd dupa o perioada de seceta va urma sarbatoarea Pastelui si
Buneivestiri. Astfel sarbatorirea impreuna a coincis in 1991.
Daca, asadar, presupunem ca datele puteau mijloci, gresim, indiferent ct de putin, pentru
mijlocul acestor veacuri; atunci este justificata retinerea cuiva, fata de data realizarii
evenimentelor care s-au profetit.
Daca cunoastem ca anul 5508 este data nasterii lui Iisus, atunci 1992 va fi anul pe care-l
cautam. Fiindca 5508 (de la facerea lumii pana la nasterea lui Iisus) + 1992 = 7500.
Este inutil ca sa subliniem ca anului 1992 i se face reclama, dintr-o pura intmplare,
stranie(?), ca fiind inceputul unei noi ere .
Noi strigam ca sa nu ne pregatim pentru unificarea lumii, asa cum era inainte de turnul
Babel.
Unificarea acestei lumi este o unificare sub aspectul pacii, dar in realitate ea pregateste o
inrobire permanenta, o dictatura mondiala nemaivazuta , fiindca va incerca ca sa niveleze
dreptul national al fiecarui popor, si incet popoarele vor fi asimilate in creuzetul
internationalismului sub conducerea dezgustatorului Antihrist. Ce nu a izbutit Hitler prin
arme, inainte mergatorii lui Antihrist reusesc cu alte arme: banii, diplomatia, masoneria,
santajul, inrobirea spirituala. Iata inceputul ingrozirilor. Asadar, sustinem ca razboaiele,
inevitabile din vremea noastra, sunt o noua fata a raului ce duce la subjugarea si inrobirea
noastra in ghiarele lui Antihrist in 1992.
Acesta este intelesul mai adanc al unificarii popoarelor din zilele noastre. Este un razboi
european fara varsare de sange. Si dupa cum cei infranti intr-un razboi capituleaza fara
conditii in fata invingatorului, astfel si noi semnam in alb impotriva autonomiei noastre
spirituale.

110

Lasand la o parte problema numerelor, sa incercam o apropiere a evenimentelor care ne


avertizeaza si au mai ramas de implinit. In acesta chestiune avem conducator totdeauna
profetiile Sf. Parinti si cele din Sf. Scriptura. Ca toate profetiile sunt de acord ca ne aflam
in ajunul unui nou razboi european mondial. Si astfel, dupa cum am descris, in general,
si evenimentele relatate in Apocalipsa arata ca sunt in acord cu aceasta viziune; ca ne
aflam in ajunul celei de a patra trmbite, care anunta un razboi infricosator.
A doua venire a Domnului
Ultimul eveniment al evolutiei omenirii va fi a doua venire a Domnului nostru Iisus
Hristos, dupa cum ne asigura El Insusi. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori,
cu putere multa si cu slava (Mc. 13, 26). Si va urma Judecata. Si se vor aduna inaintea
Lui toate neamurile si i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de
capre (Mt. 25, 32), si pacatosii vor urma tatalui lor diavolul, la osnda vesnica, iar
dreptii la viata vesnica si vor primi bunatatile paradisului, care, dupa cum ne spune Sf.
Ap. Pavel, sunt de nedescris, cele ce ochiul n a vazut si urechea n a auzit, si la inima
omului nu s a suit, pe acestea le a gatit Dumnezeu celor ce l iubesc pe El (I Cor. 2,
9).
Ziua celei de a doua veniri ramne necunoscuta, fiindca, dupa cum zice Domnul nostru
Iisus Hristos despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din
cer, nici Fiul, ci numai Tatal (Mc. 13, 32).
Si in timp ce nu cunoastem exact vremea celei de a doua veniri, Dumnezeu ne da
semne, care ne avertizeaza cnd s-a implinit vremea: Si dupa cum de la frunzele
smochinului cunoastem ca primavara s-a apropiat, astfel si din diferitele semne cei
credinciosi sunt avertizati pentru evenimentele care vor veni, zice Domnul. Nu vor relata
aici semnele care ne avertizeaza, care vor premerge celei de a doua veniri a
Domnului, pentru ca le- am dezbatut pe larg in capitolele anterioare. Aici dorim ca
sa notam, crestinul nu trebuie sa fie absolut sigur pentru ziua implinirii unei profetii, si cu
atat mai mult pentru ziua celei de a doua veniri a Domnului, care va veni ca un fur
noaptea (I Tes. 5, 2).
Implinirea profetiilor seamana cu ziua mortii noastre. In timp ce moartea fiecaruia este un
lucru cert, ziua mortii ramne nestiuta pna cnd se implineste. Aceasta trebuie sa
retinem ca nu cunoastem dinainte, cu exactitate, toate evenimentele care se vor petrece.
Ceva analog raspunde Iisus ucenicilor Sai, care doreau sa stie cand va fi
restaurata Imparatia lui Israel. Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le
a pus in stapanirea Sa (Fapt. 1, 7).
Asadar, pe crestinul credincios nu trebuie sa-l intereseze att ziua exacta a implinirii
evenimentelor care vor veni, ct insasi evenimentele in sine. Iar aceste evenimente
viitoare au fost profetite, dupa cum zice clar Domnul.
Dar voi luati seama. Iata dinainte v am spus voua toate (Mc. 13, 23). Astfel la a doua
venire a Domnului se vor intampla urmatoarele evenimente importante:
1) prefacerea universului (II Pt. 5-7; 10- 13).
2) invierea mortilor ( In. 6,39,40,44, 54).
3) prefacerea celor in viata (I Cor.15, 51 -52).
4) rapirea credinciosilor in cer pentru intmpinarea Domnului (I Tes.4, 15- 17).
5) Judecata de obste si rasplatirea fiecaruia dupa faptele lui (Mt. 23, 31 -46).
111

De asemenea in timpul celei de a doua veniri, inaintea aratarii Domnului, se va arata pe


cer semnul Fiului Omului. Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange
toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului, cu
putere si cu slava multa (Mt. 24, 30).
Asadar soarele si luna se vor intuneca, stelele vor pieri de pe cer, universul se va desface
si se va infatisa un cer nou si un pamnt nou. Invierea tuturor din morti, trupurile fiind
nemuritoare. Cu toate acestea, in timpul celei de a doua veniri vor exista si vii. Si acestia,
zice Sf. Ap. Pavel, isi vor schimba trupurile, care vor deveni nemuritoare. Astfel toti
cei credinciosi dintre cei vii cu cei credinciosi care au inviat vor fi rapiti pentru
a intmpina pe Domnul in vazduh. Se va arata semnul crucii, dupa cum spun Sf. Parinti si
va urma Judecata oamenilor si rnduirea lor la osnda vesnica sau la fericire vesnica,
dupa faptele pe care le-a facut fiecare cat a trait.
A doua venire-a Domnului pentru crestinul credincios este ziua bucuriei, a fericirii si a
veseliei, pentru ca ziua aceasta inseamna sfrsitul mahnirilor, viata vesnica, fericire
dreptate.
Atunci credinciosul crestin va primi cununa slavei, asadar rasplata vesnica, pentru lupta
dreapta pe care a dus-o aici pe pamnt, dupa cum zice Apostolul neamurilor, Pavel.
Lupta cea buna m am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit. De acum ni s
a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da- o in ziua aceea, El,
Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui (II Tim.
4, 7-8).
Epilog
Dupa cum constatam, iubiti cititori, nu avem nici o scuza ca sa umblam orbi. Dumnezeu,
prin sfinti si prin Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a descoperit toate greutatile si
razboaiele, urmarile nepocaintei noastre, precum si cursele care ne asteapta. In mod sigur
milioane de crestini dinaintea noastra au crezut in cuvintele profetilor si s-au mntuit.
Noi privim la confirmarea lor pna astazi, caci sperantele tuturor acestora nu au fost
zadarnice. Purtatorii de Dumnezeu profeti au aratat si au fixat drumul pe care trebuie sa
mearga, de fapt, crestinul. Si dupa cum soferul intelept nu este indiferent fata de semnele
de circulatie pe care le intlneste in drumul sau, care au fost asezate pentru siguranta sa,
tot asa si noi credinciosii crestini nu trebuie ca sa trecem nepasatori pe lnga profetiile ce
s-au dat pentru mntuirea noastra.
Dupa cum se vede clar, toate profetiile afirma laolalta ca intram intr-o perioada de
razboaie si de greutati care prevestesc venirea lui Antihrist.
Toate acestea nu trebuie ca sa ne deznadajduiasca, ci dimpotriva, sa ne inarmeze cu curaj
si combativitate, fiindca ne spune Sf. Ap. Pavel, patimirile vremurilor de acum nu sunt
vrednice de marirea care ni se va descoperi (Rom. 8, 18).
Si, daca inca au loc in zilele noastre toate acestea, nu suspinam inaintea lui Dumnezeu ca
suntem nedreptatiti. Nu cautam sa urmam milioanelor de crestini martirizati pentru
credinta. Si astfel de multe ori crestinul fara durere si fara primejdii nu vrea sa se indrepte
spre mntuire. Suntem datori sa marturisim ca traversam o perioada de delasare si

112

nepasare religioasa. Un singur lucru ne mai ramne, pocainta sincera si increderea


in Dumnezeu. Fiindca

DESCOPERIRE FCUT DE NGERUL DOMNULUI SFNTULUI MACARIE


Cuvnt foarte folositor
Sfntul Macarie mergnd odat prin pustie, l-a ajuns din urm ngerul Domnului, zicnd
ctre btrn: Blagoslovete, Printe Sfinte.
Iar btrnul gndind c e un clugr din pustie, ntorcndu-se ctre dnsul, a zis:
Dumnezeu s te ierte, fiule. Cltorind puin distan, se uita la faa i la chipul
monahului cu mirare. Te vd, fiule, i m mir cum de eti la fa i la chip aa
mpodobit; cci n lume n-am vzut aceast frumusee la oameni i gndesc c nu eti om
i de aceea te jur n numele Dumnezeului Cerului s-mi spui adevrul. Atunci ngerul a
fcut nchinciune monahului i a zis: Blagoslovete printe. Dup cum m vezi nu sunt
om, ci nger i am venit s te nv tainele pe care nu le ti i doreti s le nvei. Deci
ntreab-m ce voeti i eu i voi rspunde. Atunci, btrnul a fcut metanie ngerului
zicnd: Mulumesc ie, Doamne, c mi-ai trimis conductor ca s m nvee acelea pe
care nu le tiu, cci doresc s nv tainele cele netiute i negrite. Aunci, rspunznd
ngerul, a zis: Deci ntreab-m, Sfinte Printe. Spune-mi, Sfinte ngere, dac se
cunosc ntre dnii oamenii cei adormii care au trecut din aceast via n lumea
veniciei. Ascult, Sfinte Printe, dup cum n aceast lume oamenii dorm pn
dimineaa i se scoal i pe cei de ieri i cunosc i se feliciteaz i vorbesc i stnd de
multe ori mpreun se bucur i ntreab unul de altul, tot aa este i n lumea cealalt, se
cunosc i se bucur mpreun i vorbesc unul cu altul, dup cum se afl cineva n pia i
acolo vede boieri i sraci i ntreab cine este acesta i cine este acela, i aa nva
acelea de care n-a tiut niciodat. ntr-acest chip se face i acolo pentru cei drepi, iar cei
pctoi i de asta se lipsesc.
Atunci zice btrnul: Te rog spune-mi i acestea, dup desprirea sufletului de trup ce
se face, i de ce se face pomenirea morilor?. i rspunznd ngerul, zice: Ascult,
Sfinte Printe, dup desprirea sufletului de trup, l iau Sfinii ngeri dup trei zile, i se
suie la cer ca s se nchine Domnului Nostru Iisus Hristos. De la pmnt pn la cer se
afl o scar i la fiecare treapt, este o ceat de diavoli la care le zice vamei, i-l
ntmpin pe acel suflet duhurile cele necurate, i aduc o carte scris de dnii ngerilor,
113

acestea zicnd: n cutare zi la attea ale lunii cutare, a fcut acest suflet aceasta, a furat, a
curvit, a preacurvit, a fcut malahie, a spus minciuni, a sftuit pe cineva de lucru ru, i
orice alt ru a fcut, toate le arat ngerilor.
Atunci arat i ngerii orice bine a fcut acel suflet, milostenii, rugciuni, a pltit liturghii,
post, i orice alt fapt bun a fcut. i le pun n cumpn (cntar) ngerii i diavolii i
dac atrn ceva mai mult faptele cele bune l iau ngerii ndat i se suie la alt treapt,
iar diavolii scrnesc din dini ca nite cini slbatici i se silesc s rpeasc necjitul
suflet din minile ngerilor, iar sufletul fiind cuprins de fric i cutremur caut cum s se
ascund n snul ngerilor i se face mare ntrebare i mare tulburare pn cnd l scap
din minile acelor diavoli. i iari se suie la alt treapt i acolo gsesc alt vam mai
puternic i mai slbatic. i aici se face iari mult cercetare i tulburare mare i
nepovestit, cine s ia acel suflet necjit. i strig diavolii, mustrnd acel suflet, fcndu-i
mare fric, i zicnd: unde te duci? Nu eti tu acela care ai curvit i ai spurcat sfntul
Botez, nu eti tu acela care ai spurcat chipul cel ngeresc? Acum unde vrei s te duci?
ntoarce-te napoi, ntoarce-te n cele de dedesupt, ntoarce-te n iadul cel ntunecos,
ntoarce-te n focul cel mai dinafar, ntoarce-te la viermele cel neadormit. i dac acel
suflet este osndit, l ntorc viclenii diavoli ntru cele mai de jos ale pmntului, n loc
ntunecos i cu multe chinuri, i vai acelui suflet, i vai de ceasul n care s-a nscut acel
om. i cine poate povesti, Sfinte Printe, nevoia aceea care o au sufletele cele osndite
ale locului acela. Iar dac se gsete sufletul curat i fr de pcat, se suie la cer cu atta
bucurie i l ntmpin ngerii cu lumini i tmieri i l srut i l duc la Stpnescul
tron i se nchin Domnului i Dumnezeului nostru Iisus Hristos. i atunci vede cetele Sf.
Apostoli, ale Sf. Mucenici, a Sf. Prini, cele nou cete ale Sf. ngeri, luminaia cea
negrit, i aude melodia cea ngereasc i frumuseea cea negrit i nepovestit.
Despre pomenirile morilor ascult, Sfinte Printe: pn la trei zile nu se suie sufletul spre
nchinare, iar cele trei zile se fac ca un dar trimis Domnului pentru acel suflet. i dup ce
se nchin l ntorc Sf. ngeri pe pmnt i i arat locurile pe unde a petrecut aceast
via. i i aduc aminte de faptele lui cele rele i de cele bune: aici ai furat, acolo ai curvit,
aici ai clevetit, acolo ai fcut malahie, aici ai fcut omor, acolo ai jurat strmb, aici ai
fcut nedreptate, acolo ai njurat, aici ai dat cu dobnd, acolo te-ai mbtat, aici te-ai
sfdit, acolo ai smintit. Pe urm i arat cele bune: aici ai fcut milostenie, acolo ai postit,
aici te-ai pocit, acolo ai fcut liturghii, aici paraclis, acolo priveghere, aici rugciuni,
acolo ai fcut metanii, aici stare de toat noaptea, acolo nfrnare. i aa i arat pn la a
noua zi. i n ziua aceea se suie iari la nchinare ca a treia zi. Iar pomenirile se trimit ca
o aducere aminte, ca un dar pentru suflet Domnului ca s-l primeasc cu ochi milostivi.
i pe toate astea scrie: ai ceva de folos, pentru c mult folosesc sufletului milosteniile i
liturghiile i pomenirile (parastase), cci acestea pot scpa sufletul de la munci.
Dup a doua nchinare, iar l aduc ngerii n lume artndu-i Raiul, Grdina cu mslini,
snul lui Avraam, corturile i odihna drepilor. i cnd vede bucuria aceea nespus, se
mngie, se bucur i se roag ngerilor ca s-l aeze i pe el cu drepii. Pe urm i arat
i muncile celor pctoi i zicnd: acesta este rul cel de foc, acesta e viermele cel
neadormit, acesta este ntunericul cel mai din afar i acesta cel mai dinuntru, aceasta
este scrnirea dinilor, i, dup cum urmeaz, toate muncile pctoilor. Nu este, sfinte
114

Printe, mai chinuitoare munc i mai nfricoat ca a curvarului i a hoului, i mai cu


seam a monahului i clugriei celor preacurvari, a preotului i a preotesei curvari.
Dup ce i-a artat i a vzut acestea toate l aduc iari la nchinare la 40 de zile, i de
aceea se fac pomenirile morilor, pentru c la 40 de zile se ia hotrre de a merge sufletul
unde voiete Dumnezeu, dup lucrurile i faptele care le-a fcut n lumea asta. i l
aeaz pn la nvierea morilor, ca s nvieze cu trupul i s dobndeasc dup lucrurile
lui.
Atunci suspinnd btrnul i plngnd cu amar, zice: Vai de ziua n care s-a nscut omul
acela. i zice ngerul: Aa, cinstite Printe, pentru cel pctos, iar pentru cel drept
fericit e ziua n care s-a nscut. Atunci zice btrnul: Te rog spune-mi dac pctoii
au vreo mngiere sau un sfrit muncile lor? i rspunznd, ngerul a zis: Nu, Sfinte
Printe, nici mpria drepilor nu are sfrit, nici munca celor pctoi. Dac ar lua
cineva la o mie de ani un bob de nisip din mare n alt parte, ar avea ndejdea c s-ar
termina vreodat. Dar munca pctoilor nu are niciodat sfrit. Zice btrnul: Te rog
spune-mi i aceasta. Care din sfini sunt mai milostivi ctre om, ca s se roage necjitul
om ctre dnii?. i rspunznd, ngerul zice: Toi sfinii sunt milostivi ctre oameni i
fctori de bine. Dar voi oamenii suntei nerecunosctori i nemulumitori; i facei de se
mnie pe voi. C i Sfinii ngeri au mare comptimire ctre oameni, c pentru mntuirea
oamenilor, au vzut i ei cele prea minunate ale lui Dumnezeu. Dar mai cu seam
Doamna noastr i Stpna Nsctoare de Dumnezeu are mil mai mult de neamul
omenesc. Sfinte Printe, neamul omenesc trebuie necontenit s aib numele ei n gura lor,
dar diavolul i-a nelat i ei nemulumitori i nevrednici s-au fcut. Numai pentru
rugciunile i mijlocirea ei se afl lumea pn astzi. Au dispreuit oamenii pe Dumnezeu
i pe sfini. i i-a dispreuit i Dumnezeu cu sfinii pe ei.
Iari zice btrnul: Spune-mi, Sfinte ngere, care pcat este mai mare dect toate
pcatele?. i rspunznd ngerul zice: Orice pcat, cinstite Printe, desparte pe om de
Dumnezeu, dar pomenirea de ru i hula (njurturile) sunt mai presus de toate pcatele,
c i singure pot s arunce pe om n iadul cel ntunecos, n cele mai de dedesupt ale
pmntului i mrii.
i iari zice btrnul: Care pcat mai mult dect toate l urte Dumnezeu?. i zice
ngerul: Slava deart, c aceasta singur a pierdut toat lumea, c pentru slava deart
Adam cel nti zidit a fost izgonit din Rai. Din pricina ei cel mai mare al diavolilor i-a
gsit pierzarea. Din pricina ei Fariseul i-a pierdut osteneala, cci cnd omul va cade n
aceast patim, greu se mai poate ridica.
Atunci, zice btrnul: Care dintre oameni se osndesc mai mult ca alii?. Zice ngerul:
i-am spus c curvarul i hulitorul de cele sfinte, dar i spun ie i aceasta, c
dedesuptul tuturor muncilor se afl munc grea i nfricoat, care se cheam afania
(nevzut). Acolo se muncesc preoii cei curvari i clugrii i clugriele care curvesc.
Pentru c, cinstite Printe, ceata ngerilor care a czut din Cer, are s se rennoiasc din
preoii cei buni i din clugri i la mare cinste vor fi. Iar clugrii cei vicleni i pctoi
la mare necinste i munc se vor trimite, ca i preoii care calc dumnezeietile porunci.
115

i cei cari se fac cu daruri i acei care nu mplinesc slujba lor pentru grijile lumii
acesteia.C numai pentru o slujb au s dea seam naintea lui Dumnezeu. Iar despre
preoii cei beivi ce s spun i ce s griesc? Vai de ei c nfricoat munc i ateapt.
Atunci zice btrnul: Te rog, spune-mi i aceasta, cei cari defaim sfnta Duminic au
vreo odihn acolo?. i rspunznd, ngerul zice: Vai de ei, btrnule, c nfricoat
munc i ateapt, cci cei care defaim Sf. Duminic pe Domnul defaim, i Domnul i
va defima pe ei, c ziua Duminicii Domnul este. i cine cinstete Duminica pe Domnul
cinstete. i iari cine cinstete ziua pomenirii Sfinilor i srbtorete ntru pomenirea
Sfinilor are mult ajutor de la dnii, c au mare ndrzneal ctre Dumnezeu, i orice vor
cere le va drui Domnul. Dar oamenii au lepdat frica lui Dumnezeu de la dnii i nici
pe Dumnezeu n-au prieten, nici pe careva dintre sfini. Ci s-au lipit numai de lucrurile
lumii acesteia pierztoare i strictoare i va fi vai de ei. Cunoate, Btrnule cinstite, c
fiecare om, preot, monah sau mirean simplu care nu cinstete sfnta Duminic, faa lui
Dumnezeu nu o va vedea, nici nu va avea ndejde de mntuire. Acum, cinstite Btrn, ce
mai voieti ntreab-m, c e vremea s m sui la ceruri ca s fiu naintea Domnului
meu.
Atunci, suspinnd Btrnul i amar plngnd, a zis: Vai de mine, iat robul cel bun al
Domnului meu, nger fiind fr de trup i fr de pcat, se grbete s slavosloveasc pe
Dumnezeu. Iar noi cei pmnteti i pctoi nu ne grijim, ci defimm mntuirea
noastr. Te rog, spune-mi ce rugciune se potrivete monahului? i i-a zis lui: dac
omul este cu tiin de carte, s zic Psalmii lui David (Psaltirea) sau Doamne, Iisuse
Hristoase, miluiete-m pe mine, pctosul. Aceast rugciune e cea mai puternic i cea
mai uoar de zis. Cci muli din cei cu tiin de carte au prsit pe toate i numai
aceast rugciune zicnd s-au mntuit. Cci aceast rugciune pot s-o zic i tinerii i
btrnii, i brbaii i femeile, i monahii i monahiile, i cei nvai i cei fr tiin de
carte, i cei istei i cei simpli. Cine vrea s se mntuiasc, aceasta s zic i ziua i
noaptea, i n cas i pe drum, i stnd i mergnd; de cltorete ori lucreaz aceasta s
zic cu dorin i cu rvn. E de-ajuns pentru toi cei care voiesc s se mntuiasc.
i iari zice btrnul: Pentru c ai venit s m nvei pe mine, pctosul, m rog spunemi i aceasta. Dac se gsete cineva om pctos i nva pe altul i l scap din pcate
i-i arat calea cu fapte bune, are vreo plat?. i zice lui ngerul: Oricine nva pe altul
i l scoate din pcate i-i arat lui calea cu fapte bune, s-a mntuit pe el nsui i sufletul
aceluia l-a scos de la munci. Tot aa e i cel care nva pe cineva ru, nu numai acela se
pierde dar i sufletul lui l d n minile diavolului. Deci nu este mai mare pcat dect a
ndemna pe cineva la lucru ru.
Aceasta zicnd ngerul plecnd capul ctre Btrn, i-a zis: Binecuvnteaz, Sfinte
Printe, i m iart. Atunci, cznd btrnul n genunchi s-a nchinat, zicnd: Mergi n
pace, i stnd n faa Sfintei Treimi, roag-te pentru mine! i deprtndu-se ngerul s-a
suit la ceruri, iar Sf. Macarie mulumind lui Dumnezeu s-a dus la chilia lui i le-a povestit
toate la un oarecare frate mpreun vieuitor n pustie, slvind i binecuvntnd pe
Dumnezeun vecii vecilor. Amin.

116

Parintele Gheorghe Calciu, Razboiul nevazut, Talcuiri ale textelor scripturistice | Print
Sa nu va rusinati de lacrimi niciodata!

Fericii cei sraci cu duhul, c a lor este mpria cerurilor!


n general s-a mpmntenit ntre noi, cretinii vorbesc de cretinii mai superficiali - s
lum n derdere srcia cu duhul i s spunem: acesta e srac cu duhul, e prost, e
napoiat mintal, nu tie pe ce lume triete. ns srcia cu duhul este o virtute, o mare
virtute! Srcia cu duhul nseamn s fii srac de toate lucrurile lumii acesteia, nct
duhul tu s nu se lege de nimic, nici de avere, nici de situaie social, nici de lupt
politic, nici de nimic altceva! S nu te legi de nimic din cele de care oamenii se
ataeaz. Sufletul tu s fie liber, s trieti liber, dar ca un strin n lumea aceasta.
Fiindc n lumea asta a fi liber nseamn a fi strin de lume. Lumea te robete. Prin
toate sistemele ei de legi, prin toate obiceiurile lumeti, prin toat tradiia aceasta
material, lumea ne leag, ne subordoneaz, ne face sclavi. Iar dac nu devii sclavul
acestor concepii eti un corp strin, un element strin n lumea aceasta. De aceea spune
Iisus: Fericii cei sraci cu duhul!. Sunt fericii cei care nu s-au legat de lumea
aceasta, nu i-au fcut un idol din lume, nici din nvtura lumeasc, nici din gloria
lumeasc, nici din bogia lumeasc. Ei triesc ca o fiin strin ntr-o lume plin de
pcate.
Fericii cei ce plng, c aceia se vor mngia!
Vedei, a fi, a deveni o parte sau un urub al vieii acesteia este o suferin. i atunci cel
care este n lume, dar care vrea s nu fie n lume, acela se ntristeaz, acela plnge,
acela vars lacrimi. Vars lacrimi pentru el, pentru aproapele lui, pentru toi cei
care sunt n suferin, pentru pctoi. El se roag cu lacrimi pentru cei care l
vrjmesc i pentru cei care l iubesc. Ai auzit azi rugciunile de la Sfnta Liturghie
ale Sfntului Vasile cel Mare:
Doamne, pe cei buni pstreaz-i n buntatea lor. Pe cei ri, f-i buni! Celor care ne
vrjmesc stinge-le vrajba! Pe cei care ne iubesc pe noi ntrete-i! Tinereile le
condu cu nelepciunea Ta, btrneile le ntrete, pe copii i crete n dragostea Ta!.
117

Aceasta nseamn cei ce plng.


V-ai gndit vreodat c Mntuitorul, Care a fost Fiul lui Dumnezeu i a venit n aceast
lume, nu a avut dect o singur cma n care a umblat mbrcat? Descul prin cldura
Israelului, clcnd peste pietre i cnd a venit cineva, un bogat i i-a spus: Vreau s
Te urmez oriunde vei merge, El i-a rspuns: Fiul Omului n-are unde s-i plece capul.
Vulpile au vizuini, psrile cerului cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde s-i plece
capul!.
Aa a fost Iisus! Un strin n lumea aceasta. A plns pentru toi, a plns pentru
Lazr, pentru toat suferina oamenilor... Iar Dumnezeu I-a druit slava nvierii Sale.
S tii c lacrimile care se vars pentru durerea cuiva sunt lacrimi binecuvntate.
Ele v spal inima i sufletul. S nu v ruinai de lacrimi! Niciodat! Plngei i
pentru necazurile personale, dar s nu vrsai lacrimi de furie, de mnie sau de
blestem! S vrsai lacrimi de durere, de dragoste, cci ele v purific sufletul i v
apropie de Hristos. i aa fericii vei fi.
Fericii cei blnzi, c aceia vor moteni pmntul!
Nu este vorba de a moteni pmntul acesta lumesc. Aici cei duri, cei fr scrupule
motenesc pmntul! Ei sunt oamenii care conduc, ei sunt oamenii care au n mna
lor frul, cuitul i pinea, averea i puterea. Motenirea pmntului pentru cei blnzi
este alta. La sfritul lumii, spune Sfntul Apostol Petru, cerurile vor arde, pmntul va fi
limpezit prin foc i va fi mai alb dect oasele celor care au murit. i acest pmnt va fi
un cer nou i un pmnt nou, n care va tri pururi dreptatea. Acest pmnt l vor
moteni cei blnzi, nu pmntul de acum! Pmntul de acum e n minile satanei,
pentru c cei care sunt puternicii zilei nu sunt trimii de Dumnezeu, nu se gndesc la
Dumnezeu, nu se gndesc la cei slabi, dect numai n treact, numai cu intenia de ai face propagand.
Fericii cei ce flmnzesc i nsetoeaz de dreptate, c aceia se vor stura!
Chiar dac nu suntem prea buni, chiar dac nu ne manifestm buntatea sau nu practicm
o buntate real, totui inima noastr, interiorul nostru, contiina noastr ne vorbesc
despre o dreptate adevrat. Este dreptatea lui Dumnezeu i inima noastr sufer,
nseteaz pentru aceast dreptate chiar dac nu suntem n stare s o realizm. Poate nici
nu ne-o imaginm cu adevrat. Dac fiecare dintre noi are un nger i o contiin, o
contiin care vine de la Dumnezeu, pe care venirea lui Iisus ne-a curit-o de toat
zgura nenelegerii, atunci este numai n puterea noastr a aplica legea dreptii sau
a nu o aplica. In mna noastr st aceast alegere, dac nu o aplicm suntem pctoi.
Dar important pentru noi e c aspirm luntric la o dreptate, c aspirm la o sete
ctre dreptate i c Dumnezeu ne va stura cndva n dreptatea mpriei Fiului
Su, atunci cnd vor mprai pe pmnt adevrul i dreptatea dumnezeiasc.
Fericii cei milostivi, c aceia se vor milui!

118

Aceasta se adeverete chiar n lumea noastr pctoas. Dac eti milostiv, Dumnezeu te
miluiete. Dac eti bun cu alii, i alii vor fi buni cu tine. Dac mila ta se manifest n
fapte, vei fi binecuvntat. i chiar dac cineva te va critica vreodat, nu va putea s
nu recunoasc c eti milostiv, iar cnd vei fi n nevoie, s tii c se va gsi cineva s
te miluiasc.
Noi spunem c Dumnezeu este drept, dar nainte de a fi drept, Dumnezeu este i bun.
Dac Dumnezeu ar fi numai drept, numai justiiar, n clipa aceasta ar trebui s pierim toi,
pentru c suntem plini de pcate, pctuim tot timpul, i cnd venim la biseric, peste tot.
Nimic nu ne ine n via din faptele noastre, ci numai mila i iubirea lui Dumnezeu.
Fericii cei curai cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu!
Dumneavoastr tii foarte bine lucrul acesta. De aceea v ducei la biserici, la mnstiri,
pentru c tii c acolo sunt oameni curai, care au o legtur mai adnc cu Dumnezeu,
care l vd. i v-am spus odat c mi povesteau monahii despre Printele Petroniu care
este la mnstirea noastr din Sfntul Munte, la Prodromu, c atunci cnd se ruga el, pe
Sfnta Mas apreau picioarele Mntuitorului, nsngerate. El l vedea pe
Dumnezeu. Pentru aceasta i noi, dac ne pstrm inima curat, ori dac ne-o curim,
vedem pe Dumnezeu ntr-un fel sau n altul. Dumnezeu poate s-i vorbeasc printr-o
descoperire, vorbesc de descoperirile adevrate, nu de cele satanice, dar Dumnezeu
i vorbete i prin nite inspiraii interioare, prin nelegeri adnci ale unor taine ale
mntuirii.
Mrturisesc c de multe ori m-am rugat i poate din cauza necredinei mele, Dumnezeu
nu mi-a mplinit cererea, dar de foarte multe ori rugciunea mea s-a mplinit! M-am
rugat pentru alii, iar rugciunea s-a mplinit i m-am ngrozit! Ce sunt eu, ca
Dumnezeu s asculte rugciunea mea? Cum spune psalmistul, ce este omul ca s aib
aa cinste, s fie puin mai prejos dect ngerii [n.n. Ps. 8, 4-5]? ns nu pentru virtuile
noastre Dumnezeu ne mplinete rugciunile, ci pentru buntatea Lui i pentru
credina cu care ne rugm.
Dac avei inima curat i v rugai lui Dumnezeu, El ascult cererea voastr. S nu
v rugai niciodat pentru rul cuiva! Cei care fac ru, aceia se duc la vrjitori.
Degeaba ai s te rogi tu la Dumnezeu s fac ru cuiva, pentru c Dumnezeu este bun
nainte de a fi drept, i apoi, de unde tii tu c ai dreptate, pentru c tu eti subiectiv!
Adeseori avem n fa numai interesul propriu i uitm de adevr i de dreptate.
Fericii fctorii de pace, c aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!
Cel mai mare fctor de pace a fost Hristos. El a adus n lume aceast pace, la Cina cea
de Tain, cnd le spune ucenicilor Si: Pacea Mea dau vou! Nu cum d lumea, ci
pacea Mea dumnezeiasc!. Una este pacea ncheiat prin armistiii, prin tratate
care sunt rupte n clipa urmtoare i alta este pacea n Dumnezeu. Toate tratatele
ncheiate n lume s-au spulberat curnd. Au creat rzboaie i mai puternice dect nainte.
De aceea alta este pacea despre care vorbete Mntuitorul aici.
119

S tii c vremea comunismului nu mai vorbesc de persecuiile romane, care au dat


milioane de martiri a dat i ea milioane de martiri cunoscui i necunoscui, cu
morminte cunoscute i necunoscute. Au fost oameni care au mers la nchisoare
afirmnd iubirea lor fa de Hristos i purtnd n inima lor pacea Lui, oameni care,
chinuii fiind, se rugau pentru clii lor. i nu au fost cazuri izolate, ci mii i mii de
cazuri n care oamenii chinuii se rugau pentru cei care i chinuiau, pentru cei care i
ineau n nchisori, fiindc aa spune Mntuitorul, s ne rugm pentru vrjmaii notri!
Fericii cei prigonii pentru dreptate, c a lor este mpria cerurilor!
Toat istoria cretinismului e istoria suferinei. Dintru nceput i pn la sfritul
lumii acesteia, cretinismul va fi persecutat ntr-un fel sau altul, violent sau
neviolent. Dar nu vor nceta niciodat persecuiile, pentru c, aa cum am spus la
nceput, cretinul este ca un strin care nu are unde s-i plece capul.
Aceasta este poziia noastr n aceast lume i vom fi prigonii, batjocorii, vor rde
de noi i vor spune c suntem nebuni. i vor spune c suntem mistici, ca i cum
misticismul ar fi o crim, iar crima politic ar fi o virtute. Aa cum se fac astzi crime
politice. Pentru c noi am neles exact care este poziia lui Iisus n lumea aceasta i
mergem pe calea Lui.
Fericii vei fi cnd v vor ocr pe voi i v vor prigoni i vor zice tot cuvntul ru
mpotriva voastr din pricina numelui Meu!
Este o continuare la fericirea anterioar, pentru c noi, dac suntem prigonii, i
persecutai, i batjocorii n lumea aceasta, este pentru numele lui Hristos. Nimeni nu-l
batjocorete pe un smintit, orice ar spune, pentru c tie c e smintit. Nimeni nu-l
batjocorete pe unul care i-a fcut o via frumoas n lumea aceasta. Dar pe noi lumea
ne batjocorete, nvaii lumii acesteia ne batjocoresc, puternicii lumii ne
batjocoresc. Ne batjocoresc i cei mici pentru c nu tiu, n-au cunotin de adevrul
credinei. i totui trecem prin lume purtnd pe frunte aceast cunun de spini
spiritual, mrturisind pe Dumnezeu, rugndu-ne pentru lume, pentru pacea lumii,
pentru vrjmaii notri, pentru cei care ne fac ru i pentru cei care ne fac bine.
De aceea ncheie Iisus Hristos:
Bucurai-v i v veselii, c plata voastr mult este n ceruri!
S cutm rsplata din ceruri. S nu cutm rsplata aceasta de pe pmnt. Pentru
c orice rsplat n lumea aceasta trece ca o floare. A venit un vnt, a dat o ploaie i
s-a scuturat. Numai plata din ceruri rmne venic i ea va ncununa fruntea
noastr la Judecata de apoi i n viaa care urmeaz dup Judecat. De aceea spun:
spovedii-v, mprtii-v, citii Fericirile i le aplicai! Evanghelia nu este un exerciiu
intelectual, nu e un exerciiu de cunoatere a nelepciunii lumeti, Evanghelia este un
exerciiu spiritual de cea mai nalt valoare. Inseamn s urmezi pe Hristos.

120

Am explicat aceste Fericiri ca s nelegei care este sensul lor, ns citindu-le acas i
cugetnd puin, vei vedea ce stare de bucurie v vor trezi n suflet aceste Fericiri i poate
i prerea de ru c nu suntei ca cei pe care Iisus i fericete. S tii c dincolo de
posibilitatea noastr de mplinire a poruncilor lui Dumnezeu st harul lui
Dumnezeu, iubirea Lui pentru noi. Aceasta nu ne prsete nici n cele mai grele
situaii, cnd suntem asuprii, nici cnd suntem n pcate grele, dac din adncul
sufletelor noastre strigm: Iisuse Hristoase, arat-mi mie slvit nvierea Ta!.

MAICA GAVRILIA SI ADEVARATA MARTURISIRE A ORTODOXIEI 20 de ani de


la mutarea in Imparatia iubirii. DRAGOSTEA ESTE DOAR PE CRUCE
Publicat pe 27 Mar 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Fratii mai mici ai lui
Hristos, Marturisirea Bisericii, Minuni si convertiri, Parinti si invatatori, Sfintii prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print

Nu o cunoastere pe care s-o dobandesti, ci o cunoastere pe care s-o


patimesti asta-i spiritualitatea ortodoxa.
Nevoitoarea dragostei Maica Gavrilia
28 martie 1992
Multe suflete sfinte se departeaza de la noi fara sa lase in lume vreo urma, caci
iubesc sa se ascunda in vesmantul smereniei. Daca nu se gaseste vreun iubitor de
Hristos care sa le puna in sfesnic, spre luminarea si folosul tuturor, acestea ar alege
tacerea, potrivit indemnului apostolesc: viata voastra ascunsa cu Hristos in
Dumnezeu (Col. 3:3). Gherontissa Gavrilia (Papaiannis) a fost un astfel de suflet,
care a trait cu un singur tel: sa se faca urmatoare Caii Domnului a jertfei, a slujirii si a
dragostei fara sfarsit.
S-a nascut la sfarsitul veacului al XIX-lea, intr-o familie instarita din vechiul
Constantinopol si, in urma tragicului schimb de populatie din 1923, a fost nevoita sa se
mute la Thessalonic. Desi i se asterne inainte o cale a slavei lumesti (este a doua
121

femeie admisa, in acele vremuri, la o universitate greceasca), ea alege, raspunzand


unui lamurit imbold launtric, sa slujeasca lui Hristos si oamenilor: inainte de
izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, pleaca in Anglia cu doar o lira in buzunar,
pentru a studia pedologia si psihoterapia. In 1947, isi deschide un cabinet, unde ii
trateaza gratuit pe cei saraci si le daruieste o buna parte din banii castigati de la
ceilalti pacienti. In timpul sedintelor, obisnuia sa rosteasca neincetat Rugaciunea lui
Iisus, iar multi se vindecau prin rugaciunile sale adesea, procedurile medicale
erau doar o acoperire pentru acestea.
Dupa razboi, se intoarce in Grecia si deschide un cabinet la Atena. Insa, in anul 1954,
iubita sa mama moare. Acesta a fost momentul unei schimbari radicale in viata sa.
Moartea mamei mi-a retezat ultima legatura care ma mai tinea inlantuita de viata
obisnuita, materiala, a acestei lumi. Dintr-o data, eram moarta moarta fata de lume,
scria ea mai tarziu. A privegheat intreaga noapte. Langa ea, icoana lui Hristos raspandea o
stralucire orbitoare, care umplea camera de Lumina. i-a inchis cabinetul, si-a daruit
toti banii si toate bunurile celor saraci, hotarata sa vietuiasca in saracie desavarsita
si, cu toate ca avea deja aproape saizeci de ani, s-a indreptat spre India, urmand si de
aceasta data unui puternic simtamant ca Hristos o cheama acolo.
In India a ajuns doar cu haina de pe ea si cu o Scriptura, unde va incepe sa le
slujeasca leprosilor si saracilor din spitale si asramuri. In tot acest timp, desi s-a
confruntat de nenumarate ori cu gurusii hindusi si misionarii protestanti, n-a incetat sa-si
pazeasca credinta ortodoxa, ferindu-se de sincretisme - tinea cu mare bagare de seama
toate posturile Bisericii si, cand era chemata sa se roage impreuna cu neortodocsii sau
necrestinii, evita cu delicatete sa vina, spunand:
Nu ma rog cu glas tare si niciodata in tovarasia altcuiva. Ma rog singura, sau in
biserica dar puteti veni la mine si sa-mi spuneti ce mai e nou la o ceasca cu ceai!.
Dupa cinci ani petrecuti in India, acelasi Glas care a chemat-o sa slujeasca saracilor
a condus-o sa vietuiasca asemeni unei pustnice unsprezece luni in Himalaia.
In 1959, intra in Manastirea Sfantului Lazar din Vithania (Palestina). Parintele Ioan de
aici i-a dat, in primul an, randuiala de a citi doar Evangheliile si Scara Sfantului
Ioan, lucru pe care il face in original, cunoscand foarte bine greaca veche. Sora
Gavrilia primeste schima mica patru ani mai tarziu, de la Parintele Amfilohie
(Makris) din Patmos, la Pestera Sfantului Antonie.
In cele doua decenii ce vor urma, Maica va alterna tacerea din manastire cu un an de slujire misionara in Africa Rasariteana si cu alti trei ani inapoi in India, la Uttar Prades,
alaturi de Arhimandritul Lazar (Moore). Parintele Sofronie de la Essex a rugat-o, tot in
aceasta perioada, sa primeasca staretia manastirii de maici, dar ea n-a acceptat a fost
una din putinele dati cand n-a primit chemarile la slujire, care o trageau, de fiecare
data, departe de tacerea si insingurarea mult-iubita.
122

Cei din urma treisprezece ani de viata i-a petrecut in Grecia natala, mai intai
nevoindu-se intr-un mic apartament din pustia Atenei (unde petrecea jumatate de
zi in rugaciune, iar cealalta jumatate povatuind si tamaduind multimile de suflete
care-o cercetau), apoi intr-o sihastrie pe care a intemeiat-o in insula Leros. Aici
primeste in 1991 schima mare din mainile Parintelui Dionisie de la Schitul athonit
Sfanta Anna Mica, si adoarme in pace anul urmator.
Desi obisnuia sa le treaca sub tacere, Maica Gavrilia a trait multe intamplari minunate,
printre care o tamaduire deplina din ultimele stadii ale bolii Hodkin (cancer limfatic),
dupa patruzeci de zile petrecute in spital si regenerarea ochilor dupa o operatie de
cataracta dar cea mai mare minune, dupa cum o marturisesc cei care au cunoscut-o,
era insasi prezenta ei si dragostea sa atotcuprinzatoare, o ardere-de-tot inaintea
Domnului.
Delicatetea si deschiderea Maicii Gavrilia se hraneau din nevointa sa tacuta, dar neincetata, si supunerea fata de poruncile lui Hristos. Desi se daruia cu totul celorlalti,
socotea slujirea sa un lucru neinsemnat.
Nu va puteti inchipui ce bucurie am ca-i pot ingriji pe acesti batrani Glumesc si rad
cu ei si vad cum fetele lor posomorate se insenineaza. Ce pacat ca-i doar ceva
trecator! Daca Bucuria nu vine din launtru adica de la Izvorul ei nu poate
dainui. De indata ce-i parasesc, e ca si cum n-as fi impartasit niciodata cu ei bucuria Sa.
Acum inteleg cuvintele lui Hristos: Bucuria mea sa fie in voi nu precum da lumea
va dau EuIoan 15:11; 14:27.
Maica n-a teoretizat niciodata Biserica, viata crestina, societatea; n-a facut niciodata
diferente academice intre rugaciune si slujire, contemplatie si faptuire. Ea doar
iubea, cu dragostea ce vine din lepadarea deplina pentru Hristos, si lucra potrivit
acestei iubiri uneori in activitati sociale, alteori in isihie singuratica. Aceasta,
pentru ca Izvorul dragostei sale era unul si acelasi Dumnezeu, Cel ce dragoste este1
Ioan 4:8
si singur cunoaste multimea vietilor pe care le-a atins si schimbat prin roaba Sa.
Cuvintele Gherontissei Gavrilia ne descopera intr-o masura viata sa duhovniceasca, care
ramane invaluita in taina tacuta a veacului ce va sa vie smerenie si dragoste
intrupate.
Cineva mai puternic ma ocrotea
Intr-o noapte, pe cand era in camera ei (dintr-un asram) si se ruga, si-a deschis pentru o
clipa ochii, si ce a vazut? Patul nu era la locul sau! i-a inchis ochii la loc si a
continuat sa se roage. I-a deschis din nou dupa o vreme, si s-a uitat pe geam. Nu mai
putea vedea luna.
Orbisem, a povestit ea mai tarziu. Tulburata, am continuat sa ma rog si mai
puternic. In cele din urma, am adormit cand m-am sculat dimineata, puteam sa vad
din nou! Mi-am dat seama ca gurusii imi facusera ceva atunci cand m-am intalnit cu
123

Sivananda (cunoscut guru yoghin, n.red.) in holul mare si el m-a intrebat daca am dormit
bine. Da, i-am spus, foarte bine! Mi-a aruncat o privire nedumerita, s-a dus si a
vorbit cu o discipola care batea ceva la o masina de scris, apoi s-a intors si m-a intrebat
iarasi, si i-a aruncat yoghinului de langa mine o privire ciudata I-am spus din nou:
Da, foarte bine, multumesc lui Dumnezeu. M-a studiat inca o data, fara sa mai spuna
nimic
Cateva luni mai tarziu, am aflat ca facusera toate acestea prin chemarea duhurilor
rele, cu scopul de a-i speria pe strainii deveniti incomozi sau de a-i fermeca sa
ramana acolo pe veci. Cunosc o nemtoaica care a innebunit dupa tot ce i-au facut
Dupa cateva zile, Sivananda in persoana a venit si mi-a sugerat sa ma mut la etajul
superior, fiindca ma cazasera in camera gresita! Am pastrat insa camera. Dupa aceasta, toti au inceput sa se uite la mine uimiti Simteau ca Cineva mai puternic ma
ocrotea, iar eu am simtit ca era timpul sa plec de acolo.
Ortodoxia este lauda mea
- Maica Gavrilia, ati calatorit prin toata lumea. Cunoasteti indeaproape foarte multe ordine monahale: romano-catolice, buddhiste, hinduse. Ati vazut organizatii si misionari
protestanti. Ati vazut cum lucrarea lor misionara era finantata cu generozitate iar
dumneavoastra, o biata maica ortodoxa, aveati mijloace materiale foarte limitate, atat
pentru folosul propriu, cat si pentru a-i ajuta pe altii. V-ati gandit vreodata ca ar fi fost
mai bine daca ati fi fost altceva in loc de ortodoxa?
- Doamne fereste! Nu! Niciodata nu mi-a trecut asa ceva prin minte, nici pentru o
clipa, fiindca tocmai Ortodoxia este lauda mea! Imi aduc aminte ca odata ma aflam in
biroul Indirei Gandhi (in perioada primei sale calatorii in India, cand inca nu intrase in
monahism, n.red.) si discutam despre un proiect al ei. Chiar atunci s-a intamplat sa
vina o femeie si sa-i spuna, cu mine de fata: Cea cu care vorbesti e cumva vreo
calugarita catolica?, iar Gandhi i-a raspuns: Nu, e din Biserica Ortodoxa. N-ai
auzit de ea, fiindca nu exista in India, insa e o Biserica complet diferita... Iar cand am
ajuns la Ierusalim, in 1959, in Manastirea noastra extrem de smerita, au venit la noi niste
calugarite catolice, care mi-au spus: Asta-i adevarata cale de viata a lui Hristos,
fiindca aici sunteti lipsite de toate noi, insa, avem tot confortul Intelegeti ce zic?
40 de capete ale Maicii Gavrilia
1. Orice loc poate deveni locul Invierii. Este de-ajuns sa traiesti smerenia lui
Hristos.
2. Nu o cunoastere pe care s-o dobandesti, ci o cunoastere pe care s-o patimesti
asta-i spiritualitatea ortodoxa.
3. Exista o singura educatie: sa invatam sa-L iubim pe Dumnezeu.
4. Mai bine iadul aici decat in lumea cealalta.
124

5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce traim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce


suntem.
6. Daca ai dragoste pentru intreaga lume, atunci intreaga lume e frumoasa.
7. Cel cel ce iubeste nu baga de seama c-o face, asa cum nu baga de seama nici ca
respira.
8. Cand mintea nu este risipita in lucruri lumesti si este unita cu Dumnezeu, atunci
si un Buna ziua pe care il zicem devine o binecuvantare.
9. Doar cand cineva inceteaza sa mai citeasca alte carti in afara Evangheliei [in general a
cartilor duhovnicesti, probabil, n.n.] incepe sa sporeasca launtric cu adevarat. Doar
atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugaciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.
10. Adesea Dumnezeu nu doreste fapta, ci intentia. E de ajuns sa vada ca esti gata
sa-I implinesti porunca.
11. Cand Dumnezeu ne-a facut, ne-a dat viata si a suflat in noi Duhul Sau. Duhul
acesta este Dragoste. Cand nu avem dragoste, devenim cadavre si suntem cu totul
morti.
12. Nu-ti dori nimic altceva decat voia lui Dumnezeu si primeste cu dragoste relele
care vin asupra ta.
13. Sa nu raspunzi cuiva cu raul pe care ti l-a facut, ci vezi-L pe Hristos in inima lui.
14. Sa nu spui niciodata: De ce mi s-a intamplat asta? Sau cand vezi pe cineva cu
cangrena sau cancer sau orb, sa nu te intrebi De ce li s-a intamplat asta? Cere-i lui
Dumnezeu sa-ti arate celalalt mal al raului. Atunci vei vedea, impreuna cu ingerii cum
stau lucrurile: toate sunt dupa randuiala lui Dumnezeu. Toate!
15. Daca ai ganduri de judecata impotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu sa se
ingrijeasca de tine in acel ceas, ca sa-l poti iubi pe acel om asa cum il iubeste El.
Atunci Dumnezeu te va ajuta sa-ti vezi starea. Daca L-ai vedea pe Hristos, ai mai
judeca?
16. Tot ce spunem ramane in vesnicie.
17. Cand avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toti suntem impreunacalatori.
18. Cei ce traiesc in trecut sunt ca morti. Cei ce traiesc in viitor, in inchipuirile lor,
sunt naivi, pentru ca viitorul e doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se gaseste
doar in clipa de fata, in Prezentul vesnic al lui Dumnezeu.

125

19. Mai bine sa rostesti Rugaciunea lui Iisus cu glas tare, decat deloc.
20. Tulburarea si grija sunt pentru cei ce n-au credinta.
21. Dragostea este doar pe Cruce.
22. Asa cum Dumnezeu te iubeste pe tine, il iubeste si pe dusmanul tau.
23. Ar trebui sa facem in asa fel incat sa traim in lume ca uleiul si apa dintr-o
candela, care nu se amesteca si altfel sunt intru si pentru Dumnezeu: in lume, sau nu
din lume.
24. Toti suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Intunericului.
25. Ca sa se savarseasca o minune, e deajuns sa iubim. Nici rugaciunea, nici metania
n-au asa putere!
26. Experienta m-a invatat ca nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricat de mult si-ar dori,
din dragoste, s-o faca. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, cand e vremea Sa.
27. Daca-L avem pururea pe Dumnezeu in minte, si Dumnezeu ne are pururea in
minte.
28. Nu trebuie sa hotaram pentru altii. Sa-i lasam in seama ingerilor si vor gasi cea
mai buna solutie.
29. Cand vorbim si cineva ne intrerupe, sa nu continuam. Inseamna ca nu va auzi ce
avem de spus. Ingerii fac asa.
30. Tot ce ni se intampla este doar din vina noastra.
31. In fiecare dimineata, deschide o pagina noua si iscaleste-o in alb. Si lasa-L pe
Dumnezeu sa scrie ce voieste.
32. De nu vei ajunge in pragul deznadejdii, nu vei vedea nicicand Lumina.
33. Precum Simon Kirineanul, sa fim gata sa sarim in ajutorul aproapelui nostru.
34. Singura bucurie adevarata este eliberarea de grija.
35. Cea mai puternica rugaciune este Epicleza (pogorarea Sfantului Duh) de la
Dumnezeiasca Liturghie.
36. Dragostea este o bomba care nimiceste tot raul.
37. Unii vor sa ajunga la Inviere fara sa treaca pe calea Golgotei.
126

38. Zi si noapte binecuvanta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le da!


39. Putine cuvinte, multa dragoste. Pentru toti. Oricine ar fi ei.
40. Cea mai mare parte a rugaciunii mele este de multumire. Ce altceva sa cer, daca
am totul?

Capcana este ca, in aproape toate situatiile similare care deja sunt coplesitoare, la acest
gen de probleme-cauza sau de probleme-provocare se raspunde cu un gen tot mai tipic si
previzibil de reactii revolutionare, insotite de propulsarea unor lideri de opinie, care
cauta sa capteze toata revolta populatiei intr-o directie de revolta, care este adesea
nu numai radicala, ci de-a dreptul extremista.
Si astfel omul este pus in pozitia imposibila de lose/lose, de sah-mat, de situatie
fara iesire (omeneasca!): frontal, guvernul si corporatiile care savarsesc abuzuri din
ce in ce mai mari, pana la cele totale, absolutiste, fara drept de apel pe o cale obisnuita,
juridica, pasnica; de pe flancuri, o presa oficiala (mainstream) care vede in orice
atitudine de respingere a unor produse farmaceutice (si nu numai) o dovada de fanatism si
extremism condamnabile; din spate, agentii provocatori anti-sistem care comaseaza pe
fagase controlate energiile de indignare ale corpului social si pe care le imping cu
putere spre revolta - daca se poate cat mai violenta e cu atat mai bine
Este genul de situatie in care sistemul joaca la ambele capete, cu doua maini, pe
deasupra vederii noastre: provocand atat problema, cat si reactia (controlata) la ea,
despre care discutam odata, intr-un cu totul alt context, inca unul destul de minor, local si
punctual: SISTEMUL sau CUM LUCREAZA SATANA LA DOUA MAINI.
Pacaleala este banala, si totusi subtila. Aparent si logic, din bun-simt, daca esti om
sanatos si credincios, nu ai cum sa nu fii de partea celor revoltati si sa nu fii,
reflex, anti-sistem. E firesc ca in constiinta ta sa respingi si sa fii indignat la maximum
127

de toata aceasta presiune fara precedent de control total, de otravire, de agresiune


ideologica si de pervertire morala care s-au generalizat, pentru a distruge tot ce inseamna
credinta curata, normalitate, traditie, viata, sanatate, familie, intimitate, libertate, etc.
Problema, la care prea putini reflectam, este insa atunci cand oamenilor li se
canalizeaza colectiv aceste energii ale disperarii si ale furiei firesti nu inspre o directie
de asumare inteleapta, matura, ba chiar duhovniceasca si ecleziala, sa zicem, in cazul
nostru, a provocarilor (vezi aici), ci spre trasee revolutionare, eroice,
haiducesti, multe deja pregatite si coapte din vreme, spre solutii incarcate
poate si de o aura mistica, avansate de lideri providentiali iesiti de nicaieri, care
au forta si carisma de a le deturna si exploata nemultumirile si nevoile inspre cele
mai primejdioase forme de asociere si de actiune. Intotdeauna, mai ales pentru cei
obisnuiti sa ia de bun tot ce circula mediatic, mai ales daca apasa pe butonul de alarma si
este impartasit viral de multimi anonime, dar solidare, va ramane valabil riscul de a nu
vedea intregul tablou al situatiilor, cu toate datele problemei si de a cadea din lac in put,
de a se arunca cu capul inainte, la primul strigat aparent mai credibil de tipul: Dupa
mine! .
E incomod de acceptat, dar ar trebui sa fie de inteles oricuarui om dotat cu putina
refelexivitate si cu o minima intelegere a istoriei, a actiunii structurilor oculte din
societate (fie ele servicii secrete sau organizatii discrete) si a mersului lumii de astazi,
ca la nivelul de perfectiune a controlului societal la care s-a ajuns, pur si simplu NU
SE POATE ca gulerele albe sa nu tina cont si sa nu prevada din vreme strategii de
infilitrare si de deturnare a oricarei forme de opozitie fata de agenda oficiala. E cu
neputinta sa ne inchipuim ca opozitia, disidenta si revoltele de ordin colectiv, mai
ales cand iau o forma foarte explicita, publica, galagioasa, ostentativa si cu impact
popular, de succes la mase, cand contin chemarea clara de inregimentare disciplinata,
cand se contureaza ideologic si devin niste fenomene de o forta si de o influenta
redutabila ar fi lasate sa se nasca si sa se dezvolte liber, de capul lor Dintotdeauna
aceste structuri au apelat la diversiuni. Diavolul insusi este Marele Diversionist al
Istoriei. Sa ne imbatam deci cu amagirea ca de aceasta data ne-a uitat si ca nu va mai sti
sa ia chipul binelui, tocmai acum cand, dupa atata amar de vreme, si el, si fortele
omenesti care ii slujesc, au capatat o experienta uriasa, s-au iscusit si s-au rafinat
pana la nivele de neimaginat?! Prin urmare, de ce am fi atat de creduli si de naivi in fata
oricarei posibile diversiuni, luand de buna, de-a gata, orice versiune a realitatii care ni
se vantura, salvator prin fata ochilor nostri hamesiti dupa certitudini izbavitoare,
dupa dreptate si adevar, dupa libertate, dar si dupa predarea in fata unei autoritati
care sa ne scuteasca sa mai reflectam si singuri?!
Amagirea este foarte mare atunci cand ne centram numai pe abuzurile oficialilor,
pe propaganda acestora, pe planurile asasine ale elitelor antihristice (mai mult sau
mai putin secrete) ale planetei, care, iata, au devenit tot mai agresive, mai
ostentative, mai concertate, mai fatise si mai reusinate. Este putin probabil ca totul sa
fie intamplator si este foarte primejdios sa te arunci si sa musti momeala de a reactiona
spontan, reflex, revoltat si disperat, dupa cum esti provocat sa o faci, si de a te duce
rapid dupa aceia care iti ofera, suspect de generos, planuri si trasee de salvare foarte
lumesti, care iti reduc anxietatea si iti hranesc dependenta psihologica, care stiu sa-ti
128

vanda iluzia ca esti pe maini bune, ca nu mai esti singur si vulnerabil in fata asaltului
generalizat si dezlantuit al raului, si ca, impreuna cu toti cei la fel de revoltati ca si tine,
sub conducerea unui lider investit cu toata increderea, veti putea chiar rasturna aceasta
ordine criminala.
Constatam, de altfel, ca mai toate siteurile principale americane anti-sistem, de la
Global Research la Natural News si acestea sunt doar doar cateva din cele verificate au intrat in fibrilatie de cand cu revoltele din tarile arabe din Africa, revolte pe care
unii le doresc a fi provocate si in SUA. Ne aducem aminte si de recentul comentariu
al lui Noam Chomsky, un cunoscut intelectual stangist, dar si lider de opinie anti-sistem.
Asadar, acum pretutindeni se aplica proverbul: bate fierul cat e cald caci se
simte in aer miros de pucioasa adica se cauta sa nu fie cumva ratat momentul, ca
tot se afla pe val spiritul revolutionar.
Atentie insa cand valul acesta este chemat, este programat sa vina si la noi, chiar daca,
fara doar si poate, el va trebui turnat in forme adaptate specificului local, deci sa nu
ne asteptam la repetitii la indigo ale revoltelor din lumea araba! Este esential sa fim
foarte precauti, atenti si treji la tot ce apare astazi, de oriunde ar veni, e esential
iarasi sa nu ne credem niciunul dintre noi liberi de inselare si sa ne temem de orice
vine sub infatisarea dreptatii, a bunelor intentii, dar nu cu duhul si cu mijloacele lui
Dumnezeu, ale Evangheliei. Sa ne amintim ca asa va lucra si Antihristul, si asa
lucreaza si inaintemergatorii sai: nu prin raul explicit, nu punandu-si (la figurat
vorbind) coarne si gheare la vedere, ci pozand in personificarea Binelui si a Virtutii.
Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte Si sa stam in Biserica, mai lipiti decat
oricand de Sfintele Taine, de rugaciune, de Liturghie, de slujbe, de duhovnic
Aceasta noua etapa, a conspiratiilor pe fata, poate insemna mai multe lucruri:
1) Ca deja elitele globale nu se mai ascund prea mult dupa perdea, semn ca se simt
total stapane pe situatie, ca este deja, cu ingaduinta lui Dumnezeu, oricat de greu near veni sa acceptam, ceasul lor si stapanirea intunericului, ca lucrurile au intrat in
linie dreapta inspre implinirea prorociilor eshatologice, iar stapanii lumii nu mai au acum
niciun fel de teama de nimeni si de nimic;
2) Ca trebuie sa fim constienti ca nu intamplator acestia isi permit acum, cu atata
usurinta, sa lase nu doar sa transpire, ci chiar sa prolifereze din belsug,
dezvaluirile si demascarile identitatii si planurilor pe care le pun la cale. Cel
putin a unora dintre ele (faceti si un exercitiu si urmariti intr-o librarie sau chiar intr-un
hipermarket cate titluri de literatura senzationala despre conspiratii, bilderbergi,
illuminati exista. Deja se poate vorbi de o industrie in domeniu) La puterea imensa si
reala pe care o dispun, mai ales asupra circulatiei informatiei (si, prin excelenta,
asupra internetului ca mediu predilect de circulatie), este de la sine inteles ca au
avut si un interes strategic in a da drumul la supapa, in a alimenta chiar aceasta
tendinta, extrem de manoasa, a unor mase largi de a detine un acces facil la
secretele cele mai secrete ale scenariilor de conducere si de distrugere a lumii. Fiindca
129

nu este exclus ca tocmai sub aceasta noua perdea de fum cat mai intinsa cu
putinta, prin galagia si revolta starnite, intretinute si dirijate atent catre paroxism,
sa se poata camufla si mai bine adevaratele pericole sau sa dea nastere unor
efecte secundare mult mai profitabile pe termen lung pentru strategii sinistri ai
mersului planetei. Dar toate cu ingaduinta lui Dumnezeu!
Un scop perfid al acestor scurgeri poate fi si cel de natura psihologica, iar aici este
capcana in care foarte multi dintre noi putem cadea, chiar fiind manati de cele mai bune
intentii. Se contureaza si ne referim aici la zona de critica si opozitie fata de sistemul
globalizant un anumit tip de climat psiho-social in care oamenii sunt formati,
practic, in asa fel incat sa fie tinuti intr-un continuu suspans, intr-o stare de tensiune
si agitatie, cu adrenalina ridicata, pentru ca si aceasta dispozitie este una DE
ASTEPTARE, dar nu este asteptarea cea vie si sanatoasa, eshatologica, a lui Hristos,
ci ajunge sa fie o tanjire, o complacere sau o adictie morbida in toata regula dupa
evenimente apocaliptice. Asistam, practic, la o substituire inconstienta a trezviei si
a privegherii duhovnicesti cerute de Hristos pentru asteptarea Mirelui cu alarma
si surescitarea psihologica, stare ale carei roade duhovnicesti predispun sufletul mult mai
degraba catre primirea celui care va veni ca fals Mesia.
Sa tinem seama de cele scrise intr-o prorocie a Sfantului Nil Athonitul:
Hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii,
atunci el se va bucura.
De aici, pe langa criza tot mai acuta de ordin social, provine si efectul atitudinilor
revolutionare, ale caror seminte sunt aruncate astazi pretutindeni si in toate
felurile, prin aarea, alimentarea si mentinerea oamenilor intr-o stare de tulburare
totala, de agitatie sterila si de dependenta bolnavicioasa de toti acei stimuli
informationali care ii obisnuiesc cu informatii soc de culise, cu senzatii tari si
demascari - in realitate total inutile pentru viata si pentru mantuirea lor - trezind
insa porniri de revolta nestavilita, dorinta de protest continuu, suspiciunea, ura,
impulsul spre razbunare. Nu numai in ceea ce priveste ordinea statala, internationala,
bancara, corporatista, etc., ci si in ceea ce priveste autoritatea Bisericii, prin minarea
reperelor ei de incredere, de stabilitate si echilibru.
Vezi:
Eseu profetic despre ce ne asteapta: LITURGHIA NEAGRA A LUI CAIN pregatita
de semintele rautatii, urii si razvratirii aruncate pretutindeni acum
Cand extremele se trezesc din adormire: MASONERIA SI EXTREMA DREAPTA
FREAMATA NARILE LA MIROSUL SANGELUI
De ce s-a tinut la Bucuresti Comisia Trilaterala? ROMANIA: EXPERIMENTPILOT PENTRU NOUA ORDINE MONDIALA. Ce spune ideologul comisiei,
Zbigniew Brzezinski?
130

Azi in Tunisia, maine in toata lumea? O NOUA ERA A REVOLUTIILOR. Ce rol


joaca Internetul in configurarea Noii Ordini?
WIKILEAKS: echivalentul lui 11 septembrie pentru internet si mijloc de realizare a
mutatiilor geopolitice dorite de SUA si ISRAEL?
WIKILEAKS are ca misiune si destabilizarea Bisericii Ortodoxe?
CRUCEA CRESTINULUI VREMURILOR DE PE URMA: intre Leviathanul
intereselor si silniciilor euro-masonice si dumnezeul furios si turbulent al zelotilor
extremisti
UNA DIN BOLILE CRESTINULUI POSTMODERN: SEMANAREA CU
VOLUPTATE A SMINTELII OTRAVITOARE AVAND CHIPUL MARTURISIRII
ADEVARULUI: Ce eti tu? Lupttor al lui Hristos sau lupttor al diavolului? tii
c exist i lupttori ai diavolului?
In plus, asa cum arata studiile recente despre efectele internetului, aceste dezvaluirisurogat sunt momeala perfecta prin care oamenilor li se da sentimentul unui fals
activism si chiar eroism, al unei participari directe la lucruri grave, importante,
fundamentale. Astfel, omul devine tot mai izolat si mai abstras de la viata sa reala,
deseori de la obligatiile sale minimale crestinesti sau omenesti, pentru ca traieste cu
senzatia evenimentului capital, a datoriei ultime, si, prin urmare, cu inchipuirea
ca el este cineva care conteaza la o scara mult mai mare, istorica, de vreme ce are
privilegiul sa participe (o participare-surogat, prin tastatura si monitor), sa dibuiasca
uneltele Raului si sa le condamne, facil, cu un click.
In realitate, ne temem ca ne autoamagim foarte mult, noi toti si ca suntem, vorba
staretului Antonie, deja, demult, niste soareci prinsi intr-o capcana, iar pisica se
amuza acum copios de zbaterile noastre ridicole, asteptand, sadic, doar momentul potrivit
pentru a ne curma cu un gest, brusc, toata libertatea controlata pe care ne-o irosim cu
sarg Ce ar trebui sa facem acum si ce sa nu facem, ce sa nu mai asteptam?
CE TRAIM ASTAZI? CE (NU) SE MAI POATE FACE?
Fericitul Martir VALERIU GAFENCU mai aproape de noi ca oricand, prin
cuvantul si exemplul sau profetic
3) ca nivelul jocului este atat de ridicat incat numai cine nu este atent se va lasa
pacalit de aparente, fie ca acestea vin prin minciunile adormitoare si prin
prejudecatile teoriilor mainstream (care resping si ridiculizeaza a priori orice fel de
explicatie conspirationala a istoriei), fie ca vin prin virusii si troienii atasati
aproape obligatoriu teoriilor conspirationiste lumesti - atunci cand acestea au la baza o
logica vadit neduhovniceasca, de neasumare a pacatului si de identificare pur ideologica
sau etnica a unor vinovati , atunci cand se bazeaza, pe langa realitati de culise deja
consacrate, si pe legende, hoax-uri, pe fapte neverificabile, cand ajuta sa crcule si sa
131

prolifereze pe piata intoxicari aruncate intentionat pe piata cu functie de test, cand


acorda mai mult credit si mai mare insemnatate surselor anonime, care ne livreaza seturi
complete de certitudini inselatoare, decat voii lui Dumnezeu facute cunoscute prin
prorociile Sfintilor, validate de Biserica si cu intelesuri descoperite NUMAI inimilor
smerite, care se tin strans de randuiala si Tainele Bisericii, precum si de poruncile
lui Dumnezeu.
Fiindca spune Sfanta Scriptura:
Ca multi oameni mari si slaviti sunt, dar tainele se descopar celor smeriti (Is. Sir. 3,
19)
Cei amagiti de mandrie si slava desarta, cei prea imprastiati, cei plini de sine pentru
cunostintele lor si prea increzatori in informatii , barfe si zvonuri, cei lipsiti de puterea
Duhului lui Dumnezeu lucrator viu in ei, cei agitati, revoltati, infierbantati si
incrancenati nu vor avea Duhul care sa-i ajute sa inteleaga ceea ce este esential si sa
reactioneze dupa voia lui Dumnezeu, chiar daca ar fi inarmati, aparent, cu toate
informatiile.
In orice caz, ceea ce este prea pe fata denota ca sunt multe capcane ascunse pe cale si
ca raspunsurile facile, ideologice, pretentia sau parerea (de sine) ca putem detine cheia
derularii Apocalipsei pe baza de informatii lasate libere pe reteaua www (pe care stim
cine o stapaneste si dirijeaza), increderea absoluta fata de dezvaluirile senzationale si
capitale fata de aceste subiecte pot sa fie tot atatea piste false pe care suntem trimisi,
poate si pentru a ne ocupa cat mai putin, daca se poate DELOC, de singurul lucru care
trebuie si singurul lucru care ne poate salva de urgia care sta sa vina...
Cat despre noi, ca si crestini, ar trebui sa nu uitam esentialul, anume, ca nu este cel mai
important ca elitele conspira (un lucru deja mai presus de orice indoiala), nici cum se
numesc si cum sunt organizate ele, ci mai ales de ce le reusesc conspiratiile si, mai ales,
ce avem noi de facut?
Perspectiva socio-politica, oricat de valoroasa pana la un punct, este limitata si,
inevitabil, infestata si ea de tot felul de virusi lumesti diversionisti, asa ca
trebuie sa lase loc, pana la urma, perspectivei duhovnicesti, tot la fel cum
intelepciunea nebuna a acestei lumi trebuie supusa intelepciunii de taina a lui
Dumnezeu.
Ce ne va salva de valurile urgiei care va urma?
Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile
ce vor veni?
E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU
DURERE!

132

SA INCEPEM SA NE PREGATIM CUM SI PENTRU CE?


CU CE VOM TRECE INCERCARILE VREMURILOR NOASTRE?
CUM NE VOM MANTUI NOI?
PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!
Dumnezeu caut la lucrarea tainic a inimii; la lucrarea cea dinluntru, nu la cea
dinafar. Cnd se exagereaz cu lucrarea de dinafar, cum se ntmpl acum, e semn
c s-a prsit lucrarea luntric.
[...]

In cautarea mainii calde a lui Dumnezeu. SOLJENITAN SI CAUZELE PROFUNDE


SI ESENTIALE ALE RAULUI DEVENIT TOTALITAR. De ce reusesc conspiratiile?
(II)
Publicat pe 30 Sep 2010 | Categorii: Alexandr Soljenitin, Documentare, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Portile Iadului,
Vremurile in care traim | Print

Vezi si:
Alexandr Soljenitan: OMUL-FLUVIU, CU O INIMA MARE CAT RUSIA.
MECANISMUL GULAGULUI (I)
Al. Soljenitin CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE
SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE?
(III)
Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI
SI INSELAREA IDEOLOGIZARII SISTEMICE
Al. Soljenitin cum devine fiinta umana rea si cum devine buna?
Ura intretinuta in mod deliberat se raspandeste astfel in jur, contamineaza tot ce e viu,
viata insasi, lumea cu culorile sale, sunetele, formele, trupul omenesc. () In conditiile
133

in care la orizont se profileaza evenimente globale amenintatoare, care stau sa se


pravaleasca asupra noastra precum niste munti, poate parea nelalocului lui sa
reamintesc ideea conform careia ceea ce hotaraste existenta sau non-existenta noastra (a
omenirii, n.tr) se afla intai de toate in fiecare inima omeneasca, in felul in care inima
alege binele sau raul. () Noi, prin egoismul nostru zilnic si inconstient, facem sa se
stranga latul

Alexandr Soljenitin a fost un mare cunoscator al sistemului totalitar comunist si nu


numai. Dar cunoasterea acestui sistem nu a fost una teoretica, luata din materiale
colportate cine stie cum si de cine, si nici macar o cunoastere izvorata doar din
biblioteca. A patimit, a experiat in carnea sa malaxorul infernal al Gulagului, a fost
martor al miilor de prizonieri intalniti in periplurile sale si a ascultat mii de marturii
directe de la victimele terorii. Asadar, cunoasterea sa a fost cunoasterea care vine din
prezenta marturisitoare in arena si din durerea crucii. Din acest motiv, conceptia sa
asupra imperiului totalitar nu este una lumeasca, rigida si ideologica, ci una
profund duhovniceasca. Soljenitin merge direct la radacina raului, fara sa se opreasca,
in acest drum al coborarii in infern, la explicatii facile care inlatura posibilitatea
depistarii bolii duhovnicesti grave a omenirii si, prin urmare, care inlatura posibilitatea
vindecarii. Este ceea ce il face sa fie, asa cum spuneam si in primul material, un glas
profetic.
Care sunt cauzele raului care a declansat dezastrul bolsevic, dupa Alexandr Soljenitin,
daca am incerca o sinteza?
pierderea puritatii si tariei credintei ortodoxe a poporului rus
endemica stare de slabiciune a elitelor Imperiului Tarist, intodeauna in urma
provocarilor vremii, incapabile sa le tina pasul, sa le anticipeze, sa le raspunda in mod
adecvat
criza spirituala a intelighenitiei rusesti, inflorirea nihilismului, utopismului si
ideologiei revolutionare, anarhice, violente
adanca criza spirituala a evreilor, permeabili, endemic, la curentele revolutionare
utopice si la promisiunea instaurarii unei noi societati in care sa joace rolul de ghid,
ca o rascumparare istorica fata de situatia de persecutati in care se auto-percepeau.
Prin urmare, inaintarea raului istoric in lume poate fi suprinsa si prin avansul unor
ideologii care ofera explicatii asupra lumii. Fara ideologie, asa cum vom vedea si in
materialul urmator, faptuirea raului la scara istorica nu ar fi posibila. Nu angrenajul
institutional sau mecanismul obiectiv al puterii poate determina oamenii sa faca rau si sa
se afunde in pacat, ci acapararea mintii lor de catre gandurile rautatii. Iar aceasta
rautate nu se poate infiripa in mintea omului decat prin oferirea unei justificari a raului,
decat prin prezentarea acestui rau drept cel mai mare bine, printr-o operatie de
134

mistificare si de lichidare a fundamentelor gandirii normale. Asadar, in trecut ca si in


prezent, explicatia raului consta in lucrarea de amagire a omului, caruia i se vantura in
fata ochilor posibilitatea magica de intemeiere a unei lumi in care sa fie propriul
dumnezeu al propriei vieti. Aceeasi ispita din Eden, reluata insa si adaptata la
circumstantele vietii contemporane si la posibilitatile oferite de mijloacele de inselare a
oamenilor, precum si la criza spirituala adanca in care se gaseste omenirea de mai bine de
doua secole.
La aceasta se adauga slabiciunea conducatorilor ortodocsi care nu mai tin pasul cu
provocarile vremurilor, care sunt coplesiti si lasati in urma de progresul rautatii. Pana si
Biserica, din pacate, nu pare a tine pasul cu vremurile rascolitoare pe care le traim ci se
taraste cu greu in urma lor, dupa cum arata cuvantul evanghelic:
Cci fiii veacului acestuia sunt mai nelepi n neamul lor dect fiii luminii.
In alta parte, acelasi Soljenitin evoca acea explicatie atat de simpla (dar nu simplista!), si
de noi uitata, ascunsa de ochii celor intelepti si maturi, dar descoperita pruncilor,
anume ca raul este facut din rautate, ca dincolo de toate explicatiile pe care le
putem gasi (raul ar fi opera serviciilor straine, al dusmanilor poporului etc.) sta
simpla explicatie a alegerii raului in locul binelui. Si cine dintre noi poate spune ca e
ferit de a cadea in rautate? Este vorba despre romanul Pavilionul Cancerosilor, si de
plimbarea principalului erou, Oleg Kostoglotov, in Gradina Zoologica. Acolo intalneste
un anunt:
Maimutica ce traia aici a orbit din cauza cruzimii absurde a unuia din vizitatori. Un
om rau a zvarlit niste tutun in ochii lui macacus-rhesus. Abia acum ii pica fisa lui Oleg!
Pana acum se plimbase cu un zambet atoatestiutor, dar acum ii venea sa tipe, sa urle, in
asa fel incat sa-l auda toata gradina zoologica de parca i-ar fi presarat cineva tutun in
ochi.
De ce?! Pai, uite-asa, de ce nu? Pur si simplu de ce?
Cele scrise impresionau mai ales prin simplitatea lor copilareasca. Despre necunoscutul
care plecase nepedepsit, nu se spunea ca fusese inuman. Nu se spunea despre el ca-i
agent al imperialismului american. Nu se spunea despre el decat atat ca e rau. Si
asta uluia: ce motiv avea el sa fie, pur si simplu, fara niciun motiv, rau? Copii! Sa nu
cresteti rai! Copii! Sa nu ucideti fiintele lipsite de aparare! (Pavilionul cancerosilor,
Ed. Univers, vol 2, p. 238-239)
*
Dar daca acestea sunt cauzele raului, care este originea sa? Pentru ca totul depinde de
credinta oamenilor si de balanta care se inclina in inima lor: spre bine sau spre rau.
Spre Dumnezeu sau spre diavol. Aici este cheia. Conspiratiile reusesc pentru ca
acolo, in inimile oamenilor, a inceput sa predomine raul. Elitele isi fac de cap pentru
ca acolo, pe campul de lupta launtric, diavolul a inceput sa castige teren tot mai
135

mult. Lucru pe care il vom arata mai lamurit in ultimul material dedicat marelui scriitor
rus.
Deocamdata, in acest text inedit redat mai jos, Alexandr Soljenitin ne vorbeste despre
vremurile apocaliptice pe care le traim, explicatia originii lor fiind una foarte simpla:
oamenii au uitat de Dumnezeu. Caci stim de la Sfintii Parinti ca tot pacatul incepe
de la cei trei uriasi: nestiinta, uitarea si trandavia. Nestiinta legii lui Dumnezeu,
uitarea Acestuia si trandavia in lucrarea poruncilor Sale sunt inceputul degradarii
duhovnicesti a omului. Asadar, originea raului sta in intoarcerea fetei oamenilor de
la Dumnezeul cel Viu.
Pentru ce s-au ntrtat neamurile i popoarele au cugetat deertciuni? S-au ridicat
mpraii pmntului i cpeteniile s-au adunat mpreun mpotriva Domnului i a unsului
Su, zicnd: S rupem legturile lor i s lepdm de la noi jugul lor . (Psalmul 2, 13)

Oamenii au uitat de Dumnezeu


Cu mai mult de un jumatate de secol in urma, pe cand eram inca un copil, imi amintesc
ca unii oameni mai in varsta explicau catastrofele care se abatusera asupra Rusiei astfel:
oamenii au uitat de Dumnezeu, si de aceea s-au intamplat toate acestea.
De atunci am petrecut aproape 50 de ani scriind despre istoria Revolutiei; timp in care am
citit sute de carti si am colectat sute de marturii personale. Am contribuit cu opt lucrari
personale la efortul de curatire a resturilor lasate in urma de acea vijelie.
Dar daca mi s-ar cere acum sa arat cat mai concis posibil care este cauza acelei
Revolutii dezastruoase care a devorat 60 de milioane de oameni, nu as putea sa spun
altceva decat sa repet: oamenii au uitat de Dumnezeu, si de aceea s-au intamplat toate
acestea.
Mai mult, evenimentele Revolutiei Ruse pot fi intelese numai acum, la sfarsit de secol, pe
fondul celor intamplate de atunci in restul lumii. Astfel, concluzia la care se ajunge are
semnificatie universala. Si daca mi s-ar cere sa identific principala caracteristica a
secolului al 20-lea in intregimea lui, as fi din nou incapabil sa gasesc ceva mai precis
decat ca: oamenii au uitat de Dumnezeu.
Decaderea constiintei umane, lipsita de dimensiunea sa divina, a fost factorul
determinant al tuturor crimelor majore din acest secol. Prima dintre ele a fost Primul
Razboi Mondial si mare parte din situatia in care ne aflam acum se datoreaza acestuia. A
fost un razboi a carui amintire tinde sa se stearga care a izbucnit cand Europa,
pleznind de sanatate si abundenta, a cazut intr-o furie a auto-mutilarii ce i-a distrus
fortele pentru un secol, poate mai mult ori poate pentru totdeauna.

136

Singura explicatie posibila a acestui razboi este o intunecare a mintilor conducatorilor


Europei ca urmare a pierderii credintei in Puterea Suprema aflata deasupra lor. Numai
dusmania combinata cu lipsa de credinta in Dumnezeu, a putut sa determine state
declarate crestine sa foloseasca gaze otravitoare de lupta, o arma a carei folosire e in mod
evident dincolo de limitele umanului.
Aceeasi deformare a constiintei umane, aceeasi lipsa a dimensiunii divine, s-a
manifestat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand Vestul a cedat tentatiilor satanice a
umbrelei nucleare. Aceasta a fost echivalent cu a spune:
hai sa nu ne mai facem griji, hai sa eliberam tanara generatie de datorii si obligatii,
hai sa nu mai facem nici-un efort sa ne aparam pe noi insine, nemaivorbind de apararea
altora, hai sa ne astupam urechile ca sa nu auzim gemetele de durere care razbat din
Est si hai mai bine sa cautam sa fim fericiti. De o sa ne ameninte vreun pericol o sa fim
aparati de bombele nucleare, iar de nu, restul lumii poate sa arda ca tot nu ne pasa.
Starea jalnica de neajutorare la care a ajuns Vestul contemporan se datoreaza in mare
masura unei erori fatale: ideea ca mentinerea pacii depinde nu de inimi curajoase si
de oameni hotarati, ci numai de bomba nucleara.
Lumea de azi a ajuns intr-un asemenea hal, ca de ar fi sa fie descrisa celor care au
trait in secolele precedente, acestia ar striga: Aceasta-i Apocalipsa! Insa noi suntem
obisnuiti sa traim intr-o astfel de lume, ba chiar ne simtim in largul nostru.
Dostoievski avertiza ca
viitoarele evenimentele majore ne vor lua prin surprindere si ne vor prinde
nepregatiti.
Chiar asa s-a si intamplat. Si a mai prezis ca
lumea va fi salvata numai dupa ce va fi fost posedata de demonul raului.
Ramane de vazut daca va fi intr-adevar salvata: aceasta va depinde de constiinta si de
luciditatea noastra spirituala, de eforturile noastre individuale si comune in fata
circumstantelor catastrofale. Vedem deja cum demonul raului, precum o vijelie, a
cuprins triumfator toate cele cinci continente ale pamantului.
In trecut, Rusia a cunoscut o vreme in care idealurile societatii nu erau faima, bogatia sau
succesul material, ci viata pioasa. Rusia era pe atunci cladita pe Ortodoxia ramasa
credincioasa Bisericii primelor secole. Ortodoxia acelor vremuri a stiut cum sa isi
protejeze poporul aflat sub o ocupatie straina care a durat mai bine de doua secole si
totodata cum sa pareze viclenele lovituri de sabie venite de la cruciatii Vestului.
In acele secole, credinta ortodoxa a devenit in tara noastra parte integranta a
modului de a gandi si a personalitatii oamenilor, parte integranta a vietii de fiecare
137

zi, a calendarului lucrator, o prioritate in tot ce se intreprindea, parte a modului


cum era organizata saptamana sau anul. Credinta era forta care modela si unea
natiunea.
Dar, in secolul al 17-lea Ortodoxia rusa a fost grav afectata de o schisma interna. In
secolul al 18-lea, tara a fost zguduita de transformarile impuse de Petru (Cel Mare,
n.tr.), care au favorizat economia, statul si armata in detrimentul credintei si al
specificului national. Concomitent cu aceasta iluminare lipsita de echilibru impusa de
Petru, in Rusia s-au simtit primele adieri ale secularismului. Otrava lui subtila a patruns
in clasele sociale mai educate in timpul secolului al 19-lea si a deschis calea marxismului.
In momentul Revolutiei, credinta practic disparuse din randul oamenilor educati,
iar la cei mai putin educati vigoarea credintei era grav primejduita.
Din Revolutia Franceza si din ura acesteia fata de Biserica, tot Dostoievski a fost acela
care a tras concluzia ca revolutia trebuie sa inceapa cu ateismul. Si acesta este
adevarul. Lumea nu a mai cunoscut o respingere a lui Dumnezeu atat de organizata,
de militarizata si de tenace in ura ei (fata de Dumnezeu, n.tr.) precum cea practicata
de marxism. Ura de Dumnezeu este principala forta care sta in centrul sistemului
filosofic al lui Marx si Lenin, mai importanta decat toate falsele lor lozinci economice si
politice. Ateismul militant nu e accidental sau un fenomen marginal al
comunismului. Nu e un efect secundar, ci e pivotul central.
Anii 1920 au fost in URSS martorii unei procesiuni neintrerupte de victime si
martiri din randurile clerului ortodox. Doi mitropoliti au fost impuscati, unul dintre ei,
Veniamin al Petersburgului fiind ales prin vot popular in dioceza sa. Insusi Patriarhul
Tihon a trecut prin mainile Ceka-GPU si a murit apoi in circumstante suspecte. Numerosi
arhiepiscopi si episcopi au pierit. Zeci de mii de preoti, calugari si maici, prigoniti de
cekisti sa renunte la credinta in Cuvantul lui Dumnezeu, au fost torturati, impuscati
in celule, trimisi in lagare, exilati in tundrele pustii ale nordului indepartat sau au
fost scosi in strada la batranete, ca sa piara fara hrana si adapost. Toti acesti
mucenici s-a dus la moarte fara sovaire, cazurile de apostaziere au fost putine si rare.
Pentru milioane de mireni accesul la Biserica a fost blocat si li s-a interzis sa isi creasca
copii in invataturile de credinta. Parintii credinciosi erau smulsi de langa copii si
aruncati in teminte, iar copiii erau indepartati de credinta prin amenintari si
minciuni. Doar pentru scurt timp, cand a fost nevoie ca natiunea sa isi adune fortele in
lupta impotriva lui Hitler, Stalin a adoptat in mod cinic o atitudine prietenoasa fata de
Biserica.
Acest joc inselator a continuat mai tarziu sub Brejnev cu ajutorul unor publicatii de
fatada si a altor artificii menite sa ia ochii, care, din nefericire, au fost luate in serios de
catre Vest. Cu toate acestea, tenacitatea cu care ura fata de religie este inradacinata in
comunism, poate fi evaluata prin prisma atitudinii lui Hrusciov, cel mai liberal dintre
liderii comunisti: desi a facut pasi semnificativi in directia liberalizarii regimului,
Hrusciov a reaprins concomitent obsesia leninista a distrugerii religiei.

138

Dar s-a intamplat ceva la care ei (comunistii, n.tr) nu se asteptau. Intr-o tara unde
bisericile au fost facute una cu pamantul, unde ateismul triumfator a distrus totul
fara oprelisti vreme de doua treimi de secol, unde clerul este umilit si lipsit de
libertate in cel mai inalt grad, unde ceea ce a ramas din Biserica ca si institutie e tolerat
de catre stat numai de dragul propagandei directionate catre Vest, unde chiar si in prezent
oamenii sunt trimisi in lagare de munca pentru credinta lor, unde chiar si in lagare cei
care se strang ca sa se roage de Pasti sunt aruncati in celulele de pedeapsa - in aceasta
tara deci, sub un asemenea tavalug comunist, nu se mai presupunea ca traditia
crestina va supravietui. Este adevarat ca milioane de oameni au fost corupti si distrusi
spiritual de catre ateismul impus oficial, insa raman alte multe milioane de credinciosi.
Numai presiunile exercitate asupra lor ii impiedica sa isi ridice vocea. Asa cum se
intampla insa intotdeauna in vremuri de prigoana si suferinta, credinta in
Dumnezeu a devenit mai profunda in tara mea.
Tocmai in aceasta trebuie sa ne punem nadejdea: nu conteaza cat se impauneaza
comunismul cu tancurile si rachetele sale, nu conteaza cate succese obtine in
cucerirea planetei, este condamnat ca niciodata sa nu poata distruge crestinismul.
Vestul inca nu a cunoscut o invazie comunista, practicarea religiei e libera aici. Insa
evolutia istorica a Vestului a fost de asa natura incat, in prezent si aici constiinta
religioasa este mult diminuata. Au fost schisme violente, razboaie religioase sangeroase
si ostilitate ca sa nu mai vorbim de valul de secularism care din Evul Mediu tarziu si pana
acum a inundat progresiv Vestul. Aceasta distrugere gradata a credintei, venita din
interior, este poate cu mult mai primejdioasa decat orice atac violent venit dinafara.
In mod imperceptibil, de-a lungul decadelor de eroziune treptata, sensul vietii in Vest a
incetat sa fie ceva mai elevat decat cautarea fericirii, un tel pe care constitutia il
garanteaza dealtfel in mod solemn. Conceptele de bine si rau sunt ridiculizate de cateva
secole; scoase din uz, au fost inlocuite de concepte politice sau de clasa a caror valoare
are viata scurta. A devenit jenant sa afirmi ca raul se cuibareste mai intai in inima
individului inainte de a patrunde intr-un sistem politic. Insa nu se mai considera o
rusine sa faci concesii frivole unui rau absolut.
Judecand dupa continua alunecare in directia concesiilor, alunecare care se produce sub
ochii generatiei noastre, Vestul aluneca inevitabil spre abis. Societatea vestica pierde
tot mai mult din esenta sa religioasa si isi preda fara impotrivire generatiile tinere
ateismului. Cand un film care il blasfemiaza pe Iisus Hristos ruleaza peste tot in SUA,
o tara considerata ca fiind printre tarile cele mai religioase din lume, cand un mare
cotidian publica fara rusine caricaturi ale Nascatoarei de Dumnezeu, ce alta dovada a
respingerii lui Dumnezeu ne mai trebuie? Cand drepurile individului nu sufera nicio
constrangere, de ce ar incerca cineva sa faca un efort si sa se abtina de la acte neonorabile?
Sau de ce s-ar mai abtine cineva sa urasca, fie ca e vorba de ura rasiala, de ura de
clasa sau ideologica? Ura roade multe inima in ziua de azi. Profesorii atei educa
tanara generatie din Vest in spiritul urii fata de propria societate. Prinsi de patosul retoric
139

uitam ca defectele capitalismului nu reprezinta nimic altceva decat defectele de baza ale
firii omenesti, carora li s-a dat o libertate neingradita precum si tot felul de drepturi ale
omului; uitam ca in regimul comunist (iar comunismul le sufla acum in ceafa formelor
moderate de socialism, care-s instabile) defecte similare stapanesc practic orice
persoana aflata intr-o pozitie de autoritate, in timp ce toti ceilalti sunt egali o
egalitate a sclavilor traind in saracie lucie.
Zeloasa intretinere a flacarilor urii este caracteristica lumii libere de azi. Intr-adevar,
cu cat libertatile personale se extind, cu cat nivelul prosperitatii ba chiar al abundentei
creste, cu atat in mod paradoxal, devine mai inversunata aceasta ura oarba. Vestul
contemporan, dezvoltat, demonstreaza astfel, prin propriul exemplu, ca mantuirea omului
nu poate fi aflata nici in abundenta de bunuri materiale nici in facutul banilor.
Ura intretinuta in mod deliberat se raspandeste astfel in jur, contamineaza tot ce e
viu, viata insasi, lumea cu culorile sale, sunetele, formele, trupul omenesc. Arta plina
de amaraciune a secolului al 20-lea piere ca urmare a acestei uri, caci arta e neroditoare
fara dragoste. In Est arta s-a prabusit pentru ca a fost doborata si calcata in picioare, dar
in Vest a decazut voluntar, un declin artificial si ostentativ, in care artistul in loc sa
incerce sa reveleze divinul (prin arta, n.tr.), se pune pe el insusi in locul lui Dumnezeu. Si
in acest caz suntem martorii aceluiasi efect al unui proces universal, in care atat in
Est, cat si in Vest, se ajunge la aceleasi rezultate, si din nou din acelasi motiv:
oamenii l-au uitat pe Dumnezeu.
In conditiile in care la orizont se profileaza evenimente globale amenintatoare, care
stau sa se pravaleasca asupra noastra precum niste munti, poate parea nelalocului lui
sa reamintesc ideea conform careia ceea ce hotaraste existenta sau non-existenta
noastra (a omenirii, n.tr) se afla intai de toate in fiecare inima omeneasca, in felul in
care inima alege binele sau raul. Acesta lucru este valabil si in ziua de azi si este ideea
pe care ne putem bizui cel mai bine. Teoriile sociale care promiteau atat de multe au
dat faliment si ne-au lasat fara acoperire. De la oamenii liberi ai Occidentului era
rezonabil sa asteptam sa realizeze ca sunt indusi in eroare de numeroasele ideile false
liber nutrite si sa nu se lase mintiti cu atat usurinta.
Toate incercarile de a gasi o cale de rezolvare a problemelor lumii contemporane vor
ramane fara rezultat atata vreme cat nu ne redirectionam constiintele prin pocainta
spre Creatorul tuturor: fara aceasta, nici-o cale de iesire nu se va ivi si in van o vom
cauta. Resursele pe care ne bizuim pentru atingerea acestui scop (de rezolvare a
problemelor lumii contemporane, n.tr) sunt prea saracacioase pentru a ne atinge scopul.
Trebuie ca mai intai sa recunoastem ororile de care sunt responsabile nu cine stie ce
forte exterioare, nu inamicii de clasa sau nationali, ci fortele care opereaza inauntrul
fiecaruia dintre noi si inauntrul fiecarei societati omenesti. Aceasta este valabil in
special pentru societatile libere si inalt dezvoltate pentru ca tocmai in aceste societati neam atras de buna voie asupra-ne toate nenorocirile (de care vorbeam, n.tr). Noi, prin
egoismul nostru zilnic si inconstient, facem sa se stranga latul

140

Viata noastra ar trebui sa fie dedicata nu dobandirii succesului lumesc ci unei


rodnice cresteri spirituale. Intreaga noastra existenta pamanteasca nu e decat un stagiu
tranzitoriu in miscarea spre ceva mai inalt si nu trebuie sa ne impiedicam de vreo treapta
a scarii si sa cadem, dar nici sa intarziem neroditor pe ea. Legile materiei singure, nu pot
explica sensul si directia vietii noastre. Prin legile fizicii si ale fiziologiei nu ni se va
descoperi niciodata felul in care Creatorul nostru ia zilnic parte la viata noatra, si neobosit
ne daruieste energia necesara vietii, in lipsa careia murim. Iar in viata intregii noastre
planete Duhul Sfant intervine cu nu mai putina forta: acest lucru trebuie sa il
intelegem in aceaste timpuri teribile si intunecate.
In fata sperantelor spulberate ale ultimelor doua secole, care ne-au redus pana la
insignifianta si care ne-au adus in pragul mortii nucleare si ne-nucleare, putem propune
numai cautarea mainii calde a lui Dumnezeu pe care mult prea grabit si increzatori
in noi insine am respins-o. Numai in acest fel ni se vor deschide ochii si vom vedea
greselile nefericitului secol 20 si astfel ne vom putea indrepta caile.
Nu ne putem agata de nimic altceva ca sa ne oprim din alunecarea (spre abis, n.tr):
toate viziunile combinate ale ganditorilor Epocii Luminilor nu fac doi bani. Cele
cinci continente sunt prinse in vijelie (a demonului raului, n.tr). In astfel de vremuri de
incercare se manifesta de regula cele mai de pret calitati ale spiritului uman. Insa daca
pierim si piere si lumea, greseala va fi doar a noastra.
Traducere dupa: Opinion Times - Alexandr Solzhenitsyn: Godlessness, The First
Step

() Acum eu, ca istoric, stiu ce a insemnat Biserica in istoria poporului roman. As


spune ca nu sunt foarte multe popoare in a caror evolutie Biserica sa fi jucat un rol
atat de important cum a jucat in istoria romanilor. Pentru ca inca de la aparitia
organizarii noastre de stat, a statelor feudale romanesti, Biserica a jucat un rol esential. A
jucat un rol acolo, in Transilvania pentru ca Transilvania fiind inclusa intr-o arie de
expansiune a regatului ungar, care avea o functie apostolica, adica regii maghiari aveau
incredintata de catre Papalitate misiunea aceasta de a difuza confesiunea catolica,
deci ei faceau un prozelitism. Si in secolul al XIV-lea regele Ludovic I al Ungariei a
hotarat ca nimeni dintre cei care erau nobili sa nu mai pastreze statutul de nobil daca nu
era catolic. Atunci, nobilii romani au fost pusi in fata unei alternative dureroase. Sau sa-si
abjure credinta, sa treaca la catolicism dar aceasta ii desprindea de masa poporului
roman si ii deschidea maghiarizarii si lucrul acesta s-a intamplat cu familia
Corvinestilor. Iancu de Hunedoara era roman dar Mathias Corvin, care a fost fiul lui si a
141

ajuns regele Ungariei, nu mai avea constiinta romanitatii. Se integrase perfect nobilimii
maghiare.
Iar dincoace de Carpati, in zona aceasta care apartine asa numitului Commonwealth
bizantin, adica a ariei de difuzare a civilizatiei si culturii bizantine si a organizarii
ecleziastice bizantine, viata de stat s-a dezvoltat in umbra Bisericii, pentru ca in Evul
Mediu nu se concepea sa existe un stapanitor politic daca nu era dublat de o capetenie
bisericeasca. Si atunci, la 1330 il avem pe Basarab, invingatorul de la Posada, si la
1359 il avem pe Iachint, astazi sfantul Iachint de la Vicina care este intaiul
mitropolit al Tarii Romanesti.
Biserica a jucat si in Transilvania si in Moldova si Tara Romaneasca aceasta functie
esentiala de a pastra constiinta identitatii poporului roman, adica intre identitatea
nationala si confesiunea ortodoxa a existat o asociere extraordinar de puternica.
Si in cadrul Bisericii as spune ca elementul cel mai important in viata noastra
bisericeasca a fost monahismul pentru ca noi am avut aceasta mare sansa ca
organizarea noastra de manastire s-a facut sub semnul isihasmului. Aici sunt convins
ca sunt foarte multi studenti de la Teologie si nu este nevoie sa explic ce reprezinta
conceptia isihasta, viziunea isihasta in dezvoltarea spiritualitatii ortodoxe. Voi spune un
singur lucru: faptul ca la noi cuvantul de sihastru deriva din isihast arata ca
viata manastireasca a stat sub semnul acestei invataturi a sfantului Grigore Palama
care ne indeamna ca prin aceasta concentrare spirituala, prin rostirea neincetata a
rugaciunii inimii, sa ne ridicam pana la stadiul acela la care s-au inaltat sfintii
Petru, Iacob si Ioan cand, insotindu-l pe Mantuitorul Iisus Hristos pe muntele
Taborului s-au impartasit de lumina taborica. Pentru ca, asa cum se spune si la slujba
bisericeasca, pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinta oamenilor. Dar atunci ce putem
vedea noi din Dumnezeu? Putem vedea acea lumina pe care au vazut-o cei trei apostoli
cand Iisus s-a schimbat la fata pe muntele Taborului. Si in monahismul orthodox aceasta
invatatura a sfantului Grigore Palama, dar care are radacini mai vechi decat sfantul
Grigore Palama, in aceasta invatatura noi avem un indemn de a ne ridica prin aceasta
viata curata, prin aceasta concentrare in interiorul nostru, prin trairea noastra in
Dumnezeu, sa ne ridicam la starea aceea de liniste, de pace sufleteasca si mai ales de
impartasire de lumina dumnezeiasca incat pentru Biserica ortodoxa faptul ca in structura
ei s-a aflat institutia monahica care era intemeiata pe aceasta invatatura isihasta, a facut
ca monahismul romanesc sa fie un factor de educare a societatii romanesti.
Si eu am incercat si incerc intotdeauna sa spun ca exista un sir de factori care
confera un specific al calugarului roman de-a lungul istoriei poporului nostru.
In primul rand exista ceea ce numesc eu permeabilitatea sociala, adica marea
majoritate a celor care au imbratisat, a celor care s-au dedicat vietii calugaresti
proveneau din clasa taraneasca, era o osmoza perfecta intre taranime, ceea ce se
numeste talpa tarii, si acesti calugari. Vedeti, poate ca ati citit sau ati vazut filmul, ce
era calugarul in Occident, ati vazut in Numele trandafirului, era o categorie de oameni
care, sigur, traiau in acele manastiri, dupa regulile vietii monahale occidentale, desfasurau
142

o activitate culturala foarte bogata in acele scriptorii, dar intre ei si laicat, cum am
spune astazi, era o mare distanta. As spune poate chiar era o fractura. Lucrul acesta
n-a existat la noi. Aceasta permeabilitate sociala a facut ca monahul, desi traia acolo,
retras in chilia manastii, totusi sa apartina si sa se integreze perfect vietii acestei mari
majoritati a poporului roman care erau taranii.
In al doilea rand, si calugarul si taranul s-au hranit, ca sa spun asa, din aceeasi
cultura populara. Acolo, in Occident, calugarii se considerau detinatorii aveau
monopolul culturii. Ei aveau acces la invatatura cea mai inalta, pe cand aici, la noi,
lasand la o parte elita clerului, care aceia aveau o pregatire teologica serioasa, in Evul
Mediu mai ales, aceasta capacitate, aceasta posibilitate de dialog permanent intre omul de
rand si calugar, a facut ca si unul si altul sa se simta foarte aproape.
Iar in al treilea rand, exista aceasta comunitate de stil de viata. Daca luati cartea
doamnei Nichitus Roncea o sa vedeti acolo scene unde calugarul merge sa care var la
manastire, merge sa spele rufele de la manastire, sa faca curatenie, sa lucreze la bucatarie,
taranul acela care venea de la ogor unde facea si el claca la boier, il vedea si pe calugar
indeletnicindu-se cu aceleasi obligatii si asta crea o apropiere si o comunitate care a
facut ca intre calugar si omul de rand de la noi, as spune romanul obisnuit, sa existe
o legatura foarte puternica.
Si albumul ne introduce, as spune, cu foarte mare competenta si abilitate in acest aspecte
care de multe ori sunt ascunse ale vietii calugaresti. Noi cand mergem in manastire
vedem in primul rand opera de arta, mergem sa dam un acatist si dupa aceea plecam cu
convingerea ca am avut un contact cu manastirea care, in sfarsit, ne-a dat o satisfactie
estetica sau morala. Pe cand acum, albumul doamnei Nichitus Roncea ne permite sa
patrundem in ungherele vietii calugaresti, sa cunoastem putin aceasta manastire din
interior. Ceea ce se numeste astazi un insider a fost doamna Nichitus Roncea atunci
cand a facut aceste fotografii. ()
Cred ca dumneavoastra ati observat, a devenit un loc comun sa se vorbeasca despre
secularizare dar nu este numai secularizarea veacului acestuia, e faptul ca impotriva
Bisericii, impotriva crestinismului in general, se duce o adevarata ofensiva. Eu
intotdeauna semnalez faptul ca la Craciun si la Pasti iau revistele care apar in Occident si
sub pretextul acesta, al prezentarii, care sunt rezultatele cele mai noi in ce priveste
cercetarea inceputurilor crestinismului, a predicii Mantuitorului, a activitatii apostolilor,
se strecoara cu foarte mare dibacie necredinta. Se pune sub semnul indoielii tot ceea
ce este temeiul de baza al credintei noastre, se pune sub semnul intrebarii si se sadeste in
sufletul credinciosului indoiala. In afara de aceasta, este ofensiva care se duce prin
presa, prin televiziune, o viata care nu mai are nici un fel de norme morale, care sa o
stapaneasca, sa o controleze, sa o impiedice sa alunece in pacat. Si as spune ca in
momentul de fata este, eu nu ma sfiesc sa o spun, o ofensiva diavoleasca impotriva
Bisericii.
Or, pentru aceasta noi trebuie sa gasim arme cu care sa luptam impotriva celor care vor sa
ne distruga credinta. Si pentru a putea gasi aceste arme as spune ca arsenalul nostru
143

ramane invatatura lui Hristos, asa cum este ea pastrata in manastirile noastre
ortodoxe pentru ca in manastirile noastre ortodoxe este aceasta traire profunda, de
identificare cu invatatura divina care, intradevar, este o armura pe care o avem
impotriva acestor ispite diavolesti. Noi, sigur, suntem niste firi slabe, sfantul Macarie
este episodul acesta in Pateric sfantul Macarie Egipteanul cand a vrut sa se faca calugar
avea mari indoileli daca avea forta necesara pentru a imbratisa viata calugareasca.
Mergand acolo, in pustie, a vazut la un moment dat doi oameni care erau goi si stateau
acolo, in apropierea Nilului cred ca era, si i-a intrebat dar cum puteti trai asa, nu va
arde arsita soarelui, nu va ingheata frigul iernii? si ei au raspuns: Nu. Dumnezeu ne
ajuta sa nu simtim nici arsita verii, nici frigul iernii pentru ca Dumnezeu ne da,
intradevar, acest sprijin daca noi il cautam. Si eu am avut intotdeauna in minte cuvantul
parintelui Steinhard care il cita intr-una din predicilesale pe sfantul Isa[a]c Sirul. Si ce
spunea sfantul Isa[a]c Sirul? Nu huliti spunand ca Dumnezeu este drept Cand auzim
cuvintele astea, intradevar, ni se pare ca este o greseala, ca este o aruncare in ispita. Cum
sa spunem ca e hula daca spunem ca Dumnezeu nu este drept? Si sfantul Isa[a]c Sirul
pe care il interpreteaza parintele Steinhard avea in vedere ca Dumnezeu, daca ar fi
drept, atat cat suntem noi de pacatosi, nu ne-am mantui, nu am avea dreptul sa ne
rugam Lui ca sa ne ajute, pentru ca nu suntem vrednici de mila Lui. Dar El,tocmai
pentru ca nu este drept, ci este milostiv, de aceea se coboara asupra noastra si ne da
ajutorul Lui.
Si am sa inchei cu un episod din viata unui sfant care se praznuieste tot maine. Este
foarte putin cunoscut, Petru Vamesul, e un dregator bizantin care a trait in vremea
lui Justinian, Justian domneste intre 527-565. La inceput era un om foarte rau, zgarcit
in primul rand, si a venit odata la el un sarac si i-a cerut sa-i dea ceva de pomana si Petru
Vamesul s-a infuriat si a luat o paine si a aruncat-o in el ca sa-l alunge. Dupa aceea, la
scurt timp, s-a imbolnavit Petre Vamesul si a avut o viziune, avea impresia ca va muri si
si-a vazut sufletul care era cantarit acolo, intre ingeri si diavoli, care tineau balanta. Si
diavolii puneau toate pacatele lui si trageau talerul balantei. Si a venit ingerul si la faptele
bune ce putea pune, care era singura fapta buna pe care o facuse? Ca zvarlise cu aceasta
paine, nu i-o daduse, zvarlise aceasta paine in sarac ca sa-l alunge. Si ingerul a luat si a
pus aceasta paine in talger ca sa-l maintuie. In sensul asta, Dumnezeu nu e drept, ci
este milostiv. Si cred ca invatatura aceasta este extrem de importanta mai ales

144

O VIZIUNE DIN SFANTUL MUNTE CU SF. MUCENIC GHEORGHE despre


vremurile din urma lipsite de povatuitori si despre cum putem trece puntea spre Cer. A
pierit adevarul, a lipsit smerenia. PLUS: VIDEO CU PARINTELE AMFILOHIE
Publicat pe 24 Apr 2012 | Categorii: Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru,
Parintele Amfilohie de la Diaconesti, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma,
Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), RUGACIUNEA LUI IISUS
(Rugaciunea mintii/ inimii), Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfintii - prietenii lui
Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO | Print
A pierit adevarul, a lipsit smerenia, au prisosit rautatea, sodomia, curvia, preacurvia.
Lumea s-a stricat!

VEDENIE
Ce s-a aratat in anii nostri unui parinte din Sfantul Munte al Atonului, care, pentru multa
lui smerenie, nu si-a scris numele, fugind de slava desarta a oamenilor
In anul 1854, in 14 zile ale lunii martie, intr-o joi, la sase ceasuri din noapte, m-am
sculat la Utrenie, am mers la biserica si am stat in strana, iar in timp ce fratii citeau
Miezonoptica eu socoteam adancurile lui Dumnezeu, zicand:
Un Dumnezeu si Ziditor si Facator al tuturor a primit si S-a facut om pentru noi, S-a
rastignit si S-a ingropat. Acestea toate El le-a facut si le-a rabdat pentru mantuirea
oamenilor.
Astfel cugetand eu, s-a umilit inima si atata bucurie mi-a venit in suflet si o liniste in
mintea mea, incat am venit intru atata umilinta, de curgeau lacrimile mele ca izvorul. [...]

Atunci s-a deschis inima mea si s-a facut, intr-un chip oarecare, un drum din inima pana
la scaunul lui Dumnezeu. Iar mintea mea, cuvantul cel dinlauntru si inima mea erau
unite si ma rugam cu mintea fara vreo impiedicare. Imi ziceam rugaciunea cu

145

oarecare cuvinte umilicioase si mi-a venit o dragoste mare catre aproapele si ma


rugam pentru cei ce ma urau si ma dusmaneau.
Atunci, din bucuria inimii mele, salta sufletul meu. Cat am fost in aceasta umilinta si
stare, ma vedeam pe mine ca eram in biserica si pe frati ca citeau.
Nemaiputand sta in picioare, am pus strana si am sezut si iarasi ma rugam cu mintea. Si
atata dragoste dumnezeiasca m-a cuprins, incat nu a fost cu putinta sa ma odihnesc
sezand. Si nu-mi mai era frica de Dumnezeu, ci mai ales aveam mare indrazneala si
dragoste catre El, incat sufletul meu a fost stapanit de aceasta dragoste. Si nu mai puteam
zice nici rugaciunea din inima, nici alta rugaciune, ci numai simteam in sufletul meu o
dorire si o dragoste dumnezeiasca, ca o para de foc arzand in inima mea. Iar sufletul si
inima mea erau lipite de Dumnezeu si numai pe Dansul Il inchipuiam, si din ochi curgeau
lacrimile ca izvorul. Sufletul meu salta de bucurie si avea mare smerenie.
Si atunci fara de veste am venit in uimire. Nu mai vedeam biserica, nici nu mai auzeam
ce se citea. Ci ma aflam intr-un camp mare si frumos, care era impodobit cu tot felul de
copaci si de flori pline de miros placut. Frumusetea si podoaba aceea nu se poate scrie,
nici nu se poate povesti de limba omeneasca.
Totul era plin de lumina ca si cum ar fi luminat sapte sori. De departe vedeam o
multime de oameni imbracati in haine luminoase, tineri de o varsta si tare frumosi
la vedere. Fiecare stralucea mai mult decat soarele si umblau incet-incet. Si aveam
mare bucurie in sufletul meu si, mirandu-ma, ziceam in sine:
Oare a cui sa fie gradina aceasta? Cine sa fie oamenii acestia si cum s-au aflat aici?
Acestea cugetand, mergeam, si, dupa ce am mers putin, am vazut alta multime
nenumarata de oameni, care stateau impreuna si erau imbracati in haine ostasesti. Toti
erau tineri, de o varsta si voinici la trup, tare blanzi si frumosi la fata, incat straluceau mai
mult decat soarele.
Cand i-am vazut, am stat si priveam la podoaba si frumusetea lor, avand mare
bucurie in sufletul meu.
Dupa aceea am auzit o strigare de la ei, zicand:
Fratele nostru spunandu-mi pe nume are mare dorire sa mearga la Imparatul,
precum stim toti. Deci cine din noi sa-l povatuiasca?.
Atunci s-a deosebit unul dintre dansii, tanar, mai frumos si mai voinic decat ceilalti, care
stralucea precum straluceste luna intre stele, si se arata a fi mai mare intre ei. Acesta a
raspuns si a zis catre ceilalti:

146

Eu o sa-l povatuiesc, fiindca, precum stiti, are deosebita dragoste pentru mine. Ziua si
noaptea mi se roaga, si pentru aceasta de multe ori m-am pus chezas la Imparatul
pentru el.
Acestea zicand, a venit catre mine. Iar eu cu mare mirare gandeam in sine:
Eu pe acesti oameni nu i-am vazut niciodata, dar ei unde m-au vazut si de unde stiu
numele meu? Si cum au aflat ca am dorire sa merg la Imparatul?.
Acestea gandindu-le eu, a venit langa mine si mi-a zis cu fata vesela:
Urmeaza-mi mie, ca sa mergem la Imparatul!
Iar eu l-am rugat, zicand:
Frate, lasa-ma! Cine sunt eu ca sa merg la Imparatul? Si de ce ma voieste Imparatul? Si
ce Imparat este Acela?
Atunci acela, zambind, mi-a zis:
Te faci ca nu stii cine este Imparatul la Care am sa te duc? Sau nu stii cine sunt eu?
Fiindca ma iubesti si ma rogi ziua si noaptea, iata am venit sa te duc si sa te povatuiesc
la Imparatul. Si cu neputinta este sa te las. Deci urmeaza-ma!
Atunci eu, nemaiavand ce sa raspund, i-am urmat. Si acela mergea inainte si eu dupa
dansul, aproape. Si mi-a zis gandul sa-l intreb cine este, de-mi arata atata dragoste. Dar
ma rusinam, zicand ca o sa-l intreb mai pe urma. Si aveam mare mangaiere in sufletul
meu, vazandu-l aproape langa mine. Deci am mers multa lungime de loc de la acel camp
frumos si nu se mai vedea nimeni, fara numai noi doi.
Dupa ce s-a sfarsit acel camp frumos, am ajuns la o ulita stramta, care era foarte lunga,
incat nu se vedea celalalt capat, iar pe amandoua partile avea ziduri inalte. Drumul acela
era atat de stramt, incat omul pe jos abia putea sa treaca. Cand am ajuns acolo, am avut
putina temere in inima mea, fiindca locul acela era salbatic si fara mangaiere. Dar, vazand
pe povatuitorul meu, mi se bucura sufletul.
Atunci povatuitorul meu a stat putin si a cautat spre mine cu fata luminata si vesela si mia zis:
Pentru ce te stapaneste lenevirea si-ti imprastii mintea incoace si-ncolo si nu iei
aminte la rugaciunea lui Iisus Hristos? Nu stii cata paguba patimeste omul cand se
leneveste la rugaciune, macar si o rasuflare? Si iarasi, cat folos are cand cugeta la
mantuitorul nume al Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos de-a pururea? Un
om ca acesta se izbaveste de patimi si de pacate si se face lacas al Presfintei Treimi, si
va ajunge la dragostea cea desavarsita, pe care, in parte, ai cercat-o si tu din mila lui
Dumnezeu cea neajunsa.
147

Deci, stiindu-i dulceata ei, pentru ce te lenevesti de lucrul acesta? Pana cand, frate, ai
sa fii in somnul adanc al lenevirii si nu te intorci? Adu-ti aminte de osardia ta cea
dintai, de la care te-ai lenevit desavarsit. Nu cumva Dumnezeu nu te-a invatat lucrarea,
cand ai pus pe Preasfanta Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, mijlocitoare si chezasa a
mantuirii tale? Nu cumva nu te-ai invrednicit sa o afli povatuitoare milostiva spre
adeverirea aceasta? Nu stii, frate, milostivirea si dragostea pe care ti le-a aratat
Dumnezeu? Dar tu ai ales lenevirea in locul dragostei Lui. Cu toate acestea mare este
dragostea lui Dumnezeu cu tine!
Cand povatuitorul meu imi zicea acestea, mi-a venit multa umilinta si cu inima zdrobita
ziceam: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!. Si cu cat ziceam rugaciunea, cu
atat se infierbanta inima mea spre dorirea si dragostea dumnezeiasca. Pentru ca
atat de curat faceam rugaciunea, incat nici un gand nu era care sa tulbure inima
mea si s-o impiedice. Si atat s-a adancit mintea mea in rugaciune si am luat atata
putere, incat a fugit acea temere care ma stapanea mai inainte.
Atunci imi zice povatuitorul meu:
Vezi ca acum esti mai bine, cand zici rugaciunea? Daca voiesti sa fii pururea in
aceasta stare si voiesti sa te mantuiesti, ridica-te din adancul lenevirii si incepe iarasi
petrecerea ta cea dintai si cea dintai lucrare in pazirea poruncilor lui Dumnezeu, fara
schimbare. Si toata puterea sa ti-o pui in cugetarea numelui lui Iisus Hristos si al
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Ia aminte sa pazesti acestea cu scumpatate si sa
te marturisesti curat in toata ziua de orice ti se va intampla, neascunzand nici un gand
duhovnicului tau!.
Acestea zicandu-mi, am inceput sa mergem pe acea ulita stramta. Si mergand, am vazut
o cruce, ca un semn de drum. Iar cand am ajuns aproape de cruce, povatuitorul
meu a stat si si-a facut trei cruci, zicand:
Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta invierea Ta o laudam si o marim!.
Si mi-a zis sa fac si eu asemenea, si m-am inchinat si eu la fel.
Dupa ce am mers multa departare de acolo, am trecut de acea ulita. Si am vazut acolo un
loc care infricosa si cutremura pe cei ce-l vedeau. Pentru ca era o rapa si o vale atat de
adanca si intunecata, incat nici lungimea, nici adancimea nu se vedeau, fiind ca un
noian neumblat. Si de cealalta parte de noian, tare departe, se vedea un munte
foarte inalt, al carui varf ajungea pana la cer. Peste acel noian era o punte
infricosatoare, pentru ca acea punte era numai un lemn rotund, ca de o palma de
gros. Un capat al ei era in ulita cea stramta, iar celalalt era la marginea acelui munte inalt.
Si cand sufla vantul, acea punte tremura ca frunza in copac. Deci, cand am ajuns mai
aproape de acel noian si de punte, m-a cuprins frica si cutremur, vazand ca trebuie sa
trecem pe ea, fiindca, privind intr-o parte si-n alta, nu vedeam alt loc de trecut de cealalta
parte, fara numai acea punte. Si nu era nici o poteca pe acea vale adanca si intunecoasa.

148

Atunci iarasi mi-a zis povatuitorul meu:


Din nou te-ai lenevit la rugaciune si pentru aceasta te temi. Da-mi mana incoace!.
Atunci eu i-am dat mana dreapta si, tinandu-ne de mana, mergeam pe acea punte
infricosatoare. Si mergand putin, am vazut acea punte clatinandu-se si tremurand, cum
tremura frunza in copac cand bate vantul. Si privind intr-o parte si in alta, in acea vale
adanca si intunecoasa, mi-a fost frica sa mai merg, dar fiindca eram cu povatuitorul meu,
care ma tinea de mana, am luat oarecare indrazneala.
Apoi povatuitorul meu a stat putin si intorcandu-se cu fata la mine, mi-a zis:
Fa-ti cruce de trei ori si cheama numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si
pururea Fecioarei Maria, pentru ca la locul acesta mare putere are numele ei!.
Atunci am facut de trei ori cruce si am zis cu mintea:
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ma!.
Si, o, minune! Atata barbatie a venit in sufletul meu, incat nu am mai avut nici o
frica, cu toate ca puntea aceea tremura ca un paianjen, cand mergeam pe ea. Si dupa
oarecare timp am ajuns la capatul ei.
Sfarsindu-se puntea am ajuns la marginea muntelui. Atunci povatuitorul m-a lasat de
mana si mi-a zis:
De acum nu mai ai frica!.
Insa eu, din multa dragoste ce aveam catre dansul, nu l-am lasat de mana, ci il tineam si
mergeam mai departe impreuna. Dupa ce am mers putin, am inceput sa ne suim pe
munte. Atunci eu am privit in sus, dar nu se vedea varful lui de inalt ce era. Cu toate ca
urcusul era foarte greu, insa locul era inveselitor. Dupa ce am suit multa cale, am stat
putin si am privit in toate partile muntelui si m-am minunat. Toate partile muntelui erau
pline de maslini. Si gandeam in sine: De unde sunt aici atatia maslini? si am plecat
mai departe.
Apoi, mai mergand putin, am ajuns la o poarta mare, care era deschisa. Atunci
povatuitorul meu si-a facut cruce de trei ori, asemenea si eu. Si am intrat inauntru pe
poarta. Si am vazut iarasi un camp mare! Si atat de mare era, incat nu i se vedeau
marginile; si precum era taria cerului, asa era si acel camp. Frumusetea si podoaba
acelui camp cine poate sa le spuna? Si de as voi sa descriu frumusetea acelui camp,
nu as putea, pentru ca nu este vreun lucru pamantesc cu care sa-l aseman. Limba
omeneasca nu poate sa spuna frumusetea lui, nici mintea omeneasca sa o inteleaga. Acel
camp era impodobit cu tot felul de copaci si infrumusetat cu tot felul de flori cu buna
mireasma. Lumina care lumina acolo era ca lumina a sapte sori.

149

Deci, cand am vazut acel camp, s-a robit inima mea de frumusetea lui si pofteam ca sa
raman acolo. Dar povatuitorul meu imi zise:
De acum vei vedea si alte locuri mai frumoase, si dupa aceasta vei vedea si pe
Imparatul!.
Si mergeam pe acel camp frumos, bucurandu-ne. Si am vazut de departe multime de
oameni, care erau imbracati in haine calugaresti, insa nu negre, ci rosii, care straluceau ca
lumina. Fetele lor straluceau mai mult decat soarele, iar vederea si frumusetea lor era mai
presus de intelegerea omeneasca. Unii dintre ei erau tineri, iar altii batrani. Si apropiindune de ei, ne-au primit cu mare bucurie si au zis catre povatuitorul meu:
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe, iubitule al lui Hristos!
Asemenea si el le-a zis:
Bucurati-va, cuviosilor, iubitii lui Hristos!
Atunci toti si-au intors fetele lor spre mine si cu fata vesela mi-au zis:
Fiule zicandu-mi pe nume de ar dobandi omul toata lumea, dar isi va pierde
sufletul sau, ce va folosi? Si de ar trai o suta de ani si ar dobandi toate bunatatile lumii
si si-ar face toate poftele, tot trebuie sa vina ceasul cel infricosator al mortii, si toata
viata lui i se va parea un vis si o umbra. Iar tu de te vei scula din lenevire si vei incepe
iarasi viata ta cea dintai, vei placea lui Dumnezeu si te vei invrednici fericirii celei
ceresti, bucurandu-te impreuna cu noi in veci. Iar de-ti vei petrece viata in lenevire, vei
ajunge in valea care primeste pe cei lenesi, trandavi si nepocaiti. Fiule, sa nu voiesti a
iubi mai mult acel noian intunecat, decat aceasta fericire! Sa nu pui mai presus
lenevirea decat dragostea lui Hristos! Fiule, adu-ti aminte din ce inaltime ai cazut si de
ce te-ai instrainat si ce-ai pagubit! Fiule, intoarce-te si cazi la milostivirea lui
Dumnezeu, si noi nu vom inceta rugandu-L pe Dansul!.
Dupa aceasta ne-am despartit de ei si am plecat mai departe. Atunci s-a infricosat sufletul
meu de cele auzite. Dar am aflat ca povatuitorul meu este Sfantul Mare Mucenic
Gheorghe, purtatorul de biruinta. Si mi-am adus aminte si de cuvintele ce le-a zis el, cand
se intrebau acei ostasi: Cine sa-l povatuiasca pe el?. Caci zicea Sfantul Gheorghe: Eu
o sa-l povatuiesc, pentru ca are dragoste deosebita catre mine si de multe ori m-am pus
chezas si mijlocitor catre Imparatul pentru el.. Deci l-am cunoscut pe deplin ca de la
inceput aveam dragoste mare si deosebita catre Sfantul Gheorghe, mai mult decat
fata de alti sfinti. Si de multe ori l-am pus mijlocitor pentru mantuirea mea. Si el
multe minuni a facut cu mine si oricand l-am rugat, nu m-a lasat neajutorat.
Deci, cand am cunoscut ca povatuitorul meu este Marele Mucenic Gheorghe, n-am
mai putut rabda, ci l-am sarutat si l-am imbratisat mult timp, din dragostea cea
multa ce o aveam in suflet catre el. Si m-am lipit cu sufletul si mai mult de el prin
dragoste.
150

Si mergand noi putin, am vazut de departe si alti oameni, si acestia imbracati cu


haine calugaresti asemenea cu cei mai dinainte. Insa imbracamintea si fetele lor
straluceau mai mult decat soarele si aveau slava mai multa si mai mare decat
ceilalti. Si stralucire mai mare aveau, dar erau putini la numar. Si l-am intrebat pe
povatuitorul meu:
Sfinte Gheorghe, cine sunt acestia? Ce sunt de au atata slava, stralucire si frumusete si
ce au savarsit in viata lor?
Si el mi-a raspuns, zicand:
Acestia sunt calugarii cei de acum, care fara povatuitori si fara pilda faptelor bune ale
acelora, ci numai din singura lor bunavointa au ravnit faptele bune ale calugarilor
celor de demult, si le-au savarsit, bineplacand lui Dumnezeu. Si pentru aceasta
Dumnezeu i-a preamarit.
Si eu iarasi i-am zis:
In vremea aceasta au lipsit faptele cele bune din lume, dar cum se poate sa fie in ea
acest fel de oameni alesi?
Si mi-a raspuns:
Acest fel de oameni alesi sunt putini in zilele acestea in lume. Dar cel ce va face in
aceste zile fapte bune, dupa puterea lui, si va placea lui Dumnezeu, mare se va
chema aici in Imparatia lui Dumnezeu. Caci cine face cateva fapte bune, le face din
singura lui bunavointa, fara povatuitor si fara pilda altora. Si pentru aceasta
Dumnezeu le primeste ca pe niste fapte desavarsite. Frate, in zilele acestea au lipsit
faptele cele bune din lume, a incetat cuvantul lui Dumnezeu si se obisnuieste
osandirea si minciuna. In loc de smerenie, inaltarea; in loc de dragoste, vrajba; in
loc de milostivire, nemilostivirea si in loc de dreptate, nedreptatea. Acum s-a
inmultit tinerea de minte a raului, pizma si alte multe asemenea; toti s-au abatut la
rau. Nu este cel ce face bine. Foarte putini sunt cei care savarsesc faptele cele bune si
plac lui Dumnezeu.
In zilele acestea se potriveste cuvantul: Cel ce se mantuieste, mantuiasca-si sufletul
sau!. Nimeni sa nu astepte ajutor de la altul, ci numai de la Maica Domnului. Cel ce va
cadea la dansa cu tot sufletul, il va povatui, si cu adevarat se va mantui, pentru ca
toate cate le voieste poate, caci: Mult pot rugaciunile Maicii spre imblanzirea
Stapanului!.
Aceste cuvinte mi-a zis si iarasi am inceput sa mergem. Si dupa ce am mers putina
departare spre partea rasaritului acelui camp, se vedea de departe un palat mare si frumos.
Inaltimea, latimea si lungimea lui erau foarte mari. Zidurile lui nu se puteau asemana in
frumusete si se vedeau ca erau din aur curat. Stralucirea care iesea din el lumina tot locul

151

acela. Forma palatului era neinteleasa. Podoaba si frumusetea lui necuprinse de mintea
omeneasca. Si am intrebat pe povatuitorul meu:
Sfinte Gheorghe, ce palat este acesta?
Si el mi-a zis:
Acesta este palatul Imparatului, unde te voi duce.
Deci mergand, am ajuns la palat si am venit la o poarta mare si inalta, care era deschisa.
Povatuitorul meu si-a facut de trei ori cruce; asemenea si eu. Si am intrat inauntru pe
poarta, intr-o curte. Din ea se vedeau toate partile palatului aceluia. Si vazand acelea mam minunat de podoaba si de frumusetea lor, pentru ca ochi de om nu le-a vazut. Vedeam
si oameni multi plimbandu-se pe acolo, care erau in mare slava. Atunci povatuitorul meu
m-a apucat de mana dreapta si ma tinea si mergeam impreuna.
Dupa aceasta am trecut printr-o poarta, care era deschisa, si am dat intr-o sala mare si
frumoasa. In partea de rasarit a salii era o alta poarta mare si inalta, care era facuta cu un
mestesug pe care mintea omeneasca nu poate sa-l inteleaga. Si era impodobita cu pietre
scumpe. In partea dreapta a portii era zugravita icoana Domnului nostru Iisus Hristos
sezand pe jilt. De asemeni, si de-a stanga era zugravita icoana Maicii Domnului, sezand
pe jilt. Iar inauntru, in sala, era multime de oameni, toti imbracati calugareste cu acelasi
fel de imbracaminte, dar hainele lor erau rosii ca sangele si straluceau ca fulgerul, iar in
maini tineau cruci si stalpari. Frumusetea si podoaba lor nu o pot povesti.
Cum ne vazura, au venit in intampinarea noastra si ne-au primit cu mare bucurie.
Si privind toti spre mine mi-au zis cu glas dulce:
Frate, pana cand sa te asteptam? Pentru ce nu te silesti pe tine?
Apoi au zis catre povatuitorul meu:
Frate Gheorghe, iata ca l-ai luat in stapanirea ta. Cand ni-l vei aduce?
Sfantul a raspuns:
Cand va voi Domnul.
Atunci aceia m-au luat din mana povatuitorului meu si ma tineau ei de maini,
aratandu-mi prin aceasta mare dragoste.
Iar povatuitorul meu a mers si a stat inaintea icoanei Maicii Domnului, la fel am mers si
noi toti si am stat cu multa randuiala. Si toti au inceput sa cante cu glas dulce: Cuvine-se
cu adevarat....

152

Si cand cantau, fiecare cuvant al troparului atat de curat il auzeam, incat se intiparea in
sufletul meu. Si savarsind cantarea, m-a luat iarasi povatuitorul meu si, facandu-si
de trei ori cruce, ne-am inchinat la icoana; asemenea au facut si toti sfintii de acolo.
Apoi mi-au zis:
Acestea care le vezi s-au facut pentru tine, ca sa nu ai indoiala fata de cele pe care le
vezi si le auzi, crezand ca ar fi nalucire diavoleasca. Nu este nalucire, ci milostivirea
lui Dumnezeu.
Apoi ei s-au departat putin si numai eu si povatuitorul meu am ramas in dreptul usii. Si
fara de veste usa s-a deschis singura, de la sine, si s-a varsat multa lumina afara, care ne-a
inconjurat. Am stat in afara usii si ne-am uitat mult timp. Apoi am auzit un glas dulce
dinauntru, zicand:
Mare este mila Ta, Doamne, catre fiii omenesti!.
Si cate am vazut acolo, cu neputinta este sa le scrie cineva. Pentru ca ochi de om nu au
vazut, urechi nu au auzit, la inima de om nu s-a suit si minte de om nu poate sa
inteleaga. Frumusetea si podoaba lor nu se pot spune si nici nu se pot asemana cu vreun
lucru omenesc.
Inspre mijlocul bisericii era un tron inalt si preaslavit. El era ca niste carbuni
aprinsi si stralucea ca soarele. Pe tron statea Imparatul slavei, Hristos. Imprejurul
tronului si al Imparatului statea multime nemasurata de oameni de toate varstele. Unii
dintre ei erau foarte tineri si imbracati in haine albe. Unii erau imbracati in haine
monahicesti, iar altii in haine ostasesti.
Chipul Imparatului era asa cum se vede zugravit pe icoane. Era cu trup plin si
imbracat cu haine arhieresti, iar pe cap avea o cununa de pietre scumpe. Podoaba si
frumusetea Imparatului cine poate sa o spuna? Din lumina care stralucea in fata
Imparatului se lumina toata ceata aceea a sfintilor si toata biserica. Si toti dreptii aceia sau facut asemenea cu Imparatul intru stralucire.
Atunci mi-am adus aminte de cuvantul lui Agapie din cartea ce se numeste Mantuirea
pacatosilor, care povesteste despre slava raiului, zicand:
Cand bagi un fier in carbunii cei aprinsi, arde si se face si acela foc si nu mai cunosti
care sunt carbunii si care este fierul. Asa este si in rai. Din stralucirea care iese de la
Dumnezeu se impartasesc si stralucesc dreptii, ca si Insusi Dumnezeu.
De acestea aducandu-mi aminte si vazandu-le cu ochii mei, ziceam in sine:
Cate au scris sfintii pentru slava raiului sunt foarte putine, pentru ca toate nici nu
este cu putinta sa le scrie.

153

Lumina care iesea de la Imparatul slavei era atat de stralucitoare, incat daca s-ar aduna
mii si mii si milioane de sori, n-ar fi stralucit atata. Bunacuviinta si frumusetea
Imparatului slavei, stralucirea luminii celei nezidite, buna podoaba a Bisericii, slava
dreptilor, cine poate sa le spuna? Ca mai degraba s-ar putea numara multimea stelelor si
nisipul marii, decat sa se poata spune acestea. Si daca s-ar aduna toate limbile oamenilor,
si daca stelele cerului, nisipul mari si frunzele copacilor s-ar face limbi, toate impreuna nar putea spune macar o parte din slava aceea.
Stand eu afara de usa si privind in slava aceea, am vazut pe povatuitorul meu ca intra
inauntru in biserica si merge sa se inchine Imparatului. Si, intorcandu-si fata sa si
vazandu-ma ca nu vin dupa el, s-a intors si, venind aproape de mine, mi-a zis:
Ce stai? Vino impreuna cu mine, sa ne inchinam Imparatului.
Si pregatindu-ma sa intru inauntru, am auzit pe Imparatul, zicand:
Gheorghe, lasa-l pe el afara, ca nu este vrednic sa intre inauntru, fiindca nu are
imbracaminte de nunta!
Cand am auzit acel glas, m-am temut putin, ca nu cumva sa ma osandeasca. Dar iarasi
am castigat indrazneala, pentru ca dragostea care era inlauntrul meu pentru
Imparatul alunga frica. Atunci povatuitorul meu m-a lasat afara de usa si a intrat singur
la Imparatul. Si toata ceata aceea s-a sculat si a cinstit pe povatuitorul meu, ca pe o mare
capetenie a Imparatului. Si nu numai ceata dreptilor, ci si Insusi Imparatul l-a cinstit cu
mare cinste, caci degraba S-a sculat din tron si l-a primit cu mare cinste si bucurie,
sarutandu-l pe obraz; apoi iarasi a sezut. Dupa aceasta, povatuitorul meu a facut trei
metanii si a sarutat picioarele Imparatului si a stat inaintea Lui si a zis catre El:
Doamne, adu-ti aminte de sangele care L-ai varsat pe Cruce pentru pacatosi! Adu-ti
aminte ca te-ai pogorat pe pamant ca sa mantuiesti pe cei pacatosi! Deci iarta acest
suflet si-l povatuieste la calea mantuirii! Adanc nemasurat este mila Ta, Stapane, si are
trebuinta de facerea de bine!
Atunci Imparatul a raspuns:
Gheorghe, stii prea bine dragostea pe care am aratat-o catre el din inceput; pentru ca
i-am aratat tainele cele ascunse si dragostea Mea cea mare. Si multi oameni s-au
nevoit in viata lor mai mult decat acesta si nu au castigat-o. Iar acesta, avand-o in
sufletul sau, a trecut-o cu vederea, alegand mai bine lenevirea si impatimirea lumii,
decat pe Mine. Si pentru aceasta nu este vrednic de iertare.
Si iarasi a zis povatuitorul meu:
Doamne, ma rog, iarta-l, caci de-l vei judeca dupa dreptatea Ta, este vrednic de
pedeapsa; ci primeasca darul si milostivirea Ta cu el. Cele ascunse ale inimii lui sunt
inaintea Ta pururea. Vezi bunavointa lui, plineste-i cererile inimii lui si, nevrand el,
154

mantuieste-l, Doamne, vezi si asezarea lumii! Unde este pilda cea buna? Unde este
cuvantul Tau din gurile oamenilor? Unde este indemnarea? Ca desi ar fi cineva sa
voiasca sa faca binele, il face numa din buna lui vointa, caci duhovnicii lui si staretii il
opresc. Fiecare cauta cele pentru folosul sau trupesc. Pentru aceasta, Te rog, invata-l
sa faca voia Ta! Povatuieste-l la calea mantuirii! Chiverniseste-i in pace viata lui! Fa-l
mostenitor imparatiei Tale, caci toate cate le voiesti, le si poti.
Imparatul a raspuns din nou:
Gheorghe, iubitul meu, vad starea lumii; cuvintele Mele au incetat din gurile
oamenilor. In locul cuvantului Meu, osandirea; in locul dragostei, ura, vrajba si
pizma; in loc de dreptate, nedreptate; a pierit adevarul; a lipsit smerenia; a prisosit
rautatea, sodomia, curvia, preacurvia. Lumea s-a stricat! Si acestea toate le fac nu
numai mirenii, barbatii si femeile, ci si unii preoti si calugari. Ma patrund la cele
dinlauntru. Ma rastignesc a doua oara. Si-au spurcat cu desavarsire chipul
calugaresc, cel ingeresc. Insa toate le rabd cu indelunga rabdare, asteptand
indreptarea si pocainta lor. Iar pe acesta n-am incetat a-l povatui pana astazi, ca sa
faca voia Mea. Nu am incetat a-l striga prin cuvant viu, sa nu faca ceea ce nu-mi place
Mie. Iar el, auzind glasul Meu si cunoscand cum ca Eu sunt, dupa cum s-a adeverit de
la multi duhovnici si robi ai Mei imbunatatiti, nu M-a ascultat. De multe ori i-am adus
aminte de petrecerea lui cea dintai, ca sa se intoarca iarasi la ea; dar el a ramas
neindreptat. Deci fara de raspuns este inaintea Mea.
Atunci povatuitorul meu a cazut la picioarele Imparatului cu mare smerenie si a zis
catre Dansul:
Doamne, adu-Ti aminte de sangele care l-am varsat pentru dragostea Ta, si-mi
daruieste mie acest suflet, si iarta-l pe el! Asa, Te rog, Doamne! Si invredniceste-l sa
bea si paharul pe care-l poftea!
Atunci Imparatul cu fata vesela si cu bucurie a zis:
Gheorghe, fie voia ta!
Apoi povatuitorul meu s-a sculat si a stat inaintea Imparatului cu indrazneala. Iar
Imparatul a luat cu mana stanga un pahar plin; insa ce era in el nu stu, ci numai ca era
rosu ca vinul. Si l-a binecuvantat cu mana dreapta si l-a dat povatuitorului meu, zicandui:
Acesta este paharul dragostei Mele; da-i-l sa-l bea!
Atunci povatuitorul meu a luat paharul cu mana dreapta si mi l-a adus, zicandu-mi:
Fa-ti cruce si bea!

155

Iar eu, facandu-mi cruce de trei ori, l-am baut. Si era asa de dulce, incat nu se
asemana cu ceva pamantesc. Si dupa ce l-am baut, mi-a venit in suflet o
neasemanata dragoste si dor dumnezeiesc, ca o para de foc ce ardea in inima mea.
Apoi am vazut pe povatuitorul meu aproape de Imparatul, ca I-a dat paharul gol. Iar eu,
nemaiputand suferi, am intrat inauntru in biserica si, ducandu-ma aproape de
Imparatul, am cazut la picioarele Lui, Le-am imbratisat cu multa indrazneala si leam sarutat mult timp. Si sufletul meu era lipit de Dansul cu desavarsire si nu mai
puteam sa ma ridic de jos. Atunci Imparatul a zis catre povatuitorul meu:
Gheorghe, ia-l si mergeti ca sa se mai nevoiasca, ca sa castige dragostea Mea pe care a
pierdut-o si sa se gateasca! Si cand va fi voia Mea, o sa-l invrednicesc sa bea paharul.
Atunci povatuitorul meu, apucandu-ma de mana dreapta, m-a tras inapoi si, facand
amandoi cate trei metanii Imparatului, inchinandu-ne picioarelor Lui, am iesit din
biserica si s-a inchis usa. Iar oamenii cei mai sus-zisi, cum erau in sala, au venit sa ne
intampine si, cautand spre mine cu fata vesela, mi-au zis:
Frate, sileste-te, caci iata te asteptam!
Si iesind din sala, am venit in curte si am stat putin. Apoi am zis catre povatuitorul meu:
Sfinte Gheorghe si iubite frate, nu se poate ca sa nu mai mergem in lume, ci sa ramanem
aici?
Iar el imi zise:
Voia Domnului este sa mergem iarasi in lume, ca sa te pregatesti cu tot felul de fapte
bune, pazind toate poruncile Lui. Sa te ispitesti ca aurul in topitoare si asa sa vii aici.
Si de nu vei face asa, ci vei ramane in lenevire, ai vazut valea care primeste pe cei
lenesi si pacatosi! Pazeste-te si-ti adu aminte cate ai vazut si cate ai auzit din multa si
nemarginita mila a lui Dumnezeu catre om!
Apoi am mers putin si am iesit afara din palat si in poarta, facandu-ne cruce de trei ori,
am inceput a merge pe acel camp frumos. Si mergand putin am vazut iar ceata aceea cu
putini calugari, care aveau slava cea mare. Si m-am uitat sa vad daca nu cumva voi
cunoaste pe vreunul dintr-insii. Si nu am cunoscut pe niciunul.
Deci, sfarsindu-se campul, am iesit afara de poarta si am venit in varful muntelui celui
inalt. Si am stat si aici putin, privind in toate partile muntelui, care era impodobit cu
multime de maslini. Iar locul acela era foarte inveselitor, numai ca se vedea acea vale
noroioasa si intunecoasa, care aducea frica si cutremur celui ce o vedea. Apoi ne-am
pogorat din munte si povatuitorul meu mi-a zis:
Da-mi mana!

156

Sfantul Ignatie Briancianinov: IMPRASTIEREA


Publicat pe 01 Mai 2012 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE
FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Ignatie Briancianinov | Print

Despre viata imprastiata si cea cu luare aminte


Fiii lumii socot imprastierea un lucru nevinovat, in vreme ce Sfintii Parinti o socot
drept inceputul tuturor relelor.
Omul dedat imprastierii are despre orice, chiar si despre lucrurile cele mai
insemnate, o conceptie foarte usuratica, foarte superficiala.
Omul imprastiat este de obicei nestatornic: simtirile inimii lui sunt lipsite de
adancime si putere, si drept aceea, sunt nestatornice si neindelungate.
Precum fluturele zboara din floare in floare, asa si omul imprastiat trece de la o
desfatare pamanteasca la alta, de la o grija desarta la alta.
Omul imprastiat e strain de iubirea de aproapele: el priveste cu nepasare la
suferintele oamenilor si lesne pune asupra lor poveri anevoie de purtat.
Necazurile lucreaza cu putere asupra celui imprastiat, tocmai fiindca acesta nu le
asteapta. El asteapta doar bucurii.
Daca necazul este puternic, insa degrab trecator, omul imprastiat il uita repede in
zarva desfatarilor. Necazul indelungat il striveste.
Imprastierea insasi il pedepseste pe cel dedat ei: cu vremea il plictiseste si el, intrucat nu
si-a agonisit nici un fel de cunostinte si intipariri sufletesti temeinice, se lasa prada unei
trandavii chinuitoare, fara sfarsit.
Imprastierea, care este atat de vatamatoare indeobste, este deosebit de vatamatoare
in lucrarea lui Dumnezeu, in lucrarea mantuirii, care cere priveghere si luare
aminte statornice, incordate.
Privegheati si rugati-va, ca sa nu intrati in ispita (Mt. XXV, 41), graieste Domnul catre
ucenicii Sai.

157

Tuturor zic: Privegheati (Mc. XIII; 37), a vestit El la toata crestinatatea prin urmare si
celei a vremurilor noastre.
Cel ce duce viata imprastiata se impotriveste nemijlocit, prin viata sa, poruncii
Domnului Iisus Hristos.
Toti sfintii au fugit cu osardie de imprastiere. Ei se adunau in sine neincetat sau cel
putin, cat de des puteau, luand aminte la miscarile inimii si mintii si dandu-le
indreptare potrivita cu poruncile Evangheliei.
Obisnuinta luarii aminte la sine il pazeste pe om de imprastiere chiar si atunci cand
el se afla inconjurat din toate partile de zarva si pricini de raspandire. Cel cu luare
aminte la sine ramane insingurat, singur cu sine, chiar si in mijlocul multimii.
Afland prin cercare folosul luarii aminte si vatamarea adusa de imprastiere, oarecare
dintre Parintii cei mari a spus: Fara sa priveghem cu deadinsul asupra noastra nu
putem spori in nici o fapta buna.
Este un lucru lipsit de judecata sa ne petrecem scurta viata pamanteasca, data noua
pentru pregatirea de vesnicie, doar in indeletniciri pamantesti, in placeri nimicnice,
in nenumarate pofte si dorinte neimplinite, alergand fara seriozitate de la o desfatare a
simturilor la alta, uitand sau amintindu-ne rareori si superficial de vesnicia cea mareata si
totodata infricosata, de care nu vom putea fugi.
Lucrarile lui Dumnezeu e un lucru invederat trebuie sa fie cercetate cu cea mai
mare evlavie si luare aminte, altminteri omul nu le va putea nici cerceta, nici
cunoaste.
Lucrarea cea mare a lui Dumnezeu zidirea omului, iar dupa aceea, dupa caderea lui,
innoirea prin rascumparare trebuie cunoscuta in amanunt fiecarui crestin; fara aceasta
cunoastere el nu poate sti si implini datoriile crestinesti. Cunoasterea marii lucrari a lui
Dumnezeu nu poate fi dobandita de catre cel imprastiat!
Poruncile lui Hristos nu au fost date numai omului dinafara, ci mai vartos celui
launtric: ele cuprind toate gandurile si simtamintele omului, pana si cele mai subtiri
miscari ale lui. A pazi aceste porunci este cu neputinta fara priveghere statornica si
adanca luare aminte. Privegherea si luarea aminte nu sunt cu putinta pentru cel ce duce
viata imprastiata.
Pacatul si cel ce foloseste pacatul, diavolul, se furiseaza pe nesimtite in minte si in
inima. Omul este dator sa stea necontenit de straja impotriva vrajmasilor sai
nevazuti.
Cum va sta la aceasta straja, daca este dedat imprastierii?

158

Omul imprastiat se aseamana unei case fara usi si fara zavoare: nici o comoara nu
poate fi pazita intr-o astfel de casa; ea e deschisa pentru hoti, talhari si desfranate.
Viata imprastiata, plina de griji lumesti, ii aduce omului slabanogire, la fel ca imbuibarea
cu mancare si bautura (Lc. XXI, 34). Un asemenea om este tintuit de pamant, e prins
numai cu cele vremelnice si desarte; slujirea lui Dumnezeu devine pentru cel
imprastiat un lucru de mana a doua; insusi gandul la aceasta slujire e pentru el
salbatic, plin de intuneric, nesuferit de apasator.
Viata cu luare aminte slabeste lucrarea simturilor trupesti asupra omului ascute,
intareste, educa lucrarea simturilor sufletesti. Dimpotriva, imprastierea adoarme
simturile sufletesti: ea se hraneste prin lucrarea necontenita a simturilor trupesti.
In zadar spun cei imprastiati ca viata imprastiata este un lucru nevinovat! Prin
aceasta, ei isi dau in vileag rautatea bolii de care sunt cuprinsi. Boala lor este atat de
mare, toceste atat de mult simturile sufletului, ca sufletul bolnav de ea nici macar nu
simte starea sa jalnica.
Cei ce voiesc a deprinde luarea aminte, sunt datori a se infrana de la orice
indeletnicire desarta.
Implinirea indatoririlor particulare si obstesti nu intra in alcatuirea imprastierii:
imprastierea este intotdeauna unita fie cu nelucrarea, fie cu indeletniciri desarte, pe
care le putem numara fara a gresi alaturi de nelucrare.
O indeletnicire folositoare, mai ales una de serviciu, de care este legata o anumita
raspundere, nu impiedica luarea aminte la sine ea calauzeste la aceasta luare aminte. Cu
atat mai mult calauzesc la luare aminte ascultarile manastiresti, atunci cand sunt implinite
in chipul cuvenit. Viata lucratoare este calea neaparat trebuincioasa catre luarea aminte la
sine, si aceasta cale este poruncita de catre Sfintii Parinti tuturor celor care vor sa
deprinda luarea aminte la sine.
Luarea aminte la sine in adanca insingurare aduce roade duhovnicesti de mult pret;
insa de ea sunt in stare numai barbatii ajunsi in puterea varstei duhovnicesti, care
au sporit in cucernica nevointa si au deprins deja luarea aminte in viata lucratoare.
In viata lucratoare, oamenii te ajuta sa dobandesti luare aminte, aratandu-ti cand o
incalci. Ascultarea este cel mai bun mijloc de a deprinde luarea aminte: nimeni nu il
invata atat de bine pe om sa ia aminte la sine ca un mai-mare aspru si cu dreapta
socotinta.
In indeletnicirile tale de serviciu, printre oameni, nu iti ingadui sa omori vremea cu
vorbire in desert si cu glume proaste; in indeletnicirile de birou, nu te lasa furat de
inchipuire: astfel se va ascuti degraba constiinta ta si va incepe sa iti arate orice
inclinare catre imprastiere ca pe o incalcare a Legii evanghelice, ca pe o incalcare
chiar a bunului simt. Amin.
159

(in: Sfantul Ignatie Briancianinov, Experiente ascetice, Editura Sophia, Bucuresti,

Si i-am dat-o. Si tinandu-ne de mana, iarasi ne-am urcat pe acea punte infricosata si am
mers fara temere. Si cand am ajuns in mijlocul ei, povatuitorul meu a stat si, intorcandu-si
fata catre mine, mi-a zis:
Fratele meu iubit, Imparatia Cerurilor se ia cu sila si silitorii o rapesc pe ea. Iata, ai
vazut milostivirea lui Dumnezeu. Sa nu te arati nemultumitor fata de Facatorul tau de
bine, Dumnezeu! Nevoieste-te sa castigi dragostea Lui! Gateste-te sa bei paharul! Si
darul lui Dumnezeu si al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu nu te va lasa sarman si
nici eu nu te voi lasa singur!
Apoi facand de trei ori semnul cinstitei cruci pe fata mea, a zis:
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta robului Tau!.
Si s-a facut nevazut. Si nu l-am vazut unde s-a dus. Si m-a lasat singur la mijlocul
puntii. Atunci s-a facut tunet mare si tulburare din valea aceea si auzeam strigari
salbatice, zicand:
Acum a ramas singur, haideti sa-l surpam jos!
Altii ziceau:
Iata om care voieste sa treaca si nu stie ca avem sa-l surpam acum.
Si scrasneau din dinti asupra mea, strigand cu mare glas:
Sa-l surpam mai inainte de a veni Gheorghe sa-l ia!
Insa nici unul n-a putut sa se apropie de mine, ci faceau numai strigari si tulburari.
Iar puntea se clatina ca o frunza. Atunci eu, privind la acea adancime, am zis:
Doamne, cine poate ajuta omului aici?
Atunci a venit un glas ca de tunet si a zis:
Aici ajuta faptele cele bune ale omului; si de va face vreo mila Preasfanta Nascatoare
de Dumnezeu!
Dupa glasul acesta au incetat tulburarile dracesti. Si eu am chemat ajutorul Presfintei
Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului Gheorghe si cu ajutorul lor mi-am venit in sine.
(din: Fapte minunate de la parinti atoniti, Editura Manastirea S
160

Ziarul de Iasi [pr. Constantin Sturzu]: Excesul de Dumnezeu poate dauna sanatatii?
Veacul de acum este macinat de dintii cariati ai excesului. Mintea omului nu mai
gusta din cuvintele inteleptei cumpatari, inima e lasata sa alunece fara opreliste
oriunde pofteste.
Lacomia este considerata motorul care pune in miscare economia. Nici un cistig nu e
prea mare, nici un adaos comercial nu e suficient. Miliardarii spera sa fie cei mai
bogati oameni de pe suprafata pamintului, inclusiv de pe suprafata cimitirelor.

Saracii nu se lasa nici ei mai prejos, dorinta de a avea mai mult ii impinge
la imprumuturi peste puterile lor, semnindu-si, odata cu cererea de
imprumut bancar, si propria sentinta, alegind lanturile ratelor, uneori pe
viata.
Batrinii nu se mai satura de a trai, prin intermediul televizorului, vietile
altora, ca palida consolare pentru netraita lor viata sau ca refuz al
asumarii unui statut, specific unei virste consacrate, cindva, pregatirii
pentru moarte.
Tinerii, imbatati de iluzia infinitelor posibilitati, isi exploreaza limitele,
fortind necontenit capacitatea simturilor de a produce placere.
Hrana nu mai este cautata spre a zidi trupul, ci spre a excita papilele gustative.
Imbracamintea este chemata sa provoace si sa seduca, e cu atit mai
apreciata cu cit lasa descoperit mai mult trupul sau ii evidentiaza patimas
formele. Telefonia s-a transformat din prilej de facila comunicare in
nesfirsita vorbarie fara rost. Nu ne mai intereseaza a naviga pe caile
informatiei, vedem in internet doar locul unde te poti scufunda cit mai
mult, din ce in ce mai adinc, pina cind viata reala devine, de fapt, o a doua
viata (second life).
Aceasta necontenita iesire a omului din cele firesti ale sale a fost remarcata cu mult timp
in urma. Acum nu numai in cadrul intim al cabinetului medical auzim indemnul de a evita
orice fel de abuz, ci si pe canalele media sintem indemnati, dupa fiecare calup publicitar,
sa evitam excesul de grasimi, zahar, alcool etc. Avind contact poate de sute sau mii de
161

ori cu un astfel de mesaj, ceva se schimba in mentalitatea noastra, in felul de a ne raporta


la lume si chiar la Dumnezeu. Ajungem sa credem ca orice se face dincolo de anumite
limite firesti este, automat, un lucru rau. Inclusiv cele care tin de o anume edificare
spirituala, de viata duhovniceasca.

Am cunoscut parinti speriati de faptul ca ai lor copii adolescenti sau


tineri trecuti de virsta majoratului merg prea des la biserica (in felul
acesta nu ar mai avea timp, adica, sa-si traiasca viata, iar morala crestina
i-ar face vulnerabili atunci cind vor trebui sa razbata intr-o societate unde
viclenia, hotia, minciuna ar fi de neevitat daca vrei sa ai succes). Am
cunoscut studenti scandalizati ca au colegi care invoca foarte des numele si
ajutorul lui Dumnezeu (ca si cum relatia cu divinitatea ar trebui sa se
consume doar duminica si numai in spatiul strict liturgic).
Cu totii luam act, periodic, de opinia unor asa-zisi aparatori ai laicitatii statului (nestiind
ca laicii desemneaza tocmai poporul lui Dumnezeu) si care considera ca sint prea
multe biserici, prea multe insemne religioase prin scoli, o prea mare prezenta a preotilor
in spatiul public etc, etc.

Chiar si intre crestini (intre cei care frecventeaza biserica) am sesizat o anume
uimire fata de cei care-si cauta de suflet printr-o mai deasa spovedanie, de
regula saptaminala. Ce tot exagereaza astia cu spovedania, ce pacate sa mai
spovedesti dupa o saptamina? Asta este exces de zel! se tulbura cei care nu
vad in actul marturisirii decit o formalitate care trebuie implinita in posturile de
peste an, inainte de a te impartasi.
Nu te-ai impartasit si ieri? Ti-ajunge!
Dar maxima expresie a insinuarii in cugetarea noastra crestina a paradigmei excesului o
vad in oprirea de la impartasanie a credinciosilor care doresc sa se apropie de sfintul potir
doua zile liturgice consecutiv. Cu alte cuvinte, daca te-ai impartasit in noaptea de Pasti,
cum mai indraznesti sa ceri a veni la potir si a doua sau chiar a treia zi a acestei cele mai
mari sarbatori de peste an? Chiar daca crestinul nostru se arata dornic de a implini orice
exigenta (canon) pentru a avea bucuria de a fi astfel cu Hristos in aceste zile pascale,
refuzul este unul categoric, bazat nu atit pe canoane, cutume si recomandari ale unor
Parinti venerabili (invocate de-a valma si ele), ci bazat pe credinta intr-un adevar
conceput drept mai universal decit iubirea lui Hristos, anume: ce-i prea mult strica!.
Cu alte cuvinte, azi esti vrednic sa te impartasesti (asa te considera cel ce te dezleaga spre
aceasta), dar miine, nu! Nu te-ai impartasit si ieri? Ti-ajunge! Nici macar in situatia
in care, intre timp (oricum extrem de scurt), credinciosul nu a comis pacate opritoare de
la sfinta cuminecare, ba, mai mult, s-a sfintit, in primul rind tocmai prin impartasirea
primita deja cu alte cuvinte e mai pregatit decit cu 24 de ore in urma spre a primi din
nou sfintele taine!

162

In astfel de situatii e lesne de constatat ca nu ne mai raportam la spiritualitatea ce


izvoraste din Scriptura, din textele patristice sau chiar din teologia de scoala, caci din
toate acestea invatam ca omul este chemat la o curatire graduala, care se face cu
Dumnezeu spre a dobindi pe Dumnezeu. Urcusul duhovnicesc se realizeaza in trepte
care nu se termina niciodata, caci niciodata nu poti spune: Ajunge, acum e prea mult
har, dobindesc prea multa sfintenie! In loc de a gindi asa, adica in Duh si in Adevar,
am imprumutat logica lumii conform careia excesul dauneaza grav sanatatii!. Nimeni
nu poate explica cum, din punct de vedere teologic, particica de impartasanie primita a
doua zi dupa ce te-ai impartasit o data este un exces. S-a impartit cumva Hristos? Nu
este El in mod deplin si desavirsit in orice particica, indiferent de dimensiunea ei de
ordin fizic? Se adauga azi altceva sau ceva mai mult decit a primit ieri cel ce s-a
impartasit? Nu cumva este, la mijloc, o viziune cantitativista asupra impartasaniei?
Ceva similar s-a petrecut si la scaldatoarea Vitezda din Ierusalim, acolo unde un inger al
Domnului venea din cind in cind si tulbura apa in care cine intra primul se facea sanatos.
Si intra in apa acel bolnav care isi permitea sa aiba om spre a-l arunca acolo. A gindi
vindecarea crestinului de azi in salturi (fie ele si din post in post) inseamna pe undeva a
transforma Biserica intr-o scaldatoare precum cea de la Vitezda in care, daca ti se
permite, la anumite intervale de timp, esti cufundat spre vindecare. Or, Hristos a vindecat
in acel loc un paralitic, bolnav de 38 de ani, ca si noi sa intelegem ca nu mai trebuie sa
asteptam pe nimeni nici macar vreun inger -, ci sa credem ca El, Doctorul sufletelor si
al trupurilor noastre, este abordabil in fiecare clipa. Si ca nimeni nu mai trebuie sa
conditioneze apropierea de Hristos de manifestarea vreunui semn sau de implinirea unui
anumit soroc.
Gindurile de mai sus mi-as dori sa se constituie in teme de reflectie, ele nu trebuie
considerate altceva decit o smerita incercare de a sesiza si numi ca atare orice corp
strain care s-ar strecura in trupul Bisericii. Atunci cind crestinul nu reuseste sa
induhovniceasca cele ale lumii, sa faca loc pe acest pamint Imparatiei lui Dumnezeu,
nu inseamna ca se situeaza intr-un punct neutru, in care nici el nu sfinteste locul,
dar nici locul nu-l intineaza pe el. Este falsa iluzia unui astfel de echilibru. Acolo
unde nu avem rivna pentru cele duhovnicesti, fara sa constientizam cel mai adesea
-, imprumutam din cele ale lumii in care traim, intrind intr-o logica straina de duhul
Bisericii, chiar si daca ne imbracam rationamentele cu invataturi de catehism.
A spune ca sint limite in viata duhovniceasca, a pune granite si piedici artificiale in calea
celor ce rivnesc Imparatia inseamna a cugeta ca excesul de Dumnezeu poate dauna
sanatatii, sufletesti sau trupesti. Multe se fac in lume sub masca echilibrului si invocind
dreapta socoteala, dar de un lucru avem nevoie pentru a ne rupe definitiv de influentele si
de logica celor lumesti: de nebunia pentru Hristos. Altminteri, tare ma tem ca ceea
ce apreciem ca prudenta astazi, poate deveni miine indiferenta sau dispret fata de
cele sfinte, iar ceea ce numim cumintenie va lua chipul apostaziei la vreme de
prigoana.

163

Maica Nina Krighina despre relatiile dinaintea casatoriei (I). SI DESPRE FETELE
PROVOCATOARE, IMBRACAMINTEA MODERNA SI PARTENERUL IDEAL
Publicat pe 10 Jun 2012 | Categorii: Cultura desfraului, Raspunsurile Bisericii la
problemele vremurilor, Razboiul impotriva familiei | Print This Post

Monahia profesor psiholog Nina (Krighina), Mnstirea ntmpinrii Domnului din


Urali:
Despre relaiile dinainte de cstorie (I)/ Din nr. 6 (41) al revistei Familia Ortodoxa
Psihologii au identificat dou perioade distincte nainte de cstorie. Prima perioad
cuprinde relaiile de pn la momentul hotrrii unei cstorii. n aceast perioad
poate exista sau nu un partener. A doua perioad este cea premergtoare cstoriei,
intervalul de cnd ai hotrt s v cstorii pn n momentul cstoriei, i implic
faptul c exist o persoan concret cu care doreti s ntemeiezi o familie.
Psihologii consider c cea de-a doua perioad este important pentru acumularea de
triri, emoii, experiene comune i pentru a decide dac cealalt persoan e cea de care ai
nevoie ca s ntemeiezi o familie. Perioada aceasta este util pentru a adnci cunoaterea
reciproc cu persoana cu care te-ai hotrt s te cstoreti.
Pentru ntemeierea unei cstorii, cel mai important lucru e ca tnrul s aib
hotrrea de a deveni familist o hotrre ferm, s fie pregtit s-i fac o familie.
Foarte important este totodat i crearea unor relaii nainte de cstorie ntre cei doi
tineri o perioad de cunoatere, de apropiere i de triri comune.
A vrea s aprofundm astzi discuia despre prima perioad, a relaiilor de pn la
cstorie, cnd nc nu exist o persoan anume cu care s te cstoreti, dar exist
dorina de a avea o familie. Doresc s punctez acele greeli care se fac n perioada de
dinainte de cstorie pe care le-am depistat de-a lungul experienei mele ca psiholog,
cnd predam la coal i la universitate cursul despre psihologia relaiilor de
familie.
Dar, nainte de asta, a dori s remarc c toi tinerii fr excepie i doresc o via de
familie fericit. Din pcate, majoritatea se comport contrar a ceea ce-i doresc, creznd
164

c aa e normal dar ei una-i doresc i alta fac. Ei nu-i dau seama c acest
comportament poate avea urmri pentru viitoarea via de familie i, n nici un caz,
nu duce la o familie fericit.
Prima i cea mai des ntlnit greeal n aceast prim perioad este dorina de a
tri la maxim, de a te distra, de a tri din plin, o srbtoare continu. La prima
vedere poi spune: Ce ar putea fi ru n faptul c i doreti ca fiecare zi din viaa ta s
fie o srbtoare? Dar asta doar la prima vedere. Ca psiholog, a vrea s enumr
consecinele acestui mod de a gndi. Majoritatea celor care au acest mod de a gndi,
gndesc ntr-un fel i se manifest n cu totul alt fel.
Voi exemplifica cu un tip de femei pe care le vedem des pe strad i pe care eu le
numesc femei-vampir. Cum pot fi recunoscute?
Astfel de femei i scot exteriorul n eviden la maxim (n ncercarea de a suge
sngele brbailor). Ele se consider femei adevrate doar atunci cnd brbaii,
privindu-le, le cad la picioare. Se fac remarcate imediat. Se mbrac ciudat, iptor;
le recunoatem dup machiajul pronunat, rujul vizibil de la mare distan, coafura
aparte, hainele sfidtoare, extravagante
V dai bine seama c ele se mbrac i se prezint ultra-modern. Aici putem vorbi i
despre creatorii de mod, care tiu bine c scopul creaiei lor e de-a atrage atenia i
de-a oca sexul opus. Psihologii cerceteaz problema influenei hainelor asupra
celorlali. De regul, hainele sunt create de designerii vestimentari pentru o
provocare sexual: decolteuri largi, fuste ori foarte scurte, ori foarte lungi cu tieturi
bine studiate, culori vii sau haine strvezii. ntr-un cuvnt, femeia sau tnra care se
mbrac la mod este plin de curse sexuale.
Ca urmare a acestui tip de afiare, se ntmpl ceva foarte interesant. Cunosc multe tinere
i am i o prieten creia i plcea s se mbrace n acest fel foarte modern, extravagant
i provocator. Ea suferea nespus de mult din cauza privirilor insistente ale brbailor,
fiind o fat sensibil, i m ntreba revoltat:
Ce se ntmpl? Ce au toi cu mine? Nu mai poi merge pe strad De ce sunt brbaii
aa de tupeiti i insisteni s m cunoasc? Sunt toi nite animale!.
Americanii au fcut nite studii pe aceast categorie de persoane nefericite, care cred
despre ei c n-au noroc n via. Ei spun:
Nu fac nimnui nici un ru, m strduiesc s fiu bun/bun, s m comport frumos
cu ceilali, s-i ajut de ce mi se ntmpl acestea? De ce sunt agresat/agresat de
toi? Ce au cu mine?.
S-a alctuit un grup de acest fel i s-a ncercat s se determine prin ce difer ei de ali
oameni. i s-au gsit diferene clare: n primul rnd, prin faptul c acetia una cred
despre ei, i altceva afieaz n exterior.
165

S revenim la exemplul prietenei mele: cnd ieea la plimbare n ora, ea nu se gndea


n nici un caz s agae pe cineva. Avea un prieten, relaia era serioas i nu o interesau
ali brbai. Dar ea se mbrca att de modern, de iptor (bineneles, cu provocrile
sexuale aferente!), c de fapt striga non-verbal: Caut un partener, am probleme
sexuale!.
n astfel de cazuri, brbaii reacioneaz instantaneu nu trebuie s le vorbeti, e deajuns s priveasc, i se comport ca atare. Dar ea era ocat pentru c nu avea nici o
intenie n aceast direcie. Ca reacie, ea rspundea agresiv, dar brbatul, fiind lovit n
amorul propriu, reaciona ntr-un mod la fel de agresiv gndind n sinea lui: Ce, nu-s
eu de nasul tu?.
Astfel de femei (sau brbai) ajung victime datorit modului lor provocator de-a fi
i, n urma cercetrilor, s-a constatat c luntrul lor nu corespunde cu exteriorul.
Discutnd cu prietena mea (care e frumoas, a absolvit arte frumoase, are gusturi), i-am
sugerat s se mbrace mai modest, ca s nu devin victim a celor care o nconjoar. La
care ea mi-a rspuns foarte hotrt: n nici un caz nu vreau s fiu un oricel gri, ca
ceilali. De ce s nu m pot mbrca aa cum mi place?. i evident c asta i cauza n
continuare probleme, pentru c nu contientiza c ea provoac, c de fapt ea era cea
vinovat.
M adresez vou, femeilor-vampir: fii mai modeste. E de la sine neles c orice
femeie vrea s fie frumoas, plcut, n centrul ateniei dar trebuie s tii o msur,
s contientizai c modul de-a v mbrca, de-a v machia poate fi o provocare
sexual i spune despre voi cu totul altceva dect ceea ce suntei sau gndii.
Acestea spun c suntei disponibile.
i nc ceva: mi amintesc o discuie cu un creator de mod, care, cu cinism, spunea c
pentru el femeile, manechinele cu care lucreaz, sunt doar cuiere de expus haine. Aici
voiam s ajung: c fetele de care vorbeam mai sus i care se gndesc mai mult la
partea exterioar dect la ceea ce au n interior nu sunt mai mult dect un cuier de
haine moderne
Am fcut cercetri cu nite tineri despre femeia ideal. Cum o vedei? Atrgtoare,
deteapt, bun interlocutor i feminin!. Ceea ce dovedete c pe ei i intereseaz nu
numai exteriorul, ci i ceea ce rzbate din interior: corp, caracter i suflet.
Privii la prietenii votri cnd sunt bine dispui: ce chip luminos, blnd i plcut au; iar
cnd sunt suprai, faa lor este crispat, ntunecat, sunt ali oameni. Femeile-vampir
trebuie s contientizeze c modul lor de-a fi implic lacrimi, nemulumiri i
suferin. S nu strige prin exteriorul lor c sunt disponibile!
n studiile despre brbai i mod s-a vzut c cei dependeni de mod sunt goi
sufletete. Asta se manifest mai ales n viaa de familie. Victimele acestor brbai

166

virili, parfumai i bine mbrcai sunt fetele foarte tinere, care se aprind imediat:
Vai, ce om deosebit, frumos! M-am ndrgostit!.
Nu pesc acelai lucru femeile mai n vrst, mai coapte, care neleg bine ce se ascunde
n spatele frumuseii exterioare. Aici vreau s dau un sfat fetelor: cu ct mai
prezentabil i mai modern este exteriorul, cu att mai sec este interiorul. Este
manifestarea aa-zisei funcii compensatorii: frumos n exterior, gol n interior. i
totul face parte din viaa aceea de distracie trit la maxim, despre care am vorbit.
A doua greeal care apare la tineri este gndul c trebuie s obii tot de la via.
n toate discuiile pe aceast tem cu fetele i bieii, rspunsul lor este c asta nseamn
s-i gseti partenerul sexual potrivit. M-a uimit rspunsul unei tinere studente de la
Facultatea de Limbi Strine, care mi-a zis c ea caut partenerul perfect din punct de
vedere sexual asta nsemnnd c a avut muli parteneri sexuali n ncercarea de a-l gsi
pe cel perfect. Cum v imaginai felul sta de comportament? V dai seama ce
implic? Exist chiar i un termen care desemneaz schimbarea deas a
partenerilor sexuali: promiscuitate. n cazul nostru nu putem vorbi despre prostituie,
pentru c scopul este gsirea partenerului ideal, iar scopul prostituiei este ctigul de
bani prin intermediul sexului.
Cu prere de ru, am constatat c muli tineri caut partenerul sexual ideal. Ei se
amgesc n cutarea lor de a gsi un partener pentru toat viaa. Ca s fiu mai
explicit, o s iau drept exemplu o student care mi spunea c nu este modern s nu ai
mai muli parteneri. Cum adic nu e modern? Mi-a rspuns: Nu d bine. n cercurile
n care te nvri, eti renegat dac nu procedezi aa.
Un grup de tinere liceence a fost ntrebat ce prere au despre relaiile sexuale nainte de
cstorie. O singur fat m-a impresionat cu rspunsul ei: Nu sunt de acord, pentru c
fata folosit nu mai trebuie nimnui, iar brbailor nu le pas.
Brbaii care vor s ia de la via tot sunt tipul manipulatorului, pentru c le
determin pe tinere s fac ce vor ei, se folosesc de ele i apoi le prsesc, i rd de
ele. Ei sunt interesai s se distreze gratuit, simplu i fr complicaii. Iar apoi nu-i mai
intereseaz c ea e folosit ei sunt curai.

Nu este destul sa lupti doar impotriva pacatelor mari, a celor grave, ci, chiar
si impotriva celor mai mici ganduri necurate Cine leneveste, insa, slabeste,
se moleseste si piere cu totul in pacat. Veti muri in pacatele voastre, spune
Domnul.

167

Lucrul de capetenie sa fie insa staruinta la rugaciune, fie ca lucreaza cu


mainile, fie ca merge, fie ca citeste. Unde este rugaciune continua, acolo si
Duhul Sfant este prezent permanent.
***

Imparatia Cerurilor este in noi insine, nevazuta inca


Satana l-a infasurat pe om de la inceput in pacat ca intr-o haina, facandu-l in
intregime prizonier, trup si suflet. Nimic nu i-a lasat liber, nici gandurile, nici
mintea, nici vreo parte a trupului. De aceea Apostolul striga: Dezbracati-va de omul
cel vechi; el se gandeste la om in intregime, trup si suflet.
In omul vechi totul este rau, ochii nu vad decat raul, urechile nu aud decat raul si mintea
nu gandeste decat raul. Cel care a robit astfel pe om este mai puternic decat el, de
aceea omul nici nu poate iesi singur din stapanirea celui rau, prin propria lui putere.
Numai Domnul ne poate dezbraca de omul cel vechi.
Omul, sarmanul, ar vrea sa fie curat, sa nu aiba rautate, dar nu poate sa faca
singur aceasta. Ar vrea sa zboare spre Cer, dar nu are aripi, caci aripile Duhului Sfant
numai Dumnezeu singur le daruieste celor alesi de El, celor ce se straduiesc
neincetat, cu nadejde, fara a obosi vreodata in rugaciunile lor de cerere. Numai
Duhul sa-l cerem, si nu altceva, asa precum Hristos ne invata. Numai vantul Duhului
alunga pacatul din om, ii invioreaza inima, ii sfinteste gandurile si il transforma pe
omul cel vechi in omul cel nou, il face sa fie din nou fiu al lui Dumnezeu, si nu al
intunericului. Iisus ne elibereaza, ne deschide ochii si urechile sufletului, ne reda
chipul ceresc. Haina cea noua cu care Iisus ne imbraca este haina credintei, a
nadejdii, a dragostei, a bucuriei, a pacii, a bunavointei, a bunatatii. Asa se formeaza
omul cel nou, prin harul de sus. Precum la unii pacatul sta ascuns in inima pana in ziua
invierii, cand intreg trupul lor este invaluit in intuneric, tot astfel chipul ceresc ce
lumineaza tainic sufletul sta ascuns in inima celui drept pana la ziua invierii, cand si
trupul ii va fi invaluit in lumina ce a stat ascunsa in sufletul lui, caci trup si suflet vor
mosteni impreuna fie Imparatia cea vesnica, fie intunericul cel vesnic! De aceea si
spune Hristos ca deja de acum, din veacul acesta, Imparatia este in noi insine,
nevazuta inca, dupa Duhul pe care il avem in suflet!
Cei ce au Duhul Sfant sa traiasca in pace, curatie, simplitate si dragoste unii cu altii.
Precum in cer, asa si pe pamant! Cum petrec ingerii intre ei, asa trebuie sa petreaca
fiii lui Dumnezeu intre ei, inca de pe acest pamant. Unde exista cearta, discordie,
invidie, clevetire, acolo nu este Duhul Sfant. Nu trebuie sa se judece intre ei, ci
fiecare sa lucreze pentru slava lui Dumnezeu cu talantul pe care il are, iar nu spre
slava desarta a lui personala. Fiecare sa se bucure si sa admire lucrul celuilalt, iar nu
sa-l judece sau sa-l invidieze. Totul sa fie facut spre folosul comun. Astfel va domni

168

armonia, pacea si dragostea intre toti, dupa porunca Domnului: Pe pamant pace si intre
oameni buna invoire.

Lucrul de capetenie sa fie insa staruinta la rugaciune, fie ca lucreaza cu


mainile, fie ca merge, fie ca citeste. Unde este rugaciune continua, acolo si
Duhul Sfant este prezent permanent. Razboiul nevazut al gandurilor nu se
poate duce decat prin rugaciune. Sa ne luptam cu mintea noastra, s-o
certam, sa nu cadem la invoiala cu ea, sa nu intarziem nici o clipa asupra
gandurilor pe care ea ni le aduce.
A scoate pacatul afara nu este in puterea omului, ci numai in puterea lui Dumnezeu.
Cu propria lui vointa, omul nu poate decat sa se opuna, sa lupte, sa dea lovituri
pacatului; dar ca sa-l dezradacineze definitiv, aceasta numai Dumnezeu singur o
poate face. Caci daca ar fi putut omul singur s-o faca, la ce ar mai fi folosit venirea lui
Hristos pe pamant?! Putinta de mantuire fara Hristos nu exista, si nici intrare in

Imparatia Cerurilor, fara El.


Cel care se crede pe sine ca este drept pentru ca nu este desfranat, n-a
omorat si n-a furat, nici n-a inselat pe nimeni, acesta se rataceste grozav.
Nu numai acestea sunt pacate, ci inca multe altele, care ne impiedica de la
mantuirea sufletului. Toate gandurile ascunse de mandrie, de necredinta, de
indoiala, de invidie, de gelozie, de curiozitate, de ipocrizie, de poftire, toate
acestea sunt pacate, si cine nu le are?! Cine a scapat definitiv de ele? Sa
luptam deci permanent impotriva acestor ganduri care ne vin de la cel rau.
Egoismul in general, iubirea de sine, acesta este marele pacat ascuns al
sufletelor noastre. Amorul propriu, interesul omoara viata sufletului nostru.
Cine este acela care se jertfeste pentru altul, care munceste pentru altul,
care daruieste tot ce are altuia?
Cine nu lupta cu toate acestea pacatuieste si mantuire nu va avea ! Vointa
noastra cade mereu si se ridica, lupta continuu si, pe masura ce se lupta, se
intareste, capata experienta, capata siguranta. Cine leneveste, insa,
slabeste, se moleseste si piere cu totul in pacat. Veti muri in pacatele
voastre, spune Domnul.
Nu este destul sa lupti doar impotriva pacatelor mari, a celor grave, ci, chiar si
impotriva celor mai mici ganduri necurate. Un singur gand gresit va roade ca un
vierme mintea omului si sufletul se va strica pe nesimtite. Cel care se plange de
slabiciune, sustinand ca puterea satanei este mai mare si-l stapaneste pe om
definitiv, acela il face pe Dumnezeu nedrept.

Un suflet ce se straduieste capata cu siguranta putere de sus; cel care lupta


cu raul il va invinge cu ajutorul harului. Ceea ce la oameni este cu neputinta, la
169

Dumnezeu este cu putinta. El va duce lupta pentru cel care Il striga neincetat si El il
va invinge pe satana, pentru rugaciunile celui ce se zbate si plange pentru pacatele
sale, de care vrea sa scape.

SUFLETUL MIREASA LUI HRISTOS. Dumnezeu pandeste fiecare miscare a


inimilor noastre impietrite Orice clipa poate sa ne fie ultima; de ce sa mai amanam
atunci pocainta?!
Publicat pe 26 Iun 2012 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Macarie Egipteanul | Print

Sufletul trebuie sa fie o mireasa a lui Hristos


Lumea aceasta este arena imensa pe care alearga sufletele ca sa castige cununa
Imparatiei Ceresti.
Precum ochiul calauzeste trupul ca sa nu cada in vreo prapastie, tot asa sufletul care
este imbracat cu trupul trebuie sa-l calauzeasca pe acesta, sa-l apere de caderea in
abisul pacatului. Sufletul, ca un ochi nevazut, sa indeparteze trupul de la vederea
celor rele, de la auzirea celor rele, de la vorbirea celor desarte, de la faptele cele rele
si patimase. Sufletul este puterea care opreste trupul de la tot ce este rau si stricat,
de la toate desertaciunile lumii acesteia. Sufletul pazeste inima sa nu-si dea frau liber
dorintelor ei, stapaneste intreg trupul cu mare atentie si, strigandu-L neincetat pe
Dumnezeu, singurul lui sprijin si ajutor, se va putea infrana de la orice pofta lumeasca. i
cu adevarat Dumnezeu il va ajuta pe acela care se indeparteaza de la toate placerile
lumii, de la toate grijile lumesti, de la toate gandurile cele desarte. Pe acest suflet
Domnul il pazeste neatins in plin tumult al veacului acestuia nelegiuit. Astfel va
parcurge el veacul lumii acesteia, intorcand fata de la orice tentatie laturalnica, privind
mereu spre Dumnezeu. Cine umbla insa fara atentie, cu trandavie, cu frivolitate,
acela se va rataci, se va murdari in noroiul lumii acesteia. Iar in ziua judecatii va sta
mut, in imposibilitate de aparare, caci cu buna stiinta si din rea-vointa nu s-a straduit sa
traiasca cum trebuie, dupa poruncile lui Dumnezeu, infranandu-si poftele.
170

Numai pe cel care cu frica si cu cutremur isi cauta mantuirea il scapa si il pazeste
Domnul. Ca si cele cinci fecioare neintelepte care nu-L asteptau decat pe Domnul in
fiecare clipa si care, totusi, nu si-au pregatit untdelemnul necesar in candelele lor,
iar la sfarsit a fost prea tarziu sa-l mai caute, tot astfel oamenii care isi tarasc mintea
mereu pe pamant, inchipuindu-si ca totusi apartin lui Dumnezeu, se insala amarnic.
Ei se impodobesc cu aparentele evlaviei, dar nu s-au nascut de sus, pentru ca nu au
bucuria in ei. Numai cei care cauta ceea ce este strain firii, sfintenia Duhului, si toata
mintea si inima lor se lipeste necontenit de Domnul, pe care-L asteapta din clipa in clipa,
ca fecioarele cele intelepte, gata pregatite, doar acestia primesc harul bucuriei si sunt
primiti de Mirele Ceresc. Sufletele ce nu s-au dezlipit de duhul lumii, chiar daca prin
vorbe evlavioase si prin credinta fatarnica vor sa para neprihanite, nu primesc
harul de sus nu sunt miresele Mirelui. Sufletul trebuie sa fie o mireasa a
Domnului; dar cum va fi el mireasa, cand inca iubeste lumea, gandeste ca lumea si
alearga in adunarile lumii acesteia?! Numai cel care fuge de lume si se preda lui
Dumnezeu, in tacere si singuratate, nestiut de nimeni si neauzit de nimeni, ascuns de
ochii lumii, doar acela devine mireasa a lui Hristos!
Din pricina neascultarii lui Adam, tot omul a primit in firea lui ceva strain de el, care
totusi, prin obisnuinta si scurgerea vremii, i-a devenit o a doua natura. Acum insa
trebuie scos din nou afara acest lucru strain, care a patruns in firea oamenilor, dar
care nu a fost creat de Dumnezeu. Trebuie sa revenim la curatenia si sfintenia de la
inceput, cand omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Daca nu cerem neincetat, cu lacrimi si cu staruinta, aceasta revenire la


prima noastra nevinovatie, daca nu ne luptam sa castigam aceasta din nou,
suntem pe veci pierduti iar Imparatia niciodata nu ne va apartine.
Dumnezeu Cel infinit, care este Duh, S-a facut totusi trup, S-a golit de Sine, i-a dat
o forma in timp si spatiu pentru a putea sa Se uneasca cu fapturile vazute, cu sufletele
sfintilor si ale ingerilor, pentru ca acestea sa participe la viata dumnezeiasca. Toate
fiintele deci au un trup, dupa felul firii lor trupul de carne, trupul sufletului, trupul
ingerului, trupul demonului. Desi sunt foarte subtile, totusi, sunt trupuri spiritualizate sau
materializate. Tot astfel, sufletul are ochiul lui cu care vede, urechea cu care aude,
limba cu care vorbeste, mana cu care munceste. Cu aceste membre ale lui nevazute,
sufletul se amesteca cu trupul vazut, material, si-l face pe acesta sa actioneze dupa
vointa lui Dumnezeu. Asa S-a coborat in trup Dumnezeu, asa si sufletul nostru traieste in
trup. Prin Duhul Lui, Dumnezeu a creat lumea vazuta din nefiinta, si tot El Se face
pe Sine Insusi trup omenesc, Se umileste si coboara in mijlocul fapturilor Lui,
pentru a putea fi vazut, auzit si pipait de acestea! Sufletele curate il simt pe
Dumnezeu, se bucura prin experienta directa de prezenta Lui, care este uneori foc
mistuitor ce arde orice patima, alteori este pace si liniste neinchipuita, care invioreaza si
umple de placere sufletele sfintilor. El poate totul, dupa cum doreste; toate ii sunt Lui
usoare, pe toate le preface pentru sufletele care-L iubesc si care-L cauta. Cel care se
straduieste traieste cu adevarat o experienta proprie de nespus, simte bunurile
ceresti inca de pe acum, o bogatie si o bucurie nesfarsita!

171

Domnul Se preface si in mancare si in bautura cum spunea Iisus despre trupul Lui si
sangele Lui, ce devin hrana pentru cei ce vor trai in vesnicie, hrana materiala ce umple
sufletele de bucurie. Iisus este painea sufletelor noastre, izvorul de apa vie ce ne
umple de vesnicie cu El. Domnul a fost vazut, simtit si auzit de toti Sfintii Parinti,
incepand cu Avraam, Isaac si Iacov, cu Noe, Daniil, David, Solomon, Isaia si Moise.
Fiecaruia i S-a facut Dumnezeu vazut, asa precum a voit, pentru a-i reinvia, a-i mantui si
a-i aduce la adevarata cunostinta. Pentru cei ce-L iubesc toate le face Domnul, in toate
Se preface. Caci sufletul cu adevarat credincios primeste acea putere de sus a
Duhului, focul cel ceresc al vietii nemuritoare. Acest suflet se desprinde de lume, se
elibereaza pe sine de toate legaturile pamantesti. Cum se curateste aurul topit in foc,
tot astfel si sufletul se leapada de toate prin multe osteneli si prin lupte grele. Ajunge
sa se lepede de insasi viata sa, si nu-si mai gaseste odihna decat in iubirea de
Dumnezeu. Un astfel de suflet Domnul Insusi il indeparteaza de tot ce-i este drag.
Domnul este gelos pe sufletul acesta, pe care il doreste numai si numai pentru Sine.
Precum barbatul care se uneste cu sotia sa se desparte de parinti, tot astfel cei care
s-au invrednicit a fi partasi ai Duhului Sfant se desfac de orice alta dragoste
pamanteasca pentru a se putea uni liber cu Dumnezeu. Ei sunt coplesiti de dorul
pentru Dumnezeu. La El este tot sufletul lor, toata mintea lor, toate gandurile lor, toate
dorintele lor!
Sufletul mistuit de un astfel de dor arunca de la sine toate greutatile, toate piedicile ce-l
retin inca legat de pamant. Raniti de aceasta dragoste, sufletele cele curate se sfintesc cu
totul, nemaitemandu-se de nici o rusinare in ziua infricosatei Judecati!

Dumnezeu asteapta cu rabdare convertirea si pocainta tuturor. El este gata


sa ne ridice, sa ne sprijine, sa inflacareze avantul nostru, sa intareasca
vointa noastra cea slaba, El singur lucreaza desavarsirea noastra numai si
numai daca noi o dorim si o cautam. Sa nu mai amanam deci nici o zi
pocainta noastra, fiindca orice amanare atrage dupa sine o ispasire in plus,
o suferinta in plus. Nu stim ceasul cand ne va suna despartirea de trup si
prezentarea in fata Judecatorului. Orice clipa poate sa ne fie ultima; de ce sa
mai amanam atunci?! Sa ne predam deci Domnului, sa taiem voile si
placerile noastre trupesti, sa renuntam pentru Hristos si Evanghelia Lui la
toate bucuriile atat de trecatoare ale acestei lumi. Pe El si numai pe El sa-L
iubim, sa-L dorim, sa-L cautam. Nimic altceva nu merita osteneala! Sa nu fie
deci prea tarziu atunci cand ne vom da seama de acest mare adevar. i cata
mila a avut si are inca Dumnezeu de noi! Cate indemnuri, cate apeluri
nesfarsite nu ne-a adresat El in decursul veacurilor! Profetii, parintii,
proorocii si chiar El Insusi au venit sa ne cheme, sa ne scape din condamnarea
cea vesnica pe care am mostenit-o de la Adam. Iar noi, ca niste nesimtitori,
ramanem mereu indiferenti la toate chemarile dumnezeiesti. Dumnezeu
pandeste fiecare miscare a inimilor noastre impietrite. Ne-a lasat
libertatea, nu vrea sa ne constranga la pocainta. De ce nesocotim indelunga
Lui rabdare si bunatate?!
172

Dumnezeu este plin de iubire, de mila si de rabdare, dar este si un Dumnezeu drept.
Poporul lui Israel de cate ori nu s-a abatut? Totusi, El nu i-a parasit pentru totdeauna, ci
mereu i-a pedepsit, spre folosul lor, voind sa inmoaie impietrirea inimilor lor prin
suferintele si necazurile pe care li le-a trimis. Mereu i-a indemnat, le-a trimis prooroci, i-a
rabdat, pana cand acestia au pus mana pe Insusi Fiul Lui, pe Mesia pe care Il asteptau si
pe care nu L-au cunoscut. In urma acestei mari faradelegi, Israel a umplut paharul
faradelegilor lui si Dumnezeu nu i-a mai rabdat, i-a parasit si Duhul Sfant a plecat de la ei
in clipa sfasierii catapetesmei templului, cand Iisus Isi dadea duhul pe Cruce. Israel a fost
predat neamurilor iar Ierusalimul distrus piatra cu piatra si poporul evreu blestemat a fost
alungat printre popoare pentru groaznica lui faradelege el, care avea tablele Legii
Sfinte, pe care o nesocotise din pricina impietririi si indiferentei lui.

Tot astfel si acum Dumnezeu ne asteapta, ne cheama, ne trimite semne,


oameni alesi, si mare bucurie se face in Ceruri pentru un suflet intors. Cel
care insa sta linistit, asteptand ca de la Dumnezeu sa vina pocainta, acela Il
dispretuieste pe Domnul, este nepasator la cuvintele Lui, face crima peste
crima, umpland masura faradelegilor lui si vai!, va veni ceasul cand va fi
lepadat si parasit cu totul de rabdarea lui Dumnezeu!
Asa s-a petrecut cu Sodoma si Gomora, care, nepocaindu-se, s-au ticalosit de tot. Pe
vecie au pierit, caci s-a revarsat paharul faradelegilor lor.
Tot asa a fost pe vremea lui Noe cand, nepocaindu-se, tot pamantul a fost inecat de ape,
de dreptatea lui Dumnezeu si tot astfel se va intampla si la sfarsitul veacurilor, cum spune
Hristos.
La fel si egiptenii: cu toate calamitatile trimise asupra lor, nu s-au pocait si in cele din
urma au pierit cu totul, inghititi de valurile marii.
i de la Israel s-a luat preotia si cultul, iar Biserica crestina a luat locul Templului din
vechime, caci Dumnezeu a parasit poporul evreu, care nu L-a recunoscut pe Mesia cel
asteptat. Repede deci sa ne pocaim, caci altfel nepasarea ne va creste din zi in zi mai
mult, iar pacatele se vor aduna din ce in ce mai multe si vom atrage mania lui
Dumnezeu. Hristos ne-a prevenit doar:
Daca n-as fi venit si nu le-as fi spus, pacat n-ar avea!
Sa nu deznadajduim, oricat de pacatosi am fi ar fi cel mai mare rau, ca Iuda care
si-a pierdut sufletul din disperare -, ci ca fiul cel risipitor sa ne intoarcem la
Dumnezeu. Greutatea si neputinta in a ne pocai sunt indemnuri de la cel rau, care
nu voieste sa-si scape victimele din gheare. Sa cerem insa ajutorul lui Dumnezeu; El va
vedea dorinta noastra sincera de indreptare si ne va trimite sprijinul sau. Iisus a vindecat
atatia bolnavi si schilozi, a inviat mortii Cum nu va invia El oare si sufletele celor ce
doresc sa iasa din pacat?! Pentru acestia a venit doar, pentru pacatosi, sa-i salveze, dar
trebuie ca si ei sa doreasca aceasta.
173

Daca El a tamaduit trupurile, cum oare nu va vindeca si sufletele celor ce-I cer
aceasta?! Sufletul este nemuritor, nu putrezeste niciodata, nu se pierde niciodata, ci
doar este doborat de nestiinta, de lene, de lipsa, de frica.
Cereti si vi se va da, spune Domnul. Tatal Ceresc va darui Duhul Sfant celor ce-L
roaga, fie si numai pentru staruinta lor.
Deci neincetat, fara sfiala, cu incredere, sa cerem de la Tatal pe Duhul Sfant, sa ne
curateasca. El este datatorul de viata, Mangaietorul sufletelor noastre. Acest dar
ceresc vine cu siguranta in cei ce se lupta sa se descatuseze de lume si de toate ale
lumii si care-si cauta bucuria numai la Dumnezeu. Aceste suflete sporesc neincetat in
bine, nefacand nici un pact cu raul si deci netulburand pe Duhul Sfant cu nimic. Acest
suflet se mantuieste si se alatura sfintilor al caror model l-au urmat, traind in aceasta lume
de desertaciune.

(din: POCAINTA sau INTOARCEREA LA DUMNEZEU. Extrase din


Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul, Editura Bizantina,
Bucuresti)

, 28 august 2011
Doxologia: Nu fi de partea celui care face ru semenului su
Un novice l ntreab avva Moise: Ce trebuie s fac omul cnd este ispitit sau cnd
vine asupra lui un gnd al dumanului?. Btrnul i zice: Trebuie s plng n faa
buntii lui Dumnezeu ca s-l ajute. ndat ne gsim linitea, dac ne rugm cu tiin,
cci este scris: Domnul m-a ajutat, nu m tem de ce-o s-mi fac omul.
Din momentul n care omul i ia greeala asupr-i, spunnd am greit, stpnul
se milostivete de dnsul. Morala tuturor acestora este s nu ne judecm aproapele.
Cnd mna lui Dumnezeu a ucis pe toi nti-nscuii din Egipt, n-a rmas nici o cas fr
un mort. Fratele l ntreab: Ce nseamn aceasta?. Btrnul zice: nseamn c
dac suntem ateni la pcatele noastre, nu mai vedem pcatele aproapelui. E o nebunie
ca un om cu un mort n cas, s-i lase mortul su i s se duc s plng mortul
aproapelui. A muri fa de aproapele tu, nseamn a-i duce pcatele proprii i a nu
avea grija altuia, dac-i bun sau ru.

174

S nu faci ru nimnui i s nu ai nici un gnd ru pentru cineva n inima ta. Nu-l


dispreui pe cel care face ru, nu fi de partea celui care face ru semenului su i nu te
bucura mpreun cu el. Nu brfi pe nimeni, ci spune: Dumnezeu i cunoate pe toi.
Nu fi alturi de cel care brfete, nu te bucura de brfa lui, dar nici nu-l ur. Iat ce
nseamn s nu judeci pe nimeni. Nu dumni pe nimeni i nu ine dumnia n inima
ta. Nu-l ur pe cel care-i dumnete aproapele. Aceasta este pacea. n toate mngiete cu gndul c truda dureaz puin, iar odihna totdeauna, prin harul lui Dumnezeu,
Cuvntul. Amin.
(Pateric

Pemptousia: Dac mi vor vorbi de alii, m voi ridica s plec


Cunoaterea vicleniei oamenilor, adic a rului, mic sau mare, pe care l fac alii, ne
schimonosete raiunea, ne slbete puterile, pentru c nu mrturisete mpreun
cu Dumnezeu, sfrind, n cele din urm, prin a ne pune nencetat n faa noastr o
ispit.
De aceea, nu trebuie s vrem s aflm, s cunoatem ce face cellalt. Dac vin unii
s-mi vorbeasc despre alii, le voi nchide gura sau m voi ridica s plec. Iar dac
cineva vine s-mi spun durerea lui, i voi zice: Nu ai printe duhovnicesc? Cu Printele
tu s vorbeti. Iar dac mi spune c nu are, i voi zice: S-i gseti! Eu nu sunt
Duhovnic. Du-te s gseti un duhovnic care s te poat asculta.
Aceasta [se ntmpl] ntruct, de ndat ce cellalt i spune ceva ru, imediat
decade n ochii ti i i se micoreaz dragostea, orict ai crede c-l ajui. Aa
suntem noi oamenii, n momentul n care ne amestecm n viaa personal a
celorlali, ni se nimicete pe de-a-ntregul dragostea noastr i fa de Dumnezeu i
fa de oameni. Aceasta este o chestiune care privete doar pe cel ce are cderea de a se
ocupa de ea, n nici un caz pe monah sau pe mirean.
Facerea de bine celor care mi fac ru m conduce spre linitire. Pn la urm, toi
oamenii ne dau pricini de poticneal, printr-un cuvnt, printr-o privire, prin mersul
lor, prin bucuria lor, prin tristeea lor, ei se amestec n calea noastr. De aceea este
nevoie de fric i cutremur, nu care cumva s rspundem la pricinile de poticneal
pe care ni le dau i s ni se tulbure pacea minii i a inimii, iar astfel s pricinuim
desprirea noastr de Dumnezeu. Este nevoie de fric i cutremur ca nu cumva s
se ntmple s-l dispreuiesc pe fratele meu, ca nu cumva s cred c el este
rspunztor pentru necazurile mele, pentru c aceasta nseamn cderea mea de la
faa lui Dumnezeu. Sfntul Isaac ntrete: Niciodat nu este cellalt de vin pentru
vreo greeal, ntotdeauna tu eti vinovat. Nu este cellalt de vin pentru c tu ai obosit,
c ai pctuit, c n-ai avut credin, c i-ai pervertit sufletul. l vezi pe unul mncnd cu
175

minile i te cuprinde indignarea. Acest lucru arat limpede c nu i-ai nceput nc viaa
duhovniceasc, iar nevoina ta este abia la nceput.
Ca s poi s treci peste aceste pricini de poticneal, s i faci bine oricui i face
ru, rspndete, pe ct poi, buntate. Eti n lume? Poi s-i gseti aceluia de
lucru. Eti n mnstire? Dac te blesteam, s-l binecuvintezi, dac te lovete peste
obrazul drept, s-i spui: Lovete-m i peste cellalt. Arat-i dragostea, aa dup cum te
ndrum nsui Dumnezeu.
Necontenit se ntmpl, ns, n viaa noastr, lucruri neprevzute. Vii la mnstire
ca s afli via duhovniceasc i ntlneti oameni ri; este un lucru neprevzut.
Ceri o chilie n partea mnstirii unde nu este igrasie, o primeti, dar constai c marea
i provoac alergie, ca urmare nu poi s te bucuri nici ziua, nici noaptea. Imediat i va
spune gndul: Ridic-te i pleac; este ceva neprevzut. M apropii de tine n ideea c
eti un om bun i vd c eti exact pe dos; lucru neprevzut.
Lucrurile neprevzute se ivesc necontenit in faa noastr pentru c avem voia i
dorinele noastre. Cele neprevzute sunt contrare voii i dorinei noastre, din
aceast cauz ne par neprevzute, dei, n esen, nu sunt. Fiindc omul care l
iubete pe Dumnezeu ateapt orice ar veni, spunnd ntotdeauna fac-se voia
Ta. Va veni ploaie, vijelie, grindin, trsnet? Fie numele Domnului binecuvntat.
Acestea sunt neprevzute pentru c ating felul nostru trupesc de a fi.
Aadar, ca s nu te tulburi de fiecare dat i s te mhneti, ca s nu te frmni i
s fii cuprins de nelinite, trebuie s le atepi pe toate, s poi s duci orice ar veni.
Trebuie s spui ntotdeauna: Bine ai venit boal, bine ai venit nereuit, bine ai venit
suferin. Acest lucru aduce blndeea, fr de care nu poate s existe via
duhovniceasc.
Sursa: Gheronda Emilianos Simonopetritul, Cuvinte ascetice Despre virtui

GEORGE ORWELL DESPRE NOUVORBA

176

Cuvntul liber continu s existe n nouvorba, dar nu poate fi folosit dect n enunuri de
genul: Cinele este liber de purici sau Cmpul este liber de buruieni. Nu poate fi
folosit n vechile sale sensuri, adic nenregimentat politic sau neangajat intelectual,
fiindc libertatea politic i cea intelectual nu mai exist nici mcar la nivel de concept
i, de aceea, n mod firesc, nu mai au nici un nume.
Cuvntul gndire, de exemplu, nu exist n nouvorba. Locul lui a fost luat de gndi, care
ndeplinete rol i de substantiv, i de verb. n aceast suprapunere, nu se respect nici un
principiu etimologic: n unele cazuri, substantivul este cel ales pentru a fi pstrat, n alte
cazuri verbul.
n plus, orice cuvnt i acest lucru este valabil, teoretic, pentru orice cuvnt al limbii
poate fi negat prin adugarea prefixului ne- sau poate fi ntrit prin afixul plus- sau,
pentru o i mai accentuat intensificare, prin dubluplus-. Astfel, de exemplu, nerece
nseamn cald, n timp ce plusrece i dubluplusrece nseamn, respectiv, frig si
foarte frig. Este, de asemenea, posibil, aa cum este i n engleza de astzi, s se
modifice sensul aproape oricrui cuvnt cu ajutorul afixelor prepoziionale, cum sunt
ante-,post-, supra-, sub- etc. Asemenea procedee fac posibil o fantastic diminuare a
vocabularului. Lund, de exemplu, cuvntul bun, nu este necesar un cuvnt ca ru, din
moment ce sensul cerut este la fel de bine de fapt, chiar mai bine exprimat de nebun.
Singurul lucru necesar, n cazul oricror dou cuvinte care formeaz o pereche natural
de antonime, este acela de a hotr care dintre cele dou s fie suprimat. Noapte, de
exemplu, se poate nlocui cu nezi, sau zi cu nenoapte, dup preferin.
Rspunde
STOP RFID 666 said, on iunie 29, 2012 at 5:04 pm
NOUVORBA
Utilizarea limbii este o puternica arma de control. Despre aceasta arma vorbea George
Orwell, in romanul sau 1984, despre o noua forma de limbaj, numit nouvorba. Nouvorba
a fost inventata de marele stat si serviciul sau fratele cel mare, pentru un mai mare control
asupra cetatenilor sai. Nouvorba imprima cetateanului gandirea unica, adica un sablon
mental din care cetateanul nu mai poate sa iasa. Aceasta gandire unica este impusa in
roman de catre stat, cetatenilor sai.
De asemenea azi avem o gandire unica, pe care STATUL GLOBAL se cazneste sa ne-o
impuna. Guvernele statelor legifereaza aceasta gandire unica, pentru ca populatia lumii sa
fie dezorientata, de aceasta limba de lemn. Gandirea unica a fost ,,exersata si de statul
comunist, prin folosirea a diferiti termeni care nu spuneau nimic, sau ,,insirand cuvinte
goale ce din coada au sa sune, vorba lui Eminescu. Se urmareste in felul acesta,
distrugerea pluralitatii de idei. Nouvorba vrea sa inlocuiasca veche limba, iar aceia care
nu intra intr-un sablon verbal sa fie acuzati de asa numitele crime ale gandirii. Crimele
gandirii sunt folosite impotriva acelora care gandesc cu capul lor si au o gandire libera.
Ca o ironie a sortii SISTEMUL a ajuns sa se acuze pe el insusi, deoarece un slogan al
177

celor de la PRO TV este ,,gandeste liber. Dar in realitate acesta este numai un slogan, in
realitate el ne spune ,,gandeste asa cu vrem noi. Sau incorporat in limba, fraze noi sau
cuvinte menite sa ,,indulceasca sau dimpotriva sa agraveze o anumita stare de fapt.
Slugile SISTEMULUI, oameni politici, psihologi, sociologi, ziaristi au dezvoltat un
limbaj bazat pe eufemisme.
EUFEMSM, eufemisme, s. n. Cuvnt sau expresie care, n vorbire sau n scris,
nlocuiete un cuvnt sau o expresie neplcut, jignitoare, necuviincioas sau obscen,
respectnd paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] Din fr. euphmisme.
EXEMPLE
Acum criza nu mai este criza ci dezaccelerare economica sau crestere economica
negativa.
Trupele ocupante ale unei tari, sunt trupe de pace.
Mercenarii nu mai sunt mercenari ci rebeli sau forta de eliberare. In acest fel inchid
mintea omului iar omul nu se mai gandeste cine finanteaza aceste grupari armate. Cum se
ascund anumite idei ce pot da de gol actiunile anumitor grupuri de interese financiare.
Taierea pensiilor, salariilor si a altor drepturi se numeste reforma statului.
Cand intr-un razboi se omoara oameni nevinovati de catre bombe anonime acestea se
numesc daune colaterale. Bombele sunt intotdeauna inteligente, pentru a se imprima
ideea ca acestea nu pot gresi ci se duc intotdeauna la tinta. Daca se intampla altfel aceasta
este intotdeuna o exceptie. Bomba cica ar cauta teroristul dar in traiectoria lui s-a interpus
un copil care nu avea ce face decat sa se puna in traiectoria unei bombe inteligente. Pai
chiar asa cum poti sa te interpui intre o bomba inteligenta si un terorica? Nu aveai treaba
acasa? CAT CINISM
Daca preturile utilitatilor au luat-o razna aceasta se numeste reajustare sau liberalizarea
pietei.
Daca oamenii sunt dati afara acest lucru este disponibilizare, acest lucru este bun pentru
ca asta insemna flexibilitatea fortei de munca. Adica nu ramai fara munca ci esti
disponibil. Disponibil pentru ce? Pentru somaj, probabil.
Daca o banca este in faliment atunci ea nu e asa ci are lipsa de lichiditati.
Pentru a vedea cat de absurde sunt aceste cuvinte sa luam expresia ,,crestere economica
negativa. Criza nu mai e criza ci dezaccelerare economica. O crestere nu poate fi decat
pozitiva niciodata negativa. Asta mi-aminteste de perioada gimnaziala, atunci cand m-am
dus sa ma tund. I-am spus frizerului ,,va rog tundeti-ma mai mare. Frizerul a inceput sa
rada si mi-a zis ca acest lucru nu e posibil pentru ca el taie parul si nu il pune. In realitate
eu am vrut sa spun sa-mi lase parul un pic mai mare.
178

Cat de alienata este aceasta limba. Daca ne aflam impreuna cu sotia in masina, niciodata
aceasta nu va zice ,,dezaccelereaza, ci va zice pur si simplu ,,franeaza.
Irakul nu a fost invadat niciodata ci a fost eliberat, evident cu bombe inteligente.
Daca esti bagat in inchisoare acest lucru se numeste privare de libertate.
Copii nu mai sunt copii ci minori sau micuti.
Saracii nu mai sunt saraci ci grupuri sociale defavorizate sau persoane nevoiase.
Handicapatii nu mai sunt handicapati ci persoane cu dizabilitati.
Tiganii sunt rromi.
Marile concerne internationale gen NOKIA nu pleaca din tara, pentru a exploata pe un
salariu de mizerie pe cei din lumea a treia, ci se DELOCALIZEAZA. WAW!!! Ca si cum
acestea ar venii din alta lume si ele nu ar fi locale ci entitati extraterestre.
Ei incearca cu acest lucru sa scoata din creierul nostru axiomele formate, pentru a asimila
formele raului. De fapt aceasta este ideea de final ,,acceptarea raului cu zambetul pe buze
ca pe ceva normal.

Vara, cldura mare: Dac piciorul tu smintete pe altul, acoper-l


Posted in CRESTINISM, LITORAL, Uncategorized by saccsiv on iulie 8, 2012
Citez integral articolul Dac piciorul tu smintete pe altul, acoper-l

179

Vara cu toii ne plngem de cldur i invocm acest motiv pentru a umbla mai
dezbrcai. Problema este ns este c se umbl indecent nu numai vara cnd e cald, ci
unele tinere, dar i unii biei, umbl sumar mbrcai i iarna, doar ca s i etaleze
trupurile. Putoaice din general pn la doamne cstorite deja, umbl pe strad ca pe
podiumul fotomodelelor, mbrcate provocator n fuste mini sau colani strni pe corp i
cu cel mai mare decolteu de pe pia. Astfel motivul a devenit pretext.
Hristos acuza pe brbaii pofticioi de acelai pcat ca i un notoriu curvar. Dar i unele
femei sunt vinovate fiindc le ofer privelitea care i aprinde spre poft. Dac lor se
pare, Mntuitorul nu le-a adresat nicio mustrare, s citeasc mai bine: Iar cine va sminti
pe unul dintr-acetia mici care cred n Mine, mai bine i-ar fi lui s i se atrne de gt o
piatr de moar i s fie afundat n adncul mrii. Vai lumii, din pricina smintelilor! C
smintelile trebuie s vin, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala (Mt. 18, 6-7).
Femeile i brbaii care astfel sau n orice alt chip smintesc, fac un pcat aproape de
neiertat.
Cretinelor, prin mbrcmintea indecent smintii pe aproapele mai slab de cuget i
intrai n categoria de pcate enunat mai sus. Frumuseea trupului vostru e
proprietatea lui Dumnezeu i prin cstorie, a soului. Trupul vostru nu e subiect pentru
fanteziile curvarilor! i s m iertai de ce voi scrie acum: doar vacile sunt alese la trg
dup mrimea ugerelor, pentru a gsi un so bun nu trebuie s v etalai picioarele i
snii, ci caracterul nobil, frumuseea sufletului.
S revenim i s argumentm teoria combaterii cldurii de var prin dezgolire.
Cldura nu se combate prin dezgolire ci prin haine subiri prin care pielea poate s
respire. Fustele lungi de in sau de bumbac rcoresc mai mult dect o fust mini, unde
picioarele stau direct n btaia soarelui. De obicei putoaicele i tinerele necstorite
umbl mai sexy, creznd c aa vor gsi un so bun. Dar, dei par numai ele de vin, nu
e aa. Cea mai mare vin o au mamele neglijente, care nu au grij s le educe n duhul
decent al cretintii i nu le pedepsesc cnd le vd c umbl pe strad mbrcate ca nite
prostituate. Le las s mearg aa i la coal, iar apoi se plng c un anume profesor sau
coleg le-a stricat fata. Nu numai c nu le interzic fetelor lor mbrcmintea indecent, ci
ele nsele fac tot posibilul ca fata lor s fie la mod, apoi se plng la Dumnezeu c fiica sa dus cu un golan, c nu o mai ascult, c nu mai nva ci umbl prin discoteci, c bieii
o consider o uuratec
Tot din acest motiv brbaii nu mai vor s se nsoare de tineri pentru c i aa au acces
gratuit la o mulime de fete, gata s le cedeze. Tinerii de asta se cstoresc trziu, dup ce
s-au sturat de sex i vor un copil care s i moteneasc, dar din cauza pcatelor apare
sterilitatea, apar bolile, cancerul
Cretino, dac picioarele smintesc acoper-le cu o fust mai lung, c e mai bine s zic
lumea c eti nvechit, dect desfrnaii s curveasc cu tine n minile i inimile lor. i
tu pctuieti dac, din cauza ta , un astfel de curvar a privit cu poft la formele tale.
Dac ai fi fost mbrcat decent, pcatul ar fi fost doar al lui, dar prin dezmare, cea mai
mare parte din vin o pori tu. Acoper-i i snii, c ei sunt dai pentru hrana pruncilor pe
care femeile de azi nu i mai doresc, fiindc e criz! Fii o cretin model, nu te lua dup
gura lumii! Lumea pe toi i vorbete de ru. Dac vd o tnr mbrcat la mod, zic c
e uuratec, dac vd o adevrat cretin mbrcat cuviincios, zic: Uite pocita!
Un lucru i mai de plns e c dragele noastre cretine fac parada modei i i etaleaz
180

formele i vin indecent mbrcate chiar i la biserici i mnstiri, cu toate c multe din ele
tiu c nu au voie aa n locurile sfinte. Dragelor cretine, dar i voi dragi cretini, nu luai
ca model de comportament actorii sau cntreii, fotomodelele i manechinii, ci pe sfinii
care au bineplcut lui Dumnezeu. Mamelor i voi tailor, educai-v copiii n duhul
cretinesc i nu i lsai n marea nvolburat a televiziunii i internetului, unde
desfrnarea e cheia succesului. Nu vedei c asta vor s fac ateii din cretini, nite
dobitoace nfierbntate, fr credin i moralitate, fr ruine i plini de patimi. Astzi
pcatul e mod, pcatul e de ordinea zilei, iar moralitatea e doar un arhaism, cruia nu-i
mai tim semnificaia.

Din provocarile crestinului ortodox de astazi: FRUMUSETEA INSELATOARE,


GOANA DUPA MINUNI
Publicat pe 10 Jul 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?,
Despre inselare, Ieromonah Ioan Buliga, Portile Iadului, Vremurile in care traim | Print

Cititi si:

Parintele Ioan Buliga si Parintele Arsenie Muscalu despre INSELARE,


CIPURI, ALARMISME, RAZBOIUL INFORMATIILOR. Astazi
curatenia si smerenia sunt foarte rare, insa invatatori sunt tot mai multi si
atunci ratacirea creste
Cati dintre noi am cauta si am urma astazi un astfel de calauzitor, care nu
face minuni?
Cum o urmm noi pe Maica Domnului?

181

Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII


Frumusetea inselatoare
Din pacate, una dintre caracteristicile acestei lumi este nedreptatea. Nu pentru ca
Dumnezeu ar fi creat-o astfel, ci pentru ca Dumnezeu a lasat omului sa aiba libera vointa,
iar omul si-a indreptat vointa sa spre rau. Este drept ca omul s-ar putea scuza, cum ca
raul este inselator, si in lipsa de experienta a omului nu si-a dat seama, insa caderea
fiecarui om se datoreaza lipsei de ascultare. Dumnezeu a spus primului om ce are de
facut, la fel cei care au urmat si-au invatat urmasii de ce sa se fereasca, insa neascultarea
a facut ca oamenii sa se departeze tot mai mult de voia lui Dumnezeu.
Astfel, increderea in momeala lumii si in gandurile proprii ii face pe oameni ca, inca din
tinerete, sa cada in cele mai neplacute curse. Lumea care nu vrea sa asculte de
cuvantul lui Dumnezeu este condusa de o bogatie nedreapta si de o frumusete
murdara. Da, unii incearca sa cucereasca lumea prin frumusete, si, din pacate, de multe
ori reusesc. Stau toata ziua la oglinda si ii ingenuncheaza pe cei care nu pot sa vada
monstrul din spatele frumusetii.
Televiziunea arata tot ce este mai frumos, pentru ca cei ce platesc abonamentul TV sa
stea cu gura cascata la ipocrizia frumoasa pe care o vad, la fel si ziarele, si de fapt aceasta
este cererea: oamenilor slabi de minte le place sa vada picioare dezgolite si piepturi
umflate, fie ele si de plastic ori silicon, ce mai conteaza, important este ca
alimenteaza o imaginatie bolnava si ca trece timpul. Cei care isi aleg un partener de
viata frumos, mai devreme sau mai tarziu, vor vedea si monstrul din spatele frumusetii.
Vor vedea o persoana plina de capricii, mandra, egoista, si care, in loc sa-si faca datoriile,
pe care le are in familie, sta mai mult la oglinda si se aranjeaza. Pentru ea, lauda lumii
conteaza. Se simte puternica in fata miilor de ochi, care se invart dupa ea, si nu
realizeaza ca de fapt sunt ochi de oameni slabi si naivi, ingenuncheati de pornirile
murdare, si ca ea nu este altceva decat un obiect de placere, care va disparea odata
cu trecerea timpului.
Inel de aur in fundul porcului, asa este frumusetea fara de minte (cf. Pilde 11,22), insa
Fara de minte se talcuieste Fara credinta.
Sigur ca la sfarsit fiecare va lua ceea ce a lucrat in viata, frumusetea insa este un dar de la
Dumnezeu, si daca frumosul sau frumoasa nu au lucrat nimic in viata lor spre
mantuirea sufletului, frumusetea lor se va cobori intr-o groapa intunecoasa si urat
mirositoare, plina cu intinaciune si cu viermi. Nu Dumnezeu a dorit aceasta, ci aceasta
a fost alegerea omului, care a pretuit mai mult un trup stricacios, decat dreptatea lui
Dumnezeu, si mai mult decat adevarata frumusete, care se gaseste in smerenie, mila,
curatie, harnicie, rabdare, infranare, in dragostea fata de Dumnezeu si pe
aproapele.
Minunile nu ne mantuiesc

182

Senzationalul are mare cautare la oamenii care nu cauta sa se pocaiasca si vor niste
rezolvari imediate a unor situatii care nu le convin. De fapt, ei nici nu considera ca
au nevoie sa se pocaiasca, si nici macar nu sunt in stare sa-si vada pacatele.
Problema o vad la aproapele lor si niciodata la ei. Totodata, un preot, despre care se
spune ca are anumite puteri si o biserica unde se intampla lucruri iesite din comun,
constituie pentru ei un real interes si de asemenea, este mai important pentru ei ca un
preot care sa le citeasca moliftele Sfantului Vasile cel Mare, decat sa-si recunoasca
greselile si sa se indrepte. Ei nu-si dau seama ca diavolii nu pleaca de la cei care nu
vor sa paraseasca pacatele, si ca moliftele nu au sens pentru cei care nu-si schimba
viata.
Sfintii Parinti ne spun ca mai mare este cel care indura o boala si multumeste lui
Dumnezeu, decat cel care s-a vindecat printr-o minune, iar cel vindecat printr-o
minune ramane cu o mare datorie fata de Dumnezeu, pe cand cel care multumeste
in boala se sfinteste si se mantuieste.
Odata cu slabirea credintei este bine sa nu alergam dupa minuni, ca nu cumva sa ne aflam
inselati de diavolul, caci se stie ca atat antihrist, cat si inaintemergatorii lui, umbla sa
insele lumea prin minuni mincinoase si se spune ca si foc din cer va face sa se
pogoare (cf. Apocalipsa 13,13).
Unii se insala considerand tehnologia zilelor noastre: automobile, avioane,
submarine, telefoane si toate celelalte ca fiind minuni. Ei spun: cine zice ca in zilele
noastre nu mai sunt minuni? Iata cate minunatii a creat omul. Insa dupa cum am mai
spus: pomul se cunoaste dupa roade si toate asa-zisele minunatii, pe care le-a creat
omul, departeaza pe om de Dumnezeu si distrug pamantul si de aici vedem roadele
si intelegem ca ele nu sunt minuni, ci inselari.
Sa cautam adevarul, care ne mantuieste, si nu minuni prin care putem fi inselati. In
Evanghelie se spune ca Iisus:
Chemand pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat putere si stapanire peste toti
demonii si sa vindece bolile. i i-a trimis sa propovaduiasca imparatia lui Dumnezeu si
sa vindece pe cei bolnavi (cf. Luca 9,1-2).
Intre cei doisprezece se afla si Iuda, care l-a vandut pe Mantuitorul. Cu ce i-a ajutat
faptul ca a facut minuni? Cu nimic! De aceea spune Hristos:
Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face
voia Tatalui Meu Celui din ceruri. Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne,
au nu in numele Tau am proorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si nu in
numele Tau minuni multe am facut? i atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am
cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea (cf. Matei 7, 21-23)
si tot acolo spune ca: Dupa roadele lor ii veti cunoaste (cf. Matei 7,20), cu alte cuvinte
nici macar minunile pe care le-ar face cineva nu pot fi considerate roade ale
183

persoanei care le face, deoarece chiar daca minunile ar fi adevarate, darul este
primit de la Dumnezeu, si Iuda nu a folosit nimic ca a facut minuni, iar roadele prin care
ii putem cunoaste sunt dupa cum se spune la un Apostol care se citeste la Taina Sfantului
Maslu:
Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea,
facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia (cf. Galateni 5,22-23).
Sa cautam sa ajungem la aceste roade, si sa nu alergam dupa semne si minuni, cum
cereau evreii de la Mantuitorul. Sa cautam voia lui Dumnezeu, si sa nu spunem:
Doamne, Doamne!, fara sa vrem sa scoatem rautatea din noi afara.
(din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura

LADY GAGA IN ROMANIA. Marea Devianta si REEDUCAREA prin show-biz a


adolescentilor
Publicat pe 09 Aug 2012 | Categorii: Cultura desfraului, Razboiul impotriva familiei,
Razboiul impotriva Romaniei | Print This Post

Reprezentare grafica a templului in care ar trebui sa aiba loc concertele Born this way.
Imagine de pe site-ul de promovare a turneului

Vezi si: Lady Gaga si PROTESTELE CRESTINILOR. Copiii, incurajati


sa vina la concert ECHIPATI IN MONSTRI!
Lady Gaga n Romnia. Nu doar muzic

184

Pe 16 august, imediat dup marele praznic al Adormirii Maicii Domnului i de ziua


Sfinilor Martiri Brancoveni, n Bucureti este programat concertul celei mai n vog
vedete internaionale din biz-show: Lady Gaga. Concertul face parte din al treilea turneu
internaional de promovare a albumului Born this way (Nscut astfel). Turneul ncepe
din Asia, mai exact n Coreea de Sud (Seoul) i va traversa continentul european, trecnd
i prin capitalele rilor rsritene i baltice (Sofia, Bucureti, Tallinn, Riga, Vilnius)
nainte de a trece ctre Occident i a se ncheia n Spania (Barcelona). Turneul este
contestat pe alocuri, vedeta fiind o figur controversat. Astfel, concertul din Jakarta
(capitala Indoneziei) a fost anulat, poliia refuznd s elibereze permisul necesar
desfurrii acestuia din cauza insecuritii: grupurile religioase islamice din
aceast ar (care oficial e secular) au ameninat c nici mcar nu vor lsa pe
Lady s coboare din avion. i, totui, peste 50 000 de oameni i cumpraser deja
biletele. Proteste fa de concerte au existat i n Filipine, grupurile cretine, de
aceast dat, acuznd-o de blasfemie.
Din regiunea rsritean a Europei o reacie a venit din Bulgaria, episcopul-vicar al
Mitropoliei din Sofia, Ioan, artnd c biserica nu e de acord cu susinerea
concertului i c, cel mai probabil, Sfntul Sinod va lua n discuie acest subiect.
Sinodul bulgresc are un precedent de acest gen, condamnnd, n 2009, concertul inut de
Madonna n Sofia. Motivul pentru care Sinodul din Bulgaria respinge concertul Born this
way este legat, mai ales, de promovarea homosexualitii:
Noi nu putem niciodat s fim de acord cu ceva care este dincolo de limitele puse de
Dumnezeu ca principii religioase. De aceea Dumnezeu a lsat brbat i femeie a
explicat episcopul Ioan, adugnd: Ceea ce este pctos, nu trebuie promovat n
societatea noastr. Acest lucru este periculos.
ntr-adevr, promovarea homosexualitii este o constant a industriei muzicale
Lady Gaga. Vedeta nu este doar o simpl celebritate i promovarea homosexualitii,
un lucru des ntlnit n lumea show-bizului, face parte dintr-o ntreag filosofie asupra
vieii pe care o vom detalia mai jos. Lady Gaga este considerat de revista Times drept a
73-a din cele 100 cele mai influente personaliti ale lumii pe perioada ultimei decade,
iar Forbes a poziionat-o pe locul 7 pe lista celor mai influente femei din lume. Aadar,
vedeta nu ine doar de industria show-biz-ului, ci are o influen global, genernd
un curent, un fenomen cu ramificaii politice, ntreinut de o puternic activitate de
lobby, ce are n spate o psihoterapie de tip yoga i se manifest printr-un simulacru
cvasi-cultic. Asupra acestor aspect ne vom apleca n rndurile urmtoare.
O anti-div deviant
Scriam n nr. 11 (34) al revistei noastre, n articolul Romnii, ntre credina prinilor
i magia tehnologiilor media, c tinerii sunt pndii n special de surogatul magicotehnologic al industriei de divertisment, care are capaciti din ce n ce mai hipnotice i
ptrunde tot mai adnc n sufletul maleabil al adolescenilor, invadndu-i cu ritmurile,
vibraiile, imaginile (iconice, cum sunt numite chiar de industrie) i mai ales senzaiile
lumii show-bizului. Astfel, spectacolele marilor vedete nu mai sunt demult simple
185

concerte de muzic, ci sunt nscenri complicate n care tehnologiile media sunt


folosite din plin, cu o puternic dimensiune dramatizat, cu scene n care dansul e
folosit nu doar pentru o micare antrenant ci pentru a transmite un mesaj, de cele
mai multe ori, politic i deseori legat de promovarea drepturilor gay, de atacarea
simbolurilor cretine i a Bisericii sau, pentru a avea un aer de onorabilitate,
militnd pentru pace n Orientul Mijlociu. Alturi de dans, sunt folosite i imaginile,
micarea scenic fiind dublat de videoclipuri foarte ncrcate cu simboluri care transmit
i ele un mesaj manifest politic sau implicit ocult. Lady Gaga, de pild, folosete din
plin simboluri oculte ca: ochiul lui Horus, piramide, inorogul, triunghiul i multe
altele, toate reprezentri folosite i n cadrul masoneriei. De altfel, o melodie din
concertul Born this way se intituleaz chiar Mother G.O.A.T, goat n englez nsemnnd
capr. Simbolul e evident, imaginea apului are un demonism binecunoscut, iar capra este
folosit n opoziie, firete, cu oaia, simbolul cretin prin excelen.
n acest sens, Lady Gaga este un caz paradigmatic, doar c n cazul ei avem o
dimensiune ocult, mistic, mult mai pronunat. Identitatea vedetei i a turneului
Born this way este inspirat dup figura preoteselor antice, svritoare ale misterelor
cultice, intermediare ntre zei i oameni, receptacole ale energiilor supranaturale i
transmitoare preuite ale vocilor zeilor. Turneul este conceput ca o reprezentare cu
motive explicit cultice chiar n posterul de promovare: Lady Gaga este acoperit (doar)
de un plastic n faa unor pori monumentale ale Capelei Electrice (Electric Chapel),
imaginea fiind menit s sugereze naterea vedetei n lumea spectacolului. ntr-o alt
imagine se poate vedea c scena pe care are loc show-ul este reprezentat sub forma
unui templu grandios i eclectic simbolistic, spectatorii fcndu-se prtai unui act
cvasi-cultic.
n cazul Lady Gaga asistm, de fapt, la o imagine arhetipal, iconic, la un fel de
nsumare a tuturor tendinelor de acest gen din industria show-bizului, arcnd, n
acelai timp, o evoluie fa de precedenta figur-simbol: Madonna. Trebuie spus
c, att n cazul Madonnei ct i n al Lady Gaga, sunt folosite imagini explicite din
simbolistica cretin. Astfel, Madonna a fost reprezentat sub forma Marii
Desfrnate , zeia senzualitii i a materialismului, nc n melodia de debut a
acesteia Material girl. De altfel, chiar supra-numele de Madonna este special ales
tocmai pentru a oca (de reinut c ambele vedete provin din familii catolice iar
Lady Gaga a profanat elemente de cult catolic, cum ar fi rozariul, n videoclipurile
ei) iar vedeta respectiv a fcut caz de trecerea la o sect kabalistic, misticismul
fiind la mod n industria show-bizului, cu condiia de a fi ct mai oriental,
misterios, eclectic i provocator pentru contiina religioas tradiional.
Cine credea c Madonna este reprezentarea maxim a acestor tendine neopgne s-a
nelat. Dac Madonna pstra nc dimensiunile unei dive (idol feminin care atinge
statutul de semi-zei pentru fani) Lady Gaga este o anti-div, proiectat s aib
apariii ct mai groteti cu putin. Deja nu mai vorbim despre o dorin de a
oca, ci de a hipnotiza, de a paraliza, aa cum un arpe i hipnotizeaz prada
nainte de a o nghii. Astfel, sunt folosite costumaiile cele mai excentrice posibil,
ajungndu-se pn la o rochie din carne vie, la inute dezgolite sau transparente i
186

chiar la montarea unor coarne pe obrajii i umerii artistei, prezentate drept


ecrescene naturale, din natere, ale acesteia.
De fapt, ce se promoveaz prin Lady Gaga? Deviantul, tot ce nseamn anormal, tot
ceea ce simul comun recepta, inclusiv n Occident, chiar i n show-biz, pn nu
demult, drept grotesc, de neimaginat. Astfel, s-a marcat o evoluie de la imaginea
Madonnei ca Marea Desfrnat la imaginea Lady Gaga de Marea Deviant.
Promovarea agresiv a deviantului nu este ns doar un simptom al degradrii
divertismentului, ci ine de un proces care, n realitate, este mult mai calculat dect am
crede.
Care este publicul int al Lady Gaga? Tinerii, mai ales adolescenii. Aceast vrst
intermediar, n care identitatea de sine sufer, este o perioad n care deseori
adolescentul se percepe pe sine nsui drept deviant, pentru c nu este nici adult, nici
copil, nici matur sexual nici inocent. Este de remarcat c vrsta adolescenei are acest
caracter aparte mai ales n societile moderne i industrializate. n societile
tradiionale, adolescentul nu are astfel de triri, deoarece el este pstrat ntr-o continuitate
a formrii, biatul fiind iniiat de tat n treburile specifice, muncile mai grele ale
pmntului, de pild, pe cnd fata este iniiat de mam n treburile gospodreti.
Modernitatea clasic nc mai avea un oarecare control asupra vieii adolescentului, a
crui via, rupt deja de prini, se petrecea ntre coal i timpul liber, cu spectrul
integrrii sociale prin armat, universitate sau munc, datoria ntemeierii unei familii etc.
Modernitatea contemporan nou, ns, nu mai asigur niciun reper formativ
pentru adolescent. Numit de sociologi drept modernitate fluid, adolescentul de
astzi triete ntr-o lume n care este att rupt de prini, ct i de orice fel de idee
de autoritate diriguitoare. coala, ntemeierea unei familii, munca, nu mai
reprezint un orizont de integrare, de fapt, nu mai reprezint nimic, nu mai sunt
realiti normative.
Lsat siei, adolescentul se vede nevoit s i construiasc singur identitatea. Dar, n
societatea noastr liber ntotdeauna este cineva, un frate mai mare, care se
gndete s ne ajute pentru c ne vrea binele. Astfel, industria show-biz-ului nu
a ratat aceast oportunitate de a avea de-a face cu copii scpai de sub control
parental i liberi de orice autoritate, lund n ghearele ei sufletul ca o plastilin al
adolescenilor i modelndul dup propria agend cultural-politic. Aa se face c
adolescenii au fost primii captivi ai acestei lumi aparte, primii credincioi ai noilor
culte pagneti re-tehnologizate, divinizndu-i idolii i cutnd s le copieze dac nu
viaa, mcar stilul.

Acum e mai clar care este rolul Lady Gaga: acela de a imprima n sufletele
adolescenilor deviantul, anormalul ca atitudine n faa vieii, ca
personalitate. La mijloc este o relaie cu dublu sens: adolescentului nu i se
propune pur i simplu un model deviant exterior lui, ci i se induce
simmntul c propriile sale tendine deviante, ce se manifest puternic
n timpul adolescenei, sunt cele care l reprezint cu adevrat. Confruntat
187

cu un model sinistru, adolescentul ar avea, poate, o rezisten. Dar fenomenul


Gaga const ntr-o lucrare mai subtil prin care tendinele autodistructive, forele ptimae ale sufletului, toat murdria din
subcontientul unui adolescent, sunt scoase la suprafa, valorizate i
propuse ca adevrat identitate de sine.
La mijloc este o reeducare n toat regula, n care sinele pervertit al tnrului este
identificat drept adevratul sine, cu preul sufocrii sinelui real, cel de chip al lui
Dumnezeu.
Nscut homosexual?
Born this way sau Nscut astfel transmite mesajul c deviana nu este ceva nefiresc, nu
este un atac distructiv la adresa personalitii, ci este revelaia propriei personaliti.
Anti-personalitatea sau sinele deviant este idolatrizat i nu doar printr-o declaraie de
afirmare de sine, ci ntr-un cadru cu elemente cultice, aa cum am vzut c sunt nscenate
concertele Lady Gaga. Versurile devin adevrate incantaii menite acestei revelaii de
sine i acestei nchinri idolatre la sine. Iat cteva citate din Born this way:
Mama mi-a spus, atunci cnd eram tnr, c toi ne natem superstaruri/ ()/ Nu e
nimic greit n a te iubi pe tine nsui aa cum eti/ A spus ea/ Cci El te-a fcut perfect,
drag ()/ Sunt frumos in felul meu/ Cci Dumnezeu nu face greeli/ Sunt pe calea cea
bun, drag/ Sunt nscut astfel/ ()/ Bucur-te i iubete-te pe tine astzi/ Cci ai fost
nscut astfel/ Homosexual, heterosexual, bisexual/ Lesbian sau transexual/ Sunt pe
calea cea bun! ()
Versurile sunt ct se poate de simple i de efect pentru adolescentul nesigur pe sine,
deseori bntuit de complexe, n cutarea unui model. Sigur, nu oricrui fel de adolescent,
ci acela care este receptacol al produselor industriei show-biz, adolescentul MTV,
fan-ul Lady Gaga, care se mbrac, se poart, se tunde i copiaz n toate idolii si.
Anume acestui adolescent i se spune c, de fapt, acest comportament, dublat de o
personalitate dispus, practic, la orice, de la droguri la relaii sexuale deviante, este astfel
din natere, adic este astfel n mod natural i chiar c fiind astfel, este deosebit, la
fel de deosebit ca idolul su, devenind el nsui o vedet, un superstar. Mai presus de
toate, mesajul este c fiind deviant este astfel chiar din voia lui Dumnezeu! (ceea ce deja
constituie o blasfemie). Este perfeciunea, adic un mic zeu
n acest context de semnificaii are loc promovarea homosexualitii de ctre Lady
Gaga. Adolescentul cu nclinaii homosexuale, reale sau induse, este pecetluit prin
aceste incantaii ale cntecului ca fiind nscut homosexual. Aceasta ar fi, i se
spune, adevrata sa natur, astfel este din natere i nu are niciun sens s ncerce s fie
altfel, cci este oricum perfect aa i fcut de Dumnezeu nsui. Este la rndu-i un zeu
al propriei sale viei, un superstar, un luceafr al dimineii Prin urmare,
homosexualitatea nu doar c nu ar fi o nclinaie ptima, o patim, nu doar c ar fi, aa
cum spune i propaganda gay, nnscut, ci ar fi sdit chiar de Dumnezeu n persoana
188

uman, lucru care contrazice flagrant Biblia att n Vechiul (Lv 18: 22; Lv 20: 13) ct i
n Noul Testament (Rm 1: 26-27; 1 Co 6: 9).
Luciferismul mesajului este manifest. Versurile nu sunt doar o rzvrtire mpotriva
concepiei tradiionale de via i sine, aa cum deseori este cazul n muzica de
astzi, ci sunt o rsturnare, o ntoarcere pe dos complet a fundamentelor cretine
ale personalitii umane. Semnificativ este i c Lady Gaga a declarat c a scris
versurile ntr-o stare de inspiraie brusc, similar unei revelaii, n cteva minute. ntradevr, trebuie s i se acorde credit pentru aceast mrturisire: numai de la diavol pot
veni astfel de porunci.
Cu toat aparena pozitiv i, din pcate, cu toat similaritatea pe care aceste versuri o
au cu unele teorii psihologice ale gndirii pozitive care circul chiar i n Biseric,
iubirea de sine este pcatul de cpti dup Sfntul Maxim Mrturisitorul i, de fapt,
dup tradiia filocalic. Nu poi iei din robia sufletului propriu, cum ne rugm de
Rusalii, dac te iubeti n cderea ta, n patimile i n starea czut a personalitii,
care, de altfel, te falsific i te ciuntete, ndeprtndu-te de vocaia luntric de a
fi asemenea lui Dumnezeu. Nu, nu suntem deloc perfeci, nici nu suntem nscui
perfeci, ci suntem nscui spre desvrire, care se atinge, ns, prin ieirea din pcat,
din starea czut, prin osndirea de sine i prin iubirea CELUILALT, nu iubirea de sine.
Osndirea de sine nefiind doar o virtute, ci o terapie, un mijloc concret de pstrare a
sntii psihice i a adevratei personaliti, a adevratului sine. Proclamarea iubirii
de sine la acest nivel al auto-adorrii este perfect compatibil cu homosexualitatea.
Printele Marc-Antoine Costa de Beauregard a artat c homosexualitatea este, n ultim
instan, consecina ultim a idolatriei, inversiunea teologic a adorrii de sine
traducndu-se n refuzul alteritii, al autosuficienei i, pe plan fizic, n inversiunea
homosexual.
Vom continua ns dezvoltarea acestor idei, cu revelarea psihoterapiei de tip yoghin din
spatele cntecelor i cu mesajul antihristic explicit din alte hituri, precum i cu
conexiunile politice ale vedetei, n numrul urmtor.

189

AVORTUL: cea mai ingrozitoare crima a istoriei/ CADEREA Oxfordului/ NOUL


TOTALITARISM SI GAYSTAPO-ul agresiv al gruparilor homosexuale (stiri si articole
familie)
Publicat pe 09 Aug 2012 | Categorii: Cultura desfraului, Razboiul impotriva
crestinismului, Razboiul impotriva familiei | Print This Post

Doxologia:
pr. Valentin Istrati: Cea mai ngrozitoare crim a istoriei
Un articol recent din cotidianul USA Today a povestit despre oroarea trit de o
femeie de 31 de ani din China, Pan Chunyan, care a fost forat s avorteze. Singurul
motiv al faptului c noi tim de acest mcel, este explozia reelelor sociale n ara
comunist.
Pan era nsrcinat n 8 luni cu cel de-al treilea copil, ceea ce ncalc legea absurd a
Chinei. Aa c i s-a spus c i poate pstra copilul numai dac va plti amenda de 8640
de dolari. Soul ei avea posibilitatea s strng aceti bani, ns datorit unor circumstane
nefericite, nu a reuit la timp. Pan a fost luat cu duba de la pia unde i fcea
cumprturile, dus ntr-un spital i injectat cu un fluid care a ucis copilul de 8
luni.
Soia mea a vzut copilul i i s-a zdrobit inima. Copilul era negru i ars, iar toat
pielea de pe fa i era jupuit a spus plngnd soul.Aceasta este o via pe care
acest copil nu a putut s o vad i s-i deschid ochii frumoi asupra ei.
Conform estimrilor n fiecare an 13 milioane de copii sunt ucii cu cruzime n
China. Este nfiortor, nu-i aa?
Desigur unii ar spune c este o mare diferen ntre avorturile forate din China i
avorturile voluntare din Statele Unite sau din Europa, de la noi. Da, este mare diferen
ntre 13 milioane de avorturi n China i 1 milion n America. Sau oare e mare diferen?
n ciuda aparentelor diferene, copilul nu este consultat i moartea survine la fel de crud.

Faptul c un copil nu este dorit de stat i ucis cu snge rece de o lege


criminal nu este mult mai grav dect faptul c un copil nu este dorit de
ctre prini i ucis n acelai fel. Diferena de civilizaie este doar
190

aparent. Avem de-a face cu aceeai barbarie fr seamn, n care un copil


cu suflet nemuritor, unic n univers, o entitate separat, cu vocaie i
valoare infinit, este omort fr s se poat apra, fr proces, fr vin,
doar pentru a ncuraja industria erotic i pandemia desfrnrii.
Avortul, orict de mascat ar fi de felurite eufemisme, raiuni elective, formule
edulcorante, contexte i pretexte, rmne cea mai ngrozitoare crim din istoria
umanitii, o crim care nfioar de durere cerurile i pogoar asupra pmntului
nstrinarea i moartea venic.
Libertatea de a te desfrna, pandemia erogen, industria pornografic, raiunile
civilizaiei de faad, cultura morii eufemizate, nu pot s explice niciodat de ce un copil
care are o via de trit pe pmnt i una venic n ceruri, este tiat n buci, sau ars
sau otrvit, doar pentru c mama sa, purttoare a lui n pntece, dar un alt om,
decide acest lucru.
ntr-o societate unde sute de mii de femei nu pot avea copii dei i doresc, copii nedorii
ar trebui s fie nscui, i trimii la adevraii prini, adic la cei care i iubesc, nu la
nsctorii fizici, care regret viaa ce se nate i refuz viaa venic.
pr. Valentin Istrati: Cderea Oxfordului
Universitatea Oxford din Anglia a decis s schimbe codul vestimentar strict pentru a
primi studenii trans-sexuali. Aceast schimbare nseamn c brbaii vor putea s
poarte rochii, iar femeile vor putea opta pentru costum i cravat.
Regulile stricte respectate de sute de ani au fost schimbate pentru ca studenii transsexuali s nu se simt exclui din procesul de nvmnt, a raportat cotidinul The
Guardian. Societatea Lesbienelor, Homosexualilor i Trans-sexualilor din Marea
Britanie a fost cea care a fcut aceast cerere de a se schimba codul vestimentar.
Este un caz tipic de discriminare pozitiv agresiv i duntoare pentru societatea uman.
n timp ce studenii care poart cruce la gt risc excluderea de la ore sau de la
examene, studenii masculi mbrcai n femei sau vice-versa vor putea participa
fr nicio problem la toate activitile i evenimentele academice ale acestui for
universitar de o istorie i prestigiu neegalate.
Astfel, atmosfera din Universitatea Oxford va fi una ca pe strzile ntunecate i pline de
bordeluri din suburbiile Amsterdamului. Distincia aristocrat i elevaia inteligenei las
loc enormitii i perversiunii. Sodomia se extinde din cartierele ru famate,
mrginae i excluse ale oraelor, pentru a intra triumfal n lege, n academie i n
ateneu. Cea mai nalt form de educaie academic este ameninat de trivialitate,
anomalie i pcat. Cele mai sacre simboluri ale culturii umane se contamineaz de
libido i animalitate. Cercetarea surselor istoriei, inventivitatea, profunzimea analizei,
valorile morale, literatura universal, tiinele exacte, erudiia academiei, toate acestea
las loc obscenitii i pierzaniei. Oxford este unul dintre locurile unde teologia cretin
191

i religioziatea moral au fost inute la un nivel nalt de multe veacuri. Micarea Oxford
(The Oxford Movement) a fost o micare de restaurare n confesiunea anglican a
valorilor tradiiei i credinei n teologie i Liturghie. Acum autoritile oxoniene au
eradicat sistematic orice referin la cretinism, orice tradiie moral i de inut, au
desfiinat tradiiile sacrosante ale actului academic.
Cderea universitilor de renume universal nu va veni prin scderea nivelului de
inteligen, nici printr-o supremaie a lucrrilor practice fa de teorie (ca n multe
universiti americane), ci prin erodarea moral i prin umplerea de ridicol a actului
educaiei, care va duce invariabil i la o lips de principii morale necesare nvrii
i perfecionrii umane.
Dincolo de penibilul situaiei un mascul mbrcat n rochie la examenele dure ale
universitii seamn a mahala de Holywood nu a for academic exist pericole mult mai
mari care pndesc n ascunziurile acestei decizii. n civa ani, i alte minoriti aberante
vor clama recunoaterea, acceptarea i promovarea mediatic agresiv. Exist grupri
infracionale uriae care ncearc prin orice mijloace s elimine pedepsele penale
pentru pedofili (n Germania pedofilia n sine nu este incriminat). De asemenea,
diferite categorii de persoane care practic diferite forme de trafic uman i perversiune de
orice fel se vor simi din ce n ce mai ndreptii s i cear drepturile, ameninnd cu
moartea moralitatea public i educaia copiilor.

Avortul (crim intrauterin), infidelitatea, homosexualitatea, eutanasia,


exploatarea, traficul de carne vie, dependena de droguri, toate acestea
sunt doar nceputul ctre o societate a morii n care violena i plcerea
aberant vor deveni refrenul legiferat, anomalia va distruge temelia
familiilor, educaia va deveni barbarie a simurilor, religia va fi scoas
afar din societate, toate spre pierzarea oamenilor care primesc ncet dar
sigur dominaia celui viclean n inima i n viaa lor.
Familia Ortodoxa: De ce nu ar avea i familia drepturile ei?
Mmica i tticul nostru, surioarele i friorii, mai trziu soii sau soiile, fiii i fiicele au
fost i sunt, pentru cei mai muli dintre noi, oamenii cei mai dragi, alturi de care am trit
i trim nc momentele frumoase ale vieii. Ei constituie familia noastr. Dar noiunea de
familie e mult mai larg, mai ncptoare. n familie intr i rudele mai apropiate sau mai
ndeprtate, prietenii mpreun cu care sufletul nostru se simte ca acas i, bineneles,
rudele spirituale naii i printele duhovnicesc. Iar acolo unde este dragoste i armonie,
unde este Hristos, graniele familiei se deschid tot mai mult, incluznd satul natal sau
comunitatea n care trim, neamul a crui limb o vorbim sau, n sensul cel mai larg,
lumea ntreag. Cci, fiind nscui din Adam i Eva, rude suntem toi oamenii, parte a
aceleiai omeniti, nrudii chiar cu Fiul lui Dumnezeu de la ntruparea Sa n ieslea
Betleemului.
i, pentru c familia a fost mereu temei, sprijin i garanie a fericirii i a mplinirii
omului, n toate culturile tradiionale se ddea o mare atenie vieii de familie; aceasta era
192

ocrotit printr-o mulime de rnduieli n care interesul mai general al ei prima n faa celui
individual al celor ce o constituiau. Dei nu erau nscocite nc Drepturile omului,
divorurile erau o raritate, iar copiii rmneau fr prini doar cnd acetia mureau n
rzboaie sau de boli grave dar i atunci erau crescui de bunici, care erau ntotdeauna
respectai, iubii i ascultai. ntr-o astfel de lume, depresiile erau aproape inexistente,
dei nu existau nlesnirile, confortul i mulimea de asociaii i reglementri privind
drepturile omului de astzi, iar oamenii se considerau fericii n pofida necazurilor i a
bolilor care n istorie n-au lipsit niciodat.
Pentru societatea democratic a celor corectai politic, lumea trecutului, a unei
familii puternice care avea propriile ei valori i ierarhii, e doar parte a unei istorii
triste a neamului omenesc cauzat, zice-se, de ntunericul n care religia inea
lumea. Att de mult s-a strmbat mintea acestor oameni, care, de la Revoluia Francez
ncoace, au motenit nchinarea la Drepturile omului, nct au pierdut complet simul
realitii i al decenei. Pentru ei, a apra familia pentru c aceasta este un izvor de
bucurie, mplinire i fericire a omului e o aberaie. Cci, dup ei, Drepturile sunt
mai importante dect pacea i fericirea unei armonioase viei de familie, mult mai
importante dect credina n Dumnezeu.
Rezultatul?
n Uniunea European, astzi, aproape jumtate dintre cstorii sfresc n divor, iar
unul din trei copii se nate n afara cstoriei. n Belgia, 71% dintre cei cstorii
divoreaz, urmnd imediat Austria, unde 66% din cupluri prefer divorul. n 1980, n
Uniunea European existau 670.000 de cupluri divorate. n 2005, numrul a crescut la
peste un milion. Poate c acesta e unul din motivele pentru care peste 10% din populaia
rilor occidentale sufer de depresie
n Suedia, 55% dintre copii se nasc n afara cstoriei; n Frana, procentul este de
45%; n Marea Britanie, de 42%, n timp ce n Polonia este de doar 15%. E
interesant de observat faptul c proporional cu numrul de atei declarai i cu gradul de
implementare a Drepturilor omului crete rata eecului familial i a divorurilor. De
asemenea, rile care au cea mai mic rat a divorului sunt cele cu cei mai muli
credincioi practicani: doar 18% dintre italienii cstorii i 17% dintre irlandezii
cstorii divoreaz.
Dar, de fapt, ce sunt aceste Drepturi care se dovedesc att de nocive pentru viaa de
familie? nainte de a se nate pruncul, se vorbete despre dreptul femeii la propriul
pntec, adic dreptul de a-l ucide, avortndu-l pn la trei luni, respectiv ase luni de la
concepie. Pruncul nu are nc nici un drept sau are numai dreptul de a fi sau nu
avortat. Cnd copilul este mic, ncepnd ct mai de timpuriu, UNESCO instituie
dreptul la educaie sexual.
Aceasta se va realiza n primul rnd la nivel informal prin circulaia liber a presei
cu caracter pornografic care reflect alt drept al omului, dreptul la informare. Dar
aceasta nu-i dect o pregtire aperceptiv, cci educaia sexual e programat a fi
193

realizat prin grdini i coal ncepnd cu vrsta de 5 ani i pn la terminarea liceului.


Aa este protejat de organismele internaionale dreptul la educaie sexual. Aceasta
nseamn, n limbajul UNESCO, ca celor mici s le fie respectat dreptul la a-i
cunoate propriul corp: dreptul la autoerotism i masturbare. Pe urm, societatea a
nceput s se problematizeze despre cum poate s susin mai bine dreptul copiilor la
dragoste trupeasc, adic la ceea ce nainte se numea, n limbaj discriminatoriu, abuz
sexual i pedofilie. Chiar i n Romnia a nceput s se discute cu un an n urm
posibilitatea introducerii unui nou drept n codul penal: dreptul la relaii incestuoase,
neincriminndu-le penal.
n mod obligatoriu, educaia sexual n coal trebuie, n noua perspectiv
ideologic, s obinuiasc copilul cu ideea c sexualitatea i lesbianismul sunt
normale i chiar recomandate pentru mplinirea personal. De aceast idee copilul i
tnrul se va lovi aproape peste tot n societatea pe care ne-o pregtete noua legislaie
european. i aceasta pentru c, prin legile dedicate nediscriminrii homosexualilor,
li se dau acestora absolut toate drepturile inclusiv acela de a se cstori i de a
nfia copii nscui de oamenii normali. Dac la toate aceste drepturi se mai adaug
cele privitoare la obinerea prin orice mijloc a plcerii, chiar i prin perversiuni, avem
tabloul aproape complet al cadrului general n care familia zilelor noastre trebuie s-i
desfoare viaa.
De neneles ns apare lipsa din acest tablou a unor drepturi minime rezervate
familiei. Oare pentru c acestea vin n conflict cu cele afirmate? Spre exemplu, copiii
notri nu au dreptul s fie protejai de pornografie, dei toate studiile arat c aceasta
conduce la violen, viol, la impoten i chiar la crim. Copiii notri nu au dreptul la
pstrarea inocenei, la dragoste curat, la a fi ferii de fantasmele sexuale. De asemenea,
prinii nu mai au dreptul s-i creasc copiii conform moralei tradiionale, potrivit
credinei i unei viei sntoase. Prinilor li se rpete dreptul de a-i pregti pe copii
pentru o via de familie cldit pe respectul celuilalt, pe dragoste jertfelnic i pe
naterea de copii. i exemplele pot continua
Cnd este vorba de drepturile celor care submineaz familia, legile rii pot fi
nclcate chiar de ctre oficialiti, n timp ce pentru drepturile minime ale familiei
nu lupt nici mcar cei ce au familie i-i pun n ea ntreaga ndejde de mplinire n
via. Lucrul acesta a fost foarte bine ilustrat de apariia n Bucureti, n lunile ce au
trecut, a unor panouri publicitare care fceau propagand relaiilor i cstoriilor ntre
homosexuali. Dei legea romneasc nu recunoate legalitatea cstoriilor ntre
persoane de acelai sex, acetia i pot face reclam bineneles, cu sprijinul
organismelor europene, care ne impun, iat, propria lor ideologie, la fel cum o
fceau bolevicii n comunism.
Cte panouri publicitare s-au putut vedea n ultimii 20 de ani n Romnia care s susin
familia i valorile acesteia? Oare conductorii rii noastre, primarii, consilierii locali sau
funcionarii instituiilor statului s-au nscut din perechi de homosexuali i lesbiene, nct
nimeni nu este interesat s susin familia? Oare noi toi, romnii de pretutindeni, nu

194

suntem puin datori fa de familia care ne-a dat via, dac pe aceea pe care o avem
acum nu simim nevoia s o aprm?
n ultimele dou decenii, familia romneasc a pierdut treptat tot mai multe drepturi, tot
mai mult teren n faa ideologiilor destrblrii i a legilor antiomeneti. Dac
continum n acelai ritm, lsndu-ne n voia sorii, s-ar putea ca nu peste mult
vreme familia, privit sub unghiul legilor bolnave care se dau astzi n Comunitatea
European, s ajung s fie vzut ca un fel de instituie fundamentalist, concurat
desigur de democratica familie de homosexuali. Cci n aceast direcie evolueaz
lucrurile: s-i fie ruine c eti cstorit i c nu practici perversiuni sau, cel puin, s nu
ndrzneti s declari c homosexualitatea e un comportament considerat dintotdeauna
patologic. n privina copiilor, de pe acum se cultiv mentalitatea c cei ce vor s aib mai
mult de un copil sunt cel puin ciudai, dac nu chiar periculoi pentru echilibrul ecologic
al planetei.
Aceasta fiind situaia, oare nu se mai poate face chiar nimic pentru a stopa campania
degenerrii familiei romneti? n timpul comunismului, dei dictatura pedepsea cu
temni grea, cu tortur i cu moartea pe cei ce se opuneau regimului manifestndu-i
libertatea i credina, sute de mii de romni au preferat s intre n nchisoare sau s fie
omori n chinuri dect s cedeze n faa regimului ateu i antiromnesc. Acum, n
condiiile n care avem cel puin libertatea de a ne spune prerea, de ce oare nu
facem nimic? Nu realizm c ceea ce se ntmpl ne primejduiete grav libertatea i
fiina?
Avnd n vedere acestea, am crezut de cuviin s ne alturm cu toat inima
demersurilor pe care Asociaia pentru Aprarea Familiei i Copilului i le-a propus pentru
anul 2010. n primul rnd, constatnd c pornografia este cel mai important vector de
lupt mpotriva familiei, declarm mpreun cu membrii acestei asociaii anul 2010 drept
anul eradicrii propagandei pornografice n societatea romneasc.
Se urmrete contientizarea de ctre populaie, mai ales de ctre prini, a primejdiei pe
care pornografia o reprezint pentru viaa de familie i pentru sntatea mental a
copiilor. De asemenea, se are n vedere i lupta pentru eliminarea mesajelor pornografice
din spaiul public romnesc. Desigur, nu vom putea face nimic dac rmnem singuri n
aceast lucrare; de aceea v rugm pe toi cei ce suntei n acelai gnd cu noi,
contientiznd pericolul la care este expus familia astzi, s ne contactai pe email-ul
revistei pentru a vedea ce putem face, mpreun. Noi nu avem nici mijloacele i nici
banii lor, ns cu noi este Dumnezeu i toi Sfinii acestui neam.
Mihai Cristea
Aparut in nr 12 al revistei Familia Ortodoxa
Cultura Vietii: Noul totalitarism

195

Toate revolutiile promit libertate. Insa o proclama doar pentru unii. Promit toleranta dar
numai pentru unii. Cei pretins persecutati ieri devin, la rindul lor, tirani, astazi. Asa
au fost iacobinii francezi in secolul XVIII si bolsevicii rusi in secolul XX. Acum au
aparut noii totalitaristi, cei ai inceputului de mileniu III: incidente recente dovedesc
intoleranta si dispretul pe care asa numitele minoritati sexuale le au fata de restul
societatii.
Revolutia sexuala si una din creatiile sale, minoritatile sexuale au ideologie si
obiective specific totalitare. Chiar si institutii proprii. Asa cum bolsevicii au avut
NKVD-ul, iar nazistii, Gestapo, inchizitia minoritatilor sexuale e un adevarat
Gaystapo, compusa din indivizi agresivi care stau la pinda, monitorizeaza ce se
scrie, publica ori declara in mass media sau online si ataca pe cei care nu sunt de
acord cu ei. Atacurile sunt verbale dar si fizice, uneori chiar violente. Exemple de genul
acesta au fost neobisnuit de multe in ultimele doua-trei saptamini desi, culmea, s-a pornit
de la pozitii deosebit de respectuoase afirmate in public de cei care inca mai apara
virtutea si acorda primordialitate casatoriei traditionale.
Marea Britanie
Christina Summers reprezinta Partidul Ecologist (Green Party) in consiliul municipal din
Sussex. Femeia de 50 de ani, necasatorita, este crestina practicant si a fost, luna trecuta,
singura deputata din consiliul municipal care a votat impotriva unei motiuni in sprijinul
proiectului guvernului britanic de a legifera casatoriile homosexuale in Marea Britanie.
Ea s-a exprimat pentru casatoria crestina barbat-femeie. Sefii partidului au inceput o
ancheta si propun excluderea ei din partid. Summers a primit o multime de mesaje
electronice amenintatoare si murdare care o acuza de homofobie, ca nu mai e in pas
cu lumea, ca e bolnava mintal ori fascista. Reactii similare a mai primit si mai devreme
in an din partea colegilor de partid cind s-a pronuntat impotriva avortului. Detalii.
Suedia
Recent, reteaua suedeza de stiri SVT.se a anuntat ca un licean a fost respins la o teza
la biologie pentru ca a scris intr-o tema de casa ca homosexualitatea e anormala. In
opinia noastra, Suedia se transforma in cea mai dictatoriala tara a Europei, unde libertatea
cuvintului pare sa nu mai insemne nimic. Cu un deceniu in urma, autoritatile suedeze
au arestat un pastor protestant pentru ca a predicat, citind din Biblie (Romani 1), ca
homosexualitatea e pacat. In timp, cazul a fost rezolvat in favoarea pastorului in Curtea
Europeana a Drepturilor Omului. Detalii.
Canada
Cu citeva saptamini in urma, un tribunal canadian a gasit vinovata si a amendat cu citeva
mii de dolari o familie menonita din vestul Canadei pentru ca a refuzat sa inchirieze o
camera in micul lor motel de tara unui cuplu homosexual. Menonitii s-au scuzat,
spunindu-le celor doi ca ei inchiriaza camere doar cuplurilor casatorite barbat-femeie, ori
persoanelor necasatorite dar singure. Homosexualii au fost ofensati si i-au dat in
196

judecata. Justificarea religioasa a menonitilor, a decis judecatorul, a fost insuficienta sa


evite penalizarea. Discriminarea si egalitatea in drepturi, a spus el, sunt obiective sociale
mai valoroase decit libertatea de constiinta sau religioasa. In final, menonitii au acceptat
sa plateasca amenda si si-au inchis hanul. Recomandam un comentariu care pune punctul
pe i: secularimsul devine tot mai ostil religiei si expresivitatii religioase in spatiul public.
Comentariul a fost publicat pe 28 iulie in New York Times.
SUA Boston, Chicago, San Francisco, Washington, etc.
Pozitia unui crestin in favoarea casatoriei traditionale a atras furia homosexualilor. Este
vorba despre un oficial al companiei Chick Fil-A, un lant de restaurante fast food din
Georgia, fondat in 1967, specializata pe preparate din pui. Chick Fil-A are restaurante in
majoritatea statelor americane. Proprietarii companiei sunt crestini si promoveaza valorile
crestine, atit in SUA cit si la nivel international. De multi ani si-au afirmat opozitia fata
de casatoriile homosexuale si au finantat actiuni constitutionale de protejare a casatoriei
traditionale in Carolina de Nord, California, Minnesota, etc. Pe 16 iulie, presedintele Dan
Cathy a oferit un interviu Baptist Press afirmind ca el, sotia si toti ai lui cred in casatoria
traditionala, asa cum ne-o da Biblia. Declaratia exacta: We are very much supportive of
the family the biblical definition of the family unit. We are a family-owned business, a
family-led business, and we are married to our first wives. We give God thanks for that.
(Sprijinim foarte mult familia definitia biblica a familiei. Familia e proprietara
companiei si a afacerilor, si inca suntem casatoriti cu primele noastre sotii. Multumim lui
Dumnezeu pentru asta.)
Incredibil, comentariul acesta inofensiv a stirnit un incendiu de ura si reactii
vitriolice in comunitatea homosexuala din America. Minoritarii au lansat
boicoturi, kiss-ins (adica proteste la intrarea in restaurantele Chick Fil-A constind
din sarutari in public ale cuplurilor homosexuale) si proteste pentru inchiderea
restaurantelor Chick Fil-A in campusurile universitare americane. Doar in prima
parte a acestei saptamini au avut loc demonstratii in mai multe campusuri din Texas,
Kentucky, New York. Mai rau, primarul orasului Boston a anuntat ca nu va mai permite
deschiderea de noi restaurante Chick Fil-A. Pe 24 iunie, un deputat influent din consiliul
municipal al orasului Chicago a anuntat si el ca va interzice deschiderea unui nou
restaurant Chick Fil-A in districtul pe care il reprezinta. Lui i-au urmat primarul din
Chicago, Rahm Emanuel, fost consilier al Presedintelui Obama, si primarul orasului
Philadelphia. Acesti oficiali au acuzat familia Cathy de discriminare, homofobie si
bigotism. Juristii, insa, sunt sceptici. Legal vorbind, autoritatile publice nu pot impune
astfel de restrictii draconice deoarece, spun ei, afirmatiile familiei Cathy, facute in public
sunt protejate de constitutie si libertatea cuvintului. Mai mult aici.
SUA Texas
Un exemplu si mai radical provine din Texas, unde Mark Regnerus e profesor asistent de
sociologie la prestigioasa University of Texas din Austin. Crestin catolic, de mai multi
ani el s-a specializat in munca de cercetare asupra rolului familiei in societatea
197

moderna si mai ales asupra consecintelor sociale ale destramarii familiei. Acum
cativa ani a inceput un ambitios proiect sociologic privind impactul cresterii copiilor in
familii unisex. In ultimii 10 ani tribunalele au fost asaltate de actiuni judecatoresti
pentru recunoasterea casatoriilor homosexuale, actiuni care au fost sprijinite de studii de
expertiza ale de American Psychological Association (APA), care afirmau mereu si
mereu ca homosexualitatea parintilor nu afecteaza copiii. Uneori, judecatorii au fost
influentati de astfel de studii, dind decizii favorabile homosexualilor, inclusiv dreptul de a
adopta copii.
Pozitiile APA i s-au parut stranii profesorului Regnerus si, dupa mai multi ani de efort, a
alcatuit un studiu cu autoritate in domeniu. Concluziile lui: in comparatie cu copiii
crescuti in familia traditionala, copiii crescuti de homosexuali se dezvolta anormal,
mai anevoios, lipsiti de incredere.
Studiul lui Regnerus, intitulat New Family Structures Study (Studiul noilor
structuri de familie), este cel mai vast alcatuit pina acum si acopera intregul spatiu
american. Este si cel mai recent. Adica, spre deosebire de cercetarile anterioare, include
si observatii foarte recente despre adulti si adolescenti (aproape 3000 de persoane 18 si
39 de ani) care au crescut in familii homosexuale. Studiile precedente erau bazate pe
raspunsuri la chestionare date de parintii homosexuali ai copiilor, nu de copii. Care
sunt unele din concluziile studiului lui Regnerus?
* copiii crescuti de homosexuali au o probabilitate de 3,5 ori mai mare de a deveni
someri decit copiii crescuti in familii traditionale
* copiii crescuti de homosexuali au, ca adulti, un nivel de criminalitate si recidiva mult
mai ridicat decit ceilalti copii
* copiii crescuti de cuplurile de lesbiene raporteaza ca au fost abuzati sexual de 11 ori
mai mult decit copiii crescuti in familiile binare (23% fata de 2%). Copiii crescuti de
barbati homosexuali au raportat si ei ca au fost abuzati sexual de 3 ori mai frecvent decit
copiii crescuti in familii binare
* copiii crescuti de cupluri de lesbiene au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale de 4
ori mai frecvent decit copiii crescuti in familiile normale (31% fata de 8%). Copiii
crescuti de barbati homosexuali au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale de 3 ori mai
frecvent decit copiii crescuti in familiile normale (25% fata de 8%)
*4,1% din fetele crescute de cupluri lesbiene se declara asexuale, adica lipsite de
interes in viata de intimitate, in alte cuvinte de simtaminte sexuale. Doar 0,5% din fetele
crescute in familii traditionale indica astfel de simtaminte.
Conform aceluiasi studiu, in toate categoriile de comparatie si din toate punctele de
vedere copiii crescuti de homosexuali sunt in urma celor crescuti in familiile traditionale:
sanatate fizica si mintala, educatie, divort, stabilitatea in relatii, violenta domestica,
anxietate, depresie, confuzie privind propria identitate sexuala, promiscuitate.
198

Cum era de asteptat, rezultatele studiului lui Regnerus au atras furia homosexualilor.
Gaystapo-ul homosexual a intrat in actiune. In iulie au facut o plingere oficiala la
asociatia sociologilor americani cerind ca profesorului Regnerus sa i se retraga
titlul, acuzindu-l de frauda academica. Au strins peste 200 de semnaturi pentru
demiterea lui din functiile academice.
Recomandam urmatoarele materiale privind incidentul din jurul studiului profesorului
Regnerus:
(1) un articol pe aceasta tema aparut recent in Weekly Standard
(2) scrisoarea activistilor homosexuali adresata organizatiilor academice prin care cer
retragerea titlului profesorului Regnerus
(3) un sumar al studiului
(4) textul integral, in engleza, al studiului
(Extras din Buletinul informativ al Alianei Familiilor din Romnia)

CELE SAPTE CAPETE ALE AVVEI MOISI CTRE AVVA PIMEN


1. Zis-a Avva Moisi ca trebuie omul sa moara dinspre prietenul sau, ca sa nu-l judece
intru ceva.
2. Iarasi a zis ca este dator omul sa se omoare pe sine dinspre tot lucrul rau, mai-nainte de
a iesi din trup, ca sa nu faca rau vreunui om.
3. A zis iarasi: De nu va avea omul in inima sa ca este pacatos, Dumnezeu nu-l
asculta pe el. Si a zis fratele: Ce este aceasta, a avea in inima ca este pacatos? Si a zis lui
batrinul: Cel ce-si poarta pacatele sale nu vede pe ale aproapelui sau.
4. A zis iarasi: De nu se va uni fapta cu rugaciunea, in zadar se osteneste omul. Si a zis
fratele: Ce este unirea faptei cu rugaciunea? Si a zis batrinul ca: Acelea pentru care ne
199

rugam sa nu le mai facem. Caci cind omul isi va lasa voile sale, atunci Se impaca
Dumnezeu cu dinsul si ii primeste rugaciunea. A intrebat un frate: In toata osteneala
omului ce este ceea ce ii ajuta lui? Si zice batrinul: Dumnezeu este Cel ce ajuta. Ca
scris este: Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru necazurile cele ce
ne-au aflat pe noi foarte. (Ps.45:2)
5. A zis fratele: Dar postirile si privegherile pe care le face omul ce se fac?
Ii zice batrinul: Acestea fac pe suflet sa se smereasca. Ca scris este: Vezi smerenia mea si
osteneala mea, si lasa toate pacatele mele (Ps. 24:18). Daca sufletul va face roadele
acestea, Se milostiveste Dumnezeu spre dinsul printr-insele.
6. Zice fratele batrinului: Ce va face omul la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot
cugetul vrajmasului? Ii zice lui batrinul: Dator este sa plinga inaintea bunatatii lui
Dumnezeu, ca sa-i ajute; si se odihneste degrab de se va ruga intru cunostinta. Caci
scris este: Domnul este mie ajutor, si nu ma voi teme ce imi va face mie omul (Ps.
117:6).
7. A intrebat fratele: Iata, omul bate pe robul sau pentru greseala ce a facut. Ce va zice
robul? Zice batrinul: De este robul bun, va zice: Miluieste-ma, am gresit. Ii zice fratele:
Nimic altceva nu zice? Zice batrinul: Nu. Caci daca va pune prihana asupra sa si va
zice Am gresit, indata se milostiveste spre dinsul domnul lui. Iar sfirsitul tuturor
acestora este a nu judeca pe aproapele. Caci cind mina Domnului omora pe tot cel intii
nascut in pamintul Egyptului, nu era casa unde sa nu fi fost intr-insa mort. (Ies. 12:29)
Ii zice fratele: Ce este cuvintul acesta? Ii zice lui batrinul ca: De vom lua seama la

pacatele noastre, nu vom vedea pacatele aproapelui. Caci nebunie este


omului ce are mortul sau, sa-l lase pe el si sa se duca sa-l plinga pe al aproapelui. Iar a muri dinspre aproapele tau aceasta este: A purta pacatele tale si a
nu avea grija de tot omul, ca acesta este bun sau acesta este rau. Sa nu faci
rau nici unui om, nici sa gindesti rau in inima ta asupra cuiva, nici sa
defaimi pe cineva cind face rau, nici sa te pleci celui ce face rau aproapelui
sau. Sa nu clevetesti pe cineva; ci zi: Dumnezeu stie pe fiecare. Sa nu te indupleci cu cel ce graieste de rau, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici nu
uri pe cel ce cleveteste pe aproapele lui. Si aceasta este aceea: Nu judecati, si
nu veti fi judecati. Nu avea vrajba cu vreun om, si nu tine vrajba in inima ta.
Sa nu urasti pe cel ce vrajmasuieste pe aproapele sau. Si aceasta este pacea,
cu acestea mangaie-te pe sine-ti. Putina vreme este osteneala, si de-a pururea
odihna, cu Darul lui Dumnezeu-Cuvantul. Amin.

200

(Document domnesc descoperit de Paul de Alep intr-un sipet al lui Duma Negru despre
vremurile din urma ale Moldovei, de la Mitropolitul Varlaam)
Dupa plecarea mitropolitilor fanarioti vor urma oameni nevrednici la scaunul
Moldovei, care vor incerca sa vanda dreapta credinta. Amestecurile de credinta dreptmaritoare cu cele papistasesti si paganesti nu vor mai fi (nu vor mai fi considerate ca)
o uraciune si o urgie inaintea lui Dumnezeu. Oamenii se vor vinde intre ei, vor fi taieri
de sabie intre frati pentru putere si ranguri pamantesti.
Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi
marsave si ticaloase. La vremea din urma o hiara rosie cu multe capete va inghiti
intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.
Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca
dobitoacele fara nicio nerusinare, lepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. Vor defaima
obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor
amesteca cu sange crestinesc. Mare urgie va fi atunci.
Domnii pamantului vor fi oameni vanduti satanei, care nu vor mai purta grija
poporului drept-credincios. Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini
dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.
Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti,
aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti. Oamenii afierositi lui Hristos cu
slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la
viata lumeasca de dinainte.
La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi
taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca
stramosii lor le-au pastrat cu sabia.
Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras,
iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. Vlastarele
moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si
apucaturi ieftine. Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se
vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii. Adunarile din
sarbatori si toate obiceiurile pamantului vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi

201

salbatice, paganesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la


salbatici.
La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima,
frica si omul nu va mai fi stapan in batatura lui. Vor pune domnii pamantului biruri si
legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri si pe aerul lasat de
Dumnezeu.
Hiarele pamantului si pasarile si toate dobitoacele isi vor schimba firea lor si vor aparea
alte feluri de dobitoace, iscodite dupa mintea omului, care vor fi slabe la trup si fara de
folos.
La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascociri,
lepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei
drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui
Dumnezeu.
Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si
stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si
vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara
cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu
paganii.
Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea
uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre
oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la
un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in
Babilon, si sfarsitul va fi aproape.
Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte,
plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a
necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din
vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.
Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin
faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe
stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan
Hristos pentru rusinea lasata de urmasii lor.
(Document din Moldova dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie cu prilejul
calatoriei prin Moldova, adus de la pustnicii de la schitul lui Zosima din tinuturile
Neamtului cu titlu l Proorocii despre vremurile din urma si caderea crestineasca a
Moldovei)
(Sursa: Profetii si marturii pentru vremea de acum)

202

E de mirare c se ntmpl aa ceva, mai ales c un preot are o pregtire dogmatic pe


care un om obinuit nu o are.
Parintele Cleopa a explicat cele ZECE DIFERENE care exist ntre Biserica Ortodox
i cea Catolic:
- Exist purgatoriu, precum zic catolicii ?
- Purgatoriu nu este. Catolicii zic c ntre Rai i iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul
cteva sute de ani i se cur acolo, apoi trece n Rai. Nu exist aa ceva. Noi avem
Evanghelia Judecii, pe care o au i ei, dar nu arat trei locuri, ci numai dou raiul i
iadul. Mntuitorul, cnd va sta pe scaunul slavei Sale i va aduna toate popoarele de la
zidirea lumii s le judece, i va despari pe dnii, precum desparte pstorul oile de capre.
i va pune pe drepi de-a dreapta Sa i pe pctoi de-a stnga Sa i vor merge
pctoii n munca venic, iar drepii n viaa venic.
Deci nu putem zice c sunt trei locuri, ci numai dou : munca venic sau viaa venic.
Cei mai mari dumani ai catolicilor sunt protestanii i calvinii. Ei s-au rupt de Biserica
Catolic la anul 1517, prin Martin Luther, fiind urmat de Zwingli, Calvin i Hus. Care
sunt punctele principale care ne despart de catolici ?
Invturile principale care ne despart dogmatic i canonic de catolici sunt :
1 nti este filioque. Ei zic c Duhul Sfnt purcede i de la Tatl i de la Fiul. Aceast
greeal dogmatic este cea mai grea. Sfntul Evanghelist Ioan spune c Duhul Sfnt
purcede de la Tatl i este trimis n lume prin Fiul. ( Ioan )
2 Al doilea este supremaia papal. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii
cretine, adic lociitorul lui Hristos pe pmnt! Mai mare dect toi patriarhii! Ceea ce na fcut Biserica Universal. Mndrie drceasc. Papa se numete urmaul Sfntului
Petru!
3 Infaibilitatea papal. Ei zic c Papa nu poate grei ca om, n materie de credin, cnd
predic el, ceea ce este iari o dogm nou respins de Biserica Ortodox.
4 Al patrulea este purgatoriul. Ei zic c ntre Rai i iad ar fi un foc mare unde st
sufletul cteva sute de ani i se cur, apoi se duce n rai. Nu scrie n Sfnta Scriptur aa
ceva; nu-i prevzut nicieri aceast nvtur.
5 Azimile. Ei nu slujesc cu pine dospit, ci cu azime, ca evreii.

203

6 Catolicii mai au o dogm nou : imaculata concepie. Ei zic ca Maica Domnului ar fi


nscut de la Duhul Sfnt. Nu-i adevrat. Este nscut n chip firesc din dumnezeietii
Prini, Ioachim i Ana, ca rod al rugciunii.
7 Au substanialitatea. La sfinirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugciunea de
invocare a Sfntului Duh, cum facem noi la Sfnta Epiclez. Ei zic ca Darurile se sfinesc
singure, cand se zice : Luai, mncai i celelalte. Nu au rugciunea de pogorre a
Duhului Sfnt, peste Daruri.
8 Celibatul preoilor; preoii catolici nu se cstoresc. Sunt celibatari, mpotriva
Sinoadelor Ecumenice, care au hotrt ca preoii de mir s aib familie.
9 Ei au i indulgenele papale. Alt rtcire. Papei, dac i dai parale multe, poi s faci
oricte pcate, te iart, te dezleag. Sfinii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu
ele, le dau papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pcatelor oamenilor
care nu au destule fapte bune.
10 Si mai este un punct important: mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat
dup Botez, ci la apte-opt ani i numai arhiereii i miruiesc. Noi avem liturghiile
constantinopolitane ale Sfntului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul i Sfntul Ioan Gur
de Aur, iar catolicii au liturghia roman i cea ambrozian.
Iata acestea sunt punctele dogmatice i canonice principale care despart Biserica
Ortodox de cea Romano-catolic. Iar cu protestanii nu avem nimic n comun. Ei au
reformat total dogmele stabilite de Sfinii Prini i au renunat la cele apte Sfinte Taine.
Ei nu au ierarhie i taine i nu se pot mntui. Din cele apte Taine mai au doar dou:
Botezul i Euharistia, pe care o fac cu pine nedospit ca i catolicii. Din protestani s-au
nscut toate sectele neoprotestante care atac rile ortodoxe astzi.

204

Trebuie s avem o viziune ortodox asupra lumii


Haidei s repetm primul punct: priveghem asupra semnelor vremii pentru a-L
recunoate pe Hristos n momentul venirii Sale, din pricin c au fost muli hristoi
mincinoi, mai muli vor veni, iar la sfritul efectiv al lumii va veni cineva numit
Antihrist.
Antihristul i va aduna pe toi cei care au fost nelai s gndeasc despre el c este
Hristos, iar aceast mulime i va cuprinde i pe toi aceia a cror nelegere a
Cretinismului a ajuns ntr-un punct critic. i putei vedea adesea pe unii oameni care
mrturisesc Cretinismul i pare c multe din ideile lor sunt corecte i care zic c sunt n
acord cu Biblia. Apoi v uitai ici-colo i vedei aici o greeal, acolo alta Nu cu mult
timp n urm, printele Dimitrie Dudko, ntr-un mic ziar pe care-l conduce, zice c la el
a venit cineva care pretindea c este cretin. ncepnd ei s vorbeasc, a observat c acea
persoan nu este ortodox i l-a ntrebat: De ce confesiune eti? O, acesta nu-i un
lucru important. Suntem cu toii cretini. Singurul lucru important este s fim
cretini. El i-a spus: Ei, nu, nu, trebuie s fim mai exaci n privina aceasta. De
pild, dac tu eti baptist i eu ortodox, eu cred c noi ortodocii avem parte de Trupul
i Sngele Domnului, pe cnd voi nu avei. Trebuie s fim mai strici, cci exist
multe deosebiri. Este bine s avem urmtoarea atitudine:
Eu v respect i nu vreau s m amestec cu credina voastr, dar cu toate acestea
exist o singur cale adevrat de a crede, n ciuda altor ci care se ndeprteaz de
adevr. Eu trebuie s fiu conform adevrului.
Aceste greeli i determin pe oameni, n momentul n care l vd pe Antihrist, s
cread c el este Hristos. n prezent exist foarte multe secte care afirm c Hristos va
veni s mpreasc timp de o mie de ani n Templul din Ierusalim. De aceea, atunci
cnd evreii vor ncepe s construiasc Templul, aceste secte nu vor mai putea de bucurie
deoarece, pentru ele, acesta este semnul venirii lui Hristos. Dimpotriv, tim foarte bine
c acesta este semnul venirii lui Antihrist, cci Hristos nu va mai veni la Templu.
Templul a fost distrus. Hristos va veni la sfritul vremurilor doar pentru a deschide
venica mprie a cerurilor. Singurul care va veni la Templu va fi Antihrist.
Aadar, iat de ce sunt absolut necesare o nelegere cretin-ortodox i o pregtire
bazat pe aceast nelegere. Cu ct ne apropiem mai mult de vremurile din urm,
cu att mai necesare devin aceast nelegere i pregtire.

O privire asupra unor semne concrete

205

S analizm acum cteva dintre semnele vremurilor n care trim, care se leag de
apropiata Venire a lui Hristos, precedat de venirea lui Antihrist.
Proorocirile artate n capitolul 24 de la Sfntul Matei n primul rnd, venirea
hristoilor mincinoi, apoi rzboaiele, foametea, cutremurele i prigonirile sunt
greu de explicat, deoarece evenimente de acest fel se tot ntmpl de aproape dou
mii de ani. Este adevrat c acum sunt la un nivel mai mare dect nainte, dar este
de asemenea adevrat c se pot amplifica. Aceste semne sunt nceputul semnelor, i
nc nu sunt att de teribile nct s putem spune c ne aflm chiar n perioada ultimelor
zile.
Exist totui un semn care mi se pare foarte sugestiv pentru vremurile n care
trim: acela ce ni-L prezint pe Hristos pe scen. nainte vreme nu se ngduia cu nici
un chip ca Hristos s fie ntr-un fel dramatizat pe scen, deoarece un actor nu poate dect
s-i ofere propria interpretare omeneasc, iar Hristos este Dumnezeu.
Poate c n Ortodoxie nu exist un canon precis n acest sens, dar ntreaga viziune
cretin-ortodox este mpotriva acestei practici; mai mult, pn acum civa ani,
protestanii i catolicii s-ar fi ngrozit la ideea vreunui actor n rolul lui Hristos.
Acum a devenit un lucru obinuit, i nu numai n contexte religioase, dar i n contexte
aflate departe de trmul religios. Godspell, Jesus Christ Superstar i altele: toate
acestea nu sunt altceva dect parodii blasfemiatoare ce prezint publicului un
hristos n form secular.
Este deosebit de simptomatic pentru vremurile noastre deoarece prezint chiar i celor
necredincioi o oarecare imagine a lui Hristos, astfel nct, n momentul venirii lui
Antihrist, ei vor spune: A, am mai vzut undeva ceva asemntor. Da, el trebuie s
fie.
Un alt semn deosebit de simptomatic al vremurilor noastre este cel menionat n acelai
capitol din Matei: c dragostea multora se va rci. Aceasta pare a fi o caracteristic
distinctiv a vremurilor noastre, dar ntr-o msur mult mai mare dect n orice
alt perioad a istoriei. Aceasta se poate vedea n ceea ce poate fi numit nihilism.
Oamenii comit crime fr nici un motiv anume, nu pentru ctig, ci doar pentru
senzaia pe care o pricinuiesc, i aceasta deoarece nu-L au pe Dumnezeu nluntrul
lor. Acum, n locuri dintre cele mai diverse, crima se poate vedea n lipsa unor relaii
normale n familii, fapt de natur s creeze oameni insensibili, reci. ntr-o societate
totalitar, acest tip de oameni sunt folosii ca sclavi care lucreaz n lagre de
concentrare sau n alt parte.
Am aflat cu toii de recenta tragedie din Jonestown, creia i-au czut victime ceteni
americani. Oamenii de acolo erau nite idealiti care se dedicau n ntregime unei
cauze. Aceti oameni, avnd o oarecare contiin a prezenei lui Dumnezeu i a
Cretinismului, s-au omort unii pe alii cu snge rece. Cei care au but i au
administrat otrava copiilor lor au fcut-o cu feele mpcate. Nu-i nici o problem,
este doar de datoria ta, asta i s-a spus s faci. Despre acest fel de rceal
206

vorbete Hristos. Orice fel de cldur uman fireasc a fost nlturat


pentru c Hristos a plecat de la ua inimii; nu mai e Dumnezeu . Este un
semn nfricotor al vremurilor noastre. Este foarte clar c aceasta este lucrarea lui
Satan.
Cu un an sau doi nainte de acest eveniment, am auzit i de cele ntmplate n
Cambodgia. Un mic partid bazat pe nite idei abstracte zece sau douzeci de
membri a luat puterea unei ri ntregi ucignd fr mil cel puin dou milioane
de oameni. Ne vom ntoarce la ar spuneau ei. Pentru aceasta, toat lumea trebuie
s prseasc oraele. Dac nu poi prsi oraul, vei muri. A trebuit ca pacienii
spitalelor s plece de pe mesele de operaie i, dac nu puteau merge, erau ucii
erau mpucai i aruncai ntr-un canal. Cadavrele erau strnse n orae. Era
groaznic. Acelai lucru s-a ntmplat i n Jonestown: rceal ntemeiat pe ideea
care prea idealism instaurrii comunismului pe pmnt.
Reiese de aici c Dostoievski avea dreptate. n cartea sa Demonii, scris n 1870, era
un personaj rus numit igalov, un teoretician care avea o teorie absolut a modului
prin care comunismul putea fi instaurat pe pmnt. El credea c statul ideal de pe
pmnt va fi comunismul autentic. Din nefericire, spunea el, pentru a face fericii
aizeci de milioane de oameni, trebuie s ucizi o sut de milioane. Dar acei aizeci de
milioane de oameni vor fi mai fericii ca oricine altcineva care a fost fericit vreodat,
iar suta de milioane de oameni va fi o mas fertil pentru viitorul paradis
mondial. Se ntmpl c, ncepnd cu 1917, Rusia a pierdut o sut de milioane de
oameni, dintre care cel puin aizeci de milioane au fost ucii chiar de sovietici. Aadar,
iat un semn foarte prezent n vremurile noastre: rcirea dragostei. Aceast rceal
este rspndit nu numai prin lume n general, ci i printre cretini.
Apoi avem un alt semn, care n vremurile noastre a atins proporii fr
precedent: Evanghelia este propovduit la toate neamurile. Se tie foarte bine c textul
Evangheliei este rspndit n aproape toate limbile vorbite pe pmnt cred c n cel
puin o mie de limbi. Mai mult, Evanghelia Ortodox este propovduit acum n toat
Africa. Revistele noastre le trimitem n Uganda i Kenya, de unde primim i scrisori de
rspuns scrisori foarte mictoare de la tineri africani convertii la Ortodoxie. Au un
respect profund pentru episcopul lor; merg la Seminar. Este evident c acestor oameni
din Africa li se ofer o simire foarte ortodox. Sunt oameni foarte simpli. Ortodoxia
nu trebuie s apar foarte complicat dac cei crora li se propovduiete
Evanghelia sunt oameni simpli. Oamenii ncep s se zpceasc doar atunci cnd alii
vin s-i provoace, ncercnd s dea o interpretare exagerat anume c preoii i
episcopii ar trebui dai la o parte. Dac li se propovduiete Evanghelia ortodox,
oamenii simpli reacioneaz acum aa cum au fcut-o ntotdeauna n trecut.
Problema e, mai degrab, cu oamenii complicai.

Templul din Ierusalim

207

Urmeaz acum semnul urciunii pustiirii i toate cele legate de Templul din
Ierusalim. Pentru prima dat n istorie, reconstruirea Templului a devenit o
posibilitate real. Ea a mai fost ncercat o singur dat, n secolul IV. Cunoaterea
acestui aspect este un foarte bun exemplu al modului cum ne poate lumina lectura istoriei
Bisericii.
n secolul IV avem mai multe izvoare care o menioneaz: Sfntul Chiril, precum i ali
istorici ai timpului. Iulian Apostatul, ca unul care i-a fcut o pasiune din a rsturna
Cretinismul, a hotrt ca, deoarece Hristos a profeit c nu va rmne piatr pe
piatr din Templu, dac el ar reconstrui Templul, ar dovedi c Hristos este un
impostor i, astfel, pgnismul ar fi revigorat. Astfel c a purces cu tot dinadinsul la
invitarea iudeilor napoi n Ierusalim, acetia ncepnd reconstruirea Templului cu
binecuvntarea lui Iulian Apostatul. Ei construiau cte puin n timpul zilei, iar a
doua zi dimineaa, cnd veneau din nou, toate pietrele erau la pmnt. Au ncercat
din nou, iar din pmnt au nceput s ias mingi de foc. Istoricii s-au pus de acord n
privina acestui episod. Numai istoricii raionaliti moderni, vznd c nu se pot nega cu
nici un chip textele i c ceva tot s-a ntmplat, au nceput s afirme lucruri de
genul: Trebuie s fi dat de petrol sau de vreo pung de gaze. Era limpede c a fost o
minune a lui Dumnezeu care se mpotrivea construirii templului, deoarece nu era
timpul Templul urma s fie construit numai la sfritul lumii. Oricum, ncercrile
lor au euat, ei renunnd n cele din urm la aceast lucrare. Din cele cteva pietre
care au rmas, nici una n-a rmas pe cealalt. Astfel c proorocia s-a mplinit n
vremea lui Iulian Apostatul.
Dar acum, ncepnd cu 1967, locul pe care a fost aezat Templul este n minile
evreilor. De aceea, pentru prima dat devine foarte posibil ca Templul s fie
construit. Singurul lucru care st n calea evreilor este marea moschee a
musulmanilor de acolo. Dac aceasta va fi distrus, este foarte probabil c dup
aceasta va urma un rzboi. Numai ncepnd cu anul 1948 a putut exista un stat separat
al evreilor n ara Sfnt. Venirea lui Antihrist se va datora evreilor necredincioi. El
se va apropia nti de evrei, apoi de ntreaga lume prin evrei; iar rmia
credincioas a evreilor se va converti la sfrit la Cretinism numai dup ce vor avea
loc toate acestea. Astfel c acest semn al Templului este unul foarte mare. Cnd vedem
c Templul este pe cale de a fi construit, atunci vom ti c timpul este aproape,
fiindc acesta este hotrt a fi chiar unul dintre semnele sfritului.

Alte semne
Un alt semn este faptul c atunci cnd va veni, Antihrist trebuie s fie i conductorul
lumii, iar acest lucru s-a fcut posibil numai n vremurile noastre, acela ca un singur
om s poat conduce ntreaga lume. Toate imperiile de pn acum au putut domni doar
asupra unei pri din lume, iar naintea dezvoltrii mijloacelor de comunicare moderne
era cu neputin ca un singur om s domneasc peste o lume ntreag.

208

Mai mult dect att: odat cu dezvoltarea comunicaiilor, cu bombele atomice i cu


armamentul sofisticat, posibilitatea unei catastrofe mondiale devine acum mai mare
ca niciodat. Este evident c urmtorul rzboi va fi cel mai distrugtor din istoria
omenirii i probabil c va pricinui, n primele lui zile, mai multe stricciuni dect au
fost n toate rzboaiele din istorie. Pe lng bombele atomice mai sunt diferitele arme
bacteriologice, utilizate n rspndirea epidemiilor printre oameni, gazele otrvitoare i
alte tipuri de invenii fantastice ce pot fi folosite ntr-un rzboi total.
De asemenea, faptul c toi locuitorii lumii se afl ntr-o legtur mai strns ca
niciodat, nseamn c n momentul n care ntr-o ar va veni o catastrof de
proporii o strmtorare sau ceva de acest gen atunci tot restul lumii va fi afectat.
Am vzut ceva asemntor n anii 1930, cnd a avut loc Marea Cdere Economic din
America, ale crei urmri s-au resimit i n Europa. Este evident c n viitor se va
ntmpla ceva mult mai ru. Dac o ar va suferi de foame sau dac n Canada,
Australia, America sau Rusia se pierde o recolt cele patru ri care asigur hrana
multor populaii imaginai-v prin ce suferin va trece o lume ntreag.

Un avertisment celor atrai ctre ntuneric i pierzanie


Toate aceste semne ale vremurilor sunt deosebit de negative. Sunt semne care vestesc
colapsul acestei lumi, ne indic faptul c sfritul lumii este aproape i c Antihrist
este pe cale s vin. Este foarte uor s stm i s privim la ele, cznd ntr-o stare
care ne ndeamn la cutarea exclusiv a semnelor negative.
De fapt, oricine i-ar putea dezvolta o ntreag personalitate un tip negativ de
personalitate ntemeiat pe aceasta. Ori de cte ori apare vreo tire, auzim spunnduse: A, da, bineneles, asta e i va fi i mai ru. Vine o alt tire, i altcineva
spune: Da, da, este clar ce se va ntmpla, dar acum o s fie mai ru dect nainte.
Orice constatare a cuiva poate fi privit apoi ca o mplinire a vremurilor groazei.
Din pricina faptului c vetile din vremea noastr sunt rareori bune, este de dorit s
le contientizm cum se cuvine pe toate, fr a afia vreun optimism nechibzuit.
Dei, n acelai timp, trebuie s avem n vedere scopul precis al privegherii noastre.
Urmrim semnele vremurilor nu pur i simplu pentru a afla timpul venirii lui Antihrist.
Acesta e mai degrab un amnunt secundar. Urmrim semnele vremurilor ca s
cunoatem cnd va veni Hristos. Este un lucru de cpetenie pe care trebuie s-l reinem
pentru a nu fi dobori de ntunecime, depresie ori de vreo tendin de retragere, n
scopul adunrii de hran pentru o mare catastrof. N-ar fi un lucru chibzuit. Trebuie
s fim mai degrab tot mai cretini, adic s ne gndim la aproapele nostru,
ncercnd s-i ajutm pe alii. Dar dac noi nine suntem insensibili, ntunecai i
pesimiti, participm astfel la aceast rceal ca semn al sfritului. Trebuie s ne
uneasc un duh plin de cldur prin care s ne ajutm reciproc. Acesta este un semn
al Cretinismului.

209

Dac privii n istorie (un alt motiv de a citi istorie bisericeasc), vei vedea c de-a
lungul ntregii istorii a omenirii, n tot Vechiul Testament, n Noul Testament i n toate
mpriile cretine de dup aceea i dac privii la lumea pgn, aceeai poveste vei
observa un timp de suferine nencetate. Acolo unde cretinii sunt implicai, avem
ispite i prigoniri, dar prin toate acestea cretinii au dobndit mpria
cerurilor. De aceea, o dat cu venirea prigonirilor, nu avem dect pricin de bucurie.
n micul ziar al printelui Dimitrie Dudko se relateaz un mic incident destul de
interesant. O femeie din Rusia a fost internat ntr-o clinic de psihiatrie pe motiv ci fcea semnul crucii, c poart o cruce sau ceva de genul acesta. Printele Dudko a
plecat spre Moscova mpreun cu fiii si duhovniceti, s-a dus la clinic, a aranjat o
ntlnire i a vorbit cu medicul, iar n final l-a convins c nu e bine ca ea s rmn acolo.
Printele Dudko spune: Le e team de noi, deoarece atunci cnd faci presiuni asupra
lor, spun c de fapt nu exist vreo lege special prin care s-o in acolo. Astfel c s-au
hotrt s-i dea drumul, dup ce sttuse acolo timp de o sptmn. Ct vreme a stat
acolo i s-au administrat diferite medicamente i inoculri, ncercnd s o doboare
psihic, scpnd-o astfel de religia asta a ei. Era puin ocat cnd a ieit. S-a aezat
pe o banc undeva n afara clinicii i a nceput s vorbeasc.
tii zise ea cnd am fost acolo i m tratau aa de ru, eram linitit, deoarece
simeam c era Cineva lng mine care m pzea; dar de ndat ce am ieit de acolo,
deodat m-a cuprins frica. Acum sunt nelinitit i m tem c vor veni din nou dup
mine, c poliia secret se uit chiar de dup col.
Este evident de ce simea aa. Cnd te afli n poziia de prigonit, Hristos este cu tine,
pentru c suferi pentru El. Iar cnd eti n afar, atunci nu este sigur dac e posibil
s te mai ntorci n acea poziie. ncepi s te ntorci la nelegerea omeneasc. Cnd
te afli acolo, nu ai pe nimeni pe care s te poi bizui, drept care ai nevoie de Hristos.
Dac nu-L ai pe Hristos, nu ai nimic. Cnd eti afar, ncepi s devii calculat, s te
ncrezi n tine, pierzndu-L astfel pe Hristos.
(in: Pr. Serafim Rose, Semnele

210

Despre transplanturi
Ma tulbura foarte mult asta, stii? Ca-ti povestesc asta. Si intotdeauna, dupa socuri de
povestit, asa mult imi creste tensiunea. Ma tulbur mult. Peste ochii Elenei Bolog au
trecut 51 de ani si multe mii de lacrimi. Adrian, baiatul ei de 25 de ani, a murit intr-o zi
din mai 2010. O zi in care mama lui a devenit unul dintre cei 346 de romani care au
semnat actul prin care copilul lor mort devenea donator de organe. Romania este tara
europeana cu cei mai putini oameni care spun ca ar urma exemplul Elenei Bolog.
Sunt oare romanii cel mai lipsit de generozitate popor din Europa?
Doar 34% dintre romani (cel mai mic procent din UE) ar raspunde DA la
intrebarea: Sunteti de acord ca un membru apropiat al familiei dumneavoastra sa
doneze organe dupa moarte? O intrebare care i-a fost adresata si Elenei Bolog, in
Spitalul de Urgenta din Timisoara, in dimineata zilei de 2 mai 2010. Dar nu de un
operator de sondaje, ci de Daniel Ilincariu, asistent medical si coordonator de transplant
in Timisoara. Cu o zi inainte, Elena a primit un telefon prin care era anuntata ca baiatul ei
avusese un accident grav de masina pe drumul dintre Ineu si Arad. Era o zi uscata si
calda, dar masina in care Adrian statea pe scaunul din spate a incercat sa ocoleasca un
obstacol aflat pe sosea, s-a dezechilibrat si a plonjat intr-un canal de pe margine. Aveau
aproximativ 80 de kilometri pe ora si masina s-a dat peste cap. Adrian a fost catapultat
afara printr-o fereastra si masina a cazut peste el.
Pe foaia de internare de la spitalul din Timisoara, mana medicului de garda a scris:
hematom intracerebral masiv, traumatism cranio-cerebral sever si traumatism toracic
forte. Masiv, sever, forte. Dupa ce a iesit din operatia de urgenta, starea lui Adrian a
ramas foarte grava. Mama lui, Elena, era deja acolo.
L-au pus in aparate pana seara. Noaptea, pe la 12, barbatul meu s-a dus si s-a culcat
si eu am mai ramas cu Adi. Si atunci doctorii l-au luat si l-au pus la tomograf. Mie miau dat voie sa stau inauntru cu el. Lumea zicea ca nu ma lasa, dar mie mi-au dat voie.
Tanti Neli, cum ii spun apropiatii, este o ardeleanca blajina cu obrajii bucalati care
traieste intr-o casa curata din satul Beliu, judetul Arad. Sotul ei, care nu e tatal natural al
lui Adi, este veterinar si mai au o fata de 14 ani, sora lui Adi, Bianca. Adrian Dudas a
terminat Facultatea de Relatii Internationale la Oradea si lucra de cativa ani la Arad, intro companie italiana. Prietenii ii spuneau Dudi.
Si dimineata l-au bagat iar inapoi la aparate si atunci a venit doctorul si mi-a zis ca a
crezut ca il poate stabiliza, dar ca sunt prea multe organe afectate, spune tanti Neli, in
timp ce o lacrima ii lasa o dara pe lentila ochelarilor. Spitalul de Urgenta din Timisoara,
acolo unde a fost internat Adrian Dudas, este unul dintre cele 6 spitale din tara unde
exista personal medical implicat si pregatit sa faca fata unei astfel de situatii.
[afirmatie necesara pentru a inlatura din cititor orice indoiala cu privire la acuratetea
diagosnticului negativ - nota razbointrucuvant].

211

Cand pacientul nu mai are anumite reactii, exista un protocol clar care stabileste ce se
intampla mai departe, explica Daniel Ilincariu, coordonatorul de transplant din
Timisoara. Cei care constata absenta acestor reactii si depisteaza un potential
donator de organe sunt fie medicul de garda, fie medicul de la terapie intensiva.

El trebuie sa examineze, la fiecare dintre pacientii aflati in stare de coma


profunda, existenta celor 7 reflexe ale trunchiului cerebral, spontaneitatea
respiratiei si sa solicite efectuarea unei electroencefalograme care atesta
existenta unei activitati a creierului. Daca toate aceste teste sunt negative,
atunci medicul presupune ca pacientul sau este in moarte cerebrala si il anunta
pe coordonatorul de transplant din spital.
Problema principala la noi este identificarea potentialilor donatori aflati in moarte
cerebrala. In tarile cu rata mare de donare, acesti medici sunt salarizati in functie de
numarul de donatori in moarte cerebrala pe care ii declara si de la care ulterior se
recolteaza organe. Sumele cu care sunt salarizati sunt mari, spune medicul Dan
Luscalov, directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant din Romania. La noi
insa, medicul care ar trebui sa ne anunte donatorul nu este platit cu nimic. Ei fac o
munca si, pana in 2010, puteau primi ore suplimentare prin care sa fie recompensati.
Dar din 2010 sistemul a blocat aceasta metoda.
[Slava Domnului! Ce idiotenie, sa platesti pentru identificarea donatorilor! Efectul
pervers ar fi ca s-ar incepe declararea pe banda rulanta tocmai pentru a obtine
banii in plus... - nota razbointrucuvant].
Dimineata zilei de 2 mai 2010 nu a gasit-o pe tanti Neli la biserica, acolo unde merge in
fiecare duminica. Ci langa patul baiatul ei: Nimeni din salon nu avea atatea aparate pe
el cate avea Adi al meu. Inima mi-au zis ca-i fisurata. Si la cap mi-au zis ca nu se mai
poate face nimic. La cap, praf Dupa ce Adrian Dudas a fost depistat ca fiind un
potential donator de organe aflat in moarte cerebrala, s-a initiat protocolul de
declarare a diagnosticului de moarte cerebrala. Pentru aceasta, Adrian Dudas a mai
fost examinat de alti trei medici, un anestezist, un neurolog si un neurochirurg, care au
reluat toate cele 12 teste prevazute in protocol. Dupa 6 ore, fiecare test a fost repetat
pentru a treia oara. Responsabil de intregul proces a fost coordonatorul de transplant din
Timisoara, Daniel Ilincariu.
El este unul dintre cei 7 coordonatori de transplant pe care ii are in prezent
Romania. In Croatia, o tara cu o populatie de cinci ori mai mica decat a Romaniei,
activeaza peste 30 de coordonatori de transplant. Noi am avut mai multi coordonatori
romani, dar nu au mai ramas in sistemul medical romanesc, explica dr. Dan Luscalov,
directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant.
Fie au plecat afara, fie au renuntat la partea de coordonare de transplant datorita
salarizarii. In Spania, coordonatorii regionali sunt dedicati numai pentru asta si sunt
foarte bine platiti. Pentru ca un coordonator trebuie sa fie disponibil 24 de ore din 24,
212

spune dr. Dan Luscalov. Spania are cea mai mare rata de transplanturi din Uniunea
Europeana.
La noi, continua dr. Luscalov, o parte dintre coordonatori sunt angajati de spital si o
parte sunt angajati la Agentia Nationala de Transplant. Peste tot sunt angajati cu
jumatate de norma si salariile sunt extrem de mici. Romania, alaturi de Bulgaria, are
cea mai mica rata de transplanturi din Uniunea Europeana.
Cel mai mare salariu din cadrul Agentiei Nationale de Transplant (al directorului) este de
440 de Euro, iar cel mai mic de 130 de Euro. Coordonatorul de transplant din Timisoara,
Dan Ilincariu, nu are sansa de a face parte dintre salariatii Agentiei Nationale de
Transplant. Pentru activitatea de coordonare de transplant nu sunt platit deloc. E foarte
greu sa se gaseasca caile legale prin care sa se introduca aceasta jumatate de norma,
deoarece legea romaneasca spune ca nu ai voie sa mai treci ore suplimentare.
Dan Ilincariu, un barbat slab si palid de 41 de ani, este de 7 ani coordonatorul de
transplant al Banatului. In spitalele din Resita, Arad, Deva, Petrosani, Caransebes nu
exista coordonatori de transplant. Nu are cine sa faca declararea mortii cerebrale, nu
are cine sa faca mentinerea donatorului aflat in moarte cerebrala. Si atunci evident ca in
aceste spitale nu se fac prelevari de organe. Ilincariu face gratuit aceasta

coordonare pentru ca astfel se salveaza niste oameni si pentru ca sunt


convins ca, la un moment dat, legile se vor aseza asa cum trebuie si in
Romania. Dar e greu de spus cand.
[Eroic, nu? Si ati inteles care-i solutia: legea sa fie mai permisiva - nota
razbointrucuvant].
Dan Ilincariu este cel care i-a pus lui tanti Neli intrebarea la care doar o treime
dintre romani ar raspunde DA. Si m-a chemat domnul doctor pe mine, pe barbatul
meu si pe un verisor al barbatului meu. Eram cinci in cabinet: noi trei, doctorul si Dan
Ilincariu. Nu-l stiam, dar l-am mai vazut apoi la televizor, spune tanti Neli. El ne-a
spus ca nu mai poate sa faca absolut nimic. Ca Adi nu-i in coma, ci e intrat in moarte
clinica. Nu-mi venea sa cred. Nu-mi venea sa cred. Nu-mi venea sa cred ca asadintrodata. Azi e bine si maine nu. Si mi-a zis daca eu sunt de acord ca sa doneze organele.
Dupa asta medicul curant se retrage si eu raman cu familia, spune Dan Ilincariu. In
primul moment familia e in stare de soc. Apoi incep sa intrebe si o parte dintre ei doresc
sa apeleze si la o a alta opinie si noi ii ajutam sa contacteze alte spitale.
Tanti Neli a iesit atunci din cabinetul lui Dan Ilincariu si a inceput sa dea telefoane: Am
vorbit cu tata lui Adi, cu fratele lui taica-sau, cu barbatul meu, cu nanasu care l-a
botezat pe Adi. El a avut in viata lui probleme cu rinichii si a fost nevoit sa faca
transplant de rinichi. Am vorbit si cu un medic care e de la noi din sat, dar e medic la
oras. Si un prieten i-a spus cine e internat la Timisoara si l-a rugat sa vina sa-l vada pe
Adi. Si a venit. Si el a zis catre mine Aici Mama se opreste putin, ofteaza adanc si
213

incepe sa pronunte raspicat cuvintele: Adi-nu-mai-are-nici-o-sansa. Ca pe el il tin


practic aparatele.
In momentul in care primesc acelasi raspuns de peste tot si dupa ce le raspund si eu
la intrebari, spune Dan Ilincariu, caci pun foarte multe intrebari, ei se conving de
faptul ca pacientul e in moarte cerebrala si ca asta inseamna practic moartea omului.
Si le spun ca singurul lucru pe care acest om il mai poate face acum pe pamant, e sa
ne ajute sa salvam alte vieti.
Eu i-am zis lui direct, spune Mama, ca eu nu vreau sa-i ia viata lui Adi ca sa
salveze alte vieti. Eu inteleg ca-i bine sa faci asta, dar mai intai e baiatul meu. Si mi-a
zis ca el a jurat sa nu ia viata la nimeni.
Un baiat de 25 de ani, caruia prietenii ii spuneau Dudi, a murit intr-o zi cu soare pe
soseaua dintre Ineu si Arad. Alti 2500 de romani mor in fiecare an in accidentele de
masina din Romania.
Si toata lumea mi-a zis sa fac cum vreau eu. Nici nu fa, nici fa. Toata lumea a zis:
<Neli, cum vrei tu asa sa faci>. Foarte grea a fost hotararea. Foarte, foarte grea. Nu am
inteles de ce nimeni nu a intrebat niciodata de tata. Unde m-am dus numai mama, mama,
mama.
Coordonatorul de transplant Daniel Ilincariu este si tata. Fetita lui are 6 ani. Este greu
sa te uiti la o familie cum isi plange copilul mort si sa fi stana de piatra. Sincer, sunt
barbat si mi-e greu sa recunosc ca plang. Dar momentele sunt foarte emotionante,
marturiseste Ilincariu. Plang. Toti plang.
Iar Mama
Spuneau ca daca moare, dupa autopsie organele oricum le arunca. Si atunci, daca se
poate face sa se salveze cineva, atunci de ce sa nu fac un bine? Ca macar
Si Mama plange
Mi-au zis ca se vor bucura alte mame, ca se vor salva alte vieti. Si asa eu il consider
viu. Stiu ca o parte din el e pe pamant
Atunci, in cabinetul medical, in fata Mamei a aparut un formular pe o hartie alba.
Si am semnat. Am scris. Erau toate [organele] mentionate, dar la internari mi-au zis
ca inima n-a fost buna, dar rinichii si ficatul da.
[trebuie sa fii un foarte bun manipulator de fapturi aflate in disperare pentru a
smulge consimtamantul. Si trucul cu salvarea de vieti se pare ca merge de minune nota razbointrucuvant].

214

Cand un tanar aflat in moarte cerebrala doneaza sase organe, el daruieste un total
de 55 de ani de viata pentru alti sase oameni. Donand trei organe, Adrian Dudas
impreuna cu mama lui au daruit 30 de ani de viata altor trei romani.
Iti dai seama ca semnezi pe viata si pe moarte? Ca si cum ai semna o sentinta la moarte
pentru cineva drag. Iti dai seama??? Ca te uiti catre el ca si catre soare
Si Mama plange
Declaratia de accept are 5 randuri, notate intr-o formulare stas: Subsemnatul, in
calitate de sot/sotie, parinte, copil major, frate, sora a numitului (numitei) ..
decedat (decedata), declar ca sunt de acord cu recoltarea si cu donarea urmatoarelor
organe si/sau tesuturi si/sau celule:. Declar ca inteleg gestul meu
ca fiind un act profund umanitar si nu am nici un fel de pretentii materiale sau de alta
natura.
Si subsemnatul, in calitate de Mama, a fost de acord.
Modalitatea birocratica prin care se cere acordul pentru donarea de organe in cazul mortii
cerebrale nu este uniforma in Uniunea Europeana. In 19 tari se aplica acordul prezumat:
toti adultii cu discernamant sunt considerati donatori daca ajung in moarte cerebrala, cu
exceptia celor care au declarat in prealabil ca nu sunt de acord cu donarea. In celelalte 8
tari europene, printre care si Romania, este valabil acordul informat.

Coordonatorul Daniel Ilincariu spune ca pentru marea majoritate a


familiilor, semnarea este o mare problema. In Germania, unde se cere acordul
informat, familia nu trebuie totusi sa mai si semneze. Este suficient sa spuna
da. In Romania insa, totul trebuie scris.
Agentia Nationala a Transplantului incearca de 4 ani sa modifice formatul
romanesc, dar in momentul in care am incercat sa schimbam legea, anumite
persoane au facut o campanie de presa negativa pentru aceasta modificare, afirma
directorul executiv al Agentiei, dr. Dan Luscalov. Acum decizia apartine practic
familiei. Logic este ca tu sa decizi ce se intampla cu organele tale dupa deces, nu familia.
S-a ajuns sa se spuna ca noi vrem sa omoram oamenii ca sa le luam organele. Cine a
declansat efectiv acea campanie de presa si din ce motive, nu stiu sa va spun cu
certitudine. Consecinta a fost ca initiativa legislativa s-a blocat. Pentru ca parlamentarii
nostri au spus ca asta vrea romanul si noi vrem sa ramanem in continuare
parlamentari, incheie doctorul Luscalov.
[pe cand voi nu, nici gand, nu faceti campanii de presa, voi doar slujiti viata, si nici
nu manipulati constiinte, ci le convingeti sa isi dea acordul pentru uciderea rudelor
lor - doar atat - nota razbointrucuvant].
Alegerea intre cele doua variante este insa foarte delicata, crede coordonatorul Daniel
Ilincariu. In conditiile Romaniei, unde oamenii stiu foarte bine fiecare miscare pe care o
215

face Gigi Becali dar nu stiu foarte multe despre ce inseamna donarea de organe, cred ca
legislatia actuala este potrivita. Acest interviu aduce foarte multe informatii familiei,
informatii pe care altfel nu are de unde sa le ia.
Intotdeauna dupa ce familia semneaza, Daniel Ilincariu se retrage zece minute:
pentru a ma linisti putin. Dar mai intai, Ilincariu cheama preotul.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a afirmat in anul 2000 ca donarea de organe
este un gest definitoriu pentru crestini. In 2007, sapte dintre cele mai importante culte
religioase din Romania au declarat fie ca sustin donarea de organe de la donori aflati in
moarte cerebrala, fie ca lasa aceasta decizie la alegerea fiecarui individ. Tanti Neli a
vorbit la telefon cu sotia preotului din satul Belis. Mi-a zis ca nu fac rau cu asta si ca nare ce pacat sa fie. Cu toate acestea, romanii sunt europenii care invoca cel mai
frecvent (17%) motive religioase atunci cand nu se declara de acord cu transplantul
de organe dupa moarte.
Dar diferenta dintre raspunsul la intrebarea pusa de un operator de sondaje si raspunsul la
intrebarea pusa de un medic intr-un moment tragic este uriasa. Refuzul depinde de felul
in care coordonatorul de transplant abordeaza familia pentru interviu, afirma
profesorul Rafael Matesanz, directorul Organizatiei Nationale a Transplantului din
Spania. Am constatat ca, in momentul interviului, rata refuzului in Spania nu depinde
de contextul cultural. Tehnica de interviu e mult mai importanta decat religia sau
prejudecatile anterioare. In Spania, emigrantii romani si cei din America Latina
doneaza la acelasi nivel ridicat precum spaniolii. Nu incercati sa schimbati mentalitatea
unei tari, ci sa profesionalizati donarea de organe intr-o tara.
Operatia de prelevare a organelor de la Adrian Dudas a inceput duminica noaptea, la
aproape 36 de ore de la producerea accidentului. Cel mai greu mi-a fost sa il bag acolo,
in sala de operatie, spune Mama. Ma tot intreb cum m-a tinut Dumnezeu? Cum m-a
putut intari, ca crapa inima in mine. Sa-l vezi pe un coridor, el cu patul ala si nu stiu cate
aparate care mergeau pe roti si inapoia lui cu toti doctorii. Si sa astepti sa mearga pe
usa. Si pe urma sa nu-l mai vezi. Iti dai seama ce-a fost la mine in inima si-n suflet? Lam sarutat si l-au bagat pe usa la operatie.
Operatia a durat cinci ore.
Si de acolo l-au dus drept la morga.
Dupa doi ani si jumatate de la moartea lui Adrian Dudas, coordonatorul Daniel Ilincariu
nu-si mai aminteste cazul si nici pe tanti Neli. E posibil sa fie o forma de protectie
psihologica intr-o meserie extrem de stresanta. Dar daca in vestul Europei spitalele trimit
anual scrisori de multumire familiilor donatorilor si exista asociatii de sprijin a acestora,
in Romania asa ceva nu exista.

216

Am discutat despre scrisorile de multumire, spune Daniel Ilincariu, dar din pacate
avem probleme de genul ca nu putem cumpara hartie. Bugetul spitalului nu are cum sa
cuprinda asa ceva.
Nici Agentia Nationala a Transplantului nu trimite scrisori de multumire.
Stiti, suntem intr-o criza in care fiecare incearca sa faca o economie cat mai mare. Cred
ca de asta ar trebui sa se ocupe si statul si asociatiile transplantatilor, mai spune
Ilincariu. E cel mai bun mod pentru ei de a-si exprimarecunostinta si pentru noi de a
arata ca nu am uitat ce s-a intamplat.
In casa curata din satul Beliu, tanti Neli imi arata unde statea Adi la masa: Aici era locul
lui, vezi? Si bate intr-un scaun pe care e asezata o Biblie. Il consider plecat si il astept
sa vina. Nu pot sa concep ca nu-l mai vad. Sa va arat poze. Purta si el ochelari. Astia
erau ochelarii lui, si imi arata chiar ramele ochelarilor ei, cei prin care ma priveste.
Dar eu nu mai vad de cat am plans. Si la ramele lui am pus.. am pus
Si Mama plange

* Toate datele si statisticile prezentate in acest reportaj provin din surse


oficiale nationale sau europene.
Nota: O parte din documentarea pentru acest articol a fost realizata cu
sprijinul Comisiei Europene, in cadrul celui de-al treilea workshop european
pentru jurnalisti despre transplant si donarea de organe.
[precizare cheie: asadar este un articol care se recunoaste, practic, a fi scris ca urmare
a unei campanii tematice tintite pe jurnalisti, FINANTATA de Comisia Europeana
anume pentru a instrui instrumente editoriale de propaganda a industriei transpalturilor,
n.n.]

Nota noastra:
La inceput, au fost stirile de la tv. Dintr-o data, au inceput sa curga stiri care parca erau
pe acelasi calapod: accidente groaznice, victima in moarte cerebrala, acordul dat al
familiei pentru prelevarea organelor si minunea vindecarii prin transplant a cuiva
care avea propria istorie emotionanta. O tragedie care se transforma in prilej de
generozitate care salva o alta viata. Frumos, nu?
Apoi, au inceput declaratiile. Principalii eroi ai acestui film miscator al salvarii
miraculoase de vieti, al transfigurarii tragediilor in ocazii de salvare a altor vieti, cum ar
fi dr. Irinel Popescu, de pilda, dar chiar si fostul ministru Cepoi, au tras semnale de
alarma cu privire la legislatia transplantului existenta acum in Romania. Ca nu e buna.
Ca ar trebui pusa in acord cu cea europeana. Ca poate riscam chiar un infringement de
la europeni (aici nu s-au prins ca nu prea in ton cu starea de spirit, agitarea degetului
217

mustrator de la Bruxelles). Ca Romania poate sa faca, asa cum a zis dr. Irinel, mult mai
multe transplanturi! Te face sa te simti vinovat. Adica acest minunat mod de a transforma
tragediile in viata, ca doar am vazut de atatea ori la stiri, este blocat de legislatie? Sa se
revizuiasca, zic!
Si, in fine, au urmat evenimentele si, se pare, sunt in pregatire campaniile. Un eveniment
esential a fost decorarea dr. Irinel de catre Patriarhul Daniel tocmai pentru activitatea
stahanovista depusa pe ogorul prelevarii si transplantarii de organe. Pe langa detaliul ca
un patriarh ortodox decoreaza un doctor mason, evenimentul este menit sa transmita
urmatorul mesaj: cat de mult sprijina Biserica transplantul! Atat de mult incat il
decoreaza! Caci, de fapt, problema baietilor de la transplant nu e doar legislatia
romaneasca, ci si opinia publica romaneasca, sceptica si refractara fata de acest act
medical controversat. Si atunci apeleaza la una din fortele cele mai influente pentru
starea de spirit, MAI ALES cand e vorba despre astfel de subiecte delicate, care
inspira teama, care sunt legate de moarte, de trup, de inmormantare. La Biserica,
adica, in acest caz, la Patriarh.
Si, cum spuneam, si campaniile. Cotidianul patriarhal Lumina ii acorda un interviu de
front page proaspatului decorat dr. mason Irinel Popescu, ridicand in slavi transplantul si
pe principalul sau promotor. Dr. Irinel nu rateaza ocazia (deci interviul nu e doar
encomiastic, trebuie sa si induca) sa atace frontal una din principalele controverse ale
operatiunii de prelevare: stadiul in care e decisa prelevarea organelor. El se jura ca
moartea cerebrala e declarata doar atunci cand, practic, victima are creierul distrus.
Interesant. Oare chiar asa o fi, daca am lua toate cazurile la mana si am cerceta cum se
cuvine? Dar, oare, atatea cazuri (unul chiar recent) din alte tari, mult mai atente la aceste
aspecte, nu contrazic faptul ca moartea cerebrala NU e declarata deloc doar in acest caz?
Nu cumva, din cauza enormei mize financiare, moartea cerebrala devine (sau poate
deveni) un diagnostic discretionar al celor care decid cine e potential donator de
organe? Sigur, putem alege sa avem incredere in acest brav doctor mason si sa nu ne
punem niciuna din intrebarile de mai sus. Putem?
Exact asta e rostul unei legislatii care sa NU fie prea laxe in privinta prelevarii organelor:
sa nu care cumva sa existe abuzuri, diagnostice discretionare, sa nu fie incurajata ceea ce
DEJA exista: industria transplanturilor. Caci aceasta industrie nu din decizia mamei
de a-si dona rinichiul fiului traieste, ci din listele lungi de asteptare ale celor grav
bolnavi si din vanarea trupurilor bune de jefuit pe dinauntru. Din manipularea
emotionala (ca doar tehnica interviului e esentiala, nu?, asa cum se zice mai sus) a
familiei potentialor donatori si din manipularea opiniei publice.
Si, desigur, ca o confirmare ca asistam la o campanie, deja, un material realizat cu
sprijinul ... Comisiei Europene, aparut pe hotnews, semnat de Vlad Mixich, un lung
reportaj lacrimogen, ba chiar un santaj emotional menit sensibilizarii, inca odata, opiniei
publice cu privire la transplant si la necesitatea schimbarii legislatiei. In care se
mentioneaza, iar, ca Patriarhul are o atitudine favorabila pe aceasta tema. In care e
invocat mult Dumnezeu, Biblia Ca sa inteleaga tot romanul ca donarea de organe
e filantropie, e de la Dumnezeu. Ei, iaca, noi, romani mai prosti, credem ca ACEASTA
218

promovare a transplantului de organe, aceasta decoratie data de un patriarh unui mason,


aceste istorii lacrimogene manipulatorii, NU SUNT DE LA DUMNEZEU. Ci de la
Mamona.
Ah, si inca ceva, era cat pe ce sa uitam. E de ajuns ca suntem exportatori de forta de
munca. E de ajuns ca ne dam de nimica toata resursele. Ar fi, totusi, prea mult, sa ne
dam si organele! Fie pentru ca legislatia ar deveni mai permisiva, fie pentru ca
operatiunile mediatice de sensibilizare ale opiniei publice vor schimba perceptia
romanilor despre transplant Deci, sa nu fie!
Legaturi:

Presiuni europene pentru relaxarea LEGII TRANSPLANTULUI?


TRAFICUL DE ORGANE: o realitate sinistra, ocultata de isteria
diversionista a falselor rapiri de copii
LIDERII KOSOVARI, ALESI IN MOD DEMOCRATIC CRIMINALI
SADICI SI PERICULOSI, TRAFICANTI DE ORGANE OMENESTI
COMPLICITATEA DOVEDITA A EURO-MASONILOR LA
ATROCITATILE UCIGASILOR LIDERI KOSOVARI
ACORDUL PREZUMAT PENTRU DONAREA ORGANELOR
RESPINS IN PARLAMENT
RAPIRILE DE COPII: legenda urbana si psihoza sociala construita dupa
manual. S-A AJUNS LA AGRESAREA AMBULANTELOR si s-a amplificat
prin haznaua poporului, OTV. ANALIZA MECANISMELOR SI MIZELOR
POSIBILE ALE DIVERSIUNII
Se fura copii pentru organe?! UN HOAX SINISTRU DEZMINTIT
CATEGORIC DE POLITIE
10 Comentarii
A aparut o carte importanta: VACCINURILE: PREVENTIE SAU BOALA? O nou
patologie pediatric de DR. CHRISTA TODEA-GROSS, prefatata de Dr. Pavel Chirila

Etichete: acord informat, acord prezumat, campanie mediatica, Comisia Europeana,


industria transplantului, Irinel Popescu, manipulare, masonerie, moarte cerebrala,
Patriarhul Daniel, prelevare organe, propaganda, transplant, transplant de organe
219

NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face fie fragmentar
(partial) - cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la sursa (vezi continuarea
la Razboi intru Cuvant: CAMPANIE AGRESIVA DE PROMOVARE A
TRANSPLANTULUI DE ORGANE. Doctorul mason Irinel Popescu decorat de
Patriarhul Daniel. Patriarhia - implicata in propaganda industriei donarii de organe), fie
integral - dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va multumim
pentru intelegere si onestitate.
10 Comentarii
10 Raspunsuri to CAMPANIE AGRESIVA DE PROMOVARE A TRANSPLANTULUI
DE ORGANE. Doctorul mason Irinel Popescu decorat de Patriarhul Daniel. Patriarhia
implicata in propaganda industriei donarii de organe
pe 22 Oct 2012 la 02:06 # Nae

BO nu e impotriva transplantului!
pe 22 Oct 2012 la 02:08 # admin

@Nae:
Din cate stim, nu exista un consens propriu-zis pe tema. Dar aici nu e vorba atat despre
transplant cat despre INDUSTRIA transplantului. Asta daca se sesizeaza diferenta
Ce vor acesti oameni sa faca prin campania dusa pe tema este sa obtina recolte industriale
de organe. Pur si simplu la mijloc e o afacere. Nimic filantropic.
pe 22 Oct 2012 la 05:27 # Alta Alina

Totusi poate ne spune Nae de unde stie ca BO nu e impotriva transplanturilor, sa ne


indice sursa il rog.
Eu nu-s confortabil la gandul ca un trup alcatuit intr-un fel de Dumnezeu poate fi
imprastiat in patru zari, nici chiar din pe motive filantropice.
pe 22 Oct 2012 la 09:26 # Av. George P.

220

Sunt total de acord cu toate notele i comentariile din text i de la final. Mai adaug i eu
cteva idei.
Din categoria filmelor Cndva SF pe acest subiect sunt The Island (2005) i Repo Men
(2010). Problemele puse nu sunt strine de campania care trebuie s ne conving c
industria transplantului (mai degrab MAFIA transplantului) este spre binele pacienilor
salvai i spre lauda eroilor (adesea anonimi i fr voia lor) donatori de organe. Dar
n filmele astea se arat i urciunea crimelor care asigur din umbr sistemul salvrii
de viei prin transplant
Eu cred c aceasta este, de fapt, miza (macabr, dar real a) evidenei electronice a
tuturor pacienilor (adic oamenilor): gsirea i selectarea rapid a posibililor donatori de
organe pentru clienii bogai (care trec urgent naintea celorlali pacieni din coada de
ateptare la transplant).
Ne punem astfel cteva ntrebri care nu sunt lipsite de temei. Cine te asigur de
onestitatea celor care au acces i controleaz sistemul de eviden medical electronic?
Cine te asigur c-n cazul n care (Doamne feri!) suferi vreun accident nu-i contrafac
semntura i apoi (de mai e cazul i induc o com sor cu moartea cerebral tocmai ca)
s te traneze pentru c eti un donator compatibil cu unii din clienii bogai de pe lista
scurt de ateptare (cum am neles c se practic n New York, cu cele dou ambulane
care merg la locul accidentelor rutiere)? Cine te asigur c medicii transplantoriti i
preuiesc viaa ta pentru tine i nu pentru profitul bnesc obinut de ei tranndu-te pe
tine? Cine te poate asigura c accidentul prin care treci nu a fost unul regizat (vezi i
cazul cu liderul cosovarilor care fcea comer cu organele prizonierilor sntoi srbi) i
realizat de bande specializate?
Iat cum patima iubirii banilor a orbit minile unor oameni (zii doctori, dar mai mult
slujitori ai masoneriei dect ai medicinii) i i-a fcut s nu-i mai iubeasc real semenii,
ci s-i vad ca pe nite mrfuri cu care fac afaceri (bini cu organe) n cel mai sinistru
mod!
Te apuc, ns, jalea i disperarea cnd vezi cum i unii funcionari pui s slujeasc
Biserica, oamenii i viaa la toate nivelurile ei, devin (cu pretinse justificri teologale
ultra-alambicate) trmbie de propagand ale mafiei criminale care conduce ara spre
noile culmi de haos i dezndejde. i tare m tem c dup episodul vaccinurilor
(parteneriatul BOR ministerul sntii cu propaganda pro vaccinuri) i al
transplantului (cu premierea chirurgilor binefctori) s nu urmeze alte episoade legate
de homosexualitate, avort, euthanasie, manipulri i tratamente genetice (eugenie) i
celelalte probleme bioetice cu grad ridicat de ambiguitate prin mintea unora Cci cu
celelalte aprecieri n spectrul politic- economic, funcionarii aceia ne-au convins deja
(premierea nemeritat a lui bsescu n 2007 (cu ce a ajutat el biserica?), premierea n
avans a Curii Constituionule (n iunie 2012) de cine le e fric i cui slujesc
pe 22 Oct 2012 la 09:37 # Av. George P.
221

Iat un film documentar cutremurtor (poate merit pus ntr-un articol nou) despre
comercializarea copilriei (RO):
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=O_LcfNrOQnQ.
pe 22 Oct 2012 la 09:43 # Mircea

Subiectul transplantului de organe este delicat si cred ca abordarea lui moralo-etica poate
duce la controverse. Prin urmare, mi se pare buna cadrarea comentariilor inspre industria
transplantului si nu inspre transplanturi.
Iar pe cei care nu sunt confortabili cu ideea de transplant i-ar putea ajuta in intelegere
gandul ca ar face-o pentru o persoana pe care o iubesc si nu ca idee abstracta. Pe undeva
abordarea abstracta ne poate duce la concluzii similare cu binecunoscuta iubire a
aproapelui: cand este declarata abstract este usoara, cand trebuie sa o dovedesti concrect,
fata de o persoana vie, de langa tine atunci devine mai complicata.
pe 22 Oct 2012 la 10:26 # niolae mirean

Filantropia, (cuvntul ce nu mai umilete trufia omului ultrainsrtuit, ca medievalul


milostenie, asemeni anticului ndejde, nnoit cu onorantul speran), devine din zi n zi
tot mai folosit (la modul speculativ) ca mijloc (nevinovat i) eficient n a ctiga,
susinerea (i finanarea) multor aciuni promovate i practicate fr o (sau fr nici o)
analiz duhovniceasc adc, (ortodoxete vobesc i n duhul sfinilor prini), de medii i
persoane din cele mai nalte sfere. Banul i bunul, omenia i umanismul ( manipulant i
mamonic, n scop i duh globalist) sunt cautate, culese i folosite pentru scopuri ce
nimeni de acolo, nu le cerceteaz adnc , ct de ortodoxe i de mntuitoare sunt, ct
susin i slujesc mntuirii omului (practicate astfel), mplinirii poruncilor divine i ct
scopurilor ce (par numai c) au aceast int , nelnd i deturnnd (foarte fin i foarte
greu de observat de cei ce nu-i caut desvrirea n Dumnezeu). A aparut (i sa
instituionalizat), aprobarea multor aciuni , (doar pentru banul i sprijinul druit), prin
acordarea de premii, diplome, insemne, i ordine , (practic ce nu am auzit i nu tiu s
aparin cultului ortodox patristic), oricui ( inclusiv masonilor i ereticilor). Scopul este
limpede.
Cum a spus Domnul s facem milostenia, i cum mplinete instituia slujitoare porunca,
evideniind nominal (i public) ?. Cu ce rmne premiatul ( dup spusa Domnului) ???,
Oare nu cu nelarea, cu cinstea din public i cu diploma din mn? , pentru c Domnul a
spus c acela prin aceast practic i-a luat plata.

222

Instituia eclesial, (sau acei din ea ce s-au pronunat deja n cazul transplantului de
organe). cum m conving pe mine cel ros de ntrbri i ndoieli (i pe cei ca mine), c
decizia de susinere i propaganda pro este ortodox, n duhul sfinilor prini, c este
de la Dumnezeu (care hotrate cnd i cum sfrim), c aceast practic se face n scopul
mntuirii, i c nu slujete pe viitor altor cderi cumplite i lui mamona, c nu sunt paii
mruni facui pentru un scop periculos, c nu se va ajunge la clone productoare de
organe, c nu va fi indus moartea clinic etc. etc.
Sa vzut i se vede clar i din ce in ce mai mult ca intervenia omului n lucru i lucrarea
lui Dumnezeu, far respectarea poruncilor i far scopul mntuirii, duce la un bine
prut i la sens i efecte contrare vieii adevrate.
Curnd (dac nu chiar acum, muli i vor consuma energia vital n patimi crunte, (fr
grij), bazndu-se, pe bani, pe medicina care nlocuiete ce-i uzat, pe abundena de
organe de schimb, pe ortodoxeasca filantropie speculat abil, etc.
Ortodoxia instituional de astzi, (dei are in frunte, doctori i academicieni), nu
dovedete c studiaz viaa duhovniceasc i capcanele ei actuale, (n nici o form i n
nici un fel). Funcia trecnd la decizii (de tip papal), dup propria voin i scop. M
doare s spun c instituia aceasta promoveaz i propovduiete (insistent) parc doar
morala social-religioas comun multor culte, umanismul deasemeni comun, ritualul ca
datin i cultur mai mult dect ca tain (adic ne cernd i mai ales ne luptnd s dea
dovad concret de desptimire la orice nivel), istoria bisericii ca istorie justficativ, i
abia (doar ca ideie), desptimirea real (cu descrierea, cu nselarea i capcanele ei din
ispita zilelor noastre), i mai deloc lupta cu desacralizarea, cu politica antiortodox
european i mondial (la nivel instituional). Este doar ceia ce vad eu, ce simt eu si ce
cred eu. Nu am spus i nu spun aceasta pentru a ncuraja i ndemna la schism ci pentru
a ateniona instituia c trebuie s ia n seam pe cei ce-i pstorete i credina lor dac
este n Adevr.Nu susin c dein Adevarul. Ortodoxia nu deine Adevrul, (cum tendeios
i batjocoritor spun adversarii ei c pretind ortodocii), ci crede Adevrul, se nchin lui,
l iubete, l slujete i prin taine l triete. Cer iertare lui Dumnezeu i tuturor pentru
cele spuse i pentru ndrzneal.
pe 22 Oct 2012 la 11:01 # cititor

Alta Alina,
Biserica Ortodoxa nu este impotriva transplantului.
Sfantul Luca al Crimeii a facut transplanturi. Preotii, parintii duhovnicesti dau
binecuvantare si se roaga pentru reusita operatiilor de acest fel. Problema nu este
transplantul in sine, ci ceea ce se urmareste, lucru care este intr-adevar diabolic.
pe 22 Oct 2012 la 11:07 # nicolae mirean

223

Milostenia, mai ales cu cele ce in de nssi fptura mea se face numai de catre titular.
Titularul decide.
In alt ordine de idei, putem s ne daruim viaa, pentru cineva, dar la modul contient, din
voin proprie ca iubire suprem. Domnul i-a dat viaa pentru noi. A ne da viaa este una,
a ne da parte din trupul mptimit este alta. Dumnezeu i-a dat trupului tot ce-i trebuie i
sufletului asemeni, pentru mntuire. Un organ strain este o parte vie intodus violent n
corpul primitorului ce aduce cu sine mari i multe necunoscute, n plan sufletesc,
(legturi i datorii de suflet ce nu sunt macar intuite). Un lucru este clar. Viaa nu este
doar biologicul, nici ce spune medicina, stiina, i diversele credine omeneti, ea este
ceia ce Dumnezeu a spus iar salvarea vieii nu se face prin transplant ci prin cele ce
Dumnezeu le-a dat i pus la ndemn. A salva biologicul nu nseamn a salva viaa. Un
organ preluat de la un om cu via curat i far vinovii majore, daruit unui patima nu-l
salveaz ci-l face s continuie traiul ce i-a consumat energia vital i organul distrus.
E doar un aspect oarecare din multele ce nuconteaznici pentu naltul cler susintor
al practicii acesteia.
pe 22 Oct 2012 la 11:32 # Av. George P.

Nu trebuie s uitm c o fapt este bun cnd toate componentele ei sunt bune
(intenie=scop, mijloace, consecine, exemplu pentru alii)

MIRCEA VULCANESCU, FILOSOFUL MARTURISITOR, APARAND PREDANIA


ORTODOXA: Restituiri de mare actualitate, scrieri apologetice si polemice INEDITE (I)
Publicat pe 29 Oct 2012 | Categorii: Catolicism si uniatie, Dogme/ erezii, Marturisirea
Bisericii, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Mircea Vulcanescu, Portile Iadului,
Teologie ortodoxa, Vremurile in care traim | Print

224

Vezi, din aceeasi carte, si: Parintele Sofian despre CHIPUL OMULUI
INDRACIT DE PATIMI si CHIPUL OMULUI PATRUNS DE DUHUL
SFANT
Sora M.,
D, M., d! Nu cred ca te va ajuta Conservatorul sa-ti imbogatesti in vreun fel viata
pe care ti-ai ales-o. Incet-incet te vei laiciza, nu mai ai timp de rugaciune si, cine stie,
poate vei renunta cu totul la viata asta! Vei ajunge sa-i urasti si sa-i dispretuiesti pe cei
care poarta aceeasi haina cu tine! Eu ma rog Maicii Domnului sa te tina asa cum esti
acum, in acest moment. Ca ai venit din ravna la manastire si ai niste calitati, si poti
sa le pierzi acum!
Eu asa zic; sa renunti la toate planurile cele lumesti si sa lupti sa te apropii cu toata
fiinta ta de Dumnezeu, ca pentru El ai venit la manastire, M. Asa te rog eu, din toata
inima mea.
Daca vrei muzica, incearca sa descifrezi singura niste axioane, niste Heruvice; ai sa vezi
ca mai mare bucurie ai cand le poti descifra singura!
Dar cu judecata cum stai? Ai reusit sa te invingi pe tine? Imi spui ca limba se
porneste singura! Da, M, cred! Asta e boala femeiasca, mai ales! Dar eu iti spun
inca odata: fratia ta ai venit din ravna la manastire, nu intamplator! Iar acuma, incet-incet,
parca vrei sa revii la ceea ce erai in lume: judecata, mandrie, pofte spurcate Nu asa, M.
Nu judeca, nu judeca pe nimeni, niciodata, nu judeca! Nu-ti dai tu seama cat de grava
este calcarea acestei porunci inaintea lui Dumnezeu, nu-ti poti da seama! Trezeste-te
imediat ce-ti vine in gand sa judeci pe cineva, opreste-te, stai putin si asaza-te la
rugaciune.
Eu nu cred ca fratia ta ai vrea sa stai undeva in rai si surorile tale in iad! Nu cred ca te-ai
bucura sa-l vezi in iad pe parintele sau pe maica! Nu cred! Roaga-te pentru cel
225

care-ti tulbura sufletul si ai sa vezi, vei gasi pacea! Mantuitorul este in noi,
inlauntrul nostru; aici se intampla totul, in inima!
Rugaciunea lui Iisus cere rabdare multa, renuntare si, mai ales, suferinta iubirii!
Intelepciunea omeneasca rezuma totul la asta: sa vezi gunoiul din ochiul aproapelui.
Iar intelepciunea cea dumnezeiasca este sa vezi barna din ochiul tau, si de aproapele
tau sa ai mila. Sa-l tamaduiesti, cat poti, cu dragostea ta, ca daca starui cu putina
dragoste si nu-l judeci, ii scapi sufletul de la iad.
Sa fii ca o lumina, sa ma bucur si eu, M.!
Parintele Sofian.
***
Sora M,
Am citit scrisoarea fratiei tale si am apreciat sinceritatea sufleteasca. Nu stiu unde
vrei sa mergi, in ce pustie, in ce loc tainic, nu stiu daca-ti va fi de folos. Deocamdata,
cred ca ti-ar fi de folos ca, acolo unde esti, sa-ti faci pravila, cu multa atentie la
fiecare cuvant si gand din rugaciune. i in timpul rugaciunii, dar mai ales intre timp, sa
te gandesti la toata viata fratiei tale, de cand erai mica, si cat ai stat in manastire, si sa te
caiesti de toate faptele si gandurile rele si rusinoase, sa te rogi in taina ca Bunul
Dumnezeu sa te ierte. Pazeste-te sa nu cheltuiesti nicio farama de timp flecarind sau
osandind pe cineva. Roaga-te cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Psaltirea, citeste
Noul Testament, cate putin, zilnic, macar 1-2 capitole, si alte carti bune de intarire
in credinta, in curatia inimii si a trupului.
Nu uita cuvantul Mantuitorului; nvatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu
inima, si veti afla odihna sufletelor voastre!
Revolta nu foloseste la nimic. Dumnezeu cum rabda atat si nu ne pierde? Toata
tulburarea fratiei tale este din mandrie. Zi mereu: Pentru Dumnezeu, rabd orice!
Adu-ti aminte de fratele din Pateric ocarat pe nedrept de Batran, cum a primit zece cununi
de la Dumnezeu! In fiecare zi sa-ti spui: Ia sa vad, daca rabd azi, ce se intampla!.
Dar sa rabzi si cu inima, nu asa, scrasnind din dinti.
Eu, personal, nu l-am cunoscut pe p, si nu am vorbit niciodata cu el. Dar cum pot eu
sa judec un preot? Ca daca-l judec, indata vine vrajmasul si ma pedepseste pe mine,
sufletul meu il batjocoreste, ca are ingaduinta de la Dumnezeu, de vreme ce si eu lam judecat pe aproapele meu. Calc cuvantul Lui: Nu judeca, ca sa nu fii judecat! Nu
pot face asta niciodata, cum pot eu sa judec un preot?! Oricare ar fi!
Lasa judecata, M, las-o in seama lui Dumnezeu.

226

Mai bine sa te gandesti la acele fapte rusinoase, pe care-ti este rusine si sa le


spovedesti. Lupta, cat poti, contra gandurilor necurate, raspunde-le: Eu sunt
hotarata sa raman la manastire!. Citeste Sinaxarele, Vietile Sfintilor, si cauta, si fa!
Iesi din aceasta lene duhovniceasca, fa canon de metanii, de milostenie, nu pierde
timpul, gandurile sunt o inselare, ca sa-ti risipesti timpul. Timpul este pentru
rugaciune si pocainta, nu-l risipi!
Tu inoti pana la gat in pacatele tale, si-i acuzi pe ceilalti! Nu asa! Ai ajuns sa
tanjesti dupa lucruri de care lumea este satula si scarbita. i nici nu te mai marturisesti
curat.., dar pacatul nemarturisit este ca o injectie care duce la septicemie mortala.
Nu-ti mai pierde timpul. Pana la varsta asta ai facut totul superficial, revino-ti, te
rog! Nu te mai gandi atat la Conservator. Mai bine stai cateva luni la o manastire, la
Techirghiol, de pilda, sunt maici care stiu bine randuiala
Acolo, la Conservator, sunt multi barbati, avem si noi un frate de aici la Conservator, cine
stie ce intorsatura pot lua lucrurile!
Parintele staret de la Cernica singur a invatat Axioanele
Nu-mi surade gandul sa te duci la Conservator. Nu te mai intoarce la acest gand. Ce
poti face cu acest Conservator, decat sa te mandresti la strana ca fratia ta canti mai
frumos decat celelalte? Cate nu vor plange, mai pe urma, din cauza fratiei tale, cand vor
simti dispretul tau! Mai bine invata singura notele psaltice si descifreaza singura niste
slave, pe note, si ai sa fii mai multumita si poate mai smerita. Nu uita ca la Conservator
este totusi un mediu laic, unde nu ai de la cine invata adevarata smerenie, evlavie si
ascultare calugareasca.
Daca te-ai intors la acest gand, eu nu te opresc, dar nici nu te incurajez. Insa asta stiu eu:
daca te gandesti mai mult la viata fratiei tale si la Dumnezeu, mult mai usor te poti
pregati pentru mantuire.
Ca acesta este scopul principal pentru fiecare crestin, mai ales pentru calugari:
mantuirea. Cauta si dobandeste mai intai smerenia si cainta pentru pacate, rugaciunea
curata, atenta, sincera si fara ganduri raspandite. Incepe asa. i Dumnezeu iti va ajuta!
Parintele Sofian.
***
Maica M,
M, asculta-ma pe mine; pustia si linistea cauta sa ti-o faci fratia ta in inima, nu in
afara. Eu stiu ce spui fratia ta, ca si eu stau in Bucuresti! Cauta sa-ti aduci pustia in
inima prin infranare. In primul rand infraneaza-te de la vorba. De televizor, nu mai
spun! Uite, eu am un radio, dar nu l-am deschis aproape niciodata pana acum
227

Acum, l-am deschis si eu, pentru razboiul din Iugoslavia. Noi zicem ca am lasat toate si
L-am urmat pe Hristos. De fapt i-am inselat pe toti; si rude si calugari! Purtam
haina ingereasca si lumea alearga dupa noi, sa ne rugam pentru ei, pentru bietii
oameni! Ei ne stimeaza, ca de!. i noi de fapt ii inselam pe toti, ii mintim ca
suntem calugari!
Nu pleca din C, nu pleca din Bucuresti, stai aici. Stai aici si incepi sa faci Doamne
Iisuse!, de sute de ori pe zi. Vorba cat se poate de putina si judecata deloc. Cand
spui: miluieste-ma pe mine, pacatoasa!, gandeste-te la toate pacatele cate ai
facut pana acum. Pazeste-ti inima de ganduri. Fereste-ti privirea, sa nu te uiti in ochii
celui cu care stai de vorba. tii cum spune Psalmul de la Bogorodisna: intoarce
ochii mei ca sa nu vada desertaciunea! Ca daca nu te smintesti tu, se sminteste
celalalt si pleaca Duhul Sfant de la tine. i mai ales nu judeca.
Asa iti faci pustie in inima. Uite, din aceasta seara, hotaraste-te sa nu mai judeci pe
nimeni. Incearca, chiar din seara aceasta, sa lucrezi acest cuvant. i pe urma mai
vorbim.
Maica poate fi si ea mandra. Lasati-o asa. Nu va razvratiti impotriva ei, nu o
judecati. Haraiala asta nu aduce nicio pace. Citeste Paraclisul Maicii Domnului si
pomeneste-o. Asta poti sa faci pentru ea.
Ascult-o, maica! Asculta, dupa modelul Mantuitorului Hristos. Citeste Evanghelia de la
Ioan, sa vezi cat de ascultator este Mantuitorul. El are putere mare de la Tatal, si cu toate
acestea asculta desavarsit pe Tatal ceresc! Ce va deranjeaza ca este mandra? O fi!
Marirea strica firea, dar si: Smerenia prinde dragoste, de la inceput!
Ea o fi mandra, dar si fratia ta tot din cauza mandriei nu poti sa te pleci inaintea ei.
Las-o-ncolo de mandrie, maica M.
De, asa se-ntampla totdeauna! Toata lumea vrea ca celalalt sa fie sfant, iar el sa-si
faca de cap! Ascultarea este de la Mantuitorul, maica: Eu nu fac nimic fara stirea
Tatalui!
Daca L-am avea noi pe El mai des in amintirea noastra, nu am mai pacatui asa. Cat a
suferit El Insusi, cata rabdare a avut! i nu spunea nimic!
Tu spui mereu: Nu mai pot! Nu asa! Roaga-te!
Cand eram la puscarie, lucram la dig, caram cu roaba, pe ploaie, era glod mult si
roata se incarca cu noroi. Unii erau mai voinici, mai tineri. Eu am ramas mult in
urma. si nu mai puteam salta roata din glod. i am strigat in inima mea: Doamne,
ajuta-mi, Doamne!, si in clipa aceea soldatul mi-a spus: Mergi pe unde-i uscat!
Nu aveai voie cu niciun chip sa faci asta, era ca si cum ai merge liber. Dar
Dumnezeu mi-a raspuns, in forma aceasta, imediat. Imediat mi-a raspuns
Dumnezeu!
228

De-asta zic: Dumnezeu a dat multa libertate omului sa faca ce vrea, dar pe noi ne
strica mandria. Acum ai intrat sub privirea ei. Nu o trage la raspundere cand greseste.
Ii atingi orgoliul ei si pe urma te are in vedere. Roaga-te pentru ea.
Altii au rabdat greutati mai mari. Rabda, ca n-o sa-ti cada galoanele! Rabda, ca
numai vrajmasul te-a adus in starea aceasta de razvratire si de cearta. A pus gheara
pe tine, si acum te descurajeaza, maine te impinge la deznadejde si cu asta gata, te
pierde! Doamne fereste! Lasa! Rabda si fratia ta! Asculta-L pe Mantuitorul, ca
merita aceasta cinste!
Mantuitorul prin smerenie le-a biruit pe toate. Nu te teme de smerenie, ca ai sa ai alta
pace sufleteasca. Nu stii de unde-ti poate veni ajutorul cand rabzi!
Nu uita vorba romanului: Vorba dulce mult aduce! Stam cum putem la manastire, ce
sa facem! Cere-ti iertare de la toti, ca n-o sa-ti cada galoanele. i rabda asa. Ca maica
nu poate intui starea te de oboseala, ce sa faci!
Rugaciune si rabdare! Rugaciune si rabdare!
Ascultarea este folositoare, oricum ar fi. tii cum se spune: Cine asculta invata.
Cine nu, ramane chircit!.
Parintele Sofian
***
Maica M,
A vorbi pe cineva de rau, a-l judeca, este ca in viata lui Iov! Cel ce judeca este
asemeni vrajmasului diavol, care are obraznicia sa ceara de la Dumnezeu sa se
atinga de viata lui Iov. Cand judeci pe altul, diavolul iti aduce argumente mii si mii:
ai dreptate sa-l judeci, cum sa nu-l judeci!
De fapt, vrajmasul te batjocoreste pe tine, in clipa aceea esti ca intr-o capcana.
Trezeste-te atunci si fa niste metanii, sau stai toata noaptea cu capul sub perna si
gandeste-te la pacatele tale, smereste-te, ca fara smerenie nu poti iesi din capcana pe
care ti-o intinde diavolul atunci... Roaga-te cu de-a sila, ca e tare greu sa te mai
rogi cand judeci pe altul! Cum sa te rogi batand din picioare impotriva fratelui
tau!?
Nu-l mai judecati pe P, ca o sa fie si mai rau! Nu stati la barfa pe la colturi! Cand te
tulbura gandul sa judeci, stai repede in genunchi si citeste Paraclisul. Asa sa faci. Sau
Doamne Iisuse!, Doamne Iisuse!, sau citeste ceva la Psaltire, fa ceva, oricum.
Roaga-te Maicii Domnului pentru el, nu-l judeca, ca Maica Domnului face multe
minuni, cu adevarat!

229

Iti trimit niste metanii, ia-le! Roaga-te pe ele! Roaga-te si pentru mine. Imi pare
rau ca nu pot sa fac mai multe pentru fratia ta. Dar sa nu mai judeci pe nimeni! i eu
gresesc, cu gandul, si ma caiesc cat pot. Ca indata ce judeci, vrajmasul isi noteaza el
toate, si apoi isi cere voie de la Dumnezeu. Iar la ganduri nu le mai da atata
importanta! Ca daca nu le dai importanta, te lasa si ele in pace. De la judecata vin
gandurile, si desfranarea tot de aici!
Un singur cuvant: Nu judeca. Dumnezeu nu-ti cere sa faci minuni, ci sa fii OM, sa ai
delicatetea omului, asa cum l-a creat Dumnezeu.
Parintele Sofian
***
Sora A,
Hristos a inviat!
Peste cateva zile vom sarbatori Inaltarea Domnului, si eu abia acum am izbutit sa-ti
raspund la scrisoarea fratiei tale, trimisa din luna februarie.
Intre timp, am avut niste necazuri cu sanatatea, si de mai mult de o luna n-am putut iesi
din casa, si nici acum inca nu pot iesi.
Inteleg din scrisoare ca te-ai stabilit la manastirea sau schitul T, din eparhia de Alba Iulia.
De doi ani esti acolo. Imi pare bine! Dar intra in program si ramai pe loc. Nu te muta
in alta parte, ci leaga-ti viata de acest schit. Fii statornica. Pentru ca, mutandu-te
mereu, devii ca un pom abia sadit, il scoti si-l rasadesti in alta parte, si tot asa. Un
asemenea pom nu poate prinde radacini si se usuca. Asa ni se intampla si noua.
Stand intr-o manastire, te poti pregati mai usor si mai sigur de mantuire, care este scopul
intrarii noastre in viata de manastire. Iti poti face pravila. Poti lua parte mai des la
slujbele de la biserica: Vecernie, Utrenie, Sfanta Liturghie si alte rugaciuni pe care le poti
citi la chilie.
Umbland mereu pe drumuri, in cautare de manastire, ramanem pagubiti sufleteste,
de cele necesare sufletului, si astfel pierdem si mantuirea, si viata noastra o cheltuim
in zadar.
Dumnezeu sa-ti ajute, sora A, in sensul in care am scris mai sus. Sa-ti dea Bunul
Dumnezeu rabdare, smerenie si statornicie, si multa pace sufleteasca.
Cu cele mai bune urari de bine,
Arhim. Sofian, 1999, M-rea Antim.

230

***
Mult stimate d-le P,
Am primit scrisorile dvs., cu cele trei imprimate, in care va revoltati impotriva
dezmatului si a coruptiei din viata societatii romanesti. titi care este cauza acestei
stari din viata tarii noastre? Roadele comunismului, care a lucrat cu toate mijloacele
posibile la imbolnavirea sufletului romanesc la toate varstele. Aceasta catehizare
ateista a durat 50 de ani. Libertatea de dupa Revolutie a continuat cu necredinta, cu
pofta de imbogatire, cu egoismul, cu saracia si boala, si pacatul.
Un om gol de credinta, materialist si plin de patimi, are nevoie de timp si de lucrare
pozitiva asupra lui, ca sa se schimbe si sa devina un om cu respect fata de cuvantul lui
Dumnezeu, pe care il gaseste in Sfanta Scriptura si in sfintele Biserici. Are nevoie de
timp ca sa devina un om constient de faptele sale si ca sa fie convins ca viata aceasta nu
este vesnica si ca urmeaza viata de dincolo, in care vom da seama de tot ceea ce am facut.
Ca sa convingi un singur om inrait sa devina un om de omenie, este foarte greu. Dar
sa schimbi o tara intreaga? Va dati seama ca este mult mai greu.
Ierarhia noastra nu este absenta de la aceasta chemare misionara si face multe eforturi de
imbunatatire a vietii crestine, prin scris, prin predici, prin spovedanie si impartasanie, dar
nu este de ajuns. Ar trebui ca si conducerea laica a statului sa intervina, colaborand cu
Biserica. Din pacate nu se intampla asa. Avortul, homosexualitatea si alte fenomene
pierzatoare sunt lasate libere, sunt incurajate prin diverse masuri politice. Posturile
de televiziune, filmele pornografice se intrec in a promova desfranarea si alte patimi
sau incearca sa discrediteze Biserica si invatatura crestina. Astfel, unii zidesc si altii
darama, creand confuzie si haos.
Trebuie multa staruinta in bine si multa rugaciune din partea celor credinciosi cu
adevarat, care sunt putini in comparatie cu multimea ratacita. Trebuie sa-L rugam
pe Milostivul Dumnezeu ca sa ne ajute in lucrarea grea de intoarcere a oamenilor
catre adevarata lor menire.
O mare primejdie pentru Biserica si pentru tara sunt sectele. Ele lupta impotriva
Bisericii si a dreptei credinte, impotriva Maicii Domnului, impotriva crucii si a
icoanelor. Sectele s-au inmultit dupa Revolutie si ele de asemenea creeaza confuzie
in viata credinciosilor.
Nu este cazul sa va spun prea multe lucruri despre starea actuala a societatii romanesti,
intrucat le vedeti si le stiti si dumneavoastra.
Datoria fiecaruia dintre noi este sa ducem o viata dupa voia lui Dumnezeu si sa-i
ajutam pe cei din jurul nostru sa duca o viata crestineasca, spre folosul lor sufletesc.
Sa-i ajutam pe semenii nostri, mai ales ca multi dintre ei au uitat ca mai au si suflet
si ca viata nu se opreste pe pamant, in groapa de la cimitir, ci continua in vesnicie.

231

Iertati-ma, poate ca raspunsul meu la scrisoarea dvs. este prea lung si poate insuficient.
Totusi, eu asa vad starea in care ne aflam.
Va doresc numai bine.
Arhim. Sofian Boghiu, 1999.
(din: Parintele Sofian duhovnicul, Editura Bizantina, Bucuresti 2012)

***
Despre trufie si despre cel trufas
Trufia este cugetul infumurat al omului neinsemnat, care socoteste despre sine ca
este mare si important. Cel trufas are o parere foarte buna despre sine, gandeste
dispretuitor si socoteste ca, ignorandu-le pe toate, este intelept; face parada de cumpatare,
in timp ce el este nechibzuit; are impresia ca este cineva, desi este un nimeni; se amageste
cu fapte care sunt fara de nici o valoare. Cu toate ca este rau, gandeste despre sine ca este
bun: nu-si masoara faptele, apreciindu-le dupa masura comuna, ci dupa masura
ingamfarii sale.
Cei vechi socoteau ca aceasta patima este prin firea ei necurata si au definit-o ca fiind un
obstacol in calea bunastarii, deoarece omul care socoteste despre sine ca este mare nu
poate accepta sa fie indreptat.
Dupa socotinta trufasului, ceea ce gandeste despre sine aceea si este intr-adevar.
Cel trufas ii dispretuieste pe ceilalti, iar pe casnici ii priveste de sus; este surd, iar
fraiele mintii lui sunt nestatornice, asemenea bataii de vant.
Este vesnic intristat si nemultumit, ca unul ce socoteste ca nu-i sunt apreciate
meritele; este un acuzator de temut al celorlalti, si mai ales al celor care n-au nici o
admiratie pentru el; se plange ca este nedreptatit de cei aflati in pozitii superioare si
invinuieste [pentru aceasta] pronia dumnezeiasca. Trufasul este lipsit de evlavie, pentru
ca nu se inchina decat propriei persoane.

232

Despre infumurare si despre cel infumurat


Infumurarea este trufie, obsesie, aroganta, slava desarta; infumurarea este o
excrescenta a sufletului bolnav, asemenea puroiului care se formeaza in rana.
Sfantul Vasile cel Mare spune:
infumurarea pare sa fie cea mai rea dintre toate patimile omenesti, pentru ca toti cei
cuprinsi de ea vor avea parte de pedeapsa pe care a primit-o si diavolul.
Cugetul trupesc ii umple de trufie mintea celui infumurat, cazand sub puterea
diavolului. Este plin de semetie si de smintire, este infatuat, dement si parelnic chibzuit.
Cel posedat de infumurare, ca si cum ar fi fost plasmuit de un creator rau, nu este in
stare sa vada chipurile lucrurilor decat deformat (Platon).
Intreit nefericiti sunt toti cei care se trufesc, gandind despre sine ca sunt grozavi,
pentru ca acestia nu cunosc firea umana (Menandru).
Despre mandrie si despre cel mandru
Mandria este semetie, cuget sfidator si faptul de a gandi [despre sine] cele ce nu se
cuvin. Mandria este asemenea dispretului fata de Dumnezeu; pentru ca atunci cand
cineva lucreaza un anume bine si nu-l pune pe seama lui Dumnezeu, ci pe seama
puterii proprii, Il dispretuieste pe Insusi Dumnezeu. Mandria este tagaduirea lui
Dumnezeu, pentru ca acela care isi pune reusitele pe seama sa Il neaga pe
Dumnezeu si se asaza pe sine in locul lui Dumnezeu.
Teodoret spune:
Toate felurile de pacate sunt respingatoare, dar cea mai nesuferita dintre toate este
mandria.
Iar Sfantul Grigorie de Nyssa afirma:
Mandria ar putea spune oricine este samanta sau radacina spinului pacatului
pentru cel care socoteste ca nu va pacatui.
Teofilact numeste mandria culmea rautatilor si dispret fata de Dumnezeu.
Iar Vasile al Seleuciei spune:
Mandria este obarsia bolilor, vrajmasa lui Dumnezeu; ea ignora cele ale firii si este
bolnava de cele ale diavolului, din cauza carora drumul spre virtute este zadarnic;
chiar daca ai aduna toate virtutile laolalta, de indata ce se arata aroganta, facliile
acestora se sting [cu totul]. Nici un folos [duhovnicesc] nu aduce postul, atunci cand
233

se insoteste cu mandria; de prisos este fecioria, odata ce a fost intinata de mandrie;


Dumnezeu nu primeste dreptatea care se pune in slujba trufiei si uraste facerea de
bine hranita cu [patima] infumurarii.
Cel mandru este o fiinta nerecunoscatoare si nechibzuita. Sfantul Vasile cel Mare
spune ca
omul mandru este acela care isi manifesta ingamfarea sub ochii celor de fata, fiind
priceput in a se arata celorlalti mult mai bun decat este in realitate.
Isidor Pelusiotul declara:
Pe cel care pe de o parte savarseste un oarecare lucru, dar care apoi il arata ca fiind
mult mai mare decat este in realitate, dispretuindu-i pe ceilalti, trebuie sa-l numim
mandru.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune despre mandrie:
Nici un rau nu este asemenea mandriei: face din om un demon, o fiinta care insulta,
huleste, se jura stramb; provoaca moarte si doreste sa ucida. Cel mandru traieste vesnic
in necazuri, vesnic este indignat, vesnic este tulburat. Nu este cu putinta sa-si sature
vreodata patima; chiar daca-l va vedea pe imparat plecandu-i-se si inchinandu-i-se, tot
nu-i va fi indeajuns, ci si mai mult se va aprinde; asa cum iubitorii de arginti, cu cat ar
aduna, cu atat au nevoie de mai mult, la fel si cei mandri, cu cat se bucura de mai multa
cinste, cu atat o poftesc si mai mult; in acest fel, patima lor va spori [neincetat]; pentru
ca este patima, iar patimile nu au nici o limita si nu se opresc deci atunci cand il vor
nimici pe cel care le poseda.
Mandria naste necuviinta, ocara, dispretuirea semenilor, lipsa de grija fata de saraci,
impietrirea si neomenia. Dumnezeu Isi intoarce fata de la cel mandru. Dumnezeu
celor mandri le sta impotriva.
Despre marire si despre cel ce se mareste pe sine
Marirea inseamna a cugeta cele inalte, dar din vanitate si mandrie. Cel ce se
mareste pe sine se socoteste deasupra tuturor prin izbanzile sale [inchipuite] si se
infumureaza pentru virtuti, refuzand sa fie numarat printre cei simpli si umili; omul
care se mareste pe sine este fanfaron, arogant, egoist, narcisist, iubitor de sine,
dispretuitor.
Omul care se mareste pe sine se afunda in pofte absurde si trezeste in inima sa
patimi nesatule; urmareste satisfacerea lor si, atunci cand esueaza, soarbe pahare
neintrerupte de tristeti. Zadarnicia il stapaneste si l-a imbatat, adapandu-l din pocalul pe
care-l tine-n mana. Cel ce se mareste pe sine duce o viata plina de necazuri.
Despre aroganta
234

Aroganta este o stare [morala] care creeaza aparenta binelui sau a virtutilor care [de
fapt] sunt inexistente [Platon]. Cel arogant, desi este sarac, vrea sa arate ca este
bogat; desi se afla in nevoi, incearca sa creeze impresia ca traieste in belsug; fiind cu
totul lipsit de cele necesare, striga in gura mare ca este prosper; ofera in dar cele de
care are nevoie pentru a supravietui si rascumpara cele cu care vrea sa faca parada;
cauta lauda si vaneaza cinstirea, isi reneaga clasa din care face parte si isi insuseste
un nume fals pentru a se recomanda ca fiind de neam nobil; se faleste cu facerile lui
de bine si spune cuvinte mari despre fericirea sa; se lauda cu bogatia si se faleste cu
vita lui nobila; se mandreste cu frumusetea si socoteste ca insusirile sale sunt
exceptionale. Cei care-l cunosc il batjocoresc si cei ai casei isi rad de el. Aroganta este o
patima foarte grava si cauza multor rele pentru societate; ea raspandeste vrajba si
dezbinarea pretutindeni, provoaca schisme, rastoarna regimuri [politice], tulbura
pacea, instiga la razboi, aprinde orase, dezlantuie toate relele.
Despre slava desarta
Slava desarta, spune Sfantul Vasile cel Mare, este hotul mieros al bogatiei duhovnicesti,
gadele cel dulce ce al sufletelor noastre, molia virtutilor; care ne rapeste intr-un chip
placut cele bune si care amesteca cu miere otrava propriei noastre amagiri, intinzand
cugetului oamenilor paharul pustiirii.
Slava desarta nu este numai nimicitoarea faptelor bune, ci si povatuitoarea celor
rele.
Slava desarta pateaza sufletele oamenilor cu toata pangarirea.
Ioan Damaschin spune:
Slava desarta este desarta nu pentru ca iubeste slava, ci pentru ca nu iubeste slava lui
Dumnezeu.
Slava desarta subrezeste pana si temeliile celor mai inalte virtuti, lucrand la
suprimarea lor; slava desarta este un rau foarte mare si viclean.
Sfantul Vasile cel Mare descrie astfel slava desarta:
Cel care este slavit pentru bogatia lumeasca si poarta grija de slava omeneasca, care e
trecatoare, si se increde in virtutile trupesti, are parte de slava pe care si-o acorda el
insusi, nu insa de cea care duce la ceruri, ci de cea care ramana in tarana.
Isidor compara slava desarta cu o floare care nu infloreste decat pentru cel mult o zi.
Despre incapatanare
Incapatanarea este opinia neclintita si de neschimbat a celui indaratnic. Omul
incapatanat nu asculta decat de propria sa parere si se lupta din rasputeri pentru a
235

si-o impune, cu toate ca este nechibzuita si puerila; este ignorant si vulgar. Aristotel
spune: Indaratnicii sunt cei care nu-si urmeaza decat propria lor opinie, cei ignoranti
si! mitocani (Etica nicomahica).
Cei incapatanati sunt infumurati, iubitori de vrajba, indaratnici, necrutatori,
certareti, egoisti si ambitiosi. Persista sa-si impuna opinia lor in detrimentul
adevarului si a ceea ce este intr-adevar de folos. Nu le pasa de adevar, de ceea ce este
corect si drept; contrazic pe toata lumea in aceeasi masura, dar nu au obiceiul sa
contrazica in chip intemeiat. Cel incapatanat nu poate sa-si faca prieteni, deoarece este
respins de toti. Ca membru al unei comunitati, este nesuferit; prin incapatanarea lui
zadarniceste toate intrunirile. Ca partener de afaceri, este ireconciliabil, ca sot, este
tiran si ca reprezentant al puterii, este foarte primejdios, pentru ca nu accepta nici
un sfat din partea nimanui. Omul incapatanat cade in multe rele si adesea indaratnicia
nu-l adapa decat cu amaraciune.
Despre laudarosenie si despre cel laudaros
Laudarosenia sau fanfaronada inseamna a rosti vorbe mari, a grai fara nici un
respect despre orice, a te trufi si a vorbi semet, a sfida si a insulta.
Omul laudaros isi deschide gura si spune lucruri exagerat de mari; cugeta arogant
si-i desfiinteaza pe cei buni; ii dispretuieste pe cei puternici si arunca cu noroi in cei
umili; se lauda cu marimea puterii sale si se increde in bogatie si vigoare.
Rade de cei care se tem de Dumnezeu si le vorbeste de sus, dintr-un spirit de
fanfaronada. Vorbeste despre lucruri insemnate si se prezinta pe sine ca om incercat
si desavarsit; vorbeste hulitor si isi bate joc de cei intelepti; incalca legea si refuza
indatoririle [cetatenesti]; savarseste nedreptatea si-i minte pe cei cu care poarta discutii.
Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene si limba cea p lina de laudarosenie, spune
Scriptura: pedeapsa dumnezeiasca ii asteapta pe cei laudarosi.
Laudarosul huleste si nu arata supunere fata de legi; le contesta autoritatea;
vorbeste despre sine ca despre un inalt demnitar si isi proslaveste puterea; in
cuvintele lui domina egoismul, iar gandurile sunt conduse de aroganta si
infumurare. Plin de sine si orgolios, paseste trufas in lume, ca sa iasa in evidenta.
Laudarosul este totodata obraznic si las; caci, fiind lipsit de judecata, este bolnav cu
sufletul. Ameninta cu vorba, dar moare de frica. Sufletul laudarosului este lipsit de tarie
morala, fiind las si nerusinat, pueril si necugetat. Dumnezeu Isi intoarce fata de la cel
laudaros.
Despre lauda de sine
Lauda de sine inseamna a vorbi despre persoana proprie ca si cum ai fi cineva cu
adevarat important sau cel mai capabil dintre toti; [cei care se comporta astfel]
dovedesc o minte impovaratoare si ingusta; multi, dintre cei care intalnesc aceasta
atitudine, fug de un astfel de om, fiind dezgustati [de el] (Plutarh).
236

Lauda indreptata spre sine este goala si lipsita de orice valoare; atunci cand acestia nau parte de laudele altora, impinsi de ambitia proprie, care ravneste lauda, si paranduli-se ca e just, se comporta intr-un mod urat (Plutarh).
Lauda de sine, facand parada de cuvinte, nu arata decat lipsa faptelor; vadeste mai
degraba falsa virtute, care este interesata de aspectul exterior al lucrurilor, acuzand
existenta unei minti goale pe dinauntru. Asadar, trebuie sa doresti sa faci cat mai multe
fapte [bune], dar sa vorbesti cat mai putin [despre ele], ca sa nu ajungi sa fii asemenea
unui butoi, plin de mandrie, care sta gata sa crape (Neofit Doukas).

Parintele Valentin Mordasov si Parintele Ioan Buliga despre MILOSTENIE si FAPTELE


BUNE prin care putem castiga viata vesnica

Faptele bune
Fericiti cei milostivi, adica cei ce fac fapte de milostenie! Faptele de milostenie sunt
cunoscute tuturor. Hraneste, imbraca, munceste, fii de folos oamenilor, ajuta un
invalid, nu trece pe langa un om fara un cuvant bland, fii amabil, primeste pe cel
strain, imparte castigul tau cu cel sarac. Aminteste-ti ca cei fara de adapost, cei
lipsiti, cei schilozi sunt mari inaintea lui Dumnezeu. Aici, pe pamant, ei par pedepsiti,
dar la Dumnezeu vor fi miluiti.
Sfintii faceau bine oamenilor, netinand seama ce fel de oameni sunt acestia: pacatosi,
neortodocsi si altii. Trebuie sa ajutam tuturor celor care au nevoie, dupa puterea
noastra. De exemplu, ingrijirea bolnavilor este una dintre cele mai mari fapte de
milosardie. Insa, cand mergi sa ingrijesti un bolnav, trebuie sa te cercetezi pe tine insuti.
Daca il ingrijesti din interes, nu vei primi rasplata in cer. Cand cel care sufera de
patima desfranarii ingrijeste un bolnav, primeste vindecare de patima sa.
Boala este folositoare pentru suflet, daca este asumata fara cartire, cu rabdare. Insa cand
bolnavul se plange si ii invididiaza pe cei sanatosi, atunci isi pierde rasplata cereasca.
Omul poate suferi intreaga viata si sa nu aiba rasplata in ceruri, daca nu crede in
237

Dumnezeu, carteste, se inraieste, jigneste, ii supara pe altii. Daca insa fiind bolnav, un
credincios ortodox va cadea in asemenea pacate, trebuie sa se caiasca indata si sa se roage
sa dobandeasca intarire, ca sa nu se lipseasca de fericirea vesnica pentru o slabiciune de o
clipa.
Vorbind despre faptele de milosardie, noi avem deseori in vedere si milostenia.
Milostenia este materiala si duhovniceasca. Milostenia duhovniceasca este mai inalta.
Aceasta poate fi: sfatul bun, cuvantul bun, compatimirea, suspinul, bucuria, o carte
duhovniceasca daruita altuia sau pe care o poti recomanda cuiva ca lectura, a citi o carte
duhovniceasca omului care nu stie sa citeasca sau care nu vede bine. Rugandu-te,
sfatuieste-l, compatimeste-l pe cel ce sufera, povesteste-i ceva din Evanghelie, ajuta-l
sa se roage, poarta-te cu bunatate fata de el, fereste-l de pericol. Fiecare om este un
semanator. El seamana zilnic. Ce seamana, aceea va secera in ceasul mortii. Celui
care seamana raul ii va sta impotriva tot raul savarsit in viata sa si va fi dat
chinurilor vesnice. Cu totul altfel se va intampla cu cel ce seamana binele.
Postind, omul se foloseste pe sine, dar este important ca el sa aduca folos si altora,
dupa exemplul vaduvei, care I-a dat lui Dumnezeu ultimii sai doi bani, sau al altor
saraci, care nu aveau bani, dar aveau o inima generoasa. Unul sapa morminte gratis
pentru cei raposati, alta culegea din padure poame si ciuperci pentru cei bolnavi si
neputinciosi, un al treilea facea reparatii in biserica etc. Este imposibil sa enumeram
multimea faptelor bune, prin care un om poate fi de folos altora. Credinta si faptele ei il
fac pe om mostenitor al Imparatiei cerurilor, pentru ca faptele bune, din mila lui
Dumnezeu, se transforma in virtuti, iar sufletul impodobit cu virtuti este apt pentru
Imparatia cerurilor.
In pilda despre lucratorii viei, Domnul spune ca fiecare lucrator va primi rasplata.
Aceasta nu depinde de cat timp a muncit omul. Cei veniti in ceasul al saselea sunt cei
credinciosi din copilarie; cei din ceasul al noualea sunt cei credinciosi din tinerete, iar cei
din al doisprezecelea ceas sunt cei veniti la credinta inainte de rasplata, adica inainte de
moarte. Ce poti face in acest rastimp scurt? Poti doar sa aduci pocainta, sa faci fapte
de pocainta accesibile omului aflat intr-o astfel de situatie. Copiii, veniti din frageda
pruncie la Dumnezeu, cu supunere si cu ajutorul lui Dumnezeu se indrepteaza repede, dar
cu cat omul este mai in varsta, cu atat mai greu se petrece acest lucru. Usor se smulge un
pacat subtire si fraged ca o mladita, dar cu greu poate fi dezradacinata deprinderea
pacatoasa veche. Dar nu trebuie sa te lasi cuprins de lene, ci sa te nevoiesti pentru
Domnul, nadajduind in ajutorul si in sprijinul Sau. Straduieste-te sa eviti situatiile
si motivele care mijlocesc caderea in pacat, obiectele care te ademenesc la pacat,
imaginile, intalnirile nepotrivite; fii constient ca te afli in fiecare clipa sub privirea
atotvazatoare a Domnului. Vorbeste cu Domnul permanent prin rugaciune, vorbeste
cu Maica Domnului, cu sfintii marturisitori, oriunde ai fi si orice ai face: aceasta este
temelia virtutii.
Fereste-te de rau si fa binele, ne invata Domnul. Adica: curata sufletul tau prin pocainta
si nu uita sa il umpli de virtuti. Sufletul nu trebuie sa ramana gol, ca sa nu se intoarca
in el patimile de odinioara cu mai mare putere.
238

Intre virtuti, mai intai sunt iertarea si nerautatea. Iarta tot si tuturor. Iarta nu doar cu
cuvantul, ci din toata inima. Roaga-te ca Domnul sa-ti dea darul iertarii, roaga-te
pentru cel care te-a suparat, fa-i bine. Aminteste-ti ca Domnul iti iarta tie mult mai
mult decat poti tu ierta si trebuie sa fii recunoscator pentru aceasta mila.
Recunostinta ta trebuie sa constea in a ierta supararile ce ti se fac. Iertarea a toate
aduce pace. Pacea este rodul harului Duhului Sfant. Iertarea supararilor duce la
nerautate, iar nerautatea duce treptat la dragoste. Biruieste raul cu binele, asemenea
Sfantului Tihon de Zadonsk, ale carui sfinte moaste mijlocesc pana astazi vindecarea
demonizatilor. Nimic nu este mai greu decat sa-ti ierti vrajmasii, sa te rogi pentru ei si sa
le faci bine. Acest lucru il poate face doar cel lipsit de rautate. De aceea, dobandeste
nerautatea si bunatate sufleteasca prin fapte de milosardie: da milostenie dupa
putere, si cu cuvantul, si cu fapta. Munceste pentru tine si imbogateste-te in Dumnezeu,
precum acel taran evlavios care impartea venitul gospodariei in trei parti: o parte o dadea
manastirii, o parte saracilor si o parte o pastra pentru sine. Daca ai gospodarie, gradina,
animale, dobandeste prin ele folos nu doar pentru trup, ci si pentru suflet, facand
milostenie din rodul muncii tale. Tot binele pe care-l facem noi pe pamant, Domnul ni-l
intoarce in cer.
Este mare cel care slujeste tuturor. Un om a postit doua saptamani, iar altul a slujit
unui bolnav. S-a dovedit ca cel de-al doilea a fost placut inaintea lui Dumnezeu. Altul
nu primeste gandurile pacatoase, ci le respinge cu rugaciunea si astfel se face bineplacut
lui Dumnezeu. Cel care se opune gandurilor rele se zideste prin ganduri bune. Gandul
rau este radacina pacatului. Nu este infricosator faptul ca ne asalteaza gandurile, ci
faptul ca noi le acceptam, ne complacem in ele si acestea ne conduc la savarsirea
pacatului cu fapta.
In fiecare fapta si gand, daca ele sunt bune, este prezent Dumnezeu. Atata timp cat simtim
prezenta Domnului, primim tot ce este de folos si necesar.
Cand insa ne lasam gandurile in voie, demonii ne insufla tot felul de sugestii si chipuri:
desfranare, frumusete, slava etc. Omul inghite toata aceasta mancare demonica si o
aduna in suflet. Apoi ne trezim ca ne vine in minte ba o ticalosie, ba alta, si ele devin
aidoma unor pete murdare pe suflet. Trebuie sa avem grija neincetat de sufletul
nostru si sa spalam la timp aceste pete prin pocainta, tinand seama ca la nunta
trebuie sa mergem cu haine curate.
Sfintii nevoitori il aveau intotdeauna pe Dumnezeu in fata ochilor. Sfantul Serafim de
Sarov parcurgea in fiecare saptamana tot Noul Testament. Citirea Evangheliei aduce
Duhul Sfant in suflet. Daca citirea Evangheliei ti se pare dificila, greu de inteles,
plictisitoare, inseamna ca aceasta este exact lectura care iti este necesara, inseamna
ca tu esti bolnav si acest medicament amar este singurul care poate sa vindece
sufletul tau. Nu-l respinge si te vei convinge tu insuti de acest lucru, cand el va
deveni pentru tine mai dulce decat mierea. Domnul S-a trudit mult sa ne invete credinta cea adevarata. Stradania Lui nu a fost si nu va fi niciodata zadarnica. Roadele ei
sunt milioanele de oameni care se mantuiesc. Nu astepta momentul cand sufletul tau

239

va fi dus la Judecata, unde toti cei care nu s-au ingrijit de sufletul lor in timpul vietii
pamantesti plang amarnic. Lucreaza cat mai este timp.
Fa fapte bune in taina. In Evanghelie, in pericopa despre vindecarea orbului, Domnul
ii porunceste aceluia sa nu spuna nimanui Cine l-a vindecat. Cu atat mai mult noi,
pacatosii, daca reusim sa facem fapte bune, nu trebuie sa le facem cunoscute
celorlalti. Omul care iubeste slava pierde virtutea. Doar parintelui duhovnicesc le
poti descoperi si sa te sfatuiesti cu dansul. Ne amintim de Fericita Xenia, care aducea
caramizi pentru constructia bisericii noaptea, de Ioasaf de Belgorod, care taia lemne in
taina, de Nicolae, Facatorul de minuni, care in taina a daruit aur, si de multi alti sfinti. Nu
spune ca mergi sa te rogi: Iisus Hristos nu spunea nimanui cand Se indeparta de
popor in taina, lasand in departare chiar si pe ucenicii Sai. Slava si vorbirea desarta
inghit virtutea. Si postul trebuie sa fie tainic.
(din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari
minunate,

Iconomii bogatiei si pregatirea pentru viata vesnica. Din PREDICILE Parintelui


ARSENIE BOCA si ale Mitropolitului AUGUSTIN la TANARUL DREGATOR BOGAT

240

Publicat pe 24 Nov 2012 | Categorii: Dregatorul bogat si Pazirea poruncilor, Hrana


duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mitropolitul Augustin de Florina,
Parintele Arsenie Boca, Tanarul bogat | Print

TANARUL BOGAT Pr. Arsenie Boca


Bogatul auzise c este via venic.
El o dorea din cauza bogiei sale, cu care dorea s fie venic. Aceasta se vede din
tristeea cu care a plecat de la Cel Venic.
Tanrul ntreab: ce are de fcut pentru a dobandi venicia? Iisus i rspunde scurt:
poruncile. Tanrul, vrand s atrag atenia asupra sa, ntreab, care? i apoi puin i pas
dac la urm minte: Toate acestea le-am pzit din tinereele mele! i mai ndjduia-i
o laud, de aceea mai i ntreab pe Iisus: Ce dar mi mai lipsete? Dar, n loc s
primeasc o laud naintea poporului, primete o demascare. Zici c ai mplinit toate
poruncile, c iubeti pe aproapele tu ca pe tine nsui; iat ai prilejul s dovedeti cu
fapta, lucrul care-i mai lipsete: Vinde-i averile i le d sracilor apoi vino de-Mi
urmeaz Mie!
La aceast ntorstur a lucrurilor nu se atepta tanrul fariseu.
Averile sale nu erau adunate din iubirea de-aproapelui, ci din averea de-aproapelui.
Pe urm averea, care nu era toat legitim, cerea i certificat moral, recunoaterea
cinstei i corectitudinei i toat slava deart, la care a trebuit s renune ruinat.
Cu aceast lecie a plecat ntristat.
Trist bogie. Pe urma ntristrii tanrului, Iisus arat marea piedic a lipirii
inimii de bogie, cu care nu se poate intra n mprie. Ucenicii auzind ntreab
nspimantai: Atunci cine poate s se mantuiasc? - c fiecare are cate ceva pe lang
inima lui. Dar Iisus le rspunde: Ceea ce este cu neputin la oameni, este cu putin la
Dumnezeu. i Dumnezeu are multe posibiliti de a dezlega inima bogailor de
bogie. Vinovia bogiei e c ine inima omului legat aici, i deformeaz omul
ncat nu mai iubete pe oameni, ci se narmeaz mpotriva lor. Pentru cinstitul
bogat, ceilali oameni sunt hoi. Bogia mrete inegalitatea dintre oameni, care
nate ura.
Atitudinea sufletului fa de bogie trebuie s fie ca a unui administrator al
bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Cat vreme iconomisim averile dup legea
iubirii de oameni, Stpanul averii ne-o menine; dar dac uzurpm dreptul lui
Dumnezeu, o pierdem i ne pierdem. Trebuie s fim cu avuia ca i cum n-am aveao. Cei ce se folosesc de lumea aceasta s fie ca i cum nu s-ar folosi de ea (I
Corinteni 7,31).
241

Lumea ntreag, condus dup legi mpotriva lui Dumnezeu, tot la Dumnezeu
ajunge, dar la Dumnezeu ca sfarit al lumii.

CUVIOSUL AMBROZIE de la Man. Dadiou 100 de ani de la nastere, 6 ani de la


fericita sa adormire. AMBROZIA CEREASCA A SMERENIEI INAINTE-VAZATOARE
Publicat pe 04 Dec 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Minuni si convertiri,
Parintele Ambrozie Lazaris, Parintele Porfirie, Pocainta, Razboiul nevazut, Sfantul
Nectarie, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print

Teologia a pierdut drumul; nu avem teologi credincioi. Ei se ocup cu


lucruri teoretice. Se pierd n frumuseea teoriei i le lipsete tuturor
fptuirea.
CITITI SI: DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS:

Vor veni ani grei, dar nu va temeti!


***

Pemptousia: Gheronda Ambrozie de la Mnstirea Dadou 2 decembrie


Arhimandritul Ambrozie Lzaris (1912-2006), duhovnic al Sfintei Mnstiri a
Maicii Domnului Gavritissa Dadou, precum i a mii de cretini de prin toate
prile Greciei, a fost una din cele mai sfinte figuri ale vremurilor noastre. Ajuns la
adnci btrnei, a fost ngrijit n ultimii ani ai vieii de ctre mica comunitate a
mnstirii, pn pe 2 decembrie 2006, cnd s-a mutat la Domnul.
O mulime de oameni venii din toate prile rii au luat cu asalt mnstirea Dadou,
zeci de clerici i monahi, precum i nali demnitari de stat au participat, cu toii, la
slujba nmormntrii, pentru a-i exprima respectul i iubirea fa de Gheronda. Cu toii
erau ptruni de lumina pe care o mprtia n jurul su sfntul i de sentimentul
tristei bucurii, care i caracterizeaz pe cretinii adevrai n aceste clipe amare
242

ale morii. Printele Ambrosie a fost izvor de mireasm aghioritic a lui Hristos n
lume, care a izvort apa cea vie a Duhului, rcorind sufletele celor nfometai i
nsetai de dreptate. Mnstirea istoric a Maicii Domnului Dadou din Amfkleia a
ajuns renumit tocmai datorit lui, iar Sfnta Mitropolie de Fthitida, nu numai n
regiunea Lokrda, ci pe ntregul cuprinsul ei, a fost stropit cu izvorul spiritualitii sale
simple i autentice.
Fericitul printe Ambrosie Lzaris s-a nscut n satul Lazarta din Lefkda, pe 21
decembrie 1912, din prini evlavioi: Panaghitis Lzaris, care era profesor, i
Louza, fiind al al patrulea copil al familiei sale. nc din frageda sa pruncie,
micuul Spiridon se distingea datorit firii sale linitite i iubirii sincere pe care o
nutrea pentru Biseric. Nobleea firii sale se datoreaz mamei, care, din cauza faptului
c brbatul ei era dus la rzboi, s-a dedicat educrii copiilor ei. Spiridon a absolvit numai
dou clase din coala primar, pentru c n paralel trebuia s-o ajute pe mama sa la
muncile agricole. Cnd a mplinit vrsta adecvat, s-a nrolat n armat, unde a slujit timp
de trei ani la Palat ca evzon*, ntruct era un tnr frumos, nalt i zvelt.
Imediat ce s-a eliberat din armat, a simit chemarea lui Dumnezeu ctre viaa monahal.
mpreun cu un prieten din prile sale, a pornit spre Sfntul Munte pentru a se nchina la
locurile sfinte de acolo i pentru a o ruga pe Maica Domnului s-i arate drumul pe care
s-l urmeze. Acolo, fiind fascinat de monahismul aghioritic, a intrat n Sfnta
Mnstire Koutloumousou, unde s-a dedicat ntru totul ascultrii, ascezei i
rugciunii.
Referitor la anii petrecui n Sfntul Munte, spunea adesea: M-am dus n Sfntul
Munte pentru puine zile i am rmas acolo douzeci de ani. Dup ce a fost frate de
mnstire timp de trei ani, a fost tuns n monahism de ctre Igumenul Damaschin,
primind numele Harton. Druirea tnrului monah la ascultrile monahale era
ireproabil. A trit n ascultare desvrit viaa dur, dar extrem de educativ i
sfinitoare din interiorul mnstirii. Pzind cu sfinenie jurmintele monahale, a
cultivat rugciunea nentrerupt, ascultarea desvrit, postul aspru, simplitatea
i puritatea copilreasc, participarea zilnic la privegheri i la celelalte slujbe ale
cultului divin, hrnicia neprefcut, ajungnd curnd la nlimile virtuii.
Aa cum s-a vzut mai trziu, Pronia dumnezeiasc i-a rezervat misiunea n lume,
spre mntuirea multor suflete. Cci viaa dur din Sfntul Munte i grelele
nevoine duhovniceti la care s-a supus de bun voie au avut repercusiuni nefaste
asupra sntii sale, fapt care l-a determinat s mearg n Atena, la ndemnul lui
Gheronda Porfirie.
La propunerea aceluiai Gheronda Porfirie, care pe atunci slujea la Policlinica din Atena,
s-a ataat de starea Sfintei Mnstiri Dadou, Parthena. La scurt timp, a fost hirotonit
diacon i apoi preot de ctre Ambrosie, mitropolit de Fthitida, care i-a schimbat i
numele din Harton n Ambrosie. Dup ce a slujit timp de ase ani n parohii din Atikk
(Glik Ner i Sfinii Trei Ierarhi din Kesarian), pentru a ajuta financiar mnstirea
243

Dadou, care ntmpina mari dificulti economice, s-a retras n mnstirea aceasta, unde
a rmas pn la moartea sa.
Fericitul printe Ambrosie a pstrat neprihnit, autentic i nealterat credina
Sfinilor Prini. Nu avea cunotine sau titluri tiinifice. nelepciunea i-a fost
dat de sus, ca road a Sfntului Duh. Evlavia sa ctre Dumnezeu l-a modelat
duhovnicete, dup sintagma scripturistic nceputul nelepciunii este frica de
Dumnezeu i priceperea este tiina Celui Sfnt (Pilde 9, 10). Prezena sa era
totdeauna i pretutindeni ziditoare. Iubirea sa printeasc i poveele sale inspirate
de Duhul Sfnt a ajutat o mulime de credincioi, care alergau sub epitrahilul su,
cutnd ntrire i sprijin n ncercrile vieii. Priceperea i clarviziunea sa i-a adus
pe muli mai aproape de viaa n Hristos i a atras muli nelepi i oameni de tiin
spre Biseric.
Trind n duhul lui Dumnezeu, nu ezita s-i sftuiasc pe cei dezndjduii s
invoce harul dumnezeiesc n rezolvarea problemelor lor. Stilul su, modul n care
nva, puritatea cu care povestea descoperiri dumnezeieti, certitudinea credinei
sale, blndeea feei sale i linitea prezenei sale, toate acestea mpodobeau chipul
unui avva al pustiei, pe care lumea nu l-a schimbat, ci l-a ajutat s se transforme
ntr-o figur angelic. Att mnstirea din Amfkleia, ct i Metohul mnstirii din
Pangrti erau asaltate zilnic de mult lume, n special de tineri, care doreau s-l cunoasc
i s primeasc binecuvntarea sa. Cei care stteau de vorb cu el constatau imediat
c vorbea din inim, i nu din raiune, i c purta nuntrul su o alt lume, din
care primea i transmitea mesaje purttoare de [ndejde] i mntuire. Se vorbete
mult i despre darul clarviziunii sale, despre semnele i descoperirile dumnezeieti
care s-au nfptuit prin persoana sa. Referitor la acestea, el le considera lucruri
fireti, subliniind faptul c spaiul Bisericii este locul unde se nfptuiesc multe
minuni, pe care credincioii le triesc zi de zi. Nu accepta nici o form de cinste, iar
la laude rspundea cu tcere. ntotdeauna ddea un exemplu viu prin viaa sa smerit i
prin comportamentul su duhovnicesc.
Printele Ambrosie reprezint un exemplu al prezenei vii a lui Dumnezeu n lume.
Dup adormirea sa n Domnul, a fost cinstit de toi, lsnd n urma sa amintirea unui
ieromonah sfnt. A fost slvit de Dumnezeu cu darurile Preasfntului Duh, fiindc i
el la rndul su a cinstit Biserica Sa prin slujirea i devotamentul su preoesc i
monahal. Pe bun dreptate, poporul l numr n rndul celor alei, considerndu-l
una dintre cele mai sfinte figuri ale secolului nostru. n ncheiere, l rugm ca, din
nlimea cerului, s se roage pentru Sfnta Mnstire a Maicii lui Dumnezeu, pentru fii
si duhovniceti i pentru noi toi.
Sursa: Revista Efimerios nr. 2/2007.

Familia ortodoxa: Gheronda Ambrozie Lazaris (1912-2006) n iubire se


ascund toate virtuile

244

Iisus Hristos, ieri i azi i n veci este acelai (Evr. 13:8) ne nva marele Apostol
Pavel. Aceste cuvinte proroceti se adeveresc, nc o dat de-a lungul istoriei, n minunata
via a Btrnului Ambrozie Lazaris (2006), duhovnicul mnstirii din Lamia, Grecia
continental. Redm mai jos cteva fragmente din viaa Btrnului Ambrozie, extrase
i traduse din cartea Gheron Amvrosios Lazaris O pnevmatikos tis Monis Dadiu,
aprut n limba greac n 2009, n exclusivitate pentru cititorii Familiei Ortodoxe i nu
numai, spre folos duhovnicesc i ntrire n credin.
Viaa Btrnului Ambrozie este o propovduire tcut, adeverind cu prisosin
cuvintele Sfntului Apostol Pavel de mai sus, adic faptul c pn azi i pn la
sfritul veacurilor Biserica Ortodox nate i va nate prin Duhul Sfnt sfini, cci
capul nevzut al ei este Iisus Hristos, Mntuitorul lumii, Care ne-a fgduit despre
Biserica Sa c porile iadului n-o vor birui (Mat. 16:18), deoarece iat, Eu sunt cu
voi n toate zilele, pn la sfritul veacului. Amin (Mat. 28:20). Mai trebuie spus c
Btrnul Ambrozie a fost prieten foarte apropiat cu de-acum vestitul Btrn Porfirie
(1991) i nrudit duhovnicete cu el, motenindu-i ntr-un fel harismele; el i-a spus
odat Gherontissei Porfiria, sora Btrnului Porfirie, dup adormirea acestuia:
Porfiria, duhul lui Porfirie acum l am eu. Muli din fiii lui duhovniceti vin acum la
mine. De aceea, poate nu ntmpltor, Btrnul Ambrozie a adormit ntru Domnul n
aceeai zi (2 decembrie) cu Btrnul Porfirie, dup 15 ani de la adormirea acestuia.
(M.G.)
Cnd era la Mnstirea Cutlumu, a avut loc o ntmplare minunat. E vorba despre
cderea lui dintr-un smochin, cnd i-a rupt piciorul i a fost vindecat de sfinii
Doctori Fr-de-argini, prin anul 1937. Redm mai jos ntocmai cum a povestit el
nsui, n dorina de a pstra fidel stilul su:
n timpul ocupaiei germane, Sfntul Munte era plin de nemi. Au stat acolo vreo doi ani.
Mai jos de mnstire, la vreo 300 i ceva de metri aveam o livad de smochini. Era
august. ntr-o zi, ce-mi zice gndul? Era la amiaz. La acea or clugrii nu ies, cci la 4
dup-amiaz este Vecernia. Au program frumos. M pclete gndul i, fr s iau
binecuvntare de la egumen, merg s culeg smochine. M nvrt eu pe acolo i dau
de un smochin cu nite smochine uite atta Nu c erau aa de mari, dar aa m-a
pclit satana ca s m fac s urc n copac ca s adun smochine i apoi s m
aranjeze el. M urc n copac, m aplec s prind o creang, i dintr-odat se rupe
creanga i m pomenesc jos! Era un zid nalt i n spatele zidului era plantat smochinul.
Cad pe zid i-mi rup piciorul aici, mai sus de genunchi, practic s-a rupt n dou.
Am nceput s urlu i s plng. Strigam De unde s aud clugrii? Era amiaza.
Dormeau. Se rupsese osul i piciorul se sucise la spate. Aveam dureri cumplite!
Strigam, plngeam Spre norocul meu, paznicul arinilor mnstirii m-a auzit i a venit
ndat. Vine i m gsete czut ntre mrcini cci, dup ce m-am izbit de zid n
cderea mea i mi-am rupt piciorul, am czut apoi jos. Trage el de picior i-l ndreapt la
loc. i ce face? Merge la mnstire i spune egumenului: Hariton (Hariton m numeam
atunci) a czut i i-a rupt piciorul. S mergei s-l luai de acolo. Vin patru clugri
robuti trimii de egumen, ce improvizaser dintr-o u o targ, m ridic i m duc la
mnstire. Piciorul rupt. Pe atunci nu existau doctori n Sfntul Munte, nici
245

medicamente. Era ocupaia german. Nu gseai nimic din toate astea. Toate erau
pustii. Din fericire, la schitul Cutlumuului era unul ce se pricepea la doftoricit
picioare rupte. M-au dus la bolni, iar vizavi era paraclisul sfinilor Doctori Fr-deargini. M-au lsat acolo pn avea s vin doctorul, cci l chemaser ntre timp.
Aveam dureri nfricotoare i rcneam ntruna. Pe la 12 noaptea, ce s vezi? I-am
vzut pe sfinii Doctori Fr-de-argini Cosma i Damian cobornd din cupol. S-au
luminat toate n jur. Eh, bietul de el, zice Sfntul Damian, cum i-a frmat
piciorul! Vine n fa Sfntul Cosma i-i zice Sfntului Damian: Mergi acolo la
picior i apuc-l bine cu minile, i trage-l ntr-afar, cci se sucise. i s-a apucat
sfntul s trag piciorul la loc. O, durere ce nu se poate spune! i, tot trgnd, sa
sudat piciorul la loc. S vedei minunea Sfinilor Cosma i Damian! Vorbeau ntre ei,
dar nu nelegeam. Am venit s te ajutm, zice Sfntul Cosma, nu te teme, are s
treac. i ce s vezi? S-a lipit la loc piciorul, s-au sudat oasele, carnea tot, de jur
mprejur. Nu se mai cunotea nimic. Eu, cum vd c s-a oprit durerea, m ridic ndat i
ncep s opi i s cnt fceam ca toate alea. S-au trezit clugrii: S-a scrntit la
cap Hariton de atta durere. S opie i s cnte la ora asta! Au dat buzna la
bolni. Miluiete-ne, Doamne!, ncepur s strige. Era trecut de miezul nopii.
Ce te-ai ridicat din pat? Stai jos, c o s-i rupi i cellalt picior!. Ia uitai-v aici,
le zic eu. Art ctre paraclisul Sfinilor Cosma i Damian. Acetia doi au venit puin
mai nainte, unul la cap i altul la picioare, i mi-au tras piciorul la loc, iar acum nu
mai am nimic. N-au mai dormit clugrii toat noaptea, iar diminea au fcut
Liturghie. Am mers i eu. Apoi s-au strns toi la mine n chilie, cu tot cu egumen, ca
s vad minunea. Au nceput s vin apoi clugri i de la Karies s vad cum m-au
vindecat. Minunea asta este consemnat i n arhiva mnstirii Cutlumu, cu data
cnd a avut loc.
*
O a treia persoan cu care printele Ambrozie avea strnse legturi era un alt mare
Btrn, fericitul episcop de Sisaniu i Siatistis, Antonie. Printele Ambrozie l
respecta i l iubea, cci era cu totul deosebit de restul ierarhiei Bisericii Greciei:
simplu, smerit, om al pocinei, milostiv, iubitor i desprins de orice slav
omeneasc sau bunuri lumeti. Printele Ambrozie nu se ferea s spun deschis c
episcopul Antonie avea darul tmduirii.
Prin anul 1996, episcopul i-a dat din salariul su Btrnului Ambrozie bani pentru
nevoile mnstirii. El ns a refuzat s-i primeasc. I-a spus c avea ntiinare de
sus ca acei bani s ajung la schitul romnesc Prodromu, ce aparinea de Marea Lavr
(de menionat c Btrnul Ambrozie de ani buni nu mai fusese n Sfntul Munte). i,
ntr-adevr, aa se fcu! A mers episcopul Antonie cu nite fii duhovniceti la prinii
romni de la schit i le-a dat banii i alte ajutoare materiale. Lucrurile stteau aa
cum spusese Btrnul Ambrozie. Schitul avea nevoie neaprat de bani. Egumen era
printele Petroniu. De atunci, episcopul Antonie mergea regulat la Sfntul Munte,
ajutnd cu bani i orice era necesar acolo unde era nevoie, cu binecuvntarea Btrnului
Ambrozie. Tot el l-a ndemnat pe vldica Antonie s ajute i un alt schit romnesc
mai mic, Colciu, unde era stare [duhovnic, n.n.] un btrn orb i harismatic,
246

printele Dionisie (Ignat), aflat n Sfntul Munte din 1923, fr s mai ias vreodat
n afar.
Btrnul Ambrozie spunea din cnd n cnd fiilor duhovniceti ai episcopului Antonie:
Este sfnt. S v inei de rasa lui, cci e aproape de Sfntul Nicolae! Alteori spunea:
Acolo, la Kozani, avei o stea luminoas ce strlucete n tot inutul!
*
O ntmplare deosebit care arat dragostea ce-l caracteriza i-o transmitea i altora este
urmtoarea: Btrnul Ambrozie a vrut s-i fac un cadou unui fiu duhovnicesc foarte
iubit lui. Aadar, pe cnd se urcase n maina aceluia, ca s mearg mpreun
undeva, i cnd nc nu porniser la drum, deodat toate s-au schimbat. Spaiul,
timpul dispruser. Brbatul rmase inert i ncepu s vad culorile pomilor foarte
intens i s aud psrile cntnd cu viersuri ce veneau din alt lume, dar care i
rsunau aproape de ureche. S-a ntors ctre Btrnul. l privi i constat uimit c
acesta strlucea. Gheronda, ce-ai fcut? l ntreb dup ce i reveni. Spune-mi,
ce-ai fcut? Ce s-a petrecut? Btrnul Ambrozie continua s strluceasc i la un
moment dat i zise: Astfel va fi Raiul, copilul meu Acum s mergem, pornete!
Harisma contemplaiei
Btrnul Ambrozie, aa cum mrturisesc muli oameni ce l-au cunoscut, i vedea adesea
pe Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului, Arhanghelul Mihail, ngeri, sfini,
dar i pe draci.
*
Cndva, un fiu duhovnicesc de-al su l-a ntrebat:
- n ce moment al Sfintei Liturghii erai cel mai micat, l simeai pe Dumnezeu?
- La Vrednic eti cu adevrat, copilul meu, rspunse Btrnul.
- De ce tocmai atunci?
- Pentru c o vedeam pe Doamna noastr, Nsctoarea-de-Dumnezeu, i pe Fiul ei la
artare.
*
Fericita stare Parthenia, egumena mnstirii din Lamia, a spus c o dat, la Sfnta
Liturghie, Btrnul a ieit pe Uile mprteti i chipul su era schimbat. L-a ntrebat
apoi:
- Gheronda, ce s-a ntmplat? Erai tot numai lumin!
247

El rspunse:
- Nu puteam ncheia Sfnta Liturghie i a venit Arhanghelul Mihail de m-a ajutat.
Auzi? S nu spui nimic la nimeni!
*
Un alt caz ce are legtur cu viaa dup moarte: un preot din Atena, Papa-Gheorghios,
era n spital, bolnav de cancer. Pentru c l iubea mult, Btrnul Ambrozie a mers la spital
s-l cerceteze. A plecat apoi napoi la mnstire. Dup 20 de zile, s-a aflat c PapaGheorghios a trecut la Domnul, dar Btrnului Ambrozie nu i-a spus nimeni cci starea
Parthenia poruncise, tiind c tare se va mhni, s i se zic c-i bine. n fiecare zi
ntreba Btrnul: Ce face Papa-Gheorghios? E bine, rspundeam toi. Asta pn
ntr-o zi, la puin timp dup moartea preotului respectiv, cnd, ntrebnd ca de obicei
despre sntatea acestuia pe un fiu duhovnicesc, i s-a rspuns la fel: E mai bine. Atunci
Btrnul ridic mna, chipurile a ameninare, i-i spuse:
Mi, mincinosule, ce tot spui acolo? Nu l-am vzut eu ieri cum urca ctre ceruri,
nvemntat tot n lumin? Cte zile are Papa-Gheorghios de cnd a murit, i voi mi
ascundei lucrul sta?
*
n repetate rnduri demonii l ispiteau la artare, ajungnd uneori s-l i bat. Dar
Btrnul Ambrozie nu vorbea cu una, cu dou, despre astfel de lucruri. Semnele btilor
primite de la demoni erau vizibile pe trupul su, ca atunci cnd l mucaser de
mna dreapt, ntre degetul mare i arttor, iar fericitul episcop de Sisaniu i
Siatistis, vznd semnul pe mna sa, se ntoarse i-i spuse unui fiu duhovnicesc ce-l
nsoea: Vezi ce i-a fcut satana?
*
Au fost dou cazuri foarte importante, cnd Sfntul Nectarie din Eghina s-a artat
Btrnului Ambrozie i l-a vindecat de nite boli ce-l chinuiau de ceva vreme.
Primul a avut loc la Geneva, n iulie 1978, cnd a fost chemat acolo de episcopul
Damaschin al Elveiei, vr-primar cu episcopul de atunci al Ftiotidei, Damaschin.
Motivul: doctorii de la spitalul Apostolul Pavel nu l-au operat bine la picior (pe 30 iulie
1977) n urma unui accident de main pe care-l suferise i tot avea dureri, cu toate c
sttuse n spital destule luni. i puseser o tij mai mare dect trebuia.
Doctorii elveieni de la Hspital Cantonal (1211 Genve 4) l-au operat iari i Btrnul
putea s peasc foarte repede fr probleme. ns, pe cnd se afla nc n spital, l
apuc din nou o durere de rinichi, ce-l chinuia de ani buni. Doctorii constatar c
avea pietre la rinichi i Btrnul Ambrozie s-a gndit s fac operaie, ca s le
scoat. I-a spus despre asta stareei Parthenia, care-l nsoise, dar ea nici n-a vrut s
248

aud. Prefera s se ntoarc n Grecia, de aceea Btrnul ncepu de ndat s-l roage
pe Sfntul Nectarie s fac iari o minune. Cu toate acestea, operaia fusese
programat. Dar seara, nainte de operaie, pe cnd se ruga Btrnul, iar n
mnstirea lui din Grecia se fcea priveghere pentru restabilirea sntii lui, avu
loc minunea. I-a aprut Sfntul Nectarie n trup, mbrcat ca monah; au ieit n
salon i ncepur s vorbeasc. Au vorbit destul timp. Btrnul i-a spus necazul su
i despre operaia programat a doua zi. Atunci sfntul l-a atins cu palma n dreptul
rinichilor i apoi plec. Dup puin, pietrele au ieit singure, o dat cu udul. Dar erau
exagerat de mari, nct mare minune a fost ias pe calea fireasc odat cu urinarea, mai
ales c una dintre ele avea mrimea unei nuci! Astfel, nu e deloc de mirare c un
doctor elveian, cnd vzu a doua zi diminea aa lucru de necrezut, a exclamat:
- Voi, ortodocii, avei o credin vie! Noi am falsificat-o i denaturat-o
De atunci, Btrnul Ambrozie n-a mai avut niciodat probleme cu rinichii. Ba chiar
odat, cnd avea probleme cu mijlocul i se ntreba dac nu cumva au revenit durerile
vechi, starea Parthenia i-a dat adevrata explicaie despre cum stteau lucrurile:
- Hai, binecuvntatule, Sfntul Nectarie nu e mincinos! Ai doar o simpl rceal!
Al doilea caz s-a ntmplat cnd Btrnul Ambrozie era internat n spitalul
Evanghelismos, avnd dureri cumplite. S-a constatat c ele se datorau unei afeciuni a
intestinelor numit ileus. Era greu s se decid operarea lui, pentru c se afla la o vrst
naintat i, n plus, trecuse prin multe boli. Operaia era totui necesar. Astfel, s-a
hotrt s fie operat a doua zi. Dar noaptea i s-a artat iari Sfntul Nectarie, i-a
deschis abdomenul, i-a tras intestinul, l-a curat i l-a pus la loc. Un fiu
duhovnicesc aflat lng el nu l-a vzut pe Sfntul Nectarie i ce fcea el. A observat
doar o schimbare la Btrnul, dup operaia sfntului. Despre aceast vindecare
n-a spus dect stareei Parthenia:
- Parthenia, a venit Sfntul Nectarie, m-a deschis i am vzut cum mi-a deznodat
intestinul, care era strangulat, l-a pus iar n pntece i mi-a zis: Vino, Ambrozie, s

vezi de dragul cui am venit azi aici. i m-a urcat la nlime i i-am vzut pe
fiii mei duhovniceti rugndu-se. Nu-i poi nchipui, Parthenia, ci erau!
Harisma strvederii
ntr-o Duminic, Btrnul era n mnstire i liturghisea. Atunci, din sfntul Altar a
vzut n duh hirotonia ntru diacon a unui fiu duhovnicesc de-al su, ce se svrea
tocmai n Creta. Cnd hirotonia era spre sfrit, iar episcopul striga Vrednic este!,
Btrnul Ambrozie a ieit din Altar i, stnd n faa Uilor mprteti, a spus i el cu
putere de trei ori Vrednic este! Cei prezeni au rmas surprini i nu tiau ce s cread,
dar el, ca s-i liniteasc, le spuse:
- n clipa aceasta este hirotonit un fiu duhovnicesc de-al meu, i-am strigat i eu
laolalt cu ceilali!
249

Iubea mult copiii i se ntrista dac vreunul suferea sau era n primejdie s se
piard. Astfel, cnd l-a vizitat cndva o familie, s-a ntors ctre biatul de 12 ani i i-a
spus:
- Eti biat bun. La biseric mergi?
- Merg.
- Te spovedeti?
- M spovedesc.
- A, bine. Dar pe la baruri s nu mai mergi!
- La bar, Gheronda? Cum s mearg copilul nostru la bar?, sri mama ca ars. ngeraul
nostru nu merge n astfel de locuri!
- Cum nu merge?!, insist Btrnul Ambrozie. A mers de dou ori, iar acum e gata s
mearg i a treia oar.
i se ntoarse spre biat, iar acesta mrturisi cu oarecare reinere:
- Pi Gheronda, m-au dus alii. Eu n-am vrut
Atunci Btrnul ncepu s-i sftuiasc: Acolo diavolul este de nestpnit i seamn
moarte.
*
Odat, un fiu duhovnicesc avea pomelnice ce trebuiau pomenite. Erau scrii pe
aceeai hrtie i viii i morii laolalt. Cnd la Sfnta Liturghie Btrnul Ambrozie iei
pe Ua mprteasc, ntruct nu vedea bine, i-a dat lui hrtia s-o citeasc. Acela ncepu
cu viii. ns cnd s-a terminat lista cu cei vii, n-a fcut pauz, ca preotul s spun nc
ne rugm i pentru fraii notri cei adormii, ci a continuat de ndat cu cei adormii.
Oprete!, i-a strigat Btrnul, care nu vedea hrtia i s poat astfel s-i
deosebeasc pe cei vii de cei adormii i, dup ce fcu ectenia pentru cei adormii,
i fcu semn s continue.
Harisma nainte-vederii
ntr-o sear de august 2006, Btrnul le-a spus la dou fiice duhovniceti, care-l ngrijeau:
- Ai strns rufele?
- De ce, Gheronda?

250

- Deoarece vine furtuna i se vor uda.


Ele nu l-au luat seama, considerndu-o glum, i au rs era o cldur
insuportabil i nimic nu arta c ar veni ploaia. La ora unu noaptea, ns, ncepu
brusc s plou. A fost o avers puternic de ploaie ce a inut doar 10 minute, dar
care fcu toate rufele de pe srm ude leoarc.
*
O nvtoare merse oarecnd la Btrnul Ambrozie s-l roage pentru brbatul ei,
care se lovise la cap i era ntr-o stare grav. Btrnul nu-i rspunse, dar o fix cu
privirea i o ntreb:
- Cum i cheam pe copiii ti?
Ea ncepu s spun numele celor patru copii ai ei. Cum auzi numele unuia dintre acetia,
Btrnul i zise:
- Cnd va ajunge la vrsta lui Hristos, va face infarct i va muri.
Femeia ncepu s plng. Btrnul, ca s-o mngie, i zise:
- Dac copilul sta nu moare, cu mintea ce-o are, poate s guverneze toat Grecia!
Fiul ei ns a trecut la Domnul la vrsta de 33 de ani i poate o fi durut-o mult pe mam
pierderea lui, dar, aa cum singur spunea i, mai ales, dup descoperirea ce i-a fcut-o
Btrnul Ambrozie, a priceput c aa a fost voia lui Dumnezeu; s-a resemnat i a trecut
mai uor peste aceast durere de nesuferit.
*
Odat, un fiu duhovnicesc l-a vizitat pe Btrnul.
- Cum eti, Gheronda?
- Nu sunt bine, copilul meu. Anul sta plec.
- Nu, printe! Oamenii mai au nevoie de tine. S nu pleci!
- Gata, de-acum. E ultimul an.
- i cnd pleci?
- Pe la sfritul toamnei.
- Ce lun?
251

- Ascult ce-i spun. Sfritul lui noiembrie nceputul lui decembrie. S-i aminteti
asta!
Omul se puse pe plns.
- Nu plnge! Aa-i viaa i trebuie s plec.
i, ntr-adevr, Btrnul Ambrozie s-a mutat la viaa cea venic pe 2 decembrie
2006.
*
O femeie ajunsese s cad ntr-o dezndejde cumplit. Nu gsea ieire (sau aa
credea ea) ntr-o problem grav ce-o chinuia i se hotr s-i pun capt zilelor.
Era 11 seara. Se sui pe parapetul balconului locuia la etajul 3 hotrt s se arunce
jos. n chiar acea clip auzi telefonul sunnd insistent. Cu chiu, cu vai, intr n cas i
ridic receptorul. Era Btrnul Ambrozie. Spre surprinderea ei, l auzi spunndu-i cu glas
dulce:
- nchide ua de la balcon i pune-te n pat. Odihnete-te! Am s m rog n noaptea
asta pentru tine. Dimineaa, cum te trezeti, sun-m!
Femeia rmase ca trsnit. Fcu ascultare. Se puse n pat i adormi ndat, ca i cum ar fi
luat somnifere. Dimineaa, cnd se trezi, se simi cel mai fericit om din lume; se
ntreba cum s-a fcut asta, de vreme ce nici una din problemele ei nu se schimbase.
l sun pe Btrnul. Nici n-apuc s ngime ceva, c Btrnul i i spuse:
- Acum eti bine, copilul meu. Vd asta. M-am rugat la Dumnezeu i ruga mi-a fost
ascultat.
i ncepu apoi s-o mngie i s i dea curaj.
Alte ntmplri minunate
Odat, un fiu duhovnicesc de-al Btrnului Ambrozie l-a luat i au mers mpreun la
biserica unde era cntre. Btrnul a rmas n altar, mpreun cu preotul slujitor. Cnd se
sfri Sfnta Liturghie, preotul bisericii veni la cntre i-l ntreb uimit:
- Ce se petrece? Cine-i sta de aici?
- Cum adic ce se petrece?
- l cunoti bine?
- Foarte bine. De ce?

252

- Pentru c, n timp ce eram ngenunchiat naintea Sfintei Mese la Heruvic i l


lsasem n stnga mea, trecu ceva ca un curent, adiere de vnt i deodat l vd de-a
dreapta mea. Cum a fcut asta?
*
ntr-un an (probabil n 1998) de Duminica Tomii, maica Nectaria observ mirat c
cununa de spini aezat pe capul Domnului (adic deasupra crucii unde era pictat
Mntuitorul rstignit) nflorise. Era uscat, cci o folosiser deja doi ani la rnd. Acum
ns rsriser nite floricele mici, roii i verzi. Merse la starea Parthenia i-i spuse ce se
ntmplase. Vzu asta i Btrnul Ambrozie care, ntruct nu-i plcea venirea n
mas a oamenilor la mnstiri i apropierea de Dumnezeu doar din pricina
minunilor i ntmplrilor suprafireti, le spuse maicilor:
- Vedei minunea, s o credei, dar s nu trmbiai despre asta! Nu vreau ca oamenii
s vin la mnstiri pentru astfel de lucruri
Coroana a rmas nflorit timp de 20 de zile.
Apoftegme ale Btrnului Ambrozie

S te rogi continuu! Nu doar cu buzele, ci i cu mintea i cu sufletul:


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel Viu, miluiete-m pe mine,
pctoasa. n acest chip vei ajunge la Dumnezeu i-l vei vedea strlucind ca
Soarele.
Pe oameni i iertm, nu ne certm cu ei.
S ceri de la Domnul iubire. n iubire se ascund toate virtuile.
Vai mie, dac nu m pociesc i nu plng pentru pcatele mele!
Eu am purtat pcatele altora. Pe mine cine m va mntui?
Curvia se pltete cu mult snge i cu mult durere.
Dumnezeu nu ne judec pentru c avem cderi, ci pentru c nu ne
ridicm. Vezi, firea omeneasc foarte uor alunec
Pocina e un dar al lui Dumnezeu. Trebuie s o cerem, ca s devenim vase
ale alegerii.
S facei milostenie ctre toi care au nevoie. Unde este dragostea, dac nu
facem milostenie?
253

S mergi acum la Dumnezeu?! Unde s mergi, cu traista goal? Trebuie so umpli. Acum e goal. Cum mergi aa la Domnul?
Srmanii politicieni! Dac nu ne pzea Maica Domnului vai de capul
nostru, dac depindeam de ei!
Cnd cerei ceva de la Domnul n rugciune, s adugai la urm: dac e
spre folosul sufletului meu. Asta arat smerenie i lsare n voia lui
Dumnezeu.
Pe Domnul s-L caui, nu pe oameni. Aici suntem trectori. Altundeva e
patria noastr.
S tii: pe primul plan e rugciunea i apoi treburile.
Cnd avem ncercri grele, cancer i boli grave este cercetarea lui
Dumnezeu. E spre pocina noastr.
S avem toi cunotin Cui ne rugm, pentru Cine trim i care-i elul nostru.
S-i iubim i s-i iertm pe pctoi, aa cum i Dumnezeu ne ngduie pe
noi.
Dac n viaa noastr pzim poruncile lui Dumnezeu, devenim proroci,
sfini, taumaturgi; i vom nvia duhovnicete i sufletete pe oameni.
Gndurile rele pleac atunci cnd ne rugm.
Nu cuta s vezi exemple de la alii. Fii tu exemplu! Nu cuta ce face unul
sau altul. Tu nu exist altul!
Teologia a pierdut drumul; nu avem teologi credincioi. Ei se ocup cu
lucruri teoretice. Se pierd n frumuseea teoriei i le lipsete tuturor
fptuirea.
Hristos nu vrea vorbe. Fapte vrea. Asta s facei! Aa vei da dovad c
suntei de-ai Lui.
Vzut-ai pe Marele Vasile? Avea har de la Dumnezeu i nu dormea deloc. A
trit 49 de ani, i-ai vzut ce lucrare a fcut? Eu, ns, am 80 de ani i n-am
ajuns nici la degetul lui mic.
Spune-i c nu face bine dac nu se duce Duminicile la biseric. Nu pierde
Dumnezeu. Ea pierde.
254

Familia trebuie s aib acelai duhovnic.


Raiul nu se ctig cu vorbe, dac nu te lupi dup lege i corect.
S nu te mai aud c zici aa ceva! Auzi, s m fac el sfnt! Pleac de
aici!
S fim prunci la rutate, dar desvrii la minte.
A consemnat monahul Gherontie (Nica)
Articol aprut n nr. 19 i nr. 20 din Familia Ortodox

Concentrate duhovnicesti de la PARINTELE PORFIRIE (2 decembrie 1991): Hristos


nu vrea langa El oameni grosolani, ci delicati
Publicat pe 02 Dec 2010 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Credinta in familie,
Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Parintele Porfirie, Pocainta, Rugaciunea (Cum sa ne
rugam?), Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO | Print

Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce
devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme
importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii
pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe
care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il
impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care
il elibereaza.
Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai
generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii
aceluia ce ti se ofera cu iubire.

255

Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui,


fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu
va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta.
Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie,
inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua
luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata.
In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta
cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l
asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa
nu fie neroditoare.
Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv
cu toata lumea si cu mine.
- Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.
- Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
- Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
- Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut.
Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza.
Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu
bagare de seama.
Iubiti-l pe Hristos Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase
salasluiesc n Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mnia, supararea,
amintirea ranilor ce le-am primit n viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L
pe Hristos si sa nu vreti nimic n locul iubirii Lui.
Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire.
Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Dute acum, roaga-te si fii rabdator in toate.
Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta
sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce
s-au instapanit in tine.
Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu
incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti, imi spunea
Bunicutul.
Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea
cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea.
256

Trebuie sa-ti spui mereu acestea: Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd.
Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles.
Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea
sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre
lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in
drumul spre Hristos.
Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci
vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti.
Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate
celelalte.
Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine
cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat.
Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi
urmeze Mie.
Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile
de seara.
Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile
Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a
impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi.
Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a
fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca
astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte.
Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si
fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de
langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor
adunati in biserica la slujba.
Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de
felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie
ceva.
Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te
spovedesti, nu te mantuiesti.
Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului.

257

[sursa: Manastirea Saraca (selectie personala a cuvintelor)]


***

G U R I E,
prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei i al Hunedoarei,
Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal i Dreptmritorilor cretini:
cald mbriare cu prilejul Crciunului, sfnt binecuvntare pentru a se bucura de
Pruncul Hristos,
Cel nscut n iesle!
Pruncul Iisus transfiguratorul suferinei
Iubii credincioi,

Trim ntr-o lume n care adeseori durerea este ignorat; doar omul
duhovnicesc devine sensibil la problema durerii; oamenii neduhovniceti
nu au ochi pentru a vedea imensa durere revrsat n lume mprejurul lor;
ei nu-i vd nici pe oamenii care sufer; ei defileaz prin lume tacticos i
anoi fr a-i opri privirea asupra celor care sufer, ca i cnd suferinzii
nici n-ar exista.
n societatea succesului de astzi aproape nimeni nu-i mai pleac
privirea spre suferinzi. Existena lor neag ideologia dominant a
societii: convingerea eronat c poi fi fericit prin tine nsui i contra
celorlali. Pentru a fi fericit se consider n-ai nevoie de ceilali, n-ai
nevoie de dragoste: poi fi fericit etalndu-i doar reuitele. N-ai nevoie de
comuniune, n-ai nevoie de energia dragostei. Ceilali trebuie doar s te
admire, iar nu s te iubeasc. N-ai nevoie de iubirea nimnui pentru a fi
mplinit. Aceast ideologie dominant n societatea noastr este explicit
anti-cretin; ea are nevoie, pentru a se impune, de inimi mpietrite. Unor
astfel de inimi li se adreseaz Domnul Hristos n cartea Apocalipsei: tiu
faptele tale, c ai nume, c trieti, dar eti mort (Apocalipsa 3,1). Mortul
nu aude, nu vorbete, nu se mic i, pn la urm, putrezete, se stric.
Omul mort sufletete nu aude clopotul Bisericii i nici cuvintele lui
Dumnezeu, nu vorbete despre cele sfinte, nu se mic nspre Biseric, nici
nspre fapte bune, i pn la urm ajunge un om stricat, putrezete din
258

punct de vedere spiritual. ntr-o societate astfel debusolat, nimeni nu mai


are ochi pentru suferin, nimeni nu mai ntlnete durerea, cu excepia
celor pe care durerea nsi i caut. Omul duhovnicesca
devenit duhovnicesc, pentru c, n trecut, cndva pe traseul evoluiei lui
umane, durerea l-a cutat i l-a preschimbat. Toi fugim instinctiv de durere,
dar deseori n via ea este o experien imposibil de evitat, i atunci rmnem
marcai profund luntric de neputina noastr n faa ei. i ea are mare putere
de a ne preschimba, de a ne reorienta gndirea, de a ne pune cu acuitate
nainte problemele eseniale ale vieii. Sfnta Evanghelie ne mrturisete c,
dintru nceput, Mntuitorul S-a confruntat cu suferina: Betleemul era plin i nu s-a
gsit loc de gzduire pentru o femeie nsrcinat.
Dar pe cnd erau ei acolo, s-au mplinit zilele ca ea s nasc i a nscut pe Fiul Su,
Cel Unul-Nscut, i L-a nfat i L-a culcat n iesle, cci nu mai era loc de gzduire
pentru ei (Luca 2,6-7).
Dreptmritori cretini,
Privit din exterior, cretinismul pare o religie iubitoare de suferin, nu pentru c
teologia cretin ar promova o doctrin n acest sens, ci pentru c Dumnezeul cretin
o are mereu n atenie, i concentreaz atenia asupra focarelor de suferin din lume,
este mereu prezent n locurile n care cineva sufer. nsui Dumnezeul cretin a
suferit: S-a nscut n simplitate, a trit 30 de ani ntr-un aparent anonimat i a
murit pe Cruce. ntre Dumnezeul nostru i suferin exist deci o legtur aparte.
La fel, Dumnezeul Vechiului Testament avea o sensibilitate aparte fa de suferin. De
exemplu, n cartea Exodului ni se relateaz despre suferinele poporului evreu aflat n
robie n Egipt, despre porunca faraonului de a fi omori de ctre moaele egiptene toi
copilaii de parte brbteasc, imediat dup natere. Lecturnd istorisirea cu exigenele
raionaliste moderne, am cuta numele faraonului; acesta nu este ns menionat (dei
intuim din cercetarea istoric c ar fi vorba despre Ramses al II-lea, faraon din cea de-a
XIX-a dinastie egiptean); n schimb, gsim cu uurin numele celor dou moae
egiptence traumatizate de porunca faraonului: ifra i Pua. Un autor raionalist
modern ar face exact invers: ar meniona numele faraonului i l-ar neglija pe cel al
moaelor (ajunse n grea frmntare pentru trdarea deontologiei profesionale care li se
pretindea ierarhic). Dumnezeul Bibliei i amintete ntotdeauna de cel care sufer.
Tot n cartea Exodului citim cum, auzind Dumnezeu suspinele lor, i-a adus aminte
de legmntul fcut cu Avraam, Isaac i Iacov, a cutat spre fiii Si i S-a gndit la ei
(Ieire 2, 24-25). Ne este relatat intervenia direct a lui Dumnezeu n istorie, cele zece
plgi, plecarea poporului din Egipt, trecerea prin Marea Roie. La un moment dat poporul
are n fa imensitatea mrii, iar n spate, amenintori, soldaii faraonului; pare s nu
existe cale de scpare. Dumnezeu l ntreab pe Moise: De ce strigi ctre Mine?.

259

Teologia rabinic scoate n eviden faptul c textul biblic nu vorbete de niciun strigt
al lui Moise, cel puin n acest caz. Atunci despre ce este vorba? Suferina este un
strigt care ajunge pn la urechile lui Dumnezeu. Este de ajuns ca cineva s sufere
i Dumnezeu aude deja un strigt, o tnguire luntric. i iat c Dumnezeu
intervine, deschide marea pentru poporul evreu, dar o nchide deasupra armatei
faraonului.
[...] Domnul Hristos, Cel nscut astzi n iesle, a suferit enorm pe pmnt. Suferina
Lui a atins maxima intensitate pe Cruce, cnd, prelund toate pcatele noastre, S-a
simit abandonat de Dumnezeu-Tatl, El, Cel Care nu are nimic comun cu pcatul: Eloi,
Eloi, lama sabahtani?/Dumnezeul Meu, Dumnezeu Meu, de ce M-ai prsit? (Marcu
15, 34).

Dac Dumnezeu nsui pe pmnt a suferit, nseamn c suferina


constituie o crare inevitabil pe drumul mntuirii. Dac o acceptm, o
putem i transfigura creator. Dac o refuzm cu ndrjire, dac nu-i
nelegem sensul, ea nu ne schimb n bine sufletul, nu ne nnoiete, nu ne
sfinete.
Minunata cntare ortodox Cu noi este Dumnezeu! nu trebuie vzut ca
un imn al triumfalismului, ci ca o constatare duhovniceasc a faptului c
n orice suferin Dumnezeu ne nsoete. Iar noi devenim mari, nu doar
prin realizrile noastre, ci i prin suferinele noastre afirma savantul
Nicolae Iorga. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu s-a sfiit s nfrunte suferina,
sub toate formele ei de pe pmnt, cu un scop clar: Iar cnd a venit plinirea
vremii, spune Sfntul Apostol Pavel, Dumnezeu a trimis pe Fiul Su, nscut
din femeie, nscut sub Lege, ca pe cei de sub Lege s-i rscumpere, ca s
dobndim nfierea (Galateni 4, 4-5). Acesta este scopul ei: nfierea,
dobndirea de ctre noi, toi, a identitii de fii ai lui Dumnezeu, biruitori ai
morii, ceteni ai raiului.
[...] Dreptmritori cretini,
De o mie de ori de S-ar nate Hristos n Betleem, dac nu Se nate i n sufletele
noastre, totul este n zadar. El a venit s se nasc i s creasc, s ne mntuiasc.
El a venit s cucereasc sufletele noastre. De dou mii de ani Biserica se strduiete
s ni-L descopere pe Hristos. Sfntul Pavel se destinuia galatenilor, scriindu-le: O,
copiii mei, pentru care sufr iari durerile naterii, pn ce Hristos va lua chip n
voi! (Galateni 4, 19).
Auschwitz interpeleaz i contiinele cretine, pn astzi. i nu doar Auschwitz-ul, care
a devenit, prin dimensiunea tragismului su, un simbol al suferinei. ns experiena
suferinei n secolul al XX-lea i-a gsit manifestarea i n ororile comunismului
care, n lagrele Siberiei sau n temniele sinistre ale Aiudului, ale Sighetului ori ale
260

Jilavei, a sfrmat milioane de viei, fr vreun surd regret sau vreo piezi privire
nspre valorile umane.
ntr-adevr, un teatru, un spaiu de desfurare a acestor fapte oribile a fost Europa,
continentul cu cea mai lung tradiie cretin n spate. Mrturia cretinilor din Europa
nu a fost la nlimea provocrilor rului. nvtura cretin nu a avut suficient
impact asupra oamenilor, asupra liderilor lor i nu a influenat n niciun fel deciziile
luate de personalitile publice, alese n mod democratic, de ctre ceteni. Spaiul
public nu a fost fertilizat nici pe departe, ct ar fi trebuit de mesajul cretin. Cele
petrecute, au constituit, inevitabil, i un eec de proporii al cretinismului [?!, n.n.].
Auschwitz-ul ne demonstreaz ct de mult poate s fie absent cretinismul din viaa
oamenilor, chiar dac teoretic el este acceptat drept filosofie/teorie religioas,
dominant n spaiul public. De aceea suferea Sf. Apostol Pavel. De aceea sufer nsui
Dumnezeu: pentru ca Hristos s ia chip n noi.
Ortodoxia ne nva c Dumnezeu nu este niciodat de partea clilor, ci
ntotdeauna de partea victimelor. Cretinul adevrat este cel care tie s fac
diferena dintre persecutor i persecutat, dintre victim i clu, iar n faa
suferinei constat adeseori c cea mai bun atitudine este compasiunea, tcerea,
mpreun-ptimirea.
Iubii credincioi,
Ce gndeau oare oamenii despre suferin nainte de a veni Mntuitorul? Vechiul
Testament i focalizeaz atenia nu pe suferin, ca suprem realitate interpelant i
provocatoare pe pmnt, ci pe buntatea Creatorului, i este, n schimb, iritat de prezena
rului n lume. Deci nu este att interesat de binomul suferin/durere-fericire, ct pe
binomul bine-ru, dreptate/corectitudine-injustiie/nedreptate.
Profetul Avacum se ntreab rspicat: Pn cnd, Doamne, voi striga fr ca s m
asculi i voi ridica glasul meu ctre Tine, din pricina silniciei, fr ca Tu s m
izbveti? Pentru ce m lai s vd nedreptatea i priveti apsarea? (Avacum 1, 2-3).
n ebraism, spre deosebire de cretinism, nu se vorbete de pcatul originar; pcatul
lui Adam i al Evei este primul pcat din istoria omenirii i nu are nimic special.
n ntreg Vechiul Testament suferina are un rol ispitor. n lume exist ntotdeauna
cineva care sufer pentru a ispi pcatele proprii sau pe cele ale altora. Diferena fa
de Noul Testament este c ispirea nu se poate face odat pentru
totdeauna. Ebraismul este o religie a vitalitii pmnteti, iar suferina nu este, n
general, vzut ca valoare. Cu toate acestea, exist cazuri de martiriu, de suferin
asumat, chiar dac aceasta nu este elogiat apoi n teologia oficial. Amintim cazul
frailor Macabei. Se cuvine ns s mai amintim faptul c n islam suferina reintr n
voina necomentabil a lui Allah i Coranul nu recunoate suferinei nicio valoare
ispitoare i purificatoare.

261

Noi, cretinii, tim ns c avem o mare responsabilitate. Aceea de a nelege i de a


prelucra n mod creator suferina. Dac aceast lucrare reuete, omul devine o
fptur nou, minunat. Dac este cineva n Hristos, este fptur nou; cele vechi
au trecut, iat toate s-au fcut noi (2 Corinteni 5, 17). Altfel va percepe el atunci
suferina. Vom avea o alt percepie a existenei. Vom ti atunci c ne-am lepdat de
omul cel vechi, robit pcatului. Hristos nscut n sufletul nostru ne umple toat fiina.
Am scpat de starea apstoare, lipsit de perspectiv, care ne-a paralizat n ceasurile
de suferin puterile sufleteti. Omul cel vechi a murit. S-a nscut omul cel nou,
biruitorul suferinei i transfiguratorul necazurilor. Omul cel nou convertete rul n bine
i necazul n bucurie.
Omul cel nou s-a preschimbat pe sine, a transformat coliba n palat, cum spune
frumos Vasile Voiculescu:
Coliba, cum L-a primit,
S-a fcut cer strlucit;
Pe bolt de mrgrit,
Iar n ea soare i stele,
Cu Arhangheli printre ele.
n mijloc, Tron luminos
i, pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucura
Duhul Sfnt S-altura
i acolo rmnea
i acum i pururea.
Iar dac am acceptat i transfigurat suferina, vom spune i noi cu entuziasm:
i noi, Doamne, ne-am sculat,
Colibele-am curat
Ui, ferestre, toate-s noi,
Doamne, intr i la noi

262

Dragii mei,

n ncheiere, se cuvine s mai afirmm c nelege suferina doar cel care are
parte de ea. Printele Calciu Dumitreasa spunea frumos c despre
suferin nu poate vorbi pertinent dect cel care o triete. Suferina este
motorul nevzut al vieii duhovniceti. Tocmai de aceea aici nu mai are
cuvntul teologia de cabinet sau refleciile intelectuale de salon, ci vibraia
interioar a unei inimi rnite de via.
Cu alte cuvinte, doar frmntrilor inimii le rspunde Dumnezeu, iar nu
suprrilor minii. Suprarea este o minte jignit, mhnirea este o inim rnit.
Dumnezeu prefer s lucreze ntr-o manier privilegiat cu emoiile, cu inima i s lase
uneori mintea prea ano n nsingurare, pn va deveni dispus a se uni cu
inima. Domnul Hristos, prin Naterea Sa umil pe pmnt, a acceptat, a reorientat i
a transfigurat suferina. El ne-a nvat c ea are un sens profund, corectnd
ontologic pcatul originar i reintroducndu-ne, pe fiecare n parte, n universul
energiilor nevzute ale harului sfinitor.
Dumneavoastr tuturor, care avei experiena suferinei ntr-o form sau alta, mai
acut sau mai diminuat, v dorim s petrecei cu bucurie sfnt srbtorile
Naterii Domnului, ale Anului Nou i ale Bobotezei, s fii nvingtori asupra
tuturor necazurilor, iar cndva, n eternitate, s facei parte din ceata celor despre
care se proorocete:
Celui ce va birui, i voi da s mnnce din pomul vieii, care este n raiul lui
Dumnezeu (Apocalips 2, 7).

TEORIA KARMEI I A REINCARNARII Referat prezentat la Al IX-lea Congres


Panortodox al Delegatiilor Bisericilor Ortodoxe si Sfintelor Mitropolii pe teme referitoare
la erezii si secte, intrunit la Biserica Sfantul Ioan Rusul Evia, 8-13 octombrie 1997.
Teoria karmei si a reincarnarii constituie invatatura de baza a celor mai multe erezii si
secte contemporane. Credinta in reincarnare a dobandit mai ales incepand cu anii 60,
multi discipoli, atat din randul europenilor, cat si din cel al grecilor. Propaganda care i se
face lucreaza foarte eficace. Astfel, potrivit cu o statistica care s-a facut la inceputul
263

anilor 90, s-a constatat ca aproximativ 20% dintre greci cred in reincarnare. Cam acelasi
procentaj, poate ceva mai mare, il intalnim si in tarile Europei si ale S.U.A. Merita sa fie
consemnat faptul ca la inceputul secolului XX, potrivit cu datele Societatii Teosofice,
numai 1% dintre europeni credeau in reincarnare. Este vorba asadar de o problema foarte
serioasa, deoarece aderarea la aceasta credinta aduce cu sine iesirea din sanul Bisericii.
Odata cu raspandirea acestei teorii, creste si numarul ofertelor de pe piata religioasa1,
adica in spatiul sectelor contemporane. Astfel, citim: Daca veti medita cincisprezece
minute pe zi veti putea pune la punct 10.000 de vieti2. Credinta in reincarnare, spun ei, da
solutii la toate problemele si explicatii la toate subiectele. Haideti sa luam lucrurile de la
inceput. Teoria reincarnarii3, adica credinta ca dupa moartea trupului sufletul intra in alt
trup de om sau de animal, este o invatatura foarte veche, care, prin oracole, s-a raspandit
in intreaga lume inca din antichitate, incepand cu Babilonul, Egiptul, vechea Elada si
Roma. Adeptii lui Orfeu, Pitagora si adeptii lui, Platon si adeptii lui, Plotin, neoplatonicii
si gnosticii credeau in aceasta teorie. In realitate insa nu era vorba de o conceptie
omeneasca, ci de o invatatura pe care diavolii, ascunsi in spatele zeitatilor antice, o
transmiteau la toata lumea prin intermediul oracolelor si al misterelor antice idolatre. Pe
piata religioasa contemporana este oferita mai ales varianta asiatica a teoriei (hinduista si
budista) si cea apuseana, de provenienta teosofica. Cat priveste teoria asiatica a
reincarnarii, aceasta este transmisa mai ales prin guruism4. Guruismul ca miscare nu este
unitar. Desi exista diferente specifice fiecarui curent, doua puncte ale invataturii guruiste
sunt comune si esentiale: cele referitoare la karma si la reincarnare. Crezul lor Potrivit
invataturii despre reincarnare, o fiinta, dupa moartea biologica, revine la viata cu un trup
nou, fie de om, fie de animal. Astfel sufletul este supus unui nesfarsit ciclu de nasteri si
morti, care ii creeaza o continua suferinta (Samsara). Tocmai din aceasta suferinta
fagaduieste gurul ca il va elibera pe om. Aici va trebui sa facem o referire la conceptia pe
care o au despre Dumnezeu, om si lume, gruparile care adopta teoriile karmei si
reincarnarii. Puterea care il tine pe om in robia samsarei este legea karmei. Cuvantul
karma provine din radacina sanscrita KRI, care inseamna actionez, savarsesc; inseamna
mai ales fapta. Potrivit cu aceasta invatatura, fiecare fapta buna sau rea are urmari care
actioneaza si dupa moarte. Karma este totalitatea impresiilor acumulate in subconstient
care il silesc pe om sa actioneze5. Toate acumularile de karma din vietile anterioare sunt
cele care coordoneaza viata unui om. Viata pe pamant trebuie sa o traiasca pentru a-si
ispasi karma sa. Swami6 Abhedananda, discipol al lui Rama Krishna si reprezentant al
miscarii Rama Krishna in S.U.A., spune: Orice fapta are in mod obligatoriu reactia sau
efectul ei. Aceasta constituie de asemenea karma cuvantul karma le cuprinde pe
amandoua: cauza si efectul. In acest inteles universal miscare, atractie, priza la mase,
aparare pasire, vointa, speranta si orice energie a trupului, a mintii si a simturilor
constituie karma. Acestea creeaza efecte coordonate de legea nestramutata a cauzei.
Dincolo de acest drum al legii karmei, care le strabate pe toate, nu exista fericire sau
nefericire7. Satyanandashram (organizatia gurului indian Satya-nanda care actioneaza si
in Grecia) mentioneaza in acest sens: imi pot departa durerea pentru o perioada, dar, daca
nu o primesc in aceasta viata, va trebui sa iau un alt trup ca sa sufar aceasta durere. In
aceasta lume toti trebuie sa sufere din pricina karmei care a fost acumulata in vietile
anterioare8. Problemele si suferintele omenesti se datoreaza tocmai acestei legi a
karmei, care il sileste pe om sa revina la viata printr-o noua incarnare si sa creada ca toate
evenimentele pe care le traieste sunt o realitate si nu o inselare. Exista durere, dualitate,
264

reincarnare, karma. Adica, in putine cuvinte, exista problemele si suferintele omenesti9.


Karma inseamna actiune, iar actiunea nu poate fi evitata. De aceea omul nu poate evita
acumularea de karma. Cata vreme exista rasuflare in trup, actiunea sau karma predomina.
Iar efectele karmei le observam in noi insine si in cele din urma in societate in
consecinta, trebuie sa cunoastem ca atat timp cat traim acumulam karma. Asadar, destinul
nostru este deja hotarat?10. Acestea le sustine miscarea gurului Satyananda. Aceeasi
invatatura este propovaduita in tara noastra [Grecia, n.n.] si de gurul Satya Sai Baba fie
direct, fie prin discipolii sai. Asa cum spune Robert Nagemy, care il considera pe acest
guru un conducator spiritual11, toate cele care se petrec in viata omului sunt determinate
de mai inainte de relatiile lui karmice. Astfel, sufletul isi alege de mai inainte (de nastere
n.tr.) neamul, parintii, puterile si slabiciunile trupului si mintii. Isi alege, de asemenea,
evenimentele pe care le va trai, precum si relatiile lui apropiate mai importante si durata
vietii. Potrivit cu legea karmei toate acestea sunt stabilite de obicei inainte de nastere
Cu toate ca evenimentele cele mai importante sunt determinate de mai inainte de catre
faptele noastre anterioare, libertatea noastra se manifesta in capacitatea noastra de a
reactiona acum intr-un mod diferit12. De legea karmei nu poate scapa nimeni. Potrivit
spuselor ocultistului Edgar Cayce (in Grecia este reprezentat de G. Vulucu), care exprima
aici punctul de vedere adoptat in general de ocultisti in legatura cu acest subiect: Iisus
Hristos a venit pe pamant pentru a-si desavarsi evolutia Sa si a biruit trupul si pe
diavol13. In felul acesta El a indepartat ceea ce noi numim karma, pe care trebuie sa o
infrunte toti14. Asa cum citim In textul lui Satyannanda, idealul ultim al yogai il
infaptuieste gurul Brahmanista care este unit cu constiinta suprema, eliberat (n.tr. de
karma), desi traieste inca. () Nu se intereseaza si nu mai simte nimic din cele care
privesc trupul S-a contopit cu Brahma suprem traieste intr-o tacere absoluta,
exterioara si launtrica Adeseori nu simte prezenta discipolilor care il inconjoara.
Uneori poate pronunta cuvinte nearticulate Alteori se poate ca acesti Givanmuctes sa-si
piarda cu desavarsire simtirea trupului si sa inceteze a mai manca, cu toate ca li se ofera
mancare Dupa aceasta ei nu pot trai mai mult de zece sau douasprezece zile si astfel
sunt nevoiti sa paraseasca aceasta stare Gurul Brahmanista este varful tuturor gradelor
evolutiei spirituale15. Pentru a ajunge insa cineva acolo trebuie sa treaca prin mai multe
stadii, care sunt descrise in cartile religioase asiatice cu multe amanunte. In hinduista
Carte a Legii lui Manu citim: Asasinul unui brahman se reincarneaza in trupul unui caine,
al unui arici, al unui magar, al unui taur, al unei camile, al unei capre, al unui bou, al unui
animal salbatic, al unei pasari, potrivit cu circumstantele crimei. Cel care fura stofe de
matase se reincarneaza ca potarniche; daca cele furate sunt de in, ca broasca; daca sunt
din bumbac, ca cocostarc; daca sunt din piela de vaca, ca crocodil. Daca fura parfumuri
scumpe sa reincarneaza in soarece; daca fura cimbru, in curca; daca fura orez fiert sau
nefiert, in arici. Daca fura foc se reincarneaza in cocor; daca fura un vas de uz casnic, in
bondar; daca fura haine de purpura, in potarniche rosie16. Aceasta in spatiul
hinduismului. Acum sa trecem la budism. Potrivit teoriei budiste omul poate ajunge dupa
moarte in sase ipostaze, care se numesc cele sase cai ale reincarnarii si sunt urmatoarele,
in ordine ierarhica: Ipostaza divina (deva). Budismul a mostenit aceste fiinte din
mitologia hinduista si, potrivit anumitor scriitori, se ridica la numarul de 33: cate 11
pentru fiecare din cele trei lumi. Ipostaza umana. Aceasta este si cea mai rara. Un mit ne
vorbeste despre o broasca testoasa care traieste in adandurile marilor si scoate capul la
suprafata la fiecare o suta de ani, precum si despre un inel care pluteste la suprafata
265

apelor; pe cat este de probabil sa treaca capul broastei prin inel, pe atat este de probabil sa
se reincarneze o fiinta in trup omenesc dupa moartea sa. Ipostaza de asura. Asurii sunt
dusmanii devilor si corespund intr-un fel gigantilor din mitologia scandinava si titanilor
din cea greaca. O traditie pretinde ca ei iau nastere din picioarele lui Brahma; se crede ca
locuiesc in pamant si au proprii lor regi. Rude cu asurii sunt si nagas, reptile cu chip
omenesc care locuiesc in palate subpamantene ca paznici ai cartilor mistice ale
budismului. Ipostaza de animal. Zoologia budista le clasifica in patru specii: fara
picioare, cu doua picioare, cu patru picioare si cu multe picioare. Jakatasii amintesc de
vietile anterioare ale lui Buda in corpuri de animale. Ipostaza de preta. Pretasii sunt
osandirii care sunt chinuiti de foame si de sete, pantecele lor are marimea unui munte iar
gura lor este de marimea unui ac. Sunt negri, galbeni sau albastri, plini de lepra si
necurati. Unii se hranesc cu scantei, in timp ce altii incearca sa-si manance carnurile lor.
Adeseori dau viata unor cadavre si bantuie prin cimitire. Ipostaza de fiinta demonica.
Aceste fiinte sunt torturate in adancurile subpamantene, putand totusi sa se afle
intemnitate intr-o stanca, intr-un copac, intr-o casa, sau intr-un ulcior17. Nu stiu daca le
au in vedere pe acestea discipolii greci ai gurusilor. In tot cazul, fie ca organizatia in care
au fost atrasi isi scoate invatatura din hinduism, fie din budism, sansele de a iesi din ciclul
reincarnarilor sunt minime, asa cum am vazut in pilda cu broasca testoasa. Daca ne vom
intoarce din nou la hinduism, vom gasi invatatura care spune ca, pentru a se elibera
cineva din ciclul reincarnarilor, va trebui mai intai sa se nasca intr-o casta hinduista
inferioara si apoi incet-incet sa evolueze. Presupusa iesire din ciclul reincarnarilor
Potrivit acestei conceptii singurul mod de a iesi din nesfarsitul ciclu al nasterilor si al
mortilor este de a nu acumula karma. Iar aceasta se poate realiza atunci cand cineva
actioneaza fara alipire, asa cum face un actor atunci cand isi joaca rolul pe scena fara sa
se identifice cu el. In cartea mai sus amintita a lui Borges se spune ca: Daca un sfant
(arahat = iluminatul) reuseste sa ajunga la nirvana inainte de moartea sa, actiunile lui nu
mai acumuleaza karma; poate face nenumarate fapte bune sau sa savarseasca crime, insa
faptele lui nu vor primi rasplata sau pedeapsa, deoarece s-a eliberat din ciclu (samsara) si
nu se mai naste din nou18. La acest stadiu se presupune ca a ajuns gurul. Potrivit cu
invatatura organizatiilor guruiste, gurul este mai presus de karma, a ajuns la infaptuire
cosmica; misiunea lui este sa semene semintele pentru realizarea unei culturi spirituale
universale si sa transmita cunoasterea universala discipolilor sai care si-au curatit mintea
si sunt pregatiti sa o primeasca. Este foarte important faptul ca invatatura despre karma
constituie baza misiunii si autoritatii gurului. Omul nu poate gasi singur calea care duce
la eliberarea din ciclul renasterilor (samsara). Are nevoie de ajutor, iar acest ajutor il ofera
gurul. Atunci cand Satyananta vine in Grecia, vine sa ne elibereze inimile noastre cele
indurerate, iar nu sa tina o conferinta, sa invete Kryia Yoga Nu! Ceea ce ne ofera este
ceva mai profund, declara Centrul Yoga Satyananta19. Atunci cand gurul si discipolul
sau sunt uniti pe plan spiritual, o mare parte din karma discipolului poate fi asimilata de
guru. Dar aceasta presupune ca discipolul sa uite lumea si toate lucrurile din ea, in afara
de guru, care se afla inaintea lui aceasta este comuniunea pe plan spiritual20. In felul
acesta discipolul este condus treptat, prin tehnicile si metodele potrivite, la dependenta
totala de guru. Consecintele teoriei Consecintele acestei teorii sunt distrugatoare, atat
pentru om cat si pentru societate. Daca toate sunt determinate de karma pe care a
acumulat-o cineva in vietile anterioare, atunci nimeni nu este raspunzator pentru faptele
sale. Atunci toate, chiar si cele mai mari crime, sunt justificate, de vreme ce nu exista in
266

esenta discernamantul care sa faca deosebirea dintre bine si rau. Orice lucru bun care se
face cu alipire nu este in realitate un bine, deoarece produce karma, in timp ce orice lucru
rau care nu se face cu alipire nu produce karma, prin urmare este considerat un lucru
pozitiv. i aceasta deoarece il aduce, chipurile, pe om mai aproape de scopul sau, care
este eliberarea din ciclul chinuitor al reincarnarilor (samsara). Astfel se produce o
rasturnare a conceptiei despre dreptate si morala, pe care o avem nu numai noi,
ortodocsii, dar si omul apusean, in general; adica conceptia care este bazata pe invatatura
despre Dumnezeu, om si lume a Crestinismului. Indemnul Sfantului Apostol Pavel
bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang21 este considerat alipire de catre
adeptii teoriei karmei si a reincarnarii. Cercetatorul german al ereziilor Friedrich-Wilhelm
Haack, intr-una din cuvantarile sale tinute in Atena (1989), spunea: Odata, pe cand
mergeam impreuna cu un guru pe un drum din Rizikes (India), am vazut stand pe marginea drumului un cersetor si i-am aruncat o moneda. Atunci gurul a ras si a spus: Ah,
voi crestinii! Apoi m-a intrebat: De ce il ajuti? El insusi este vinovat pentru starea in
care se afla. i Haack conchide: Aceasta este mentalitatea care sugruma orice actiune
sociala. Potrivit cu adeptii invataturii guruiste, cel care se supune legii karmei este mai
drept si mai moral decat cel care respecta cele zece porunci. Astfel, daca cineva ajuta pe
semenul sau aflat in suferinta, participand la durerea lui, acumuleaza karma. Asadar fapta
lui, aparent buna, in realitate este rea deoarece nu-l ajuta sa iasa din ciclul samsarei. Dar
nici cel suferind nu este ajutat. Il vom ajuta numai atunci cand il vom lasa in starea in
care se afla, pentru a-si ispasi karma. Caci de nu si-o va ispasi in aceasta viata, se va naste
din nou pentru a o ispasi in alta viata. Pe de alta parte, un jaf sau o ucidere care se va face
fara alipire, adica ca si cum si-ar juca cineva rolul sau pe scena unui teatru fara sa se
identifice cu el, este considerat un lucru bun(!), deoarece nu acumuleaza karma. Asadar
cel care actioneaza astfel se apropie de implinirea scopului sau, care este iesirea din ciclul
reincarnarilor. Unuia ca acesta nu i se poate cere socoteala de catre nimeni. Cel care
savarseste o ucidere sau un furt, face aceasta ispasindu-si karma sa. Dar si victima isi
ispaseste propria sa karma. i, desigur, nu ar fi putut sa o ispaseasca fara cel care a
savarsit aceasta. Staretul Paisie Aghioritul ne da o frumoasa pilda pentru a descrie
diferenta esentiala dintre un om care a fost adapat cu rugaciunea ortodoxa si un altul care
a fost adapat cu meditatia orientala. El spune: Sa presupunem ca un hinduist se afla pe
malul marii si se autoconcentreaza. Daca in momentul acela cineva se primejduieste in
mare si cere ajutor, acesta va ramane cu desavarsire nepasator, nu se va misca din pozitia
sa ca sa nu se lipseasca de placerea ce o simte. In timp ce, daca s-ar afla acolo un monah
ortodox si ar rosti Rugaciunea lui Iisus, ar lasa metania si s-ar arunca in mare ca sa-l
salveze22. Dar sa revenim. Pentru adeverirea celor de mai sus redau un text de la
Satyanantashram: Nu este nevoie sa constrangeti karma, prietenia, iubirea de slava, nici
chiar mania, nesatiul sau patima (desfranarii). Ci trebuie sa traiti o viata foarte libertina.
Nu cred ca omul greseste, ca poate apuca pe un drum rau sau ca poate deveni rau. Cred ca
situatia in care se afla a fost creata pentru a putea evolua23. Toate acestea rastoarna
morala, dreptatea, asistenta sociala si legislatia, asa cum le-am observat in societatile
occidentale. Potrivit acestei invataturi, toata viata noastra pe pamant are o valoare
negativa si orice situatie va trebui sa fie acceptata in mod cu totul pasiv. In felul acesta
omul se netrebniceste; paralizeaza in el orice incercare de a se impotrivi nedreptatii si
constrangerii. I se slabanogeste orice simtamant de responsabilitate sociala. Vinovatii
pentru starea in care se afla cei nedreptatiti sau cei care sufera sunt ei insisi, iar nu cei
267

care ii nedreptatesc. Asa cum scrie Borges, hinduistii considera mila ca fiind o ostentatie,
o greseala, pentru ca starea nefericita nu face altceva decat sa-l ajute sa-si ispaseasca
gresalele pe care le-a savarsit intr-o viata anterioara. i orice incercare de a-l ajutora
intarzie inevitabila plata a datoriei. Din aceasta pricina Ghandi a condamnat fondarea
azilelor si a spitalelor. Credinta in reincarnare este atat de puternica in India, incat nimeni
nu cere ca sa fie dovedita24. W.T.R. Sheddy observa pe buna dreptate: Teoria karmei este
o filosofie folositoare pentru clasa stapanitoare. De ce unii ca acestia sunt bogati? Din
pricina nenumaratelor fapte bune pe care le-au savarsit in vietile anterioare. Dar de ce
saracii sunt saraci? Deoarece in vietile anterioare au facut nenumarate crime. Ne putem
oare inchipui o filosofie mai placuta in mainile clasei stapanitoare decat teoria karmei?25
i Nekkue Kestling observa: Sistemul hinduist este cel mai bun sistem feudal care a
existat vreodata. Este sistemul in care pastrarea si mostenirea puterii, clasei stapanitoare a
fost asigurata in mod desavarsit cu ajutorul conceptiei reincarnarii. Copilul omului sarac
asa trebuia sa se nasca si nimeni nu trebuie sa-l scoata din starea nefericita in care se afla,
pentru ca plateste o oarecare karma. i de aceea si-a ales sa se nasca un copil de sarac si
sa traiasca in saracie si dispret. Dimpotriva, brahmanul va naste negresit brahmani, care
se vor desfata de bunatatile si privilegiile castei lor, deoarece sunt niste suflete ce au o
karma pozitiva de altfel pentru aceasta si-au ales trup de brahman pentru a se reincarna
si astfel au dreptul de a fi rasplatiti si a se desfata in aceasta viata26. Asadar, in India,
sistemul castelor si al claselor sociale este determinat de invatatura despre karma si
reincarnare27. Pe langa conceptia asiatica asupra reincarnarii o avem si pe cea
occidentala, exprimata mai ales de Societatea Teosofica. Potrivit spuselor lui Irving S.
Cooper, stalpul de baza al Societatii Teosofice: Una dintre misiunile Societatii Teosofice
Mondiale este de a face cunoscut adevarul despre reincarnare28. Varianta apuseana a
teoriei reincarnarii, in contradictie cu cea asiatica, nu urmareste nimicirea vietii, nici
eliberarea din ciclul vietilor si mortilor succesive, ci daruirea de noi posibilitati prin
reincarnari succesive, astfel incat sa poata fi satisfacute toate dorintele care nu au fost
satisfacute in aceasta viata. Adeptii occidentali ai teoriei reincarnarii cred ca ceea ce isi
doresc acum in aceasta viata si nu dobandesc cu siguranta vor dobandi in vietile viitoare.
Conceptia despre karma si reincarnare presupune acceptarea teoriei holiste despre lume si
om. Toate sunt dumnezeu. Dar acest dumnezeu se manifesta in lume mai mult sau mai
putin, potrivit cu capacitatea fiecarui individ. Evolutia in cadrul nesfarsitelor
reincarnari este de fapt o evolutie prin sine, prin procese automate, mecaniciste. Aceasta
conceptie predomina de altfel si in credinta hinduista despre reincarnare precum si la
gruparile ezoterice ale Crestinismului ezoteric al lui D. Doriza. in cartea sa 2001 a
Doua Venire29, spune: Sinele tau modeleaza evolutia Sinelui aceluia care de buna voie sa destramat cu scopul de a ucenici in Unire, cu scopul de a scoate din dezbinare toate
experientele si cunostintele Unitatii Supraperfecte si a intoarce particica arzatoare a
nemarginirii Sinelui in unitatea Sinelui. Sinea ta directioneaza Sinea ta dezbinata
pentru a invata sa depaseasca zguduiturile materiei grele si sa le poata preschimba
deasupra Nesfarsitului Este Eu sunt Sinea ta. Puterea Creatoare Suprema. Aceasta
calatorie evolutiva nu se refera numai la om. Omul este numai o etapa. In acesta calatorie
este inclus intreg universul. Dintru inceput trebuie sa avem in vedere, scrie Cooper, ca
intreaga natura este vie si ca fiecare parte a ei de la cristale pana la om, slujeste ca
purtatoare a unei constiinte ce inainteaza spre evolutie. Ne putem inchipui cum valurile
vietii evolutive ies dintr-un regn si intra in altul: mineral, vegetal, animal, uman. Asa cum
268

spune Roumi (n.a. cunoscut mistic musulman si fondatorul ordinului sufit din Mevlevi):
La planta incepe sa se arate simpatia sau antipatia, precum si semnele bolnavicioase ale
afectivitatii. La animal se manifesta sub forma sentimentului concret, a patimilor si a
dorintelor, aparand de asemenea si o oarecare forma de intelegere. La om, dupa ce va
trece de incercarea sutelor de reincarnari, ajunge in cele din urma la inaltimile cunoasterii
spirituale. Scopul principal al reincarnarii, spun ei, este instruirea. In acest scop venim si
revenim pe pamant, nu pentru ca o pricina exterioara ne obliga la aceasta, ci pentru ca
propria noastra constiinta, Eul nostru, are nevoie de evolutie. Mobilul care ne impinge
spre reincarnare si care ne aduce iarasi pe pamant este setea noastra interioara de
experiente, dorinta noastra de a cunoaste, avantul nostru de a participa la miscarea agitata
a vietii naturale30. Asa cum fagaduiesc cei care ii fac publicitate, conceptia apuseana
despre reincarnare nu conduce la nelucrare, ci ea fagaduieste experiente mai mari si
desteptarea capacitatilor oculte ale omului. Reincarnarea nu continua pana la infinit.
Atunci cand vom fi invatat toate lectiile care se predau in scoala lumii, nu vom mai avea
nevoie de reincarnari fizice, fara numai de acele reincarnari de bunavoie, in care fiintele
superioare si perfecte vin ca niste maestri spirituali sa ajute lumea inapoiata pe calea
evolutiei spirituale31. Combaterea acestei teorii 1. Adeptii teoriei karmei nu pot sa
justifice lipsa amintirii presupuselor vieti anterioare. Daca in aceasta viata ne aflam ca sa
platim karma din vietile anterioare si sa invatam lectia pentru a evolua, asa cum sustin
ei, atunci cum se face ca nu ne amintim de faptele vietilor anterioare pe care platindu-le
se presupune ca ne instruim? Raspuns nu exista si acest punct este unul dintre cele mai
slabe ale teoriei. Pentru a se acoperi acest gol lucru cu neputinta, desigur recurg la
asa-numitele calatorii in vietile anterioare prin intermediul hipnozei, calatorii in care fie
scot la iveala amintirea unor fapte aflate in subconstient, fie sunt informati de catre
duhurile viclene despre unele fapte petrecute in trecut sau care se petrec in prezent, care
sunt considerate de catre adeptii teoriei karmei drept dovada, chipurile, a vietilor
anterioare. De altfel aceste calatorii presupun credinta in reincarnare, atat din partea
hipnotizatorului, cat si a celui hipnotizat. Astfel Robert Nagemy, dascalul organizatiei
guru-iste Viata armonioasa, sustine ca fiecare om a schimbat de nenumarate ori diferite
roluri. Mama mea a fost sora mea intr-o viata anterioara iar tatal meu un indragostit de al
meu. Primul meu fiu a fost bunicul meu intr-o alta viata, iar al doilea a fost tatal meu
Pe a doua fiica a mea am avut-o mama intr-o viata anterioara. Intr-o viata anterioara tatal
meu a fost sotia mea, pe care o chinuiam(). Am inteles ca intr-una din vietile mele
anterioare mama mea l-a ucis pe tatal meu si pe mine(). Mama mea a fost intr-o viata
anterioara mama mea, iar intr-alta copilul meu(). tiu ca mama mea mi-a fost mama si
altadata. Eu si cu tatal meu eram gemeni, de aceea eram atat de legati sufleteste(). Intro viata anterioara mama mea mi-a fost prieten apropiat, iar tatal meu mi-a fost sot, pe
care obisnuiam sa-l chinuiesc(.. .)32. Aceste descoperiri despre vietile anterioare pot
proveni fie de la un guru, fie sunt dobandite in grup prin anumite practici, cum ar fi
calatoriile facute prin intermediul hipnozei. Doctrina aceasta face imposibila crearea
relatiilor personale, care se sprijina pe unicitatea persoanei, precum cele din cadrul vietii
familiale. Aceste conceptii pot sa destrame familii si sa creeze relatii impotriva firii
(homosexuale, lesbiene) sau relatii neingaduite, cum ar fi cea intre tata si fata s.a.m.d. Se
ajunge chiar si la schimbarea sotilor, cand cei doi nu apartin aceleiasi grupari. Astfel de
cazuri grave au fost deja observate. 2. Fara indoiala aceasta invatatura este anticrestina.
Potrivit invataturii crestine, scopul omului nu este acela de a se elibera de chinul
269

samsarei, de a-si dizolva personalitatea intr-o energie impersonala sau intr-o


supraconstiinta, ci vesnica si adevarata comuniune personala cu Dumnezeu. De altfel,
invatatura despre reincarnare este lepadata de Sfanta Scriptura. i, chiar daca am accepta
ca in Sfanta Scriptura se aduce vorba despre reincarnare, aceasta nu are nici o legatura cu
invatatura lui Hristos, ci cu oarecare conceptie din popor la acea vreme33. Invatatura
crestina este cuprinsa in urmatoarea fraza: Este randuit oamenilor o data sa moara, iar
dupa aceea sa fie Judecata34. Asadar nu vorbeste de cicluri succesive de vieti si morti, ci
despre o nastere si o moarte trupeasca, iar dupa aceasta Judecata. Dumnezeu a randuit o
zi in care va judeca lumea cu dreptate prin Barbatul pe Care L-a randuit35. Chiar si
numai aceste cuvinte clare ale Sfantului Apostol Pavel: Este randuit oamenilor fac de
prisos orice discutie despre primirea sau neprimirea de catre Biserica lui Hristos a
reincarnarii. Insa adeptii acestei teorii, imprastiind confuzia si incercand sa atraga la ei
crestini neintariti in credinta, propovaduiesc ca teoria aceasta ar fi, chipurile, invatatura
Bisericii din primele veacuri, pana la Sinodul V Ecumenic (secolul VI). Potrivit
ocultistilor, Hristos a invatat reincarnarea intr-un cerc restrans de discipoli, deoarece
multimile nu o puteau intelege. i aceasta pentru ca intelegerea cunostintelor mai
profunde presupune fiinte care se gasesc la un nivel superior de evolutie36. Asa cum ne
spune fericitul Parinte Antonie Alevizopulos, afirmatiile care sustin ca ar fi existat un cerc
restrans de discipoli, carora s-ar fi descoperit, chipurile, adevaruri mai inalte nu sunt
conforme cu realitatea istorica. Deja in anul 190 d.H., Sfantul Irineu, episcopul
Lugdunului [Lyonului n.n.], a alcatuit un catalog cu cartile Noului Testament. Sfantul
Irineu era ucenicul Sfantului Policarp, episcopul Smirnei, care la randul sau fusese
ucenicul Evanghelistului Ioan. Preocuparea principala a Bisericii era aceea de a pune in
armonie cartile Noului Testament, al caror mesaj comun era invatatura lui Iisus Hristos ce
propovaduia Invierea, iar nu reincarnarea37. Sfantul Irineu a fost invatat de Sfantul
Policarp cele pe care acesta le-a primit de la Evanghelistul Ioan. Daca ar fi existat un cerc
restrans, atunci cu siguranta ca ar fi apartinut acestuia si Sfantul Irineu, precum si
ucenicul sau Ipolit. Daca intr-adevar invatatura despre reincarnare ar fi fost predata
acestui cerc restrans, amandoi ar fi primit aceasta invatatura si ar fi considerat-o dreapta,
chiar daca din motive bine intemeiate nu ar fi considerat potrivit sa o propovaduiasca
public. Vedem insa ca Sfantul Irineu condamna invatatura care spune ca sufletele primesc
din cand in cand mai multe trupuri. In cartea sa numita Mustrarea si rasturnarea
cunoasterii celei cu nume mincinos scrie: Asa cum fiecare dintre noi primeste propriul
trup, tot astfel are si propriul suflet. De aceea atunci cand se va completa numarul pe care
El Insusi (Dumnezeu) l-a randuit de mai inainte, toti cei care au trecut prin viata (ale
caror nume s-au scris in Cartea Vietii) vor invia avand propriile lor trupuri si suflete, cu
care au bineplacut lui Dumnezeu. Iar cei vrednici de osanda vor merge in iad avand si
acestia propriile lor trupuri si suflete, cu care s-au indeparta de harul lui Dumnezeu38.
Asadar nu exista nasteri repetate in urma carora sufletele primesc diferite trupuri, ci
numai o singura nastere. In aceasta viata pe pamant fiecare om are un singur suflet si un
singur trup. Faptul ca Sfantul Irineu nu a introdus in Canonul Noului Testament scrieri
apocrife ale gnosticilor, care propovaduiau reincarnarea, dovedeste ca el insusi si intreaga
Biserica de atunci nu primeau invatatura despre reincarnare. Invataturile despre
reincarnare au fost combatute si de Sfantul Ipolit al Romei (235), ucenicul Sfantului
Irineu. Daca reincarnarea ar fi fost invatatura unui cerc restrans de discipoli cu siguranta
ca Sfintii Irineu si Ipolit nu ar fi combatut-o ca pe o invatatura necrestina, ci ar fi
270

apartinut si ei acestui cerc39. Argumentul ocultistilor cum ca Sfanta Scriptura ar invata,


chipurile, despre reincarnare dandu-l ca pilda pe Sfantul Ioan Botezatorul si spunand ca
acesta a fost reincarnarea proorocului Ilie40 este naiv. Ei uita ca potrivit cu propria lor
invatatura pentru a se reincarna cineva trebuie mai intai sa moara. Dar proorocul Ilie nu a
murit! Talcuirea textului evanghelic de mai sus este simpla. Asa cum Sfantul Arhanghel
Gavriil spune tatalui Sfantului Ioan Botezatorul: Ioan va veni cu duhul si cu puterea lui
Ilie, adica va avea harisma proorociei si indrazneala proorocului Ilie41. De altfel, daca
Hristos ar fi acceptat reincarnarea, nu ar fi inviat morti, ci s-ar fi limitat sa mangaie pe
rudele acestora. 3. Cei care accepta teoria karmei si a reincarnarii trebuie, de asemenea,
sa ia aminte la contradictia in care cad. Daca sufletul celui mort in timp de cincizeci de
zile intra intr-un alt trup, potrivit cu invatatura formulata in doua texte fundamentale ale
lor, adica in versiunea tibetana si cea egipteana a Bibliei mortilor, atunci cum este posibil
sa cheme asa cum sustin ei sufletele mortilor in adunarile spiritiste, de vreme ce
duhurile acestea cu mult timp mai inainte au intrat intr-un alt trup? Asadar, daca teoria
karmei este adevarata, spiritismul este o minciuna si invers. Tot astfel, ce noima au
ceremoniile facute pentru sufletele mortilor, de vreme ce acestea s-au reincarnat deja? 4.
i inca un argument: faptul ca populatia planetei a crescut in ultimile doua veacuri de la
unul la sase miliarde de oameni arata cat de mincinoasa este teoria karmei si a
reincarnarii. Ce s-a intamplat oare de s-a petrecut aceasta crestere exploziva? Unde au
fost aceste suflete si de ce nu au luat pana acum trup material? 5. Dincolo insa de toate
acestea, foarte important pentru noi crestinii este faptul ca inselaciunea reincarnarii
ameninta sa anuleze intreaga Evanghelie a mantuirii in Hristos, adoptand mincinoasa si
luciferica evanghelie a sarpelui, adica propovaduirea evolutiei, realizarii si mantuirii prin
sine. Daca cineva primeste aceasta teorie antihristica a reincarnarii, se scoate pe sine
insusi din Biserica lui Hristos, deoarece: a) Nu primeste Simbolul Credintei in care
marturisim ca Hristos a inviat din morti si ca asteptam a Doua Lui Venire. In Simbolul
Credintei marturisim doua veniri ale lui Hristos, iar nu o multime de reincarnari ale Lui,
asa cum sustin ocultistii, care incearca sa nege unicitatea Persoanei lui Hristos si prezenta
Lui ca Dumnezeu si Mantuitor. Pe de alta parte, in Simbolul Credintei mai marturisim ca
asteptam si invierea noastra, precum si cea a tuturor mortilor si nu un ciclu nesfarsit de
reincarnari. b) Neaga deosebirea dintre Creator si creatia Sa. c) Neaga Judecata viitoare.
d) Neaga unicitatea, libertatea si responsabilitatea persoanei omenesti, de vreme ce toate
functioneaza acolo in cadrul unei necesitati oarbe. e) Neaga dragostea. Fraza bucurati-va
cu cei ce se bucura si plangeti cu cei ce plang42 este considerata de adeptii karmei si ai
reincarnarii nu ca virtute, ci ca o neputinta si alipire fata de ceea ce te impiedica sa
evoluezi prin sine. De asemenea, pentru noi, trupul omenesc nu este o temnita a
sufletului, ci biserica a Duhului Sfant. Viata nu este o pedeapsa sau o condamnare pentru
faptele vietilor asa-zise anterioare, ci un dar al lui Dumnezeu. Moartea nu este izbavire, ci
rasplata pacatului si a fost ingaduita de Dumnezeu ca nu cumva raul sa fie fara de moarte.
In timp ce pentru adeptii reincarnarii viata este pedeapsa, iar nu moartea. Concluzii Din
cele spuse mai sus observam ca una din consecintele invataturii inselatoare despre karma
si reincarnare, care spune ca nu exista nimeni care sa ne ceara socoteala pentru faptele
facute, constituie o mestesugire iscusita a diavolului, ucigasul de oameni, pentru a vana
discipoli. Evanghelia propovaduieste: Iata acum este vremea bineprimita; iata acum este
ziua mantuirii43. Acum, in aceasta viata se hotaraste viitorul nostru vesnic. Dupa moarte
sufletul nu mai poate sa se pocaiasca. Dimpotriva, sectele ii adorm pe oameni si le
271

fagaduiesc o multime nesfarsita de posibilitati de a-si satisface patimile lor, fara insa sa
mai trebuiasca sa dea socoteala vreodata pentru ele. Din toate cele care s-au spus pana
acum cred ca s-au aratat destul de limpede contradictiile si punctele slabe ale teoriei
karmei si reincarnarii, care este o credinta si nu o lege, asa cum incearca discipolii el sa
ne convinga. Este vadita, totodata, incompatibilitatea acesteia cu Credinta Ortodoxa.
Read More at http://www.razbointrucuvant.ro/2013/01/16/erezii-contemporanereincarnare-karma-religii-orientale-new-age/, Written by admin, Copyright Rzboi
ntru Cuvnt

Extras din lucrarea apologetica recent tradusa la Editura Ecclesiast:

Ierom. Antonie, Biblia impotriva Protestantismului. Respingerea ereziilor


protestante prin versete biblice, Editura Ecclesiast, 2012
Biblia, o chestiune personal
Conceptul protestant de Sola Scriptura insist c interpretarea Bibliei este o chestiune
personal. Aceasta este o atitudine care nu numai c implic o ndeprtare de ceea ce s-a
crezut universal i consecvent de Cretinism din vremea lui Hristos, dar care i contrazice
n mod direct chiar Biblia:
Aceasta tiind mai dinainte c nici o proorocie a Scripturii nu se tlcuiete dup
socotina fiecruia (II Petru 1, 20).
Aceast dogm numai Scriptura a fost un produs al opoziiei Reformei
protestante fa de abuzurile comise de Biserica Apusean a Romei sub Papa Leon al Xlea, la nceputul secolului al XVI-lea. Fiindc criticile lui Martin Luther nu au dus la
msuri de ndreptare a neornduielilor din Biserica Romei, reformatorii protestani
nu au avut alt soluie dect s renune la religia organizat i la autoritatea
Bisericii. Acesta a fost un itinerariu care i-a desprit pe protestani de orice alt sprijinire
a lor pe nvtura apostolic, pe Biseric i pe Sfinii Prini.
A existat o alt alternativ la desprirea de Roma. Reformatorii protestani ar fi putut
s se ntoarc la Biserica ntemeiat de Domnul Iisus Hristos n secolul nti. Din
nefericire, aceast cale nu a fost urmat i, fr nici o alt legtur cu Biserica
272

Noului Testament, Protestantismul s-a gsit aruncat n voia valurilor i n dilema


falsei soluii fiecare doar pentru sine.
Biserica este cluzit de Duhul Sfnt la tot adevrul (Ioan 14, 26; Ioan 16, 13), este
locul n care slluiete Domnul n Duhul (Efeseni 2, 22) i este stlpul i temelia
adevrului (I Timotei 3, 15).
Prin urmare, Biserica slujete ca pzitoare i depozitar al nvturii apostolice (care,
parial, implic Scriptura scris). Astfel, a ne ndeprta de Biseric determin, de
asemenea, deprtarea de ceea ce Trupul lui Hristos a crezut dintotdeauna, o
nlocuire a acelei credine comune cu opinia personal. Iar n schimb aceasta
submineaz autoritatea Bibliei din cauza faptului c, dac omul nu se ncrede n
tradiia care a produs-o, cu greu poate exista credin n Biblie.
Adunarea scrierilor Noului Testament ntr-o singur carte a fost rspunsul Bisericii
i al Prinilor Bisericii din secolul al IV-lea la apariia nvturilor false care
pretindeau autoritate apostolic. Vom arunca acum o privire asupra a o parte din
problemele ridicate de principiul Sola Scriptura care au avut cele mai mari consecine.
Problema protestant
La Matei 7, 15-20 suntem astfel nvai:
Ferii-v de proorocii mincinoi, care vin la voi n haine de oi, iar pe dinuntru sunt
lupi rpitori. Dup roadele lor i vei cunoate. Au doar culeg oamenii struguri din
spini sau smochine din mrcini? Aa c orice pom bun face roade bune, iar pomul ru
face roade rele. Nu poate pom bun s fac roade rele, nici pom ru s fac roade bune.
Iar orice pom care nu face road bun se taie i se arunc n foc. De aceea, dup
roadele lor i vei cunoate.
Cercetnd roadele care apar din principiul Sola Scriptura, eroarea acestuia, sau mai
bine zis minciuna sa, devine foarte evident:
i. Teoria protestant a siguranei venice, odat mntuit, totdeauna mntuit (care va
fi discutat ntr-un capitol ulterior), susine c, dup momentul iniial al credinei n
Hristos, mntuirea nu poate fi pierdut. Oricum, Sinoadele Bisericii, ca rspuns la
schismatici precum montanitii (care ntrebuinau versete scripturistice precum Evrei
6, 4-6 ca s susin c nu exist ntoarcere [pocin] de la apostazie)[1], a stabilit c
cei care apostaziaz se pot poci. Ideea este c Scriptura (Evrei 6, 4-6) i Biserica
(Sinodul din 314 de la Ancira) recunosc ambele posibilitatea apostazierii dup ce iniial sa crezut n Mntuitorul.
ii. Cele mai multe denominaiuni protestante refuz s accepte i s recite Crezul de
la Niceea probabil din cauza expresiei Cred ntr-una sfnt, soborniceasc i
apostoleasc Biseric. Oricare ar fi motivul, Crezul Niceean a fost alctuit la Sinodul I
Ecumenic, inut n 325 la Niceea, ca afirmaie standard de credin, a credinei Bisericii
273

ntemeiat de Hristos, iar a nesocoti acest Crez nseamn o ndeprtare de credina dat
sfinilor, odat pentru totdeauna (Iuda 1, 3).
iii. Ultimul Sinod ecumenic, inut n 787 d.Hr., a aprobat unanim folosirea i
venerarea icoanelor n timp ce Protestantismul condamn ca idolatrie folosirea
icoanelor.
Una din numeroasele probleme insurmontabile din cadrul Protestantismului o reprezint
dilema ce rezult din afirmaia c Duhul Sfnt ofer fiecrui credincios o
interpretare exact a Scripturii (temelia principiului Sola Scriptura). Totui, exist
nenumrate nelegeri contradictorii ale acelorai versete. S lum, de exemplu,
controversa despre botezul pruncilor sau faptul c, n ziua de azi, unele denominaiuni
protestante tolereaz divorul, iar altele nu; sau modul n care interpreteaz ele din punct
de vedere biblic nvturile despre aa numitele Vremuri de pe urm. Apoi sunt
nvturile despre consumul de alcool, fumatul, dansul despre care unii protestani spun
c sunt pcate iar alii nu, i fiecare pretinde c deine texte doveditoare din Scriptur.
Lista nenelegerilor este aproape fr de capt iar aceasta n condiiile n care nu
inem cont de toate interpretrile Bibliei fcute de ctre faciunile liberale sau
conservatoare. De exemplu, ct de literal este Scriptura? n cadrul
Protestantismului niciodat nu exist un rspuns definitiv, doar pretenii de
autoritate pentru multe mini-tradiii.
Scriptura spune c
Iisus Hristos, ieri i azi i n veci, este acelai (Evrei 13, 8)
deci nu este posibil s existe dou interpretri valide ale Scripturii. Ideea foarte greit
c Duhul Sfnt ofer milioane de diferite semnificaii duce la o alt dilem
neverosimil, anume, necesitatea de a susine c, dac exist un singur Duh Sfnt i
o singur interpretare a Bibliei, atunci oricine contrazice semnificaia susinut de o
denominaiune sau de o persoan trebuie s fie considerat ca fiind ne-cretin(). O
astfel de stare fragmentat cu siguran nu reprezint trupul cel unu al lui Hristos. Fiindc
existena unui dezacord att de mare asupra a ce spune Scriptura pune sub semnul
ndoielii premiza principiului Sola Scriptura. Adic, n conformitate cu acest principiu
este deplin acceptabil fie existena a milioane de interpretri biblice contradictorii, fie a
considera ca necretin pe orice persoan sau grup care nu ader la o anumit nelegere a
Scripturii, ceea ce este n mod clar contradictoriu.
O alt consecin ciudat a principiului Sola Scriptura este nesocotirea anumitor
pasaje biblice n favoarea altora. Aceasta este alarmant n special fiindc preceptul
Sola Scriptura include controversa urmtoare: Scriptura este singura autoritate
obligatorie i totui exist multe ndeprtri de versete biblice clare. Cteva exemple:
i. Denominaiunile protestante nu accept n general faptul c Domnul nostru Iisus
Hristos a druit ucenicilor Si puterea de a ierta pcatele. Mntuitorul a spus:

274

Crora vei ierta pcatele, le vor fi iertate i crora le vei ine, vor fi inute (Ioan 20,
23).
Tot Domnul Iisus Hristos a afirmat, de asemenea:
i voi da cheile mpriei cerurilor i orice vei lega pe pmnt va fi legat i n ceruri,
i orice vei dezlega pe pmnt va fi dezlegat i n ceruri (Matei 16, 19; vezi, de
asemenea, Matei 18, 18).
ii. Majoritatea protestanilor insist c pinea i vinul euharistic nu sunt Trupul i
Sngele real al lui Hristos, considerndu-le n schimb drept o reamintire simbolic a
tot ceea ce Iisus a mplinit pe cruce. ns vedem c n Biblie Domnul Iisus zice:
acesta este Trupul Meu acesta este sngele Meu (Matei 26, 26-28).
De asemenea, Mntuitorul Iisus Hristos nva:
i le-a zis Iisus: Adevrat, adevrat zic vou, dac nu vei mnca trupul Fiului
Omului i nu vei bea sngele Lui, nu vei avea via n voi. Cel ce mnnc trupul
Meu i bea sngele Meu are via venic Trupul Meu este adevrat mncare i
sngele Meu, adevrat butur (Ioan 6, 53-55).
iii. Protestanii susin c, dup actul de credin n Hristos fcut de persoan, se
ataeaz de aceasta o mntuire care nu mai poate fi pierdut. Aceast teorie a
siguranei venice rstlmcete versete precum:
Cci sunt ncredinat c nici moartea, nici viaa, nici ngerii, nici stpnirile, nici cele
de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici nlimea, nici adncul i nici o alt
fptur nu va putea s ne despart pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Hristos
Iisus, Domnul nostru (Romani 8, 38-39)
i
Eu le dau via venic i nu vor pieri n veac, i din mna Mea nimeni nu le va rpi
(Ioan 10, 28).
iv. Exist i un nsoitor sau un produs al siguranei venice, interpetarea eronat a
expresiei scripturistice
dreptul din credin va fi viu (Romani 1, 17),
la care Martin Luther a adugat doar pentru a sugera faptul c omul nu se
mntuiete dect prin credin. Cartea lui Iacov respinge hotrt aceast idee:
Aa i cu credina: dac nu are fapte, e moart n ea nsi (Iacov 2, 17)

275

i din nou,
credina fr de fapte moart este (Iacov 2, 20).
De un interes deosebit, atunci cnd reflectm asupra modului cum protestanii susin Sola
Scriptura dar i contrazic anumite versete din Scriptur, este faptul c aceste versete
citate pentru a susine Sola Scriptura sunt chiar ele nsele n contradicie cu principiul
numai Scriptura conteaz. De exemplu:
Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i de folos spre nvtur, spre
mustrare, spre ndreptare, spre nelepirea cea ntru dreptate, astfel ca omul lui
Dumnezeu s fie desvrit, bine pregtit pentru orice lucru bun (II Timotei 3, 16-17).
Evident, Sfntul Pavel se referea la Vechiul Testament. Aceasta nseamn c, dac acest
verset ar fi interpretat precum o fac protestanii, ca o invalidare a orice altceva n afara
Scripturii, atunci Sfnta Tradiie nu doar c ar trebui s fie abandonat, dar i Noul
Testament, de asemenea, ar trebui s fie ndeprtat, fiindc nu fusese nc scris atunci
cnd Sfntul Pavel rostea pasajul de mai sus.
n plus, n acelai capitol (II Timotei 3, 8) gsim un alt exemplu de tradiie oral. Sunt
menionate numele Iannes i Iambres, cei doi vrjitori care s-au mpotrivit lui Moise
n Ieire [Exod] (capitolele apte i opt), ns faptul c numele celor doi vrjitori nu
apar n Ieire dar erau cunoscute de Apostolul Pavel, demonstreaz pe de o parte c
era ntrebuinat tradiia oral i, pe de alt parte, o valideaz ca autentic. Prin
urmare, II Timotei nu slujete ca paragraf care fundamenteaz regula numai Scriptura,
ci mai degrab adeverete faptul c Biblia este o component legitim a Sfintei
Tradiii.
Scriptura condamn fr echivoc starea de dezbinare spiritual n comunitatea de
cretini:
V ndemn, frailor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toi s vorbii
la fel i s nu fie dezbinri ntre voi; ci s fii cu totul unii n acelai cuget i n aceeai
nelegere (I Corinteni 1, 10).
Versetele de la I Corinteni 11, 18 i I Corinteni 12, 25 ofer un ndemn asemntor cu cel
al Sfntului Clement,
ferii-v de schisma cea nesfnt i nesuferit,
i cu cel al Sfntului Ignatie:
dac cineva urmeaz pe vreun fctor de schism, nu va moteni mpria lui
Dumnezeu[2].

276

Protestantismul pare s recunoasc caracterul inadecvat al strii de dezbinare. De


exemplu, au fost fcute ncercri de minimalizare a deosebirilor dogmatice, susinnd c
acestea nu au vreo importan real. Sau conceptul de unitate cretin este minimalizat
prin supoziii precum imposibilitatea ca s existe o singur interpretare universal a
Scripturii, sau o singur Credin, o poziie care duce la aruncarea acuzaiei de
legaliti sau lipsii de iubire cretin asupra celor care insist c Biblia ne
dezvluie faptul c nu poate exista dect o singur Credin (cf. Romani 12, 5; Efeseni
4, 4). Astfel de idei au culminat n afirmaii extravagante cum c singurul lucru de
care este nevoie pentru a fi membru ntr-o familie cretin atotcuprinztoare este
credina n Hristos, iar nu prtia la o singur credin.
Dispreuirea lui Iisus Hristos i a Bisericii Sale
Alte consecine ale interpretrii personale a Bibliei includ acceptarea lui Iisus Hristos ca
Mntuitor, dar continund cu dispreuirea stpnirilor pe care El le-a ornduit asupra
noastr:
Ascultai pe mai-marii votri i v supunei lor (Evrei 13, 17)
i
supunei-v preoilor (I Petru 5, 5).
n afar de dispreuirea autoritilor Bisericii exist i abandonarea, anterior
abordat, a celorlalte trei componente ale Sfintei Tradiii. Adic, interpretarea
personal deviaz de la ceea ce a fost crezut timp de dou mii de ani; deviaz de la
interpretarea apostolilor,
Dup Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea ncredinat mie (I Timotei 1, 11),
i a Prinii Bisericii,
Cci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat i vou (I Corinteni 11, 23)
i
Cci v-am dat, nti de toate, ceea ce i eu am primit (I Corinteni 15, 3).
Prin Sola Scriptura interpretarea i nvtura oferit de Apostoli i Prinii Bisericii
a fost nlocuit de intelectul omenesc czut al omului modern, cu siguran o
nclcare a nvturii
inei predaniile cum vi le-am dat (I Corinteni 11, 2).
Credincioii din primul veac cretin nu aveau Scriptura Noului Testament i totui
au trit nendoielnic n credina apostolic. Observm o deviere de la Scriptur fiindc
277

mai degrab dect s insiste c Biblia este singura cluz pentru vieuirea cretin,
gsim n Scriptur meniunea c cretinii credincioi sunt un exemplu al vieii n Hristos:
Frailor, facei-v urmritorii mei i uitai-v la aceia care umbl astfel precum ne avei
pild pe noi (Filipeni 3, 17).
Fii urmtori ai mei, precum i eu sunt al lui Hristos (I Corinteni 11, 1).
F-te pild credincioilor (I Timotei 4, 12), de asemenea, I Petru 5, 3: pilde
fcndu-v turmei.
Protestantismul insist pe calea numai-Scriptura, condamn ca fcute de om i
strine scrierile Prinilor Bisericii din secolele I i II i compune cri moderne
despre viaa cretin i interpretarea biblic. Acesta se afl n contrast izbitor cu
mantra citete-numai-Biblia. Nu doar c aici se gsete o lips de consecven dar
este, de asemenea, incredibil de arogant ca cineva s se considere expertul i
autoritatea n locul apostolilor i Prinilor Bisericii.
Arogana protestant
Modul individualist de raionare i interpretarea personal a individului protestant
a nlocuit nvtura celor care au nvat direct de la Hristos, Apostolii, i a celor
care au decis care cri s fac parte din Biblie (Prinii Bisericii). ndeprtarea de
celelalte trei componente ale Sfintei Tradiii duce la nesocotirea anumitor pri din Biblie.
Ideile personale despre Credin i Scriptur sunt nu doar nefolositoare, ci i
periculoase, iar urmarea lor n vieile indivizilor este mai mult dect evident:
o credin care este fundamentat pe experiena individual i pe opinia personal mai
degrab dect pe o via trit n Biseric.
autoritatea spiritual care depinde de o interpretare personal a Scripturii n locul
nvturii apostolice.
individul i este propria biseric, propriul sinod ecumenic, propriul episcop,
propriul povuitor duhovnicesc.
separaia de Trupul lui Hristos i de modelele de nchinare oferite de Biseric; apariia
situaiei dificile caracterizate de necesitatea de a improviza continuu.
n concluzie, trebuie menionat din nou c Biblia contrazice principiul Sola Scriptura,
vdindu-l a fi o nvtur fals:
Aceasta tiind mai dinainte c nici o proorocie a Scripturii nu se tlcuiete dup
socotina fiecruia (II Petru 1, 20).

278

[1] La Evrei 6, 4-6 citim: Cci este cu neputin pentru cei ce s-au luminat odat i au
gustat darul cel ceresc i prtai s-au fcut Duhului Sfnt, i au gustat cuvntul cel bun
al lui Dumnezeu i puterile veacului viitor, cu neputin este pentru ei, dac au czut, s
se nnoiasc iari spre pocin, fiindc ei rstignesc lorui, a doua oar, pe Fiul lui
Dumnezeu i-L fac de batjocur.
[2] Epistola Sfntului Clement ctre Biserica din Corint, din anul 95, i Epistola Sfntului
Ignatie ctre Biserica dinPhilippi, din anul 107.

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/01/23/bibliaimpotriva-protestantismului-versete-biblice-interpretare-sfanta-traditie-erezii/ )

Invataminte si reflectii duhovnicesti in vremea crizei. ATENTIE LA IMPRUMUTURI SI


LA OFERTELE TARI!
Publicat pe 29 Jan 2013 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum
munceste crestinul?, Ieromonah Ioan Buliga, Vremurile in care traim | | |Print

Despre vremurile actuale


Sfintii Parinti spuneau ca atunci cand se vor astupa cararile dintre oameni, sfarsitul
este aproape. Sigur, ca prin astuparea cararilor dintre oameni se intelege disparitia
dragostei dintre oameni, insa mai ales faptul ca nu ne vizitam si nu ne ajutam, arata ca
nu mai avem dragoste. Desigur, ca vizitele au partea lor neplacuta, adica nici sa mergi
pe capul omului fara niciun rost, insa noi le putem face placute atunci cand mergem sa
ducem un dar, sau cand invitam pe cineva din inima si cu dorinta de a-l bucura.
Bineinteles ca raceala dintre oameni vine in primul rand din necredinta, iar rautatea
are infatisarea omului nemultumit de ceea ce i se ofera, si a omului care se teme
279

pentru ziua de maine; si nu spun asta ca si cum trebuie sa acceptam tot ceea ce ni se
ofera, si sa nu ne gandim la ziua de maine, ci o spun ca am ajuns sa fim mereu
nemultumiti si sa ne imbolnavim de griji. Care ar fi solutia? Solutia ar fi sa nu ne
facem datorii, pentru ca apoi sa plangem, cand trebuie sa le platim, si sa gasim
solutia supravietuirii cu foarte putin.
Asa-zisa criza, care a fost provocata tot de oameni, deocamdata nu este o criza
alimentara, ca sa nu avem ce sa mancam, dimpotriva, au fost din toate din abundenta, ci
este de fapt o criza a sistemului care neavand cap pe umeri, a ridicat fortat nivelul de
comoditate al omului, iar acum se vede nevoit sa lase lucrurile asa cum au fost la
inceput: omul trebuie sa-si castige painea mai ales prin cultivarea pamantului si
cresterea animalelor, iar nu in fata calculatorului si printr-o industrializare, care
strica totul pe pamant.
[...] Desi este mult pamant nelucrat, totusi se spune ca nu se gaseste de munca, si
fara indoiala, aici este vina sistemului, care i-a luat pe oameni de la vatra satului, si
i-a ingramadit in orase, unde acum multi dintre ei nu mai stiu ce sa faca. Am fost
dezvatati sa traim simplu cu o bucata de pamant, o capra si doua gaini, insa acum
oamenii vor fi nevoiti sa-si indrepte privirea spre pamantul nelucrat si spre
simplitatea de altadata, caci sistemul nu face altceva decat sa reduca si vrea sa faca
toate serviciile on-line si prin cartela, pentru a astupa complet cararile dintre
oameni. Dupa ce am fost dezvatati de viata simpla de la tara, acum vor sa ne
obisnuiasca ca nici sa nu ne mai intalnim unul cu altul, si nici sa iesim la
cumparaturi, sau ca sa ne platim factura.
Totul merge prin astuparea cararilor de altadata, lucru care se face simultan cu
stricarea credintei, a bunelor obiceiuri, si prin stricarea intregului pamant. Oamenii
parca nu au ochi sa vada cum se altereaza totul in jur. Dam cu deodorant, inchidem
ochii la ce se intampla in jur, si mai luam o portie de drog la televizor. Cei care insa
am deschis ochii, sa scoatem afara din viata noastra toate prostioarele noilor oameni, care
se scalda intre necunostinta si rea vointa.
Ce facem in vreme de criza?
In vreme de criza se fac reduceri, iar noi ar trebui sa ne reducem placerile
pacatoase, care de multe ori sunt foarte costisitoare. Unii asteapta iesirea din criza,
insa mai devreme sau mai tarziu va fi o criza incomparabil mai mare cu ce am trait
pana acum. Modul oamenilor de a se manifesta fata de cei care se fac vinovati de
colapsul mondial ar trebui sa fie unul de rupere a lor de la super-imperiul centralizat al
celor care duc lumea aceasta intr-o directie gresita, de cei care departeaza pe oameni de
credinta si de Dumnezeu. Renuntarea la televizoare ar fi un prim pas; macar sa nu-i
mai vedem, pe ei si tot circul lor. Ar fi o economie mica, poate neimportanta de bani,
insa in acel timp, pe care il pierdeam la televizor, am putea sa facem ceva folositor.
[...] Sigur, s-a vorbit mult despre intoarcerea omului la tara, ca sa avem macar un mic
mijloc de a trai, insa fiecare face cum poate, pentru ca asa cum am spus de atatea ori
280

nu este important sa supravietuim, ci este important sa ne mantuim sufletul. Natura


si viata la tara raman pentru fiecare dintre noi, locuri in care ne sintitim mai aproape de
Dumnezeu, de Creatia Lui si, de ce nu, mai aproape de canonul primit de la
Dumnezeu de a ne hrani din osteneala si sudoarea noastra (cf. Facerea 3,17-19).
Atentie la ofertele tari!
Cine poate scapa din cursele diavolului? intreba un sfant parinte, iar raspunsul a fost:
Singura, smerenia. Multe sunt cursele intinse de inselatorul in zilele noastre, si putini
sunt cei care scapa din acestea. De aceea, este bine ca oamenii sa ceara binecuvantare
de la duhovnic, atunci cand au de luat o hotarare importanta, iar duhovnicul sa fie
cat de cat in cunostinta de cauza, si nu neaparat sa dea un raspuns imediat, ci dupa
un timp mai indelungat de rugaciune, timp in care sa se roage si credinciosul, abia
dupa aceea sa ia impreuna o hotarare.
Existau in trecut parinti cu viata sfanta, care nu dadeau un raspuns decat dupa
cateva zile de rugaciune, insa in zilele noastre raspundem la intrebari nu numai fara
sa ne rugam, dar de multe ori si inainte sa ne gandim bine, ca la un fel de tie break,
sau raspundem chiar si inainte de a fi intrebati, ca de`, astazi s-au inmultit parintii
vazatori cu duhul. Atunci cand cineva vrea sa ne insele face niste oferte foarte
tentante, cum a fost de pilda Caritas-ul (sau atatea pacaleli care se posteaza pe
internet), care spunea ca returneaza bani de cateva ori mai mult, celor care
depuneau banii la ei. Cine putea sa refuze o asemenea oferta, sa pui o suta de
milioane si sa primesti sapte sute de milioane intr-un timp scurt?
Ar fi trebuit sa bata la ochi, insa faptul ca primii care au depus banii au primit asa cum li
s-a promis, a facut ca toata lumea sa isi depuna banii acolo, si bineinteles, ca apoi tot
jocul s-a oprit: un faliment despre care se stia de inainte, insa fiecare a urmarit
castigul sau, si nimeni nu s-a gandit la cei care vor pierde. Aici este lipsa de credinta,
si aici este rautatea: faptul ca vrem ca noi sa traim bine, chiar daca altii ar suferi
pentru asa-zisul bine al nostru.
Imi aduc aminte de un batranel, care a fost si el inselat de curentul respectiv, si a vandut
saracul ce avea, si a alergat sa depuna banii la Caritas. Nu auzise de falimentul Caritasului, dar auzise ca din cauza ca se castiga multi bani, este foarte mare aglomeratia, si este
foarte greu sa depui banii. Batranul, insa, s-a intors de la Caritas foarte fericit, si
spunea celor pe care ii intalnea: Asa de bine am umblat, nu era nimeni acolo, am
reusit sa-mi depun banii, ba doamna de acolo mi-a dat si o cafea. Ca sa dai averea
pentru o cafea, sigur ca diavolul este mare negustor, insa diavolul s-a bucurat mai
mult de tulburarea pe care a facut-o multor oameni, certurile care au urmat in
familie, si toate celelalte urmari negative, care au venit drept consecinta a faptului
ca banii intuneca mintea omului, si nu mai vede lucrarea inselatorului. Imi aduc
aminte de o metoda de prins peste cu sacul, in care cineva tine sacul, iar celalalt tulbura
apa in fata sacului, si apoi izgoneste pestii spre sac.

281

La fel face si diavolul, si de aceea avem nevoie de rugaciune si de smerenie pentru a


scapa din cursele lui.
Atentie la imprumuturi!
Din pacate, nivelul de trai al oamenilor nu se mai calculeaza in functie de ce ne da
Dumnezeu, ci se calculeaza in functie de ceea ce creaza omul, astfel poate sa fie un
an cat de abundent si sa stea alimentele gramada, daca nu avem serviciu si bani
atunci suntem saraci; insa pana la urma mancam bani sau alimente? Iar nivelul de
trai se calculeaza in functie de lux, sau de necesitate? Sigur, ca oamenii au rasturnat
lumea invers, insa noi nu trebuie sa mergem dupa ei, ci trebuie sa plecam urechea la
cuvantul Lui Hristos, si sa iesim din aceasta nebunie a lumii.
Spuneam ca smerenia ne-ar scapa din inselarile actuale, iar lipsa de smerenie ne
baga in tot felul de prapastii ale acestei vieti, ne tulbura linistea si ne fura
mantuirea. Astazi, dupa cum am mai spus in atatea randuri, oamenii si-au facut
viata mult mai pretentioasa, si in acelasi timp mult mai scumpa, si cum se spune in
proverbul ca: Omul nu este prost destul daca nu este si fudul, prostia, care nu este
altceva decat lipsa de credinta, ii duce pe oameni la pretentii mult mai mari decat isi
permit, si astfel ajung la imprumuturi.
Este o diferenta cand te imprumuti pentru o necesitate, si cand te imprumuti pentru
un moft, numai ca oamenii argumenteaza cum ca toate mofturile lor ar fi o
necesitate. Casa mare este o necesitate, masina de asemenea, vreo cateva televizoare
pentru ca sotul sa se uite la meci, sotia la telenovele si copiii la desene, un scuter, doua,
cateva telefoane si laptop-uri, abonamente la internet si TV, si alte necesitati, fara de
care omul nu poate trai. Sigur, ca sunt si oameni care in slujirea pentru altii, sau in
preocuparile de serviciu au nevoie de mai multe lucruri, insa acestia sunt in general
persoanele mai importante din aceasta societate, insa noi dorim sa fim cu totii
importanti si sa fim dotati cu de toate, in cele mai multe cazuri nu pentru slujirea
aproapelui, ci pentru mandria noastra.
Multi au cazut in aceasta cursa a imprumuturilor, si daca se gandesc mai bine, ar fi
putut gasi si alta solutie si sa nu apeleze la imprumut. Bancilor le-a convenit sa
stimuleze imprumuturile, ca doar ce aveau de pierdut? Bancnote de hartie? Iar oamenii
s-au facut robi pentru multi ani pentru a returna banii, si multi au ajuns disperati,
si s-au imbolnavit din cauza datoriilor. Daca ar plange omul asa si pentru datoriile
sufletesti, sau sa planga atunci cand isi pierde credinta, asa cum plange cand isi
pierde casa! Insa nu ne gandim la asta. Suntem materialisti, si nu ne pasa de oferta
uriasa, pe care o avem in fata noastra, si nu ne bucuram pentru ea, si anume de
viata vesnica. Acolo avem ceva mai mult decat casa, decat masina si televizorul, dar nu
prea ne bucuram pentru aceasta. Schimbam canalele, ne framantam pentru facturi si
datorii, si cine sa se bucure ca avem in fata noastra imparatia cea vesnica? Insa
Dumnezeu ne cheama si din starea aceasta, si nu exista disperare a sufletului, atata
timp cat suntem in viata, si dorim sa ne pocaim. Putem pierde totul din punct de
vedere material, insa daca este material ceea ce am pierdut, nu este decat pamant, sau
282

altfel zis, nu am pierdut nimic. Sufletul supravietuieste la toate acestea si pe el sa ne


sarguim sa nu-l pierdem cu pacatele. Sa ne adunam pentru viata cealalta! Multi care
au plecat in strainatate, si-au pus tinte: casa, masina si altele, insa putini si-au pus ca tinta
faptele bune. De aceea lumea nu merge cum trebuie, si in zadar aratam cu degetul
spre politicieni, pentru ca nici noi nu am facut ce trebuie si nu am cautat Imparatia
lui Dumnezeu, asa cum ne indeamna Hristos, insa ne bucuram ca putem face aceasta de
acum inainte.
Partea buna a crizei
Cum orice rau de aici de pe pamant are si partea lui buna, hai sa vedem si care este partea
buna a crizei economice prin care se spune ca trecem. De ce se plang oamenii mai
mult? De bani si de locuri de munca. Din start, omul trebuie sa fie mai putin
pretentios si sa se multumeasca cu ce i se ofera, adica cu putin. Romanii deja incep
sa se multumeasca cu putin, gandindu-se ca in loc de putin poate sa fie si nimic. Este
o lupta oarba cu viata si o lupta pentru supravietuire. De ce lupta oarba? Pentru ca
in cele mai multe cazuri aceasta lupta este un nonsens: omul munceste toata ziua ca
sa supravietuiasca si pentru ca a doua zi sa o ia de la inceput. Atat de mult se
gandeste la concediu si la zilele libere, incat atunci cand ajunge la ele este dezamagit de
realitatea pe care si-a inchipuit-o altfel.
Da, omul isi creeaza niste visuri, si sfarseste prin a fi dezamagit de realitatea pe care
o traieste, si asta se intampla cu cei necredinciosi, sau cu cei care traiesc superficial
credinta, si care cauta fericirea exterioara, nestiind sa se bucure de cea din interior,
adica de Imparatia lui Dumnezeu, acea minune cu adevarat spectaculoasa, pe care
trebuie sa o traim inauntrul nostru.
Partea cu adevarat rea a crizei este pentru cei cu datorii in aceasta lume, insa chiar si
acestia ar fi trebuit sa fi avut o acoperire pentru datoriile pe care le au, si daca au avut
acum, sa o ia de la inceput. Pentru toti insa, poate fi o oportunitate de a gandi altfel
despre viata, si de a ne trai altfel viata. Majoritatea oamenilor au pornit pe un drum
gresit, si poate era nevoie de aceasta culoare rosie a semaforului, care sa-i opreasca
din drumul lor. Toata lumea isi imagina fericirea intre pacate, cu munca cat mai
putina, distractie cat mai multa, si eventual cu o superficiala viata la biserica, or nu
se poate asa ceva. Daca Dumnezeu ar fi tras acum linie, cati oameni s-ar fi mantuit?
Sigur ca vom zice ca nu stim noi judecatile lui Dumnezeu, insa daca majoritatea
oamenilor nici nu vor sa stie de Dumnezeu, cum i-ar putea Dumnezeu mantui pe acestia,
de vreme ce ei nu vor? De aceea, omenirea are nevoie de ruperi de ritm, ca sa nu
adoarma in cursul ei, care o duce la pieire.
In Romania, dar si in multe alte locuri din lume, cum ar fi Grecia sau Israel, sunt sute de
manastiri, care nu au calugari, in vreme ce oamenii se plang ca nu gasesc de munca, si ca
nu pot trai. Insa calugari nu vrem sa ne facem, pentru ca de`, tigara, alcoolul, televizorul
si femeia nu au ce cauta in viata calugarului, si atunci ne este mai usor sa ne plangem.
Vrem de munca ca sa ne satisfacem capriciile, sau poate ca suntem oameni seriosi cu
familie si copii, insa au fost si au sa mai fie si cazuri de calugari, care au avut familie
283

si copii, iar manastirea a acceptat sa-i sustina pentru serviciile pe care le aduceau
manastirii.
[...]
(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura
Egumenita, 2012)

Parintele Ioan Buliga despre MUNCA SI LIPSA DE OCUPATIE


Publicat pe 28 Jan 2013 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum
munceste crestinul?, Ieromonah Ioan Buliga | | |Print

Despre munca
Intr-un anume sens, munca este socotita ca o pedeapsa. Astfel, ne gandim la muncile
vesnice la care vor fi supusi pacatosii, dar si la canonul primit de Adam de la
Dumnezeu, atunci cand a cazut in pacat:
Blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele
vietii tale (cf. Facerea 3,17).
Daca, pe pamant, pentru multi viata este un chin, aceasta se datoreaza caderii in pacat a
omului, si rautatii pe care o au oamenii, pentru ca oricat de mult ar munci omul, daca o
face cu bucurie si bunatate, este mult mai usoara munca, decat atunci cand o faci
trist si cu rautate.
Astfel, depinde de noi ca viata sa ne fie mai usoara, dar in acelasi timp si mai de folos, la
fel cum, atunci cand viata devine nesuferita poate sa fie tot din vina noastra.
Intre timp, de la Adam si pana la noi, munca a fost cea care a implinit viata omului,
deoarece muncind, omul implinea acel cuvant spus de Dumnezeu catre Adam, or
implinirea cuvantului lui Dumnezeu aduce bucurie in suflet, si nadejde pentru
viitor. Astfel, inteleptul Solomon spune ca:
Cea mai scumpa comoara pentru un om este munca (cf. Pilde 12, 27),
iar harnicia este socotita o virtute, care-l ajuta pe om sa se mantuiasca.
284

Daca la inceput, munca omului a inceput cu cresterea animalelor si cu cultivarea


pamantului, cu timpul oamenii s-au inmultit, si au trebuit sa faca fata unor noi provocari,
si iata ca am ajuns sa muncim la calculator sau in diverse servicii in beneficiul omului.
De fapt munca intelectuala este socotita mai grea decat cea fizica, deoarece implica o
solicitare a nervilor, care de multe ori, daca se exagereaza, duce la dureri de cap,
stres si boala.
Pentru cei care se lupta cu pacatul, munca este un ajutor minunat, deoarece munca
ocupa mintea, si diavolul nu ne mai poate ispiti.
De aceea este bine sa avem permanent o ocupatie, care poate sa fie si altceva decat
munca, cum ar fi: cititul, invatatura sau rugaciunea.
Omul harnic este mai de pret decat omul frumos, la fel cum spune proverbul ca: Pisica
care pandeste soareci este mai de pret decat leul care leneveste.
De aceea, atunci cand alegem un partener de viata sa cautam ce virtuti sufletesti are,
iar nu sa ne pacalim cu o frumusete plina de capricii, care oricum se trece. Munca si
credinta il fac pe om frumos, insa nici munca fara credinta, si nici credinta fara munca nu
pot sa implineasca viata omului. De aceea sa avem si una si cealalta, pentru ca numai asa
ne implinim rostul in viata.
Lipsa de ocupatie un pericol
Dupa cum am mai scris si in cartea Desertaciunile Lumii, parintele Arsenie Boca spunea
ca munca taranului nu este atat de importanta pentru faptul ca ne hranim din
dansa, pe cat este de importanta datorita temperamentului pe care taranul si-l face
muncind.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu ar fi putut sa faca ca omul sa se hraneasca fara ca sa
munceasca, insa nu-i era de folos omului. Omul trebuie sa inteleaga ca prin silinta
ajunge mai bun, si prin putina osteneala poate sa ajunga fericit.
De aceea chiar daca ar fi cineva bogat si nu ar avea nevoie sa munceasca, el tot trebuie
sa-si caute ceva de munca, pentru ca altfel nu se mai poate bucura de viata si ajunge sa se
si imbolnaveasca. Asta deoarece Dumnezeu a lasat ca bucuria sa vina in urma
ostenelii. Cei cu bani multi se plictisesc de toate, si devin cei mai nefericiti oameni. Acest
lucru nu-l inteleg cei care nu sunt bogati, dar ravnesc sa fie.
Crearea oraselor suprapopulate este o greseala mare a oamenilor. In vechime,
orasele se numeau cetati, si erau astfel construite pentru ca sa aiba fortificatii si sa
se poata apara. Astazi, insa, cand s-au terminat razboaiele clasice, ar fi fost bine ca
oamenii sa traiasca fiecare pe langa casa sa, iar pe langa casa sa aiba strictul necesar
pentru intretinerea vietii.

285

Aici s-a gresit, in industrializarea aceasta a lumii, si in faptul ca au adunat oamenii


sa stea cu milioanele impreuna, si ei depind de modul de organizare a sistemului
aflat la putere in tara respectiva. Cand este un sistem mai cu frica de Dumnezeu mai
merge, insa daca vine un sistem fara frica lui Dumnezeu, atunci sa vezi.
Omul care nu are o ocupatie este intr-un mare pericol, nu atat pentru existenta sa, ci chiar
daca ar fi bogat tot este in pericol, deoarece diavolul ii lupta cel mai tare pe cei fara
ocupatie.
Intr-o istorioara de la Sfintii Parinti, se spunea ca diavolul nu putea sa faca nimic unui
pustnic, deoarece zilnic acesta ridica un zid, si apoi il darama. Astfel, pustnicul fiind
ocupat, nu mai baga de seama gandurile prin care diavolul dorea sa-l surpe.
Din cauza lipsei de ocupatie multi ajung sa se imbolnaveasca de depresie, insa ei sunt
vinovati, deoarece nu au abordat situatia duhovniceste, deoarece si rugaciunea, cititul,
curatenia in casa si altele sunt lucruri care constituie o ocupatie.
Si copiii sunt in pericol atunci cand nu au o ocupatie educativa. Cu jocurile pe
calculator si cu desenele nebunesti pe care le vad astazi, ajung niste catastrofe.
Parintii sunt datori sa-i faca sa le placa muzica de biserica, sa le placa animalele si sa-i
stimuleze sa se deprinda cu unele mestesuguri pentru a-i departa de televizor si
calculator.
Traim intr-o lume care tinde sa devina imposibila, insa pentru ca noi insine sa nu ne
vatamam, trebuie sa urmam calea lui Hristos. Traind cu Hristos vom supravietui
sufleteste, si daca ne mantuim sufletul, nu ne mai pasa de cele ce le sufera trupul in
aceasta viata.
(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/01/28/parintele-ioanbuliga-despre-munca-si-lipsa-de-ocupatie/ )

Urmasii lui Adam si Eva s-au inmultit prin incest?


ntrebri incomode

286

Mari, 16 Noiembrie 2010 11:33

Iata un gand care sperie pe multi, tinandu-i departe de a crede in cuvantul Scripturii
si in glasul Bisericii. Daca Biserica interzice si condamna casatoria dintre rude pana la
gradul 8, atunci cum este posibil ca neamul omenesc sa se fi inmultit fara sa fie
vorba de incest la mijloc? A tolerat Dumnezeu incestul intre frati si veri odata cu Cain
si toti urmasii lui Adam? Isi schimba Dumnezeu poruncile?
Pentru toate aceste intrebari vom face lumina in cele ce urmeaza, lasand sa
vorbeasca pe rand istoria, medicina si logica.
Ce spune Biblia despre istoria casatoriilor intre rude:
Mai intai, problema "incestului" nu incepe de la Cain si sora sa, asa cum s-ar crede,
ci porneste chiar de la primii oameni: Adam si Eva. Cum aceasta? Prin simplul fapt ca
trupul Evei a fost facut din coasta lui Adam [1], si ca urmare, din punct de vedere al
rudeniei de consangenitate, Adam si Eva erau mai apropiati decat un frate cu o sora,
sau decat un tata cu o fiica. Sfantul Ioan Gura de Aur ne explica: "A ngduit ca sora
lui Adam s-i devin acestuia soie; sau mai bine-zis, nu sora, ci fiica sa; sau poate
nici fiica lui, ci ceva mai mult, nsui trupul lui. Iar legtura lor a stabilit-o direct de la
nceput, ca pe o stnc, unindu-i ntr-un singur ntreg. De aceea nici pe femeie n-a
fcut-o dintr-o natur strin lui Adam, pentru ca acesta s nu se lege cu ea ca i cu
o strin, i nici n-a oprit csnicia la unirea lui Adam cu Eva, ca acesta s nu se
despart, datorit unirii lui cu o singur femeie, de restul neamului omenesc." [2]
Asadar, daca cel mai intalt grad de rudenie al neamului omenesc nu a fost un
impediment pentru binecuvantarea casatoriei lui Adam cu Eva, inseamna ca
problema incestului nu este determinata de consangenitatea in sine, ci de cu totul
altceva! Vom vedea mai tarziu despre ce anume este vorba, dar pana sa ajungem
acolo tinem firul istoriei.
In Vechiul Testament aflam ca imediat dupa potop au mai ramas doar patru familii
inrudite intre ele, prin care sa se poata regenera neamul omenesc pe mai departe:
Noe cu sotia, si cei trei fii ai lui Noe cu sotiile lor. Asadar, din atare situatie este de la
sine inteles ca singura cale admisa pentru inmultirea umanitatii a fost casatoria intre
verisorii de gradul I, II si posibil casatoria unchilor cu nepoatele dupa frate/sora.
Daca gradele de rudenie 3 si 4 ar fi cauzat vreo problema morala sau de alta natura
in acele timpuri, atunci cu singuranta Dumnezeu ar fi putut lua o masura de
preintampinare: spre exemplu crutarea a inca unei familii straine de cea a lui Noe,
spre a se evita astfel casatoriile intre veri. Numai ca acolo unde nu este cazul, nici
Dumnezeu nu intervine.
Cateva generatii mai tarziu, aflam ca patriarhul Avraam o avea pe Saara nu numai de
sotie, ci si de sora vitrega: "i apoi, ea mi este ntr'adevr sor dup tat, dar nu i
dup mam, i mi-a devenit soie." Facerea 20:12. Aceasta este singura marturie pe
care o avem in privinta mariajului legitim dintre frate si sora, semn ca practicarea
casatoriei intre frati s-a stins mult mai devreme decat casatoria intre verisori.
Mergand in urmatoarea generatie de patriarhi, vedem ca Isaac si-a luat de sotie pe
Rebeca, cea care era "fata lui Batuel, fiul Milci, femeia lui Nahor, fratele lui
Avraam". Tinand cont ca Isaac era fiul lui Avraam, inseamna ca Batuel era verisor de

287

gradul I cu Isaac, iar Rebeca, fata lui Batuel, era nepoata lui Issac care intre timp ii
devine sotie.

Nici cu generatia patriarhului Iacob nu stau lucrurile precum le intelegem noi astazi,
drept marturie stand faptul ca Iacob, indemnat [3] sa-si ia de femeie pe una dintre
fetele unchiului sau dupa mama, se casatoreste cu Rahela, verisoara lui de gradul I.
[4]
Tot cu o verisoara de gradul I se casatoreste si Esau, fratele lui Iacob[5].
Totusi, chiar daca astazi aceste grade de rudenie sunt opritoare intre ele de la taina
casatoriei, Dumnezeu binecuvinteaza casatoriile patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob,
semn ca unirea dintre rude, incepand cu gradul 3 si 4, nu erau o problema existenta
pentru acele generatii de oameni. Mai mult decat atat, casniciile celor 3 patriarhi sunt
exemplu de binecuvantare rostita mirilor in cadrul tainei casatoriei: "Binecuvnteazi pe dnii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvntat pe Avraam i pe
Sarra. ... Binecuvnteaz-i pe dnii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai
binecuvntat pe lacob i pe toi patriarhii."
Sa intelegem deci, ca lucrurile nu au stat intotdeauna asa cum le cunoastem
astazi. Si totusi acum, lucrurile nu sunt la fel...
Dam cuvantul medicinei:
Medicina la zi spune ca exista urmari grave de pe urma casatoriilor intre rude. Sa
enumeram doar cateva: [6]
- Afectarea sistemului nervos central (creierul i mduva spinrii), care duce la
retardare mintal si oligofrenie;
- Toate organele i sistemele genetice sunt supuse malformaiei;
- Pericolul bolilor degenerative crete cu ct este mai apropiat nrudirea;
- n cazul cosangvinrii de gradul I, ntre frate cu sor sau printe - copil, tot al 4-lea
nou-nscut este foarte grav bolnav.
Cum se intampla toate aceste urmari ne spune genetica, descoperindu-ne din tainele
ereditatii.
"Ereditatea, mediul si destinul sunt factorii de cpetenie care configureaz
diferenele persoanei omeneti. Ereditatea ar fi repetiia printelui n fii. Dup cum se
vede in mecanismul ereditatii, fiii repet pe printe numai cu oarecare aproximaie.
Aa e firesc, de vreme ce copilul e o sintez a celor doi prini, o sintez a celor 4
bunici, a celor 8 strbunici, acelor 16 str-strbunici .a.m.d. Adic: pe msur ce
crete numrul ascendenilor n progresie aritmetic, contribuia lor n descendeni
scade n progresie geometric. Grafic ar fi aa:

288

Aadar, n persoana noastr triesc mai multe generaii i un numr mare de ini. Nu
stric s ne lum puin pe urma lor; ns - potrivit nelesului - deocamdat, n
cadrele teoriei genetice.
Suportul de transmisie al ereditii este gena, acea granul infinitezimal de
cromatin, din lanul cromozomilor. Gena e un centru condensat de materie vie,
avnd s conduc multiplicarea celulelor, obinerea formei anatomice a organelor i a
sistemelor, ritmul fiziologic, armonizarea i sincronizarea funcional cu organismele
vecine din competena altor gene, precum i durata acestora. Genea trebuie s tie
i s fac: arhitectur, anatomie, calculul rezistenelor, chimie, fiziologie, aprare
activ, aprare preventiv, armonie muzical, cutii de rezonan, armonizare
istoric, previziune si multe altele.
Stiind ca suntem o sinteza a parintilor este important faptul c fiecare din cei doi
prini ai notri ne dau o serie complet de gene, nlnuite mpreun. Astfel, n
fiecare celul, noi avem dou feluri de gene, fiecare complete n ele nsele, dup se
vede in continuare:

Prin urmare noi suntem dubli n ce privete genele noastre. Fiecare din cele dou
lanuri de gene conine tot materialul necesar pentru formarea unui individ, fapt care
are foarte stranii consecine. Mama ne d tot materialul (n gene) pentru producerea
unui individ de un anumit tip; tata, pe de alt parte, ne d tot materialul pentru
producerea altui individ, de alt tip. n acest chip, noi ncepem viaa ca fiine duble.
Fiecare suntem, ntr-un anumit sens dou persoane, destul de legate mpreun n
ntregime, dei n anumite privine, legturile nu sunt chiar complete. Aceast dubl
natur a sarcinii noastre ereditare are o mulime de urmri asupra vieii...
Acum, un fapt de o extrem importan practic: dei cei doi membri ai unei anumite
gene au de a ndeplini unul i acelai lucru,totui ei se deosebesc n felul lor de a-l
face. Gena care vine de la tat tinde s produc o anumit culoare a ochiului, n
vreme ce gena de la mam tinde s produc o alt culoare. Tot asa, la modul
simplist vorbind, gena de la tat produce un creier srac i astfel un individ stupid;
gena de la mam un creier superior i, astfel, un individ nzestrat cu inteligenta
sanatoasa. O gen poate produce ceea ce e bun i sntos; cealalt, ceva ce e
bolnav i infirm. Aici vedem cat de buna este rnduial firii de a avea doi prini,
adic avantajul de a fi dubli.
De pild o gen de la tat poate fi defectuoas; dac ea ar fi singura gen care ar
conduce lucrul, copilul ar fi infim n funciunea aceea; deci ar fi un idiot sau un debil
mintal. Se poate ns ntmpla, ca gena corespunztoare, din aceeai pereche, care
vine de la mam, s fie normal; atunci aceast gen normal, ea singur, preia
ntreaga sarcin, aa nct copilul e normal; el nu e idiot, nici napoiat mintal. In
chipul acesta, defectuozitatea unei singure gene din pereche, nu are urmri rele, sau
dac are, le are aa de mici nct nu pot fi observate. Activitatea genelor n dublu
este o msur de asigurare; individul are dou anse - n loc de una - de a-i
dezvolta n mod normal fiecare din funciunile sale. Numai atunci cnd genele din
cele dou lanuri, nimerite n pereche, sunt defective- adic att cea de la mam ct
i cea de la tat - numai atunci funciunea respectiv a urmaului e i ea defectiv i,
ca urmare, copilul e pe rnd, fie lipsit de pigmentaia pielii, sau a ochiului, fie stupid,
fie lene, fie napoiat mintal, sau ceva asemntor.

289

Acum, cateva lucruri lamuritoare: Gena normal, care formeaz organul i-i conduce
funcia n condiii normale, a fost numit gen dominant; iar gena defectuoas,a
crei funciune nu se mai manifest, a fost numit gena recesiv. Gena care este
raspunzatoare de creterea creierul, prin care se mijlocete funcia inteligenei, e o
gena dominant; iar aceea care mpiedic cresterea si functionarea normala, deci
aceea care produce prostia, e o gen recesiv." (Pr. Arsenie Boca)
S nirm cazuri de ilustrare concret, cum se lucreaz ereditatea: "Presupunem un
tat slbnog la minte, cu amndou genele privitoare la inteligen recesive, i o
mam inteligent, cu ambele gene normale. In conformitate cu legile probabilitii de
la baza mecanismului ereditii, copiii vor fi hibrizi, adic vor prezenta o gen
dominant i alta recesiv. Cum ns caracterele genei recesive nu se manifest
dect atunci cnd ambele gene sunt recesive, dar nu i atunci cnd cealalt e
dominant, nseamn c gena dominant i manifest singur aciunea. Copiii,
rezultai din atari prini, vor avea inteligen normal ca i mama, att numai c ei
poart cu ei, n mod latent i germenul slbnogiei, care - cum vom vedea ndat poate s apar n urmaii lor. Figura urmatoare ilustreaz cazul:

Presupunem acum c un atare copil, cu o gen recesiv motenire, se face mare i


se cstorete cu o partener care are dou gene recesive. Potrivit legilor
probabilitii, jumtate din urmai vor avea ambele gene recesive, i, deci, vor fi
proti; cealalt jumtate vor avea numai o singur gen recesiv i astfel vor fi
detepi.
Presupunem acum c un urma din primul caz, cu o singur gen recesiv, se
cstorete cu o partener (partener), care, la fel, are tot o singur gen recesiv.
Intruct defeciunile nu se manifest, amndoi prinii sunt normali, adic inteligeni
sau sntoi fizic, etc; att numai c amndoi poart smburele stricciunii n
structura lor genetic. In conformitate cu legile probabilitii, ale cazului cnd
aruncm doi bani deodat, vom avea 4 permutri i 3 combinri. Cei doi bani pot
cdea - cum am vzut - numr-numr, numr-coroan,coroan-numr i coroancoroan, adic 4 posibiliti de aranjare, sau 4 permutri. Intruct ordinea nu
import, ci numai faptul dac un element e cel puin diferit, cele 4 permutri pot fi
reduse la urmtoarele 3 combinri: odat numr-numr, de 2 ori numr-coroan sau
invers, i odat coroan-coroan.

Avem astfel un copil (a) complet normal i n aparen i n fond, adic cu amndou
genele dominante; un alt copil (b) idiot,cu ambele gene recesive, deci fr putin de
tmduire; i doi copii(c,d) cu cte o gen recesiv i alta dominant, n aparen
normali, ca i primul copil, dar n fond numai pe jumtate sntoi, i care, la un
recurs, adic n cstorie, pot pierde, dnd 25% din urmai pe dea-ntregul stupizi,
att n aparen ct i n fond...Presupunem c individul b, din schema de adineauri,
se cstorete cu un partener cu ambele gene corespunztoare normale, dar avnd o
alt pereche complet recesiv. Urmaii acestor doi prini,unul defectiv ntr-o
privin, altul defectiv n alt privin, vor purta n ei smburii ambelor defecte, dar
altfel, n manifestrile lor, vor fi normali n amndou privinele..." (Pr. Arsenie Boca)
Figura urmatoare ilustreaz cazul:

290

Doi prini idioi, cu ambele gene ale inteligenei recesive, nu pot avea dect toi
copiii idioi - ceea ce, n conformitate cu aceleai legi ale probabilitii, e perfect
natural. Un ban ale crui amndou feesunt leu, nu poate cdea dect leu, i
niciodat coroan...
Figura urmatoare ilustreaza cazul:

Inapoi in istorie
Cu toate cunostintele medicinei de astazi, genetica nu mai poate studia direct ceva
esential in privinta consangvinitatii, asa ca ne intoarcem in timp, de unde ramasem.
Primele generatii de oameni nu au fost in starea pe care o cunoastem astazi. Ca
lucrurile au stat altfel, reiese usor din genealogiile lor:
De la Adam [7] si pana la Noe [8] oamenii au trait in medie cam 900 de ani, iar dupa
Potop, durata de viata incepe sa scada semnificativ, de la o generatie la alta, pana
ajungem la durata medie pe care o stim astazi:
Sem a trait 600 de ani [9], Cainan a trait 460 de ani [10], Ragav a trait 339 de ani [11],
Nahor a trait 204 ani [12], Avraam a trait 175 de ani [13], si iata ca tinand firul istoriei
ajungem la Iosif care a trait 110 ani [14], adica foarte aproape de cat traiesc oame