CARE SUNT CONDITIILE CA

RUGACIUNILE NOASTRE SA FIE BINE PRIMITE LA DUMNEZEU?

Pentru ca am observat - cu oarecare mirare, trebuie sa recunoastem ca multe
persoane se intereseaza constant daca exista si care ar putea fi acele rugaciuni
facatoare de minuni care sa poata sa fie mai bineprimite la Imparatul Slavei si sa dea
rezolvare nevoilor noastre (daca si Dumnezeu stie ca ne sunt de folos!), am incercat sa
alcatuim un colaj de cuvinte ale unora dintre marii nostri parinti duhovnicesti si sfinti
contemporani, care sa ofere singure raspunsurile adecvate la aceasta problema:

Arhim. Roman Braga: Adevarata rugaciune nu se sfarseste niciodata

- Ce s facem ca s-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca s-L simim mai aproape de
noi?

- Trebuie s vorbim cu El. Trebuie s-L simi pe Dumnezeu n tine, nu n afar de

tine, n exterior, ci n interior, n inima ta, cci inima noastr este infinit ntruct n ea
se slluiete Hristos de la botez. O persoan are nite dimensiuni infinite ale
personalitii lui; n adnc, fr limit, persoana uman este venic. n adncul acesta din
noi exist Dumnezeu, dup cum spune Sfntul Pavel de attea ori: voi suntei biserica
Dumnezeului Celui Viu.
S nu direcionm rugciunea noastr ntr-un col, c Dumnezeu nu e material sau spaial
s-L pui ntr-un col i s spui: acolo e Dumnezeu! Coboar-te n tine i adreseaz
rugciunea n inima ta lui Dumnezeu i vei simi prezena Lui. Convorbirea cu
Dumnezeu i aduce simirea acesta a prezenei lui Dumnezeu. Spune-I lui
Dumnezeu cnd i-e foame, cnd i-e sete, spune-I lui Dumnezeu c te duci la
Rdui, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arat-I lui Dumnezeu ce frumoase
sunt florile. Vorbete cu Dumnezeu de toate. Doamne, ce s fac? Uite trebuie s fac
asta i asta; mi-e foame, m duc s mnnc o bucic de pine; tot ai n minte
lucrurile astea, par copilreti, dar conversaia aceasta cu Dumnezeu se preface n
rugciune.
Pentru c ce este rugciunea? Este o continu comunicare a omului cu Dumnezeu.
Gndii-v ce spunea Sfntul Apostol Pavel n epistola ctre Tesaloniceni: Rugai-v
nencetat!. Cum putea el s se roage nencetat cnd era un om foarte activ? Attea
biserici a fcut, attea epistole a dictat, attea lucruri avea de fcut. Nu putea s stea n
genunchi nencetat. La asta s-a gndit: s ai ntotdeauna n inima ta sentimentul
prezenei lui Dumnezeu. De fapt, Sfinii Prini aa definesc rugciunea: rugciunea
este sentimentul prezenei lui Dumnezeu. Rugciunea nu este doar atunci cnd citeti din
carte. Trebuie spus tinerilor lucrul acesta. Nu este doar cnd te rogi dimineaa i, gata, am
terminat. Sau zici: ah, nu mi-am sfrit rugciunile!. Rugciunea nu se sfrete
niciodat. Vorbete cu Dumnezeu copilrete, c noi suntem copiii lui Dumnezeu! i
vorba asta copilreasc cu Dumnezeu i aduce sentimentul prezenei intime a lui
Dumnezeu n inima ta. Voi tii proverbul clugresc: dac te rogi numai cnd te rogi, nu
te rogi deloc. Dac ai prezena lui Dumnezeu n tine, atunci eti ntr-o stare de
rugciune. Omul devine o rugciune. Omul are o stare de rugciune, nu momente de
rugciune, momente cnd se roag i momente cnd nu se roag. Ar fi groaznic. Trebuie
s avem tot timpul simirea lui Dumnezeu.
Cnd spui: Doamne!, s fii sigur c Dumnezeu Se ntoarce cu faa la tine i
ateapt s-I spui ceva. Cnd eti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Cnd ai
conversaii, gndete- te la ce spui. Dar, dac ai timp, puin, 2-3-4 minute sau chiar
ntr-o conversaie cu oamenii, poi s spui: Doamne Iisuse Hristoase uit-te la noi,
ajut-ne! sau: Binecuvinteaz-i pe oamenii acetia!.
(sursa: Cuvinte catre tineri, 2010)

***
2

Sfantul Ioan de Kronstadt: Aratati-va Domnului pacatele, cu cuvintele voastre!

Uneori avem impresia ca ne rugam sarguitor, dar rugaciunea noastra nu aduce
roadele pacii si ale bucuriei intru Duhul Sfant. De ce oare? Fiindca rugandu-ne
numai cu rugaciuni gata scrise, nu ne caim cu sinceritate de greselile facute in timpul
zilei, prin care ne-am intinat inima templul lui Hristos si L-am maniat pe Domnul.
Daca ne vom aduce aminte de ele, caindu-ne din toata inima si osandindu-ne fara
partinire, in aceeasi clipa ni se va umple inima de pacea lui Dumnezeu, care covarseste
orice minte (Filipeni 4,7). Rugaciunile bisericesti enumera greselile si deseori nu
gasim in aceasta enumerare pacatele in care am cazut. Pe acestea trebuie sa le
spunem noi insine cand ne rugam, constienti de gravitatea lor, cu smerenie si inima
zdrobita. De aceea in rugaciunile de seara, atunci cand se numesc pacatele, apare deseori
cuvantul sau sau altceva rau am facut, adica ni se lasa libera vointa de a pomeni
pe langa pacatele specificate si altele.
Inima trebuie trezita mereu pentru rugaciune, altminteri se va usca de tot. Dragoste
de Dumnezeu, sinceritate, firesc, iata calitatile de care nu trebuie sa se lipseasca
rugaciunea. Sa ne rugam in duh, fiindca Dumnezeu nu este trup, ci duh. Sa ne rugam
adevarat, nu fatarnic, fiindca Dumnezeu este Adevarul. Tot asa si in rugaciunile catre
sfinti. Sa nu-i chemam doar cu gura, fiindca ei nu mai au gura, nu mai au glas, nu mai
au nimic din cele ale trupului, ci cu inima, cu suflet fierbinte si atunci ne vor auzi,
fiindca ceea ce se aseamana, se aduna. Nu carnea si sangele vor mosteni Imparatia lui
Dumnezeu, ci duhul curat, arzand de iubire de Dumnezeu.
Cuvintele rugaciunii trebuie rostite cu convingere, din toata inima.
Cand va rugati seara, nu uitati sa aratati, in rugaciunea catre Duhul Sfant, cu toata
sinceritatea si cu zdrobire de inima, pacatele in care ati cazut in timpul zilei. Prin
cateva clipe de pocainta fierbinte, Duhul Sfant va va curati de toata intinaciunea,
mai alb decat zapada va va albi, din ochi va vor picura lacrimi de curatire a inimii,
acoperiti veti fi cu haina adevarului lui Hristos, uniti cu El, cu Tatal si cu Duhul Sfant.
Ni se intampla uneori in timpul rugaciunii, acasa sau la biserica, sa ne cuprinda un fel de
slabiciune a sufletului si a trupului; sufletul ni se face atunci neputincios, rece, neroditor,
ca un templu pagan pustiu si desert. Dar indata ce ne incordam inima intr-o rugaciune
sincera, indreptandu-ne-o catre Dumnezeu impreuna cu mintea, cu o credinta vie,
indata sufletul prinde viata, se incalzeste, devine roditor. Si ne cuprinde deodata, o
stare de pace, de usurare, de umilinta, un foc launtric sfant; incep sa ne picure din
ochi lacrimi si sa ne para rau din tot cugetul ca L-am maniat pe Stapanul Cel
Preabun cu pacatele noastre. Cata lumina in inima si in minte, ce bogat suvoi de apa
vie ne inunda inima, putand sa se reverse de acolo nestanjenit, in cuvinte rostite sau scrise
cu condeiul ori cu creionul pe hartie! Pustiul din suflet incepe sa infloreasca precum
un crin o data cu venirea Domnului in inima. De ce oare nu ne indreptam mai des
sufletele spre Domnul? Cata pace si cata liniste ne pregateste Domnul in locasurile
Sale! Cat este de mare multimea bunatatii Tale, Doamne, pe care ai gatit-o celor ce se
tem de tine (Psalmul 30,20).

(mai mult la: Sfantul Ioan de Kronstadt ne invata sa traim si sa ne rugam in Duh)

***
Sfintii stareti de la Optina: SA AI CUGETUL SI TRAIREA VAMESULUI!
Puterea rugaciunii nu sta in multa vorbarie, ci in sinceritatea suspinului de
rugaciune. (Sfantul Nectarie al Optinei)
Nu asteptati de la rugaciune numai extazul si nu va intristati atunci cand nu simtiti
bucurii. Caci se intampla si sa stai, sa stai in biserica si inlauntrul tau sa nu ai inima
parca, ci asa, o bucata de lemn, dar un lemn neprelucrat..Pai si pentru aceasta, adica
pentru lemn, ne mantuieste Domnul. Inseamna ca asa trebuie sa fie. Caci sufletul,
simtind bucurii foarte mari, se poate ingamfa, iar aceasta stare de inlemnire il
smereste. (Sfantul Varsanufie)
Trebuie sa rostim cu atentie cuvintele rugaciunii, sa patrundem sensul lor, nu sa
tindem spre ceva prea inalt. Caci, daca nu citim corect si nu suntem atenti la cele citite,
ii mangaiem pe diavoli. (Sfantul Nicon)
Nu va lipiti inimile de desertaciunea lumii. Mai ales in timpul rugaciunii lepadati toate
gandurile legate de cele lumesti. Dupa rugaciunea savarsita acasa sau in biserica,
pentru a pastra starea rugatoare, induiosata a sufletului, este nevoie de tacere.
Uneori chiar o vorba simpla, in aparenta neinsemnata, poate distruge si speria, ca
pe o pasare mica, induiosarea din sufletul nostru. (Sfantul Nicon)
Trebuie sa pazim rodul rugaciunii. El se pagubeste, se pierde foarte adesea din
pricina vorbariei desarte indata dupa rugaciune si din pricina visarii, care este tot
vorbarie desarta, dar dusa numai cu noi insine. Tacerea dupa rugaciune este foarte
folositoare: ea tine rugaciunea in minte, in inima si chiar pe buze, in auzul nostru
launtric. (Sfantul Nicon)
Nu trebuie sa atribuim rugaciunii noastre o putere miraculoasa, nu trebuie sa
credem ca Domnul implineste intotdeauna cele cerute de noi. Aceasta parere vine
din mandrie si duce la inselare. (Sfantul Ilarion)
In toata vremea, orice ati face, fie ca stati, fie ca mergeti, fie ca lucrati, sa rostiti in inima:
Doamne, miluieste! (Sfantul Nectarie)
Cel pe care il cerceteaza Domnul prin grea incercare, prin necaz, prin pierderea celui iubit
dintre cei apropiati, acela si fara sa vrea se roaga cu toata inima si cu tot cugetul sau, cu
toata mintea sa. Prin urmare, izvorul rugaciunii fiecare il are, dar se deschide fie prin
adancirea treptata in sine, dupa invatatura parintilor, fie dintr-odata cu burghiul lui
Dumnezeu. (Sfantul Lev)
4

Roaga-te pentru tine, cautand numai mila si voia lui Dumnezeu, fie ca esti in biserica, fie
ca nu esti in biserica, fie ca mergi, fie ca stai, fie ca te odihnesti, roaga-te: Doamne,
miluieste-ma cum stii si cum voiesti Tu. (Sfantul Ambrozie)
De la incepatori Dumnezeu nu cere rugaciune neamprastiata: ea se dobandeste prin
multe osteneli si dupa mult timp, asa cum spun scrierile Sfintilor Parinti: Dumnezeu da
rugaciune celui ce se roaga. (Sfantul Ilarion)
Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu
va primi vointa voastra. Tineti minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune
trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este
lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra. (Sfantul Macarie)
Rugaciunea este un asemenea lucru, incat, daca traiesti in manastire cativa ani, nu inveti
imediat sa te rogi asa cum trebuie, dar deocamdata roaga-te cum stii si cum poti,
numai sa ai cugetul vamesului. (Sfantul Ambrozie)
(mai mult la: Staretii de la Optina ne invata rugaciunea adevarata)

***
Parintele Serafim Rose: Tamaduirile si minunile se fac inimilor indurerate, dar care au
nadejde
De ce par a fi att de puine minuni astzi? Pentru c noi de-abia dac mai tim ce
este durerea inimii,
credea Printele Serafim, ntr-un bileel scris de mn, rtcit i descoperit la muli ani
dup moartea sa, Printele Serafim cristaliza n doar cteva cuvinte esena acestui mare
adevr pentru vremurile noastre:
Durerea inimii este condiia creterii duhovniceti i a artrii puterii lui Dumnezeu.
Tmduirile i celelalte minuni se ntmpl celor dezndjduii, inimilor ndurerate,
dar care totui continu s se ncread i s ndjduiasc n ajutorul lui Dumnezeu.
Atunci lucreaz Dumnezeu. Lipsa (parial) a minunilor din ziua de azi arat lipsa
durerii inimii din oameni i chiar din muli cretini ortodoci prini de rcirea tot
mai mare a inimilor din vremurile de pe urm.
Dovada afirmaiei de mai sus se poate vedea chiar n experiena personal a Printelui
Serafim, din care s-a i nscut. Ce s-ar fi ntmplat dac nu ar fi existat strigtul lui
Eugene din faa standului cu vederi din San Francisco, ieit din adnca durere a
inimii sale, ca i strigtul asemntor al lui Gleb la mormntul Sfntului Gherman
din Alaska, care au dus la minunea ntlnirii lor i la tot ceea ce au putut mai apoi s
nfptuiasc? Toate minunile la care Printele Serafim a fost martor n viaa sa, inclusiv
5

cele ale marelui lucrtor de minuni, Arhiepiscopul Ioan Maximovici, au fost rodul
rugciunilor unor inimi ce nu s-au ferit de durerea Golgotei.
Atunci cnd i Printele Serafim a fost chemat s fie cluzitor de suflete, el le amintea
mereu fiilor si duhovniceti s nu dezndjduiasc n mijlocul suferinelor, ci, dup
cum spune Sf. Marcu Pustnicul, s rabde durerea inimii pentru buna-cinstire.
(Mai mult la: Sfaturi parintesti de folos exceptional si pentru noi de la Cuviosul Serafim
de la Platina)

***
Cuviosul Paisie Aghioritul: TREBUIE SA NE DOARA SI SA FIM STARUITORI!
- Printe, atunci cnd ne rugm pentru un oarecare motiv serios, oare trebuie ca
rugciunea s fie nsoit de post?
- Nici nu mai ncape discuie. Asta este ceva ce se impune. Postul i nevoina sunt
condiii absolut necesare. Dar pentru ca rugciunea s se fac n chip corect, trebuie
s te doar pentru ceilali. Pentru c tipicul multor cretini din vremea noastr este
s nu doreasc s se mhneasc. Chiar i pensionarii, care toat ziua stau, nu se duc s
se apropie de un copil prsit, deoarece aceasta cere durere de cap. Mnnc, i beau
cafeaua lor, fac o plimbare, se duc la vreun spital care are infirmieri, la ceva organizat, ca
s vad vreun bolnav pentru c aceasta este mai uor. Adic fac aceasta ca s fie
satisfcui i astfel i odihnesc gndul c i-au fcut datoria. Pe ci n-am ndemnat
s ajute copii prsii! Dar n-au fcut nimic.
In Sfntul Munte au fcut undeva litanie pentru secet i n loc s plou s-a aprins
foc. Litania nu se face ca i cum am face o plimbare. Trebuie s ne doar. Oare
poate persista o ispit sau o stare grea dac se roag clugrii cu inima? Cu toate c
trecem prin ani grei, vd c n mnstiri domnete un duh de veselie! Lumea arde.
Ni se cere s facem o priveghere, de pild, pentru un bolnav, iar noi cntm: Deschiznd
Tu mna Ta i ne bucurm. Noi ne petrecem timpul n chip plcut, iar cellalt ntre
timp moare. Am fcut priveghere pentru bolnav, i spune. Ce priveghere? Voi ai
fcut petrecere. Aceasta se numete petrecere duhovniceasc. Uneori nici atunci cnd
preotul spune: Pentru cei ce zac n neputin nu ne rugm pentru bolnav. Am fi ajutat
mai eficace dac am fi fcut puin rugciune cu metaniile. Nu spun s suprimm
privegherile praznicale pe care le prevede tipicul, dar n astfel de cazuri s
ornduim puin timp ca s facem cel puin una-dou ae de metanii spunnd:
Doamne, Iisuse Hristoase, miluiete pe robul Tu.
Totul este calitatea rugciunii. Rugciunea trebuie s fie din inim, s se fac cu
durere. Pentru Dumnezeu nu are atta valoare cantitatea rugciunii precum are
calitatea ei. Rugciunea ce se face n mnstiri are cantitate, dar nu ajunge aceasta.
6

Trebuie s aib i calitate. Attea ore de rugciune fcut de attea persoane, dac ar
fi fost din inim, ar fi schimbat lumea. De aceea scopul este ca slujbele s se fac din
inim.
Rugciunea din inim ajut nu numai pe ceilali, ci i pe noi nine, pentru c
nlesnete s vin buntatea luntric. Cnd ne punem n locul celuilalt vin n mod
firesc dragostea, durerea, smerenia, recunotina noastr fa de Dumnezeu cu
slavoslovire nencetat, i atunci rugciunea pentru semenul nostru se face bine
primit de Dumnezeu i l ajut.

i L-au rugat struitor

- Printe, inima mi rmne rece n rugciune.
- Aceasta se ntmpl pentru c mintea nu d telegram inimii. Apoi n rugciune
trebuie s lucreze i omul. El nu poate s ajung dintr-odat n starea n care mintea lui s
nu-i fug deloc. Este trebuin de rbdare. Vezi, cellalt bate la u, iari bate, ateapt
i dup aceea se deschide ua. Tu bai numai odat i vrei ca s intri imediat nuntru. Nu
se poate aa. Atunci cnd ncepi s rosteti rugciunea, nu doreti s participe i inima?
- Simt nevoia de ajutor, pentru c m simt neputincioas.
- Ei, de aici se ncepe. In rugciune este trebuin de struin. i L-au rugat
struitor, spune Evanghelia despre cei doi ucenici care L-au ntlnit pe Hristos n
drumul spre Emaus. Hristos a rmas cu ei, pentru c aceia aveau o nrudire cu El i de
aceea li se cuvenea aceasta. Aveau smerenie, simplitate, buntate, curaj, n sensul cel bun.
Ei ntruneau toate condiiile i pentru aceasta Hristos a rmas cu ei.
Trebuie s ne rugm cu credin pentru orice cerere i s avem rbdare, iar
Dumnezeu va gri. Deoarece atunci cnd omul se roag cu credin, ntr-un fel l
oblig pe Dumnezeu s-i mplineasc cererea pentru aceast credin a lui. De aceea,
atunci cnd cerem ceva de la Dumnezeu, s nu ne ndoim i vom fi auzii. S avei
credin fr s v ndoii[7], a spus Domnul. Dumnezeu tie cnd trebuie s ne dea
ceea ce cerem, ca s nu ne vtmm duhovnicete. Uneori cerem ceva de la
Dumnezeu, dar nu avem rbdare i ne nelinitim. Dac n-am avea un Dumnezeu
atotputernic, atunci ar trebui s ne nelinitim. Dar fiindc avem un Dumnezeu
atotputernic i Care are foarte mult dragoste, att de mult nct ne hrnete i cu
Sngele Su, nu suntem ndreptii s ne nelinitim. De multe ori nu lsm o problem
grea a noastr n minile lui Dumnezeu, ci acionm omenete. Atunci cnd cerem
ceva de la Dumnezeu i ni se zdruncin credina i voim s acionm omenete n
cele greu de izbutit, fr s ateptm rspuns de la Dumnezeu la cererea noastr,
este ca i cum am face o cerere la mpratul Dumnezeu i o lum napoi chiar n
vremea cnd Acela ntinde mna Sa ca s o mplineasc. Il rugm din nou, dar iari
ni se zdruncin credina i ne nelinitim i repetm acelai lucru. Astfel se prelungete
7

chinul nostru. Adic procedm ca acela care face o cerere la minister i dup puin i pare
ru i o retrage. Se rzgndete i iari o depune, iar dup puin o retrage din nou. Ins
cererea trebuie s rmn acolo, pentru ca s intre la rnd.

Rugciune cu durere
- Printe, cum facei rugciune pentru o problem?
- Cheia reuitei este ca pe cel ce se roag s-l doar. Dac nu-l doare, poate sta ore
ntregi cu metania n mn i rugciunea lui s nu aduc nici un rezultat. Dac exist
durere pentru problema pentru care te rogi, chiar i cu un suspin faci rugciune din inim.
Muli, atunci cnd alii le cer s fac rugciune pentru ei nu au timp s se roage n
momentul acela i de aceea se roag numai cu un suspin pentru problema acelora.
Nu spun ca s nu se fac rugciune, ci, dac se ntmpl s nu fie timp, chiar i un
suspin pentru durerea celuilalt este o rugciune din inim, adic echivaleaz cu ore
ntregi de rugciune. Citeti, de pild, o scrisoare, vezi o problem, suspini i dup
aceea te rogi. Acesta este mare lucru! Inainte de a apuca receptorul, nainte de a forma
numrul, Dumnezeu te aude! i s vezi cum se ntiineaz i cellalt! S vedei cum
demonizaii neleg atunci cnd fac rugciune pentru ei i strig oriunde s-ar afla!
Adevrata rugciune ncepe de la durere, nu este plcere, nirvana. Dar ce fel de
durere este? Omul se chinuiete n sensul cel bun. Il doare, geme, sufer atunci cnd
face rugciune pentru orice. tii ce nseamn a suferi? Da, sufer, pentru c
particip la durerea general a lumii sau a unui om n particular. Aceast
participare, aceast durere Dumnezeu o rspltete cu veselia dumnezeiasc.
Desigur c nu omul cere veselia dumnezeiasc, ci ea vine ca o consecin, deoarece
particip la durerea celuilalt.
- Cum s nceap cineva lucrarea aceasta?
- Afl ceva, de pild, despre un accident. Ah!, suspin el i Dumnezeu ndat i d
mngierea dumnezeiasc pentru puin suspin. Vede pe unul ndurerat i iari sufer
mpreun cu el, iar Dumnezeu l mngie cu mngierea dumnezeiasc, nu rmne
cu acea amrciune. Iar cellalt este ajutat prin rugciunea lui. Sau se gndete:
Dumnezeu ne-a dat attea, dar eu ce am fcut pentru El?. Mi-a fcut mare impresie
ceea ce mi-a spus un suflet: Ingerii i acoper feele atunci cnd se svrete Taina
Dumnezeietii Liturghii, iar noi ne mprtim cu Trupul lui Hristos. Eu ce am fcut
pentru Hristos?. Unul ca acesta sufer n sensul cel bun.
- Printe, cum nelege cineva c cellalt s-a folosit prin rugciunea sa?

- Este ntiinat de aceasta prin mngierea dumnezeiasc pe care o simte nluntrul

su dup rugciunea ce-a fcut-o cu durere de inim. Dar mai nti trebuie ca
durerea celuilalt s o faci durerea ta i dup aceea s faci i rugciune din inim.
Dragostea este o nsuire dumnezeiasc i ea l vestete pe cellalt. i n spitale, cnd
pe medici i pe surori i doare pentru bolnavi, acesta este medicamentul cel mai
eficace dintre toate medicamentele ce li se dau. Bolnavii simt c se intereseaz de ei,
simt siguran, mngiere. Celui care sufer nu trebuie s-i spui multe cuvinte, nici
s-l dscleti. Inelege c te doare pentru el i astfel se folosete. Durerea este totul.
Dac ne doare pentru ceilali uitm de noi nine i de problemele noastre.

Mngierea dumnezeiasc
- Printe, cnd m doare pentru ceilali, m cuprinde o nelinite i nu m pot ruga.
- Fiindc exist nelinite, aceasta este dovada c nuntrul tu exist elementul omenesc.
Eu, cu ct m doare mai mult pentru lume, cu att mai mult m rog i m bucur
duhovnicete, deoarece le spun pe toate lui Hristos i El le aranjeaz. i vd c pe
msur ce trece timpul, dei curajul trupesc se micoreaz, cel sufletesc se mrete,
pentru c dragostea, jertfa, durerea pentru cellalt dau mult putere sufleteasc. Iat, n
noaptea aceasta n care ati avut priveghere, aveam puin curaj, dar am prins putere de la
durerea celorlali. i am stat n picioare toat noaptea pn la Sfnta Liturghie primind
lume[8]. Dup aceea i nuntrul bisericii am stat n picioare, dar n-am simit oboseal
pentru c m durea pentru lume i asta m ntrea. Iar tu s te rogi i s te bucuri,
pentru c Hristos le va iconomisi pe toate.
In nfruntarea duhovniceasc nu exist mhnire. Ct durere n-am suferit acum cu
lumea! Nu puteam trece aa oricum peste problemele lor. M durea, suspinam, dar
la fiecare suspin ncredinam problema lui Dumnezeu i la durerea ce o simeam
pentru altul Dumnezeu mi ddea mngiere. Adic prin nfruntarea duhovniceasc
venea mngierea dumnezeiasc, pentru c durerea care are n ea ndejde n
Dumnezeu are mngiere dumnezeiasc. Altfel cum va putea suferi cineva?! Cum ma fi putut descurca n alt fel cu attea cte aud? M doare, dar m gndesc i la
rsplata dumnezeiasc druit celor ndurerai. Suntem n minile lui Dumnezeu.
De vreme ce exist dreptate dumnezeiasc i rspltire dumnezeiasc, nimic nu se
pierde. Cu ct se chinuiete cineva mai mult, cu att va fi rspltit mai mbelugat.
Dumnezeu, dei vede atta durere pe pmnt, chiar i lucruri pe care noi nu le putem
percepe, nu-i pierde cumptul ca noi, oamenii. Ci iti spune: Suferi mai mult, mai mult
te voi iconomisi n cealalt viat, i de aceea Se bucur. Altfel cum ar fi putut suferi, s
spunem, atta nedreptate i atta rutate ce exist? Dar Dumnezeu are n vedere rsplata
celor ce sufer i poate ntr-un anume fel spus s sufere aceast durere mare. Noi nu
vedem ce slav va primi cellalt i ne doare, de aceea Dumnezeu ne rspltete cu
dumnezeiasc mngiere.
9

- Printe, aceast mhnire nu-l rpune pe om?

- Nu. Omul nu este rpus atunci cnd nfrunt duhovnicete orice situaie. La nceput
se amrte atunci cnd aude c sufer cineva, dar dup aceea vine mngierea
dumnezeiasc drept rsplat i nu i se distruge organismul. In timp ce amrciunea
provenit din mhnire lumeasc aduce dureri de stomac etc, aceasta ns nu vatm
organismul, pentru c are balsam dumnezeiesc.

Primejdia nesimirii
- Printe, uneori mirenii mi cer s m rog pentru problemele lor. O fac, dar fr s simt
durere.
- Aici exist dou cazuri: primul este primejdios, al doilea este nfruntare duhovniceasc.
Atunci cnd monahul le uit pe ale lui i nu se gndete nici la ceilali, adic nu se
roag pentru lume, acesta este un lucru foarte ru. Venim la mnstire, i prsim pe
ai notri i ajungem s-i uitm i pe ei i pe toi ceilali. Adic nfruntm lucrurile
duhovnicete, dar nu participm duhovnicete la durerea celorlali. Nu sporim duhovnicete ca s putem simi problemele lor i exist primejdia s ajungem la nesimire. Incepe
ncet-ncet s se nstpneasc n noi o nepsare i inima se face de piatr. In al
doilea caz l doare pe cineva de toat lumea, dar simte i o mngiere, pentru c se gndete c cellalt care sufer va avea plat de la Dumnezeu, va fi mucenic. La gndul
acesta simte ntru sine o siguran profund i are o bucurie luntric. In cazul acesta
inima nu este de piatr, ci dumnezeiasc.
Dac monahii nu iau aminte la ei nii, inima lor poate deveni foarte aspr. Mirenii
vd accidentele i nefericirea celorlali i i doare. Noi n-o vedem i se poate s
ajungem s cerem totul numai pentru noi nine. Adic dac nu facem o lucrare
fin, n aa fel nct s simim nefericirea celorlali i s facem pentru ei rugciune
din inim, vom ajunge s avem inim mpietrit. Vom ajunge la punctul s dorim doar
aranjarea noastr, iar inima ne va deveni de piatr prin nepsare, lucru ce este
antievanghelic. Monahul trebuie s se intereseze, s-1 doar i s se roage n general
pentru lume. Aceasta nu-i aduce rspndire, ci, dimpotriv, se folosete i el nsui cu
rugciunea i i ajut i pe ceilali.
- Printe, dei m vd n ce hal sunt, fac mai mult rugciune pentru alii. Nu cumva este
mai bine s nu m rog pentru alii, ci s m rog numai pentru mine?
- Faci aceasta din smerenie? Dac este din smerenie, s spui lui Dumnezeu cu mult
smerenie: Dumnezeul meu, aa cum sunt nu trebuie s m auzi. Dar nu este oare
nedrept ca alii s sufere din pricina mea? Pentru c, de a fi avut o stare bun
duhovniceasc, ndrzneal ctre Tine, m-ai fi auzit i i-ai fi ajutat. i eu sunt vinovat
10

pentru c acela sufer. Acum ns de ce s sufere din pricina mea? Te rog, ajut-l!.
Adic depinde cum te aranjezi pentru ceilali. Simi c nu eti vrednic, dar se
ntmpl s vezi pe un ndurerat, te mhneti, te doare i te rogi. Atunci cnd, de
pild, vd un orb, m simt i eu vinovat, pentru c de a fi avut o stare duhovniceasc
bun l-a fi putut vindeca. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea s devenim sfini, s
facem minuni precum a fcut i El. S ne recunoatem boala noastr duhovniceasc,
mare sau mic i s cerem cu smerenie sntate trupeasc pentru semenul nostru,
deoarece i noi suntem vinovai pentru boala lui. Pentru c de am fi avut noi
sntate duhovniceasc i acela ar fi fost vindecat de mult timp i nu s-ar fi chinuit.
Cnd ne aranjm corect, socotindu-ne vinovai de toat starea lumii, i spunem:
Doamne, Iisuse Hristoase, miluiete-ne pe noi, se folosete ntreaga lume. Desigur, i
pentru propria stare de neputin trebuie s-l doar pe fiecare i s cear mila lui
Dumnezeu. Dar, firete, dac va ajunge la o astfel de stare precum cea de mai sus, atunci
nu mai cere nimic pentru sine.
Vd c de multe ori l nelegem greit pe Doamne, Iisuse Hristoase, miluiete-m i,
chipurile, din smerenie nu spunem miluiete-ne pe noi i nu ne rugm pentru alii, ci
numai pentru noi. De aceea de multe ori mirenii ne iau n nume de ru pe noi,
monahii, i spun c suntem egoiti i c ne ngrijim s ne mntuim numai pe noi
nine. Miluiete-m este pentru ca s nu cdem n mndrie, cci rugciunea unui
om smerit, care crede c e mai ru dect toi, are mai mult valoare dect
privegherea ce o face un altul cu gnd mndru. Cnd ne rugm cu mndrie, ne
batem joc de noi nine.

Stare de alarm
Nu uitai c trecem prin vremuri grele i este trebuin de mult rugciune. S v
gndii la marea nevoie pe care o are lumea astzi i la marea pretenie pe care
Dumnezeu o are de la noi pentru rugciune.
S v rugai pentru situaia general cu totul ieit din comun a ntregii lumi, ca s
se milostiveasc Hristos de fpturile Sale, pentru c merg spre catastrof. S
intervin dumnezeiete n epoca complicat n care trim, pentru c lumea se
ndreapt spre zpceal, nebunie i impas.
Dumnezeu ne-a chemat s facem rugciune pentru lume, care are attea probleme. Unii
srmani nu apuc s-i fac nici mcar o cruce. Dac noi, monahii, nu facem
rugciune, cine va face? Militarul n vreme de rzboi este n stare de alarm, gata
nclat. In aceeai situaie trebuie s fie i monahul. Ah, Macabeu[9] a fi ajuns de a fi
fcut aa! A fi fugit n muni, ca s m rog mereu pentru lume.
Trebuie s ajutm toat lumea cu rugciunea, ca s nu fac diavolul orice vrea.
Diavolul a dobndit drepturi. Iar aceasta nu pentru c l las Dumnezeu, ci pentru c El
nu vrea s sileasc libertatea nimnui. De aceea noi s ajutm cu rugciunea. Cnd pe
11

cineva l doare pentru starea ce stpnete azi n lume i se roag, atunci oamenii
sunt ajutai fr s se fie silit libertatea voinei lor. Dac vei mai spori nc puin cu
harul lui Dumnezeu, vom ncerca s intrm ntr-o rnduial nou de rugciune. Vreau s
v facei radar, pentru c lucrurile se precipit. Vom organiza un atelier de
rugciune. S v batei n rzboi folosind iragul de metanii. Rugciunea s se fac
cu durere. tii ce putere va avea atunci rugciunea? ()
(vezi mai mult AICI)

***
Parintele Gheorghe Calciu: PUNETI-VA IN MISCARE INIMA!
As vrea sa nu incetati sa va rugati. As vrea sa intelegeti ca daca exista vreo protectie
care se intinde peste societatea umana, peste tara noastra, aceasta este puterea
rugaciunii. Sa nu faceti o rugaciune de rutina puneti-va in miscare inima, umpletiva de fiorul rugaciunii.
Sunt convins ca multi dintre dvs. se roaga; si eu m-am rugat, si am crezut pana am ajuns
in inchisoare ca stiam sa ma rog. Ajungand in inchisoare am descoperit ca nu stiam sa
ma rog. ()
Daca nu te patrunde fiorul credintei din crestet pana in talpi, nu esti in rugaciune
adevarata. Nu este usor. Dar daca persisti, Dumnezeu te ajuta, iti da harul
rugaciunii. Si harul rugaciunii se da la cerere. Harul rugaciunii se obtine prin
stradanie, prin staruinta. Mantuitorul a spus: De la Ioan Botezatorul Imparatia Cerului
se ia prin navala! Si aceasta navala noastra cerand cu staruinta harul pe care
Dumnezeu ni-L trimite.
Ma adresez acum teologilor si le spun: invatati sa va rugati, ca apoi sa puteti invata pe
altii. Atata vreme cat tu nu stii sa te rogi, degeaba ii spui crestinului: <<Roaga-te!>>.
Cand preotul va stii cum sa se roage, el va transmite fluxul puterii credinciosului sau.
(Parintele Calciu despre rugaciune)

***
Parintele Rafail Noica: Toate se leaga si se dezleaga in Duh si in nevazut
- Ai spus odat: toate lucrurile se leag i se dezleag n Duh, explicai-ne, v rog.

12

- Printele Rafail: Da, am spus i n felul sta. Tot ce face omul ncepe n nevzut,
adic n taina inimii tale, cnd i-ai pus n inim asta, Dumnezeu a vzut i dac te-ai
hotrt pentru acest asta este foarte probabil ca acel lucru o s nceap s se nfptuiasc
cndva n viaa ta.
Uitai, v dau o pild: un monah mi-a spus ntr-o zi:
M certasem cu un alt monah dintr-o alt mnstire i m-am cit dup aceea i am vrut
s-mi cer iertare, dar nu mai voia s tie de mine aa era de rnit i mi-am zis ce s fac,
mine-poimine trebuie s plec, eu vreau s m apropii de Sfnta mprtanie, ce s
fac, am rnit pe fratele meu, cum o s pot s m apropii de mprtanie, cum s
continui viaa pocinei mele, c nu m mai primete; eu vreau s-i cer iertare i el nu
vrea s aud nimic. i zice: mi-am amintit de un cuvnt din Liturghia Sfntului Vasile cel
Mare.
Monahul acesta-i grec i n greac mi pare ru c n traducerea noastr nu reiese aa
la pomeniri, dup sfinirea Tainelor cnd spune pomenete, Doamne, pe cei care ai
nvrednicit s mpreasc pe pmnt spune aa:
Glsuiete n inimile lor cele bune pentru Biserica Ta, pentru poporul Tu.
Monahul i-a adus aminte de acest glsuiete i a zis:
- Doamne! glsuiete n inima lui pentru pocina mea, spune-i c m ciesc pentru ce
am fcut, c-i cer iertare i c eu l iert.
i mi-a spus: data urmtoare cnd l-am vzut parc nu fusese niciodat nor pe cer,
totul dispruse i mpcarea lor era deja fcut. Cnd am auzit cuvntul sta, am
sftuit multe persoane n aceast direcie i aproape de fiecare dat s-au ntmplat minuni
dintr-astea.
O monahie care era nou ntr-o mnstire i spunea Printe! Mi-e fric de toat
lumea, era foarte sensibil i rnit mai ales de monahia cutare care era un pic mai
aa, n vrst i mai autoritar. Zice: cnd intru n buctrie m-apuc groaza, nu tiu ce
s fac. I-am spus s se roage:
Doamne, spune n inima ei s-mi spun un cuvnt bun sau spune-i ceva bun despre
mine.
ntr-o zi vine fugind ctre mine:
Printe! Printe! tii ce s-a ntmplat? A venit maica cutare i m-a apucat groaza i
am zis Doamne spune-i c o iubesc! i zice: Nu tiu printe, coinciden, s-a uitat
frumos la mine i mi-a zis ceva frumos.

13

Ultima oar cnd am vzut-o, acum un an era aceeai fa luminat aa cum se luminase
atunci, acum vreo zece ani i era mpcat cu toat lumea i cred c au continuat aceste
coincidene.
Deci se leag i se dezleag n Duh, n taina inimii i profit de ntrebare s spun i
lucrul sta: trebuie s ne nevoim n ceva ce strmoii notri cred c fceau firete. Cred c
strmoii notri, care erau ct de ct apropiai de Dumnezeu, n mod firesc pentru
fiecare lucru chemau pe Dumnezeu. Vezi o primejdie: Doamne! i zici ceva lui
Dumnezeu. Vezi un pcat n tine: Doamne, uite ce-i n mine, nu m lsa aa! Vezi pe
cineva care te supr i nu te poi mpca cu el: Doamne, spune ceva n inima mea
pentru aproapele meu! .a.m.d.
Chemai-L pe Dumnezeu! Zicem c Iisus Mntuitorul este singurul Mijlocitor ntre
Dumnezeu i om. ndrznesc s spun c lui Dumnezeu i place s mijloceasc ntre om
i om. Chemai-L pe Dumnezeu mijlocitor ntre tine i vrjmaul tu, ntre tine i cei
cu care te-ai certat i s vezi Cum spuneam ctre cineva acum ctva vreme:
Dumnezeu nu exist. Nu! Dar se preface bine! F i tu ca i cum ai crede i s vezi
cum i Dumnezeu se face ca i cum exist! i provocm coincidene dintracelea.
n esen profit ca s zic: s nvm, frailor, s chemm pe Dumnezeu n toate
mprejurrile, s-i cerem sfat lui Dumnezeu, s mulamim lui Dumenzeu cnd ne-a
dat ceva ce i-am cerut, s-L ntrebm pe Dumnezeu ce nseamn asta i toate
nedumeririle noastre. nti Doamne! s fie n inimile noastre i dup aceea tot
restul. Dac vrei s-l vezi pe duhovnicul tu i este la 100 de metri de tine, trebuie s faci
100 de metri i poate altcineva l-a nhat sau trebuie s iei telefonul i s faci un numr.
Pentru Dumnezeu nici atat: acum poi s zici Doamne! i, cum zicea cineva, ai
contactat satelitul Doamne i s vezi cum se preface acest Dumnezeu c exist.
(mai mult AICI)
RUGACIUNEA CEA MAI SIMPLA SI DUMNEZEUL NOSTRU MATERN
Ziceam la nceput c rugciunile noastre frumoase pe care ni le-a dat Biserica: acatiste,
paraclise, toate slujbele noastre, culmea culturii noastre Liturghia, n care ne ntlnim
cu nsui Dumnezeu, nsui Hristos in forma Acelui Trup i Snge pe care noi Le-am
jertfit i pe care El ni Le d, ca s ne mntuim de pcatul de a-L jertfi toate rugciunile
sunt vrednice. Dar, tot pe post de filocalie, v-a propune rugciunea cea mai simpl
care poate i trebuie s devin starea noastr constant.
Cnd am zis cuvntul sta, cndva ntr-o ntrunire cu tinerii n Anglia, la sfrit o femeie
m-a ntrebat: Totui, eu cum s m rog? Eu nu tiu cum s m rog!. i mi-a venit
rspunsul sta pe care vi-l zic i vou: Pai, spune asta lui Dumnezeu. i e rugciune.
Nu tii cum s te rogi? Spune-I lui Dumnezeu: Doamne nu tiu cum s m rog! Tu
spune-mi i pe baza asta continuai voi. Continuai voi: ce v doare, ce nzuine
avei
14

()
Uneori, spune i Sfntul Pavel, [este cte] o rugciune n care noi nu tim ce s cerem
sau pentru ce s ne rugm i Duhul Lui Dumnezeu ne ajut cu suspinuri negraite.
Suspinuri pe care noi nine nu tim de ce [le avem]: ceva doare, de ceva avem nevoie
Fctorul nostru tie ce vrem!
Aa cum mama cu pruncul nou nscut tie M-am uimit de multe ori [cnd] tinerele de
vrsta mea deveneau mame i, cu pruncul n brae pruncul plngea, zbiera i la un
moment dat mama zice: A, i-e foame, iertai-m. Pleac i hrnete pruncul, l
alpteaz. Dup care, iar zbiara pruncul, i mama: Il doare ceva! i-l ntoarce pe fa,
pe dos, nu-stiu-ce, pana la urma, ii ghioraia stomacul si se potoleste pruncul. i pe
dup aia, iar zbiera pruncul. i zice mama: A, vezi! Face capricii! O, mmic, de unde
tii tu toate astea? Eu n-aud decat un prunc care zbiara! Dar poate c-o inteleg mai mult
acum pe mama, ca de cnd m-am fcut duhovnic am devenit i eu mam ntr-un fel.
Dar Dumnezeu d intuiie mamei sa inteleaga. Pruncul nu stie decat sa s zbiere cnd
nu i-e bine. Si mama stie ce trebuie sa faca. N-are nevoie ca pruncul s fac un tratat de
filozofie ca s tie cum s acioneze
Dumnezeu care a fcut mama, Dumnezeu care a inventat mama, El este mai
Mama decat orisicine... Si suspinurile noastre negrite, ba i nesuspinurile noastre,
le aude Dumnezeu i le adun n vistieriile Lui. Si tie s ne rspund! Filocalia
este: Hai, s facem aceste suspinuri contiente, s contientizm din ce in ce mai
mult
(Cum s m rog? Nu tiu cum s m rog ne raspunde Parintele Rafail Noica)

***
Parintele Arsenie Papacioc: Oriunde veti fi, oriunde veti avea necaz, rugati-va, nu va
descurajati!
Eu personal nu sunt pentru rugaciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales
disciplinar. Omul nu trebuie s fie tipicar. Trebuie s fie tipicar ca procedeu, n ce
priveste dorinta de a se nduhovnici. Nu avem numaidect nevoie de o rugciune de
tipic. Avem nevoie de o prezent continu a inimii, aceast stare continu de
dragoste, de relatie cu Dumnezeu, asta este esenta rugciunii. Pentru c si o tcere
adnc nseamn o rugciune adnc. Si o rugciune adnc nseamn o tcere adnc.
Dac faci rugciunea asta care e obligatorie, o poti face. Dar dac se face o rugaciune
din aceasta dup tipic, dup ce se termin, omul se consider achitat de obligatia
rugciunii din inim si se retrage fr nimic de la ceea ce ar trebui s-l tin prezent.
Adic sunt mai mult pentru o continu tresrire duhovniceasc. De aceea m faceti s
spun c orice clip poate sa fie un timp si orice suspinare poate s fie o rugciune.
15

Suspinarea nu se face asa: Uf!, ci o faci lui Dumnezeu, ca plecnd din adnc spre
El. Asa ni se va arta. Cci El nu se arat unei minti ascutite. Nu tot cel ce zice
Doamne, Doamne va intra n mprtia Mea! Ci numai cel care are inima curat, cel
care are inima spre El, continuu.
Deci, o viat continu de prezent duhovniceasc nseamn un om mai nduhovnicit.
Pentru c dac te rogi, esti mereu prezent. Rugciunea s zicem tipical poti lesne s
o termini ntr-o jumtate de ceas, un ceas, dar pe urm?
Vedeti, nu trebuie renuntat la ele, dar s nu fie singura treab duhovniceasc,
singura rugciune. Dac ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar
ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostint, pentru a se ntelege, pentru c lucrul sta e
mai putin discutat, e prezenta inimii continu. Si te rogi. Pentru c se rugau sfintii si
stteau n genunchi pn se fcea dimineat si aprea soarele. Si la rsrit tot n genunchi
erau.
Asta nu nseamn c noi, nefiind ca ei, nu trebuie s ne rugm. Dar era o stare de
continu prezent.
- Printe, rugciunea nencetat poate fi trit de oricine?
- Intr-o msur oarecare toat lumea poate. Pentru c ntrebarea n sine despre
rugciune sau discutia despre rugciune este neavenit, pentru c se rationalizeaz
lucrurile. Oricine vrea s dobndeasc rugciunea, s tac si s zic. O rugciune
adnc e o tcere adnc.
Se constat o limpezire imediat, o scpare de ispite, cci se cere ajutorul Stpnului
cerului si al pmntului. Trebuie s se obisnuiasc lumea cu gndul c Dumnezeu
guverneaz si face orice pentru om. Fr de Mine nu puteti face nimic. Mai mult:
Nu se misc fir de pr fr voia Mea. V dati seama ct de mult ne apr.
Tineti-v de Biseric, dragii mei! Si puteti s ziceti rugciunea aceasta a mintii din
inima. Este puterea numelui aceea care ne ajut att de mult. Oriunde veti fi, oriunde
veti avea necaz, rugati-v, nu v descurajati.
Iubiti mult! Hristos v porunceste!
- Cum ii poti arata omului de azi drumul rugaciunii, necesitatea ei?
- Pr. Arsenie Papacioc: Dragul meu, ca esti student, te intreb si eu: ce asteptati
dumneavoastra, studentii, de la catedra? Sa vi se explice ce este rugaciunea? Este un
contact personal, pornit din inima, din constiinta noastra crestina catre Dumnezeu.
Normal ca sunt rugaciuni de tipic, dar sunt si rugaciuni personale; cum spuneam inainte,
un suspin poate fi o rugaciune. Chiar daca serviciul, ocupatiile, timpul nu permit
rugaciuni de tipic, chiar daca nu apuci sa le faci, nu-i atat de grav, dar cu o conditie: sa ai
o stare de prezenta continua a lui Dumnezeu in constiinta ta. Asta este important:
16

gandul la Dumnezeu, constientizarea prezentei Lui asta este o rugaciune la

indemana fiecaruia, indiferent cat de ocupat ar fi. Sigur ca rugaciunile de tipic sunt
foarte importante. Oricine poate si trebuie sa se roage, spunand: Doamne, Iisuse
Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!
Gandul omului trebuie sa fie mereu la Dumnezeu. Chiar nu ne gandim ca Dumnezeu
ne va cere socoteala pentru tot ce ne-a dat? Frumusete, intelepciune, putere (de multe
ori dincolo de cea a ingerilor, daca tinem cont ca lumina ingerilor este mai difuza decat
chipul si asemanarea care il imbraca pe om), toate aceste bogatii nemaipomenite
Dumnezeu le-a varsat peste om si, chiar daca esti pacatos, chipul ramane la tine.
Privind aceste frumuseti, aceste impodobiri, acest chip, nu putem sa nu ne gandim la El.
Tocmai acest gand, asa cum izvoraste el, este o rugaciune.
Este foarte important si trebuie actualizat ca fara Dumnezeu nu se poate face nimic.
Daca fir de par nu se misca fara voia Lui, dar lumea intreaga? De aceea, e o mare
greseala sa nu ne gandim la Dumnezeu. Cum sa ne gandim? Intr-o forma cat mai
directa: Doamne iarta-ma!, Doamne-ajuta!. Tot asa te gandesti, de exemplu, la
sotia ta, la iubita ta, te gandesti sau, mai bine zis, ti-e gandul, inima tot timpul la ea,
la iubirea ei. Ca o icoana ce-o porti in suflet, gandindu-te la ea intr-o forma simpla.
In acest fel tii mereu legatura cu cel iubit. Deci, acelasi lucru este si rugaciunea: un
contact permanent al inimii tale cu Dumnezeu.
Poti sa faci rugaciuni ingenunchiate, rugaciuni de tipic sau poti sa nu le faci. Dar nu
trebuie sa inceteze sub nici o forma acest contact, aceasta relatie cu Dumnezeu, intro forma personala si directa.
Dar si aici, in primul rand, trebuie evitate acele aparente care te pacalesc pe tine
insuti, crezand ca faci bine ceea ce faci. Sfintii povestesc ca, odata, a venit diavolul la
usa unui calugar. Impingea diavolul sa intre, impingea si calugarul dinauntru, sa nu-l lase
si se ruga in timpul asta: Doamne Iisuse ajuta-ma, miluieste-ma! Dar diavolul il
impingea mai tare si tot mai tare, mai sa-l biruie, cand, de teama, a strigat calugarul cat a
putut de tare Doamne, iarta-ma si ajuta-ma! si imediat a disparut diavolul si, langa el, a
aparut Mantuitorul. De ce n-ai venit pana acum? l-a intrebat calugarul. Am venit
cand M-ai chemat cu adevarat.
Deci, rugaciunea si gandul la Dumnezeu, daca nu pleaca din inima, sunt spoiala.
Cati dintre noi nu patim, asemenea calugarului, la usa sufletului nostru. Cica ne rugam,
cica ne impotrivim pacatului, dar numai coplesiti, in momente de mare cumpana, ne
gandim cu adevarat la Dumnezeu.

17

Transcrierea primei parti discursul Parintelui Zaharia, citit de Maica Mariam:

Singurul lucru pentru care omul merita sa traiasca si care da sens vietii lui este
iubirea. Desigur, iubirea omeneasca obisnuita se deosesbeste intrutotul de iubirea
dumnezeiasca si nu are aceleasi insusiri. Ea nu este decat o umbra palida a iubirii
dumnezeiesti.
Atunci cand iubirea se exprima la nivel trupesc, ea nu este deloc iubire, ci doar o miscare
a patimii din noi inspre o alta persoana. Cata vreme iubirea aceasta este starnita de
patima desfatarii trupesti si a egoismului, ea ucide sufletul si il face pe om
neputincios in relatia sa cu Dumnezeu si, prin urmare, si cu semenii sai. Si iarasi,
cand in mintea si in sufletul nostru ne formam o imagine idealizata a iubirii,
deoarece ea continua sa aiba ca temelie omul cel slab si patimas, cadem intr-o si mai
mare inselare, care ne pustieste duhul si ne raneste sufletul, incat cu greu aflam
vindecare.
In jurul nostru nu vedem decat tragedii si legaturi dezastruoase, insa gandim ca noi
o vom scoate la capat mai bine. Din pacate nu ne dam seama de dimensiunile caderii
si neputintei noastre. Asteptam de la semenii nostrii, luptati de aceleasi patimi ca si
noi, o iubire desavarsita si puternica, lucru pe care noi insine nu suntem in stare sa-l
oferim celorlalti, caci toti sutem prinsi in stramtoarea pacatului si apasati de povara
lui. Inselarea noastra consta in aceea ca asteptam ca cei din jurul nostru, care sunt si ei
fapturi neputincioase si cazute, sa satisfaca nevoia noastra innascuta de iubire, nevoie pe
care numai Dumnezeu poate sa o implineasca cu adevarat. Este inselare sa asteptam de
la oameni ceea ce numai Dumnezeu poate sa ne dea. El este Cel ce a sadit inlauntrul
nostru setea de iubire si numai El poate sa o potoleasca. Prin iubire Il vom cunoaste si
prin iubire ne vom asemana Lui.
Cand sufla vanturile ispitelor lumii acesteia, chair si relatiile ideale, care par
neinchipuit de frumoase si trainice, se destrama si in urma nu raman decat ruine,
care nemangaiati se tanguie, neintelegand cum de s-a intamplat aceasta.
Insa chiar si iubirea omeneasca, asa slaba cum este ea, pastreaza ceva din caracterul
jertfelnic al iubirii dumnezeiesti. Ea se daruieste pe sine pana la capat, traieste
18

inlauntrul fiintei iubite, in jurul careia isi cladeste intreaga fericire, intreaga viata. Insa
cand omul o tradeaza, atunci iubirea aceasta omeneasca se naruie si se pustieste.
Nimic nu mai ramane din simtamintele frumoase si puternice de mai-nainte, iar rana este
atat de adanca incat intreaga fiinta a omului se zguduie din temelii si se sfarama in
bucati. Viata nu mai are sens. Si de cate ori oamenii, deznadajduind de viata lor si
incercand sa scape de durere, nu cauta refugiul in sinucidere?
Cand dragostea noastra omeneasca s-a prefacut in ruina si suntem cu totul zdrobiti,
atunci se deschid inaintea noastra doua cai posibile. Fie sa ne intoarcem cu aceasta
durere catre Dumnezeu, ca Dumnezeu sa intre in viata noastra si sa lucreze innoirea
noastra, fie sa ramanem in inselarea nascocirilor noastre omenesti, trecand de la o
tragedie si o pustiire a sufletului la alta, nadajduind ca la un moment dat vom afla
perechea ideala. Si drama aceasta va continua pana in clipa in care vom intelege ca
singuri nu putem razbi.
In relatiile dintre noi avem nevoie de a treia Persoana. Asa cum preotii in timpul
Sfintei Liturghii, atunci cand isi dau sarutarea pacii isi spun: Hristos in mijlocul
nostru!, la fel trebuie sa fie si in viata noastra. In legatura noastra de iubire,
Dumnezeu nu este intrusul, ci Cel ce o curateste si o desavrseste. El este Cel ce o
apara si in marea si vesnica Lui iubire o intareste si o insufla. Tocmai de aceea
cautam adapost in Biserica, unde harul lui Dumnezeu in Taina Cununiei, va sfinti
legatura cuplului, asa incat barbatul si femeia sa se completeze unul pe altul cu darurile
lor si sa impreuna-lucreze la desavarsirea lor, care se va vadi, nu numai in legatura lor de
iubire din aceasta viata, ci si in Imparatia ce va sa vie. Domnul a zis: Fara Mine nu
puteti face nimic.
Daca vom fi incredintati ca a cauta o legatura ideala si desavarsita cu un om este o
mare amagire, atunci vom intelege ca dorul nostru cel adanc si tainic dupa o iubire
poate sa-si afle implinirea numai in Dumnezeu, Facatorul, Proniatorul si Mantuitorul
nostru. Va incepe atunci, intre noi si Dumnezeu o aventura nesfarsit de creatoare si
datatoare de viata. Cu cat se va intari mai mult legatura dragostei noastre cu
Dumnezeu, cu atat va deveni mai curata si mai puternica si oricare dintre legaturile
noastre cu semenii nostrii. Dragostea noastra va fi atunci una sanatoasa si ancorata
in perspectiva singurei iubiri adevarate care este insusi Hristos. Numai atunci va avea
ea valoare, pentru ca va fi libera, adica fara de pacat.
Prezenta patimii trupesti tulbura mintea si impiedica sporirea duhovniceasca a omului si
dobandirea iubirii dumnezeiesti. Toata iubirea traita in afara lui Dumnezeu este
ontologic autodistrugatoare. Daca legatura noastra verticala cu Dumnezeu este
adevarata si puternica atunci orice alta legatura orizontala va fi autentica si puternica.
Trebuie sa fim gata de lupta si de jertfa, pentru reusita legaturii noastre cu
Dumnezeu si cu aproapele. Daca intelgem ca in starea noastra de acum nu putem sa ne
implinim dorinta de iubire, atunci, cel putin, sa avem mai multa smerenie si
discernamant in asteptarile noastre legate de iubirea omeneasca. Cunoscand saracia
si nimicnicia omului, dar si maretia iubirii celei pline de milostivire a lui Dumnezeu vom
19

dobandi un duh de compatimire si iertare, ne vom curati de iubirea de sine, si ne vom

apropia de ceilalti cinstindu-i si respectandu-le libertatea, ii vom primi pe ceilalti asa
cum sunt, fara a incerca sa-i facem desavarsiti potrivit inchipuririi noastre, si nu le vom
impune cerintele noastre, nici nu vom cauta sa-i dominam.
Cand izbutim sa ne apropiem de Dumnezeu, atunci aflam tamaduire vietii noastre
zdrobite. Inima se usureaza de povara trecutului si indrazneste iara sa-l iubeasca pe
Dumnezeu si pe aproapele lui. Nu ne mai este teama sa ne expunem, si nu mai
ridicam in jurul nostru ziduri de aparare, caci nu ne mai punem nadejdea in
oameni, ci in Cel ce invie si mortii. Insa daca din viata noastra lipseste adevarata iubire
care este insuflata de legatura noastra cu Dumnezeu, atunci vom cadea intr-una din cele
doua ispite binecunoscute. Daca sufleteste suntem mai puternici, atunci vom cauta sa
ne dominam partenerul si sa ne folosim de el, iar daca suntem mai slabi din fire, vom
deveni victima a ambitiei celuilalt. In asemenea conditii relatia noastra este una
nefericita si lipsita de har, o adevarata robie.
Cand Il cunoastem pe Dumnezeu, si in legatura noastra cu El, patrundem in taina
persoanei, a ipostasului omenesc, zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci
vom fi in stare sa ne apropiem de fiecare persoana cu sfiala, respect, si dragoste
smerita, intelegand ca fiecare suflet omenesc este de mare pret inaintea lui
Dumnezeu. Incetul cu incetul invatam de asemenea, sa-l iubim pe celalalt
dezinteresat, cu credinciosie si neconditionat. In felul acesta ne pastram si libertatea de a
ramane ucenici ai crucii lui Hristos, care este cel mai minunat si mai de folos lucru. In
aceasta legatura punandu-L pe Hristos pe primul loc, ca Celalalt prin excelenta, ne
vom afla adevarata identitate, pentru ca impreuna cu El putem sa ne pierdem viata si sa
o aflam iarasi in desavarsita siguranta.
De adevarul celor spuse mai devreme suntem incredintati prin descoperire dumnezeiasca.
In cap. 32 al Facerii este descrisa nemaipomenita si minunata lupta a lui Iacov cu
Dumnezeu. Ni se spune ca Iacov, la indemnul mamei sale, a furat de la tatal sau
Isaac, binecuvantarea celui dintai nascut care i se cuvenea lui Isav. Desi in clipa
aceea Rebecca nu facea decat sa implineasca voia lui Dumnezeu, precum este scris: Pe
Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urat, totusi Iacov a trebuit sa ia calea surghiunului
ca sa scape de mania ucigatore de frate a lui Isav. Iacov a fugit in pustie si a suferit
acolo timp de multi ani, trudind din greu in casa socrului sau, Laban. Dar Dumnezeu era
cu el si-l binecuvanta in toate cate faceau. Insa cu trecerea anilor a ajuns la capatul
puterilor. Atunci Dumnezeu i-a poruncit sa se intoarca la casa tatalui sau. Iacov s-a aflat
atunci intr-un mare impas: sa ramana in pustie, s- ar fi istovit cu totul; sa se intoarca
acasa, ii era teama de fratele sau Isav, care voia sa-l ucida. Atunci Iacov insinguranduse, a stat in rugaciune inaintea Domnului toata noaptea. La revarsatul zorilor a
simtit ca se lupta cu cineva puternic, si si-a intetit rugaciunea zicand: Nu te voi lasa
sa pleci, pana nu ma vei binecuvanta. Si Dumnezeu i-a vorbit lui Iacob si i-a zis:
Pentru ca ai fost tare cu Dumnezeu, si cu oamenii puternic vei fi. In ziua urmatoare,
Iacov purtand pecetea binecuvantarii lui Dumnezeu, a plecat sa-l intalneasca pe Isav.
Acesta, in loc sa-l ucida, l-a imbratisat cazand pe grumazul lui, l-a sarutat si a plans,
si au fost iarasi ca fratii. Binecuvantarea lui Dumnezeu asupra lui Iacov a fost atat de
20

puternca, incat, atunci cand a vazut chipul salbatic al fratelui sau Isaav, a fost de parca ar
fi vazut chipul lui Dumnezeu.
Prin urmare, ne dam seama, ca daca in legatura noastra cu Dumnezeu vom afla o
apropiere de El mai presus de fire, atunci toate legaturile noastre cu oamenii vor fi
adumbrite de binecuvantarea dumnezeiasca. Atunci cand urmam lui Hristos, singura
noastra grija este sa-I fim bine placuti, si in toate cele ce facem sa-I aducem multumire.
Insa mai intai sa stabilim o legatura autentica cu El, cultivand in noi smerenia
vamesului si pocainta nestramutata a fiului risipitor.
Dumenzeu astfel l-a zidit pe om incat in legatura sa unica si personala cu Ziditorul lui,
omul sa-si afle implinrea si desavarsirea. Astfel scopul si menirea cea mai inalta a vietii
noastre consta in a intemaia o relatie puternica cu Hristos, si a avea un neincetat
dialog cu El. Atunci toate legaturile cu semenii nostri isi vor trage puterea din
legatura noastra cu Dumnezeu si vom incepe sa le vedem pe toate, fiecare element al
lumii zidite, in lumina acestei legaturi. Iar daca singura noastra grija va fi sa
inbunatatim legatura noastra cu El, atunci in launtrul nostru se va naste o adanca
pocainta. Si cu cat crestem mai mult in Hristos, cu atat mai limpede se va vadi
saracia noastra duhovniceasca, iar insuflarea noastra nu va inceta sa se reinnoiasca.
Nu ne vom teme de nimic, pentru ca nimic nu ne mai poate desparti de dragostea Lui.
Fireste, viata vesnica nu este altceva decat legatura pe care am stabilit-o cu
Mantuitorul nostru inca din aceasta viata, legatura care va continua si in Veacul ce
va sa vie. Vom fi judecati potrivit dragostei noastre, potrivit fiecarui cuvant rostit de
Hristos si cuprins in Evanghelie.
Intocmai cum Hristos l-a intrebat pe Petru, dupa Inviere: Ma iubesti tu pe Mine?, la
fel ne va intreba si pe noi in Veacul Viitor. Iar tu, Ma iubesti tu pe Mine?, si noi
vom raspunde la randul nostru: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc!. Dar hotararea si
indrazneala cu care vom raspunde, vor depinde intrutotul de profunzimea legaturii
noastre cu Persoana lui Hristos. Atitudinea pe care o adoptam in viat a aceasta va
continua si dincolo de mormant, fapt care se vadeste in Sfanta Evanghelie, in pericopa
despre judecata dreptilor. Doamne, cand am facut vre-un bine pe acest pamant? Tie se
cuvine slava, noua rusinea fetei. Acesta este gandul smerit, pe care il rostesc dreptii
inaintea lui Dumnezeu, gand hranit de pocainta. Si noua ne va fi de folos sa invatam
inca de pe acum aceasta atitudine smerita, pentru a ne invrednici de viata vesnica cu
Domnul.
Trufia si indreptatirea de sine nu-si au locul in Domnul. Insa din pacate ele ne pot
insoti in vesnicie, osandindu-ne la vesnica despartie de Dumnezeu. Pentru noi Raiul
este Hristos. Sfantul Siluan adevereste:
daca toti oameni s-ar pocai, si ar pazi poruncile lui Dumnezeu, atunci Raiul ar fi pe
pamant, caci Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru. Imparatia lui Dumnezeu
este Duhul Sfant, iar Duhul Sfant, si in cer si pe pamant, Acelasi este.

21

Raiul incepe aici pe pamant prin dragostea de Dumnezeu si de aproapele. In aceasta

se cuprinde toata bogatia vietii vesnice, caci omul a fost zidit ca sa-L mareasca pe
Dumnezeu, dandu-i pururea slava. Iar Domnul se bucura sa intoarca aceasta slava
chipului Sau, omului, care la randul lui aduce si mai multe lauda Ziditorului sau. Astfel
patrundem in nesfarsita miscare circulara a dragostei si a slavosloviei. Cresterea in
Dumnezeu este adevarata implinire a omului, care a fost chemat la asemanarea cu
Dumnezeu insusi.
***

Sectiunea de intrebari
(EXTRASE)
- Pot mirenii lucra rugaciunea inimii? Daca da, in ce conditii?
- Rugaciunea inimii este un dar al lui Dumnezeu, e o lucrare a harului. Da, desigur,
si mirenii pot dobandi rugaciunea inimii, insa e mai greu, pentru ca conditiile lor de
vietuire sunt mai complicate, dar intalnim in istoria Bisericii multe asemenea cazuri.
Daca ne exersam constiinta in lumina Evangheliei si traim in sanul Bisericii, sigur ca
putem dobandi acest lucru.
Nu ma pot abtine sa nu va spun un caz: am cunoscut o doamna din America, care era
ortodoxa, care avea treisprezece copii, si care avea rugaciunea inimii. Si destui
oameni mi-au fost dat sa intalnesc, pe parcursul slujirii mele, care au avut acest dar desi
locuiau in lume. Dar oamenii acestia isi randuiau viata in asa fel incat lucrurile de
prima importanta sa ocupe primul loc. Cunosc de asemenea episcopi care au darul
acestei rugaciuni, in ciuda faptului ca toata ziua se lupta cu tot felul de probleme.
Dumnezeu este adevarat si credincios in toate conditiile si cuvintele Evangheliei raman
adevarul de nestramutat.
- Cum ne putem elibera de patimile trupeti?
- Patima trupeasca este asemenea unui foc, si are ca aliat firea noastra cea cazuta.
Dar, exist un foc mai puternic care poate sa o stinga cu totul. Si aceasta este
mngierea pe care o primim de la Dumnezeu atunci cnd ne pocim. Daca ne
straduim sa pastram in noi aceasta mangaiere primita de la Dumnezeu, vom reusi sa traim
o viata relativ fara pacat. Dumnezeul nostru este Tatal Milostivirii si Dumnezeul a toata
mangaierea. El se apropie, si intra in legatura cu noi, atunci cand avem o inima
infranta si smerita. Atunci cand avem inima infranta suntem mai puternici decat
toate patimile si decat toate atacurile vrasmasilor. Parintii nostrii ai pustiei, din Egipt,
in veacul al IV-lea, obisnuiau sa spuna ca duhul pocaintei este asemenea unui cerc de
flacari care-l inconjoara pe crestin si nu-i lasa pe vrajmasi sa se apropie. Iar Sfantul

22

Simeon Noul Teolog spune ca o inima infranta pune pe fuga cohorte de draci.
Inima infranta si duhul umilit, Dumnezeu nu le va urgisi.
- Cum se poate lupta un om cu Dumnezeu, in sensul cel bun? Ce este aceasta lupta?
- Nu orisicine este in stare sa se lupte dupa lege cu Dumnezeu. Daca suntem
stapaniti de patimi, si mai cu seama de patima slavei desarte, ne este cu neputinta sa
ducem aceasta lupta precum a dus-o Iacov. Eu cred ca oamenii care se lupta dupa lege
cu Dumnezeu, sunt oamenii pe care Dumnezeu i-a chemat sa faca acest lucru. Toti
Sfintii, pana la un anume punct, trec prin aceasta lupta. Si ei nu se lupta cu Dumnezeu
pentru motive egoiste, ci se lupta ca sa inteleaga mai deplin, mai adanc, judecatile lui
Dumnezeu precum a facut Iov - sau ca sa dobandeasca mantuire tuturor. Si acesta o
vedem in persoana lui Moise, in persoana Sfantului Apostol Pavel, si aproape in toti
sfintii. Dumnezeu ii impinge pe oameni sa se lupte cu ei, ca sa-i faca partasi in marea
lucrare de mantuire a omenirii. Deci, vorbim despre lupta cu Dumnezeu, ca in cazul lui
Iacov, cand acesti oameni sunt fara de patima in ceea ce fac. Si vedem in istoria Bisericii
ca toti acesti sfinti, precum Moise, Sfantul Apostol Pavel, atunci cand s-au luptat cu
Dumnezeu, s-au bucurat in clipa in care au fost biruiti de El. Ceea ce arata ca in
lupta lor, principiul calauzitor era smerenia, si smerenia nu e dezlipita de har. Si
vedem asta, in cazul lui Iacov, care, in ziua in care s-a dus sa-l intalneasca pe Isav a facut
7 metanii inainte sa ajunga la locul acela. Si exista adanca smerenie in timpul luptei si
de negrait smerenie, dupa ce au fost biruiti de Dumnezeu. Si acestia sunt oameni care
s-au daruit cu totul lui Dumnezeu, s-au jertifit cu totul pe sine, si cum vedm la Iov,
spuneau: Fie numele Domnului binecuvantat. Si noi, in neputinta noastra, cand
suntem pusi la incercare, trebuie sa existe in noi o constanta care sa ramana
neclintita inaintea lui Dumnezeu, si aceasta se exprima prin cuvintele prorocului
Daniel: Tie toata slava si dreptatea, iar noua rusinea fetei, si atunci cu siguranta,
vom trece prin aceasta incercare, dobandind un castig duhovnicesc.
- Cnd iubeti pe cineva, s i-o spui direct, ori s-l lai s neleag el din fapte?
- Nu putem iubi cu adevrat fr smerenie, pentru c smerindu-ne i facem loc
celuilalt n inima noastr. Omul mandru e plin de sine si nu mai da loc celuilalt, si
Hristos ne-a invatat o dragoste smerita prin desertarea de sine. Avem ca exemplu pe
Maica Domnului, care a bineplacut lui Dumnezeu tocmai prin aceasta desavarsita
desertare de sine, nct nsui Dumnezeu a putut sa-si gaseasca loc in ea. Nu putem iubi
cu adevarat daca nu am invatat adevarata smerenie. Pentru ca daca suntem smeriti,
atunci ne punem intotdeauna pe locul doi si il lasam pe Celalalt sa fie intai. Si Cel
dintai Celalalt este Domnul Insusi, dar si aproapele nostru, cel cu care suntem in
legatura directa.
- Cum ne putem randui viata intr-un mod placut lui Dumnezeu, daca suntem nevoiti sa
traim intre oameni care ne invidiaza si sunt suspiciosi? Cum te poti mantui, cand toti,
aproape, cei cu care intri in legatura ajung sa te urasca, chiar daca vor sa nu se vada
acest sentiment?

23

- Intr-adevar, e greu sa ne gasim mantuirea cand suntem inconjurati de oameni cu astfel

de duhuri. Dar, ca sa biruim in aceste situatii, avem nevoie de o foarte adanca
smerenie, ca sa atragem prin aceasta harul lui Dumnezeu. Si Dumnezeu Insusi va
imparti cu noi biruinta Sa. Asta atata vreme cat tinem o singura randuiala in viata
noastra. Randuiala pe care ne-o invata zilnic rugaciunile Bisericii. Ne putem implini acest
scop prin rugaciunea Bisericii: Invredniceste-ne Doamne in seara aceasta/ in ziua
aceasta/ in noaptea aceasta, fara de pacat sa ne pazim noi. Si totul depinde de
masura credintei noastre, atat timp cat nu pacatuim. Fiindca nu trebuie sa ne fie
frica de cei care pot ucide trupul, dar nu pot sa faca nimic sufletului precum zice
Domnul. Dar, fiecare trebuie sa-si gaseasca calea in aceasta privinta potrivit masurii
credintei sale, totdeauna incercand sa fugim de pacat.
- De obicei iubirea e asimilata sentimentelor si e traita la nivel psihologic. Oare care
este adevaratul continut al iubirii?
- Sunt trei nivele: nivelul trupesc, nivelul psihologic si nivelul duhovnicesc. Si daca
iubirea noastra are binecuvantarea Bisericii ar trebui traita mai intai la nivel
duhovnicesc; si desigur, celelalte doua niveluri isi au locul lor. Cand doi tineri incep o
relatie, daca mai intai stabilesc aceasta relatie la nivel duhovnicesc, in rugaciune, si
se apropie in curatie sa primeasca binecuvantarea Bisericii, aceasta binecuvantarea
a Bisericii este ca un capital pe care ei isi vor construi intreaga viata mai departe.
Trebuie sa inceapa prin a invata sa se iubeasca unul pe altul duhovniceste, pentru ca
oricum, cand vor deveni batrani nivelul trupesc se termina, si nu trebuie sa-si petreaca
viata doar la nivel trupesc. In Anglia am vazut, nu i-am povatuit neaparat in asta, dar
multi dintre ei cand incep sa aibe o relatie intre ei mai serioasa, incep amandoi o
spovedanie generala si inainteaza amndoi impreuna prin rugaciune catre casatorie.
Cu rugaciune si in curatie. Iar rezultatele, potrivit a ceea ce stiu eu din spovedanie,
sunt incredibile, sunt minunate. De exemplu, o fata din aceasta categorie a venit la
mine si mi-a spus: in timpul Tainei Cununiei in Biserica, nu mai simteam pamantul
sub picioare. Atat ea, cat si sotul ei, au primit un asemenea har, incat nici nu-l
puteau sa-l exprime. Si acelasi har pe care noi preotii il primim si-l traim la
hirotonie, iar calugarii la tunderea in monahism, acelasi har se daruieste in Taina
Cununiei, si e pacat sa pierdem o asemenea comoara. Mai cunosc un caz in care un
tata isi aducea la biserica, in acelasi timp, ambele fiice pentru cununie, pentru ca
amandoua se casatoreau cu doi baieti atunci, si toata adunarea prezenta acolo era in
lacrimi de bucurie nu de durere, de bucurie si cred ca nu erau lacrimi din motive
psihologice. Eu cred ca oamenii au simtit ca miresele alea erau la fel de curate ca
hainele pe care le purtau atunci cand au intrat in Biserica. Si sunt multe asemenea
exemple.
- Care este relatia intre smerenie si demnitatea umana? Orice umilinta din partea
semenilor trebuie acceptata ca smerenie, chair daca ne incalca demnitatea?
- Smerenia este un atribut al iubirii dumnezeiesti, precum spunea parintele nostru
[Sofronie], adormit in Domnul, si cel care are smerenia cea adevarata, se masoara nu
cu cei din jurul lui, oameni asemenea lui, ci cu Persoana lui Hristos Insusi. De aceea
24

si toti prorocii si apostolii, nu foloseau decat expresii ca acestea: nu sunt decat tarana a
pamantului, vai, ticalosul de mine!. Masura cu care se masoara ei, nu este o
masura omeneasca, este o masura dumnezeiesc-omenasca. Ei nu se compara cu
ceilalti muritori asemenea lor, ci cu pilda pe care Dumnezeul intrupat ne-a dat-o. Si
asta este adevarata smerenie. Demnitatea este atunci cand ne punem toata increderea in
noi insine, inaltam un zid imprejurul nostru si suntem intemeiati pe sine. Daca suntem
smeriti cu adevarat, atunci dobandim o demnitate mai buna, si atunci vor vedea si
ceilalti in inimile lor. Daca avem smerenia cea adevarata nu ne e frica de nicio ocara
si de nicio insulta care ne vine de la ceilalti. Sfantul Ioan Scararul ne spune ca daca
vrem sa ne masuram progresul in viata duhovniceasca, trebuie sa vedem care ne este
reactia atunci cand suntem insultati, sau cand suntem smeriti de catre ceilalti. Daca
reactionam indreptatindu-ne pe noi insine, el spune ca ne uram sufletul nostru. Daca
ne constrangem sa nu replicam, am pus deja piciorul pe prima trapta a urcusului
duhovnicesc. Daca ne rugam pentru cel care ne-a ranit, am pus piciorul pe cea de-a doua
treapta. Daca simtim durere pentru el, ca a putut sa faca un asemenea lucru, suntem cu
piciorul pe treapta a treia. Si daca ne bucuram ca am primit ocara in numele lui Hristos,
asa cum au primit apostolii atunci cand au fost batuti si scosi afara din Sinedriu, atunci
am ajuns la desavarsire.
- Daca din pruncie am crescut in manifestarile firii cazute, ce tine de lucrarea mea ca
om, pentru a trai o pocainta adanca?
- Cred ca in astfel de cazuri avem nevoie de ajutorul Bisericii. Avem nevoie de
rugaciunile sfintilor si de harul care se daruieste neconditionat prin Tainele
Bisericii. Imi amintesc ca odata Parintele Sofronie mi-a spus:
cand vin tinerii la spovedanie, incurajeaza-i sa-ti spovedeasca tocmai acele lucruri de
care le este rusine, pentru ca acea rusine, pe care o suferim in timpul spovedaniei se
transforma in putere de lupta impotriva patimilor si a pacatelor.
Asa ca, cei care cu adevarat vor sa biruiasca patimile au o cale, care pot sa o faca, si
vedem zilnic multimi de astfel de oameni care dobandesc aceasta biruinta.
()
- Ce fel de aport in interesul cunoasterii de sine si pentru imbunatatirea relatiei cu
aproapele gasiti ca are psihologia?
- Nu suntem impotriva structurilor lumii acesteia, dar le cunoastem limitele. Uneori si
psihologia e buna, daca nu exagereaza in teoriile ei si in pretentiile pe care le are, dar
sunt convins ca se poate scoate si ceva bun de acolo. Sigur ca psihologia pana la un
anume punct poate ajuta, pentru ca simplul fapt ca o persoana isi da seama ca are nevoie
de ajutor, si pentru acest ajutor se duce la alta persoana, e deja un pas inainte, pentru ca e
o urma de smerenie in asta, dar psihologia nu ne poate ajuta deplin.

25

Sa va dau un exemplu: ma duc la un psihanalist si ii cer ajutorul sa ma ajute sa-mi inteleg

problema. Poate fi un om de stiinta excelent si sa faca o analiza foarte pertinenta a
situatiei mele, si sa aduca la suprafata toate patimile mele ascunse, iar eu cand vad toate
acestea, cad in deznadejde, nu pot sa fac nimic, nu am puterea sa le biruiesc. Dar atunci
cand ne pocaim, cand cu ajutorul parintilor nostrii duhovnicesti incepem sa ne
lucram pocainta, atunci dobandim si harul care ne ajuta sa biruim aceste patimi. In
primul caz, harul e aproape absent. In cazul al doilea, harul este cel care vindeca.
Asa ca adevarata vindecare vine prin pocainta. Pentru ca intru lumina Ta vom vedea
lumina. Atunci cand suntem luminati cu lumina pocaintei vedem starea noastra
advarata, cazuta asa cum e, dar ni se da in acelasi timp si insuflarea, inspiratia, prin
care ne putem ridica din ea. Asa ca prima este omeneasca, cealalta este dumnezeiescomeneasca.
- Ce prere avei despre oamenii ce din fric sau din ruine nu-i mrturisesc unele
pcate? Ce ar trebuie sa faca?
- Poate c daca ne smerim inaintea lor o sa-i ncurajam s faca pasul acesta. Nu e un
lucru mic. Din Scriptura stim ca pana nu murim nu putem trai cu adevarat, si aceasta
este piatra de poticnire, a noastra, a tuturor crestinilor. Unii oameni din alte religii ne
spun cu ironie: Cum triti aa, ca porcii, avand o Evanghelie aa de sfnt,
descoperit vou?. Acestea erau cuvintele unui imam catre un preot crestin care era
misionar. Si Domnul spune ca grauntele de grau pana cand nu cade in pamant si nu
moare, nu poate rodi. Si acolo ne poticnim toti. Dar cel care isi va pierde viata, o va
castiga din nou si pentru vesnicie. Si haideti sa avem incredere in cuvintele Domnului,
sa murim pierzandu-ne demnitatea in actul spovedaniei, si El ne va rasplati cu viata
vesnica si cinstire si slava, in vesnicie. De fapt, toata viata noastra crestina nu este
decat o scoala in care invatam cum sa murim, caci daca murim cum trebuie vom trai in
vesnicie. De aceia primele cuvinte prin care Domnul S-a aratat Sfantului Ioan
Cuvantatorul de Dumnezeu, ca sa-i insufle Apocalipsa au fost: Am murit si iata ca
vietuiesc in vesnicie. Si asta este calea pentru toti cei care-L urmeaza pe Domnul.
- Cum putem birui gndurile rele, obsesiile care adesea ne stapanesc, si ne conduc la
depresie?
- Avem nevoie de smerenie ca s putem primi har, harul care ne mngie i ne da
putere sa indepartam gandurile. Mi-e frica sa spun mai mult, pentru ca exista o cale,
pentru cei care sunt sanatosi din punct de vedere psihic in care pot sa dobandeasca o
minte curata, dar asta necesita o foarte buna sanatate psihica. Daca nu exista asa ceva e
mai bine sa nu o luam pe acolo. Daca suntem sanatosi din punct de vedere psihic, cea mai
buna cale de a birui gandurile rele este sa ne osandim pe noi inaintea lui Dumnezeu ca
fiind cei mai nevrednici si cei mai rai. Atunci cand Sfantul Siluan se afla intr-un razboi
urias cu gandurile rele a primit un cuvant de la Dumnezeu: ine-i mintea n iad i nu
dezndjdui!. Dumnezeu l-a invatat sa se considere pe sine vrednic de iad, dar sa nu
deznadajduiasca. Dumnezeu i-a pus inainte iadul si el a iesit biruitor. El spune: am
inceput sa fac precum m-a invatat Domnul si mintea mi s-a curatit, si du hul marturisea
in inima mea mantuirea. Uneori, cand suntem munciti de un gand si nu reusim sa
26

scapam de el nici printr-o chemare insistenta si continua a numelui Domnului, atunci

daca ne pogoram mintea in inima si zicem: Doamne, Tu vezi, eu sunt mai rau decat
toti, miluieste-ma, vom vedea ca gandul va fugi, va disparea, pentru ca, atunci cand ne
pogoram cu smerenie, vrajmasul nu ne mai poate urmari. Vrajmasul este un duh
mandru si el nu se poate pogori, nu se poate pleca. De aceea, Dumnezeu i-a spus
Sfantului Antonie cel Mare ca prin smerenie putem scapa de toate cursele vrasmasului.
- Exista o legatura intre situatia precare in care se afla economia Greciei, si faptul ca
Grecia este o tara ortodoxa?
- Cred ca da Judecata Domnului incepe de la casa Domnului. Si daca dreptul abia se
mantuie, atunci pacatosul unde se va afla? Daca suntem copii ai Bisericii Ortodoxe,
suntem copii ai lui Dumnezeu, si judecata lui Dumnezeu va incepe de la noi.
Dumnezeu si-a dat pe Unul-nascut Fiul Sau, la moarte, ca sa ne mantuiasca pe noi. Iar
noi daca suntem cu adevarat fii si fice a lui Dumnezeu vom fi certati in multe feluri
pentru a ne smerim si ca sa ne mantuim.
- Daca o persoana foarte apropiata ne raneste foarte tare, ne dezamageste, cum o putem
ierta din toata inima? Mai putem sa ne deschidem inima fata de ea?
- Nu stiu care sunt imprejurarile, dar cred ca uneori Dumnezeu ingaduie asemenea lucruri
ca sa ne desprinda de toate atasamentele noastre. Avem nevoie de o inima libera ca sa
putem alerga pe urmele Domnului. Si adeseori in viata noastra, Dumnezeu ingaduie
ispite, incercari, greutati, ca sa ne slobozeasca inima. Nu putem iubi fara o inima libera,
sloboda. Si iubim cu adevarat atunci cand nu pacatuim. Cel care pacatuieste este rob
pacatului, spune Domnul, dar cel care cu inima libera alearga pe calea poruncilor lui
Dumnezeu, va fi rasplatit cu o inima largita.
- Daca parintii ne-au cocolosit si continua sa o faca la varsta maturitatii, cum ne putem
castiga libertatea, sa devenim oameni responsabili, si sa biruim mania fata de parinti,
pentru nerenuntarea la atitudinea lor?
- Cred ca prin intarira legaturii noastre cu Dumnezeu. Atunci vom primi
discernamant si smerenie, ca sa devenim liberi fara sa ne razvratim.
- Cum putem lupta cu uitarea, nesimtirea si nepasarea fata de Dumnezeu? Ce sa fac
atunci cand imi simt sufletul impietrit? Nu fac niciun efort in relatia cu Dumnezeu, iar
acest lucru ma intristeaza.
- Aceasta este asa numita akedie. Etimologic akedia se traduce prin lipsa de interes, si in
cazul acesta: lipsa de interes pentru mantuire. Cred ca putem, incetul cu incetul, sa
biruim akedia daca tinem in constiinta noastra gandul ca traim in prezenta lui
Dumnezeu. E ca in Sfanta Liturghie, cand noi slujim, si poate sa fie un intreg sobor de
preoti, dar noi stim ca acolo e prezent Imparatul imparatilor, si toate miscarile
noastre, toate gesturile prin care comunicam unii cu altii sunt facute in prezenta
Lui. Daca pastram in noi gandul asta: ca tot ce facem noi se petrece inainte ochilor lui
27

Dumnezeu, tot ceea ce facem, tot ceea ce gandim, tot ceea ce simtim, atunci cred ca
putem invinge acest lucru. Si de asemenea, sa incercam sa punem o picatura de iubire
in tot ceea ce spunem, in tot ceea ce facem, in tot ceea ce gandim despre ceilalti, fata
de ceilalti. Si daca ne obisnuim asa, sa punem un pic de dragoste, o mica portie de
dragoste in tot ceea ce facem in viata aceasta, incetul cu incetul ajungem sa mostenim
marea portie de dragoste pe care ne-o vada Dumnezeu in viata cea vesnica.

Diferenta pentru cazul de fata este data de amploarea promovarii. Acum a facut
un pas mai mult decat indraznet, prin oferirea uni produs tip card de credit cu cip
incorporat pentru un anumit segment al populatiei, deci nu obligatoriu, dar in
viitorul mediu directorul diviziei de carduri din cadrul BCR, Igor Zgajer, a lasat
clar sa se inteleaga faptul ca toate carduri de credit emise de amintita banca vor
fi de tipul acesta. Click pe:

http://ziua.net/display.php?data=2009-03-10&id=250338

Si mai evident pentru noi este faptul ca de fapt toate tipurile de carduri, deci si
cele de debit prin care ne luam salariile si pensiile vor fi numai de acest fel.
Vedem clar ca acesta initiativa a elitelor finaciare are loc tocmai in momentul
cand intr-una din tarile membre UE, Romania, se desfasoara poate cea mai
puternica ofensiva impotriva catuselor electronice promovate de catre autoritatile
statale prin documentele de identitate, ce a ajuns sa fie purtata chiar si in
Parlament. Ce rapid s-au repliat in avanposturi?
Tocmai acum cand populatia este pe cale sa se dezmeticeasca, constientizand
ca de fapt decizia inca s-ar parea a fi in mainile sale, intra in arena sistemul
privat bancar prin cea mai bine pusa la punct de pana acum tactica de
promovare a unui produs de tip card si care pe viitor se doreste a deveni
indispensabil oamenilor. De ce? Scopul lor este evident
Daca statul nu prea ar fi avut ocazia si posibilitatea sa apeleze la publicitatea
agresiva stradala si din mediul audio-vizual, bancile nu vor ezita sa o faca.
Va rog sa fiti atenti pe strazile tuturor oraselor, pentru a observa ca de
aproximativ o saptamana de zile,marile panouri de afisaj publicitar au fost deja
28

ocupate de campania PowerCard BCR. Probabil ca si la televizor ruleaza deja un

clip corespunzator, eu neavand pana la momentul de fata cunostinta despre
aceasta.
Ce sume imense sunt angrenate in acest joc haotic de naucire a populatiei

Link-ul acestei campanii demonice este: https://www.bcr.ro/powercardbcrro

Sa nu uitam faptul ca cipul respectivului card face exact corelatia cu numele

titularului sau. Principul de accesare a datelor de pe acesta este exact ca cel din
cazul documentelor biometrice.
NU MINIMALIZATI PROBLEMA, crezand ca doar documentele biometrice ar
trebui respinse.
DACA AM CEDAT PUTIN, INSEAMANA CA AM CEDAT TOTUL !

Doamne, ajuta!

Convorbiri raspandite in Apocalipsa you tube

CINE VA MOSTENI PAMINTUL?

Cui va apartine Secolul XXI? Dar XXII? Cum va arata umanitatea in 100 sau 200 de ani?
E repetata des fraza unui filozof fracez care afirma, parafrazam, ca Secolul XXI fie ca va
apartine lui Dumneze fie ca nu va fi de fel. Punem aceste intrebari inca sub influenta
datelor recensamintului 2011 cui ii apartine viitorul? In alte cuvinte, cine va mosteni
pamintul? Un raspuns bine cunoscut acestei intrebari este acela al Mantuitorul insusi, in
Matei 5:5 Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
In ultimii ani am dat tot mai des peste comentarii, articole, si carti care tind sa confirme
acest lucru. Statisticienii, demografii si cei ce studiaza trendurile viitorului au ajuns
la o aceasi concluzie, dar exprimata intr-o formula diferita: cei religiosi vor mosteni
29

pamintul. O carte exceptionala dedicata acestui subiect, excelent documentata si usor de

citit, este Shall the Religious Inherit the Earth? Demography and Policitcs in the TwentyFirst Century? (Vor mosteni cei religiosi pamintul? Demografie si politica in Secolul
Doua Zeci si Unu) Publicata in 2010, autorul cartii e Eric Kaufmann, un canadian care
si-a devotat o mare parte din viata academica si intelectuala studiind corelatia dintre
religie si demografie, religie si natalitate, religie si fertilitate, religie si avort. Cartea lui e
fundamentata pe o bibliografie extensiva, studii demografice detaliate, cercetari in
domeniul teologiei, rapoarte ONU, studii si investigatii intocmite de Uniunea Europeana,
Canada si Statele Unite. Concluzia lui, fundamentata pe acest efort intelectual
gargantuan, este, insa, una care nu ar trebui sa surprinda: trendurile demografice
contemporane indica ca, spre bine sau spre rau, grupurile religioase, de toate felurile, vor
mosteni pamintul. Viitorul demografic le apartine lor.
Secularismul in Deriva
Ipoteza principala a cartii este ca fundamentalistii religiosi deja se afla pe o pista
demografica care le va permite sa domine pamintul in cursul generatiilor viitoare.
Consecintele acestei revolutii demografice vor fi enorme si se vor manifesta asemenea
unui tavalug care trece peste tot ce ii sta in cale. Va reconfigura harta lumii,va cauza
disparitia unor tari sau grupuri etnice, va cauza expansiunea altora, va restructura
compozitia etnica a unor natiuni. Va schimba valorile si, afirma Kaufmann cu confidenta,
va pune capat epocii post-moderne cladita pe secularism. Un razboi silentios si invizibil
se manifesta la nivel global razboiul demografic intre grupurile religioase si
secularisti. Liniile de front au fost demarcate si finalul conflictului se va produce in
citeva, nu multe, generatii.
Kaufmann afirma ca omenirea se afla intro-o perioada tulburenta a istoriei sale in
care liberalismul secular isi pierde traptat vigoarea, dar vitalitatea biologica a
grupurilor religioase creste. Liberalismul secularist si-a atins apogeul, iar avortul,
imoralitatea sexuala si stilurile de viata alternative ii pericliteaza viitorul si sansele
de supravietuire. In acest sens, afirma el, efectul fundamentalismului religios va fi mai
mare in occidentul secularist decit in lumea in curs de dezvoltare. Motivul este ca deja
suntem martori, chiar azi, a convergentei revolutiei demografice si a fundamentalismului
religios.
Deja se poate afirma ca omenirea a initiat o epoca fara precedent in istoria ei un
declin al populatiei la nivel global in loc de crestere. Trendul acesta e mai pronuntat
in Europa, dar Asia de Est (in special Corea de Nord si Japonia) imbatrineste mai
repede ca oricare regiune a globului. In Europa rata fertilitatii si a natalitatii a
scazut considerabil in perioada postbelica si de citeva decenii se afla sub nivelul
optim de mentinere a unui nivel demografic stabil. Acest trend se extinde si la nivel
global, anticipindu-se ca in 2035, pentru prima data in istoria ei, omenirea, la nivel
global, va avea o rata a natalitatii negativa, cind mai multe fiinte umane vor muri decit
se vor naste. Incepind cu 2035 declinul demografic se va accentua si va deveni mai acut
in decadele care vor urma. Deci, in acest context, intreaba Kaufmann, cine va mosteni
pamintul? Cine va beneficia de acest revers demografic si cine va pierde?
30

Cine va Castiga si Cine va Pierde?

Vor fi, spune Kaufmann, cistigatori dar multi vor si pierde. Vor pierde cei care astazi se
declara fara religie sau credinta, si aceia pentru care instinctul religios a devenit
irelevant in directionarea vietii. Acest grup va continua sa descreasca numeric, dar
grupurile religioase vor continua sa creasca. In timp, daca acest trend se va mentine,
un lucru de care autorul este convins, grupurile areligioase vor dispare ori se vor
diminua numeric si isi vor pierde influenta in societate. In contrast, cele religioase se
vor extinde si vor domina pamintul.
Kaufmann caracterizeaza fundamentalismul ca un raspuns modern al celor religiosi
impotriva secularismului. Demografia si procrearea, adica instinctul cresteti si
inmultiti-va, sunt armele pe care le folosesc impotriva secularismului. Au cu mult
mai multi copii decit secularistii. Asta este regula atit la crestinii fundamentalisti, cit
si la musulmani si la evrei. In contrast, grupurile religioase moderate au facut un
compromis cu secularismul si si-au pierdut vitalitatea biologica. Asta insa nu
inseamna ca dintr-o data cei religiosi au decis sa aibe mai multi copii. Nu. Diferenta
este ca cei religiosi continua sa faca copii pe cind cei lipsiti de religie au incetat sa
mai aibe copii, ori fac doar putini. Peste tot, in Europa, America Latina, Africa si
Asia, studiile arata ca de sucesele medicale ale ultimelor secole care au redus
mortalitatea infantila au beneficiat in mod special grupurile religioase. In alte
cuvinte, trendurile demografice actuale si din viitorul apropiat reflecta declajul crescind
intre rata fertilitatii grupurilor religioase si al celor seculare. Cei religiosi se casatoresc
mai devreme in viata si au copii mai multi, pe cind cei seculari se casatoresc mai tirziu,
ori de loc, si au copii mai putini sau de fel.
Dovezi Multiple
Kaufmann insa, nu doar isi exprima teza, ci si incearca sa o dovedeasca, chiar daca uneori
cititorul se asteapta la mai multa evidenta in sprijinul concluziilor lui, ori uneori se simte
coplesit de abundenta informatiilor si datelor statistice furnizate in sprijinul concluziilor
lui. Si cu toate ca exemplele care Kaufmann le da sunt bazate mai mult pe date statistice
din Europa, America Latina si America de Nord, cititorul este inclinat sa accepte teza lui
fundamentala. Exemplele sau cazurile de studii (case studies cum le numeste el) pe
care le da sunt multe si fascinante. Ele contin o analiza aprofundata a unor date nu doar
statistice, ci si istorice, geografice, culturale, teologice, informatii interesante, pe care
autorul le combina si le analizeaza in context istoric. Citam citeva exemple.
Un exemplu fascinant pentru Kaufmann sunt bapsitstii americani, exemplu pozitiv,
pe care ii pune in contrast cu episcopalienii (anglicanii americani), ca exemplu
negativ. Acum 50 de ani 17.1% din populatia Americii se declara baptista, un
procentaj care, dupa rezultatele recensamintului din 2010, a ramas constant.
Abilitatea lor de a-si mentine procentajul e remarcabil, spune Kaufmann,
considerind ca in ultimii 50 de ani structura religioasa a imigrantilor in America a
fost predominant catolica (de provenienta din Mexico, America Centrala si de Sud),
asiatica, si musulmana (Orientul Mijlociu si Africa). In contrast, numarul
31

episcopalilor americani a scazut in aceasi perioada de timp de la 5 milioane la doar

2.5 milioane. Kaufmann atribuie acest rezultat demografiei. Efervescenta religioasa
a baptistilor americani e bine cunoscuta, in timp ce declinul simtamintului religios la
episcolalieni a scazut vertiginos incepind cu anii 50 ai Secolului XX si continuind
inca sa scada.
Exemple fascinante sunt prezentate si din Europa. Luteranii Laestadieni din
Finlanda, care astazi numara intre 80.000 si 150.000, sunt o ramura conservatoare a
bisericii Luterane. Ei resping avortul si contraceptivele, iar rata natalitatii lor este
de 5.47 copii de familie in contrast cu media nationala de 1.45 de copii de familie.
Cresterea lor numerica, ca de altfel si al celorlalte grupuri religioase, se datoreaza si
endogamiei. Un exemplu similar se reliefeaza si in Olanda unde ramura calvinista a
Bisericii Reformate creste demografic in timp ce Biserica Reformata scade. Date
fascinante sunt expuse privind modul traditional de viata al calvinistilor olandezi. In
ultimele decade demografii si sociologii au inceput sa defineasa o parte geografica
compacta a Olandei, the Bible Belt, adica Zona Bibliei a Olandei, unde locuiesc
acesti crestini traditionali. La doar 90 de minute distanta de Amsterdam pe
autostrada se afla un grup de orasele ale caror locuitori s-au separat de lumea
moderna seculare. Conform statisticilor, 90% dintre ei nu au televizor in casa.
Duminica bisericile sunt pline iar autobuzele stau parcate. Nu se lucreaza. O
patrime dintre femei poarta costume traditionale, fustele nu se ridica deasupra
genunchilor, si imbracamintea tuturor este modesta. Jumatate dintre copiii lor se
casatoresc timpuriu si fac copii. Sprijina partidul SGP crestin democrat al Olandei
care se impotriveste pacatelor sociale moderne: eutanasie, pornografie, droguri,
casatorii homosexuale, prostitutie. SGP obtine la fiecare alegeri in jur de 5% din
voturi. Cresterea demografica a acestui grup deja are impact asupra politicii sociale
olandeze. Este deja cunoscut ca Olanda a inceput sa faca pasi timizi pentru
incetinirea secularizarii fortate si pentru revitalizarea morala a tarii.
Obiectivitate sau Irealism?
Kaufmann cauta sa fie si obiectiv si intreaba: oare in competitia demografica intre
grupurile religioase si secularism nu e posibil ca in timp cei religiosi sa abandoneze
credinta si sa devina adepti ai secularismului? Raspunsul este afirmativ, dar la scara mica.
Studiile demografice indica ca rata de convertire a copiilor celor religiosi la scularism
este mica. Valorile si legaturile sociale formate in grupurile religioase cauzeaza o
coeziune intre mebrii grupului care face convertirea in exterior dificila si neatractiva.
Aici, Kaufmann da exemple specifice si multe. Un exemplu fascinant este grupul Amish
din America, descendenti ai anabaptistilor olandezi si germani din secolul XVII. In 1905
erau doar 5.000, locuind intr-un grup compact in Pennsylvania. Astazi sunt 250.000. Din
lipsa de loc, au emigrat in vestul american unde continua sa traiasca in grupuri compacte,
iar procentajul celor parasesc credinta este foarte mic. Cunoscuti in alte parti si ca
Menoniti, coloniile lor se multiplica si se afla astazi peste tot, din preriile canadiene pina
in Patagonia argentina. In nordul Mexicului, America Centrala, in chaco Paraguayului, si
in preriile Boliviei. Peste tot au destelenit pamint, au transformat pamint nearat in pamint
roditor, au plantat livezi, au crescut animale, si in unele tari, cum e Paraguay, detin
32

monopolul produselor agricole. Cu adevart, spune Kaufmann, ei deja mostenesc

pamintul.
Un exemplu la fel de fascinant e Israelul, unde copiii evreilor ortodocsi sunt tot mai
numerosi, proportional vorbind, in comparatie cu copiii celor mai putini religiosi. In
prezent o treime din toti copiii evrei se nasc in familii de evrei ortodocsi, iar in 50 de
ani se preconizeaza ca jumatate din toti copiii evrei vor proveni din familii ortodoxe.
La fel in Marea Britanie, unde 75% dintre copiii evrei se nasc in familii de evrei
conservatori, si se preconizeaza ca in 2050 majoritatea evreilor din Marea Britanie
vor fi evrei conservatori.
Fundamentalism si Violenta
Dar violenta atribuita fundamentalistilor religiosi? Propensitatea lor spre violenta,
observa Kaufmann, e la fel ca si a secularistilor socialisti sau anarhisti. Secularistii
contemporani deja simt pericolul demografic al grupurilor religioase si si-au devizat
argumentele si strategiile necasare pentru a le contracara sau anihila influenta. Ei se
impotrivesc in speta drepturilor parentale si cauta sa submineze influenta parintilor in
viata copiilor lor. Cauta sa-si mentina monopolul asupra educatiei copiilor, interzicind
educatia la domiciliu (homeschooling in Suedia si Germania, de exemplu), incearca sa
acorde mai multe drepturi copiilor in detrimentul drepturilor parintilor, intensifica in scoli
educatia si indoctrinarea sexuala, injecteaza in mintea copiilor si a tinerilor notiunea de
drepturi sexuale, cauta sa separe copiii de autoritatea parintilor. Influenteaza mintea
copiilor si a tinerilor ca nu au nimic de invatat de la parintii lor demodati. Pericolul
principal pentru societatea civila, conchid secularisti, este ca grupurile religioase doresc
sa substituie puritanismul ratiunii, libertatii si pluralismului. Ce poate fi mai rau si de
nedorit ca asta, zic ei?
In consecinta, afirma Kaufmann, batalia demografica e una intre secularism si
credinta. Secularistii sunt convinsi ca, cu toate ca trendurile actuale nu-i favorizeaza, vor
supravietui si provocarea demografica. Ideilor lor despre libertatea individuala,
emanciparea sexuala, a femeii, drepturile civile si ale omului, prezinta o atractie mai mare
asupra copiilor decit convingerile religioase ale parintilor lor. In Europa, afirma ei, batalia
e aproape cistigata. In 100 200 de ani spun secularistii, Europa va deveni un continent
in intregime secular cind ultimele vestigii ale religiozitatii vor dispare. La urma urmei,
mai toti intelectualii Europei contemporane sunt seculari si secularisti, atei, agnostici, fara
religie. Oare sa fie asa, raspunde Kauffman? Sunt si altii care afirma ca noua generatie de
europeni se instraineaza de secularism. Europa se schimba demografic. Secularistii dispar
iar cei religiosi le iau locul. In Lumea a Treia, lumea inca religioasa, explozia
demografica continua, pe cind implozia demografica a Europei se extinde. Influenta
Europei scade, pe cind cea a lumii in dezvoltare creste. In 2020, spun demografii, Brazilia
va avea 200 de milioane de oameni, va deveni a cincea putere economica mondiala, iar
populatia ei va ramine la fel de viguroasa din punct de vedere religios cum e astazi.
Acelasi trend se reliefeaza, de fapt, ia intreaga America Latina, majoritar catolica, dar cu
un procentaj crescind de neoprotestanti.

33

Si in lumea musulmana trendurile denota un cosmar pentru secularisti. In perioada

postbelica liderii revolutionari ai Egiptului, Tunisiei, Algeriei, Iraqului, Iranului,
Yemenului Marxist, si Libiei au impus forme de guvernamint seculare limitind
influenta islamica si religioasa. Unele chiar au pus in afara legii grupurile islamiste.
Curios, insa, aceasta perioda a coencis cu explozia demografica in tarile muslmane.
Dupa 60 de ani versiunea islamica a secularismului a fost data la o parte facind loc
regimurilor islamice, si influenta islamista e mai puternica ca oricind. Tinerii
revolutionari care au demolat secularismul au fost nimeni altii decit cei nascuti si
educati sub regimurile seculare.
O Comparatie de Bun Augur
Din multele paralele istorice fascinante pe care Kaufmann le face mentionam pe aceea a
crestinismului. Dupa 2000 de ani istoria se repeta. Crestinii au fost doar 40 la numar in
anul 30 cind credinta a fost fondata si au ajuns la 6 milioane pina in 312. Vitalitatea lor
biologica a fost extraordinara, mergind in paralel cu scaderea natalitatii in rindul
populatiei necrestine. Spre deosebire de concetatenii lor, crestinii primelor veacuri nu-si
avortau copiii. De aceea dupa 2000 de ani descendentii lor mostenesc pamintul!

Societatea de astazi iubeste spectacolul. Si senzationalul. Ambalat intr-o forma cat

mai comerciala pentru a sari in ochi, senzationalul este gustat intens pe moment,
pentru ca maine sa fie dat uitarii. Dar oare la fel de repede este trecut cu vederea si
senzationalul cu subiect religios?
A inceput Postul Mare. O perioada in care crestinii, prin post, rugaciune, reculegere, ar
trebui sa se intareasca in credinta, sa se pregateasca pentru Sfintele Paste, cea mai mare
sarbatoare a crestinatatii.
Intamplator sau nu, tocmai in aceasta perioada mass-media abunda de stiri care ne vestesc
ca s-au facut descoperiri care vor zdruncina din temelii crestinismul, ca vor anula 2000 de
ani de credinta. A fost descoperita o noua Evanghelie, sau un mormant care trebuie sa fie
musai al lui Iisus, o inscriptie sau niste simboluri care ne pot da mai multe informatii
decat cartile sfinte.
Este adevarat ca, dupa astfel de titluri de senzatie, scrise cu litere mari, in josul articolului
aflam ca "exista controverse, cercetarile sunt in curs, nu s-a putut dovedi inca nimic cu
siguranta". Dar cati dintre cei care citesc mai au timp si rabdare sa parcurga tot articolul
si se rezuma doar la a asimila informatia din titlu?
Exista numeroase surse care ne pot reaminti ce rol a avut credinta crestina in faptul ca am
rezistat ca neam. Prin bisericile cladite de voievozi, prin Stefan cel Mare si manastirile
sale, prin Constantin Brancoveanu si martirajul sau si al fiilor sai, prin Mihai Viteazul si
34

unirea din Catedrala de la Alba -Iulia. Prin rugaciunea si smerenia taranilor din vechime,
prin preotii care binecuvantau ostirile si care au fost dascali pentru generatii intregi de
copii. Cultura noastra nu ar mai fi intreaga daca am scoate din ea primele tiparituri, toate
de natura religioasa. Toate acestea fac parte din istoria noastra, sunt dovedite. Dar din
pacate nu mai au nimic senzational.
Astazi, in aplecarea excesiva a omului modern catre palpabil, catre rational, ortodoxia
pare a fi un amalgam indefinit de dogme, practici si slujbe, din care cei mai multi nu
inteleg nimic. Si in ce nu intelegi ti se pare ca este ceva ascuns. Si iata ca vin aceste
"descoperiri" de senzatie, care luate ca atare, ti se pare ca fac lumina.
Si ce reiese de aici? Ca timp de doua mii de ani am trait in minciuna. Ca pe minciuna s-au
zidit miliarde de vieti, lipsite de sens. Si ce ar ramane in loc? Ca venim de nicaieri, si ne
indreptam catre nicaieri. Nimic sfant, nimic curat, nimic vesnic. Totul este aici si acum.
Ramane o religia a omului modern, care nu-ti cere decat sa fii multumit de tine insuti, un
cult in sine al egoismului.
Unii spun ca romanii sunt crestini doar cu numele, pentru ca asa s-au nascut. Doar 2% din
populatie merge frecvent la Sfanta Liturghie, iar in cazul tinerilor procentul scade mult
sub 1%. Pentru cei mai multi intalnirea cu credinta se limiteaza la zgomotul clopotelor de
duminica, la slujbele de botez, de cununie sau inmormantare.
Si totusi nevoia de credinta exista si va exista. Se cunoaste din mass-media cazul
sinucigasilor, in care familiile ar face orice pentru o slujba crestineasca, ca ultima alinare.
Din pacate, doar in momentele crunte de disperare, se aude clar glasul constiintei si
nevoia de Dumnezeu. Aici nu mai este loc pentru senzational.
Crestinismul face parte din etnogeneza poporului roman. Apartenenta la crestinism nu
poate fi negata. Problema la ora actuala este ca nu prea stim care sunt coordonatele si
conditiile acestui crestinism. Iar golul acesta de cunostiinte si de traire trebuie umplut
cumva.
A-l umple cu senzationalul religios ce ne este servit periodic este periculos. Pentru ca
inseamna renuntarea treptata la credinta crestin-ortodoxa, o parte a identitatii noastre. Iar
cand renunti la identitatea ta, integral sau in parte, se produce o fisura. Devii vulnerabil si
poti fi manipulat usor.

35

FUGA OMULUI DE SINE INSUSI. Mecanismele de aparare in fata adevarului. Mic

indrumar psiho-duhovnicesc de CERCETARE LAUNTRICA
Publicat pe 07 Mar 2012 | Categorii: Ce este pacatul?, Despre inselare, Psihologie si
psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut | Print

Continuare de la: Despre REFUZUL DE A NE PRIVI IN OGLINDA

CONSTIINTEI si de A NE ASUMA RESPONSABILITATEA
PACATULUI. Antidotul iubirii de sine: jertfa
Fuga de sine insusi
Pe langa deformarile intentionate, de pervertirea constiintei in folosul viciilor si al
patimilor, Sfantul Teofan Zavoratul distinge rataciri neintentionate, abateri fara voie
ale constiintei de la dreptate. In ambele cazuri constiinta se abate de la datoria sa, si
glasul ei slabeste. In locul ei actioneaza puterea uneia sau alteia dintre patimi.
Stiinta confirma prezenta unor metode neconstientizate de prelucrare a informatiei primite. Scopul lor este acela de a pastra respectul de sine si parerea pe care obisnuim sa o
avem despre noi insine, de a nu ingadui lezarea iubirii de sine si de a dezamorsa
momentele traumatizante psihologic. Este vorba despre mecanismele de aparare
psihologica. Acestea permit eliminarea sau interpretarea specifica a informatiilor
neplacute, reducerea la minimum a sentimentului de anxietate care apare in urma
constientizarii conflictului interior.
Pentru prima data mecanismele de aparare au fost descrise in mod stiintific de Sigmund
Freud. Acesta le privea ca pe un fenomen pozitiv, care inlatura disconfortul sufletesc.
Savantul vienez a ajuns la aceasta concluzie studiind femeile care sufereau de isterie.
Anna, fiica lui, presupunea ca mecanismele de aparare sunt mijloace psihologice de zi
cu zi, care permit neutralizarea senzatiilor dureroase, prevenirea deranjamentelor
activitatii psihice si ridicarea capacitatii de rezistenta a organismului. Oamenii prost
aparati psihic sunt mai supusi imbolnavirilor conditionate de traumele psihice. In mod
corespunzator, cei bine aparati psihic sunt mai putin influentati de socurile psihice.
Spre deosebire de psihanalisti, reprezentantii psihologiei umaniste (Abraham Maslow,
Carl Rogers s.a.) au observat in mecanismele de aparare si aspecte negative: fuga de
probleme, impiedicarea cresterii spirituale s.a.m.d. Intr-adevar, mecanismele de
aparare conserva integritatea personalitatii si sanatatea psihica. Pretul este insa
deformarea realitatii, deformarea imaginii eului, deformarea perceptiei lumii
exterioare. Mecanismele de aparare inlantuiesc energia interioara si seaca de
puteri sufletul.
36

Este general recunoscut faptul ca, daca omul utilizeaza intotdeauna aceleasi mecanisme
de aparare, capacitatea lui de adaptare scade. In situatiile neconventionale, cand
apararea nu functioneaza, el devine inadaptat, vulnerabil si slab launtric. Nivelul
anxietatii creste pana la prabusirea neuropsihica.
Potrivit Enciclopediei psihoterapeutice contemporane, toate acestea fac patologice
mecanismele de aparare. Unele dintre ele stau la baza agresivitatii, tentativelor de
sinucidere, precum si a dezvoltarii dependentei psihologice de alcool, narcotice si
medicamente.
In stiinta se poarta pana acum discutii cu privire la esenta mecanismelor de aparare. Nu
exista o lista exhaustiva a lor. Nu toti autorii le definesc in acelasi mod. In orice caz,
mecanismele de aparare sunt impartite, la modul relativ, in superioare (mature,
constructive) si inferioare (grosolane, primitive).
Primele sunt uneori pozitive. Astfel, sublimarea permite canalizarea energiei nerealizate
a instinctelor biologice (de pilda, a atractiei sexuale) intr-o alta directie (spre creatie,
educarea copiilor s.a.m.d.). Atunci, omul care din anumite motive nu isi satisface
pornirile sexuale, gaseste o supapa pe deplin acceptabila pentru energia necheltuita.
Aceasta este folosita in scopuri pasnice. O analogie indepartata se poate face cu
energia nucleului atomic. Bomba atomica distruge orase, centrala atomoelectrica le
da lumina. Energia este aceeasi, rezultatele diferite.

In continuare, va fi vorba exclusiv despre mecanismele de aparare

inferioare. De pe pozitiile psihologiei crestine, ele au caracter distructiv:
sprijina reprezentarile noastre iluzorii despre noi insine, ignora critica la
adresa noastra si inabusa autocritica, ne lipsesc de vointa si barbatie,
impiedica pocainta.
Aici se pune indreptatita intrebare: Este corect sa apreciem fenomenele inconstiente
din punctul de vedere al moralei? La drept vorbind, ele sunt neutre din punct de vedere
etic, adica nu se incadreaza in categoriile bine rau. Totusi, in Scriptura s-a zis: dupa
roadele lor ii veti cunoaste (Matei 7, 20). Avem dreptul sa judecam despre fenomenele
naturale, cat sunt ele de bune sau de rele. De exemplu, la auscultatia pulmonara respiratia
curata este un lucru bun, pe cand ralurile un lucru rau; temperatura corporala de 36,6
grade este normala, pe cand febra de 40 grade e patologica. Si mecanismele de aparare
se cunosc dupa roadele lor.
Acum vom incerca sa descriem si sa interpretam pe scurt cele mai cunoscute mecanisme
de aparare de nivel inferior. Poate ca pe unii aceasta ii va ajuta sa se pregateasca mai
bine pentru spovedanie, sa faca lumina in propria lume launtrica, in pacatele lor
cele cu voie si fara voie, stiute si nestiute, precum si in relatiile lor cu oamenii.
Sa incepem cu proiectia - punerea pe seama altcuiva a sentimentelor, motivelor si
trasaturilor pe care nu ni le dorim si a caror prezenta in noi nu vrem s-o
constientizam. S-a observat ca fiecare vede in aproapele sau in primul rand ceea ce s-a
37

dezvoltat in el insus i. Zgarcitul e inclinat sa bage de seama la oameni lacomia, cel

agresiv cruzimea s.a.m.d. Iar perceptia propriului pacat se deformeaza. De fapt,
pacatul este prezent in noi, dar noi il vedem in ceilalti oameni, nu in noi insine.
Judecatile privitoare la pacatele straine se dezvolta rapid pana la stadiul de osandire
a omului. Cine stie, poate ca zgarcitul isi banuieste pe nedrept aproapele de lacomie?
Lacom e chiar zgarcitul, iar tap ispasitor devine aproapele!
Cine le atribuie mereu celorlalti propriile insusiri urate, vede cu agerime paiul din
ochiul altuia si nu simte barna din ochiul sau (v. Matei 7, 3). Mai mult, destul de
des el incearca sa scoata acest pai suparator, din cauza caruia nu poate el trai, cu
ajutorul propriei barne!
Iata un caz caracteristic. Cineva nutreste puternice sentimente de dusmanie fata de
altcineva fara ca acela sa-i dea pretext, dar ii este rusine, din oarecare motive, s-o
recunoasca. Atunci isi zugraveste in imaginatie chipul celui pe care il dusmaneste, ii
atribuie sentimentele respective neprietenului inchipuit si se gandeste ca acela ii e
intr-adevar dusman. Iesirea este foarte simpla: pentru a se reabilita in ochii celor din
jur si a nu-si da in vileag reavointa si ostilitatea fara motiv, trebuie sa-si inventeze
un dusman!
Atribuindu-i cuiva propriile noastre [insusiri] si decizii negative, nu le observam, practic
le ignoram in noi insine. De pilda, in spatele frazei: nu poti avea incredere in oameni
se ascunde adeseori sensul: eu insumi nu ma dau in laturi sa insel, si ca atare nu am
incredere in nimeni; toti oamenii sunt la fel. Cu cat vedem mai bine pacatele altora,
cu atat mai putin le bagam de seama pe ale noastre. Si daca ne apreciem pe noi insine
in mod insuficient de obiectiv, asta are loc, in particular, pe socoteala descoperirii fictive
in ceilalti a propriilor neajunsuri. Atunci, lumina care este in tine devine intuneric (v.
Matei 6, 23). Ea lumineaza, in mod paradoxal, un lucru in cei din jur si totodata
inconjura cu o bezna deasa acelasi lucru in noi.
In unele cazuri sunt atribuite insa calitati pozitive. Asta ne face partiali, lipsiti de
obiectivitate si ne impinge sa ne inselam cu privire la oameni. Atunci cand in mintea
noastra recompensam pe cineva in mod nemeritat cu putere, atractivitate, inteligenta
etc, fara sa ne recunoastem noua insine aceste insusiri, proiectam. Iar oamenii joaca
uneori cu placere nu rolurile proprii, ci rolurile straine pe care le asteapta de la ei publicul
avid si inselat.
Nu degeaba Hristos chema la vigilenta si atentie duhovniceasca: Paziti-va de prorocii
mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori (Matei
7,15).
Cel de-al doilea mecanism de aparare este rationalizarea: inventarea unor explicatii
aparente pentru propriile greseli si nereusite. Daca ne indreptatim, cautam
circumstante atenuante si alibiuri, inima noastra se abate spre cuvinte de viclesug ca
sa indreptateasca raspunsurile cele din pacate cu oamenii cei ce lucreaza faradelege
(Psalmul 140, 4-5). Nascocind explicatii logice sau acoperindu-ne cu motive
38

frumoase, gasim temeiuri acceptabile pentru fapte deloc laudabile. Sa zicem, propria
agresivitate este tratata ca activitate intensa, indiferenta ca independenta, zgarcenia ca
economie. Si in felul acesta ne incurajam propriile slabiciuni.
Vom ilustra tema data cu doua exemple:
a) Fac asta doar spre binele tau, dam cateodata asigurari, pe cand de fapt aici se
ascunde exact contrarul: Nu vreau sa mi se faca mie asta; vreau chiar sa suferi tu
putin.
b) Sa zicem ca un medic nu si-a vindecat pacientul din cauza incompetentei sale,
dar nu se apreciaza in mod critic. Atunci el cauta vinovati: ii reproseaza bolnavului
lipsa de disciplina, incalcarea prescriptiilor medicale, da vina pe gravitatea bolii, pe
lipsa de consistenta a teoriilor stiintifice curente privitoare la ea, pe inexactitatea
analizelor primite s.a.m.d. In orice varianta, vinovatia e alungata de la el, asadar poate
trai de acum inainte cu sufletul impacat, fara a se ingriji catusi de putin sa isi
imbunatateasca nivelul de competenta profesionala.
Un mecanism tipic de aparare este negatia a tot ce ne ameninta prestigiul, submineaza
respectul de sine, traumatizeaza amorul propriu. Formulele fundamentale sunt
aici: nu e nici un pericol, nu se poate asa ceva, nu vad, nu aud, ce-mi pasa
mie s.a.m.d. In limbajul de zi cu zi asta se cheama tactica strutului, ce isi ascunde
capul in nisip.
Se poate presupune ca necredinta inconstienta in existenta lui Dumnezeu si in
nemurirea sufletului reprezinta o forma a negatiei. Intrucat nu se poate dovedi in mod
stiintific ca afirmatiile teologiei ar fi false, ateismul este credinta ca Dumnezeu nu
exista. Potrivit expresiei lui Viktor Frankl, oamenii sunt mai religiosi decat isi dau seama.
De regula, la atei exista o religiozitate timida neconstientizata, o credinta
subconstienta.
Necredinta inconstienta este caracterizata de faptul ca motivele refuzului de a crede
in Dumnezeu nu sunt constientizate. Omul nu intelege de ce i se impotriveste lui
Dumnezeu, de ce ii este sila de temele religioase ori nu vrea sa vorbeasca despre ele,
sa citeasca Biblia, sa mearga la biserica, sa se roage acasa. Uneori isi bate joc de lucrurile
sfinte si le huleste, indreptatindu-se prin aceea ca inca nu s-a copt pentru asta si nu
este gata sa duca un mod duhovnicesc de viata. In spatele acestor argumente tulburi
se ascunde dependenta de draci, care il impiedica sa-si vada pacatele si sa se
pocaiasca.
Necredinta inconstienta nu trebuie confundata, se intelege, cu ateismul constient si cu
asa-numita necredinta onesta, de buna calitate. Aceasta din urma a fost prezenta, de
exemplu, la Apostolul Toma: el voia in primul rand sa se convinga de corectitudinea
credintei sale, si odata incredintat nu s-a mai indoit niciodata de ea (v. Ioan 20, 24-29).

39

Pacatosilor nepocaiti le este mult mai usor sa traiasca fara gandul la Dumnezeu si la
rasplatire. Sa ne amintim cuvintele lui Ivan Karamazov: Daca Dumnezeu nu exista,
totul este permis. Nu avem nici o raspundere morala fata de nimeni. Libertatea deplina
se justifica pe sine insasi! Omul se imbata cu propria autosuficienta si independenta.
In societatea lumeasca, aflata departe de religie, principiul negatiei inconjoara, de
regula, si tot ce e legat de sfarsitul nostru. Unii adulti isi bat joc de moarte, o
ridiculizeaza, creeaza sau isi insusesc cu bucurie mituri privitoare la nemurire, se
agata de credinta lor naiva sau fac apel la ea cu orice prilej la indemana. Cei ce
raman in aceasta iluzie seamana deseori cu bogatul nesatios din Evanghelie:
Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea,
veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! in aceasta noapte vor cere de la tine
sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? (Luca 12,19-20).
Refuzul gandului la moarte este uneori atat de puternic, incat oamenii isi fac prognoze
si planuri pe termen lung, fara sa ia catusi de putin in calcul voia lui Dumnezeu. Iata de
ce ii si gaseste ceasul mortii nepregatiti. Sigmund Freud descrie o situatie anecdotica.
Sotul ii declara sotiei: Daca unul dintre noi va muri inaintea celuilalt, probabil ca o sa
ma mut la Paris.
Inca din zorii credintei crestine Apostolul Iacov le facea reprosuri indreptatite celor ce
rationau in felul acesta:
Veniti acum cei care ziceti: Astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo
un an si vom face negot si vom castiga, voi, care nu stiti ce se va intampla maine, ca ce
este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere. In loc ca voi sa ziceti:
Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea. Si acum va laudati in
trufia voastra. Orice lauda de acest fel este rea (Iacov 4,13-16).
Respingerea gandului la moarte are caracter universal. Intr-o masura sau alta ea este
inerenta oricarui om, mai ales celor tineri, in care forta vitala debordeaza. In unele
societati (in cea americana, de pilda) discutia despre propria moarte este o tema
tabu. Aceasta este una dintre cauzele impietririi duhovnicesti, pustietatii launtrice si,
asadar, ale cresterii nestavilite a numarului omorurilor si sinuciderilor sau ale autodistrugerii lente prin fumat, alcool, narcotice, abuz de medicamente etc.
In aceasta ordine de idei, sunt interesante concluziile psihiatrei americane Elisabeth
Kubler-Ross. Aceasta a lucrat peste 20 de ani cu cazuri fara speranta si a descris cinci
stadii prin care trece muribundul.
Faza initiala este negarea insusi gandului la moarte. Adeseori, prima reactie a
pacientului atunci cand medicul il anunta ca i s-a descoperit o boala grava este
protestul launtric, respingerea activa a diagnosticului, refuzul de a crede in el,
cererea de a se verifica si corecta greseala strecurata.

40

Si totusi, negarea mortii nu e in stare sa reziste in fata realitatii sfarsitului inevitabil.

Respiratia ei amenintatoare il trezeste pe om, il pune fortat fata in fata cu sine insusi, il
intoarce pe dos. Vine stadiul urii: omul incearca prin propriile sfortari sa invinga
boala sau macar sa se apere de ea. Dupa aceea se targuieste cu ea de exemplu, se
straduie sa obtina de la Dumnezeu prin rugaciuni prelungirea vietii in schimbul
pocaintei si al fagaduintei de a face bine. Intelegand ca este absurd si lipsit de sens sa
se targuiasca, vazand ca tentativele disperate de a face fata situatiei au dat faliment,
bolnavul cade in depresie. Indata ce inceteaza sa se mai agate de viata, incepe sa
accepte realitatea mortii. Tocmai atunci are loc adevarata minune: sufletul invie,
dobandeste o tihna adanca si un teren solid. Pentru negarea mortii nu mai e deja
loc.
Daca e crestin, muribundul este convins de dreptatea cuvintelor Apostolului Pavel:
Nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine - ca daca traim,
pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci, si daca traim, si daca
murim, ai Domnului suntem pururea[1] (Romani 14, 7-8).
Acest pururea este chezasia vietii vesnice. Nimic altceva in afara de el nu poate privi
in fata rece a mortii.
In acest fel, negarea mortii face un fals serviciu: instraineaza de viata. In spatele
acestui lucru se ascund sinistrele cuvinte ale diavolului: Nu, nu veti muri, ci veti fi ca
niste dumnezei, cunoscand binele si raul (Facerea 3, 4-5). Biblia trateaza aceasta
filosofie vicioasa prin virtutea pomenirii mortii: In toate lucrurile tale adu-ti aminte
de sfarsitul tau, si in veac nu vei gresi (Sirah 7, 39). Vechiul adevar biblic glasuieste:
Niciodata nu se va putea face ca sa ramana cineva pe totdeauna viu si sa nu vada
niciodata moartea (Psalmul 48, 8-9).
Fuga in imaginar imbraca deseori forme extrem de aberante si de absurde. Cunoscutului
filosof german Friedrich Nietzsche ii apartine aforismul:
Eu am facut asta zice memoria mea. Nu se poate ca eu sa fi facut asta zice
orgoliul meu, si ramane neinduplecat. Pana la urma urmei, memoria cedeaza.
Un alt exemplu: sotul se incapataneaza sa nu remarce evidentele semne de
infidelitate din partea sotiei. Nu vrea sa le vada, si ca atare nu le vede.
Mecanismul de aparare al negatiei este apropiat de mecanismul refularii [=reprimarii;
opus sensului in care se foloseste, gresit, la noi, in limbajul comun, cuvantul, n.n.].
Acesta din urma pur si simplu indeparteaza si tine la distanta de constiinta orice
eveniment, idee, amintire ingrijoratoare, inabusind problema in sine insusi, omul
seamana cu un cazan in clocot inchis ermetic. Totusi, mai devreme sau mai tarziu el
explodeaza si opareste totul in jur [=defulare, n.n.]. Negasind supapa, ostilitatea
ascunsa, jignirile neiertate, razbunarea, frica si intristarea impinse in adancul sufletului,

41

mania reprimata rod literalmente personalitatea si devin o bomba cu explozie

intarziata.
In anumite conditii, produse ale refularii pot fi frigiditatea la femei si impotenta la
barbati, procesele oncologice, imbolnavirile psihosomatice (astmul bronsic, artrita
reumatoida, boala ulceroasa si cea hipertensiva, stenocardia etc), isteria, apatia,
diferitele frici (v. cap. 6).
Spre deosebire de refulare, mecanismul de aparare al regresiei il impinge pe adult sa
faca pe copilul. Pentru a micsora povara problemelor nerezolvate, a inlatura anxietatea
launtrica, a inabusi mustrarile de constiinta, a se relaxa, este neaparata nevoie ca omul
sa se defuleze. Asta se face cu ajutorul fumatului, bautului, imbuibarii, masturbatiei
(onanismului), batailor, cuvintelor urate, jocurilor de noroc s.a.m.d. Pentru a scapa de
stres si de conflictul launtric, oamenii cad uneori, spre propria lor surprindere, in
mintea copiilor: isi rod unghiile, isi baga degetul in nas, flecaresc, sunt capriciosi,
inventeaza, scuipa. Adultii isi demonstreaza intr-adins dependenta si neajutorarea,
se poarta atat de infantil, incat se coboara pana la nivelul copiilor. Pe scurt, regresia
est e un mijloc foarte primitiv de a face fata situatiei.
Adoarme pe nesimtite constiinta si alungarea din minte a oricarei informatii impartiale
sau chinuitoare. Orgoliul ranit, mandria lezata se camufleaza adeseori sub un
zambet incordat, silit. Supararea este inlaturata pe calea cugetarii la propriile
calitati si realizari. Faptele incomode sau aducatoare de amaraciune sunt uitate cu
usurinta. Cateodata, oamenii nu-si mai amintesc de datoriile lor banesti sau de necazurile
care le-au fost facute de catre altii.
Asadar constientizarea propriilor pacate este insotita de serioase socuri

psihice, deoarece confruntarea cu sine insusi e dificila psihologic. Omul

care se teme de sine insusi nu doreste sa priveasca in propriul suflet.
Prorocul David scrie despre aceasta astfel:
El singur se amageste in ochii sai, cand zice ca ar fi urmarind faradelegea si ar fi
urand-o. Graiurile gurii lui faradelege si viclesug; n-a vrut sa priceapa ca sa faca bine.
Faradelege a gandit in asternutul sau, in toata calea cea buna n-a stat si rautatea n-a
urat (Psalmul 35, 2-4).
Iata una dintre cauzele nesinceritatii, minciunii in fata judecatii constiintei, nazuintei
de a ascunde propriile vicii.
Mecanismele inferioare de aparare psihologica sunt metode inconstiente prin
care omul fuge de sine insusi pe calea deformarii realitatii. Daca datele reale nu pot
fi schimbate si ele nu ne convin, raman doua iesiri: fie sa ne schimbam noi insine, fie
sa ne izolam printr-o bariera. Mecanismele de aparare indeplinesc tocmai acest rol
de tampon. Ele atenueaza impactul situatiilor psihotraumatizante: ne ajuta sa le negam,
sa le uitam, sa le rastalmacim; in fine, sa fugim de ele. Totusi, ascunzandu-ne de

42

faptele care sunt amare pentru amorul nostru propriu, in esenta ii inchidem lui
Dumnezeu usa inimii noastre si fugim de noi insine.
Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor sa se faca la
intuneric! Vai de cei care zic: Cine ne vede? Cine ne stie? avertizeaza Prorocul
Isaia (Isaia 29,15).
Calea radicala de lupta cu mecanismele de aparare psihologica este constientizarea
urmarilor lor pierzatoare si recunoasterea sincera a propriilor neajunsuri.
Barierele de protectie trebuie coborate cu indemanare, pentru a nu-l lasa pe om
golas fara a-i oferi nimic in schimb si fara a-l invata metodele asceticii ortodoxe.
Altminteri, el va ramane singur cu sine insusi neinarmat si inconjurat de o
multime de patimi. Si, dupa cum se stie, unde-i unul, nu-i putere.
Nu este greu sa fugi pentru o vreme de tine insuti; din pacate, este mai complicat sa
te intorci pentru totdeauna. Daca nu se intampla asta, omul risca sa se piarda de
tot.
Pierderea de sine este o cumplita boala duhovniceasca a omenirii contemporane, pedeapsa pentru apostazie. Crestinismul considera pacat falsele idealuri si valori ale vietii
(goana dupa castig, slava, placeri s.a.m.d.): prietenia lumii este dusmanie fata de
Dumnezeu (Iacov 4, 4). Toate formele de comportament ale personalitatii bolnave
duhovniceste, ce s-a pierdut pe sine, au un numitor comun: ea isi iroseste cu usuratate
viata pamanteasca in paguba celei vesnice. De aici iau nastere o dependenta narcotica sui generis fata de vicii si o totala degradare morala.
Pierderea de sine este un fenomen cu extrem de multe fatete. Printre semnele lui se
afla totala cufundare in problemele material-banesti, pustietatea launtrica,
plictiseala, socul ontologic. In acest plan, pierderea de sine este terenul si
totalitatea celorlalte boli duhovnicesti, ale caror simptome se manifesta in varii grade.

[1] Potrivit versiunii ruse citate de autor (n.tr.).

(din: Konstantin V. Zorin, Scoala-te si umbla: Pasi spre insanatosire,

Editura

Interviu publicat pentru prima dat n ziarul GOLOS din 1876 GOLOS (Glasul)
este un ziar rus din secolul al XIX-lea care a aprut la Sankt Petersburg ntre 1863 si
1884.

43

Reporter (R): Ce credeti despre rzboi?

F.M.DOSTOIEVSKI (D): Ideea c rzboiul ar fi un flagel al omenirii este nstrusnic.
Rzboiul politic international nu aduce dect foloase n toate privintele si de aceea este
absolut necesar.
R: Dar oamenii merg la rzboi ca s se omoare ntre ei. Ce-i att de necesar aici?
D: n primul rnd e fals s crezi c oamenii se duc la rzboi ca s se omoare ntre ei.
Niciodat o asemenea idee n-a fost pus pe primul plan, ci, dimpotriv, se duc s-si
jertfeasc viata. Asta e deja cu totul altceva. Nu exist o idee mai presus dect aceea de ati jertfi propria viat, aprndu-ti fratii si patria. Fr idei generoase, omenirea nu poate
tri si chiar cred c omenirii i place rzboiul pentru a fi prtasa unei idei generoase.
Aceasta-i o necesitate.
R: Omenirii i place rzboiul?
D: Cum s nu? E cineva descurajat n timpul rzboiului? Dimpotriv, toat lumea e
mbrbtat, toti au moralul ridicat si nu exist urm de apatie sau plictiseal, ca n
vremurile de pace. Apoi, dup ce rzboiul se termin, ce mult le place oamenilor s-si
depene amintirile legate de el, chiar si atunci cnd acesta se termin cu o nfrngere! S
nu-i credeti pe cei care, n timpul rzboiului, atunci cnd se ntlnesc, si spun, cltinnd
din cap: Ce nenorocire! Ce vremuri am ajuns s trim! Astfel de lucruri se spun doar asa,
de ochii lumii. Dimpotriv, n sufletul fiecruia e o mare srbtoare.
Stiti, e cumplit de greu s recunosti c nutresti unele idei: lumea te va acuza, va spune c
esti fiar, retrograd. Nimeni nu se va decide s elogieze rzboiul.
O pace ndelungat produce apatie
R: Oare chiar nu se vor gsi idei generoase si fr rzboi? Acestea ar avea conditii mai
bune s se dezvolte pe timp de pace.
D: Absolut dimpotriv, absolut contrar. Generozitatea dispare n perioadele de pace
ndelungat iar locul ei este luat de cinism, indiferent, plictiseal. n timpul unei pci
ndelungate, balanta social se nclin ntotdeauna spre tot ceea ce este ru si rudimentar
la omenire, sacrificiul de sine este respectat nc, este pretuit, ns cu ct mai mult va
continua pacea, toate aceste lucruri minunate, generoase plesc, se usuc, mor, iar
bogtia, cstigul acapareaz totul. Pn la urm rmne doar ftrnicia. O pace ndelungat
produce apatie, desfru, diminueaz gndirea, toceste simturile.
R: Dar stiinta? Artele? Se dezvolt ele n timpul rzboiului?
D: Stiinta si artele se dezvolt ntotdeauna n perioada imediat urmtoare ncheierii
rzboiului. Rzboiul le nnoieste, le mprospteaz, le d un nou impuls. n timpul unei
pci ndelungate lncezeste si stiinta. Stiinta reclam generozitate, abnegatie chiar. Dar
44

cti oameni de stiint rezist n fata ulcerului pcii? ncercati, de exemplu, depsiti o
patim, cum este invidia! Ea e primitiv si trivial, dar ptrunde si n cele mai nobile
suflete ale savantilor. Si unui savant i vine pofta de a participa la opulenta si strlucirea
general. Cum credeti, ar rmne multi cei care ar munci cu adevrat? Cnd ncepi s
tnjesti dup glorie, imediat apare n stiint sarlatania, goana dup efecte, si, mai ales,
pragmatismul pentru c vei dori si bogtie. n art e acelasi lucru, aceeasi goan dup
efecte, dup cine stie ce subtilitate. Ideile simple, clare, generoase si sntoase nu vor mai
fi la mod. ncetul cu ncetul, se va pierde simtul msurii si al armoniei. Vor aprea
deformri ale simturilor si pasiunilor. Dac n-ar fi existat rzboiul pe lume, arta ar fi
sucombat definitiv. Cele mai bune idei ale artei sunt date de rzboi, de lupt.
Rzboiul dezvolt iubirea fratern
R: i crestinismul?
D: Crestinismul nsusi recunoaste rzboiul si prooroceste c sabia nu va disprea pn la
sfrsitul lumii. Acest lucru este extraordinar si te uluieste. Fr ndoial c, ntr-o acceptie
moral superioar, crestinismul respinge rzboiul si propovduieste iubirea fratern. Eu
nsumi m voi bucura atunci cnd sbiile vor fi transformate n pluguri. Apare ns
ntrebarea: cnd ar fi posibil s se ntmple acest lucru? Si merit oare s faci pluguri din
sbii? Pacea, tot timpul si pretutindeni, este ntr-att de rea, nct devine chiar imoral s-o
sustii: nu mai rmne nimic de pretuit, absolut nimic de pstrat. n perioadele de pace se
nrdcineaz lasitatea si necinstea. Omul, prin natura sa, este grozav de nclinat ctre
lasitate si nerusinare, lucru pe care-l stie si el la perfectie despre sine. Iat de ce se poate
ca el s doreasc att de mult rzboiul, n care vede un leac. Rzboiul dezvolt iubirea
fratern si apropie popoarele.
R: Cum adic apropie popoarele?
D: Obligndu-le s se respecte unul pe cellalt. Rzboiul i mprospteaz pe oameni. Cel
mai mult iubirea de oameni se manifest doar pe cmpul de lupt. Este o realitate absolut
stranie faptul c rzboiul l nrieste mai putin pe om, dect pacea. Ia amintiti-v dac noi
i-am urt pe francezi si pe englezi n timpul campaniei din Crimeea. Dimpotriv, ne-am
simtit mult mai apropiati de ei. Ne interesa prerea lor n legtur cu vitejia noastr, leam acordat asistent medical prizonierilor, soldatii si ofiterii nostri, n momentele de
armistitiu, se duceau n avanposturi si doar c nu se mbrtisau cu inamicii. Au si but
vodc mpreun. S-a promovat spiritul cavaleresc. Celor care au avut de suferit n timpul
rzboiului le srea toat lumea n ajutor, n vreme ce, pe timp de pace, regiuni ntregi pot
pieri de foame pn apucm noi s ne scrpinm sau s ne hotrm s le dm cte trei
ruble.
Fr razboi, lumea ar fi npdit de plgi purpulente
R: Dar nu poporul este cel care sufer cel mai mult n timpul rzboiului? Nu el este cel
care duce greul rzboiului si suport distrugerile acestuia, incomparabil mai mult dect
pturile nalte ale societtii?
45

D: Chiar poporul este cel care profit cel mai mult de pe urma rzboiului. Chiar dac
sunteti cea mai uman persoan, ns, oricum, v considerati superior omului simplu.
Cine, n ziua de azi, poate cntri sufletele oamenilor cu o msur crestin? Unitatea de
msur e buzunarul, puterea, forta si omul simplu stie foarte bine acest lucru. Orict de
multi robi ati elibera si oricte legi ati scrie, inegalitatea dintre oameni nu va disprea din
societatea noastr. Singurul remediu este rzboiul. aleativ, de moment, dar plcut pentru
popor. Rzboiul ridic starea de spirit a poporului si constiinta propriei lui demnitti.
Rzboiul i face pe toti egali n timpul luptei si-l mpac pe rob cu stpnul su n cea mai
nalt manifestare a demnittii umane, n sacrificiul suprem pentru cauza comun, pentru
toti, pentru patrie. n timpul rzboiului survine egalitatea deplin n ceea ce priveste
eroismul. Sngele vrsat e un lucru important. Bogatul si mujicul, luptnd cot la cot n
1812, au fost mai aproape unul de cellalt dect la ei n sat, pe mosie, n timp de pace.
Rzboiul este un prilej pentru mase de a se respecta pe sine, motiv pentru care poporului
i place rzboiul: el nscoceste cntece despre rzboi, dup aceea, mult timp, se delecteaz
ascultnd legende si povesti despre rzboi. E clar, rzboiul, n vremurile noastre este
necesar; fr rzboi s-ar prbusi lumea sau, n cel mai bun caz, s-ar transforma ntr-un fel
de mucozitate, ntr-o mzg oribil, npdit de plgi purulente.
Traducere: Ilie Danilov (Convorbiri Literare)

Copiii nu se zidesc prin laudele necontenite, Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul

Mar 6
Publicat de Laureniu Dumitru
Copiii nu se zidesc prin laudele necontenite. Devin egoiti i iubitori de slav deart.
Vor dori ntreaga via s fie ludai de toi, nencetat, chiar dac li se spun i minciuni.
Din nefericire, astzi toi s-au nvat s mint, iar cei iubitori de slav deart primesc
minciunile, acestea sunt hrana lor. Spune orice, fie i minciun, fie i ironie, zic ei.
Dumnezeu nu vrea asta. Dumnezeu vrea adevrul. Din nefericire, asta n-o neleg toi, i
fac cu desvrire cele potrivnice.
Copiii, cnd sunt ludai mereu, fr discernmnt, sunt luai n stpnire de cel potrivnic.
Le rscolete egoismul i, obinuii de mici cu laudele prinilor i ale nvtorilor, pot s
nainteze n nvtur, dar ce folos? n via vor iei egoiti, iar nu cretini. Egoitii nu
pot s fie niciodat cretini. Egoitii vor ntotdeauna s fie ludai de toi, s fie iubii de
toi, toi s-i vorbeasc de bine, lucru pe care Dumnezeul nostru, Biserica noastr,
Hristosul nostru nu le voiete.

46

Religia noastr nu vrea acest chip, acest fel de educaie. Dimpotriv, vrea ca de mici copii
s nvee adevrul. Adevrul lui Hristos ntrete faptul c, dac l lauzi pe un om, l faci
egoist. Omul egoist este un rtcit, cluzit de diavolul, de duhul cel ru. Astfel, crescnd
n egoism, ntia lui ndeletnicire este s-L tgduiasc pe Dumnezeu i s fie un egoist
inadaptabil n comunitate. Trebuie s spui adevrul, s-l afle omul. Altfel l ntreti n
netiina lui. Cnd spui celuilalt adevrul, atunci el se orienteaz, ia aminte, i ascult i
pe ceilali, se nfrneaz. Astfel, i copilului i vei spune adevrul, l vei certa, ca s-i dea
seama c ceea ce face nu-i bine. Ce spune neleptul Solomon? Cine cru toiagul su i
urte copilul, iar cel care l iubete l ceart la vreme (Pildele lui Sol. 13, 24). Dar nu
s-l bai cu bta, cci atunci srim dincolo de hotare i se ntmpl contrariul.
Prin lauda de mici, i purtm pe copiii notri la egoism. Iar pe cel egoist poi s-l neli, e
de-ajuns s-i spui c este bun, s-i umfli eul. i aa i spune: A, acesta m laud, acesta
este bun. Acestea nu sunt lucruri corecte. Pentru c omul crete n egoism, ncep
ncurcturile nluntrul su, sufer, nu tie ce s fac. Pricina frmntrii sufleteti este
egoismul. Chiar i psihiatrii nii, dac studiaz acest lucru, vor vedea c egoistul este
bolnav.
Niciodat nu trebuie s-i ludm i s-i linguim pe semenii notri, ci s-i cluzim ctre
smerenie i ctre iubirea lui Dumnezeu. i s nu cutm noi s ne iubeasc, ludndu-i pe
ceilali. S nvm s iubim, iar nu s cerem s fim iubii. S-i iubim pe toi i s facem
jertfe ct putem mai mari, pentru toi fraii cei ntru Hristos, dezinteresat, fr s ateptm
laude i iubire de la ei. Acetia vor face tot ceea ce Dumnezeu le va spune. Dac i ei sunt
cretini, vom da slav lui Dumnezeu c ne-am ntlnit i i-am ajutat sau le-am spus un
cuvnt bun.
Aa s-i povuii i pe copiii de la coal. Acesta este adevrul. Altfel devin inadaptabili.
Nu tiu unde merg i ce fac, iar pricina suntem noi, c i-am fcut aa. Nu i-am cluzit
spre adevr, spre smerenie, spre iubirea lui Dumnezeu. I-am fcut egoiti, iar acum iat
road!
Exist, ns, i copii care provin din prini smerii, i crora li se vorbete de cnd sunt
mici despre Dumnezeu i despre sfnta smerenie. Aceti copii nu creeaz probleme
semenilor lor. Nu se mnie cnd le ari greeala, ci se strduiesc s se ndrepte, i se
roag lui Dumnezeu s-i ajute s nu devin egoiti.
Eu, ce s v spun, cnd am ajuns n Sfntul Munte am mers la nite Btrni tare sfini.
Acetia niciodat nu mi-au spus Bravo!. ntotdeauna m sftuiau cum s-L iubesc pe
Dumnezeu i cum s fiu ntotdeauna smerit. S-L chem pe Dumnezeu s m ntreasc n
sufletul meu i s-L iubesc mult. Nici n-am tiut de acest Bravo!, nici nu l-am cutat.
Dimpotriv, m strmtoram c Btrnii mei nu m certau. Ziceam: Mnca-m-ar Raiul,
n-am gsit Btrni buni!. Voiam s m mustre, s m certe, s se poarte aspru. Dac
aude vreun cretin ce v spun eu acum, se pierde cu firea i nu le primete. Cu toate
acestea, aa este bine smerit, sincer.

47

Nici prinii mei nu mi-au spus niciodat Bravo!. Nici nu-l voiam. Pentru aceasta, tot
ce fceam, fceam dezinteresat. Acum, c m laud oamenii, m simt prost. Ce s v
spun M atinge nuntru cnd ceilali mi spun Bravo!. Dar nu m-am vtmat,
fiindc am nvat smerenia. i acum, de ce nu vreau s fiu ludat? Pentru c tiu c lauda
l face pe om gunos i alung harul lui Dumnezeu. Iar harul lui Dumnezeu vine numai
prin sfnta smerenie. Omul smerit este omul desvrit. Nu sunt acestea frumoase? Nu
sunt adevrate?
Cui i spui asta, va zice: Ce spui, bunule, dac nu-l lauzi pe copil nici nu poate citi, nici,
nici. Dar aceasta se ntmpl pentru c aa suntem noi, i i facem aa i pe copii.
Adic am rtcit de la adevr. Egoismul l-a scos pe om din Rai, este un mare ru. Primii
oameni, Adam i Eva, erau simpli i smerii, pentru aceea triau n Rai. Aveau, precum se
spune n limbaj teologic, cele dintru nceput, adic harismele pe care Dumnezeu le-a dat
la nceput, cnd l-a zidit pe om, adic viaa, nemurirea, contiina, stpnirea peste sine,
iubirea, smerenia i celelalte. Apoi diavolul a izbutit s-i nele prin laud. S-au umplut
de egoism, ns, firescul omului, aa cum l-a plsmuit Dumnezeu, este smerenia. n
vreme ce egoismul este ceva nefiresc, este boal, este mpotriva firii.
Aadar, cnd noi umflam n copil acest super-eu cu laudele, i am egoismul, i
facem mare ru. l facem mult mai uor influenabil de lucrurile diavoleti. Astfel,
crescnd, l ndeprtm de toate lucrurile de pre vieii. Nu credei c aceasta este pricina
pentru care copiii se pierd, pentru care oamenii se rzvrtesc? Este egoismul, pe care din
fraged vrst prinii li l-au sdit. Diavolul este marele egoist, marele luceafr. Adic l
trim pe diavolul nluntrul nostru, l trim pe luceafr. Nu trim smerenie. Smerenia e a
lui Dumnezeu, este ceva trebuincios sufletului omului. Este ceva organic. Iar cnd
lipsete, este ca i cnd ar lipsi inima din organism. Inima d via organismului, iar
smerenia d via sufletului. Prin egoism, omul este de partea duhului celui ru, adic se
dezvolt cu duhul cel ru, nu cu cel bun.
Asta a izbutit diavolul s fac. A fcut pmntul labirint, ca s nu ne mai putem nelege
ntre noi. Ce s fie toate astea pe care le-am pit, i nu ne dm seama? Vedei cum ne-am
nelat? Am fcut pmntul nostru i epoca noastr o adevrat clinic de psihiatrie! i nu
ne dm seama de greeal. Toi ne mirm: Ce-am devenit, unde mergem, de ce copiii
notri au apucat-o pe un astfel de drum, de ce-au plecat de acas, de ce au prsit viaa,
coala? De ce se-ntmpl asta?. Diavolul a izbutit s se fac pe sine nevzut i s-i fac
pe oameni s-l numeasc n alte feluri. Doctorii, psihologii spun deseori, cnd un om
ptimete: A, ai o nevroz! A, ai o angoas! i altele asemenea. Nu pot pricepe c
diavolul rscolete i tulbur n om egoismul. i totui diavolul exist, este duhul rutii.
Dac spunem c nu exist, este ca i cnd am tgdui Evanghelia, care vorbete despre el.
Acesta este vrjmaul nostru, cel ce ne lupt toat viaa, potrivnicul lui Hristos, de aceea
se numete i antihrist. Hristos a venit pe pmnt ca s ne scape de diavolul i s ne
druiasc mntuirea.
Drept aceea, trebuie s-i nvm pe copii s triasc smerit i simplu, s nu caute lauda i
pe Bravo!. S-i nvm c exist smerenia, care este sntatea vieii.

48

Concepia societii contemporane face ru copiilor. Ea are alt psihologie, alt

pedagogie, care se adreseaz copiilor ateilor. Aceast concepie duce la samavolnicie. i
vedei roadele la copii i la tineri. Tinerii strig astzi, zicnd: Trebuie s ne nelegei!.
ns nu trebuie s mergem noi la ei. Dimpotriv, ne vom ruga pentru ei, vom spune ce-i
bine, vom tri binele, l vom propovdui, dar nu ne vom adapta duhului lor. S nu stricm
mreia credinei noastre. Nu se cuvine ca, ncercnd s-i ajutm, s dobndim felul lor
de a gndi. Trebuie s fim cine suntem, i s propovduim adevrul, lumina.
De la Prini vor nva copiii. nvtura Prinilor le va arta cele despre spovedanie,
patimi, ruti, cum au biruit sfinii rul nluntrul lor. Iar noi ne vom ruga ca Dumnezeu
s Se slluiasc nluntrul lor.
nvai-i pe copii s cear ajutorul lui Dumnezeu, Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul
Mar 6
Publicat de Laureniu Dumitru
Medicamentul i marele secret pentru creterea copiilor este smerenia. ncrederea n
Dumnezeu d o siguran absolut. Dumnezeu este totul. Nu poate nimeni s spun Eu
sunt totul. Aceasta vdete egoismul. Dumnezeu vrea s-i cluzim pe copii la smerenie.
Este nevoie de luare aminte atunci cnd i mbrbtai pe copii. Copilului nu trebuie s-i
spui: Tu vei izbuti, tu eti important, eti tnr, eti curajos, eti desvrit!. Nu-l
folosii astfel pe copil. Putei, ns, s-i spunei s fac rugciune. S-i spunei: Copilul
meu, Dumnezeu i-a dat darurile pe care le ai. Roag-te s-i dea Dumnezeu puteri, ca s
le cultivi i s reueti. S-i dea Dumnezeu harul Su. Aceasta este totul. S nvee
copiii s cear ajutorul lui Dumnezeu pentru orice lucru.
Copiilor le face ru lauda. Ce spune cuvntul lui Dumnezeu? Poporul meu, cei ce te
fericesc pe tine te rtcesc i te abat de la calea pe care tu mergi (Isaia 3,12). Cel ce ne
laud, ne neal i ne strmb crrile vieii. Ct de nelepte sunt cuvintele lui
Dumnezeu! Lauda nu-i pregtete pe copii pentru greutile vieii, ci ajung inadaptabili,
se pierd i, n cele din urm, se nenorocesc. Acum lumea s-a stricat. Copilului mic i se
spun numai cuvinte de laud. S nu-l certm, s nu i ne mpotrivim, s nu-l silim pe
copil. ns copilul se nva aa i nu poate reaciona corect nici la cea mai mic
greutate. ndat ce i se mpotrivete cineva, se rnete, n-are putere moral.
Prinii sunt primii rspunztori pentru nereuita copiilor n via, apoi nvtorii i
profesorii. i laud ntr-una. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i aeaz n Duhul lui Dumnezeu,
i nstrineaz de Biseric. Cnd copiii cresc puin i merg la coal cu acest egoism, fug
de religie i o dispreuiesc, i pierd respectul fa de Dumnezeu, fa de prini, fa de
toi. Devin nesupui, aspri i nemiloi, fr respect de Dumnezeu i de religie. Am adus n
via egoiti, iar nu cretini.

49

Pacatele banale care raman pacate si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE,

MACHIAJUL, IMPODOBIREA Sminteala femeilor si vina barbatilor
Publicat pe 09 Mar 2012 | Categorii: Cultura desfraului, Raspunsurile Bisericii la
problemele vremurilor | Print This Post

Motto:
Citim adesea sfintele carti si adevarurile credintei ortodoxe ni se par asa de grele,
incat cautam felurite cai de a le ocoli si a nu le implini in viata noastra. Aceasta este
cea mai pagubitoare purtare a unui crestin.
Oricat de grele ar fi, adevarurile credintei noastre trebuie primite si implinite intocmai.
Noi trebuie sa ne ridicam la inaltimea lor si nu sa le pogoram pe ele la masura
slabiciunilor si neputintelor noastre.
Chemarea noastra este sa avem ochii pururea atintiti la Hristos, incepatorul si
plinitorul credintei, straduindu-ne sa urcam din treapta in treapta pe calea desavarsirii,
pana la sfintenie.
Sa ne ajute Dumnezeu ca citind sa cunoastem si cunoscand sa si implinim intocmai si
sa ne mantuim.
(P.S. Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, in: Protos. Nicodim
Mandita, Al cui chip sa purtam?, Editura Agapis, Bucuresti, 1999, p. 3)
a. Tinuta indecenta a femeilor
Dorinta celor mai multe femei si fete din ziua de astazi de a placea si de a incanta
prin alte mijloace decat cele firesti au criticat-o toti Sfintii Parinti. Si nu numai ei, ci
chiar si inteleptii greci si latini din antichitate. Acestia, desi erau pagani si nu-L cunosteau
pe Dumnezeu, aveau totusi sadite in sufletele lor constiinta morala pe care o avem cu
totii, insa prea multi dintre noi am inabusit-o, i-am sugrumat glasul, facandu-l sa se
50

auda tot mai slab, pana cand am ajuns sa nu mai auzim deloc acest glas al
constiintei
Astfel, de exemplu marele filosof latin Seneca o lauda pe o anume Helvia ca nu a ravnit
imbracamintea confectionata doar pentru a arata goliciunea iata cat de modern in
gandire poate fi acest invatat care a trait acum 2000 de ani!
De asemenea, Sfanta Scriptura condamna acest pacat in pasaje care pe alocuri sunt
adevarate invective, folosind fraze tari si expresii adeseori socante. Un astfel de
fragment, devenit clasic, putem intalni in cartea profetului Isaia, in portretul pe care
acesta il face fiicelor Sionului care, pentru ca sunt mandre si umbla tantose si cu
priviri galese si cu pasi alintati si zanganind lantujele de la picioarele lor, Domnul le
va pedepsi dezvelindu-le goliciunea, dandu-le in loc de miresme, putreziciune, in loc
de cosite impletite, chelie Desi pasajul se refera mai ales la lux si impodobiri,
observam ca pedeapsa acestor femei de a fi dezgolite in fata tuturor este in zilele noastre
un lucru pe care ele insele il cauta, din care isi fac un motiv de trufie in loc de plangere,
de slava desarta in loc de rusine
Sfantul Ioan Gura de Aur scria de asemenea despre femeile si fetele ce se impodobeau
sau umblau prin oras imbracate indecent. Parintele afirma ca acestea sunt cu mult mai
pacatoase decat femeile desfranate, deoarece acestea din urma isi practica meseria
lor imorala in case si in locuri ascunse, in vreme ce acele femei care umbla
imbracate indecent isi arata imoralitatea in public. Sfantul Ioan le aseamana cu
ucigasii, care omoara barbatii atat trupeste, cat si sufleteste.
In acest fel,
intr-o zi o femeie [care se imbraca necuviincios] poate sa provoace involuntar si
inconstient la pacat pe atatia barbati care o privesc [voluntar sau involuntar] in ziua
respectiva... Deci ea poate sa faca zilnic zeci si sute de pacate. Prin portul ei indecent:
rochie sau fusta scurta, transparenta, pantaloni stramti pe ea, in asa fel incat se
observa forma corpului foarte clar etc., poate rani zilnic atatea suflete omenesti.
O astfel de femeie a vazut odata sfantul Ambrozie venind fara rusine la sfanta
Biserica, fara sa-i pese catusi de putin de raul pe care il producea celor care, chiar si
fara voie, o vedeau.
Privindu-ti hainele - i se adreseaza sfantul Ambrozie - si felul in care arati, oricine ar
crede ca te grabesti la joc ori la teatru. [...] Pleaca si plange-ti pacatele si desfraul tau,
nu mai veni aici sa-ti bati joc de Dumnezeu, de sfanta Biserica, si prin nerusinatul tau
suflet sa duci in pieire si in iad si alte suflete nevinovate (Calea sufletelor in
vesnicie, Editura Lumina din Lumina, 1992, vol. II, p. 573).
Sper sa nu se inteleaga din acestea ca sfantul Ambrozie ar fi dat-o afara din biserica,
refuzandu-i o posibila pocainta. Nicidecum! Dimpotriva, sfantul Ambrozie tocmai

51

aceasta i-a spus: sa plece sa isi planga pacatele, pentru a reveni in Biserica cu un alt
chip, atat interior cat si exterior, cu alte ganduri si dorinte
b. Luxul si impodobirile
Luxul, impodobirile si toate celelalte pacate care le insotesc au fost combatute in
nenumarate randuri, in lucrarile lor, de sfintii si de scriitorii Bisericii.
Priviti ne indeamna un parinte la chipurile si imbracamintea Sfintei Elisabeta,
sotia batrana a preotului Zaharia si mama Sfantului Ioan Botezatorul, si la tanara
pururea Fecioara Maria si luati pilda de purtare si imbracaminte. Vedeti la dansele:
cap, piept, maini ori picioare goale, cum invata modele lumii inselatoare? Vedeti aici:
cercei, margele, coliere, martisoare, bratari, inele, pudra, vopsele, manichiura?.
(Protos. Nicodim Mandita, Luxul si impodobirile ruineaza sufletul, Editura Agapis,
Bucuresti, 2003, p. 47)
Un alt preot ortodox spunea ca astfel de oameni,
tagaduind ca fiinta omului e de la Dumnezeu, spun in gura mare ca omul se trage din
maimuta si cauta ca prin viata lor sa se apropie cat mai mult de maimuta.[...]
De fapt, chiar in felul cum isi ingrijesc trupurile, acesti oameni si din nefericire
formeaza o mare majoritate se aseamana maimutei si salbaticilor.[...]
Se boiesc si se pocesc salbaticii, se pocesc si se boiesc si oamenii nostri; luati aminte si
cercetati o cucoana, asa-zis moderna; sprancene nu mai are, pentru ca si le-a scos si a
facut altele cu creionul, care nu mai sunt ca ale oamenilor, asa cum i le-a facut
Dumnezeu. [...] isi pun salbaticii la gat, la urechi, la maini fel de fel de gateli, apoi
vedeti prin ce se deosebesc femeile noastre de ei. Din unghii si-au facut ghiare.
Se maimutaresc si joaca dupa o muzica simpla si salbatica, cei salbatici, se
maimutaresc si joaca dupa o muzica, la fel ca a lor, oamenii din Europa si din partile
lumii pretinsa civilizata, dar care nu se deosebesc prin nimic de salbatici. Si aceasta
se numeste civilizatie?! Nu este curata salbaticie? (Idem, pp. 50-51)
Parintele Nicodim povestea o intamplare cu un preot misionar din Franta care a predicat
Sfanta Evanghelie in Africa. Se spune despre el ca, la sfarsitul misiunii, oameni
cunoscuti, rude si prieteni au dorit sa auda de la el cum a reusit sa converteasca pe acei
salbatici. Si povesteste parintele Nicodim:
Cand a sosit preotul misionar care era asa de mult asteptat, mai multe doamne imbracate
la moda, semidespuiate, si-au cerut scuze pentru tinuta lor indecenta, la care preotul,
linistit si calm, le-a raspuns: Nu face nimic, pentru ca eu, stand atatia ani de zile printre
salbaticii care umbla goi ca si animalele, m-am obisnuit cu ei. (Gheorghe Ionescu,
Viata parintelui Niodim Mandita. vol. II, Editura Agapis, Bucuresti, 2004, p. 403)

52

Sa nu creada cineva ca afirmatiile parintelui Nicodim Mandita, care a scris mult despre
aceste subiecte, ar fi doar pareri personale ale acestuia sau ale altora care gandesc la fel
ca el. Nu, nicidecum. Nici una dintre afirmatiile parintelui nu este o inovatie, ci toate
au fost mai intai enuntate de Sfintii Parinti, pe care-i citeaza fara zgarcenie in toate
cartile sale. De asemenea, printre crestinii nostri exista o parere eronata destul de
raspandita, conform careia scrierile parintelui Nicodim Mandita ar fi pentru oamenii de la
tara, nu pentru ei, intelectualii. Astfel de afirmatii nu pot decat sa ne indurereze. Oare
Sfintii Parinti pe care ii citeaza atat de bogat parintele Nicodim au scris numai
pentru oamenii de la tara? Oare, daca suntem intelectuali, avem voie sa facem toate
lucrurile infierate si combatute de Sfintii Parinti, pentru ca noi suntem intelectuali,
citim carti de teologie inalta si suntem foarte induhovniciti, si nu avem nevoie sa ne
facem probleme ca ar fi pacate impodobirile, tinuta necuviincioasa s.a., lucruri cu
care trebuie sa se ocupe oamenii de la tara, care nu pot pricepe teologia inalta?!
De asemenea, foarte multi sfinti au chiar scrieri intregi despre aceste pacate. Nu cred ca
ar mai fi nevoie sa mai citez din marturiile lor, pentru ca s-ar putea scrie o carte separata
numai despre lux si impodobiri in scrierile Sfintilor Parinti De aceea, pentru a nu
incarca acest text si a nu-l obosi prea mult pe cititor, voi mentiona doar numele catorva
dintre acesti sfinti: Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Clement
Alexandrinul, Ambrozie al Mediolanului, Fericitii Augustin si Ieronim, Paulin episcopul
Nolei, Isidor Pelusiotul, Ciprian al Cartaginei etc. etc.
Desi criticile acestor sfinti sunt intotdeauna necrutatoare, ele nu se transforma
niciodata in misoginism. Spre exemplu, sfantul Ambrozie considera ca femeia ar
putea fi altfel: mai cuviincioasa, mai modesta, mai buna, mai virtuoasa, daca
barbatul i-ar cere acest lucru. Femeia, ca faptura mai slaba si supusa barbatului, nar indrazni scria sfantul Ambrozie - sa cada in excese etalandu-si farmecele sau
impodobirile, daca barbatul nu i-ar ingadui. Insa el nu numai ca-i permite acestea, ci
chiar i le si pretinde. Si atunci, tot el este acela care afirma ca femeia este pricina
tuturor rautatilor!
Cu toate ca se incearca mereu sa se scoata in evidenta si sa se puna accentul pe
greseala Evei din Rai, de ce ne-am mira ca a gresit, ea care prin insasi firea ei este
mai slaba, de vreme ce a gresit si semenul ei mai puternic? - se intreaba tot sfantul
Ambrozie. Femeia considera sfantul are cel putin o scuza in pacatul ei, pe cand
barbatul nu. Ea a fost biruita de vicleanul sarpe, de un inger, chiar daca acest inger era cel
al rautatii. Barbatul insa a pacatuit din pricina unei creaturi asemenea lui, ba inca mai
slaba decat el. Si atunci conchide sfantul Ambrozie cu cat mai grav este pacatul
barbatului, care a fost invins de o femeie, fiinta mai slaba ca el, decat pacatul femeii,
care a fost invinsa de o fiinta suprapamanteana, de un inger inmiit mai puternic
decat ea?!
La fel aprecia si sfantul Ioan Gura de Aur, care considera ca inca mai vinovat decat
femeia care se impodobeste este barbatul care se impodobeste cu lucruri femeiesti, si
ca inca mai condamnabil decat femeia care se gandeste numai la colanul ei cel aurit
este barbatul care se gandeste cum sa-si imbrace femeia cu haine aurite, el insusi
53

fiind de fapt pricinuitorul pacatului femeii, prin faptul ca-l alimenteaza si-l
incurajeaza
c. Machiajul si vopsirea parului si a unghiilor
In cartea Facerea din Vechiul Testament (prima carte a Bibliei), chiar in primul
capitol, gasim scris ca Dumnezeu a spus: Sa facem om dupa Chipul si Asemanarea
Noastra (Facerea 1,26). Sfantul Ciprian al Cartaginei, pornind de la aceste cuvinte,
afirma in consens cu toti Parintii Bisericii ca orice mijloc artificial de
infrumusetare inseamna o insulta adusa lui Dumnezeu si creatiei Sale care dupa
textul biblic din Facerea este buna foarte. Asadar este o razvratire impotriva lui
Dumnezeu, caci orice astfel de infrumusetare artificiala este echivalenta cu a
considera ca ceea ce a creat Dumnezeu nu este bun si, prin urmare, ar trebui
chipurile corectat, imbunatatit:
Si cine indraz neste scrie sfantul Ciprian sa schimbe si sa strice faptura lui
Dumnezeu? Aceasta inseamna ca savarseste un atentat contra lui Dumnezeu si ca
pretinde sa reformeze opera Sa si sa-i dea alta infatisare. Inseamna ca nu cunoaste ca
tot ceea ce se naste e opera lui Dumnezeu si ca orice schimbare ce i se aduce vine de la
diavolul.
Femeile
care-si acopera cu sulimanuri [adica farduri - n.n.] cutele fetei, care-si vopsesc
obrajii [si buzele - n.n.] cu roseata si isi innegresc ochii cu funingine insulta pe
Dumnezeu. Se vede ca le displace forma modelata de Creator, le este rusine de ele
insele, condamna pe Dumnezeu in ceea ce El a facut. Caci ce altceva decat a-L
condamna este a corecta ceea ce El a facut si a-I schimba intentia?
Intrebuintarea de catre femei a machiajului, vopsirea parului, a buzelor si a unghiilor,
toate acestea urmaresc in ultima instanta starnirea pornirilor pacatoase din sufletul celor
care le privesc. Despre aceasta tendinta de a placea printr-un aspect mestesugit mai
mult decat prin ceea ce Creatorul a dat, sfantul Ambrozie al Mediolanului scria:
Omule, esti zugravit de Domnul. Ai un bun artist si pictor. Nu sterge zugraveala cea
buna. [...] Tu displaci si Creatorului, care-si vede stricata opera Sa.
Iar sfantul Ciprian al Cartaginei foloseste o comparatie care scoate mai bine in evidenta
adevarul afirmatiilor Parintilor Bisericii privitoare la acest subiect. Sfantul Ciprian scrie
ca daca un pictor ar realiza un tablou deosebit de valoros si, odata portretul sfarsit, un
alt pictor, crezandu-se mai iscusit, si-ar intinde mana pentru a-l retusa, insulta adusa
primului artist ar fi grava si indignarea lui justificata. Si sa ne gandim ca nu pe un
pictor pamantesc, oricat de genial ar fi el, vrem noi sa-l corectam, ci pe insusi
Dumnezeu, Creatorul Cerului si al Pamantului!

54

Vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt despre ANTIHRIST, caderea in erezii, semnul fiarei,
sfarsitul lumii
Posted in antihrist, PROFETII, Sfantul Ioan de Kronstadt by saccsiv on iunie 29, 2011
Descoperire cereasca aratata n vis. Eu, mult pacatosul Ioan din Kronstadt, scriu aceasta
descoperire cereasca vazuta de mine si va spun adevarul, tot ce-am auzit si am vazut ntro vedenie ce mi s-a aratat ntr-o noapte de ianuarie, n 1901.
Ma nfior de cele vazute, cnd ma gndesc ce va fi cu lumea cea pacatoasa. Mnia lui
Dumnezeu ne va lovi n curnd, pe neasteptate, pentru ticalosia noastra. Scriu si-mi
tremura minile, si lacrimile-mi curg pe obraz. Doamne, da-mi tarie si putere, da-mi
adevarul Tau si vointa Ta de la nceput pna la sfrsit, ca sa descriu tot ce-am vazut!
Aceasta vedenie a fost asa: dupa rugaciunea de seara m-am culcat sa ma odihnesc putin
de oboselile mele. n chilie era semintuneric, n fata icoanei Maicii Domnului ardea
candela. Nu trecu nici jumatate de ceas si am auzit un zgomot usor. Cineva s-a atins de
umarul meu si o voce blnda mi-a zis ncetisor: Scoala-te, robul lui Dumnezeu, si sa
mergem cu voia lui Dumnezeu!. M-am ridicat si am vazut lnga mine un minunat staret,
cu pletele albe, ntr-o mantie neagra, cu toiagul n mna; m-a privit binevoitor, iar eu de
frica mai n-am cazut jos; minile si picioarele ncepura sa-mi tremure, voiam sa spun
ceva, dar limba nu mi se supunea. Staretul m-a nsemnat cu semnul crucii, si mi s-a facut
usor si vesel pe suflet.
Dupa aceea mi-am facut eu singur semnul crucii. Mi-a aratat apoi, cu toiagul, spre
peretele de la asfintit. M-am uitat ntr-acolo. Staretul a desenat pe perete urmatoarele
cifre: 1913, 1914, 1917, 1924, 1934. Apoi, dintr-odata, peretele a disparut, iar eu l-am
urmat pe Staret, mergnd peste un cmp verde. Si am vazut o multime mare de cruci de
lemn, mii de cruci pe morminte: cruci mari de lemn, de lut, si de aur. L-am ntrebat pe
Staret: Ale cui sunt aceste cruci?. El mi-a raspuns cu blndete: Ale celor care au
patimit pentru credinta n Hristos si pentru cuvntul lui Dumnezeu au fost ucisi si au
devenit mucenici! Si iarasi am mers mai departe. Deodata am vazut un ru plin cu
snge, si l-am ntrebat pe Staret: Ce snge este acesta? Att de mult s-a varsat!. Staretul
a privit n jur, zicnd: Acesta este sngele dreptmaritorilor crestini!.
Mi-a aratat apoi spre un nor, si am vazut mai multe sfesnice albe arznd, care ncepura sa
cada la pamnt, unele dupa altele, cu zecile, cu sutele. Si caznd la pamnt, se stingeau,
prefacndu-se n praf si cenusa. Dupa aceea Staretul mi-a zis: Vino si vezi! Si am vazut
pe nori sapte sfesnice arznd. Si am ntrebat: Ce nseamna aceste sfesnice cazatoare?.
Asa vor cadea n erezie Bisericile Domnului, iar cele sapte sfesnice de pe nori sunt
cele Sapte Biserici Apostolesti si Sobornicesti, care vor ramne pna la sfrsitul
lumii. Staretul mi-a aratat apoi n sus, si atunci am vazut si am auzit cntarea ngerilor.
Ei cntau: Sfnt, Sfnt, Sfnt este Domnul Dumnezeu!

55

Multime multa de norod nainta cu lumnari n mini, cu fete radioase si vesele. Erau
acolo arhierei, monahi, monahii, si un mare numar de mireni, tineri, adolescenti si chiar
copii. L-am ntrebat pe minunatul Staret: Acestia cine sunt?. Acestia toti au patimit
pentru Sfnta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica si pentru sfintele icoane!. L-am
ntrebat pe Marele Staret, daca pot sa ma alatur si eu la aceasta procesiune?
Staretul a raspuns: E prea devreme pentru tine, mai rabda, nu este binecuvntare de la
Domnul!
Si am vazut iar un sobor de prunci, care au patimit pentru Hristos din pricina lui Irod
regele si au primit cununi de la mparatul Ceresc. Si iarasi am mers mai departe, si am
intrat ntr-o biserica impunatoare. Am vrut sa-mi fac cruce, dar Staretul m-a oprit: Nu se
poate! Aici e urciunea pustiirii!.
Aceasta biserica era tare mohorta. Pe masa din altar stea peste stea; n jur
ardeau lumnari de smoala care trosneau ca vreascurile; potirul era plin cu ceva
rau mirositor; prescurile nsemnate cu stele; n fata prestolului statea un preot cu
fata catranita, iar sub prestol o femeie, rosie toata, cu stea n frunte, striga de
rasuna biserica: Slo-o-bo-o-da-a! (Sunt libera!). Doamne fereste, ce grozavie!
Oamenii aceia ncepura sa alerge ca niste smintiti n jurul prestolului, sa tipe, sa
suiere, sa bata din palme si sa cnte cntece dezmatate. Si deodata a strafulgerat, s-a
auzit bubuitul unui tunet napraznic, pamntul s-a cutremurat, si biserica s-a
prabusit: si femeia, si oamenii aceia, si preotul s-au pravalit cu totii n adncul
beznei n abis. Doamne fereste si apara, ce grozavie!
Am privit napoi. Staretul se uita la ceva, m-am uitat si eu. Parinte, spune-mi, ce
este cu aceasta nfricosatoare biserica? Acestia-s cetatenii cosmosului, ereticii,
cei ce au parasit sfnta si soborniceasca Biserica si au primit inovatiile, care sunt
lipsite de harul lui Dumnezeu; n astfel de biserica nu se posteste si nu poti sa te
mpartasesti!
M-am nfricosat, zicnd: Doamne, vai noua, ticalosilor moarte!. Staretul m-a linistit
nsa, spunndu-mi: Nu te scrbi, ci roaga-te! Si iata, am vazut o multime de oameni
care se trau chinuiti de o sete cumplita, iar n frunte aveau stele. Cnd ne-au zarit, au
nceput sa strige: Sfinti parinti, rugati-va pentru noi. Att de greu ne este, nsa nu putem
sa ne rugam. Tatii si mamele noastre nu ne-au nvatat Legea lui Dumnezeu. N-avem nici
numele lui Hristos, n-am primit Sfntul Mir, nici pe Duhul Sfnt, iar semnul crucii l-am
refuzat!. Si au nceput sa plnga.
L-am urmat pe Staretul care mi-a facut semn cu mna: Vino si vezi! Si am vazut o
gramada de trupuri nensufletite, mnjite cu snge. M-am speriat foarte si l-am ntrebat pe
Staret: Ale cui sunt trupurile acestea?. Acestea-s trupurile celor din cinul monahicesc,
care au refuzat sa primeasca pecetea antihristica si au suferit pentru credinta lui Hristos,
pentru Biserica apostoleasca. Pentru asta s-au nvrednicit de sfrsit mucenicesc, murind
pentru Hristos. Roaga-te pentru robii lui Dumnezeu!.

56

Deodata Staretul s-a ntors spre nord, facndu-mi semn cu mna. M-am uitat si am vazut
un palat mparatesc. n jurul lui alergau cini, fiare turbate si scorpioni ce se catarau,
zbierau, si nfigeau coltii. L-am vazut pe tar, seznd pe tron. Cu fata palida, plina de
barbatie, citea rugaciunea lui Iisus.
Deodata, a cazut mort. Coroana-i s-a rostogolit de pe cap. Unsul lui Dumnezeu a fost
calcat n picioare de fiare. M-am ngrozit si am plns amarnic. Staretul mi-a pus mna pe
umarul drept: l vad pe Nicolai II n lintoliu alb. Pe cap o cununa de ramurele
nfrunzite; cu fata palida, nsngerata, la gt purta o cruce de aur. Soptea ncetisor o
rugaciune, apoi mi-a zis cu lacrimi n ochi:
Parinte Ioane, roaga-te pentru mine. Spune-le tuturor pravoslavnicilor crestini, ca am
murit curajos, ca un tar mucenic pentru credinta lui Hristos si Biserica Dreptmaritoare.
Spune-le pastorilor apostolesti sa slujeasca o panihida frateasca pentru mine, pacatosul.
Sa nu cautati mormntul meu!.
Apoi totul a disparut n ceata. Am plns mult si m-am rugat pentru tarul mucenic.
De frica mi tremurau minile si picioarele. Staretul a rostit: Voia lui Dumnezeu! Roagate si spune-le la toti sa se roage! Vino si vezi! Si iata, am vazut zacnd o sumedenie de
oameni morti de foame, unii rodeau iarba si verdeata. Cadavrele altora erau sfsiate de
cini si o duhoare cumplita umplea tot locul. Doamne, nu mai au oamenii credinta! Din
gura lor ies cuvinte de hula, pentru asta vine mnia lui Dumnezeu! Si iata, am vazut o
movila nalta de carti si printre ele se trau niste viermi ce raspndeau o duhoare
insuportabila. L-am ntrebat pe Staret, ce fel de carti erau acelea? Carti ateiste,
hulitoare de Dumnezeu, care-i vor sminti pe toti crestinii prin nvataturi straine! Dar,
ndata ce Staretul s-a atins cu toiagul de carti, ele s-au aprins si vntul a mprastiat
cenusa.
Dupa aceasta m-am uitat si am vazut o biserica. Pe jos, de jur mprejur se tavaleau vrafuri
de pomelnice. M-am aplecat, vrnd sa le citesc, Staretul nsa mi-a zis: Aceste pomelnice
zac de multi ani si preotii le-au uitat: nu le citesc, nu au timp, iar cei raposati roaga sa fie
pomeniti!. Am ntrebat: Si atunci, cnd vor fi pomeniti?. Staretul a raspuns: ngerii se
roaga pentru ei!.
Am pornit mai departe, si Staretul mergea asa de repede, nct de-abia reuseam sa ma tin
dupa el. Vino si vezi! a spus Staretul. Si am vazut o masa mare de oameni, gonita din
urma de niste draci urciosi, care-i bateau cu pari, cu furci si cu cangi. L-am ntrebat pe
Staret: Acestia cine sunt?.
Staretul a raspuns: Acestia-s cei ce s-au lepadat de sfnta credinta si de Biserica
Apostoleasca si Soborniceasca si au schimbat credinta. Erau acolo preoti, monahi si
monahii, mireni, care au nesocotit Taina cununiei, betivi, hulitori de Dumnezeu,
clevetitori. Fetele lor erau strasnice, iar din gura iesea o duhoare respingatoare. Lovindu-i
fara mila, demonii i mnau ntr-o prapastie ngrozitoare, din care izbucneau flacari

57

sulfuroase cu miros greu. M-am nspaimntat foarte si mi-am facut semnul crucii:
Izbaveste-ne, Doamne, de o asa soarta!.
Si iata, am vazut o multime de oameni, tineri si batrni, mbracati n straie ciudate, carnd
o stea imensa n cinci colturi; la fiecare colt atrnau cte doisprezece draci; n centru,
satana nsusi sta protapit cu niste coarne zdravene, cu capatna de paie, iar din gura i
curgeau balele veninoase peste norod, de-a valma cu cuvintele: Sculati voi cei pecetluiti
cu blestemul Imediat s-a prezentat un crd de draci, punndu-le la toti pecetile: pe
frunte si la mna dreapta. L-am ntrebat pe Staret: Asta ce inseamna?.
- Acestea-s pecetile antihristului. Mi-am facut semnul crucii Si l-am urmat pe Staret.
Deodata el s-a oprit, aratnd cu mna spre rasarit. Si iata, am vazut un sobor mare de
oameni cu chipurile vesele, cu cruci n mna, pretutindeni lumnari aprinse; n mijloc
se afla un prestol nalt, alb ca zapada: pe prestol Crucea si Evanghelia, deasupra
prestolului, n aer o coroana mparateasca de aur. Pe coroana era scris cu litere aurite:
Pentru putina vreme, n jurul prestolului stateau patriarhii, episcopii, preotii, monahii,
monahiile, mirenii. Toti cntau: Slava lui Dumnezeu n ceruri si pe pamnt pace!.
De bucurie mi-am facut semnul crucii, multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate!
Deodata Staretul a facut un semn cu crucea n sus de trei ori si am vazut o gramada de
cadavre zacnd n snge omenesc, iar pe deasupra zburau ngerii, lund sufletele celor
ucisi pentru cuvntul lui Dumnezeu si cntnd: Aliluia! Ma uitam si plngeam amarnic.
Staretul m-a luat de mna, poruncindu-mi sa nu plng:
Voia lui Dumnezeu! Domnul nostru Iisus Hristos a patimit, varsndu-si preacuratul Sau
snge pentru noi. Asa si cei ce nu vor primi pecetea antihristului toti si vor varsa
sngele, dobndind mucenicia si lund cununa cereasca!.
Staretul s-a rugat mai apoi pentru robii lui Dumnezeu si a aratat spre rasarit. Se
mplinira cuvintele Proorocului Daniel despre urciunea pustiirii. Si iata, am
vazut deslusit cupola templului de la Ierusalim.era nfipta steaua. Sus, pe cupola, n
interiorul templului se nghesuiau milioane de noroade, si nca altii mai ncercau sa
patrunda nauntru. Am vrut sa-mi fac semnul crucii, dar Staretul m-a oprit, zicnd:
Aici este urciunea pustiirii!.
Am intrat si noi n templu. Era plin de lume: am vazut tronul, peste tot ardeau lumnari
de seu; pe tron sta imperatorul n porfira de culoare stacojie; pe cap avea coroana de aur
cu stea. L-am ntrebat pe Staret: Cine este acesta?. El a raspuns: Antihristul!. De
statura nalta, cu ochii ca jaratecul, cu sprncenele negre, avnd cioc, fioros la fata,
viclean, perfid, strasnic. Sta cocotat pe tron cu minile ntinse spre popor, iar la degete
avea gheare ca de tigru si racnea: Eu sunt imperatorul si dumnezeul si stapnitorul. Cine
nu va primi pecetea mea, aceluia, moarte!. Toti au cazut la pamnt si i s-au nchinat, iar
el a nceput sa le puna peceti pe frunte si pe mini, ca sa primeasca pine si sa nu moara
de foame si sete.

58

ntre timp, slugile antihristului au adus ctiva oameni cu minile legate, ca sa-i sileasca sa
i se nchine. Dar ei au zis: Noi suntem crestini, si credem n Domnul nostru Iisus
Hristos!. Antihristul ntr-o clipa le-a taiat capetele si s-a varsat snge crestinesc. Dupa
aceea au adus un tnar la tronul antihristului, ca sa i se nchine lui, dar tnarul a strigat cu
glas tare: Eu sunt crestin, cred n Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu esti trimisul si sluga
satanei!. La moarte! a racnit antihrist.
Iar cei ce primisera pecetea, cadeau la pamnt si se nchinau lui. Deodata s-a auzit un
tunet, au stralucit mii de fulgere, lovind cu sageti de foc n slujitorii antihristului. O
sageata uriasa a stralucit fulgerator si o vlvataie de foc a cazut drept n capul
antihristului, coroana s-a facut tandari: milioane de pasari zburau sfsiindu-i pe slujitorii
antihristului cu ciocurile lor. Am simtit cum Staretul m-a luat de mna si am mers mai
departe. Si am vazut iar mult snge crestinesc. Atunci mi-am amintit de cuvintele
sfntului Ioan Teologul din Apocalipsa: Si va fi snge pna la zabalele cailor!.
Doamne Dumnezeule, mntuieste-ma! Si am vazut ngerii zburnd si cntnd: Sfnt,
Sfnt, Sfnt este Domnul Dumnezeu!. Staretul a privit napoi si a zis:
Nu te mhni, sfrsitul lumii este aproape! Roaga-te lui Dumnezeu. Domnul este milostiv
cu robii Sai.
Timpul era pe sfrsite. Staretul a aratat spre rasarit, apoi a cazut n genunchi, rugndu-se:
m-am rugat si eu cu el. Dupa aceea Staretul ncepu sa se desprinda cu repeziciune de la
pamnt, naltndu-se spre cer: de-abia atunci mi-am amintit ca nu stiam cum l cheama, si
am strigat: Parinte, care ti este numele?. Serafim de Sarov!, raspunse blnd
Staretul: Sa scrii tot ce-ai vazut pentru crestinii pravoslavnici!.
Deodata, deasupra capului a rasunat parca un clopot imens si, auzindu-i dangatul, m-am
trezit Doamne, blagosloveste si ajuta-ma pentru rugaciunile Marelui Staret! Tu mi-ai
descoperit aceasta vedenie cereasca mie, pacatosului Tau rob Ioan, arhiereul din
Kronstadt! 1901.

59

Skartsiuni Dimitriu: Profetii despre antihrist

Posted in 666, antihrist, APOCALIPSA by saccsiv on august 7, 2011
Cuvant inainte la editia romaneasca.
Cartea Profetii despre Antihrist a fost pusa in circulate pentru prima data in iulie 1990.
In mai putin de doua luni de la tiparire a fost epuizata, ceea ce a dus la reeditarea ei.
Cererea de carte a credinciosilor nostri ne- a obligat s-o traducem si s-o editam. Ea a
primit foarte multe aprecieri din partea multor episcopi, stareti, preoti si teologi.
Am tradus aceasta carte pentru credinciosii romani, intrucat o socotim binevenita pentru
informarea iubitilor nostri cititori despre planurile satanice care sunt puse in aplicare, de
multa vreme, de catre masonerie si sionismul international.
Intreaga activitate antihristica, anticrestina, astazi este raspandita in toate mediile, in toate
tarile, prin toate mijloacele, de catre satanica miscare, cunoscuta sub numele de, miscarea
New Age (Noua Era). Se incearca distrugerea acestei lumi si crearea unei lumi noi, a unei
noi ere. Nu prin puterea lui Dumnezeu, ci prin puterea omului. Cu alte cuvinte omul
stapanit de mandria lui Lucifer cauta sa ia locul lui Dumnezeu.
Nimic din ceea ce se petrece in lume nu este intamplator. Omenirea cauta sa se sinucida.
Goana dupa inavutire, dupa lux si destrabalare a dus omenirea in pragul dezastrului.
Exploatarile irationale ale resurselor naturale, poluarea care a atins cote inexprimabile,
inarmarile fara masura au pus in pericol viata pe pamant. Pe de alta parte, desfraul fara
margini si rautatea diabolica, care a pus stapanire pe unii din oameni, duce la degradarea
firii umane, pana la indobitocire.
Omul a innebunit, omul s-a indracit.
Exista o organizatie secreta care conduce lumea din umbra. Aceasta isi exercita influenta
asupra lumii prin magie si folosirea puterilor demonice. Sunt sionistii ! evreii care in
ascuns pregatesc venirea lui Antihrist. De sute de ani, prin masonerie, se lupta pentru
schimbarea traditiilor crestine. Au rupt Biserica si au faramitat-o in mii si mii de secte. Si
au reusit sa schimbe legile firii, lasate de Dumnezeu, cu legi omenesti sau mai bine zis
diavolesti.
Statul ca si partidul sunt o idee. Sunt mijloace de subjugare a omului. Statul a devenit in
mana lor un mijloc de asuprire, de inrobire pana la indobitocire a oamenilor. Legile dupa
care se conducea societatea reflectau legea firii lasata de Dumnezeu omului.
Dar acum aceasta lege lasata de Dumnezeu a fost si este inlocuita prin legi omenesti de
inspiratie demonica. Au nascocit povestea cu drepturile omului ! Care drepturi ?
Drepturile evreilor. Dreptul de a fi privilegiati in toate statele, de a da legi, de a executa
legi si de a judeca dupa aceste legi pe crestini!
Iata ce sunt drepturile omului. Dreptul de a-i lasa pe ei sa-l instaleze pe Antihrist, dreptul
de a subjuga lumea intreaga.
Dreptul de a avorta, de a te destrabala, de a fura fara scrupule pe semenul tau, intr-un
cuvant de a te impotrivi lui Dumnezeu. Cui folosesc aceste drepturi? Noua credinciosilor
in nici un caz.
Incredibil, dar adevarat. Lumea este in mana evreilor sionisti, pentru ca finantele lumii
sunt in mainile lor, iar omul are slabiciune la ban. Cu banii cumpara tot, chiar si sufletele
oamenilor. Cati nu sunt aceia care se leapada de credinta pentru niste bunuri materiale sau
bani?
60

Unde nu reusesc cu banul folosesc santajul, iar unde nu merge nici cu santajul folosesc
crima. De aceea si merge lumea din rau in mai rau, pentru ca dreptatea lui Dumnezeu a
disparut dintre oameni.
Dumnezeu nu a parasit lumea, ci omul L-a parasit pe Dumnezeu, in favoarea placerilor
omenesti.
Noi, cei credinciosi, nu trebuie sa ne descurajam, ci sa ne rugam mai mult la Dumnezeu
ca sa ne pazeasca si sa ne intareasca in ceste vremuri grele de ispita .
Sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin post rugaciune si priveghere; sa lasam
pacatele si sa urmam virtutea, iar Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne intareasca. Nu
trebuie sa ne inchipuim ca putem sa scapam de ispite si de necazuri, dar trebuie sa ne
pregatim pentru a le infrunta si a le rezista. Suntem datori sa ne informam si sa informam,
la randul nostru, si pe altii despre planurile demonice ale slugilor lui Antihrist, pregatite
pentru subjugarea lumii. Nu putem schimba destinele lumii dar putem sa le controlam pe
ale noastre.
Chemam ajutorul Preasfintei Treimi ca si editia aceasta sa contribuie la trezirea
duhovniceasca a ortodocsilor, a fratilor nostri care au nevoie de sprijin in aceste zile pe
care le traverseaza omenir
Adormirea Maicii Domnului, Traducatorul
Cuvant inainte
Dumnezeu care l-a creat pe om din iubire, nu-l lasa in voia soartei, ci-l calauzeste prin
pronia Sa. El S-a descoperit pe Sine in toate evenimentele pe care le va face in viitor si
care privesc mantuirea sufletului lui.
Dumnezeu a descoperit evenimentele ce vor veni ca sa indrume pe om prin profeti, prin
Iisus Hristos, prin Apostoli precum si prin alti barbati sfinti ai Bisericii. Unele profetii sau implinit, altele se mplinesc in zilele noastre si altele se vor implini in viitor, astfel
incat sa luam masurile noastre de crestini ca sa nu facem jocul planurilor ateilor,
antihristilor si profetilor mincinosi.
Toate profetiile sunt formulate in Vechiul si Noul Testament si in alte scrieri ale Parintilor
si scriitorilor Bisericii noastre, in care omul poate descoperi adevarul, dar remarcam
fenomenul trist ca multi dintre noi recurg pentru a afla adevarul la vrajitorie, la magie, la
ghicitul in carti, la horoscop si la alte mijloace ale Satanei, care ademenesc si inseala pe
naivi.
De asemenea, multi dintre noi, cu credinta slaba dar si ignoranti, nu dau atentie profetiilor
care vorbesc despre evenimentele care vin, ca sa fie pregatiti sufleteste si de nezdruncinat
moral in greutatile care vor urma. Astazi incet-incet interesul crestinilor si in special al
tinerilor, asa cum ne descopera profetiile , se limiteaza la prezent, dupa cum ne arata
semnele vremii (Mt. l6, 3).
Dorim ca cel care studiaza progresul tehnologiilor moderne, sa studieze semnele
vremurilor si profetiile Sf.Scripturi, pentru evenimentele ce vor veni si pentru venirea
amagitorului Antihrist, si pentru a doua venire a Domnului nostru, ca poate se vor trezi in
ultimul moment si-si vor reveni duhovniceste.
61

Pocainta si revenirea la Mantuitorul Hristos, cat si rugaciunea si privegherea

duhovniceasca, trebuie sa fie cea dintii grija a noastra, caci ce i foloseste omului sa
castige lumea intreaga, daca si pierde sufletul (Mc. 8, 36).
Invierea Domnului, 1990, SKARTSIUNI DIMITRIU
PROFETI SI PROFETII
Darul Profetirii

Si fiecaruia se da aratarea Duhului, spre folos. Ca unuia i se da, prin Duhul Sfant,
cuvant de intelepciune unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie (I Cor.12,7- 10).
Oamenii, decat sa se consacre memorarii inutile a numeroaselor cunostinte stiintifice sau
politice, mai bine ar studia, spre ajutorul si folosul lor, profetiile Vechiului si Noului
Testament, precum si multe din profetiile sfintilor Bisericii noastre. Profetiile contin
adevarata cunoastere, deoarece ele marturisesc pe Acelasi Dumnezeu, Care a descoperit
cele viitoare pentru ca sa-i ajute pe oameni, pentru ca sa-i pregateasca si sa-i apere ca sa
nu fie inselati prin lucrarile Satanei si ale lui Antihrist. Asadar profetiile contin, fara
greseala, voia lui Dumnezeu, fapt adeverit, deoarece Dumnezeu nu minte. Dovada ca
toate profetiile cu privire la persoana lui Hristos, despre nastere, rastignire, Inviere, si
multe alte detalii despre sfanta Sa viata s-au adeverit. De asemenea, profetiile Vechiului
Testament pentru oricate vor avea loc cu poporul iudeu pana astazi sunt adeverite in
intregime.
Pentru poporul iudeu si destinul lor exista profetiile lui Hristos care s-au adeverit, si
altele, de la altii, pe care le-a descoperit evolutia evenimentelor.
Distrugerea templului lui Solomon, risipirea evreilor in cele patru vanturi, patimirile lor,
crearea noului stat in Palestina, venirea lui Antihrist, proclamarea sa ca Dumnezeu de
catre evrei, distrugerea lui Antihrist, precum si razboaiele si grozaviile care vor urma
sunt profetite in Vechiul si Noul Testament. Nici un om binecredincios nu poate sa nege
lucrarea si adevarul care adeveresc profetiile despre locul nasterii, timpul, lucrarea lui
Iisus Hristos, rastignirea, Invierea, Inaltarea si amanuntele vietii Lui, deoarece s-au
adeverit conform Scripturii, fiind scrise cu sute de ani inainte. Nici un cititor atent si
cu judecata nu va refuza profetiile lui Agatanghel care a trait la anul 1279 d.Hr. si a
profetit, cu o exactitate demna de admirat, caderea Constantinopolului, timpul robiei
grecilor, timpul eliberarii, ca si evenimente pana la cel de al doilea razboi mondial si dupa
acesta.
De asemenea, omul serios nu se tulbura sa tagaduiasca infaptuirea uluitoare a profetiilor
Sf. Cosma al Etoliei, ale acestui nou marturisitor si intocmai cu Apostolii.
Asadar lucrarea profetiilor si autoritatea lor este de nesters, deoarece profetiile niciodata
nu au mintit. Daca o parte a profetiilor au mers pana la adeverirea evenimentelor de
astazi, este logic sa asteptam si sa credem si in implinirea celorlalte profetii care
au ramas, care relateaza despre evenimentele epocii noastre si ale urmasilor, cat si
convingerea ca acestea se vor implini. Multi care traiesc departe de Dumnezeu nu doresc
62

sa scape de marea tulburare a pacatelor si a vietii lor risipite, motiv pentru care si evita
citirea profetiilor. Totusi nu trebuie sa se intample aceasta si cu noi, care dorim sa ne
pocaim si sa prevenim inselarea noastra de catre Antihrist si slugile lui.
Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului (Mt. 24, 37).
Cuvant explicativ
La inceput vom relata cateva din numeroasele profetii care s-au adeverit
privind venirea lui Hristos si despre sfanta Sa viata. Nu credem necesar sa indicam toate
profetiile despre Iisus Hristos, deoarece nici un om drept credincios nu se indoieste de
venirea si dumnezeirea Lui. Deoarece cele despre Hristos pe cat ni s-au relatat le avem
profetite in amanunt, pentru ele avem o dubla marturie, asadar cuvantul profetic si
intelegerea imediata a implinirii lui, care spulbera orice indoiala despre El.
In continuare vom compara profetiile care sunt cu referire la venirea lui Antihrist si care
sunt continute atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Profetiile acestea vor fi relatate
minutios, deoarece tema a devenit interesanta in zilele noastre, dar si pentru faptul
ca profetiile sunt pe cale de a se implini in scurt timp, dupa cum ne arata semnele
vremurilor . Vom aminti profetiile Sf. Cosma al Etoliei despre evenimentele care au avut
loc si despre altele care asteapta, sigur, sa se implineasca in zilele noastre dupa cum arata
si profetiile paralele ale altor sfinti. Vor fi trecute cu vederea profetiile crestinilor
anonimi, care din modestie nu si-au spus numele, asa cum au facut altii, ca de pilda,
profetiile lui Agatanghel, ale Sf. Tarasie, ale Sf. Metodie, ale lui Leon cel Intelept,
precum si uimitoarea profetie care este gravata pe piatra de mormant a Sf. Constantin cel
Mare, si care a fost interpretata de patriarhul Ghenadie la anul 1440 d.Hr. De asemenea
sunt comparate profetiile Sf. Andrei si ale lui Hriston Salu si profetiile altor sfinti. Nu
vom intra in ispita de a stabili datarea exacta a adeveririi profetiilor, fiindca, prin
analogic, nu este cu putinta. Astfel semnele vremurilor , prin urmare semne de
avertizare, sunt limpezi si cel mai simplu cititor intelege ca evenimentele ce au
fost profetite sunt apropiate.
Caci ce i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca si pierde sufletul? (Mc.
5, 36).
PROFETII DESPRE VENIREA LUI HRISTOS
Si tu, Betleeme Efrata, desi esti mic intre miile lui Iuda, din tine va iesi Stapanitor peste
Israel, iar obarsia lui este dintru inceput, din zilele vesniciei (Miheia 5, 1).
Vechiul Testament este plin de profetii despre Domnul nostru Iisus Hristos. Toate
aceste profetii s-au implinit dupa cum au fost scrise, in persoana lui Iisus Hristos. Este
desigur imposibil sa redam aici profetiile tuturor profetilor Vechiului Testament, care s-au
implinit in persoana Lui. Vom relata acele profetii de la care orice simplu cititor poate
conclude ca Iisus Hristos nu S-a facut om intamplator, ci s-a proorocit ca se va face om,
ca se va naste din Fecioara Maria, ca va fi rastignit, ca va invia si ca va veni la noi iarasi
la a doua venire ca sa judece vii si mortii.
Asadar toate amanuntele vietii lui Iisus Hristos care sunt indispensabile pentru mantuirea
noastra au fost profetite cu multa vreme inainte ca Hristos sa se nasca. Astfel Isaia, care a
trait cu 700 de ani inainte de nasterea lui Hristos, a profetit nasterea Acestuia din Fecioara
63

Maria.
Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel,
care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14). Profetia lui Isaia s-a adeverit
cand Arhanghelul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu in Nazaret la Fecioara Maria
careia i-a zis: Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata
esti tu intre femei Si iata vei lua in ptntece si vei naste fiu si vei chema numele lui
Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema (Lc. 1, 28- 32).
Alta profetie care adevereste despre persoana lui Iisus este profetia lui Ieremia, care a
trait cu 600 de ani inainte de Hristos.
Glas din Rama s a auzit, plangere si tanguire multa, Rahila isi plange copiii si nu
voieste sa fie mangaiata, pentru ca nu sunt (Ier. 31, 15).
Profetia s-a implinit cand regele Irod, vazand ca magii nu l-au mai instiintat despre
Hristos, precum promisesera, a trimis si a ucis 14.000 de prunci, cu speranta ca intre
acestia va fi gasit si Hristos.
Este cunoscut ca Iuda vazand ca Iisus invata despre moartea Sa, L-a vandut arhiereilor pe
30 de arginti si a mers si s-a spanzurat, dupa cum spune Sf.Evanghelie.
Ca Hristos va fi tradat pe 30 de arginti aflam de la profetul Ieremia si Zaharia, cu multe
sute de ani inainte. Iata profetiile respective: Si a primit 30 de arginti cat m au cinstit
fii lui Israel (Ieremia) si Mi au cantarit simbria Mea 30 de arginti (Zaharia).
Dar oare Iacob, unul dintre cei trei patriarhi ai lui Israel, nu a profetit si el venirea lui
Hristos, ca va veni din neamul lui Iuda? Iacob, de asemenea, cand si-a chemat fiii pentru
a le spune cele viitoare, a profetit si despre venirea lui Antihrist, ca va veni din neamul lui
Dan. Cum a vazut Iacob cu mii de ani inainte ca se va naste Hristos si, mai mult, ca va fi
din neamul lui Iuda? Asa cum s-a implinit profetia despre venirea lui Hristos asa se va
implini si cea care vorbeste despre venirea lui Antihrist.
Vom aminti si o alta profetie care vorbeste cu precizie despre intrarea lui Iisus in
Ierusalim inaintea sarbatorii Pastelui, ziua Floriilor, unde oamenii l-au intampinat cu
ramuri de palmier si de maslin, in timp ce Iisus venea pe manzul asinei. Si
aceasta intamplare a fost facuta cunoscuta de profetul Zaharia cu sute de ani inainte.
Respectiva profetie suna in felul urmator: Bucura-te foarte, fiica Sionului iata
Imparatul tau vine la tine drept si biruitor; smerit si calare pe asin, pe manzul asinei
(Zaharia 9, 9).
Ajunge cate am amintit din profetii mici, pentru a convinge pe cititorul binecredincios
ca sa nu aiba indoieli ca profetiile s-au implinit in persoana lui Hristos.
Intreg Vechiul Testament este plin de astfel de profetii care vorbesc despre evenimente
din viata lui Hristos.
Si cu toate acestea, exista inca oameni care au indoieli ca Hristos este Mesia, Fiul lui
Dumnezeu, adica evreii si nefericitii care-l asteapta pe Antihrist pentru ca sa se proclame
Dumnezeu, dupa cum vom arata mai jos.
Eu am venit in numele Tatalui Meu, si voi nu ma primiti; daca va veni altul in numele
sau, pe acela il veti primi (In. 5, 43).
PROFETII DESPRE VENIREA LUI ANTIHRIST
Iudeii si Antihrist
Si vor cadea de ascutisul sabiei. Si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va
64

fi calcat in picioare, pana ce se vor implini vremurile neamurilor (Lc. 21, 24).
Este cunoscut ca din momentul in care evreii au rastignit pe Dumnezeu Omul Iisus,
care asteptau pe Mesia, incepe numaratoarea inversa pentru venirea lui Antihrist. Multi,
probabil, nu cunosc motivele reale pentru care evreii l-au rastignit pe Iisus, Cel fara de
pacat.
Sigur ipocrizia si fariseismul lor formau o miscare serioasa; cu toate acestea un rol
determinant pentru condamnarea nedreapta a lui Iisus, a fost mania si dezamagirea
iudeilor de faptul ca Iisus nu numai ca lasa sa se inteleaga, ci propovaduia ca sa auda toti
ca Imparatia Mea nu este din lumea aceasta (In. 18, 36).
Asadar Hristos nu a acceptat sa joace rolul de imparat pamantesc, dupa cum isi
inchipuiau iudeii. Aceasta numai, si era suficient ca sa umple inima lor cu ura si mainile
lor cu unelte ucigatoare.
De atunci iudeii asteapta pe Mesia al lor, asadar pe un imparat mondial , care este
Antihrist, caruia ii pregatesc drumul, punandu-si in aplicare planul cu orice mijloace si cu
multa fermitate.
Cu toate acestea apare logic o intrebare. Pentru ce nu a fost instalat inca Antihrist? Ce se
asteapta? Ce-l impiedica? Pentru ce a intarziat atata vreme? Iubitii nostri cititori, cand
ucenicii lui Hristos au admirat frumosul templu al lui Solomon, laudadu-l
pentru splendoarea sa, Hristos le-a zis profetic: Adevarat graiesc voua:
Nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie risipita (Mt. 24, 2), adica nu va
ramane piatra pe piatra din toata aceasta stralucita cladire.
De asemenea cand Pilat si-a spalat mainile sale si a zis: Nevinovat sunt de sangele
dreptului Acestuia (Mt. 27, 24), iudeii, care au dat pe Cel fara de pacat la moarte pe
cruce au raspuns: Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri! (Mt. 27, 25).
Astfel iudeii au admis acel ingrozitor blestem, asupra lor si asupra copiilor lor. Iisus
Hristos inainte de rastignire a lasat si alta profetie caracteristica cu privire la Ierusalim si
iudei. Si vor cadea de ascutisul sabiei, si vor fi dusi robi la toate neamurile, pana ce se
vor implini vremurile neamurilor (Lc. 21, 24). Asadar, iudeii vor fi ucisi, vor fi luati
prizonieri, vor fi vanduti ca robi la neamuri straine, iar Ierusalimul va fi calcat de diferite
neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor
Credem oportun sa relatam pe scurt felul in care s-au implinit profetiile de mai sus,
intruct confirmarea acestor profetii este strans legata de problema asteptarii lui Antihrist
si care este asteptat de iudei pe terenul potrivit. ( Ocuparea Ierusalimului,
refacerea templului, predarea intregii lumii sub stapanirea lui Antihrist etc., dupa cum
vom arata mai jos).
Sa incepem de la profetia lui Iisus despre distrugerea templului ca sa aratam cum si cand
s-a implinit, si cum astazi evreii nu renunta sa-l redobandeasca si sa-si puna in aplicare
visul lor de veacuri; deoarece in acest templu doresc ca sa instaleze pe Antihrist,
dupa cum arata Sf. Ap. Pavel: Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se
numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul
lui Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4).
Asadar Antihrist se va aseza in templu ca sa se dea pe sine drept Dumnezeu, si va
urmari ca sa dovedeasca cu diferite inventii, ca este Dumnezeu.
Nici nu a trecut mult de la ziua rastignirii lui Iisus si profetiile Sale pentru templu si
65

pentru soarta iudeilor care L- au rastignit, au inceput sa se implineasca.

La anul 70 d.Hr., Vespasian fiind ales imparat al Romei, a lasat pe fiul sau Tit ca sa
continue actiunea sa de cucerire a Ierusalimului. Chinurile pe care le-au suportat iudeii
sunt de nedescris. Istoricul iudeu, Iosif Flaviu, descriind asediul Ierusalimului, ne
relateaza scene ingrozitoare.
Cetatea a cazut, iar macelul care a urmat nu poate fi descris. Mii de cruci au fost inaltate
pentru rastignirea iudeilor. Si cei care rastigneau s-au oprit cand nu au mai gasit lemn
pentru cruci. Sutele de mii care au fost ucisi confirma profetia Domnului si vor cadea de
ascusisul sabiei , iar cei ramasi au fost luati robi si vanduti cu necinste, si vor fi dusi
robi la toate neamurile . Cetatea a fost distrusa complet, iar templul distrus din temelii,
si nu va ramane aici piatra pe piatra .
Dupa catastrofa biblica pe care a suferit-o Ierusalimul pe vremea imparatilor
Vespasian si Adrian, evreii scapati s-au imprastiat in toate partile.
Evreii au incercat reconstruirea templului la anul 363 d.Hr. sub protectia imparatului
Iulian Apostatul. Cu toate acestea, voia lui Dumnezeu a fost impotriva refacerii
templului. Abia au inceput muncitorii, ca un prim cutremur il distruge. Multi au incercat
sa puna temelia, dar in zadar. Nisipul ardea si pietrele cadeau si imprastiau muncitorii
arzandu-i. Un martor ocular al minunii acesteia a fost scriitorul Ammianos Marcelinos si
multi altii. Aceasta a fost si ultima incercare de reconstruire a templului pana astazi, caci
vom arata mai jos cum evreii se pregatesc din nou pentru reconstruirea templului.
Precum stim evreii abia in 1947 au obtinut aprobarea din partea SUA de infiintare a
statului israelit pe vechiul loc. Si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana
ce se vor implini vremurile neamurilor . Asadar dupa 2.000 de ani de cand au fost risipiti
in intreaga lume. In afara de templu, de a carui construire se pregatesc evreii, vom vedea
mai jos unul cate unul celelalte semne. Semnele vremurilor care ne prevestesc sosirea
lui Antihrist, dar si vestita venire a lui Hristos, pentru ca sa termine stapanirea
lui Antihrist, si sa judece viii si mortii.
De asemenea vom analiza in amanunt a doua venire a Domnului, dupa ce vom vorbi de
venirea lui Antihrist.
Si sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce
mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul
pierzarii (II Tes. 2, 3).
Cine este Antihrist?
Antihrist este numit cel care nu va primi si nici nu va marturisi dumnezeirea lui Hristos.
Astfel, antihristi sunt multi, dupa cum ne precizeaza Sf. Scriptura, multi antihristi s au
aratat (I In. 2, 18). Acestia sunt ateii care s- au lepadat de legea dumnezeiasca.
Cu toate acestea noi nu vorbim aici despre acesti antihristi, ci despre Antihrist. Antihristi
sunt multi. Dar Antihrist este unul singur. Antihristi s-au aratat de cand a venit Hristos pe
pamant si pana astazi intre noi; Antihrist insa nu a venit.
Asadar cine va fi Antihrist? Satana, cum cred multi, sau om simplu, care a primit
lucrarea Satanei?
Antihrist nu va fi diavolul sau Satana, ci omul nelegiuirii, fiul pierzarii, Potrivnicul,
care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare,
asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II
66

Tes. 2, 3-4), cum zice Sf. Ap. Pavel. Asadar, Antihrist va fi om prin lucrarea lui Satan,
insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase . (II Tes. 2, 9). Asadar
venirea lui Antihrist va fi insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni
mincinoase facute cu ajutorul Satanei. Si va cauta sa demonstreze prin toate aceste lucrari
ca este Dumnezeu. Deci Antihrist va fi un om care va primi de la Satana puteri si va
conduce lumea pentru scurt timp, dupa cum vom arata in continuare.
Pentru ce va veni Antihrist?
O intrebare logica care apare este urmatoarea: pentru ce permite Dumnezeu venirea lui
Antihrist? Si pentru ce permite ca sa intre Satana in Antihrist?
Dumnezeu, Cel Atoatestiutor cunoaste noua preferinta a lui Antihrist. Cu toate acestea
raspunzator de intrarea lui Antihrist in stapanirea lui Satan este insusi Antihrist. Fiindca in
timp ce libertatea este puterea prin care putem respinge pe Satan, cu ea Antihrist va face
contrariu, se va alatura lui Satan.
Dar si pentru nepocainta lepadarii de credinta a oamenilor, Dumnezeu a lasat ca sa vina
Antihrist. Deoarece Antihrist in cei pierduti se intareste , asadar in necredinciosii
nepocaiti. Acesti impietriti la inima, fie ca vine, fie ca nu vine Antihrist, ei nu vor
sa creada in Hristos ca sa se mantuiasca, fiindca nu au dragoste.
Amagitorul va veni ca sa stapaneasca si sa vadeasca necredinta si nepocainta celor care
neaga pe Hristos. Dar, prin excelenta, va domina pe iudeii care au depasit in necredinta
toate neamurile. Fizic, nu-i cunoastem pe iudeii care nu au primit pe Domnul. Dar acestia
care continua ca sa rastigneasca pe Iisus, pregatesc calea si tronul lui Antihrist.
Cinstea pe care evreii o vor da lui Antihrist va constitui plata nerecunostintei acestora,
dupa cum zice Sf. Ioan Gura de Aur, fiindca au cinstit minciuna in locul adevarului,
intunericul in locul luminii, pe Antihrist si nu pe Hristos. Domnul a spus profetic
despre acestia: Eu am venit in numele Tatalui Meu, si voi nu Ma primiti; daca va veni
altul, in numele sau, pe acela il veti primi (In. 5, 43). Asadar pe Iisus Care a venit in
numele Tatalui Sau iudeii nu L-au primit, ci L-au rastignit, insa pe falsul Mesia, adica pe
Antihrist care isi va consacra dreptatea care-i va conveni si slava in numele sau, va fi
primit.
Prin urmare iudeii la a doua venire, la infricosata Judecata, isi vor aduce aminte ca L-au
rastignit pe Hristos si l-au venerat pe amarul si vicleanul Antihrist. Dumnezeu permitand
sa vina Antihrist va admite ultimul avnt al rautatii Satanei. Dar rautatea din timpul
lui Antihrist va fi data pe fata, si fiecare va veni gol in fata omenirii.
Asadar, oricati vor ramane nepocaiti, vor fi lipsiti de orice scuza si vor fi condamnati in
veci, iar cei vrednici vor fi cinstiti.
Asadar, Dumnezeu intr-o ultima incercare de a ajuta pe cei pacatosi, pentru ca sa-i
mantuiasca, permite venirea lui Antihrist.
Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din semintiile lui Israel. Dan va fi sarpe la
drum, vipera la poteca, inveninind piciorul calului, ca sa cada calaretul. In ajutorul Tau
nadajduiesc, o, Doamne! (Fac. 49, 16- 18).

Care este originea lui Antihrist?

Patriarhul Iacob, inainte de moartea sa a binecuvantat pe cei 12 fii ai sai, dupa cum se
67

relateaza in cartea Facerii; si zice in fiecare profetie cate se vor petrece cu fiecare neam
israelit in viitorul indepartat, asadar pana in zilele din urma. Adunati -va ca sa va spun
ce are sa fie cu voi in zilele cele de apoi . (Fac. 49, 1).
Dintre aceste profetii ale lui Iacob despre fiii sai, una relateaza despre Hristos si alta
despre Antihrist. Pentru Hristos marturiseste profetia despre Iuda, care s- a si implinit la
venirea Domnului. Pentru Antihrist marturiseste profetia despre Dan, un alt fiu al
lui Iacob.
Profetia despre Dan este urmatoarea: Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din
semintiile lui Israel. Dan va fi sarpe la drum, vipera la poteca, inveninand
piciorul calului, ca sa cada calaretul. In ajutorul Tau nadajduiesc, o, Doamne! (Fac. 49,
16- 18).
Prin urmare Antihrist va fi evreu, va proveni din neamul israelit al lui Dan si dupa cum
zic Sf. Parinti va veni din Galileea (Vezi la Sf. Atanasie cel Mare si Sf. Andrei din
Cezareea P.G. 106, 301, 368).
O parte din profetie, in general, aminteste de tradarea lui Iuda, caci diavolul prin Iuda i
a intepat calcaiul (Fac. 3, 15), facand sa fie rastignit. Dar in intregime profetia aceasta va
fi confirmata, si despre aceasta nu trebuie sa aiba indoiala nimeni, ea se va implini pe
vremea lui Antihrist.
Diavolul prin Antihrist va lovi Biserica lui Hristos, in special in vremea lui Antihrist. Dar
dupa cum Domnul a inviat asa si Biserica Domnului va merge spre viata vesnica (Mt.
25, 46).
Asa dupa cum profetia despre Hristos s-a implinit, sa fiti siguri ca in acelasi mod se va
implini si profetia despre Antihrist. Antihrist va fi evreu si va avea slabiciune catre evrei.
Evreii il vor primi cu bucurie, pentru ca asa nadajduiesc ca vor realiza visul lor de
veacuri despre guvenarea mondiala sub Mesia al lor. Pentru aceasta se pregatesc in mod
direct pentru refacerea templului, dupa cum vom arata in capitolul urmator.
Deci cand veti vedea uraciunea pustiirii ce s a zis prin Daniel proorocul, stand in
locul cel sfant cine citeste sa inteleaga (Mt. 24, 15)

Caracterul lui Antihrist

Sa vedem acum ce zice Sf. Scriptura si Sf. Parinti pentru caracterul lui Antihrist. In
Apocalipsa, Antihrist este asemuit cu o fiara. Antihrist, dupa cum zice Sf. Ap. Pavel, este
omul nelegiuirii (II Tes. 2, 3).
Va necinsti pe Dumnezeu si se va lupta cu sfintii, dupa cum zice Apocalipsa. Caracterul
lui va fi amar si viclean si va constitui fenomenul raului si samanta unica a diavolului.
Asemenea diavolului va fi profetul cel mincinos, inainte mergatorul lui Antihrist.
Antihrist nu -si va manifesta imediat chipul satanic cu care va stapani. Ci se va arata ca
binefacator, propovaduitor al pacii, libertatii, egalitatii si fraternitatii, ca prin viclenie sa
ajunga stapanitor al intregii lumi.
Va insela pe toti prin prefacatorie si minciuna, dupa cum il caracterizeaza Sf. Ap. Pavel.
Va fi foarte vatamator ca un pui de vipera (Mt. 23, 33). Antihrist se va infatisa la
vremea lui (II Tes. 2, 6). In vremea care a fost fixata. Va veni in chipul unui om bun,
pentru ca sa insele pe toti naivii si pentru ca sa acapareze puterea si stapinirea politica
68

mondiala, lucru care nu va reusi.

Deoarece popoarele vor fi induse in eroare de catre acesta, se vor lepada de Hristos si se
vor alatura, asadar, lui Antihrist. Si vor preda lui puterea si stapanirea lor (Apoc. 17,
13), dupa cum zice in Apocalipsa. Statele care nu se vor supune, vor fi distruse
prin razboi, dupa cum cele trei neamuri straine: Egiptul, Libanul si Etiopia (Dan. 11).
Cand va stapani Antihrist atunci se va arata toata rautatea si invidia, zice Sf. Ioan
Damaschin. Atunci se va arata toata neomenia si nedreptatea, si se vor comporta chiar
fara de omenie, in special evreii care il vor urma. Dar cel mai mult aceasta duritate se va
arata contra crestinilor, zice Sf. Chiril.
Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica
numele fiarei, sau numarul numelui fiarei (Apoc. 13, 17).

Lucrarea si persecutarea Bisericii

Antihrist va incerca ca sa insele pe oameni si cu lucrari neobisnuite si semne
groaznice. Venirea lui va fi insotita, de tot felul de puteri si semne si minuni
mincinoase (II Tes. 2, 9), dupa cum spune Sf. Ap. Pavel. Pana si foc din cer va cobori in
privirile oamenilor, dupa cum zice in Apocalipsa. Incat si foc face sa se pogoare din cer,
pe pamant, inaintea oamenilor (Apoc. 13, 13).
Va face semne magice, si demonii lui se vor arata ca ingeri ai luminii, si se vor arata ostiri
fara de numar (Dan. 7, 5), dupa cum zice Sf. Scriptura. Toate acestea se vor implini,
dupa cum zice Sf. Ap. Pavel, prin lucrarea Satanei (II Tes. 2, 9).
Asadar lucrarile lui Antihrist vor fi lucrarile diavolului, si toate acestea nu vor fi minuni
adevarate, ca minunile lui Hristos, ci lucrari false si mincinoase, dupa cum ne invata Sf.
Atanasie.
Dar lucrarile acestea vor fi atat de impresionante incat vor ameninta cu amagirea pana si
pe cei alesi (Mt. 24, 24).
Fiindca amagitorul va incerca cu toate aceste tehnici ca sa se arate pe sine ca este
dumnezeu, zice Sf. Ap. Pavel, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4).
Asadar nerusinatul si de trei ori ticalosul si vicleanul va uzurpa locul Eliberatorului si
Mantuitorului Hristos.
Sigur pentru marea apostazie a oamenilor, Dumnezeu va permite ca sa se refaca templul
din Ierusalim, care a fost daramat in anul 70 d.Hr., si de atunci nu s-a permis ca sa se
zideasca, cu toate incercarile evreilor.
Astfel evreii urmaresc ca sa zideasca templul, care constituie pentru acestia visul de
veacuri, si vor crede ca Antihrist este Mesia cel mult asteptat.
Atunci se va implini profetia Sf. Ap. Pavel asa incat sa se aseze el in templul lui
Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4).
Antihrist va incerca ca sa distruga Biserica lui Hristos de pe fata pamantului. In timpul lui
Antihrist va exista o mahnire nemaintalnita, zice Sf. Scriptura. Caci va fi atunci
stramtorare mare, cum n a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi
(Mt. 24, 21). Oamenii neputandu -se opune se vor inchina lui Antihrist. Fiindca
persecutia lui Antihrist, contra Bisericii, va fi cea mai mare dintre toate persecutiile.
69

Apocalipsa ne spune ca Femeia, invesmantata cu soarele (Apoc. 12, 1), adica

Biserica, a nascut un copil de parte barbateasca, care avea sa pastoreasca toate
neamurile cu toiag de fier. Si copilul ei fu rapit la Dumnezeu, ca sa o hraneasca pe ea,
acolo, o mie doua sute saizeci de zile (Apoc. 12, 1 -6). Asadar cei alesi se vor refugia in
pustiu, in munti si in pesteri si in crapaturile pamantului, dupa cum spun Sf. Parinti.
Dar nici macar in pustiu Antihrist nu va lasa in liniste pe crestini. Dimpotriva, contra
sfintilor care nu vor primi semnul lui, Antihrist va folosi toate mijloacele de tortura. Toti
cati se vor inchina fiarei vor purta negresit semnul (despre aceasta vom scrie amplu in
cele ce urmeaza), pe mana lor cea dreapta sau pe frunte (Apoc. 13, 16), dupa cum
spune in Apocalipsa. Restul vor fi izolati social, economic, politic si cei mai multi care nu
vor putea ca sa cumpere sau sa vanda vor sfarsi prin a muri.
Aceia care vor fi martirizati de Antihrist vor fi cei mai mari martori ai Bisericii, zice Sf.
Chiril al Ierusalimului, fiindca se vor lupta contra lui Antihrist si a diavolului.
Nu uitam, iubitii nostri cititori, ca cei alesi nu se vor lasa amagiti (I Pt. 1, 5). Imparatia lui
Antihrist va fi desfiintata de Hristos. Atunci cerul si pamantul vor trece (Mt. 24, 35),
se va arata semnul Sf. Cruci pe cer si vor vedea toti pe Domnul venind pe norii cerului,
cu putere si cu slava multa (Mt. 24, 30). In continuare va fi Judecata, si vor merge
pacatosii la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica (Mt. 25, 46), dupa cum arata
Sf. Scriptura.
Si voi da putere celor doi martori ai Mei, si vor prooroci imbracati in sac, o mie doua
sute saizeci de zile, acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice care stau inaintea
Domnului pamantului (Apoc. 11, 3-4).
Durata prezentei lui Antihrist
Vremea tiraniei lui Antihrist va fi mica. In Sf. Scriptura profetiile respective fixeaza
timpul stapanirii lui Antihrist la 7 ani. Daca timpul prezentei lui Antihrist s- ar prelungi,
nimeni nu s-ar mai mantui pe pamant. N ar mai scapa nici un trup (Mt. 24, 22), zice
Sf. Scriptura. Dar Dumnezeu va scurta zilele acelea ca sa se mantuiasca cei alesi. Dar
pentru cei alesi se vor scurta acele zile (Mt. 24, 22). Asadar prezenta lui Antihrist pe
pamant si durata guvernarii lui mondiale va fi scurta.
Despre cei sapte ani relateaza atat Apocalipsa, cat si profetia lui Daniel. Din acesti sapte
ani ai prezentei lui Antihrist primii trei ani si jumatate va fi perioada in care Antihrist va
intreprinde lupte dure cu profetii lui Dumnezeu si cu ceilalti sfinti, iar spre sfarsitul
acestor trei ani si jumatate, cei doi profeti ai lui Dumnezeu, Ilie si Enoh, se vor lupta cu
Antihrist in cuvant si cu minuni adevarate, dupa cum vom arata mai jos. Dupa aceasta
Antihrist va ucide pe cei doi profeti si va stapani peste tot pamantul, cu o fericire
trecatoare.
Dar pentru cei alesi se vor scurta acele zile (Mt. 24, 22).
Marturia celor doi profeti
Cei doi profeti, Ilie si Enoh, vor fi inainte mergatorii celei de a doua veniri a Domnului.
Vor veni pentru intarirea duhovniceasca a credinciosilor, si-l vor infrunta pe Antihrist prin
propovaduire si minuni.
Vor prezice cea de a doua venire a Domnului, care va fi aproape, si vor chema la pocainta
pe credinciosi. Pentru venirea profetilor Ilie si Enoh prezice Dumnezeu prin profetul
70

Maleahi si Zaharia, dar si Apocalipsa relateaza asa: Si voi da putere celor doi martori
ai mei, si vor prooroci, imbracati in sac, o mie doua sute saizeci de zile. Acestia sunt cei
doi maslini, si cele doua sfesnice ce stau inaintea Domnului pe pamant (Apoc.11, 3-4).
Minunile acestora vor fi indiscutabil de provenienta dumnezeiasca (fiindca vor avea
putere de la Dumnezeu). In Apocalipsa citim ca: acestia au putere sa inchida cerul, ca
ploaia sa nu ploua in zilele proorociei lor, si putere au peste ape sa le schimbe in sange,
si sa bata pamintul cu orice fel de urgie, ori de cate ori vor voi (Apoc. 11, 6).
Si cu puterea dumnezeiasca pe care o vor avea cei doi profeti, se vor apara de dusmani,
fiindca daca voieste cineva sa-i vatame, foc va iesi din gura lor si va mistui pe dusmanii
lor (Apoc. 11, 5).
Supravegherea lui Antihrist va fi nemiloasa, si multi oameni se vor pocai. Chiar evreii
dupa cum zice profetul Isaia.
Apocalipsa ne spune ca, atunci cand vor ispravi marturia lor (Apoc. 11, 7), adica
atunci cand vor termina marturisirea lor, si propovaduirea despre Hristos, Antihrist ii va
birui si-i va omori. Iar trupurile lor vor ramane trei zile neingropate in piata din
Ierusalim si vor fi vazute de intreaga lume (prin televiziune). In final se va savarsi o mare
minune. Trupurile lor vor invia, si spaima mare ii va cuprinde pe cei care ii vor vedea.
Dar cei doi profeti inviati nu vor ramane pe pamant, ci se vor inalta la cer in nori
(Apoc. 11, 11 12), dupa cum zice Apocalipsa. Invierea celor doi profeti va anunta
venirea Domnului.
Semnul lui Antihrist
Aici este intelepciunea, cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei, care este
numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase (Apoc. 13, 18).
Sf. Ioan ne descopera ca oricati se vor alatura lui Antihrist vor primi semnul numelui
lui Apoc.14, 11), pe mana lor cea dreapta sau pe frunte Apoc. 13, 16), si ca chinurile
celor care vor primi stampila si semnul numelui lui Antihrist, a carui numar este 666, vor
fi neincetate.
Dar care va fi numele lui Antihrist? Care va fi exact semnul?
Numarul va fi 666. Acestea sunt intrebarile arzatoare carora credinciosul se inflacareaza
sa le gaseasca raspuns, pentru ca sa se lamureasca deplin si pentru ca sa-si ia masurile de
prevenire fata de inainte mergatori, dar si fata de insusi Antihrist.
Fiindca astazi, dupa cum vor arata amanuntit in capitolul urmator, este comuna
constatarea ca evolutiile si evenimenetele sunt asemanatoare, incat profetiile si talcuirile
Parintilor Bisericii, despre venirea lui Antihrist, se adeveresc si se confirma in
mod extraordinar.
Unul din evenimentele confirmate este si numarul 666, care incepe sa fie consacrat intrun ritm galopant. Profetia din Apocalipsa despre numarul numelui lui Antihrist (666)
incepe ca sa se adevereasca in zilele noastre.
Dar sa vedem mai intai ce zic Parintii Bisericii despre aceasta. Sf. Ipolit, Sf. Epifanie, dar
si Andrei al Cezareei sunt retinuti si precauti in ce priveste prezicerea numelui lui
Antihrist. Ei lasa sa se inteleaga vremea implinirii profetiei, despre venirea lui Antihrist
cand se va cunoaste numele, numarul si semnul lui Antihrist. Oare care va fi numele lui
Antihrist? Care va fi semnul? Ipolit, printre numele ipotetice ale lui Antihrist enumera si
cuvantul Tagaduim - APNOYME in dialectul atic, a carui suma a numerelor care
71

sunt atribuite literelor acestuia este 666. (A 1, P 100, N 50, O 70, Y 400, E 5),
adica 666. Astazi vedem ca se pune in aplicare sistemul pentru publicarea noilor buletine
de identitate care vor avea imprimata cifra 666. Pe bancnota de 500 de drahme, in ce
priveste tara noastra, Grecia, exista in grup cifra 666. Numarul 666 apare pe produsele pe
care noi le consumam; el este sub forma sistemului liniat de codificare, de asemenea
apare in telecomunicatii, in schimbul bancar si altele. Toate acestea sunt o pura
intamplare?
Cunoastem, de asemenea, ca fara acest buletin va fi imposibila vanzarea sau cumpararea.
Asadar, se implineste profetia Sf. Ioan, care ne zice: si ea ii sileste pe toti , pe cei mici
si pe cei mari; si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa- si
puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte , incat nimeni sa nu poata cumpara
sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei (a lui Antihrist) sau
numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea: cine are pricepere sa socoteasca
numarul fiarei, caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase
(Apoc.13, 16- 19). Fiindca dupa cum ne aducem aminte, numarul 666 astazi se intalneste
pretutindeni. Si zilnic vin noi elemente la lumina, care ne vor zgudui.
Intr-un articol interesant, citim cu uimire ca Dr. H. Eldeman, specialist si presedinte al
sectorului de analiza statistica a Pietii Comune, comunica in Bruxelles ca se pregateste un
sistem electronic inteligent, care se va ocupa cu problemele care intereseaza
intreaga lume.. intregul sistem este numeric.
Fiecare om de pe pamant va primi un numar al sau . Numarul acesta va da sistemului
electronic date despre fiecare individ, si pe baza acestui numar va putea ca sa intreprinda
relatii de schimb in sectorul mondial.
Numarul va fi nevazut si va fi imprimat, fie pe frunte fie pe palma mainii, cu utilizarea
razelor laser. Cu un dispozitiv special se va putea citi de pe fiecare semn numarul inscris.
Dupa cum deja am amintit sistemul este pregatit in intregime, si deja este pus in aplicare.
Asadar, incepe sa se puna in aplicare la nivel mondial, fiindca, mai concret, noua metoda
de tranzactie se va pune in aplicare sub guvernarea lui Antihrist. Este noul sistem
de vanzare si cumparare cu cod numeric, despre care vorbim, care va pune stapanire pe
fiecare individ odata cu numarul special 666, care va fi plasat cu cifre, care nu se pot
sterge, cu raze laser, pe frunte sau pe mana dreapta!
Si o buba rea si ucigatoare s a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei , profeteste
Sf. Ioan in cap. 16 din Apocalipsa.
Asadar, pe de o parte va fi primirea semnului cu posibilitatea de a face comert sau de
cealalta parte neprimirea semnului lui Antihrist si renuntarea la a cumpara si a vinde, la
comert, la privarea de toate drepturile si in fine acceptarea mortii.
Trebuie sa fim siguri ca credinta omului in scurt timp va fi probata sever. Despre aceasta
nu trebuie ca sa avem indoieli deloc. Dupa cum s-au confirmat atatea profetii, asa si
profetia cu numarul si semnul lui Antihrist se va implini.
Sa avem rabdare si credinta, si sa dorim sa nu apucam noi vremurile confirmarii acestor
profetii!
Cnd va veni Antihrist?
Cand ucenicii lui Hristos au cerut de la Domnul sa le spuna care vor fi semnele ce vor
72

anunta slavita Sa venire si a sfarsitului lumii, Iisus, dupa ce enumera semnele care vor
precede a doua venire, zice clar ucenicilor: Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu
stie (Mt. 24, 36). Deci nu cunoaste nimeni timpul ziua si ceasul afara de Dumnezeu.
Nici sfintii, nici ingerii.
Asadar, pentru Antihrist care va veni cu putina vreme inaintea celei de a doua veniri, este
la fel, adica nu cunoastem timpul exact cand va veni. Ceea ce stim este ca Antihrist va
veni cu putin inainte de venirea Domnului, inainte de Hristos va veni Antihrist, si dupa
cum zice Sf. Ap. Pavel, Antihrist va fi nimicit de Domnul cu stralucirea venirii Sale (II
Tes. 2. 8).
De asemenea mai cunoastem evenimentele si semnele care se vor arata si vor anunta
sosirea lui Antihrist, si dupa putin a doua venire a Domnului. Sunt semnele pe care
Dumnezeu ni le-a descoperit, prin profeti, prin Domnul si prin Apostoli.
Asadar, aici trebuie sa ne indreptam atentia lasand la o parte lenea si nepasarea care ne
caracterizeaza. Desi timpul venirii lui Antihrist este necunoscut, ne sunt cunoscute
semnele care ne-au fost descoperite, cu exactitate, pentru ca sa fim preveniti, pentru a
lua masurile ce se cuvin, pentru trezirea noastra duhovniceasca si pentru intarirea
credintei, curajului si nadejdii. Despre semnele acestea ne vom ocupa pe larg in capitolul
urmator.
Pustiirile lui Antihrist
Antihrist va constitui apogeul si cuprinderea tuturor formelor raului care i-au premers,
mai ceva decat Antioh Epifanes, care a asezat statuia lui Zeus in templul din Ierusalim.
Antihrist va semana pustiire si nimicire, ca nimeni altul pana astazi, dupa cum ne
spun profetiile.
De aceea si este numit uraciunea pustiirii (Mt. 24, 15). Va pustii pamantul si va lipsi
pe oameni de credinta si virtuti.
Dupa cum zice Sf. Efrem Sirul, in vremea lui Antihrist, marea se va tulbura si pamantul
se va usca, cerul nu va mai da ploaie si plantele se vor vesteji . Cerul nu si va mai
da racoarea sa, norii nu vor mai da apa, pamantul nu si va mai da rodul sau, marea va
revarsa un miros insuportabil, raurile vor seca, pestii marii vor muri, oamenii se vor
sfarsi de foame si de sete , atunci boala mare va fi peste tot pamantul, atunci
plangere . Sf. Scriptura ne spune ca stmtorarea care va stapani pe oameni va fi
nemaintalnita. Si va fi atunci stramtorare mare cum n a fost de la inceputul lumii
pana acum si nici nu va mai fi (Mt. 24, 21). Oamenii care vor primi semnul lui Antihrist
vor fi subjugati cu desavarsire aceluia, si vor ramane nepocaiti, dupa cum scrie
Apocalipsa, pentru ca vor avea mintea intunecata, si o vor avea predata intreaga
diavolului.
Situatia trista care va veni va fi rezultatul pacatelor si a celor care au apostaziat de la
Dumnezeu. Diavolul cunoscnd ca i-a mai ramas putin timp, dupa cum relateaza
Apocalipsa, va purta prin Antihrist, o nemaintalnita manie asupra credinciosilor si a
lucrarii lui Dumnezeu, raspandind dezastru, mahnire si pustiire. Lucrarea si scopul lui vor
fi ca sa amageasca, daca ar putea pana si pe cei alesi, adica pe cei curati.
Multi se vor ascunde departe in pesteri si in crapaturile pamantului, dupa cum zice Sf.
Efrem Sirul, fiindca necuviinta va fi de nesuferit, iar pacatele trupesti vor deveni ceva
public
73

Cu toate acestea amarul, vicleanul si satanicul Antihrist nici macar in pustiu nu va lasa in
liniste pe credinciosi, ci in graba ii va aduna ca sa i se inchine. Si cei care vor ceda vor fi
insemnati cu semnul lui Antihrist, restul care vor nega vor fi maltratati cum omul nu a
mai auzit, nici nu s-a mai intamplat pana astazi.
Va intrece pe Nero in rautate, in cruzime, manie, ura, viclenie si invidie. Nu va chinui
numai pe cei drepti si credinciosi, ci si pe aceia care vor primi semnul de la el si-l vor
crede drept Mesia, zice Andrei din Cezareea. Vicleanul va incerca ca sa distruga tot ce
este pe pamant, cu o manie nemaiintalnita. Aceasta este uraciunea pustiirii (Mt. 24,
15), si este sigur ca nu s-ar mntui nimeni, daca Domnul nu ar scurta zilele acelea, din
dragoste fata de om. Antihrist va indeparta pe toti cei care i se vor opune, incat va stapani
peste toti, chiar si peste aceia care il vor sustine, fara ca cineva sa se poata apara.
Alte profetii despre Antihrist
Dupa cum ziceam exista profetii despre venirea lui Hristos pe pamant si profetii despre
multe alte amanunte ale vietii Lui (Nasterea, fuga in Egipt, rastignirea, Invierea etc.), care
s-au confirmat asa cum au fost scrise. Asa dupa cum s-au confirmat si profetiile despre
daramarea Ierusalimului, risipirea evreilor si daramarea templului, tot asa exista multe
profetii despre venirea lui Antihrist.
Si dupa cum profetiile aratau fariseilor si saducheilor ca Hristos a venit, ei necrezand, tot
asa si astazi, in timp ce semnele arata ca vom intra curand in epoca lui Antihrist,
omenirea doarme linistita.
Profetiile pentru venirea lui Antihrist sunt clare si nu incape nici o indoiala. Cerul si
pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece (Mt. 24, 35), ne asigura Domnul.
Aceste profetii ne sunt facute de Insusi Hristos, de Apostoli si profeti.
Incepem de la Profetia lui Iacob despre Antihrist. Iacob, unul din cei trei patriarhi ai lui
Israel, putin inainte de moartea sa, a chemat pe fiii sai la sine si le-a zis fiecaruia ceea ce
se va intmpla cu neamurile lor pana in cel mai indepartat viitor. Adunati -va, ca sa va
spun ce are sa fie cu voi in zilele cele de apoi (Fac. 49, 1). Din aceste profetii ale lui
Iacob una se refera la Hristos si alta la Antihrist. Pentru Domnul nostru Iisus Hristos
vorbeste profetia despre Iuda, ca Hristos va veni din neamul lui Iuda. Pentru
Antihrist vorbeste profetia catre un alt fiu al lui Iacob, cea catre Dan. Profetia despre Dan
suna asa: Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din semintiile lui Israel. Dan va fi
sarpe la drum, vipera la poteca, inveninand piciorul calului, ca sa cada calaretul. In
ajutorul Tau nadajduiesc, o, Doamne !
Deci Antihrist va fi evreu si va proveni din neamul lui Dan. Antihrist va fi ca un sarpe, ca
diavolul si va lovi cu calcaiul Biserica, care asteapta mantuirea Domnului, dupa a doua
Sa venire.
Si precum profetia care relateaza despre Hristos s-a implinit acum aproape 2.000 de ani la
intruparea Domnului, tot asa se va implini si profetia despre Antihrist. Despre aceasta nu
trebuie sa se indoiasca nimeni.
De asemenea si Ieremia profeteste despre tirania lui Antihrist si pustiirea pe care o va
produce pe pamant. De la Dan se aude iata vin si vor pustii pamantul si tot ce este pe
el, cetatea si locuitorii ei (Ier. 8, 16). Dar si Isaia profeteste despre nimicirea lui
Antihrist. Hristos inainte de rastignirea Sa vorbeste despre uraciunea pustiirii (Mt. 24,
15), facand aluzie la Antihrist. Dar si catre evrei adresandu-se, Iisus zice: Eu am venit in
74

numele Tatalui Meu, si voi nu ma primiti; daca va veni un altul in numele lui, pe acela il
veti primi (In. 5, 43). Aici altul inchipuieste pe falsul Mesia care este asteptat de evrei,
asadar pe Antihrist.
Sf. Ap. Pavel amintind despre a doua venire a Domnului, in a doua epistola catre
Tesalonicieni, zice ca Domnul nu va veni, daca mai intai nu va veni lepadarea de
credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii (II Tes. 2, 3),
adica Antihrist. Si continue profetia despre Antihrist zicand: Potrivnicul, care se inalta
mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se
aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4).
Antihrist se va inalta pe sine atat de mult incat se va aseza in locul lui Dumnezeu in
templul lui Dumnezeu si va incerca prin semne diabolice si viclene ca sa se dea pe sine
drept Dumnezeu. Aici se subintelege templul lui Solomon, pe care evreii sunt gata sa-l
reconstruiasca.
In continuare, Sf. Ap. Pavel ne descopera ca Antihrist va veni, cand cel care o
impiedica acum va fi dat la o parte (II Tes. 2, 7), (prin urmare abia cand cel care
impiedica aratarea va fi dat la o parte). Cine va fi acesta ? Vom arata in capitolul urmator.
Antihrist va fi nimicit prin slavita aratare a Domnului. Si atunci se va arata cel fara de
lege, pe care Domnul Iisus il va ucide, cu suflarea gurii Sale, si l va nimici cu
stralucirea venirii Sale (II Tes. 2, 8). Venirea lui Antihrist se va face prin puterea Satanei
cu semne mincinoase si ademenitoare, cum ne asigura Apostolul Pavel. Sf. Ap. Ioan zice
despre Antihrist, atat in epistolele sale, cat si in Apocalipsa. Copii, este ceasul de pe
urma, si precum ati auzit ca vine antihrist (I In. 2, 18).
In Apocalipsa Antihrist este descoperit ca o fiara care va constrange pe toti, pe cei mici si
pe cei mari, pe cei bogati si pe cei saraci si pe cei slobozi si pe cei robi ca sa se supuna
lui, si le va da lor semnul nesters (acela care este analizat cu raze laser, despre care am
scris in capitolul precedent), pe mana dreapta sau pe frunte.
Si nu va putea nimeni ca sa cumpere sau sa vanda, decat numai cel care are semnul lui
Antihrist, adica numele fiarei, sau numarul numelui lui, adica numarul care indica suma
valorilor numerice ale literelor numelui lui.
Si Apocalipsa continua. Cel care are minte luminata sa socoteasca numarul, care este
suma valorica a literelor care compun numele fiarei, si va descoperi numarul lui Antihrist.
Caci nu este numarul unei fiinte supranaturale, ci numarul unui nume de om. Si
numarul acesta este sase-sute saizeci si sase (Apoc. 13, 18). Este numarul despre care noi
vorbim.
De fapt nu epuizam aici profetiile pentru venirea lui Antihrist. Nimeni n -ar trebui sa se
indoiasca ctusi de putin de implinirea profetiilor privind venirea lui Antihrist. Exista si
alte profetii ascunse, prin urmare neclare, despre care vorbesc Sf. Parinti si pe care
le elucideaza dupa masura puterii lor.
Inainte mergatori ai lui Antihrist
Antihristi multi s au aratat (In. 2, 18)
O intruchipare a lui Antihrist a fost Antioh Epifan, care este numit radacina
pacatoasa (I Mac. 1, 10). A pricinuit practic pustiire in templul lui Dumnezeu din
Ierusalim si a urmarit ca sa uneasca toate popoarele intr- unul singur. A dat dispozitie ca
sa se renunte la monedele nationale. A profanat sarbatorile si templul, a anulat taierea
75

imprejur si a poruncit sa fie omorati cei care nu se vor conforma cu ordinele lui. A asezat
un idol pe jertfelnic si altare de jertfa in oras. A dat ordin ca sa se arda Cartile Legii. A dat
ordin ca sa fie omorati prin torturi cei care sustineau Legea. Asadar lucrarile lui Antioh
trimit cu gandul la lucrarilor venirii lui Antihrist; pentru ca si Antihrist va profana
templul, deoarece se va instala in el si va incerca ca sa dea impresia ca este Dumnezeu.
Pe cei credinciosi ii va supune la chinuri nemaintalnite si se vor confirma cele spuse
de Scriptura, ca va fi uraciunea pustiirii (Mt. 24, 15).
Tipuri si modele ale lui Antihrist sunt, nu numai Antioh, ci si toti necredinciosii si aceia
care in numele puterii pun stapanire, prin tiranie, pe omenire si o chinuiesc; fiindca
modele ale lui Antihrist sunt si astazi, precum sunt ateii si cei ce se acopera cu
masca democratiei. Acestia amintiti sunt cei mai importanti, pentru ca detin in mainile lor
puterea si conduc destinele nefericite ale omenirii, persecutand Biserica Ortodoxa cu
orice mijloace, facandu-se astfel instrumente ale Satanei, si inainte mergatori ai lui
Antihrist.
Dar ca inainte mergatori ai lui Antihrist nu trebuie sa-i socotim numai pe acesti pioni ai
Satanei, ci si diferitele erezii si miscarile viclene care provoaca tulburare si organizeaza
centre de depravare si decadere a omenirii.
Nu ne vom ocupa aici de toate ereziile care slabesc Biserica si care au devenit motiv de a
rupe camasa cea necusuta a lui Hristos, dar vom relata ceva despre hiliasmul care
bantuieste crestinismul, care gratie banilor pe care-i cheltuiesc si efortului organizat
decimeaza literalmente turma Bisericii, pe care pastorii, cu putine exceptii, o lasa prada
dispozitiei rapitoare a slugilor lui Antihrist. Falsii marturisitori ai lui Iehova, formeaza o
organizatie politica mondiala, pe langa faptul ca este si o erezie. Cu toate acestea masca
este religioasa. Cei care se intituleaza Martorii lui Iehova utilizeaza religiozitatea ca pe
o marfa, precum traficantii de droguri, pentru ca sa prosteasca si sa slabeasca pe
credinciosii ce le cad victime. Scopul lor este de a tulbura ordinea crestina, degradarea si
schimbarea omenirii intr-o turma de animale, fara ratiune si vointa, care sa le permita
guvernarea mondiala. Martorii lui Iehova formeaza astazi cea mai rasiala, fanatica si
anticrestina organizatie, la nivel mondial .
Ceea ce duce la deconspirarea lor si a planului lor demonic este proclamarea celei de a
doua veniri a Domnului, care s-a petrecut in chip nevazut, si infierea si mostenirea
imparatiei lui Dumnezeu doar de cei 144.000 de barbati sfinti din Apocalipsa, la care au
obraznicia sa se alature (Kinonia 1986).
Intr-adevar organizatia Martorii lui Iehova, este cea mai nereligioasa si vicleana
miscare din toate timpurile, dupa cum o numeste Constantin Muratidis, care a dovedit, cu
elemente de neclintit ca aceasta organizatie, sub acoperamant religios si crestin, prin
mijloace viclene si necinstite, urmareste ca sa transforme omenirea intr-un imens lagar de
sclavi, si in felul acesta sa impuna o foarte hidoasa stapanire rasiala, la scara mondiala,
cum nu a cunoscut lumea pana acum. Organizatia Martorii lui Iehova formeaza o uriasa
societate transnationala, care exploateaza crunt numeroasele sale victime, care lucreaza
voluntar, fara plata, cu consecinte care aduc castiguri uriase. Mai absurda si monstruoasa
se arata in vremea noastra pretentia celor care conduc Turnul de veghe, care impun
membrilor organizatiei sa-i socoteasca singurii talmacitori ai Scripturii si unica
reprezentare a lui Dumnezeu pe pamant, care alcatuiesc si conducerea legala, care
76

va transforma guvernarea mondiala; fiindca toate celelalte guverne vor fi anulate.

Coducerea Martorilor lui Iehova dispretuieste si caracterizeaza pe ceilaiti oameni fiinte
inferioare. Adeptii nu au drepturi ci numai obligatia de a sluji si asculta pe conducatorii
lor. Aceasta este prima lor grija, de a-i transforma pe oameni in sclavi .
Cei care conduc secretul nelegiuirii, traficantii satanici transnationali din Brookline,
care pregatesc venirea lui Antihrist, au obraznicia fara margini de a se socoti pe ei insisi
ca singurii mostenitori ai lui Dumnezeu, care vor participa la guvernarea mondiala.
Noi recunoastem in ei pe inainte mergatorii lui Antihrist. Cum pot acesti traficanti din
Brookline sa se socoteasca pe sine asemenea barbatilor din Apocalipsa si mai presus de
purtatorii de Hristos Parinti ai Bisericii? Acestia sunt care nu s au intinat cu femei,
caci sunt feciorelnici , iar in gura lor nu s a aflat minciuna, fiindca sunt fara
prihana (Apoc. 14, 4). Insa intemeietorul acestei organizatii hiliaste, Russel nu numai ca
s-a casatorit la 1879, ci si nunta s-a savarsit cu vinovatie si desigur din cauza preacurviei.
Dar si succesorul lui, Ruterffort a murit din cauza folosirii drogurilor. Ne uimeste planul
moral al intemeietorilor acestei organizatii satanice, care se numara pe sine intre barbatii
cei drepti din Apocalipsa. Adeptii lor, care alearga neincetat cu gentile pline de carti, nu
mai au timp ca sa vada cata batjocura au adunat in jurul lor intemeietorii sectei? Asadar
atat de tare s-au prostit incat nu mai vad ca aceasta organizatie satanica, pe care o
slujesc, incearca sa impuna in lume un crunt regim rasial, cum nu a mai cunoscut lumea,
si sa transforme pe oameni in sclavi? Nu vad, oare, ca stapanii lor sunt in acord cu cele
spuse in II Tes. 2, 7 lucrnd taina faradelegii si ca sunt inainte mergatorii lui Antihrist?
Cel mai paradoxal lucru dintre toate este ca aceasta organizatie satanica submineaza
temelia statului in ce are mai sfant si mai cinstit, credinta si ortodoxia, si aceasta se
intampla din cauza concesiilor pe care statul le-a facut. Dar aceste favorizari nu se opresc
aici ci privesc si alte taine, antidemocratice si organizatii ascunse, precum masoneria. In
afara de hiliasm exista alte miscari si puteri ascunse care pregatesc terenul pentru
desgustatorul Antihrist. Aceste organizatii care formeaza semnul pentru vremea noastra si
care isi au radacinile in evul mediu sunt in legatura cu masoneria.
Masoneria este o organizatie mistica cu scopuri secrete. Este organizata piramidal, pe
nivele, informatiile urcand spre varf. In aceasta structura nivelele inferioare nu au acces
la informatiile unui nivel superior.
Cum poate un om liber sa adere la o astfel de organizatie care nu-si descopera adevaratele
planuri, si cum pot sa existe intr-o democratie asemenea organizatii secrete? Ce scopuri
suspecte si antidemocratice servesc aceasta organizatie, cu legaturi internationale si mii
de loje in toata lumea? Pentru ce in aproape toate statele guvernele cedeaza in fata acestei
organizatii satanice, antidemocratice si anticonstitutionale?
Masonii au secrete pe care nu le descopera nu numai altor oameni, pe care ii numesc
profani, ci nici propriilor lor membri. Si se constata fenomenul trist ca se cere
oamenilor care accepta sa fie recrutati in asemenea organizatii, sa pastreze secrete toate
lucrurile pe care le vor afla! Cine a ajuns la aceasta crunta umilire ca sa-si vanda
constiinta in acest mod dezgustator?
Pentru ce masonii sunt obligati cu juraminte aspre sa pazeasca si sa indeplineasca
ordinile, pe care nu trebuie sa le destainuie? Nici macar unui prizonier nu i se cere asa
ceva. In vremea noastra, epoca prin excelenta numita democratica, o organizatie secreta
77

isi inchide portile fata de membrii intregii societati si-si leaga cu juraminte ingrozitoare
membrii sai ca sa nu destainuie secretele sale, nu este normal ca sa creeze suspiciuni?
Loja P-2 din Italia are mii de membrii, din randul personalitatilor, adica a elitei italiene.
Dar dincolo de faptul ca este o organizatie secreta si perfida, masoneria este si
antisociala. Astfel, prin felul cum se manifesta, masonii sunt aceii care favorizeaza
disensiunile si nu guvernarea dreapta pe care o cer toti oamenii.
Pentru ce sa fie sustinut cineva numai si numai pentru ca este mason si sa nu fie sustinut
oricare altul dupa dreptate? Judecatorul mason va hotara dupa dreptate sau dupa ordinile
masonice? Ofiterul mason va asculta ordinile lojelor sau chemarea patriei? Nu cumva
loviturile de stat si tradarile, care se inmultesc in ultimul timp in intreaga lume au
legatura cu acesti ofiteri vaduti? Pentru ce masonii se sfiesc ca sa se destainuie si sa faca
cunoscut in mod public sau prin declaratie gradele lor? Nu cumva pentru ca poporul are
formata deja constiinta manipularii prin acestia. Cu toata aversiunea poporului fata de
antidemocratie nu se intampla nimic.
Lojele exista si domnesc ca stat in stat. Deci, care sunt acei protectori nevazuti ai acestor
intunecate organizatii in tara noastra? Nu cumva se ascund pentru ca toti cei ce comit
faradelegi urasc lumina? Asadar aceasta este masoneria, care, in opozitie cu hiliasmul
care apeleaza la indivizi cu slaba pregatire, apeleaza, in general, la oameni influenti, cu
inteligenta, cu autoritate, cu bani si influenta sociala. Diavolul prin masonerie favorizeaza
planul sau si pregateste pe oameni pentru venirea lui Antihrist. Fiindca trebuie
sa cunoastem ca, in afara de acestea, masoneria este si religie a Satanei . In loje este
adorat Marele Arhitect al Universului. Desi copiaza multe din ceremoniile crestine,
masonii adorand pe Marele Arhitect al Universului arata ca nu agreaza pe Dreptul
nostru Dumnezeu.
Asadar masoneria, organizatie satanica, este o ramura a Sionismului international.
Lucreaza si aceasta pentru ca sa se realizeze planurile ascunse ale iudeilor, asadar ca sa
instaleze pe Mesia cel asteptat al evreilor, ca conducator mondial, adica pregateste
venirea lui Antihrist, a desgustatorului dictator.
Masoneria, hiliasmul, ecumenismul, spiritismul, magia sunt in special o actiune a hidrei
sionismului, care otraveste mortal pe oameni si-i preda in puterea Satanei. Cei care au
rastignit pe Hristos, prin urmasii lor, cei care nu se cumintesc nicidecum, nici macar nu se
pocaiesc pentru crimele lor desgustatoare, lucrand cu toate aceste puteri antihristice din
culise pentru a ni-l impune pe Antihrist. Cu toate acestea, planurile lor au fost dezvaluite,
prin profetiile care exista, pentru ca noi sa fim preveniti, si au micsorat camuflarea lor;
pentru aceea, nu trebuie sa cadem in capcana lor.
Tineti-va departe de spiritism, magie, masonerie si hiliasm. Sunt dezgustatoare puterile
satanice care ne fura ce are mai scump si mai drag sufletul nostru. Racnetul lui Antihrist
se aude clar, umbra hidoasa a lui arata ca se apropie. Sa ne amintim de Sf. Ap. Petru, care
zice: Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu,
cautand pe cine sa inghita (I Pt. 5, 8). Sa ne asiguram zice Sf. Chiril al Ierusalimului.
Numai cti isi vor asigura sufletul lor prin rugaciune si atentie neincetata, fata
de Antihrist, de aliatii si inainte mergatorii lui, vor scapa din capcane si vor mosteni
fericirea si viata vesnica. Restul vor rataci si vor fi adunati in tabara lui Antihrist, ca sa
lupte nenorocitii chiar cu Hristos si vor primi semnul lui Antihrist spre pieire si
condamnare vesnica, dupa cum scrie Sf. Ioan in Apocalipsa.
78

Semne inainte mergatoare lui Antihrist

1. Apostazia
2. Infiintarea statului evreu si ocuparea Ierusalimului de catre evrei
3. Reconstruirea templului lui Solomon
4. Inventiile si descoperirile din vremea noastra
5. Anarhia democratiei
6. Ce-l opreste si cel care-l opreste
1. Apostazia
Un semn caracteristic care avertizeaza despre venirea amagitorului este apostazia
generala a oamenilor de la credinta in Dumnezeu, dupa cum ne asigura Sf. Ap. Pavel.
Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va veni pana ce
mai intai nu va veni lepadarea de credinta (II Tes. 2, 3). Cand lumea se va lepada de
Dumnezeu, atunci va veni Antihrist.
Se va infatisa, asadar, in mijlocul unui climat anarhic, pacatos si ateu. Atunci se va da pe
fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii (II Tes. 2, 3), zice Sf. Ap. Pavel. Apoi firesc va urma
a doua venire a Domnului, care se va petrece la putin timp dupa venirea lui Antihrist,
cand va predomina cea mai rea lepadare de credinta, dupa cum a zis Domnul in chip
profetic: Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului:
mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit
potopul si i a nimicit pe toti (Lc. 17, 26- 27).
Cu toate acestea poate se gaseste cineva care sa conteste. Nu cumva si in alte epoci a
existat apostazie, anarhie, pacate, desfrau? Deci pentru ce apostazia omului de astazi este
unita cu asteptarea lui Antihrist? Pentru ce apostazia generala si nemaivazuta a
omenirii este luat ca semn pregatitor al apropierii venirii lui Antihrist? Nu cumva de
fiecare data cand omul a refuzat invatatura Bisericii, a pregatit sfarsitul?
Biserica a facut mult bine. Pentru ca aceasta este misiunea ei, ca sa mantuiasca sufletele,
ca sa le pregateasca, ca sa le trezeasca, ca sa se ingrijeasca drept de toate oile, pentru ca
vremea celei de a doua veniri este necunoscuta, dupa cum necunoscut este si sfarsitul
vietii noastre. Asadar pentru aceasta trebuie ca sa se implineasca toate semnele.
Cat priveste apostazia de astazi, nu exista ceva asemanator in istoria neamului omenesc si
cu atat mai mult in perioada crestina.
Nu este o apostazie intamplatoare. Ci una generala organizata si nemaivazuta. Omul
inainte cunostea apostazia ca pe ceva individual in omul renegat si depravat al veacului
douazeci. Si nu spunem aceasta pentru neamurile salbatice, Nu; o spunem pentru
oamenii civilizati, care primesc multe invataturi crestine, care au cunoscut adevarul, si cu
toate acestea staruiesc in greseala, in intuneric, in razvratire morala constienta, in razboi,
in desfrau, in educatia fizica si morala fara de rusine, in batjocorirea lui Dumnezeu, in
lupta cu cele dumnezeiesti. Omul vremurilor noastre neaga usor constiinta lui Hristos si
promoveaza venirea lui Antihrist.
Lepadarea de Dumnezeu se percepe mai mult datorita faptului ca omul se alipeste de
lucrurile materiale, de cele de jos. Credinta crestina numita intoleranta este inlocuita cu o
credinta autonoma, fara Dumnezeu, fara porunci, fara constiinta.
Omul autonom, zboara in cosmos si se lauda batjocoritor si ironic, ca nu poate sa
79

intalneasca undeva pe Dumnezeu, isi vinde constient sufletul Satanei cu acele erezii,
imoralitati nemaivazute, certuri si organizatii antihristice.
Cuvintele rusine, pocainta, credinta, sfintit, biserica sunt considerate anacronice, dar si
periculoase, pentru omul eliberat si autarhic al vremii noastre. Pacatul se arata organizat,
condus cu metode satanice cu mijloace de influenta in masa si dezastroase.
Satana ne expune sfaturile zilnic in orele noptii, probabil pentru ca toata coruptia care se
savarseste uraste lumina, dupa cum zice Sf. Scriptura. Iata si un exemplu deosebit al
apostaziei nemaivazute si fara limita a omenirii si a comportarii ei cea impotriva lui
Dumnezeu. Iata actiunile europenilor, care accepta elocvent caracterul trist si decazut
vrednic de plans.
Homosexualitatea este recunoscuta oficial in Anglia si in alte state; mai mult, in unele
state sunt celebrate si casatorii de acest gen de catre pastori si preoti. Inca si nudismul se
raspandeste printre oameni.
De asemenea cinematografia si teatrul in afara de putine cazuri sunt puse in slujba
diavolului si ale inainte mergatorilor lui Antihrist.
Pornografia si presa atee este mobilizata in lupta pentru predominarea raului, pierderii
obiceiurilor si limitarea rezistentei morale a individului. Asociatiile homosexualilor si a
tuturor genurilor anormale rasar peste tot ca ciupercile. Legalizarea preacurviei si a
avortului este impotriva poruncilor dumnezeiesti si inumanitatea acestei legalizari este
privita ca retrograda, necivilizata, inapoiata si ca inaplicabila social. Mai mult, in Anglia
s-a mers pana acolo incat s-a propus un proiect de lege care sa acorde dreptul la legaturi
incestuase, intre parinti si copii si intre frati!
Incestele, perversiunile, anomaliile, practicile oribile, condamnate de Sf. Scriptura, astazi
au devenit recunoscute prin lege. Omul decazut al vremurilor noastre striga pe strazi
pentru legalizarea tuturor practicilor, dovedind real cat de orb si constiincios slujeste
Satanei.
Un fenomen ingrozitor care mobilizeaza pe atei il constituie si organizatiile satanice ale
masoneriei.
Este un fenomen rar ca un om din zilele noastre sa nu apartina acestei organizatii. In
zilele noastre, ale abundentei de democratie, din nefericire, exista oameni, presupusi
seriosi, care sa-si vanda sufletul Satanei si care sa se oblige sa slujeasca intr-o
organizatie secreta, antisociala si antidemocratica, careia nu i se cunosc secretele.
Alt paradox al zilelor noastre este Satanismul. Lepadarea desavarsita a mastii. Asadar
exact adorarea Satanei cu taine, ceremonii, lacasuri de inchinare etc. Satanistii sunt astazi
in numar de milioane. Si acestia se afla in tarile civilizate.
Culmea nerusinarii si a apostaziei, care caracterizeaza masele de oameni, astazi, este
acceptata si in Grecia. Nu englezul, nici americanul, ci grecul ortodox accepta sa i se
spuna ca descinde din maimuta, decat sa creada ca este facut dupa chipul lui Dumnezeu.
Mai mult, aceasta teorie neghioaba este predata si in scoli copiilor nostri. Astfel scopul
antihristilor este departarea crestinilor de Dumnezeu, fiindca oamenii chiar daca au
cunoscut pe Hristos, au iubit intunericul mai mult decat Lumina (In. 3, 19).
Profetiile scrise confirmndu-se in zilele noastre, noi tragem alarma. In zilele din urma
dragostea se va raci. lubirea multora se va raci (Mt. 24, 12), zice Sf. Scriptura. Intradevar, astazi ura a pus stapanire pe omenire. Omul s-a inchis in cochilia sa, nu se
mai increde in nimeni, considera pe vecinul sau dusman, ca pe cineva care va uzurpa
80

interesul sau. Dar mania nu se foloseste numai in aparare, ci mai mult in distrugerea
omeniei, semannd dezastru si distrugere cu arme distrugatoare, de nimicire in masa.
Pentru prima oara, omul a simtit amenintarea unui dezastru general, fara ca sa poata sa se
opuna. Omul pregateste distrugerea sa in cadrul general al apostaziei care se pune in
miscare in vremurile din urma.
Dragostea duhovniceasca s-a racit. Si nu numai a laicilor, ci si a clericilor, a pastorilor,
care povatuiesc. Si aceasta pentru ca aseaza sufletul lor mai presus dect al oilor, dupa
cum zice dumnezeiasca Scriptura.
Din nefericire, astazi oile sunt rupte in bucati de lupi, iar pastorii nu le vestesc primejdia.
Si toate acestea au fost profetite de Sf. Parinti ai Bisericii, de Apostoli si de Insusi
Hristos. Din cauza comportarii pastorilor se vor sminti multi, zice Sf. Scriptura. Pentru
aceasta si Sf. Chiril al Ierusalimului scrie, sa nu ne ingrijim de cele care
produc sminteala, ci de cele prezise de Sf. Scriptura pentru ca sa se pazeasca credinta cea
dreapta. Caracteristica apostaziei de astazi este ca foarte putini se mai gndesc la moarte,
cu responsabilitate pentru vesnicie. Oamenii vietuiesc numai pentru cele materiale
si lucreaza faptele trupului, si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare,
inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi,
destrabalari, eresuri, pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care
vi le spun dinainte, precum dinainte v am spus ca, cei ce fac unele ca acestea, nu vor
mosteni Imparatia lui Dumnezeu (Gal. 5, 19-21), dupa cum ne spune Sf. Ap. Pavel.
Biserica Ortodoxa, astazi, infrunta pe ereticii si ateii care lupta si distrug ortodoxia cu
mnie si ura. Si aceasta este un semn prevestitor al venirii lui Antihrist: apostazia
generala si organizata.
Desigur prigoane si eresuri au existat intotdeauna, au existat luptele antihristilor contra
martirilor, sfintilor, marturisitorilor. Astazi dusmanul este liber fara un adversar puternic.
Conducerea Bisericii noastre trage corul ecumenismului si modernismului, si
este amenintata de duhul indiferentei si al fastului.
Pentru aceasta ne si intrebam. Este intmplatoare apostazia aceasta? Va reveni omenirea
risipita din nou la Tatal ceresc?
2. Infiintarea statului evreu si ocuparea Ierusalimului de catre evrei
pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte. Si atunci se va arata cel
fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide, cu suflarea gurii Sale, si l va nimici cu
stralucirea venirii Sale (II Tes. 2, 7-8)
Un al doilea semn prevestitor al apropiatei veniri a lui Antihrist si a celei de a doua venire
a Domnului este infiintarea statului evreu in vechea sa matca.
Dar sa luam lucrurile de la inceput, confruntand si coreland profetiile din Sf. Scriptura cu
continut eshatologic.
Iisus Hristos, inainte de patima Sa cea de voie, a prevestit in amanunt despre distrugerea
Ierusalimului ce urma sa vina si pentru soarta evreilor, omoratorii Fiului lui Dumnezeu.
Relatam profetia de baza pentru soarta Ierusalimului si a evreilor. Si vor cadea
de ascutisul sabiei, si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in
picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor (Lc. 21, 24).

81

Ce semnifica aceasta profetie? Iisus adresandu -se ucenicilor Sai cu privire la distrugerea
templului lui Solomon, din Ierusalim, si despre poporul evreu, care sunt un model al
sfarsitului lumii, nu se limiteaza la profetia aceasta, ci vorbeste si de alte semne, care
vor prevesti slavita Sa venire, dupa cum parabola pentru inmugurirea smochinului cnd
primavara se apropie. Aici se face aluzie la statul evreu, care a inceput sa inverzeasca
dupa reintoarcerea evreilor pe pamntul parintesc, in 1948. De asemenea, semnul care va
intari apropierea sfarsitului lumii, amintit de Domnul, este propovaduirea Evangheliei
Sale in toata lumea. Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata
lumea, spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul (Mt. 24, 14).
Foarte putini sunt cei care nu cunosc Evanghelia.
Cu toate acestea Iisus, continuandu-si cuvintele Sale profetice, a zis ca sfarsitul se va
apropia cand uraciunea pustiirii , deci Antihrist, se va aseza in Locul cel Sfant. Asadar
in templul lui Solomon. Acelasi lucru il zice si Sf. Ap. Pavel: asa incat sa se aseze el
in templul lui Dumnezeu, dandu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4). Templul
acesta este pregatit in mod insistent ca sa se rezideasca. Toate aceste profetii au oarecare
legaturi intre ele si ne ajuta ca sa dam crezare profetiei Domnului despre poporul evreu
si statul lor.
Si vor pieri de ascutisul sabiei ; evreii vor fi injunghiati, si vor fi luati prizonieri, si
vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in picioare de diferite
neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor. Aceasta profetie a
Domnului are multe sensuri, fiindca s-a implinit deplin, si iata cand.
Cea mai inspaimntatoare distrugere a Ierusalimului s-a petrecut in anul 70 d.Hr., sub
imparatul roman Tit. Toate s-au petrecut asa cum prezisese Domnul. Istoricul iudeu, Iosif
Flaviu, care a trait evenimentele, a descris-o foarte amanuntit.
O mama si-a mancat copilul de foame! Templul a fost distrus din temelii si nu a mai fost
refacut, dupa cum ne relateaza intr-un alt capitol. nu va ramane aici piatra pe piatra,
care sa nu se risipeasca (Mt. 24, 2). Evreii erau rastigniti. Erau spintecati de soldatii
romani, ca sa li se scoata aurul pe care l-au inghitit, evident pentru ca sa se mantuiasca
cei care l-au omorat pe Fiul lui Dumnezeu. Sangele Lui asupra noastra si a copiilor
nostri (Mt. 27, 25). Da, blestemul pe care l-au pronuntat ei insisi asupra lor, cand au
predat la moarte pe Cel fara de pacat.
Cata bucurie a fost cand nu s-a mai gasit alt lemn, dupa cum zice istoricul Iosif Flaviu, pe
care sa fie rastigniti, vanduti in toate partile lumii, ca sclavi, fara cea mai mica cinste. Si
vor fi dusi robi la toate neamurile.
De atunci Ierusalimul este calcat in picioare de diferite neamuri, deci pana ce se vor
implini vremurile neamurilor? Fraza aceasta a creat si creaza multe dificultati
exegetilor, fiindca se arata anevoie de explicat si neclara. Astazi nu trebuie sa ne facem
probleme, fiindca s-a implinit asa cum a fost prezisa. Cand? In 1948, cand evreii s-au
intors pe pamantul stramosesc, dupa aproape 2.000 de ani si, practic, au pus stapnire pe
Ierusalim. Prin urmare, Ierusalimul a patimit ca sa fie calcat in picioare de neamuri, si
acum a cazut in minile evreilor. Faptele vorbesc!
Astfel, crearea statului evreu si ocuparea Ierusalimului constituie piatra de hotar, lucru
care s-a profetit de Domnul pentru o evolutie de seama. Crearea statului evreu inseamna
82

o evolutie violenta si nemaivazuta de nimeni, fiindca s- au implinit vremurile neamurilor.

Oricat de dificila s-ar prezenta pentru exegeza fraza pana ce se vor implini vremurile
neamurilor, totusi ea are un inteles. Caci din momentul in care evreii si-au creat statul,
Sionismul international si-a luat in serios initiativa si pregateste intens guvernarea
mondiala si degradarea morala si spirituala a popoarelor. A patruns pretutindeni.
Masoneria, iehovismul, ecumenismul, comunismul si toate celelalte organizatii
antihristice se lupta cu o mnie nimicitoare contra Bisericii si a adevarului.
Straduindu-se sa propage coruptia in toata lumea. Incearca sa distruga tot ce e sanatos in
societate. Stiinta este pusa in serviciul scopurilor lor satanice. Cele doua superputeri, care
de fapt sunt controlate de sionism, au subjugat intreaga omenire. Dar in esenta duce pana
la distrugerea popoarelor. Popoarele flamanzesc, in timp ce aceia fac multe arme si peste
orice masura.
Ceea ce cu putin timp inainte era de negandit, astazi este o realitate.
Ca lumea poate fi distrusa in intregime prin apasarea unui singur buton. Asadar in putin
timp va fi pregatit terenul pentru primirea lui Antihrist. Omenirea este superpopulata si de
aceea se crede stapana pe soarta ei. Ce adevar poate sa reziste cu putere? Dar si
daca rezista nimeni nu poate nega cele ce se asteapta. Cei puternici isi fac singuri dreptate
nu dupa Hristos, fiindca pe Hristos l-au lovit fiecare cum a vrut.
Dar sa vorbim despre Europa. Despre masoneria acestui continent. Despre toata murdaria
si putoarea si decaderea morala, Sodoma si Gomora. Este Europa crestina? Nu a fost
educata Europa dupa invatatura Evangheliei? Si daca va astepta vesnic ce folos?
Din nefericire Europa a ales pe Diavol si a parasit pe Hristos.
Inca si in Grecia, prin excelenta un stat ortodox, au avut loc schimbari sociale. Cine va
mai intelege dintre cei mai batrani, ca in Grecia ortodoxa s-au votat legi pentru
legalizarea preacurviei, a avorturilor, a divorturilor, dar si atatea altele care sunt in
proiect? Pana si buletinele crestine intentioneaza sa le schimbe cu cele ale Satanei, fara
mustrari de constiinta, in numele progresului! Asadar ce ne foloseste ca asteptam pe
Domnul? Iar daca aceasta nu este prevestirea vremii lui Antihrist, atunci ce este? Ca daca
nu este prevestire redobandirea statului evreu, incercarea de a reface templul, sodomia,
atunci ce sunt? Popoarele sunt amenintate cu disparitia de hidra cea urata a Sionismului.
Lucrarile antihriste urla ca sa inghita tot ce a mai ramas inca sanatos.
Nu incape nici o indoiala ca redobandirea pamantului stramosesc si a Ierusalimului de
catre evrei inseamna inceputul celor mai mari nenorociri peste omenire. Antihrist este
mare inaintea fiarei. Astazi toate se prabusesc, se egalizeaza, se niveleaza: frontierele,
religiile, datinile, traditiile, morala. Cu fiecare mijloc vom cunoaste toti numarul lui
Antihrist .
Si ce daca striga poporul ortodox, iubitii mei? Ce se are in vedere? Cu intensificarea
protestelor nu se cunoaste lupta, nici cu motiuni si rugaminti. Trebuie sacrificii. Trebuie
credinta sincera. Dar nimeni nu se hotaraste ca sa se jertfeasca. Nici macar dintre arhierei.
Nici dintre pastori ca sa-si dea sufletul pentru oi. Ce daca striga poporul ortodox? Se
aproba sau nu se aproba proiectul de lege pentru avorturi? S-a votat sau nu legea pentru
efectuarea stagiului militar de catre iehovisti, care sunt slugile Satanei? Ce daca
avertizeaza parintii neamului? S-a votat pro sau contra legii rasismului, cu care se inchide
83

gura grecilor? Si nu intamplator avem in vedere pe aceia care ne sapa mormantul si

secatuiesc tara! Cine isi da seama ca, votandu-se in Camera Deputatilor legea care da
fiecarui strain dreptate, ca sa ocupe functii in Grecia, si ca sa judece doi ani,
este impotriva statului? Trebuie sa luam masuri, sa nu lasam Parlamentul sa hotarasca
impotriva noastra si a credintei noastre.
Altfel il vom lasa sa serveasca admirabil scopurile Sionismului international, pentru
reducerea la tacere a popoarelor. Niste mijloace asemanatoare folosesc si pentru
reducerea la tacere a arhiereilor. Se micsoreaza anii de iesire la pensie, salariul, etc.
(cu recenta lege fiscala) cu care ii opresc pe arhierei ! Amenintarile prind teren si
impotriva arhiereilor, fiindca astazi este adorat mamona si nu Hristos.
Iata pentru ce ne ingrijoram, iata pentru ce credem ca omenirea merge nepocaita, pe un
drum dezastruos pe care si-l traseaza singura. Drumul care va intalni pe Antihrist. Un
sfarsit inspaimantator si dezastros. Pentru aceasta sa veghem, sa ne pregatim cu credinta
si sa ne hotaram; Dumnezeu nu se lasa batjocorit.
3. Reconstruirea templului lui Solomon
Dupa cum relatam in primul capitol, Iisus adresandu -se ucenicilor Sai, care admirau
templul lui Solomon, pentru splendoarea sa, ii asigura ca templul acesta va fi distrus
complet, inainte de trecerea neamului acestuia. Mai mult le-a precizat si
diferitele semne care vor anunta distrugerea lui. Intre aceste semne a numarat si asediul
Ierusalimului. Iar cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, atunci sa stiti ca s a
apropiat pustiirea lui (Lc. 21, 20). Practic in anul 70 d. Hr. s- a implinit aceasta profetie
a Domnului, in timpul domniei lui Tit, in urma asediului. Si daca au cerut asigurarea de la
acesti cuceritori sa nu distruga templul, soldatii romani l-au distrus cu mnie, lau incendiat fara sa-i poata impiedica cineva. Tempul a fost pur si simplu distrus din
temelii.
In anul 363 d.Hr., pe vremea lui Iulian Apostatul, au incercat iarasi, cu permisiunea
aceluia, sa reconstruiasca templul. Cu toate acestea prin voia lui Dumnezeu nu au putut
spori nimic. Flacari paradoxale si nisipul infierbntat au impiedicat pe lucratori ca sa
sfrseasca lucrarea. Pe multi i-a omorat, dupa cum au marturisit martori oculari. Intre
acesti martori se afla istoricul Eusebiu, Sf. Chiril al Ierusalimului, care au verificat in
amanunt zadarnicia acelora, scriitorul Ammianus Marcellinos si multi altii. Si ne
intrebam, pentru ce atunci nu s-a ingaduit construirea templului? Si daca atunci nu s-a
ingaduit construirea, dupa cum nu s-a ingaduit refacerea statului evreu, astazi se va
ingadui construirea templului, dupa cum s-a ingaduit si infiintarea statului evreu? Daca se
incearca refacerea templului, aceasta va fi negresit un semn puternic pentru venirea
lui Antihrist, fiindca acelasi lucru ne spune si Sf. Ap. Pavel: Asa incat sa se aseze el in
templul lui Dumnezeu, dndu se pe sine drept dumnezeu (II Tes. 2, 4), si o spune clar
pentru Antihrist.
Dar sa vedem ce fac acesti evrei dupa ocuparea Ierusalimului, dupa impresurarea
popoarelor cu inspaimantatoarele tentacule ale masoneriei, hiliasmului, ecumenismului,
comunismului? Ce fac ei cu privire la templu? Stau? Nu, nicidecum. Caci una din primele
lor preocupari, care este facuta publica, este pregatirea pentru reconstruirea templului
visurilor lor, templul lui Solomon.
Mai mult dupa cum s-a publicat si in presa, evreii au comandat in America pietrele pentru
84

rezidirea templului . Asadar se transporta cu multa precizie pietrele dintr-o cariera din
statul Benford, pentru reconstruirea templului. Si s-au adunat miliarde de dolari care
sunt destinati pentru reconstruirea templului. Templul, dupa cum spun rabinii, va fi ridicat
cum a fost, pentru Mesia al lor, adica pentru Antihrist, care este asteptat in viitorul
apropiat. Toti rabinii de astazi ai lui Israel cred ca Mesia al lor, adica Antihrist, are sa se
nasca, si sunt aproape douazeci de veacuri. Aceasta o istorisesc monahii veniti de la
Locurile Sfinte. Reconstruirea templului va constitui culmea necredintei iudeilor.
Deoarece, trebuie sa retinem, templul constituie pentru evrei centrul (locul de inchinare) a
lui Dumnezeu, impreuna cu Vechiul Testament.
Reintoarcerea la templu inseamna aversiunea fata de Hristos si culmea necredintei, ca si
instalarea lui Antihrist, a falsului Mesia, pe care il asteapta evreii. Fiindca reconstruirea
templului va fi un semn al necredintei si nu al credintei. Evolutiile sunt foarte rapide
si violente, dupa cum: pregatirea guvernarii mondiale, pregatirea buletinului unic cu
numarul lui Antihrist, pregatirea pentru semnul lui Antihrist, pregatirea psihologica, in
mod special a tineretului, pentru primirea lui Antihrist, subjugarea mondiala a popoarelor,
descurajarea omenirii, razboiul nemaivazut asupra Bisericii, pregatirea planurilor
si adunarea materialelor pentru refacerea templului ; toate ne descopera vederea
exploziva a finalului evenimentelor, si nu crede ca poate fi cineva care sa nu inteleaga
semnificatia apostaziei omenirii, incat sa se impotriveasca si in al doisprezecelea ceas.
Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n a mai fost de la inceputui lumii pana acum
si nici nu va mai fi (Mt. 24, 21).
4. Inventiile si descoperirile din vremea noastra
Dumnezeu a dat oamenilor stiinta, ca sa se mareasca intru lucrurile Sale cele minunate
(Iisus Sirah 38, 6). In zilele noastre stiinta, cunoasterile, descoperirile s-au apropiat de
limitele miracolului si au depasit si cea mai vie fantezie a omului.
Nelinistitor este faptul ca toata desavrsirea stiintifica a exagerat in privirea lumii, incat sa ajuns sa se creada din aceasta cauza ca omul este autonom, independent, atotputernic si
prin urmare poate ca sa supravietuiasca si fara Dumnezeu. Pentru aceasta si omul
veacului douazeci se mndreste si se comporta att de dispretuitor si batjocoritor fata de
Facatorul sau. Mai mult, nu va fi nicidecum exagerat ca sa spunem ca, puterile
intunericului in numele progresului stiintific, urzesc legarea omului si pregatesc in
chip satanic distrugerea si pieirea lui.
Energia atomica este pusa in slujba Satanei, care o foloseste potrivit scopurilor sale. S-au
fabricat atatea bombe atomice incat cu ele se poate distruge intreaga civilizatie de pe
pamant. Si in chimie si-a pus mana sa cea rautacioasa. S-au fabricat mii de
bombe bacteriologice pentru ca sa se otraveasca intreaga lume. Mai mult, de curand s-a
fabricat o bomba, dupa cum a facut cunoscut presa, care poate ucide de la sute de
kilometri, prin inocularea ct de mica a substantelor toxice pe care le contine. Si aceasta
pentru nefericitul om al planetei noastre.
Fotografia, cinematografia, televiziunea si atatea altele s-au inventat ca sa departeze pe
om de Dumnezeu in loc ca sa-l inalte pe om duhovniceste pna la asemanarea cu
Dumnezeu. Din nefericire vedem ca acestea sunt prin excelenta mijloace cu care
puterile antihristice incearca ca sa indobitoceasca si sa prosteasca complet pe om. Astfel
fara o rezistenta morala si duhovniceasca deosebita, omul zilelor noastre va ajunge usor
85

in slujba lui Antihrist, pe care puterile intunericului il asteapta cu nerabdare.

Dar aici scopul nostru nu este de a parcurge trista decadere in care a ajuns omenirea
folosind in rau stiintele si viata destrabalata, departe de Tatal ceresc. In principal dorim sa
remarcam ca formidabilele descoperiri si inventii ale secolului nostru si multimea
cunostintelor sunt un semn prin care suntem avertizati despre venirea lui Antihrist si
sfrsitul lumii.
Cu aproape 2.500 de ani in urma Daniel a profetit ca spre sfrsitul lumii se va inmulti
stiinta. Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul
vremii. Multi vor cerceta o cu de amanuntul si va creste stiinta (Dan. 13, 4). Intradevar navetele spatiale, platformele spatiale, satelitii, armele spatiale, O.Z.N. -urile,
bombele neinchipuit de distrugatoare, puse in miscare pe orbite geostationare, in
spatiul cosmic, altele care se vor mai inventa, pentru distrugerea omului fara de minte,
sunt un semn al apropierii sfarsitului lumii. In acelasi chip prevesteste si Domnul nostru
ca inainte de sfarsitul lumii se vor arata semne ceresti si foamete inexprimabila. si
vor fi cutremure mari si, pe alocuri foamete si ciuma si spaime si semne mari in cer vor
fi (Lc. 21, 11).
Actuala este si profetia St. Nil Mirovlitul, care a trait pe la anul 1600 in Sfntul Munte.
Sf. Nil scrie ca dupa 1900 va incepe apostazia generala a omenirii. De asemenea
profeteste ca va predomina un desfrau nemaivazut si stiinta va face descoperiri
extraordinare. Iar in timpul predominarii lui Antihrist, Dumnezeu va scurta zilele ca
sa grabeasca venirea Domnului si ca sa mntuiasca pe cei alesi. si toate acestea se vor
petrece pentru ca Antihrist doreste sa cucereasca toate, si va face semne si minuni
dupa inchipuire, dorind sa dea invataturi rele sarmanului om, de la un capat la altul al
pamantului. Atunci vor zbura prin aer ca pasarile si vor strabate fundul marii ca pestii
. Acestea au fost profetite inainte cu 400 de ani de Sf. Nil. Si mai mult el are dreptate.
Asadar descoperirile extraordinare ale veacului nostru ar trebui sa ne faca sa slavim pe
Creatorul nostru si sa ne inarmam cu credinta in Dumnezeu, incat venirea lui Antihrist sa
nu ne poata insela. Scopul este acela de a avea vestile despre semnele vremurilor. Deci sa
veghem, sa stam continuu in priveghere duhovniceasca, fiindca si daca nu este intre noi,
inca, dezgustatorul si vicleanul Antihrist, sunt in prezent altii, aghiotantii si
inainte mergatorii nedreptatii, Satan si nefericitii lui urmatori. Si acestia vor ca sa ne
amageasca, incat fara voie sa devenim uneltele lor si primitorii falsului Mesia al evreilor,
adica a lui Antihrist.
Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Mt. 24, 35).
5. Anarhia democratiei
Astazi lumea traieste intr-o perioada de anarhie a democratiei. Intre popoare se observa
ura, dusmanie, dezordine. Puterea lumii acesteia se exercita si se prezinta sub chipul
democratiei. Diferitele conceptii despre lume, schimbarea traiului, obiceiurilor,
traditiilor, se macina in moara cuvintelor despre democratia popoarelor.
Aliantele, coalitiile politice, uniunile economice internationale, congresele si conferintele,
intrunirile mondiale si vizitele protocolare, schimburile de pareri si informatii, dar si
legaturile organizatiilor secrete formeaza catargul mondial pe care puterile intunericului
le urzeste impotriva omenirii.
Popoarele care nici nu gandesc se prind in capcane unul pe altul. Asadar un mod de
anarhie, care predomina pe plan mondial, diplomatia si prefacatoria, care tind ca sa
86

defineasca normele de viata ale omenirii, pe dependenta economica si

subjugare, popoarele facandu-se prada usoara a puterilor care lucreaza din umbra, care
pregatesc nevazut, terenul pentru guvernarea mondiala.
Aici vom cerceta anarhia democratiei, ca semn care premerge lui Antihrist, asadar ca
semn de avertizare, fiindca din vremea lui Daniel este profetit, ca anarhia democratiei va
fi ultima forma a puterii pe planeta noastra, care premerge lui Antihrist, si care va pune
capat puterii lui tiranice. Antihrist exploatand confuzia care va predomina prin divizarea
omenirii si prin anarhie, pe plan mondial, va lua cu forta puterea, care aproape i se va
oferi.
Fiindca, dupa cum spune Sf. Ap. Pavel: si atunci se va arata cel fara de lege (II Tes.
2, 8), atunci se va arata Antihrist, pana cand cel care o impiedica va fugi dat la o parte
(II Tes. 2, 7)
Cu toate acestea merita ca sa dam doua profetii ale proorocului Daniel despre chipul si
fiarele ce prefigureaza imparatiile care vor premerge lui Antihrist, in urma carora este
anarhia democratiei pe care o parcurgem astazi.
Prima profetie este visul lui Nabucodonosor, care privea viitorul imparatiei sale, si pe
care i l-a talcuit apoi Daniel. O, rege! Tu priveai si iata un chip; acest chip era peste
masura de mare si stralucirea lui neobisnuita statea inaintea ta si infatisarea lui era
grozava. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul si bratele de argint, pantecele si
coapsele de arama, pulpele de fier si o parte de lut. Tu priveai si iata o piatra desprinsa,
nu de mana, a lovit chipul peste picioarele de fier si de lut si le a sfaramat. Atunci au
fost sfaramate in acelasi timp fierul, lutul, arama, argintul si aurul si au ajuns ca pleava
de pe arie vara si vantul le a luat cu sine, fara ca sa se gaseasca locul lor; iar piatra
care a lovit chipul a crescut munte mare si a umplut tot pamantul (Dan. 2, 31 -35).
Acesta este visul regelui Nabucodonosor. Dar sa dam acum si a doua profetie. Si
patru fiare uriase au iesit din mare, una mai deosebita decat alta. Cea dintai semana cu un
leu si avea aripi de vultur.
M -am uitat la ea pana ce aripile i-au fost smulse si a fost ridicata de pe pamant si pusa pe
picioare ca de om. Si iata o a doua fiara, cu infatisare de urs, stand intr-o rana, cu trei
coaste in gura, intre dinti, si asa i s-a poruncit: Scoala-te! Mannca multa carne! Apoi mam uitat din nou si iata o alta fiara, asemenea unui leopard avand pe spate patru aripi de
pasare; si fiara avea patru capete, si i s-a dat putere. In urma am privit in vedeniile mele
de noapte si iata o a patra fiara inspaimntatoare si infricosatoare si nespus de puternica,
care avea zece coarne, dintre care s-a ridicat unul mic , care graia lucruri mari (Dan.7,
2-8).
Talcuirea celor doua profetii de catre Daniel este urmatoarea: Tu rege al regilor, caruia
Dumnezeul cerului i a dat regatul, puterea, taria si marirea, si in mainile caruia a dat
pe fii oamenilor in orice tinut ar locui, precum si fiarele campului si pasarile cerului si i
a dat stapanire peste toate, tu esti capul de aur. Si dupa tine se va ridica un alt regat
mai mic decat al tau, apoi un al treilea regat de arama, care va stapani peste tot
pamantul. Si un al patrulea regat va fi tare ca fierul si dupa cum fierul sfarama si
zdrobeste totul, asa si el va sfarama si va preface totul in pulbere, ca fierul care face
totul in bucati. Iar picioarele pe care le ai vazut si degetele, unele de lut de olar si
altele de fier, inseamna ca va fi un regat impartit si va fi tare ca fierul, dupa cum tu ai
vazut fier amestecat cu lut. Si degetele picioarelor, unele de fier si altele de lut, inseamna
87

ca regatul va fi parte tare, parte subred. Si dupa cum ai vazut fier amestecat cu lut, asa
se va amesteca prin inrudire, dar nu vor avea legatura temeinica intre ele, dupa cum
fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul. Iar in vremea acestor regi, Dumnezeul
cerului va ridica un regat vesnic, care nu va fi nimicit niciodata si care nu va fi trecut la
alt popor; el va sfarama si va nimici toate aceste regate si singur el va ramane in veci.
Dupa cum tu ai vazut ca o piatra a fost desprinsa din munte, nu de mana, si a zdrobit
fierul, arama, lutul, argintul si aurul, Marele Dumnezeu a dat de stire regelui ceea ce va
fi in viitor; visul este adevarat si talcuirea lui neindoielnica (Dan. 2, 37-45).
Pentru intelegerea profetiei cu fiarele, Daniel zice urmatoarele: Pentru aceasta, eu,
Daniel, am fost tulburat cu duhul meu si vedeniile pe care le am avut ma inspaimantau.
M am apropiat atunci de unul din cei de fata si l- am rugat sa- mi spuna adevarul
privitor la toate acestea. Si el mi a vorbit si mi a facut cunoscut intelesul acestor
lucruri. Aceste fiare, patru la numar, inseamna ca patru regi se vor ridica pe pamant, si
sfiintii Celui Preainalt vor primi regatul si il vor tine in stapanire in veci si in vecii
vecilor. Dupa aceasta l- am rugat sa mi spuna adevarul despre fiara a patra, care se
deosebea de toate celelalte si care era afara din cale de inspaimantatoare, cu dinti de
fier si cu ghiare de arama si care manca, sfarama, iar ceea ce ramanea calca in picioare.
El a raspuns astfel: Fiara a patra inseamna ca un alt rege va fi pe pamant, care se va
deosebi de toate celelalte regate, care va manca tot pamantul, il va calca in picioare si
l va zdrobi. Si cele zece coarne inseamna ca din acest regat se vor ridica zece regi, si un
altul se va scula dupa ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui si va dobori la pamint trei
regi. Si va grai cuvinte de defaimare impotriva Celui Preainalt si va asupri pe sfintii
Celui Preainalt, si isi va pune in gand sa schimbe sarbatorile si legea, si ei vor fi dati in
mainile lui o vreme si vremuri si jumatate de vreme. Si judecata se va face si i se va lua
stapanirea, ca sa- l nimiceasca si sa- l prabuseasca pentru totdeauna (Dan.7, 15- 19;
23-26).
Deci, cele doua profetii, si prin urmare, si cea cu chipul fiarelor relateaza despre
imparatiile lumii care vor premerge lui Antihrist. Vedem, asadar, ca perioada din ultima
vreme, perioada anarhiei democratiei, pe care o strabatem in prezent, este simbolizata
si caracterizata de legatura imposibila a materialelor din care erau facute degetele
chipului (fier si lut) si face cunoscuta nestatornicia si neintelegerea dintre oamenii
vremurilor noastre, dupa cum talcuieste insusi Daniel.
In a doua profetie remarcam si trebuie ca sa facem o imagine despre cele zece coarne
(Dan. 7, 7), adica despre zece imparati.
De asemenea aceea ca dintre cele zece coarne a crescut un alt corn mic (Dan. 7, 8), un
mic neam, un mic rege, care graia lucruri mari (Dan. 7, 8), care se impotrivea Celui
Preainalt si asuprea pe sfiintii Celui Preainalt. Sigur nu incape nici o indoiala ca aici
vorbeste despre Antihrist si sfarsitul lumii. Ca daca cei zece regi sunt guvernatorii
masoni, implicati in faradelegile savarsite de Piata Comuna, cornul cel mic care va
creste de acolo este Israel, de unde va veni Antihrist; timpul va dovedi.
Problema este ca, sub mantia democratiei, in ultimul timp, cu stimularea si presiunile
satanicei Piete Comune, chiar si Grecia a recunoscut preacurvia, avortul, divortul,
scutirea de stagiu militar a iehovistilor si a votat diferite acte legislative, al caror efect
este asemenea unor bombe asezate la temelia Greciei ortodoxe. Acum, de curnd, prin
Camera deputatilor se pregateste ca noi sa primim buletinele lui Antihrist cu 666!
88

Daniel ne informeaza si prin alta profetie, ca Antihrist se va infatisa si va fi acceptat mai

mare peste intreaga lume cu putin popor (Dan. 11, 23). In profetia aceasta se relateaza,
ca, atunci cand se va intampla aceasta, vor guverna doua state. Statul de la miazanoapte si
statul de la miazazi (Dan. 11 15, 20- 25). Care este statul cel mic? Israel, care pregateste
drumul pentru venirea lui Antihrist si pe care il asteapta cu nerabdare? Oare cele doua
state sunt Rusia si SUA care conduc destinele omenirii si formeaza cele doua maini
ale diavolului, pregatite cu acele arme satanice ca sa semene dezastru si distrugere?
Timpul va decide. Daniel ne relateaza, de asemenea, ca va veni timpul mahnirii, cum n
a mai fost de cand sunt popoarele si pana in vremea de acum (Dan. 12, 1), si ca
Antihrist va anula jertfa de fiecare zi.
Prin urmare, Antihrist va veni dupa desavarsirea in lume a anarhiei democratiei, fiindca
nu va exista nimeni care sa-l poata impiedica.
Cat pentru statele cele mai tari si in special Rusia si SUA, putem spune ca sunt supuse
organizatiei Sionismului international. Asadar anarhia, tulburarea, apostazia si autoritatea
sunt predate usor lui Antihrist, fara mari impotriviri, in numele democratiei anarhice,
a ecumenismului, internationalizarii, a colaborarii internationale dintre popoare.
Inca si Biserica este victima ecumenismului. Reprezentantii care supravegheaza in
Consiliul Mondial al Bisericilor, au ca scop slabirea ortodoxiei si ca s-o traga spre
sincretism, in care toate religiile sunt egale. In acest Consiliu international carturarii si
fariseii sunt siguri ca vor servi patronilor lor si nu grecilor, vor sprijini
Sionismul international si nu ortodoxia. Vor pleca genunchii vicleniilor occidentale, papei
si nu lui Hristos.
Profetul Daniel ne vorbeste inca si despre Imparatia lui Dumnezeu, care se va da sfintilor
Celui Preainalt si care este reprezentata de piatra din profetie, care se desprinde dintr-un
munte inalt, nu de mna si care lovind chipul l-a sfaramat; o aseamana cu un munte inalt
care a crescut si a umplut tot pamantul. Asadar la sfrsit faradelegea va disparea, va fi
distrusa prin slavita venire a Domnului si a imparatiei Sale, care va fi, dupa cum zice
Daniel, vesnica. Si imparatia se va da poporului sfintilor Celui Preainalt; imparatia
lui este imparatie vesnica (Dan. 7, 27).
In capitolul de fata relatam semnele acelea care s-au confirmat sau sunt in curs de
desfasurare si care desi sunt relatate in Sf. Scriptura, lumea nu este atenta la ele, nici nu le
coreleaza cu venirea lui Antihrist si cu a doua venire a Domnului.
Apostazia generala si nemaivazuta a omenirii, multimea cunostintelor, anarhia
democratiei, infiintarea statului evreu si apropiata refacere a templului lui Solomon, sunt
mai mult decat evidente si ingrijoratoare semne ale venirii lui Antihrist. Semne care au
loc in vremea noastra si sunt descrise de profeti si de insusi Domnul nostru Iisus Hristos
si de Apostoli, ca semne ale vremii. fata cerului stiti s o judecati, dar semnele
vremurilor nu puteti ? (Mt. 16, 3).
Negresit semnele profetite de Domnul sunt multe, cum ar fi: profetii mincinosi, racirea
dragostei, evenimentele ingrozitoare care vor veni si semnele ceresti, propovaduirea
evangheliei in toata lumea si razboaie.
Vrednic de atentie este neobisnuitul semn ceresc, care a avut loc in zilele noastre, in anul
1982, alinierea planetelor.
Specialistii in materie, profesori de astronomie, au afirmat ca o aliniere a planetelor a mai
avut loc in anul 6 i.d.Hr., deci inainte de nasterea lui Hristos. Multi si-au exprimat opinia
89

ca, probabil, alinierea planetelor din zilele noastre este un semn ceresc pentru nasterea
lui Antihrist, fiindca Parintii Bisericii noastre sustin ca Antihrist va avea multe semne
asemanatoare cu ale lui Hristos. Astazi toate semnele acestea trec neobservate de oameni.
Ei le considera intamplatoare, dupa cum intamplatoare considera si minunile Facatorului
lumii. Iar mijloacele de informare in masa si presa incearca sa convinga pe sarmanul om
ca el se trage din maimuta si ca nu este facut de Dumnezeu. Asadar,omul care se inalta pe
sine si care se inseala amarnic de instrumentele Satanei, nu remarca semnele vremilor,
nu se intoarce la pocainta. Si in timp ce se lasa robit de Antihrist, va fi prins in capcana, si
va cauta mantuirea, dar nu de la Cel rastignit si inviat. Care va veni sa judece vii si
mortii, Domnul nostru Iisus Hristos.
6. Ce-l opreste si cel care-l opreste
Alt semn care prevesteste ca Antihrist este in fata usii este confirmarea din zilele noastre
a profetiei Sf. Ap. Pavel pentru venirea lui Antihrist.
Noi zicem ca timpul exact al venirii lui Antihrist este necunoscut. Dar cunoastem semnele
care vor prevesti venirea lui, incat este aproape cert ca astazi traim vremea in care
Antihrist a aruncat deja dezgustatoarea sa umbra peste omenire, a carui venire se
apropie cu repeziciune.
Un asemenea semn caracteristic ne este aratat de Sf. Ap. Pavel, care in a doua sa epistola
catre Tesalonicieni ne spune urmatoarele: Si acum stiti ce l opreste ca sa nu se arate
decat la vremea lui. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o
impiedica acum va fi dat la o parte (II Tes. 2,6-7).
Talcuirea acestor locuri a prezentat destule dificultati. Dar astazi evenimentele confirma
profetia, precum s-a confirmat si profetia lui Iisus pentru redobandirea Ierusalimului, si
nu trebuie sa ramanem pasivi pentru mantuirea sufletului nostru, amnnd pocainta
si intoarcerea la Hristos.
Nu este exclus sa-l vedem in zilele noastre pe Antihrist, oricat de desgustator si
respingator ni s-ar parea aceasta. Deci, ce-l impiedica? Cine este ce-l care-l opreste
pentru care talcuitorii au scris si scriu atatea si atatea? Multi zic ca cel care-l opreste a
fost puterea romana. Altii zic ca ar fi una din diferitele imparatii sau regimuri, care au
asuprit omenirea, si altii zic ca deja ce-l opreste a luat diferite forme concrete ale
puterii pe pamant, care nu au exisat pana acum, si care i-a permis ca sa raspandeasca pe
pamant anarhia democratiei. Dar sa vedem pe Sf. Ap Pavel ce zice despre ce-l opreste
si cel care-l opreste.
Deci Sf. Ap. Pavel scrie tesalonicienilor in a doua epistola despre Antihrist si a doua
venire, asa: Cunoasteti ce l opreste intrucat v am spus o alta data. (Aici Pavel
evita sa numeasca ce-l opreste, fie pentru ca tesalonicienii il cunosteau din alte
marturii ale sale, fie pentru ca nu considera nimerit sa numeasca ce-l opreste, ca sa nu
creeze dificultati, din partea puterii romane). Prin urmare, zice Sf. Ap. Pavel, cunoasteti
ce-l impiedica pe Antihrist, ca sa nu vina acum, desi este ingaduita de Dumnezeu. Puterea
raului si a faradelegii este si acum in mai mica masura, si exista cineva care-l impiedica
pe cel fara de lege ca sa se arate; si abia se va da la o parte cel care o impiedica si atunci
se va arata Antihrist. Si continua asigurand inca odata. Si atunci se va arata cel fara de
lege (II Tes. 2, 8). Deci o talcuire mai probabila este ca cel care o impiedica, care se va
da la o parte, si va permite lui Antihrist ca sa se arate, este retragerea romanilor, pentru
90

vremea lui Pavel, si pentru vremea noastra retragerea diferitelor neamuri care pana acum
ocupa pamantul strabun a lui Israel si Ierusalimul, de aproape 2.000 de ani.
Era cu neputinta ca sa se arate Antihrist inainte de a se retrage puterea care stapanea
pamantul lui Israel si inaintea celui care-l oprea, asadar purtatorul puterii va parasi
Ierusalimul. Din 1948 insa evreii au infiintat statul Israel, pe pamantul strabun si cel
care stapanea a eliberat Ierusalimul. Teritoriul este liber si nu numai liber, ci este pregatit
intens de evreii care asteapta cu nerabdare pe Antihrist. Ba mai mult au adunat
materialele pentru reconstruirea templului, inct sa aseze pe cel fara de lege in mijlocul
lui.
Pentru aceasta si invingatorul razboiului de 6 zile, arhirabinul armatei israelite, a declarat:
am pus stapnire pe cetatea lui Dumnezeu, patrundem in epoca mesianica pentru
poporul evreu .
Sigur, cu toate acestea, Sf. Ap. Pavel a intarit zicand: taina celui fara de lege se lucreaza.
Asadar raul si cel fara de lege au existat si exista, dar Antihrist,care in timpul epocii sale
se va deda la orgiile faradelegii, nu avea putere ca sa vina in timpul stapanirii
romane, care pe vremea lui Pavel alcatuia puterea care-l oprea. Si nici dupa aceea, cand
Ierusalimul a fost calcat in picioare de diferite neamuri, dupa cum a prezis Iisus: Si
Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile
neamurilor (Lc. 21, 24).
Caci Antihrist va fi o persoana politica. Va fi om care va guverna pentru scurt timp toata
lumea, punand stapanire pe putere. Sigur, pentru ca sa se intample aceasta trebuie cineva
care sa lucreze aspru. Astazi evreii prin Sionismul international lucreaza cu rabdare
pentru instalarea unui superguvernant mondial, avand in mainile lor capitalurile si
mijloacele de productie, incat realizarea acestui scop sa nu se arate o problema greu de
rezolvat, ci sa fie o problema simpla, de timp.
De asemenea, numai astazi este liber drumul ca sa se arate Antihrist si ca sa se continue
exact cuvintele Sf. Ap. Pavel si atunci se va arata cel fara de lege (II Tes. 2, 8). Cand ?
Cand cel care o impiedica va fi dat la o parte (II Tes. 2, 7). De asemenea armatele sunt
pregatite. Antihrist este inaintea usilor.
Sfarsitul lui Antihrist
Antihrist mai este numit si fiul pierzarii (II Tes. 2, 3), fiindca la sfarsit va pierde si
acesta, dupa cum zice Sf. Ioan Gura de Aur.
Antihrist si cei doi aparatori ai lui, profetul cel mincinos si diavolul, vor fi aruncati in
iezerul cel de foc. Despre aceasta nu incape nici cea mai mica indoiala. Mai mult
Apocalipsa completeaza ca unde este si fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiti
acolo, zi si noapte, in vecii vecilor (Apoc. 20, 10).
Dar aceeasi soarta vor avea si aceia care se vor inchina lui Antihrist si vor primi semnul
lui. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si
oricine primeste semnul numelui ei (Apoc. 14, 11).
Despre infrangerea si pedeapsa lui Antihrist vorbesc multi Parinti ai Bisericii, afara de
profeti, cum ar fi Daniel si Apostolii.
Domnul nostru Iisus Hristos, la a doua venire, va distruge moartea, cnd moarte nu va
mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut
(Apoc. 21, 4), dupa cum zice in Apocalipsa.
Atunci, cei credinciosi vor sluji lui Dumnezeu, care ii va rapi in aer, pentru intampinarea
91

Domnului, ca sa fie aproape, foarte aproape in dragoste vesnica duhovniceasca; cele ce

ochiul n a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s a suit, pe acestea le a
gatit Dumnezeu celor ce L iubesc pe El (I Cor. 2, 9), in dragoste, deci, care pe vremea
Sf. Ap. Pavel, ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si mintea omului nu si le poate
inchipui, pe care Dumnezeu le-a pregatit celor care- L iubesc. Dar Sf. Ap. Pavel zice, ca,
in timpul celei de a doua veniri, vor exista oameni in viata, care vor fi rapiti, impreuna
cu ei, in nori, ca sa intampine pe Domnul in vazduh (I Tes. 4, 17).
Sigur de mare cinste este privilegiul de a fi crestin si de a participa cu credinta puternica
in lupta pe care o va duce Biserica impotriva stapanirii lumii acesteia, luand exemplul
Parintilor Bisericii, al martirilor, al marturisitorilor si al tuturor celor credinciosi din veci,
care au stat fara frica impotriva puterilor intunericului.
Opiniile in legatura cu aceea, daca va mai continua pentru un timp viata pe pamant, dupa
sfarsitul lui Antihrist sau va urma imediat a doua venire a Domnului, sunt impartite. Mai
intai apare argumentul ca ziua celei de a doua veniri este necunoscuta, fiindca va veni ca
un fur noaptea (I Pt. 3, 10). Daca, asadar, a doua venire urmeaza imediat dupa
infrngerea lui Antihrist inseamna ca noi vom cunoaste a doua venire cu 7 ani inainte de a
se realiza. Dar va exista o mare problema, generata de faptul ca oamenii acelor vremuri
vor fi lenesi spre cele duhovnicesti si indiferenti pentru aceste probleme. Ochii lor vor fi
orbi si inima lor impietrita, ne spune Sf.Scriptura: ca o cursa; caci va veni peste toti cei
ce locuiesc pe fata pamantului (Lc. 21, 35), a doua venire a Domnului.
De asemenea, Hristos a zis, profetic, ca oamenii din vremea lui Antihrist si a celei de a
doua veniri, care va urma negresit, incet sau repede, vor fi fara frica de Dumnezeu, dupa
cum oamenii din vremea potopului, care au vazut semnele de avertisment si pe Noe
construindu-si 120 de ani corabia si chemarea sa la pocainta, au continuat sa traiasca in
desfru, si-l batjocoreau. Ori vor cunoaste cei nepocaiti vremea sfrsitului lor, ori nu, tot
nepocaiti vor ramane.
Iata ce zice Domnul: Caci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mancau si
beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si n au stiut
pana ce a venit potopul si i a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului (Mt. 24,
37-38).
Dupa cum vedem scopul tuturor profetiilor, care relateaza evenimentele de dupa Hristos,
se concentreaza asupra persoanei si venirii dezgustatorului Antihrist, fiindca inainte
mergatorii lui, instrumente ale Satanei, vor unelti si forta predarea sarmanei omeniri in
mainile celui fara de lege, care vor pregati insemnarea celor necredinciosi cu
semnul satanic, imposibil de sters. Crestinii credinciosi nu se vor teme de venirea lui
Antihrist, dupa cum nu s-au temut si nu s- au inspaimntat de inainte mergatorii si
uneltele lui attea sute de mii de martiri, sfinti, cuviosi si marturisitori. Zilnic se vesteste
credinta lor si fermitatea unitatii glasului lor, ca a militantului ortodox Iosif Vrienie:
Prietene, nu tag dui ortodoxia. Nu minti evlavia stramoseasca; in aceasta te-ai nascut,
in ea traiesti si in ea vei adormi .
Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus, il va ucide, cu suflarea
gurii Sale, si l va nimici cu stralucirea venirii Sale (II Tes. 2, 8).
Opinii succinte
Preabunul Dumnezeu, din iubire pentru om, a descoperit cele viitoare ce vor avea loc
92

inainte de venirea lui Antihrist si a celei de a doua veniri.

Iubitor si afectuos, gata totdeauna sa primeasca in bratele Sale pe omul cazut in pacat, nea prevenit si ne-a avertizat prin profeti si prin Apostoli, dar si prin Unul- Nascut Fiul Sau,
ca se vor intampla multe si ca Antihrist va incerca, in zilele cele de pe urma, ca sa
amageasca omenirea. Diavolul, acest sarpe veninos, prin Antihrist v-a incerca daca va fi
posibil sa insele pana si pe cei alesi.
Amagitorul va exploata indiferenta religioasa, ignoranta, dar si apostazia omenirii de la
Tatal ceresc.
Desfrul, depravarea, materialismul si ateismul sunt capcanele pe care le-a pregatit in
diferite feluri mestesugite asupra omenirii, instrumente ale Satanei, inainte mergatoare lui
Antihrist.
Statele sunt prinse in capcana definitiv, stranse laolalta toate de Hidra Sionismului, cu
tentaculele sale hidoase.
Ca un razboi de tesut, care tese tot mai des si ca un paianjen veninos, Sionismul este gata
sa pregateasca aparitia lui pentru ca sa atraga la moarte victimele prinse in capcana.
Asadar Antihrist este aproape!
Cate nu sunt care ne cutremura? Cate care ingrijoreaza?! Cati sunt care se pocaiesc
deschis si se inarmeaza cu credinta si hotarare sa reziste fiarei din Apocalipsa?
Credinciosul eviavios trebuie sa fie gata totdeauna, dand cu curaj marturia ortodoxiei,
care asteapta in orice moment ziua Judecatii, care va veni precum furul noaptea, asa cum
zice Domnul.
Iar altii traiesc in nepasare ca si acei oameni dinainte de potop, care mancau, beau,
chefuiau fara judecata, fara ca sa le treaca prin minte gandul de a se pocai, in
ciuda semnelor de avertizare. Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi si venirea
Fiului Omului (Mt. 24, 37).
Sigur, aratarea groaznica a trufasului Antihrist, va sfarsi prin fuga lui de Domnul nostru
Iisus Hristos, Atotputernicul Dumnezeu. Antihrist, Satana si profetul mincinos vor fi
condamnati precum si toti cei ce s-au inchinat fiarei. Si diavolul care i amagise, a fost
aruncat in iezerul de foc si de pucioasa, unde este fiara si proorocul mincinos, si vor
fi chinuiti acolo, zi si noapte in vecii vecilor (Apoc. 20, 10). Omul devine partas
biruintei asupra pacatului si a mortii si mostenitor al vietii vesnice, prin credinta ortodoxa
in Hristos si cu marturisirea acestei credinte pana la moarte.
Cati dintre noi, cei credinciosi, strigam si opunem rezistenta cu curaj hidosului Antihrist,
dar si inainte mergatorilor lui care se lauda.
Martorii lui Iehova, masoneria, spiritismul, ecumenismul, materialismul, marxismul,
Sionismul sunt cateva din organizatiile si sistemele inainte mergatorilor lui Antihrist.
Ereziile, puterile intunericului si organizatiile satanice au ca scop sa semene confuzia,
anarhia si lepadarea omului de Dumnezeu.
Omenirea decazuta moral si slabita duhovniceste trebuie neaparat sa se trezeasca.
Sionismul international are puse la cale capcanele lui, si cu ele prinde mult vanat.

93

In cursele acestea a cazut, din nefericire si tara noastra, fiindca inainte mergatorii lui
Antihrist dispun de cele mai veninoase sageti si mai perfecte arme contra crestinilor din
intreaga lume, nu numai din Grecia.
Din nefericire exista multi greci, dintre ei multi demnitari cu legaturi masonice, care sunt
membri in retelele ascunse ale acestei organizatii satanice, care s-au rupt de Biserica, de
dreptate si de legile tarii. Ei urmaresc prin aceasta ca sa creeze din masonerie un stat in
stat. Din nefericire Grecia indeplineste servil poruncile centrelor ascunse. Tara noastra
trebuie sa-si apere credinta ortodoxa prin orice mijloace. Slugile lui Antihrist lovesc cat
pot mai mult in Biserica.
Dar cine se opune cu putere acestui uragan?
Daca stim ca moliciunea este mortala si daca vom urmari poruncile lui Hristos vom
alunga de la noi aceasta delasare. Crestinul nu trebuie sa fie dilematic si nehotarat. Din
clipa in care Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, S-a rastignit, a murit si a inviat pentru
mntuirea noastra, si noua ne-a pregatit Imparatia lui cea cereasca, crestinul traieste si se
misca pentru Hristos.
Credinciosul crestin stie ca, chiar daca se arata ca stapnesc puterile intunericului, la
sfrsit vor fi strivite de Domnul nostru Iisus Hristos, care a zis: Eu am biruit lumea (In.
16, 33).
Avnd permanent indreptate privirile noastre si nadejdile noastre spre aratarea celei de a
doua veniri a Domnului nostru, una este grija noastra: Lupta duhovniceasca, rugaciunea
neinfricata, pocainta adevarata, marturisirea ortodoxa si inainte de toate credinta
neclintita in Dumnezeu Cel Unul in fiinta si intreit in Persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfnt
si privegherea zilnica, pentru ca sa scapam de inselaciunile instrumentelor Satanei si ale
hidosului Antihrist, daca va veni in zilele noastre, fiindca zilele rele sunt (Ef. 5, 16).
Fericita este sluga aceea, pe care venind stapanul, o va afla facand asa (Mt. 24, 46).
PROFETIILE SFINTILOR BISERICII NOASTRE
Profetiile Sfntului Cosma al Etoliei
Sfantul Cosma (1714- 1779) provine din partile Etoliei. A trait in singuratate in Sfantul
Munte si a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu cu simplitate, dar cu credinta ferma si cu
putere profetica. Predica lui avea o enorma influenta asupra crestinilor greci, subjugati
sub stapanirea turceasca. Astfel a impiedicat dezastrul general al crestinilor din Epir si
alte regiuni. A murit martiric in satul Kaslicontas, din partea de nord a Epirului la 24
august 1779. Sfantul Cosma in afara de darul predicarii si al facerii de minuni, avea si
darul profetiei. Si a prevazut cu exactitate evenimentele viitoare, si a facut minuni chiar si
cu cei necredinciosi.
Multe din profetiile pastrate vorbesc despre dezrobirea neamurilor, altele despre
persoane, altele despre evenimentele viitoare.
Multe s-au confirmat, altele asteapta sa se confirme. De asemenea multe din profetiile
Sfantului relateaza despre inventiile si nemaipomenitele descoperiri ale vremurilor
noastre si din zilele din urma.
Profetie a Sfantului Cosma al Etoliei
94

Cand va cadea ramura (adica postamentul crucii) va fi multa rautate. Si cand va

cadea copacul va fi foarte multa rautate . Practic in 1940 a cazut ramura si crucea in
partile Albaniei, unde s-au asezat italienii, si in 1947 a cazut copacul, caci tinutul a fost
distrus complet de razboiul civil.
Profetia Sfntului Nil Atonitul, despre Antihrist si sfrsitul lumii
Pe la anul 1900, mergand spre jumatatea mileniului al optulea de la facerea lumii,
acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut.
Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate
patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea.
Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbandu -se fetele oamenilor, si nu se vor
mai cunoaste fetele barbatilor de ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului
din cap.
Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselati de Antihrist.
Nu vor da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri. Pastorii crestinilor,
arhierei si preoti vor fi oameni cu slava desarta, afara de prea putini, cu totul
nerecunoscnd calea din dreapta de cea din stanga.
Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii. Curatia va pieri
de la oameni si va stapni faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai
inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile
si omorurile, in vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru savarsirea acestor mari
pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfntului Duh, pe care l-au primit la Sfantul
Botez, precum si de mustrarea constiintei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti
credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla in lume, caci isi vor pierde
cu totul credinta, nevaznd la nimeni lumina cunostintei.
Atunci se vor duce la locurile ascunse si sfinte (manastiri si schituri), ca sa gaseasca
mangaiere sufletului de multele tulburari si ispite pe care le vor intampina zilnic; dar
usurare nu vor gasi, caci peste tot vor fi piedici si sminteli. Si toate acestea se vor face
pentru ca Antihrist va stapani peste tot, va domni in toata lumea, va face semne si minuni
cu inselaciune si va insela pe oameni cu viclenie, ca sa nascoceasca si sa vorbeasca unul
cu altul de la un capat al pamantului la celalalt (telefonul, radiotelefonul, televiziunea,
n.n.). Atunci vor zbura prin aer ca pasarile (avioanele n.n.) si vor inota prin adancul marii
ca si pestii (submarinele n.n.).
Si toate acestea le vor face oamenii, traind in tihna, necunoscand ca acestea sunt
inselaciunile lui Antihrist. Si asa de mult va inainta stiinta vicleanului, ca sa insele prin
nalucire pe oameni, pentru a nu mai crede in Dumnezeu Cel in Sfnta Treime inchinat.
Atunci, vaznd Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurta zilele
pentru cei putini care se vor mntui; ca se va sili Antihrist cu slugile sale sa insele de va
fi cu putinta , si pe cei alesi. Atunci fara de veste va veni sabia cu doua taisuri si va
omori pe inselatorul si pe cei ce- i slujesc lui.
Cuvant al Sfnt ului Nil pentru venirea lui Antihrist
Cand se va inmulti faradelegea se vor aduna toate pacatele si faradelegile lumii si se vor
incuiba intr-o necurata fiica a desfranarii, care va fi lacas al preacurviei, mama a tuturor
faradelegilor si a spurcatului Antihrist si va fi o femeie necurata si preaintinata in toata
viata ei.
95

In aceasta femeie prea desfranata se vor aduna toate faradelegile lumii din care se va
naste fiul pierzarii, Antihrist. Din pricina lipsei harului Duhului Sfant de la oameni,
pentru pacatele lor, se vor aduna in pantecele ei toate faradelegile oamenilor
Dupa nasterea lui Antihrist va veni toata lipsa in lume. Intai, va lipsi dintre oameni
dragostea, unirea, curatia si frica lui Dumnezeu. Orasele vor fi lipsite de pastori si de
povatuitori credinciosi. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de episcopi, de duhovnici si
de preoti evlaviosi, asa cum au inceput inca de pe acum a lipsi.
La urma se va arata si necuratul Antihrist, dupa cresterea varstei lui, si se va umplea de
sataniceasca putere, ca sa faca semne si minuni cu vrajitoriile lui inaintea oamenilor
patimasi. Dar peste oamenii cei sfinti nu va avea nici o putere sa-i amageasca cu vrajile
lui, ci numai pe cei intunecati de patimi.
La inceput se va arata bland, ca sa plece popoarele la inselaciunea lui, si sa-l puna
imparat. De asemenea, se va arata cu pace si smerenie, ca sa i se inchine toti, fiindca
hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el
se va bucura. Lumea se va tulbura prin uitarea credintei si lipsa fricii de Dumnezeu. Caci
atunci vor stapani in lume desfranarea, preacurvia, sodomia, iubirea de avere, iubirea de
bani, pomenirea de rau, zavistia, uciderea de oameni, betia, avortul, stricarea familiei si
celelalte greutati. Toate acestea vor cuprinde intreg pamantul si vor stapani toate orasele
si satele, pentru ca nu se va gasi atunci alt om vrednic sa imparateasca lumea.
Atunci cand vor pacatui toti oamenii, vor crede ca isi lucreaza mantuirea lor. Atunci, in
vremea lui Antihrist, se vor defaima Bisericile lui Dumnezeu si Sfanta Evanghelie si va fi
multa lipsa in lume. Adica: semne si aratari de la Dumnezeu, foamete indoita, atat de
hrana trupeasca cat si sufleteasca si de invatatura dreptei credinte. Caci se va incuia cerul,
ca in vremea lui Ilie, si nu va ploua pentru faradelegile oamenilor. Apoi vor flamanzi
oamenii de cuvantul lui Dumnezeu, ca nu se va gasi un om drept, cu fapte bune, ca sa-i
invete cuvantul mantuirii. In vremea aceea se va ridica binecuvantarea lui Dumnezeu de
la mancaruri si bauturi, caci cu cat vor manca mai mult, cu atat mai mult vor flamanzi.
Atunci se va zamisli rautatea Satanei in inimile oamenilor si va vietui paganatatea cu
pecetea lui Antihrist, caci se va ridica darul lui Dumnezeu de la oameni, precum zice
Sfanta Scriptura: Nu va ramane Duhul Meu in oamenii acestia in veci, pentru ca sunt
numai trup (Facerea 6, 3). Atunci se vor imputina oamenii pe pamant, vor slabi si vor
muri cei pecetluiti de Antihrist ca pasarile pe drumuri si vor manca oamenii trupuri de
oameni morti, nemaiputand suferi lipsa si foamea. Iar intelesul pecetii lui Antihrist este
acesta: Al meu esti, iar eu sunt al tau; de buna voie vii la mine, iar nu de sila . Vai si
amar de cei pecetluiti de Antihrist. Atunci se va face mare tulburare in lume. Caci auzind
oamenii ca in alte parti este pace, se vor muta acolo, dar, dimpotriva, vor gasi mai multa
lipsa si vor auzi de la locuitorii locului aceluia, zicand: Cum ati venit in acest loc
blestemat, unde n-a mai ramas intre noi intelegere omeneasca?. Atunci vor inceta
oamenii de a se mai muta din loc in loc.
Iar din cauza fierberii marii si a focului de sub pamant, se va desfiinta pamantul, adica se
va usca si nu va rasari iarba; copacii nu vor odrasli vlastare si izvoarele apelor vor seca,
96

iar animalele si pasarile vor muri de aburii marilor si a pucioasei.

Insa purtand Dumnezeu grija de mantuirea tuturor oamenilor cu buna vointa, va trimite
atunci pe pamant pe cei trei sfinti: Ilie, Enoh si Sfantul Ioan Evanghelistul, ca sa
propovaduiasca, sa intoarca la dreapta credinta si sa invete pe cei putini care vor sa se
mantuiasca. Caci cei ce nu vor pecetlui cu pecetea lui Antihrist, vor mosteni Imparatia
cerurilor, insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci si se vor izbavi de osanda iadului.
Daca flamanziti, rabdati, ca Dumnezeu va va trimite ajutorul Sau dintru inaltime. Iar
oamenii vor zice: iata ca cei ce s-au pecetluit cu pecetea lui Antihrist sunt multumiti. Dar
sfintii le vor zice: ce multumire este aceasta la insemnarea pecetii celei pierzatoare, care
cu inselaciune i-a inselat, nesimtitori fiind, ca nu-si cunosc mantuirea lor?
Atunci vazand Antihrist pe cei trei prooroci propovaduind adevarul si aratand
inselaciunea lui, se va mania si va porunci slugilor sale sa-i aduca inaintea lui. Si intai are
sa- i ademeneasca, zicand: Pentru ce voi nu vreti sa va pecetluiti cu pecetea
imparateasca? Atunci ei il vor ocari in fata, pentru inselacuinea lui, zicandu-i: O,
amagitorule si inselatorule Antihrist, nu-ti ajunge ca ai pierdut atatea suflete, ci ne silesti
si pe noi sa te ascultam? Blestemata este pecetea ta si slava ta si cu pierzarea ta a venit
sfarsitul lumii Iar spurcatul auzind ocarile lor si blestemurile pe care le rostesc sfintii,
singur va lua sabia si-i va taia Iar dupa moartea lor va porunci slujitorilor lui sa faca
cumplite rautati, adica: curvii, preacurvii si cumparari de copii, si vor curvi pe drumuri.
Si pentru rautatea lor isi vor pierde cuviinta omeneasca, si o sa-si iasa din minti, pentru
multa nestapanire a curviei. Se vor face scurti la stat ca dracii, fiindca firea dracilor este
scurta si rotunda. Ca firea dracilor cu a oamenilor rai se va uni la scurtimea varstei si
pana la cinci palme inaltimea lor. Si se vor face oamenii mai vicleni decat dracii, fiindca
dracii n-au trup ca sa curveasca si sa ucida, ci numai ganditor indeamna pe oameni.
Atunci Antihrist se va bucura foarte mult, ca si-a implinit scopul lui cel rau si dorind sa
cea fara de lege, si acolo unde se va bucura el si se va veseli va veni sabia cea cu doua
taisuri, de sus, si-l va sframa, si spurcatul lui trup va fi aruncat in vesnica munca, unde
se va munci impreuna cu sufletul cel necurat al lui.
Alte profetii ale Sfntului Nil
Mare nerecunostinta s-a aratat si se arata, si inca, si mai mare se va arata din partea
monahilor din muntele acesta (Athos). Si in special se va arata nerecunostinta catre Maica
Domnului. Pentru aceasta zic: cand va veni de patru ori cate 25 ani, adica 100 de ani, de
la 1775 pana la 1875, oare atunci la ce stare o sa ajunga viata monahiceasca? Si dupa
aceasta cand vor mai trece de trei on cate 25 ani, adica de la 1875 la 1950, care este in
mijlocul celui de-al optulea veac de la facerea lumii, adica 7500, oare cata tulburare are
sa se faca de la 7400 pana la 7500? Ce rapiri o sa se faca? Amestecari de sange, adica se
vor casatori rudeniile intre ele, stricari de copii, sodomii, curvii, preacurvii si toate alte
faradelegi pierzatoare. Si o sa se certe neincetat, si nu o sa gaseasca nici inceputul nici
sfarsitul. Si pe urma are sa vina si sfarsitul agarenilor (turcilor), cea mai de pe urma si
amara iarna. Caci atunci are sa fie scarba si stramtorare in toata lumea
Sunt 25 de ani de cand s-a intors sfera spre mai rau, adica de la anul 1785 incoace
pierzarea a stapanit. Dar cand vor trece alti 25 de ani, la care ticaloasa stare are sa
inainteze lumea? Adica la 1835, si dupa aceea pana la anul de la facerea lumii 7500, vor
fi toate rautatile lui Antihrist
97

Fiindca veacul desartei vietuiri si rnduiala monahicestei asezari, se desparte: Cei de

dimineata se aseamana cu flacara focului, cei de amiazazi cu carbunii cei aprinsi, iar cei
de seara cu spuza cea amestecata cu cenusa care ramne de la carbunii cei aprinsi Ca
iubirea de argint il face pe calugar a ura calea cea strmta si a iubi mai mult odihna
si lenevirea, care este povatuitoare si invatatoare a toata rautatea. De la patriarhi pana la
imparati si pana la monahi si la cei mai de pe urma saraci, aceasta nu ne lasa sa intram
prin usa cea strmta. Pentru ca iubim cele ale lumii si suntem patimasi la ele, si cel dinti
este pantecele.
Vai, vai, o, parintilor! Plng si ma vait dupa refacerea starii dinti a acestui munte.
Fiindca dupa 1913 trecand 79 de ani se vor face toate rautatile profetite despre venirea lui
Antihrist, ani de la facerea lumii 7500
Intr-adevar 1913+79=1992 adica 7500, caci 5508+1992=7500.
O marturie a Sfntului Calinic de la Cernica (1787- 1868)
Despre anul 1992 s-a scris si se scrie mereu, pentru ca precum se stie, in acest an va
avea loc unificarea celor 12 tari din Piata Comuna intr-o unitate economica si politica cu
mari posibilitati sociale pentru tarile respective. Va fi, se zice, un inceput de era noua ,
aducatoare de belsug, cu ecouri economice si politice in toata lumea.
Lumea crestina insa, care stie ca bunastarea materiala nu merge mana in mana cu
imbunatatirea vietii spirituale, ci dimpotriva, precum spune Apostolul Pavel, cand una
creste, scade cealalta, priveste cu neincredere si ingrijorare la anul 1992, ca nu cumva o
atentie crescuta acordata bunurilor materiale sa aduca dupa sine si o crestere a relelor care
bantuie lumea de azi si care deja a intrecut orice masura.
La aceasta se adauga si faptul ca despre anul 1992 circula in lume prevestiri intunecoase
ale unor barbati sfinti, ierarhi si cuviosi, precum: Sfantul Ierarh Nifon al
Constantinopolului, Cuviosul Nil Atonitul, Cuviosul Cosma al Etoliei, Sava de la
Calimnos si altii, care au trait in urma cu ani si veacuri.
In vedenia sa despre infricosata judecata (vezi cartea: Un episcop ascet, editata de
manastirea Paracletul), Sf. Nifon vede pe Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii.
Cand a ajuns la veacul al saptelea, Dumnezeu S-a oprit, Si-a acoperit fata cu mana si a zis
cu mahnire: Acest veac al saptelea a intrecut pe toate celelalte cu nedreptatea, si cu
rautatea. Apoi dupa putin, ajungand la jumatatea acestui veac, a adaugat: Acesta este plin
de putoarea pacatelor omenesti, de invidie, necuratie, ura, minciuna dar ajunge. Il voi
curma la mijloc; sa inceteze stapanirea pacatului! Si a facut semn arhanghelului Mihail sa
pregateasca inceputul Judecatii.
Infricosat cuvant: il voi curma la mijloc! Or, mijlocul veacului al saptelea este anul 7500,
din care scazand anii pana la Hristos (5508) dam tocmai peste anul 1992!
Marturia Sf. Ierarh Calinic de la Cernica despre acest an este si mai directa. Sf .Calinic a
trait mai aproape de noi, intre anii 1787- 1868, si este ctitorul manastirii Cernica din
apropierea orasului Bucuresti, capitala Romaniei, careia i-a fost staret timp de 31 de ani.
In prezent, in biserica mare a manastirii se afla racla cu sfintele moaste ale cuviosului,
care necontenit fac minuni si dau tamaduiri de tot felul de boli sufletesti si trupesti.
98

Staretul Calinic, fiind om sfant, mare nevoitor si cu alese daruri duhovnicesti, in jurul lui
se adunasera multi monahi si chiliile din insula Sfantului Nicolae erau neincapatoare,
fiind trebuinta de noi chilii. De aceea se gandea sa faca o manastire mai mare, in cealalta
insula a sfantului Gheorghe. Nu-i mai ramanea acum decat sa inceapa lucrul, insa
staretul Calinic statea la indoiala si amana inceputul.
Ce se intamplase? Un zvon circula in tara ca nu peste mult timp, adica in 1848, aveau sa
aiba loc mari evenimente, un sfarsit de lume, un inceput de lume noua . Framntat de
aceste gnduri, intr-una din nopti, intorcandu-se la chilie de la slujba utreniei si asezndu
-se ca de obicei pe scaunul sau caci asa obisnuia sa se odihneasca cuviosul, seznd pe
un scaun si niciodata intins pe pat , in acel moment s-a aflat cu trupul in picioare, aievea
nu in vis, in cealalta insula a Sfantului Gheorghe, avand de-a dreapta pe Sf. Ierarh
Nicolae si de-a stanga pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care il mustrau de ce nu a inceput
zidirea manastirii in aceasta insula, pentru care deja primise bani.
Cuprins de frica si de cutremur, staretul Calinic a raspuns: Iertati-ma, sfintilor ai lui
Dumnezeu, dar citind eu unele prevestiri despre viitor, am crezut ca la anul 1848 va fi
sfarsitul lumii. Atunci sfintii i-au zis: Uita-te spre rasarit. Si ridicand cuviosul ochii
spre rasarit, nu se mai vedea cerul, ci numai o mare lumina dumnezeiasca iar
el spaimntndu -se, a cazut la pamnt zicndu-i: Priveste acum la rasarit si vei vedea
taina cea mare a Providentei. Si fiind intarit de darul lui Dumnezeu, Sf. Calinic a vazut
pe cer pe Sf. Treime, asa cum este zugravita pe sfintele icoane, iar dedesupt, pe un mare
pergament luminos era scris cu litere mari: 7500, ani de la Adam. Atunci sfintii care
il sustineau pe brate, i-au zis: Vezi ca nu la 1848 va fi sfarsitul lumii, ci sfarsitul lumii va
fi cand se vor implini 7500 de ani de la Adam? Asadar, au adaugat sfintii, incepe indata a
zidi marea manastire a Sf. M. Mc. Gheorghe.
Aceasta este vedenia Sf. Calinic de la Cernica. Precum vedem aici se vorbeste precis
despre anul 7500 de la Adam, care asa cum am arata mai sus, corespunde cu anul 1992.
Noi care am trecut anul 1992 ne intrebam, oare profetia sfintilor nu a fost exacta? Nu,
nicidecum. Ea este exacta. Ea nu fixeaza data unui cataclism planetar, ci inceputul
derularii unor evenimente ce prevestesc apropierea sfrsitului lumii. Pe vremea
Sf. Calinic se zvonea ca in anul 1848 aveau sa aiba loc mari evenimente, un sfrsit de
lume, un inceput de lume noua . Despre ce era vorba? Cti stiu ca anul 1848 reprezinta
anul revolutiilor nationale? Masoneria internationala programase pentru acel an o lovitura
de gratie data statelor crestine, in general, si traditiilor crestine in special. A fost inca un
pas facut de masoneria, condusa de Sionismul mondial pentru pregatirea venirii
lui Antihrist.
Cuvnt al Sfntului Efrem Sirul
Eu, Efrem cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai
presus de puterea mea? Dar de vreme ce Mantuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei
neintelepti i-a invatat intelepciunea si prin ei pe credinciosii de pretutindeni i-a Luminat;
si pe a noastra limba cu indestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic,
si a tuturor ascultatorilor, si voi grai intru durere si voi spune intru suspinuri
pentru sfarsitul lumii acesteia de acum, si pentru cel fara de rusine si cumplit balaur
(adica Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, si sa bage teama si spaima si cumplita
99

necredinta in inimile oamenilor Va face aratari, semne si infricosari, incat, de ar putea

sa amageasca si pe cei alesi. Si se va sargui ca pe toti sa-i insele cu mincinoasele semne,
cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatoriile care se vor face de el
Caci cu ingaduinta lui Dumnezeu va lua stapanire ca sa insele lumea, fiindca s-au
inmultit pagnatatile oamenilor, si pretutindeni se lucreaza tot felul de lucruri cumplite
Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitita lumea cu duhul inselaciunii, pentru
pagnatatea oamenilor. De vreme ce asa au voit oamenii a se departa de Dumnezeu si a
iubi pe vicleanul. Mare nevointa va fi fratilor in vremurile acelea, mai ales celor
credinciosi, cnd se vor savrsi semne si minuni de insusi balaurul cel cu multe
stapniri; cnd se va arata ca un Dumnezeu, cu naluciri infricosate, zburand in vazduh, si
toti dracii ca ingerii inaltndu-se inaintea tiranului. Si va striga cu tarie schimbandu-si
chipul si infricosand fara de masura pe toti oamenii.
Atunci fratilor, oare cine se va afla ingradit si neclintit petrecnd? Avnd in sufletul sau
semnul Unuia- Nascut Fiului lui Dumnezeu, adica sfnta lui venire.
Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, si marea vazandu-o toata lumea tulburata,
va fugi fiecare sa se ascunda in munti. Unii vor muri de foame, altii de sete se vor topi ca
ceara. Si nu va fi cine sa-i miluiasca pe ei. Atunci vor vedea toate fetele lacrimnd si cu
durere intrebnd: Nu cumva se afla vreun grai a lui Dumnezeu pe pamant? Si nu vor auzi
de nicaieri raspuns
Cine va suferi zilele acelea? Si cine va rabda necazul cel nesuferit, cand vor vedea
amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pamantului, pentru vederea
tiranului. Multi se vor inchina inaintea spurcatului si vor striga cu cutremur, incat si locul
se va clatina de strigatele lor, zicand: Tu esti mntuitorul nostru Atunci marea se
va tulbura si pamantul se va usca. Cerurile nu vor ploua si sadurile se vor usca. Si toti cei
ce vor fi pe pamant, de la rasarit pana la apus vor fugi cu multa frica. Si iarasi cei ce vor
fi in partile de apus vor fugi in rasarit cu cutremur
Luand atunci obraznicul stapnirea, va trimite pe draci in toata lumea, ca sa
propovaduiasca cu indrazneala, ca s-a aratat cu slava: Veniti de-l vedeti pe el. Cine oare
va avea suflet de diamant, ca sa sufere vitejeste toate smintelile acelea? Cine oare va fi
acest om precum am zis, ca toti ingerii sa- l fericeasca pe el? Caci eu fratilor, iubitor de
Hristos, desavarsit m-am infricosat numai din pomenirea balaurului, cugetand intru
sine necazul ce va sa fie asupra oamenilor in vremea aceea, si in ce fel se va arata acest
balaur pangarit asupra neamului omenesc. Insa sfintilor mai cumplit se va arata. Ca vor fi
multi cei ce se vor arata bine placuti lui Dumnezeu, care vor putea scapa prin munti si
dealuri si locuri pustii, cu multe rugaciuni si plangeri nesuferite. Ca vazndu-i Dumnezeu
in asa plngere nemngiata si intru credinta curata, se va milostivi spre dnsii ca un
Parinte milostiv, iubitor de fii, si-i va pazi pe ei unde se vor ascunde.
Ca prea pngaritul nu va inceta sa caute pe sfinti pe pamnt si pe mare, socotind ca
stapneste tot pamantul. Si pe toti ii va supune, si va socoti ca se poate impotrivi lui
Dumnezeu din cer, nestiind ticalosul neputinta sa si mandria pentru care a cazut
Cu toate acestea va tulbura pamantul, va infricosa cu semnele sale vrajitoresti pe toti. Si
in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, ci necaz mare, tulburare si necaz, moarte si
foamete peste tot pamantul. Ca insusi Domnul a zis: Ca unele ca acestea nu s au facut
100

de la intemeierea lumii . Iar noi pacatosii, cu ce vom asemana acele nevoi peste masura
de mari. Insa, sa-si puna fiecare in mintea sa cuvintele Mntuitorului, cum ca, pentru
nevoia si necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.
Viteaz suflet va fi acela care va putea sa-si tina viata atunci in mijlocul smintelilor; Ca
daca putin va slabi credinta sa, lesne va fi inconjurat si va fi robit de semnele balaurului
celui rau si viclean. Si neiertat se va afla unul ca acesta in ziua judecatii, ca insusi lui-si
vanzator se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de buna voie. De multe rugaciuni si
lacrimi avem trebuinta, o, fratilor! ca sa fie cineva dintre noi intarit intru ispite. Fiindca
multe vor fi nalucirile fiarei. Caci luptator impotriva lui Dumnezeu fiind, va voi sa
le piarda pe toate
Luati aminte, fratii mei! Covrsirea fiarei si mestesugirea ei de la pantece incepe. Caci
dupa ce va fi stramtorat cineva, de lipsa de bucate, sa fie silit a primi pecetea lui. Nu
oricum, ci pe mana dreapta si pe frunte va fi pus semnul. Ca sa nu mai aiba stapnire
omul a se pecetlui cu mana dreapta, cu semnul Sf. Cruci, si nici pe frunte a se mai
insemna cu numele sfnt al Domului, nici cu preasfnta si slavita cruce a Domnului
nostru Iisus Hristos. Ca stie ticalosul ca daca se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, ii
risipeste toata puterea lui. Pentru aceasta pecetluieste dreapta omului, ca aceasta este care
pecetluieste toate madularele noastre. Asemenea si fruntea care este ca un sfesnic ce
poarta faclia luminii. Deci fratii mei, infricosata nevointa va fi tuturor oamenilor
celor iubitori de Hristos, si pana in ceasul mortii sa nu se teama, nici sa stea cu molesire
cand balaurul va incepe a pune pecetea sa, in locul crucii Mntuitorului. Si va face in asa
fel inct sa nu se mai faca nici un fel de pomenire Domnului si Mntuitorului nostru Iisus
Hristos.
Si aceasta o va face, fiindca se teme si se cutremura de puterea Mantuitorului nostru. Ca
de nu se va pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nalucirile vicleanului, si
nici Dumnezeu nu-l va parasi, ci il va lumina si-l va atrage la Sine. Ni se cade, noua
fratilor, a intelege nalucirile vicleanului, ca nemilostiv si fara de omenie este. Iar
Domnul nostru cu liniste va veni la noi, ca sa goneasca mestesugirile balaurului.
Deci noi tinand neabatuta si curata credinta in Hristos, lesne vom birui puterea
vrajmasului; si se va departa de la noi neputinciosul, neavand ce sa ne faca. Ca eu,
fratilor, va rog pe voi iubitorilor de Hristos, sa nu ne molesim, ci mai ales puternici sa ne
facem cu puterea crucii. Cu toate acestea ni se cade noua a ne ruga, ca sa nu cadem in
ispita. Deci fiti gata ca niste credinciosi robi, neprimind pe altul. Ca de vreme ce furul
si pierzatorul si cel fara de omenie, mai inti va veni intru ale sale vremuri, vrnd sa fure
si sa junghie si sa piarda turma cea aleasa a lui Hristos, adevaratul Pastor; Caci se va da
pe sine drept adevaratul Pastor, ca sa insele oile turmei lui Hristos.
Aceasta cunoscand-o vrajmasul, ca iarasi va sa vina din cer Domnul cu slava, a socotit
aceasta ca sa ia asupra sa chipul venirii Lui, ca sa ne insele pe noi. Iar Domnul nostru va
veni ca un fulger infricosat pe pamant. Dar vrajmasul nu va veni asa. Se va naste cu
adevarat dintr-o femeie spurcata, care va fi unealta a lui. Deci nu se va intrupa diavolul,
ci in acest fel va veni ca sa insele pe toti. Fiind smerit, linistit, urand cele nedrepte, spre
iudei intorcandu-se, bun, iubitor de saraci, peste masura de frumos, cu buna asezare, lin
101

catre toti, cinstind in mod special pe evrei (caci ei asteapta venirea lui). Iar intru toate
acestea se vor face semne, aratari si infricosari cu multa stapanire, si se va mestesugi cu
viclesug ca sa placa tuturor, si sa fie iubit de multi. Si daruri nu va lua, cu manie nu
va grai, mahnit nu se va arata, si cu chipul bunei randuieli va amagi lumea, pana ce se va
face imparat. Si dupa ce vor vedea multe popoare niste fapte bune ca acestea, toti
impreuna cu o socoteala se vor face, si cu bucurie mare il vor propovadui pe el imparat,
zicand unii catre altii: Au doara se mai afla vreun om ca acesta bun si drept? Si mai mult
poporul cel ucigas al evreilor il vor cinsti si se vor bucura de imparatia lui. Pentru aceea
si ca unul ce va cinsti mai mult locul si templul, va arata tuturor ca are grija de ei. Si cnd
va imparati balaurul pe pamnt, cu mare srguinta, toate popoarele ii vor veni in ajutor:
Edom si iarasi Moab, inca si fiii lui Amon, ca unui adevarat imparat i se vor inchina lui
cu bucurie, si ei se vor face cei dintai aparatori ai lui.
Apoi imparatia aceluia se va intari si va bate cu manie pe trei imparati mari. Iar dupa
aceasta se ve inalta inima lui, si-i va varsa amaraciunea lui, punand inainte, din Sion,
veninul mortii, tulburand lumea, va clatina marginile, va necaji toate, va pangari sufletele.
Nu se va arata ca un cucernic, ci in toate ca unul fara de omenie: mnios, cumplit,
nestatornic, infricosat, urat, uracios, salbatic, pierzator si silindu-se a arunca in
groapa pagnatatii tot neamul omenesc, prin a sa nebunie.
Si stand multimea inaintea lui si alte popoare multe, laudandu-l pe el pentru naluciri, vor
striga cu glas mare, incat se va clatina locul in care popoarele vor sta inaintea lui. Si le va
grai cu indrazneala: Cunoaste-ti toate popoarele puterea si stapanirea mea? Iata dar
inaintea voastra a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealalta parte ca
sa vina aici la noi. Si va zice spurcatul: si va alerga, adica muntele in privirea tuturor, insa
nicidecum din temeliile lui mutandu-se. Caci cele ce Dumnezeu Prea Inalt dintru
inceputul zidirii le-a intemeiat si le-a inaltat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stapanire
nu are, ci va amagi lumea cu naluciri vrajitoresti. Si iarasi altui munte ce va sta in adncul
marii, ostrov foarte mare fiind, ii va porunci sa se duca pe uscat. Dar ostrovul nu se va
misca nicidecum, ci nalucire va fi. Si iarasi isi va intinde mainile lui, si va aduna multime
de taratoare si pasari. Asijderea inca va pasi pe deasupra adancului, si pe mare si pe uscat
va umbla; insa toate acestea vor fi naluciri. Si multi vor crede intru el si-l vor slavi ca pe
un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevaratul Dumnezeu, li se vor lumina
ochii inimii lor, si cu de-amanuntul vor privi prin credinta curata si vor
cunoaste inselaciunea lui. Acestea, toate facndu -le, va insela lumea si multi vor crede
lui, slavindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar ci vor avea frica lui Dumnezeu in ei si ochii
inimii luminati, vor cunoaste ca nici muntele nu s-a mutat din locul sau, nici ostrovul nu a
iesit din mare pe pamnt. Si toate acestea intru numele sau le va savrsi Antihrist si nu
vor fi adevarate, precum am zis mai sus. Caci cu farmece va savrsi toate mincinoasele
lui minuni, fermecnd vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui.
Si acestea asa facandu-se, si popoarele inchinandu -se lui, laudandu-l ca pe un
Dumnezeu, din zi in zi se va mania Cel Prea Inalt in ceruri si isi va intoarce fata Sa de la
el. Si dupa aceea se vor face cumplite semne: foamete neintrerupta, cutremur neincetat,
morti necontenite si temeri infricosate. Atunci cerul nu va mai ploua, pamantul nu va mai
rodi, izvoarele vor seca, raurile se vor usca, iarba nu va mai rasari, verdeata nu va fi,
102

copacii din radacina se vor usca si nu vor odrasli. Pestii si chitii marii in ea vor muri si
putoare pierzatoare va trimite marea si sunete infricosate, si de huietul valurilor vor muri
oamenii de frica. Atunci va plnge si va suspina cumplit tot sufletul, si ziua si noaptea se
vor chinui.
Nicaieri nu vor afla sa se sature de mncare, caci se vor pune peste tot conducatori tirani.
Si daca cineva va aduce cu sine pecetea tiranului insemnata pe frunte si pe mana dreapta,
va cumpara putine din cele ce se vor afla. Atunci vor muri pruncii la snul mamelor, vor
muri si mamele deasupra pruncilor lor. Va muri tatal cu fiii si femeia pe drum, si nu va
fi cine sa-i ingroape sau sa-i strnga in morminte.
Putoare rea va fi din cauza multimii mormintelor, si a trupurilor ce vor fi aruncate pe
strazi si pretutindeni, care mult vor necaji pe cei vii. Dimineata toti vor zice cu suspinuri
si cu durere: cnd se va face seara ca sa dobndim odihna? Si venind seara, iarasi cu
lacrimi prea amare vor grai intre dnsii: oare cand se va lumina, ca de necazul ce ne sta
deasupra sa scapam? Atunci se va vesteji frumusetea fetei tuturor, si vor fi fetele lor ca de
morti, si va fi urta frumusetea femeilor. Si toti cei ce s-au plecat cumplit fiarei si au luat
pecetea aceluia, adica pagnescul chip al spurcatului, alergnd catre el, vor zice cu
durere: da-ne noua sa mncam si sa bem, ca toti murim de foame, si goneste de la noi
fiarele cele veninoase. Si neavnd ce raspunde ticalosul, va zice cu multa asprime:
de unde sa va dau eu oamenilor ca sa mncati si sa beti? Ca cerul nu voieste sa dea
pamntului ploaie, si pamntul nicidecum n-a dat seceris sau roada. Si auzind acestea
multimile, vor plnge si se vor tngui cu totul, neavnd nici o mngiere. Necaz peste
necaz va fi lor nemngierea, caci de buna voie au crezut tiranului. Si ticalosul nu
va putea nici lui sa-si ajute, si cum ar putea sa-i miluiasca pe ei? Intru acele zile vor fi
nevoi mari din cauza balaurului, de frica, si de cutremurul cel mare si huietul marii, de
foamete, de sete si de muscarile fiarelor. Toti cei ce vor lua pecetea lui Antihrist si se vor
inchina lui, nu vor avea nici o parte de Imparatia lui Hristos, ci dimpreuna cu balaurul se
vor arunca in iad.
Fericit va fi acela ce se va afla curat si credincios, si va avea in inima lui credinta fara de
indoiala catre Dumnezeu, ca fara de frica vor lepada intrebarile lui Antihrist, defaimand
muncile si nalucirile lui. Iar mai inainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie
Tesviteanul si pe Enoh, ca un milostiv ca sa propovaduiasca cu indrazneala cunostinta de
Dumnezeu tuturor, ca sa nu creada lui Antihrist. Ca vor striga si vor zice: Inselator este,
o, oamenilor! Nimeni sa nu creada lui nicidecum, sau sa-l asculte pe acest luptator de
Dumnezeu! Nimeni din voi sa nu se infricoseze, ca degrab se va surpa. Domnul cel sfnt
vine din cer, sa judece pe toti cei ce s-au plecat semnelor lui.
Insa putini vor fi cei ce vor asculta si vor crede propovaduirea proorocilor. Iar aceasta o
va face Mantuitorul ca sa-si arate negraita Sa iubire de oameni, ca nici odata nu voieste
moartea pacatosului, ci voieste ca toti sa se mntuiasca. Ca nici in vremea aceea nu va
lasa neamul omenesc fara de propovaduire, ca fara de raspuns sa fie toti la Judecata. Deci
multi din sfintii care se vor afla atunci vor varsa rauri de lacrimi cu suspinuri
catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa fie izbaviti de balaur, si cu mare sarguinta vor fugi in
pustietati, in munti si in pesteri si cu frica se vor ascunde. Si li se va darui aceasta de la
Dumnezeu Cel Sfant, si-i va povatui pe ei harul in locuri hotarate si se vor mantui, fiind
103

ascunsi in gauri si in pesteri, nevaznd semnele si infricosarile lui Antihrist. Ca celor ce

au cunostinta, cu lesnire le va fi cunoscuta venirea lui. Iar celor ce isi au mintea
permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce lear spune. Pentru aceasta sfintii primesc putere de a scapa, pentru ca toata invaluirea si
grijiile vietii acesteia le-au lepadat.
Atunci va plnge tot pamntul. Marea si aerul vor plnge impreuna, si dobitoacele cele
salbatice cu pasarile cerului. Vor plnge muntii si dealurile si lemnele cmpului. Vor
plnge si luminatorii cerului dimpreuna cu stelele pentru neamul omenesc. Caci toti s-au
abatut de la Dumnezeu Cel Sfant si ziditorul tuturor, si au crezut inselatorului, primind
pecetea spurcatului Antihrist, in locul facatoarei de viata Cruci. Vor plange toate
bisericile lui Hristos cu plangere mare, ca nu va mai sluji sfintirea si prinosul! Iar dupa ce
se vor inplini trei ani si jumatate ai stapanirii spurcatului si dupa ce se vor implini toate
smintelile in tot pamantul, dupa cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul si
Mntuitorul nostru ca un fulger strlucind, din cerul cel sfnt, cel prea curat si infricosat
si prea slavit. Dumnezeul nostru si Imparatul si Mirele cel fara de moarte, pe nori cu
slava neasemanata, alergnd inaintea lui ingerii si arhanghelii, toti vapaie de foc fiind.
Heruvimii avnd ochii in jos, si Serafimii zburnd si fetele si picioarele ascunzndu-le cu
aripile, strigand cu frica unul catre altul: Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot. Si glas de
trmbita graind cu frica: Sculati-va cei ce dormiti, iata a venit Mirele.
Atunci se vor deschide mormintele si va auzi tarina cea putrezita, acea mare si infricosata
venire a Mntuitorului, si intr-o clipa se vor scula toate semintiile si vor cauta la
frumusetea cea sfnta a Mirelui. Si milioane si mii de mii de ingeri si de arhangheli si
nenumarate ostiri se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfintii, dreptii si toti care nu vor
lua pecetea balaurului celui pagn, se vor bucura foarte mult. Si se va aduce tiranul legat
de ingeri cu dracii impreuna inaintea divanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui si toti
pagnii si pacatosii vor fi adusi legati. Si va da Imparatul hotararea asupra lor, aceea a
osndei celei vesnice in focul cel nestins. Amin.
Profetia lui Agatanghel
Ieromonahul Agatanghel, care a trait 79 de ani, pe la 1298, a vazut o infricosatoare
vedenie despre cele ce se vor petrece in viitor, pe care le-a si scris. Noi vom relata aici
ceea ce priveste tara noastra (Grecia n.t.).
Grecia va fi luata de la turci, teatrul jafurilor si a distrugerilor. Poporul si cei care conduc
se vor gasi in stramtoare. Dar dupa aceea un popor din Rasarit va veni spre partile de
nord ale Greciei. Unit revenindu-si in sine din tulburarea invadatorilor vor iesi cu toata
armata impreuna si vor alunga pe turci nu numai din Grecia, ci si din intreaga Europa.
Unii turci gasind refugiu numai la Mecca (Marul rosu). Iar Constantinopolul va deveni
din nou capitala Greciei.
Acelasi lucru il profeteste si Sf. Cosma al Etoliei, precum si alti barbati
sfinti. Constantin a inceput, Constantin va pierde imparatia Bizantului. Profetia s-a
confirmat. Mai mult, a profetit cu admiradila exactitate si anul cuceririi la 1453. Si se va
implini la anul 1452 pana la 1453, cnd trebuie sa cada cea mai mare imparatie in mainile
agarenilor.
De asemenea prezice cu exactitate timpul robiei grecilor de catre turci. Si vor fi casele
104

distruse si sfintele biserici profanate si credinciosii persecutati pana la a opta suta

hotart. Dupa cum este cunoscut anul 1821 reprezinta anul eliberarii.
Agatanghel, cel cu nume sfant, a profetit cele despre cucerirea Constantinopolului, timpul
robiei grecilor, timpul eliberarii lor si a formarii Europei dupa cadere, apostazia Europei
Occidentale. De asemenea a profetit si despre activitatea lui Napoleon si dezastrul
acestuia.
CONCLUZII
Distrugerea Turciei. Ciocnirea neamurilor apusene si a rusilor
Constantin a inceput, Constantin va pierde imperiul Bizantului Agatanghel.
Pornind de la corelatia si paralelismul profetiilor precedente, dar si de la multe alte
profetii ale Vechiului si Noului Testament, pe care nu le putem cuprinde pe toate in
aceasta lucrare, apare fara fortare concluzia ca se asteapta:
a) distrugerea Turciei
b) ciocnirile armate intre Rusia si armatele occidentale pe teritoriul Turciei, in preajma
Constantinopolului,
c) ciocnire ampla pe teritoriul Palestinei,
d) distrugerea rusilor si mari distrugeri multor state. Turcia sprijinindu-se pe statele din
Occident crede ca este un semn mare, dupa cum prevestesc si profetiile. Un semn mare
pentru agareni. Aceasta va provoca cea mai mare neliniste. Ura care exista de secole
contra grecilor, ocuparea cu nemaivazute grozavii pentru vremurile noastre, indiferenta
pentru hotarrile organismelor internationale, probleme la granita cu Rusia, aversiuni
crescnde fata de Grecia.
Asadar cndva va iesi din granitele ei, cnd isi va da pe fata cruzimile si salbaticiile care
au fost comise pna astazi impotriva tuturor popoarelor, dar mai ales impotriva poporului
grec ortodox. Rusia care isi va reglementa problemele interne si externe, va merge
impotriva turcilor, dupa cum ne informeaza multe din profetii, si-i va obliga pe turci la
o retragere precipitata.
Dupa distrugerea Turciei de catre rusi, armatele rusesti controlnd marea Egee si
strmtoarea Bosfor se vor indrepta spre Siria si Palestina, dupa cum ne spun alte profetii
din Vechiul Testament, inaintand prin aer si pe mare.
Atunci coalitia Occidentala nu va ramane indiferenta fata de aceasta amenintare a Rusiei.
Occidentul va incerca cu ajutorul celor sase state ca sa ocupe Constantinopolul si sa
distruga flota ruseasca. Vor invinge rusii, dupa cum fara greseala s-a profetit de multe
veacuri. Batalia a sapte state in Constantinopol. Biruinta celui mai mare stat contra celor
sase state ( Profetia unui anonim la 1054 d.Hr .).
Un timp se mijloceste refacerea si pregatirea puterilor occidentale si incercarea de a
rezolva pasnic problema ocuparii Dardanelelor si a Constantinopolului. Vor incerca ca
cel ce rezolva cu condeiul, dar nu vor putea, de 99 de ori cu razboi si o data cu condeiul
(Profetia Sf. Cosma al Etoliei). Si continua Sf.Cosma: Daca problema se va rezolva cu
razboi vor patimi multe distrugeri. Mai mult, dupa cum profeteste Metodie, vor hotari
pentru problema orasului trei imputerniciti, asadar trei comisari ai marilor puteri.
Pentru aceasta si Sf. Cosma al Etoliei zice: Daca vor cadea de acord cele trei puteri
105

nimic nu va patimi.
Cu toate acestea rusi, dupa ce vor stapni 5 sau 6 luni Constantinopolul nu vor accepta
sa-l predea si, dupa cum profeteste Sf. Metodie, va pune in miscare multe state din
Europa Occidentala si vor invada Asia Mica. Iar multe armate vor fi conduse in mijlocul
teritoriului Greciei. In sfrsit 18 state se vor ciocni in Constantinopol. Caci va veni de la
Apus Filip cel Mare cu 18 limbi si se vor bate att de mult si cumplit inct va curge
sngele ca paraiele si apa Bosforului va fi ca sngele de rosie.
Atunci rusii se vor retrage spre Palestina, unde dupa aceea organizandu-se popoarele
dimprejur va incepe razboiul distrugndu-se unele pe altele; ca sa se adevereasca, dupa
cum s-a scris, profetiile Vechiului Testament, precum vom arata in continuare.
Ciocnire ampla in Palestina. Distrugerea Rusiei
Suntem datori sa lamurim ca distrugerea Rusiei si ciocnirea armata din Palestina nu
este aceeasi cu lupta de la Armaghedon, a conflagratiei mondiale de la sfarsit, cand va fi
desfiintat statul lui Antihrist si va urma triumful credinciosilor.
Iezechiel profeteste ca puterile care se vor ciocni in Palestina, vor veni din hotarele de
la miazanoapte (Iez. 38, 6), iar cele de la Armaghedon din lumea intreaga (Apoc. 16,
14), asadar din toate partile lumii. Si i a strans la locul ce se cheama in evreieste
Armaghedon (Apoc. 16, 16).
Vrednic de insemnat ca Armaghedonul va fi in Palestina, in muntele Carmel si consuma
cu a saptea plaga din Apocalipsa.
Ce se profeteste aici este un conflict care are in frunte pe rusi, si constitute urmarea luptei
din Constantinopol. El se alatura celui de-al treilea razboi mondial, care va premerge in
orice caz lui Antihrist. Cu aceasta sunt de acord toate profetiile, si ale Sf. Parinti si ale
Vechiului si Noului Testament. Astfel, inaintemergatorii lui Antihrist contribute intr-un
mod inimaginabil la provocarea celui de-al treilea razboi mondial, precum si a luptei de
la Armaghedon, fiindca astfel vor crede lui Antihrist mult mai usor decat lui Dumnezeu.
Vom relata profetia lui Iezechiel, aici existand in paralel profetiile lui Isaia si ale
Apocalipsei. Toate acestea petrecandu -se dupa adunarea evreilor din toate partile lumii in
Palestina. Dupa cum este cunoscut de la anul 70 d.Hr. abia in 1948 s-a constituit statul
evreu in Palestina. Asa zice Domnul: Iata, Eu sunt impotriva ta, God, printul lui Ros
si in anii de pe urma vei veni in tara izbavita de sabie, ai carei locuitori au fost adunati
dintr o multime de popoare, in muntii lui Israel (Iez. 38, 8).
Profetia vorbeste clar pentru repatrierea evreilor in pamantul stramosesc. Si profetia
continua. (Evemmentele acestea au fost scrise amanuntit la Iezechiel capitolele 31 si 39).
Si tu te vei ridica cum se ridica furtuna, si te vei duce ca norii, ca sa acoperi tara, tu
si toata oastea ta si multe popoare impreuna cu tine Si vei pleca de la locul tau, din
hotarele de la miazanoapte, tu si multe popoare impreuna cu tine, toti calari pe cai,
tabara mare si ostire nenumarata, si te vei impotrivi poporului Meu, impotriva lui Israel,
ca un nor care acopera pamantul (Iez. 38, 9, 15- 16).
Descriere este amanuntita, o armata foarte puternica, arme rapide ca norii, in mod evident
avioanele si rachetele, iar provenienta din armata de la miazanoapte. Si in ziua aceea
cand God va veni impotriva tarii lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, mania Mea se va
aprinde pe fata Mea in ziua aceea va fi un mare cutremur in tara lui Israel. Atunci vor
tremura inaintea Mea pestii marilor (Iez. 38, 18-20)
106

Asadar se vor cutremura pestii marilor, pasarile cerului, animalele si toate trtoarele si
oamenii, iar stncile se vor darma si toate casele: si se vor prabusi muntii, stncile se
vor darama si toate zidurile vor cadea la pamnt. (Eventual occidentalii vor ataca pe rusi
cu arme nucleare in care vor pieri si aceia evident.) Si voi chema impotriva lui toata
frica, zice Domnul; sabia fiecarui om va fi impotriva fratelui sau. Si l voi pedepsi cu
moarte si varsare de sange; voi varsa asupra lui si taberelor lui si asupra multor
popoare care sunt cu el, ploaie potopitoare si grindina de piatra, foc si pucioasa (Iez.
38, 21 -22).
Rusii vor infrunta acolo multe popoare carora le va produce multa frica.
Pna la urma va fi distrusa de o ploaie de foc si de grindina de piatra. Asadar bombele
nucleare care vor veni dinspre Occident sau alte feluri de arme. Mai mult, capitolul 39 de
la Iezechiel descrie si curatirea pamntului Palestinei de nenumaratele cadavre ale rusilor
si a celor dimpreuna cu ei.
In rezumat (Iez. 39, 11 16) avem: In ziua aceea voi da lui Gog loc de mormnt, in
Israel, in valea trecatorilor (Abarim), la rasarit de Marea Moarta, acolo voi ingropa pe
Gog si toata tabara lui si voi numi locul acela valea taberei lui Gog.luni ii va ingropa
Israel ca sa curate tara, tot poporul ii va ingropa
Aceasta este in acord cu profetia pentru sfrsitul rusilor si al treilea razboi mondial cu
efecte distrugatoare in toate tarile lumii: America, Rusia, Europa, fiindca in acord cu alte
profetii orasele vor ajunge pustii ( profetia Sf. Cosma al Etoliei) si profetia lui Isaia.
Oamenii vor fugi in munti unde mai usor se vor putea mntui.
Si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de
tot
Evenimentele premergatoare lui Antihrist. Sapte peceti si sapte trmbite
Apocalipsa este prin excelenta cartea care ne descrie amanuntit atat evenimentele
cosmice care vor premerge, cat si evenimentele care vor urma aratarii lui Antihrist.
Evenimentele acestea nu sunt alegorice, ci reale.
Deci cele opt peceti sunt pedepse pedagogice prin care Dumnezeu intareste
propovaduirea Evangheliei pana la sfarsitul veacurilor. Astfel prima pecete reprezinta
intreaga predica a Evangheliei pana la sfarsitul lumii, a doua pecete toate razboaiele, a
treia pecete foametele (vezi Apoc. 6, 1 17).
Continutul pecetii a saptea este alcatuit dintr-un sir de sapte trambite, din care sase
reprezinta venirea plagilor, mult mai grele si mai groaznice dect cele descrise in cele
sase peceti.
Asadar, sunt expuse ca o masura pedagogica catre omenirea necredincioasa, mai drastice
dect primele, pentru ca sa indrepte pe omul abatut spre pocainta si mntuire. Pe scurt
continutul celor sapte trmbite, care sunt descrise admirabil in Apocalipsa in cap.8, este
urmatorul:
La prima trmbita este descrisa arderea a o treime din pamant, a o treime din copaci, si
iarba verde a ars-o de tot. Si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia
parte, iar iarba verde a ars o de tot (Apoc. 8, 7).
Continutul profetic si de avertisment al primei trmbite se implineste exact cu incendierea
catastrofala a lumii, a padurilor si indeosebi in tara noastra (Grecia). Si astfel si profetia
107

Sf. Cosma al Etoliei este in deplin acord cu Apocalipsa, dar si confirmata. Oamenii vor
saraci fiindca nu vor avea dragoste de natura. Intr-adevar nu ne simtim mai saraci in
orasele superaglomerate fara verdeata?
La a doua trmbita este descrisa contaminarea a o treime din mari, a o treime din pesti si
a o treime din corabiile de pe mare (Apoc. 8, 8-9). Dupa cum ne este cunoscut,
evenimentele descrise corespund realitatilor de astazi, precum este recunoscuta
contaminarea marilor, distrugerea pestilor si descompunerea navelor, urmare a crizei
navale mondiale. Dezastrul, aici ca si la prima trmbita, nu este integral, fiindca are
un caracter curat pedagogic.
La a treia trmbita este descrisa contaminarea a o treime din rauri si ape, de steaua
Absintos, si moartea multor oameni ca urmare a acestei contaminari. Toti suferim
zbuciumul, dar si contaminarea peste masura de la Cernobal, care in ucraineana inseamna
Absintos. Asadar, contaminarea radioactiva de la Cernobal este continutul celei de a treia
trmbite. Si a treia parte din ape s-a facut ca pelinul (Apoc. 8, 11).
La a patra trmbita este descrisa micsorarea luminii soarelui, a lunii si a stelelor cu o
treime. In ajunul acestui fenomen ne aflam noi astazi. Chiar daca se va provoca partial
dar eclipsa aceasta a soarelui si a lunii nu putem ca s-o prognozam. Un neobisnuit
incendiu, un vulcan, o explozie nucleara, timpul va decide. La sfrsitul celei de a patra
trmbite avem trei valuri de atentionare, care prevestesc mari dezastre (Apoc. 8, 12- 13).
La a cincea trmbita ne este descrisa incordarea suferintei si suferinta unui infricosator
razboi (sigur cel de-al treilea razboi mondial), cnd oamenii vor chema moartea. O
insuportabila tristete si pornire catre sinucidere a ateilor, care au crezut in predica
prefacut pacificatoare a inainte mergatorilor lui Antihrist. Duhul nimicirii (al pustiirii) va
stapani cinci luni pe pamant (Apoc. 9, 1 12).
La a sasea trmbita este descris dezastrul si catastrofa razboiului. Doua sute de mii de
ostasi vor lua parte la aceasta actiune. Vor fi omorati o treime din oameni. Acestea se vor
petrece in timpul razboiului celui mare care va dura 5 luni. Sigur se vor folosi armele
nucleare. De aceste trei plagi: de focul si de fumul si de pucioasa, care iese din gura
lor, a fost ucisa a treia parte din oameni (Apoc. 9, 18). Va urma predica celor doi
profeti timp de 42 de luni, moartea acestora, un cutremur, spaima, pocainta multora
(Apoc. 1 14).
Va urma a saptea trmbita, care prevesteste calamitati, tunete, cutremure, grindina
nemaivazuta. Fenomene asemanatoare cu acestea s-au aratat in muntele Sinai cu aratarea
lui Dumnezeu. Antihrist vine. Se va prezenta ca Dumnezeu. Va stapni toate statele. Rusii
vor fi biruiti de restul statelor in al treilea razboi mondial la sfrsit. Razboiul este a
sasea trmbita. Antihrist se va instala in Ierusalim si va imparti oamenilor, timp de trei ani
si jumatate bunuri materiale in America. Razboiul acesta va afecta cel mai mult statele
europene si in principal Rusia. Oamenii se vor stampila pe frunte sau pe mana dreapta
pentru ca sa-si procure cele necesare traiului. Inc t nimeni sa nu poata cumpara sau
vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei (Apoc. 13, 17).
Dupa aceasta perioada Antihrist isi va arata inumana sa fata.

108

Evenimentele care urmeaza venirii lui Antihrist

Cele sapte cupe.
Cele sapte cupe sunt sapte plagi, asadar ultimile sapte pedepse ale lui Dumnezeu
impotriva omenirii care, cu putine exceptii (cei care nu vor primi semnul), vor fi
subjugati de Antihrist.
Plagile acestea nu vor lovi o treime, ci intreaga omenire. Oamenii in loc sa se pocaiasca
hulesc si se intaresc in hule si mai mult.
Prima cupa: Si o buba rea si ucigatoare s a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si
care se inchinau chipului fiarei 2). Dupa cum au anuntat specialistii care au pregatit
Fiara de la Bruxelles, stampila va fi facuta prin ardere cu raze laser, producatoare
de cancer; si vor fi implantati mici emitatori in gura noastra (pe mana dreapta sau pe
frunte).
A doua cupa: O molima generala peste toate marile. (In mod evident radioactivitatea sau
substante chimice foarte puternice).
A treia cupa: O molima generala a apelor, rurilor si izvoarelor. Dovada insetarii a
inceput. Apa nu se poate bea. A patra cupa: O ardere nesuferita va arde complet pe
oameni. Oamenii vor huli pe Dumnezeu si nu se vor pocai. Si oamenii au fost dogorati
cu mare arsita (Apoc. 16, 9).
A cincea cupa: Cupa mniei lui Dumnezeu se goleste pe scaunul fiarei. Scaunul lui
Antihrist scrtaie. Si toti oamenii si-au muscat limbile de durere din pricina durerilor si a
bubelor lor, dar nu s-au pocait, ci au hulit pe Dumnezeu.
A sasea cupa: Raul Eufrat a secat. O seceta nemaivazuta a navalit si apele lui au secat,
ca sa fie gatita calea imparatilor de la Rasaritul Soarelui (Apoc. 16, 12). Eufratul va
deveni bulevard, pe unde usor vor traversa armatele din Rasarit (Japonia si China?),
amenintnd statul lui Antihrist. Deci Antihrist este amenintat si incepe ca sa se organizeze
spre Armaghedon pentru confruntarea finala, care va insemna si sfrsitul lui (Apoc. 16,
12- 16). Si a chemat toate statele, care intr-un fel sau altul l-au ascultat, si s-au strns toti
pe muntele Carmel la Armaghedon, pentru respingerea invadatorilor. Si i au strans la
locul ce se cheama in evreieste Armaghedon (Apoc. 16, 16).
A saptea trambita: Tunete, vuiet, cutremur mare, asa cum nu a mai fost pe pamnt.
Cetatea, centrul lui Antihrist, s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit. Si
toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara (Apoc. 16, 20).
Au disparut insulele si muntii. Antihrist va fi infrnt. Aici se relateaza despre razboiul
mondial parjolitor.
Cnd va incepe razboiul cel mare?
Cea mai fierbinte si interesanta intrebare pentru multi este, sigur, cand va incepe
razboiul cel mare, cel pe care noi il asteptam, al treilea razboi mondial.
Desi in Sf. Scriptura nu este fixata data, exista profetii ale Sf. Parinti care ne pun in ispita
de a relata si a corela elementele existente si semnele vremii, pentru ca sa facem cel
putin un calcul, care nu reduce cu nimic incertitudinea cititorului.
Este inutil sa spunem ca, oricte calcule s-au facut, ramne esentiala datarea de la
profetul Daniel. Nu putem condamna pe niciunul din cei care au incercat sa faca aceste
calcule, dar este preferabil ca sa se asculte avertismentul: pocaiti-va, ca s-a apropiat
109

imparatia lui Dumnezeu; chiar si cu o cronologie gresita, dect sa nu ascultam nimic si

sa fim indiferenti fata de evenimentele ce vor veni. Important de retinut este ca
evenimentele acestea, in sine, nu se schimba. Ele vor veni negresit. Toate profetiile se vor
implini la vremea lor.
Exista o profetie a cuviosului Nil, care a sihastrit in muntele Athos inainte de anul 600.
Cuviosul Nil profeteste ca pe la anul 1900 mergand spre jumatatea mileniului al optulea,
de la facerea lumii, acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut De asemenea
exista profetia cuviosului Nil, care zice ca dupa 1913 trecnd 79 de ani se vor savarsi
cele mai mari rele, inaintea venirii lui Antihrist, ani de la facerea lumii 7500
Si in vedenia Sf. Nifon se relateaza ca Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii, S-a
oprit si si-a acoperit fata cu mana si a zis cu mahnire: Voi curma la mijloc veacul
acesta, adica veacul cel care este plin de pacate si semnificand 7500. Exista multe astfel
de marturii.
Sf. Cosma al Etoliei relateaza despre razboiul cel mare: Va inceta veacul al optulea cand
vor fi acestea, adica la jumatatea dintre 7000 si 8000. El a zis ca razboiul va veni cand
vor coincide doua sarbatori impreuna.
Intr-adevar in 1912 Pastile a coincis cu sarbatoarea Buneivestiri, iar Epirul a fost eliberat.
Exista si alta profetie a sfntului, care relateaza evident despre razboiul general pentru
care sunt consacrate multe profetii. Cand vor coincide doua veri si doua sarbatori
impreuna. Asadar, cnd dupa o perioada de seceta va urma sarbatoarea Pastelui si
Buneivestiri. Astfel sarbatorirea impreuna a coincis in 1991.
Daca, asadar, presupunem ca datele puteau mijloci, gresim, indiferent ct de putin, pentru
mijlocul acestor veacuri; atunci este justificata retinerea cuiva, fata de data realizarii
evenimentelor care s-au profetit.
Daca cunoastem ca anul 5508 este data nasterii lui Iisus, atunci 1992 va fi anul pe care-l
cautam. Fiindca 5508 (de la facerea lumii pana la nasterea lui Iisus) + 1992 = 7500.
Este inutil ca sa subliniem ca anului 1992 i se face reclama, dintr-o pura intmplare,
stranie(?), ca fiind inceputul unei noi ere .
Noi strigam ca sa nu ne pregatim pentru unificarea lumii, asa cum era inainte de turnul
Babel.
Unificarea acestei lumi este o unificare sub aspectul pacii, dar in realitate ea pregateste o
inrobire permanenta, o dictatura mondiala nemaivazuta , fiindca va incerca ca sa niveleze
dreptul national al fiecarui popor, si incet popoarele vor fi asimilate in creuzetul
internationalismului sub conducerea dezgustatorului Antihrist. Ce nu a izbutit Hitler prin
arme, inainte mergatorii lui Antihrist reusesc cu alte arme: banii, diplomatia, masoneria,
santajul, inrobirea spirituala. Iata inceputul ingrozirilor. Asadar, sustinem ca razboaiele,
inevitabile din vremea noastra, sunt o noua fata a raului ce duce la subjugarea si inrobirea
noastra in ghiarele lui Antihrist in 1992.
Acesta este intelesul mai adanc al unificarii popoarelor din zilele noastre. Este un razboi
european fara varsare de sange. Si dupa cum cei infranti intr-un razboi capituleaza fara
conditii in fata invingatorului, astfel si noi semnam in alb impotriva autonomiei noastre
spirituale.

110

Lasand la o parte problema numerelor, sa incercam o apropiere a evenimentelor care ne

avertizeaza si au mai ramas de implinit. In acesta chestiune avem conducator totdeauna
profetiile Sf. Parinti si cele din Sf. Scriptura. Ca toate profetiile sunt de acord ca ne aflam
in ajunul unui nou razboi european mondial. Si astfel, dupa cum am descris, in general,
si evenimentele relatate in Apocalipsa arata ca sunt in acord cu aceasta viziune; ca ne
aflam in ajunul celei de a patra trmbite, care anunta un razboi infricosator.
A doua venire a Domnului
Ultimul eveniment al evolutiei omenirii va fi a doua venire a Domnului nostru Iisus
Hristos, dupa cum ne asigura El Insusi. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori,
cu putere multa si cu slava (Mc. 13, 26). Si va urma Judecata. Si se vor aduna inaintea
Lui toate neamurile si i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de
capre (Mt. 25, 32), si pacatosii vor urma tatalui lor diavolul, la osnda vesnica, iar
dreptii la viata vesnica si vor primi bunatatile paradisului, care, dupa cum ne spune Sf.
Ap. Pavel, sunt de nedescris, cele ce ochiul n a vazut si urechea n a auzit, si la inima
omului nu s a suit, pe acestea le a gatit Dumnezeu celor ce l iubesc pe El (I Cor. 2,
9).
Ziua celei de a doua veniri ramne necunoscuta, fiindca, dupa cum zice Domnul nostru
Iisus Hristos despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din
cer, nici Fiul, ci numai Tatal (Mc. 13, 32).
Si in timp ce nu cunoastem exact vremea celei de a doua veniri, Dumnezeu ne da
semne, care ne avertizeaza cnd s-a implinit vremea: Si dupa cum de la frunzele
smochinului cunoastem ca primavara s-a apropiat, astfel si din diferitele semne cei
credinciosi sunt avertizati pentru evenimentele care vor veni, zice Domnul. Nu vor relata
aici semnele care ne avertizeaza, care vor premerge celei de a doua veniri a
Domnului, pentru ca le- am dezbatut pe larg in capitolele anterioare. Aici dorim ca
sa notam, crestinul nu trebuie sa fie absolut sigur pentru ziua implinirii unei profetii, si cu
atat mai mult pentru ziua celei de a doua veniri a Domnului, care va veni ca un fur
noaptea (I Tes. 5, 2).
Implinirea profetiilor seamana cu ziua mortii noastre. In timp ce moartea fiecaruia este un
lucru cert, ziua mortii ramne nestiuta pna cnd se implineste. Aceasta trebuie sa
retinem ca nu cunoastem dinainte, cu exactitate, toate evenimentele care se vor petrece.
Ceva analog raspunde Iisus ucenicilor Sai, care doreau sa stie cand va fi
restaurata Imparatia lui Israel. Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le
a pus in stapanirea Sa (Fapt. 1, 7).
Asadar, pe crestinul credincios nu trebuie sa-l intereseze att ziua exacta a implinirii
evenimentelor care vor veni, ct insasi evenimentele in sine. Iar aceste evenimente
viitoare au fost profetite, dupa cum zice clar Domnul.
Dar voi luati seama. Iata dinainte v am spus voua toate (Mc. 13, 23). Astfel la a doua
venire a Domnului se vor intampla urmatoarele evenimente importante:
1) prefacerea universului (II Pt. 5-7; 10- 13).
2) invierea mortilor ( In. 6,39,40,44, 54).
3) prefacerea celor in viata (I Cor.15, 51 -52).
4) rapirea credinciosilor in cer pentru intmpinarea Domnului (I Tes.4, 15- 17).
5) Judecata de obste si rasplatirea fiecaruia dupa faptele lui (Mt. 23, 31 -46).
111

De asemenea in timpul celei de a doua veniri, inaintea aratarii Domnului, se va arata pe

cer semnul Fiului Omului. Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange
toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului, cu
putere si cu slava multa (Mt. 24, 30).
Asadar soarele si luna se vor intuneca, stelele vor pieri de pe cer, universul se va desface
si se va infatisa un cer nou si un pamnt nou. Invierea tuturor din morti, trupurile fiind
nemuritoare. Cu toate acestea, in timpul celei de a doua veniri vor exista si vii. Si acestia,
zice Sf. Ap. Pavel, isi vor schimba trupurile, care vor deveni nemuritoare. Astfel toti
cei credinciosi dintre cei vii cu cei credinciosi care au inviat vor fi rapiti pentru
a intmpina pe Domnul in vazduh. Se va arata semnul crucii, dupa cum spun Sf. Parinti si
va urma Judecata oamenilor si rnduirea lor la osnda vesnica sau la fericire vesnica,
dupa faptele pe care le-a facut fiecare cat a trait.
A doua venire-a Domnului pentru crestinul credincios este ziua bucuriei, a fericirii si a
veseliei, pentru ca ziua aceasta inseamna sfrsitul mahnirilor, viata vesnica, fericire
dreptate.
Atunci credinciosul crestin va primi cununa slavei, asadar rasplata vesnica, pentru lupta
dreapta pe care a dus-o aici pe pamnt, dupa cum zice Apostolul neamurilor, Pavel.
Lupta cea buna m am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit. De acum ni s
a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da- o in ziua aceea, El,
Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui (II Tim.
4, 7-8).
Epilog
Dupa cum constatam, iubiti cititori, nu avem nici o scuza ca sa umblam orbi. Dumnezeu,
prin sfinti si prin Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a descoperit toate greutatile si
razboaiele, urmarile nepocaintei noastre, precum si cursele care ne asteapta. In mod sigur
milioane de crestini dinaintea noastra au crezut in cuvintele profetilor si s-au mntuit.
Noi privim la confirmarea lor pna astazi, caci sperantele tuturor acestora nu au fost
zadarnice. Purtatorii de Dumnezeu profeti au aratat si au fixat drumul pe care trebuie sa
mearga, de fapt, crestinul. Si dupa cum soferul intelept nu este indiferent fata de semnele
de circulatie pe care le intlneste in drumul sau, care au fost asezate pentru siguranta sa,
tot asa si noi credinciosii crestini nu trebuie ca sa trecem nepasatori pe lnga profetiile ce
s-au dat pentru mntuirea noastra.
Dupa cum se vede clar, toate profetiile afirma laolalta ca intram intr-o perioada de
razboaie si de greutati care prevestesc venirea lui Antihrist.
Toate acestea nu trebuie ca sa ne deznadajduiasca, ci dimpotriva, sa ne inarmeze cu curaj
si combativitate, fiindca ne spune Sf. Ap. Pavel, patimirile vremurilor de acum nu sunt
vrednice de marirea care ni se va descoperi (Rom. 8, 18).
Si, daca inca au loc in zilele noastre toate acestea, nu suspinam inaintea lui Dumnezeu ca
suntem nedreptatiti. Nu cautam sa urmam milioanelor de crestini martirizati pentru
credinta. Si astfel de multe ori crestinul fara durere si fara primejdii nu vrea sa se indrepte
spre mntuire. Suntem datori sa marturisim ca traversam o perioada de delasare si

112

nepasare religioasa. Un singur lucru ne mai ramne, pocainta sincera si increderea

in Dumnezeu. Fiindca

DESCOPERIRE FCUT DE NGERUL DOMNULUI SFNTULUI MACARIE

Cuvnt foarte folositor
Sfntul Macarie mergnd odat prin pustie, l-a ajuns din urm ngerul Domnului, zicnd
ctre btrn: Blagoslovete, Printe Sfinte.
Iar btrnul gndind c e un clugr din pustie, ntorcndu-se ctre dnsul, a zis:
Dumnezeu s te ierte, fiule. Cltorind puin distan, se uita la faa i la chipul
monahului cu mirare. Te vd, fiule, i m mir cum de eti la fa i la chip aa
mpodobit; cci n lume n-am vzut aceast frumusee la oameni i gndesc c nu eti om
i de aceea te jur n numele Dumnezeului Cerului s-mi spui adevrul. Atunci ngerul a
fcut nchinciune monahului i a zis: Blagoslovete printe. Dup cum m vezi nu sunt
om, ci nger i am venit s te nv tainele pe care nu le ti i doreti s le nvei. Deci
ntreab-m ce voeti i eu i voi rspunde. Atunci, btrnul a fcut metanie ngerului
zicnd: Mulumesc ie, Doamne, c mi-ai trimis conductor ca s m nvee acelea pe
care nu le tiu, cci doresc s nv tainele cele netiute i negrite. Aunci, rspunznd
ngerul, a zis: Deci ntreab-m, Sfinte Printe. Spune-mi, Sfinte ngere, dac se
cunosc ntre dnii oamenii cei adormii care au trecut din aceast via n lumea
veniciei. Ascult, Sfinte Printe, dup cum n aceast lume oamenii dorm pn
dimineaa i se scoal i pe cei de ieri i cunosc i se feliciteaz i vorbesc i stnd de
multe ori mpreun se bucur i ntreab unul de altul, tot aa este i n lumea cealalt, se
cunosc i se bucur mpreun i vorbesc unul cu altul, dup cum se afl cineva n pia i
acolo vede boieri i sraci i ntreab cine este acesta i cine este acela, i aa nva
acelea de care n-a tiut niciodat. ntr-acest chip se face i acolo pentru cei drepi, iar cei
pctoi i de asta se lipsesc.
Atunci zice btrnul: Te rog spune-mi i acestea, dup desprirea sufletului de trup ce
se face, i de ce se face pomenirea morilor?. i rspunznd ngerul, zice: Ascult,
Sfinte Printe, dup desprirea sufletului de trup, l iau Sfinii ngeri dup trei zile, i se
suie la cer ca s se nchine Domnului Nostru Iisus Hristos. De la pmnt pn la cer se
afl o scar i la fiecare treapt, este o ceat de diavoli la care le zice vamei, i-l
ntmpin pe acel suflet duhurile cele necurate, i aduc o carte scris de dnii ngerilor,
113

acestea zicnd: n cutare zi la attea ale lunii cutare, a fcut acest suflet aceasta, a furat, a
curvit, a preacurvit, a fcut malahie, a spus minciuni, a sftuit pe cineva de lucru ru, i
orice alt ru a fcut, toate le arat ngerilor.
Atunci arat i ngerii orice bine a fcut acel suflet, milostenii, rugciuni, a pltit liturghii,
post, i orice alt fapt bun a fcut. i le pun n cumpn (cntar) ngerii i diavolii i
dac atrn ceva mai mult faptele cele bune l iau ngerii ndat i se suie la alt treapt,
iar diavolii scrnesc din dini ca nite cini slbatici i se silesc s rpeasc necjitul
suflet din minile ngerilor, iar sufletul fiind cuprins de fric i cutremur caut cum s se
ascund n snul ngerilor i se face mare ntrebare i mare tulburare pn cnd l scap
din minile acelor diavoli. i iari se suie la alt treapt i acolo gsesc alt vam mai
puternic i mai slbatic. i aici se face iari mult cercetare i tulburare mare i
nepovestit, cine s ia acel suflet necjit. i strig diavolii, mustrnd acel suflet, fcndu-i
mare fric, i zicnd: unde te duci? Nu eti tu acela care ai curvit i ai spurcat sfntul
Botez, nu eti tu acela care ai spurcat chipul cel ngeresc? Acum unde vrei s te duci?
ntoarce-te napoi, ntoarce-te n cele de dedesupt, ntoarce-te n iadul cel ntunecos,
ntoarce-te n focul cel mai dinafar, ntoarce-te la viermele cel neadormit. i dac acel
suflet este osndit, l ntorc viclenii diavoli ntru cele mai de jos ale pmntului, n loc
ntunecos i cu multe chinuri, i vai acelui suflet, i vai de ceasul n care s-a nscut acel
om. i cine poate povesti, Sfinte Printe, nevoia aceea care o au sufletele cele osndite
ale locului acela. Iar dac se gsete sufletul curat i fr de pcat, se suie la cer cu atta
bucurie i l ntmpin ngerii cu lumini i tmieri i l srut i l duc la Stpnescul
tron i se nchin Domnului i Dumnezeului nostru Iisus Hristos. i atunci vede cetele Sf.
Apostoli, ale Sf. Mucenici, a Sf. Prini, cele nou cete ale Sf. ngeri, luminaia cea
negrit, i aude melodia cea ngereasc i frumuseea cea negrit i nepovestit.
Despre pomenirile morilor ascult, Sfinte Printe: pn la trei zile nu se suie sufletul spre
nchinare, iar cele trei zile se fac ca un dar trimis Domnului pentru acel suflet. i dup ce
se nchin l ntorc Sf. ngeri pe pmnt i i arat locurile pe unde a petrecut aceast
via. i i aduc aminte de faptele lui cele rele i de cele bune: aici ai furat, acolo ai curvit,
aici ai clevetit, acolo ai fcut malahie, aici ai fcut omor, acolo ai jurat strmb, aici ai
fcut nedreptate, acolo ai njurat, aici ai dat cu dobnd, acolo te-ai mbtat, aici te-ai
sfdit, acolo ai smintit. Pe urm i arat cele bune: aici ai fcut milostenie, acolo ai postit,
aici te-ai pocit, acolo ai fcut liturghii, aici paraclis, acolo priveghere, aici rugciuni,
acolo ai fcut metanii, aici stare de toat noaptea, acolo nfrnare. i aa i arat pn la a
noua zi. i n ziua aceea se suie iari la nchinare ca a treia zi. Iar pomenirile se trimit ca
o aducere aminte, ca un dar pentru suflet Domnului ca s-l primeasc cu ochi milostivi.
i pe toate astea scrie: ai ceva de folos, pentru c mult folosesc sufletului milosteniile i
liturghiile i pomenirile (parastase), cci acestea pot scpa sufletul de la munci.
Dup a doua nchinare, iar l aduc ngerii n lume artndu-i Raiul, Grdina cu mslini,
snul lui Avraam, corturile i odihna drepilor. i cnd vede bucuria aceea nespus, se
mngie, se bucur i se roag ngerilor ca s-l aeze i pe el cu drepii. Pe urm i arat
i muncile celor pctoi i zicnd: acesta este rul cel de foc, acesta e viermele cel
neadormit, acesta este ntunericul cel mai din afar i acesta cel mai dinuntru, aceasta
este scrnirea dinilor, i, dup cum urmeaz, toate muncile pctoilor. Nu este, sfinte
114

Printe, mai chinuitoare munc i mai nfricoat ca a curvarului i a hoului, i mai cu

seam a monahului i clugriei celor preacurvari, a preotului i a preotesei curvari.
Dup ce i-a artat i a vzut acestea toate l aduc iari la nchinare la 40 de zile, i de
aceea se fac pomenirile morilor, pentru c la 40 de zile se ia hotrre de a merge sufletul
unde voiete Dumnezeu, dup lucrurile i faptele care le-a fcut n lumea asta. i l
aeaz pn la nvierea morilor, ca s nvieze cu trupul i s dobndeasc dup lucrurile
lui.
Atunci suspinnd btrnul i plngnd cu amar, zice: Vai de ziua n care s-a nscut omul
acela. i zice ngerul: Aa, cinstite Printe, pentru cel pctos, iar pentru cel drept
fericit e ziua n care s-a nscut. Atunci zice btrnul: Te rog spune-mi dac pctoii
au vreo mngiere sau un sfrit muncile lor? i rspunznd, ngerul a zis: Nu, Sfinte
Printe, nici mpria drepilor nu are sfrit, nici munca celor pctoi. Dac ar lua
cineva la o mie de ani un bob de nisip din mare n alt parte, ar avea ndejdea c s-ar
termina vreodat. Dar munca pctoilor nu are niciodat sfrit. Zice btrnul: Te rog
spune-mi i aceasta. Care din sfini sunt mai milostivi ctre om, ca s se roage necjitul
om ctre dnii?. i rspunznd, ngerul zice: Toi sfinii sunt milostivi ctre oameni i
fctori de bine. Dar voi oamenii suntei nerecunosctori i nemulumitori; i facei de se
mnie pe voi. C i Sfinii ngeri au mare comptimire ctre oameni, c pentru mntuirea
oamenilor, au vzut i ei cele prea minunate ale lui Dumnezeu. Dar mai cu seam
Doamna noastr i Stpna Nsctoare de Dumnezeu are mil mai mult de neamul
omenesc. Sfinte Printe, neamul omenesc trebuie necontenit s aib numele ei n gura lor,
dar diavolul i-a nelat i ei nemulumitori i nevrednici s-au fcut. Numai pentru
rugciunile i mijlocirea ei se afl lumea pn astzi. Au dispreuit oamenii pe Dumnezeu
i pe sfini. i i-a dispreuit i Dumnezeu cu sfinii pe ei.
Iari zice btrnul: Spune-mi, Sfinte ngere, care pcat este mai mare dect toate
pcatele?. i rspunznd ngerul zice: Orice pcat, cinstite Printe, desparte pe om de
Dumnezeu, dar pomenirea de ru i hula (njurturile) sunt mai presus de toate pcatele,
c i singure pot s arunce pe om n iadul cel ntunecos, n cele mai de dedesupt ale
pmntului i mrii.
i iari zice btrnul: Care pcat mai mult dect toate l urte Dumnezeu?. i zice
ngerul: Slava deart, c aceasta singur a pierdut toat lumea, c pentru slava deart
Adam cel nti zidit a fost izgonit din Rai. Din pricina ei cel mai mare al diavolilor i-a
gsit pierzarea. Din pricina ei Fariseul i-a pierdut osteneala, cci cnd omul va cade n
aceast patim, greu se mai poate ridica.
Atunci, zice btrnul: Care dintre oameni se osndesc mai mult ca alii?. Zice ngerul:
i-am spus c curvarul i hulitorul de cele sfinte, dar i spun ie i aceasta, c
dedesuptul tuturor muncilor se afl munc grea i nfricoat, care se cheam afania
(nevzut). Acolo se muncesc preoii cei curvari i clugrii i clugriele care curvesc.
Pentru c, cinstite Printe, ceata ngerilor care a czut din Cer, are s se rennoiasc din
preoii cei buni i din clugri i la mare cinste vor fi. Iar clugrii cei vicleni i pctoi
la mare necinste i munc se vor trimite, ca i preoii care calc dumnezeietile porunci.
115

i cei cari se fac cu daruri i acei care nu mplinesc slujba lor pentru grijile lumii
acesteia.C numai pentru o slujb au s dea seam naintea lui Dumnezeu. Iar despre
preoii cei beivi ce s spun i ce s griesc? Vai de ei c nfricoat munc i ateapt.
Atunci zice btrnul: Te rog, spune-mi i aceasta, cei cari defaim sfnta Duminic au
vreo odihn acolo?. i rspunznd, ngerul zice: Vai de ei, btrnule, c nfricoat
munc i ateapt, cci cei care defaim Sf. Duminic pe Domnul defaim, i Domnul i
va defima pe ei, c ziua Duminicii Domnul este. i cine cinstete Duminica pe Domnul
cinstete. i iari cine cinstete ziua pomenirii Sfinilor i srbtorete ntru pomenirea
Sfinilor are mult ajutor de la dnii, c au mare ndrzneal ctre Dumnezeu, i orice vor
cere le va drui Domnul. Dar oamenii au lepdat frica lui Dumnezeu de la dnii i nici
pe Dumnezeu n-au prieten, nici pe careva dintre sfini. Ci s-au lipit numai de lucrurile
lumii acesteia pierztoare i strictoare i va fi vai de ei. Cunoate, Btrnule cinstite, c
fiecare om, preot, monah sau mirean simplu care nu cinstete sfnta Duminic, faa lui
Dumnezeu nu o va vedea, nici nu va avea ndejde de mntuire. Acum, cinstite Btrn, ce
mai voieti ntreab-m, c e vremea s m sui la ceruri ca s fiu naintea Domnului
meu.
Atunci, suspinnd Btrnul i amar plngnd, a zis: Vai de mine, iat robul cel bun al
Domnului meu, nger fiind fr de trup i fr de pcat, se grbete s slavosloveasc pe
Dumnezeu. Iar noi cei pmnteti i pctoi nu ne grijim, ci defimm mntuirea
noastr. Te rog, spune-mi ce rugciune se potrivete monahului? i i-a zis lui: dac
omul este cu tiin de carte, s zic Psalmii lui David (Psaltirea) sau Doamne, Iisuse
Hristoase, miluiete-m pe mine, pctosul. Aceast rugciune e cea mai puternic i cea
mai uoar de zis. Cci muli din cei cu tiin de carte au prsit pe toate i numai
aceast rugciune zicnd s-au mntuit. Cci aceast rugciune pot s-o zic i tinerii i
btrnii, i brbaii i femeile, i monahii i monahiile, i cei nvai i cei fr tiin de
carte, i cei istei i cei simpli. Cine vrea s se mntuiasc, aceasta s zic i ziua i
noaptea, i n cas i pe drum, i stnd i mergnd; de cltorete ori lucreaz aceasta s
zic cu dorin i cu rvn. E de-ajuns pentru toi cei care voiesc s se mntuiasc.
i iari zice btrnul: Pentru c ai venit s m nvei pe mine, pctosul, m rog spunemi i aceasta. Dac se gsete cineva om pctos i nva pe altul i l scap din pcate
i-i arat calea cu fapte bune, are vreo plat?. i zice lui ngerul: Oricine nva pe altul
i l scoate din pcate i-i arat lui calea cu fapte bune, s-a mntuit pe el nsui i sufletul
aceluia l-a scos de la munci. Tot aa e i cel care nva pe cineva ru, nu numai acela se
pierde dar i sufletul lui l d n minile diavolului. Deci nu este mai mare pcat dect a
ndemna pe cineva la lucru ru.
Aceasta zicnd ngerul plecnd capul ctre Btrn, i-a zis: Binecuvnteaz, Sfinte
Printe, i m iart. Atunci, cznd btrnul n genunchi s-a nchinat, zicnd: Mergi n
pace, i stnd n faa Sfintei Treimi, roag-te pentru mine! i deprtndu-se ngerul s-a
suit la ceruri, iar Sf. Macarie mulumind lui Dumnezeu s-a dus la chilia lui i le-a povestit
toate la un oarecare frate mpreun vieuitor n pustie, slvind i binecuvntnd pe
Dumnezeun vecii vecilor. Amin.

116

Parintele Gheorghe Calciu, Razboiul nevazut, Talcuiri ale textelor scripturistice | Print
Sa nu va rusinati de lacrimi niciodata!

Fericii cei sraci cu duhul, c a lor este mpria cerurilor!

n general s-a mpmntenit ntre noi, cretinii vorbesc de cretinii mai superficiali - s
lum n derdere srcia cu duhul i s spunem: acesta e srac cu duhul, e prost, e
napoiat mintal, nu tie pe ce lume triete. ns srcia cu duhul este o virtute, o mare
virtute! Srcia cu duhul nseamn s fii srac de toate lucrurile lumii acesteia, nct
duhul tu s nu se lege de nimic, nici de avere, nici de situaie social, nici de lupt
politic, nici de nimic altceva! S nu te legi de nimic din cele de care oamenii se
ataeaz. Sufletul tu s fie liber, s trieti liber, dar ca un strin n lumea aceasta.
Fiindc n lumea asta a fi liber nseamn a fi strin de lume. Lumea te robete. Prin
toate sistemele ei de legi, prin toate obiceiurile lumeti, prin toat tradiia aceasta
material, lumea ne leag, ne subordoneaz, ne face sclavi. Iar dac nu devii sclavul
acestor concepii eti un corp strin, un element strin n lumea aceasta. De aceea spune
Iisus: Fericii cei sraci cu duhul!. Sunt fericii cei care nu s-au legat de lumea
aceasta, nu i-au fcut un idol din lume, nici din nvtura lumeasc, nici din gloria
lumeasc, nici din bogia lumeasc. Ei triesc ca o fiin strin ntr-o lume plin de
pcate.
Fericii cei ce plng, c aceia se vor mngia!
Vedei, a fi, a deveni o parte sau un urub al vieii acesteia este o suferin. i atunci cel
care este n lume, dar care vrea s nu fie n lume, acela se ntristeaz, acela plnge,
acela vars lacrimi. Vars lacrimi pentru el, pentru aproapele lui, pentru toi cei
care sunt n suferin, pentru pctoi. El se roag cu lacrimi pentru cei care l
vrjmesc i pentru cei care l iubesc. Ai auzit azi rugciunile de la Sfnta Liturghie
ale Sfntului Vasile cel Mare:
Doamne, pe cei buni pstreaz-i n buntatea lor. Pe cei ri, f-i buni! Celor care ne
vrjmesc stinge-le vrajba! Pe cei care ne iubesc pe noi ntrete-i! Tinereile le
condu cu nelepciunea Ta, btrneile le ntrete, pe copii i crete n dragostea Ta!.
117

Aceasta nseamn cei ce plng.

V-ai gndit vreodat c Mntuitorul, Care a fost Fiul lui Dumnezeu i a venit n aceast
lume, nu a avut dect o singur cma n care a umblat mbrcat? Descul prin cldura
Israelului, clcnd peste pietre i cnd a venit cineva, un bogat i i-a spus: Vreau s
Te urmez oriunde vei merge, El i-a rspuns: Fiul Omului n-are unde s-i plece capul.
Vulpile au vizuini, psrile cerului cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde s-i plece
capul!.
Aa a fost Iisus! Un strin n lumea aceasta. A plns pentru toi, a plns pentru
Lazr, pentru toat suferina oamenilor... Iar Dumnezeu I-a druit slava nvierii Sale.
S tii c lacrimile care se vars pentru durerea cuiva sunt lacrimi binecuvntate.
Ele v spal inima i sufletul. S nu v ruinai de lacrimi! Niciodat! Plngei i
pentru necazurile personale, dar s nu vrsai lacrimi de furie, de mnie sau de
blestem! S vrsai lacrimi de durere, de dragoste, cci ele v purific sufletul i v
apropie de Hristos. i aa fericii vei fi.
Fericii cei blnzi, c aceia vor moteni pmntul!
Nu este vorba de a moteni pmntul acesta lumesc. Aici cei duri, cei fr scrupule
motenesc pmntul! Ei sunt oamenii care conduc, ei sunt oamenii care au n mna
lor frul, cuitul i pinea, averea i puterea. Motenirea pmntului pentru cei blnzi
este alta. La sfritul lumii, spune Sfntul Apostol Petru, cerurile vor arde, pmntul va fi
limpezit prin foc i va fi mai alb dect oasele celor care au murit. i acest pmnt va fi
un cer nou i un pmnt nou, n care va tri pururi dreptatea. Acest pmnt l vor
moteni cei blnzi, nu pmntul de acum! Pmntul de acum e n minile satanei,
pentru c cei care sunt puternicii zilei nu sunt trimii de Dumnezeu, nu se gndesc la
Dumnezeu, nu se gndesc la cei slabi, dect numai n treact, numai cu intenia de ai face propagand.
Fericii cei ce flmnzesc i nsetoeaz de dreptate, c aceia se vor stura!
Chiar dac nu suntem prea buni, chiar dac nu ne manifestm buntatea sau nu practicm
o buntate real, totui inima noastr, interiorul nostru, contiina noastr ne vorbesc
despre o dreptate adevrat. Este dreptatea lui Dumnezeu i inima noastr sufer,
nseteaz pentru aceast dreptate chiar dac nu suntem n stare s o realizm. Poate nici
nu ne-o imaginm cu adevrat. Dac fiecare dintre noi are un nger i o contiin, o
contiin care vine de la Dumnezeu, pe care venirea lui Iisus ne-a curit-o de toat
zgura nenelegerii, atunci este numai n puterea noastr a aplica legea dreptii sau
a nu o aplica. In mna noastr st aceast alegere, dac nu o aplicm suntem pctoi.
Dar important pentru noi e c aspirm luntric la o dreptate, c aspirm la o sete
ctre dreptate i c Dumnezeu ne va stura cndva n dreptatea mpriei Fiului
Su, atunci cnd vor mprai pe pmnt adevrul i dreptatea dumnezeiasc.
Fericii cei milostivi, c aceia se vor milui!

118

Aceasta se adeverete chiar n lumea noastr pctoas. Dac eti milostiv, Dumnezeu te
miluiete. Dac eti bun cu alii, i alii vor fi buni cu tine. Dac mila ta se manifest n
fapte, vei fi binecuvntat. i chiar dac cineva te va critica vreodat, nu va putea s
nu recunoasc c eti milostiv, iar cnd vei fi n nevoie, s tii c se va gsi cineva s
te miluiasc.
Noi spunem c Dumnezeu este drept, dar nainte de a fi drept, Dumnezeu este i bun.
Dac Dumnezeu ar fi numai drept, numai justiiar, n clipa aceasta ar trebui s pierim toi,
pentru c suntem plini de pcate, pctuim tot timpul, i cnd venim la biseric, peste tot.
Nimic nu ne ine n via din faptele noastre, ci numai mila i iubirea lui Dumnezeu.
Fericii cei curai cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu!
Dumneavoastr tii foarte bine lucrul acesta. De aceea v ducei la biserici, la mnstiri,
pentru c tii c acolo sunt oameni curai, care au o legtur mai adnc cu Dumnezeu,
care l vd. i v-am spus odat c mi povesteau monahii despre Printele Petroniu care
este la mnstirea noastr din Sfntul Munte, la Prodromu, c atunci cnd se ruga el, pe
Sfnta Mas apreau picioarele Mntuitorului, nsngerate. El l vedea pe
Dumnezeu. Pentru aceasta i noi, dac ne pstrm inima curat, ori dac ne-o curim,
vedem pe Dumnezeu ntr-un fel sau n altul. Dumnezeu poate s-i vorbeasc printr-o
descoperire, vorbesc de descoperirile adevrate, nu de cele satanice, dar Dumnezeu
i vorbete i prin nite inspiraii interioare, prin nelegeri adnci ale unor taine ale
mntuirii.
Mrturisesc c de multe ori m-am rugat i poate din cauza necredinei mele, Dumnezeu
nu mi-a mplinit cererea, dar de foarte multe ori rugciunea mea s-a mplinit! M-am
rugat pentru alii, iar rugciunea s-a mplinit i m-am ngrozit! Ce sunt eu, ca
Dumnezeu s asculte rugciunea mea? Cum spune psalmistul, ce este omul ca s aib
aa cinste, s fie puin mai prejos dect ngerii [n.n. Ps. 8, 4-5]? ns nu pentru virtuile
noastre Dumnezeu ne mplinete rugciunile, ci pentru buntatea Lui i pentru
credina cu care ne rugm.
Dac avei inima curat i v rugai lui Dumnezeu, El ascult cererea voastr. S nu
v rugai niciodat pentru rul cuiva! Cei care fac ru, aceia se duc la vrjitori.
Degeaba ai s te rogi tu la Dumnezeu s fac ru cuiva, pentru c Dumnezeu este bun
nainte de a fi drept, i apoi, de unde tii tu c ai dreptate, pentru c tu eti subiectiv!
Adeseori avem n fa numai interesul propriu i uitm de adevr i de dreptate.
Fericii fctorii de pace, c aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!
Cel mai mare fctor de pace a fost Hristos. El a adus n lume aceast pace, la Cina cea
de Tain, cnd le spune ucenicilor Si: Pacea Mea dau vou! Nu cum d lumea, ci
pacea Mea dumnezeiasc!. Una este pacea ncheiat prin armistiii, prin tratate
care sunt rupte n clipa urmtoare i alta este pacea n Dumnezeu. Toate tratatele
ncheiate n lume s-au spulberat curnd. Au creat rzboaie i mai puternice dect nainte.
De aceea alta este pacea despre care vorbete Mntuitorul aici.
119

S tii c vremea comunismului nu mai vorbesc de persecuiile romane, care au dat

milioane de martiri a dat i ea milioane de martiri cunoscui i necunoscui, cu
morminte cunoscute i necunoscute. Au fost oameni care au mers la nchisoare
afirmnd iubirea lor fa de Hristos i purtnd n inima lor pacea Lui, oameni care,
chinuii fiind, se rugau pentru clii lor. i nu au fost cazuri izolate, ci mii i mii de
cazuri n care oamenii chinuii se rugau pentru cei care i chinuiau, pentru cei care i
ineau n nchisori, fiindc aa spune Mntuitorul, s ne rugm pentru vrjmaii notri!
Fericii cei prigonii pentru dreptate, c a lor este mpria cerurilor!
Toat istoria cretinismului e istoria suferinei. Dintru nceput i pn la sfritul
lumii acesteia, cretinismul va fi persecutat ntr-un fel sau altul, violent sau
neviolent. Dar nu vor nceta niciodat persecuiile, pentru c, aa cum am spus la
nceput, cretinul este ca un strin care nu are unde s-i plece capul.
Aceasta este poziia noastr n aceast lume i vom fi prigonii, batjocorii, vor rde
de noi i vor spune c suntem nebuni. i vor spune c suntem mistici, ca i cum
misticismul ar fi o crim, iar crima politic ar fi o virtute. Aa cum se fac astzi crime
politice. Pentru c noi am neles exact care este poziia lui Iisus n lumea aceasta i
mergem pe calea Lui.
Fericii vei fi cnd v vor ocr pe voi i v vor prigoni i vor zice tot cuvntul ru
mpotriva voastr din pricina numelui Meu!
Este o continuare la fericirea anterioar, pentru c noi, dac suntem prigonii, i
persecutai, i batjocorii n lumea aceasta, este pentru numele lui Hristos. Nimeni nu-l
batjocorete pe un smintit, orice ar spune, pentru c tie c e smintit. Nimeni nu-l
batjocorete pe unul care i-a fcut o via frumoas n lumea aceasta. Dar pe noi lumea
ne batjocorete, nvaii lumii acesteia ne batjocoresc, puternicii lumii ne
batjocoresc. Ne batjocoresc i cei mici pentru c nu tiu, n-au cunotin de adevrul
credinei. i totui trecem prin lume purtnd pe frunte aceast cunun de spini
spiritual, mrturisind pe Dumnezeu, rugndu-ne pentru lume, pentru pacea lumii,
pentru vrjmaii notri, pentru cei care ne fac ru i pentru cei care ne fac bine.
De aceea ncheie Iisus Hristos:
Bucurai-v i v veselii, c plata voastr mult este n ceruri!
S cutm rsplata din ceruri. S nu cutm rsplata aceasta de pe pmnt. Pentru
c orice rsplat n lumea aceasta trece ca o floare. A venit un vnt, a dat o ploaie i
s-a scuturat. Numai plata din ceruri rmne venic i ea va ncununa fruntea
noastr la Judecata de apoi i n viaa care urmeaz dup Judecat. De aceea spun:
spovedii-v, mprtii-v, citii Fericirile i le aplicai! Evanghelia nu este un exerciiu
intelectual, nu e un exerciiu de cunoatere a nelepciunii lumeti, Evanghelia este un
exerciiu spiritual de cea mai nalt valoare. Inseamn s urmezi pe Hristos.

120

Am explicat aceste Fericiri ca s nelegei care este sensul lor, ns citindu-le acas i
cugetnd puin, vei vedea ce stare de bucurie v vor trezi n suflet aceste Fericiri i poate
i prerea de ru c nu suntei ca cei pe care Iisus i fericete. S tii c dincolo de
posibilitatea noastr de mplinire a poruncilor lui Dumnezeu st harul lui
Dumnezeu, iubirea Lui pentru noi. Aceasta nu ne prsete nici n cele mai grele
situaii, cnd suntem asuprii, nici cnd suntem n pcate grele, dac din adncul
sufletelor noastre strigm: Iisuse Hristoase, arat-mi mie slvit nvierea Ta!.

MAICA GAVRILIA SI ADEVARATA MARTURISIRE A ORTODOXIEI 20 de ani de

la mutarea in Imparatia iubirii. DRAGOSTEA ESTE DOAR PE CRUCE
Publicat pe 27 Mar 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Fratii mai mici ai lui
Hristos, Marturisirea Bisericii, Minuni si convertiri, Parinti si invatatori, Sfintii prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print

Nu o cunoastere pe care s-o dobandesti, ci o cunoastere pe care s-o

patimesti asta-i spiritualitatea ortodoxa.
Nevoitoarea dragostei Maica Gavrilia
28 martie 1992
Multe suflete sfinte se departeaza de la noi fara sa lase in lume vreo urma, caci
iubesc sa se ascunda in vesmantul smereniei. Daca nu se gaseste vreun iubitor de
Hristos care sa le puna in sfesnic, spre luminarea si folosul tuturor, acestea ar alege
tacerea, potrivit indemnului apostolesc: viata voastra ascunsa cu Hristos in
Dumnezeu (Col. 3:3). Gherontissa Gavrilia (Papaiannis) a fost un astfel de suflet,
care a trait cu un singur tel: sa se faca urmatoare Caii Domnului a jertfei, a slujirii si a
dragostei fara sfarsit.
S-a nascut la sfarsitul veacului al XIX-lea, intr-o familie instarita din vechiul
Constantinopol si, in urma tragicului schimb de populatie din 1923, a fost nevoita sa se
mute la Thessalonic. Desi i se asterne inainte o cale a slavei lumesti (este a doua
121

femeie admisa, in acele vremuri, la o universitate greceasca), ea alege, raspunzand

unui lamurit imbold launtric, sa slujeasca lui Hristos si oamenilor: inainte de
izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, pleaca in Anglia cu doar o lira in buzunar,
pentru a studia pedologia si psihoterapia. In 1947, isi deschide un cabinet, unde ii
trateaza gratuit pe cei saraci si le daruieste o buna parte din banii castigati de la
ceilalti pacienti. In timpul sedintelor, obisnuia sa rosteasca neincetat Rugaciunea lui
Iisus, iar multi se vindecau prin rugaciunile sale adesea, procedurile medicale
erau doar o acoperire pentru acestea.
Dupa razboi, se intoarce in Grecia si deschide un cabinet la Atena. Insa, in anul 1954,
iubita sa mama moare. Acesta a fost momentul unei schimbari radicale in viata sa.
Moartea mamei mi-a retezat ultima legatura care ma mai tinea inlantuita de viata
obisnuita, materiala, a acestei lumi. Dintr-o data, eram moarta moarta fata de lume,
scria ea mai tarziu. A privegheat intreaga noapte. Langa ea, icoana lui Hristos raspandea o
stralucire orbitoare, care umplea camera de Lumina. i-a inchis cabinetul, si-a daruit
toti banii si toate bunurile celor saraci, hotarata sa vietuiasca in saracie desavarsita
si, cu toate ca avea deja aproape saizeci de ani, s-a indreptat spre India, urmand si de
aceasta data unui puternic simtamant ca Hristos o cheama acolo.
In India a ajuns doar cu haina de pe ea si cu o Scriptura, unde va incepe sa le
slujeasca leprosilor si saracilor din spitale si asramuri. In tot acest timp, desi s-a
confruntat de nenumarate ori cu gurusii hindusi si misionarii protestanti, n-a incetat sa-si
pazeasca credinta ortodoxa, ferindu-se de sincretisme - tinea cu mare bagare de seama
toate posturile Bisericii si, cand era chemata sa se roage impreuna cu neortodocsii sau
necrestinii, evita cu delicatete sa vina, spunand:
Nu ma rog cu glas tare si niciodata in tovarasia altcuiva. Ma rog singura, sau in
biserica dar puteti veni la mine si sa-mi spuneti ce mai e nou la o ceasca cu ceai!.
Dupa cinci ani petrecuti in India, acelasi Glas care a chemat-o sa slujeasca saracilor
a condus-o sa vietuiasca asemeni unei pustnice unsprezece luni in Himalaia.
In 1959, intra in Manastirea Sfantului Lazar din Vithania (Palestina). Parintele Ioan de
aici i-a dat, in primul an, randuiala de a citi doar Evangheliile si Scara Sfantului
Ioan, lucru pe care il face in original, cunoscand foarte bine greaca veche. Sora
Gavrilia primeste schima mica patru ani mai tarziu, de la Parintele Amfilohie
(Makris) din Patmos, la Pestera Sfantului Antonie.
In cele doua decenii ce vor urma, Maica va alterna tacerea din manastire cu un an de slujire misionara in Africa Rasariteana si cu alti trei ani inapoi in India, la Uttar Prades,
alaturi de Arhimandritul Lazar (Moore). Parintele Sofronie de la Essex a rugat-o, tot in
aceasta perioada, sa primeasca staretia manastirii de maici, dar ea n-a acceptat a fost
una din putinele dati cand n-a primit chemarile la slujire, care o trageau, de fiecare
data, departe de tacerea si insingurarea mult-iubita.
122

Cei din urma treisprezece ani de viata i-a petrecut in Grecia natala, mai intai
nevoindu-se intr-un mic apartament din pustia Atenei (unde petrecea jumatate de
zi in rugaciune, iar cealalta jumatate povatuind si tamaduind multimile de suflete
care-o cercetau), apoi intr-o sihastrie pe care a intemeiat-o in insula Leros. Aici
primeste in 1991 schima mare din mainile Parintelui Dionisie de la Schitul athonit
Sfanta Anna Mica, si adoarme in pace anul urmator.
Desi obisnuia sa le treaca sub tacere, Maica Gavrilia a trait multe intamplari minunate,
printre care o tamaduire deplina din ultimele stadii ale bolii Hodkin (cancer limfatic),
dupa patruzeci de zile petrecute in spital si regenerarea ochilor dupa o operatie de
cataracta dar cea mai mare minune, dupa cum o marturisesc cei care au cunoscut-o,
era insasi prezenta ei si dragostea sa atotcuprinzatoare, o ardere-de-tot inaintea
Domnului.
Delicatetea si deschiderea Maicii Gavrilia se hraneau din nevointa sa tacuta, dar neincetata, si supunerea fata de poruncile lui Hristos. Desi se daruia cu totul celorlalti,
socotea slujirea sa un lucru neinsemnat.
Nu va puteti inchipui ce bucurie am ca-i pot ingriji pe acesti batrani Glumesc si rad
cu ei si vad cum fetele lor posomorate se insenineaza. Ce pacat ca-i doar ceva
trecator! Daca Bucuria nu vine din launtru adica de la Izvorul ei nu poate
dainui. De indata ce-i parasesc, e ca si cum n-as fi impartasit niciodata cu ei bucuria Sa.
Acum inteleg cuvintele lui Hristos: Bucuria mea sa fie in voi nu precum da lumea
va dau EuIoan 15:11; 14:27.
Maica n-a teoretizat niciodata Biserica, viata crestina, societatea; n-a facut niciodata
diferente academice intre rugaciune si slujire, contemplatie si faptuire. Ea doar
iubea, cu dragostea ce vine din lepadarea deplina pentru Hristos, si lucra potrivit
acestei iubiri uneori in activitati sociale, alteori in isihie singuratica. Aceasta,
pentru ca Izvorul dragostei sale era unul si acelasi Dumnezeu, Cel ce dragoste este1
Ioan 4:8
si singur cunoaste multimea vietilor pe care le-a atins si schimbat prin roaba Sa.
Cuvintele Gherontissei Gavrilia ne descopera intr-o masura viata sa duhovniceasca, care
ramane invaluita in taina tacuta a veacului ce va sa vie smerenie si dragoste
intrupate.
Cineva mai puternic ma ocrotea
Intr-o noapte, pe cand era in camera ei (dintr-un asram) si se ruga, si-a deschis pentru o
clipa ochii, si ce a vazut? Patul nu era la locul sau! i-a inchis ochii la loc si a
continuat sa se roage. I-a deschis din nou dupa o vreme, si s-a uitat pe geam. Nu mai
putea vedea luna.
Orbisem, a povestit ea mai tarziu. Tulburata, am continuat sa ma rog si mai
puternic. In cele din urma, am adormit cand m-am sculat dimineata, puteam sa vad
din nou! Mi-am dat seama ca gurusii imi facusera ceva atunci cand m-am intalnit cu
123

Sivananda (cunoscut guru yoghin, n.red.) in holul mare si el m-a intrebat daca am dormit
bine. Da, i-am spus, foarte bine! Mi-a aruncat o privire nedumerita, s-a dus si a
vorbit cu o discipola care batea ceva la o masina de scris, apoi s-a intors si m-a intrebat
iarasi, si i-a aruncat yoghinului de langa mine o privire ciudata I-am spus din nou:
Da, foarte bine, multumesc lui Dumnezeu. M-a studiat inca o data, fara sa mai spuna
nimic
Cateva luni mai tarziu, am aflat ca facusera toate acestea prin chemarea duhurilor
rele, cu scopul de a-i speria pe strainii deveniti incomozi sau de a-i fermeca sa
ramana acolo pe veci. Cunosc o nemtoaica care a innebunit dupa tot ce i-au facut
Dupa cateva zile, Sivananda in persoana a venit si mi-a sugerat sa ma mut la etajul
superior, fiindca ma cazasera in camera gresita! Am pastrat insa camera. Dupa aceasta, toti au inceput sa se uite la mine uimiti Simteau ca Cineva mai puternic ma
ocrotea, iar eu am simtit ca era timpul sa plec de acolo.
Ortodoxia este lauda mea
- Maica Gavrilia, ati calatorit prin toata lumea. Cunoasteti indeaproape foarte multe ordine monahale: romano-catolice, buddhiste, hinduse. Ati vazut organizatii si misionari
protestanti. Ati vazut cum lucrarea lor misionara era finantata cu generozitate iar
dumneavoastra, o biata maica ortodoxa, aveati mijloace materiale foarte limitate, atat
pentru folosul propriu, cat si pentru a-i ajuta pe altii. V-ati gandit vreodata ca ar fi fost
mai bine daca ati fi fost altceva in loc de ortodoxa?
- Doamne fereste! Nu! Niciodata nu mi-a trecut asa ceva prin minte, nici pentru o
clipa, fiindca tocmai Ortodoxia este lauda mea! Imi aduc aminte ca odata ma aflam in
biroul Indirei Gandhi (in perioada primei sale calatorii in India, cand inca nu intrase in
monahism, n.red.) si discutam despre un proiect al ei. Chiar atunci s-a intamplat sa
vina o femeie si sa-i spuna, cu mine de fata: Cea cu care vorbesti e cumva vreo
calugarita catolica?, iar Gandhi i-a raspuns: Nu, e din Biserica Ortodoxa. N-ai
auzit de ea, fiindca nu exista in India, insa e o Biserica complet diferita... Iar cand am
ajuns la Ierusalim, in 1959, in Manastirea noastra extrem de smerita, au venit la noi niste
calugarite catolice, care mi-au spus: Asta-i adevarata cale de viata a lui Hristos,
fiindca aici sunteti lipsite de toate noi, insa, avem tot confortul Intelegeti ce zic?
40 de capete ale Maicii Gavrilia
1. Orice loc poate deveni locul Invierii. Este de-ajuns sa traiesti smerenia lui
Hristos.
2. Nu o cunoastere pe care s-o dobandesti, ci o cunoastere pe care s-o patimesti
asta-i spiritualitatea ortodoxa.
3. Exista o singura educatie: sa invatam sa-L iubim pe Dumnezeu.
4. Mai bine iadul aici decat in lumea cealalta.
124

5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce traim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce

suntem.
6. Daca ai dragoste pentru intreaga lume, atunci intreaga lume e frumoasa.
7. Cel cel ce iubeste nu baga de seama c-o face, asa cum nu baga de seama nici ca
respira.
8. Cand mintea nu este risipita in lucruri lumesti si este unita cu Dumnezeu, atunci
si un Buna ziua pe care il zicem devine o binecuvantare.
9. Doar cand cineva inceteaza sa mai citeasca alte carti in afara Evangheliei [in general a
cartilor duhovnicesti, probabil, n.n.] incepe sa sporeasca launtric cu adevarat. Doar
atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugaciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.
10. Adesea Dumnezeu nu doreste fapta, ci intentia. E de ajuns sa vada ca esti gata
sa-I implinesti porunca.
11. Cand Dumnezeu ne-a facut, ne-a dat viata si a suflat in noi Duhul Sau. Duhul
acesta este Dragoste. Cand nu avem dragoste, devenim cadavre si suntem cu totul
morti.
12. Nu-ti dori nimic altceva decat voia lui Dumnezeu si primeste cu dragoste relele
care vin asupra ta.
13. Sa nu raspunzi cuiva cu raul pe care ti l-a facut, ci vezi-L pe Hristos in inima lui.
14. Sa nu spui niciodata: De ce mi s-a intamplat asta? Sau cand vezi pe cineva cu
cangrena sau cancer sau orb, sa nu te intrebi De ce li s-a intamplat asta? Cere-i lui
Dumnezeu sa-ti arate celalalt mal al raului. Atunci vei vedea, impreuna cu ingerii cum
stau lucrurile: toate sunt dupa randuiala lui Dumnezeu. Toate!
15. Daca ai ganduri de judecata impotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu sa se
ingrijeasca de tine in acel ceas, ca sa-l poti iubi pe acel om asa cum il iubeste El.
Atunci Dumnezeu te va ajuta sa-ti vezi starea. Daca L-ai vedea pe Hristos, ai mai
judeca?
16. Tot ce spunem ramane in vesnicie.
17. Cand avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toti suntem impreunacalatori.
18. Cei ce traiesc in trecut sunt ca morti. Cei ce traiesc in viitor, in inchipuirile lor,
sunt naivi, pentru ca viitorul e doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se gaseste
doar in clipa de fata, in Prezentul vesnic al lui Dumnezeu.

125

19. Mai bine sa rostesti Rugaciunea lui Iisus cu glas tare, decat deloc.
20. Tulburarea si grija sunt pentru cei ce n-au credinta.
21. Dragostea este doar pe Cruce.
22. Asa cum Dumnezeu te iubeste pe tine, il iubeste si pe dusmanul tau.
23. Ar trebui sa facem in asa fel incat sa traim in lume ca uleiul si apa dintr-o
candela, care nu se amesteca si altfel sunt intru si pentru Dumnezeu: in lume, sau nu
din lume.
24. Toti suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Intunericului.
25. Ca sa se savarseasca o minune, e deajuns sa iubim. Nici rugaciunea, nici metania
n-au asa putere!
26. Experienta m-a invatat ca nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricat de mult si-ar dori,
din dragoste, s-o faca. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, cand e vremea Sa.
27. Daca-L avem pururea pe Dumnezeu in minte, si Dumnezeu ne are pururea in
minte.
28. Nu trebuie sa hotaram pentru altii. Sa-i lasam in seama ingerilor si vor gasi cea
mai buna solutie.
29. Cand vorbim si cineva ne intrerupe, sa nu continuam. Inseamna ca nu va auzi ce
avem de spus. Ingerii fac asa.
30. Tot ce ni se intampla este doar din vina noastra.
31. In fiecare dimineata, deschide o pagina noua si iscaleste-o in alb. Si lasa-L pe
Dumnezeu sa scrie ce voieste.
32. De nu vei ajunge in pragul deznadejdii, nu vei vedea nicicand Lumina.
33. Precum Simon Kirineanul, sa fim gata sa sarim in ajutorul aproapelui nostru.
34. Singura bucurie adevarata este eliberarea de grija.
35. Cea mai puternica rugaciune este Epicleza (pogorarea Sfantului Duh) de la
Dumnezeiasca Liturghie.
36. Dragostea este o bomba care nimiceste tot raul.
37. Unii vor sa ajunga la Inviere fara sa treaca pe calea Golgotei.
126

38. Zi si noapte binecuvanta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le da!

39. Putine cuvinte, multa dragoste. Pentru toti. Oricine ar fi ei.
40. Cea mai mare parte a rugaciunii mele este de multumire. Ce altceva sa cer, daca
am totul?

Capcana este ca, in aproape toate situatiile similare care deja sunt coplesitoare, la acest
gen de probleme-cauza sau de probleme-provocare se raspunde cu un gen tot mai tipic si
previzibil de reactii revolutionare, insotite de propulsarea unor lideri de opinie, care
cauta sa capteze toata revolta populatiei intr-o directie de revolta, care este adesea
nu numai radicala, ci de-a dreptul extremista.
Si astfel omul este pus in pozitia imposibila de lose/lose, de sah-mat, de situatie
fara iesire (omeneasca!): frontal, guvernul si corporatiile care savarsesc abuzuri din
ce in ce mai mari, pana la cele totale, absolutiste, fara drept de apel pe o cale obisnuita,
juridica, pasnica; de pe flancuri, o presa oficiala (mainstream) care vede in orice
atitudine de respingere a unor produse farmaceutice (si nu numai) o dovada de fanatism si
extremism condamnabile; din spate, agentii provocatori anti-sistem care comaseaza pe
fagase controlate energiile de indignare ale corpului social si pe care le imping cu
putere spre revolta - daca se poate cat mai violenta e cu atat mai bine
Este genul de situatie in care sistemul joaca la ambele capete, cu doua maini, pe
deasupra vederii noastre: provocand atat problema, cat si reactia (controlata) la ea,
despre care discutam odata, intr-un cu totul alt context, inca unul destul de minor, local si
punctual: SISTEMUL sau CUM LUCREAZA SATANA LA DOUA MAINI.
Pacaleala este banala, si totusi subtila. Aparent si logic, din bun-simt, daca esti om
sanatos si credincios, nu ai cum sa nu fii de partea celor revoltati si sa nu fii,
reflex, anti-sistem. E firesc ca in constiinta ta sa respingi si sa fii indignat la maximum
127

de toata aceasta presiune fara precedent de control total, de otravire, de agresiune

ideologica si de pervertire morala care s-au generalizat, pentru a distruge tot ce inseamna
credinta curata, normalitate, traditie, viata, sanatate, familie, intimitate, libertate, etc.
Problema, la care prea putini reflectam, este insa atunci cand oamenilor li se
canalizeaza colectiv aceste energii ale disperarii si ale furiei firesti nu inspre o directie
de asumare inteleapta, matura, ba chiar duhovniceasca si ecleziala, sa zicem, in cazul
nostru, a provocarilor (vezi aici), ci spre trasee revolutionare, eroice,
haiducesti, multe deja pregatite si coapte din vreme, spre solutii incarcate
poate si de o aura mistica, avansate de lideri providentiali iesiti de nicaieri, care
au forta si carisma de a le deturna si exploata nemultumirile si nevoile inspre cele
mai primejdioase forme de asociere si de actiune. Intotdeauna, mai ales pentru cei
obisnuiti sa ia de bun tot ce circula mediatic, mai ales daca apasa pe butonul de alarma si
este impartasit viral de multimi anonime, dar solidare, va ramane valabil riscul de a nu
vedea intregul tablou al situatiilor, cu toate datele problemei si de a cadea din lac in put,
de a se arunca cu capul inainte, la primul strigat aparent mai credibil de tipul: Dupa
mine! .
E incomod de acceptat, dar ar trebui sa fie de inteles oricuarui om dotat cu putina
refelexivitate si cu o minima intelegere a istoriei, a actiunii structurilor oculte din
societate (fie ele servicii secrete sau organizatii discrete) si a mersului lumii de astazi,
ca la nivelul de perfectiune a controlului societal la care s-a ajuns, pur si simplu NU
SE POATE ca gulerele albe sa nu tina cont si sa nu prevada din vreme strategii de
infilitrare si de deturnare a oricarei forme de opozitie fata de agenda oficiala. E cu
neputinta sa ne inchipuim ca opozitia, disidenta si revoltele de ordin colectiv, mai
ales cand iau o forma foarte explicita, publica, galagioasa, ostentativa si cu impact
popular, de succes la mase, cand contin chemarea clara de inregimentare disciplinata,
cand se contureaza ideologic si devin niste fenomene de o forta si de o influenta
redutabila ar fi lasate sa se nasca si sa se dezvolte liber, de capul lor Dintotdeauna
aceste structuri au apelat la diversiuni. Diavolul insusi este Marele Diversionist al
Istoriei. Sa ne imbatam deci cu amagirea ca de aceasta data ne-a uitat si ca nu va mai sti
sa ia chipul binelui, tocmai acum cand, dupa atata amar de vreme, si el, si fortele
omenesti care ii slujesc, au capatat o experienta uriasa, s-au iscusit si s-au rafinat
pana la nivele de neimaginat?! Prin urmare, de ce am fi atat de creduli si de naivi in fata
oricarei posibile diversiuni, luand de buna, de-a gata, orice versiune a realitatii care ni
se vantura, salvator prin fata ochilor nostri hamesiti dupa certitudini izbavitoare,
dupa dreptate si adevar, dupa libertate, dar si dupa predarea in fata unei autoritati
care sa ne scuteasca sa mai reflectam si singuri?!
Amagirea este foarte mare atunci cand ne centram numai pe abuzurile oficialilor,
pe propaganda acestora, pe planurile asasine ale elitelor antihristice (mai mult sau
mai putin secrete) ale planetei, care, iata, au devenit tot mai agresive, mai
ostentative, mai concertate, mai fatise si mai reusinate. Este putin probabil ca totul sa
fie intamplator si este foarte primejdios sa te arunci si sa musti momeala de a reactiona
spontan, reflex, revoltat si disperat, dupa cum esti provocat sa o faci, si de a te duce
rapid dupa aceia care iti ofera, suspect de generos, planuri si trasee de salvare foarte
lumesti, care iti reduc anxietatea si iti hranesc dependenta psihologica, care stiu sa-ti
128

vanda iluzia ca esti pe maini bune, ca nu mai esti singur si vulnerabil in fata asaltului
generalizat si dezlantuit al raului, si ca, impreuna cu toti cei la fel de revoltati ca si tine,
sub conducerea unui lider investit cu toata increderea, veti putea chiar rasturna aceasta
ordine criminala.
Constatam, de altfel, ca mai toate siteurile principale americane anti-sistem, de la
Global Research la Natural News si acestea sunt doar doar cateva din cele verificate au intrat in fibrilatie de cand cu revoltele din tarile arabe din Africa, revolte pe care
unii le doresc a fi provocate si in SUA. Ne aducem aminte si de recentul comentariu
al lui Noam Chomsky, un cunoscut intelectual stangist, dar si lider de opinie anti-sistem.
Asadar, acum pretutindeni se aplica proverbul: bate fierul cat e cald caci se
simte in aer miros de pucioasa adica se cauta sa nu fie cumva ratat momentul, ca
tot se afla pe val spiritul revolutionar.
Atentie insa cand valul acesta este chemat, este programat sa vina si la noi, chiar daca,
fara doar si poate, el va trebui turnat in forme adaptate specificului local, deci sa nu
ne asteptam la repetitii la indigo ale revoltelor din lumea araba! Este esential sa fim
foarte precauti, atenti si treji la tot ce apare astazi, de oriunde ar veni, e esential
iarasi sa nu ne credem niciunul dintre noi liberi de inselare si sa ne temem de orice
vine sub infatisarea dreptatii, a bunelor intentii, dar nu cu duhul si cu mijloacele lui
Dumnezeu, ale Evangheliei. Sa ne amintim ca asa va lucra si Antihristul, si asa
lucreaza si inaintemergatorii sai: nu prin raul explicit, nu punandu-si (la figurat
vorbind) coarne si gheare la vedere, ci pozand in personificarea Binelui si a Virtutii.
Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte Si sa stam in Biserica, mai lipiti decat
oricand de Sfintele Taine, de rugaciune, de Liturghie, de slujbe, de duhovnic
Aceasta noua etapa, a conspiratiilor pe fata, poate insemna mai multe lucruri:
1) Ca deja elitele globale nu se mai ascund prea mult dupa perdea, semn ca se simt
total stapane pe situatie, ca este deja, cu ingaduinta lui Dumnezeu, oricat de greu near veni sa acceptam, ceasul lor si stapanirea intunericului, ca lucrurile au intrat in
linie dreapta inspre implinirea prorociilor eshatologice, iar stapanii lumii nu mai au acum
niciun fel de teama de nimeni si de nimic;
2) Ca trebuie sa fim constienti ca nu intamplator acestia isi permit acum, cu atata
usurinta, sa lase nu doar sa transpire, ci chiar sa prolifereze din belsug,
dezvaluirile si demascarile identitatii si planurilor pe care le pun la cale. Cel
putin a unora dintre ele (faceti si un exercitiu si urmariti intr-o librarie sau chiar intr-un
hipermarket cate titluri de literatura senzationala despre conspiratii, bilderbergi,
illuminati exista. Deja se poate vorbi de o industrie in domeniu) La puterea imensa si
reala pe care o dispun, mai ales asupra circulatiei informatiei (si, prin excelenta,
asupra internetului ca mediu predilect de circulatie), este de la sine inteles ca au
avut si un interes strategic in a da drumul la supapa, in a alimenta chiar aceasta
tendinta, extrem de manoasa, a unor mase largi de a detine un acces facil la
secretele cele mai secrete ale scenariilor de conducere si de distrugere a lumii. Fiindca
129

nu este exclus ca tocmai sub aceasta noua perdea de fum cat mai intinsa cu
putinta, prin galagia si revolta starnite, intretinute si dirijate atent catre paroxism,
sa se poata camufla si mai bine adevaratele pericole sau sa dea nastere unor
efecte secundare mult mai profitabile pe termen lung pentru strategii sinistri ai
mersului planetei. Dar toate cu ingaduinta lui Dumnezeu!
Un scop perfid al acestor scurgeri poate fi si cel de natura psihologica, iar aici este
capcana in care foarte multi dintre noi putem cadea, chiar fiind manati de cele mai bune
intentii. Se contureaza si ne referim aici la zona de critica si opozitie fata de sistemul
globalizant un anumit tip de climat psiho-social in care oamenii sunt formati,
practic, in asa fel incat sa fie tinuti intr-un continuu suspans, intr-o stare de tensiune
si agitatie, cu adrenalina ridicata, pentru ca si aceasta dispozitie este una DE
ASTEPTARE, dar nu este asteptarea cea vie si sanatoasa, eshatologica, a lui Hristos,
ci ajunge sa fie o tanjire, o complacere sau o adictie morbida in toata regula dupa
evenimente apocaliptice. Asistam, practic, la o substituire inconstienta a trezviei si
a privegherii duhovnicesti cerute de Hristos pentru asteptarea Mirelui cu alarma
si surescitarea psihologica, stare ale carei roade duhovnicesti predispun sufletul mult mai
degraba catre primirea celui care va veni ca fals Mesia.
Sa tinem seama de cele scrise intr-o prorocie a Sfantului Nil Athonitul:
Hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii,
atunci el se va bucura.
De aici, pe langa criza tot mai acuta de ordin social, provine si efectul atitudinilor
revolutionare, ale caror seminte sunt aruncate astazi pretutindeni si in toate
felurile, prin aarea, alimentarea si mentinerea oamenilor intr-o stare de tulburare
totala, de agitatie sterila si de dependenta bolnavicioasa de toti acei stimuli
informationali care ii obisnuiesc cu informatii soc de culise, cu senzatii tari si
demascari - in realitate total inutile pentru viata si pentru mantuirea lor - trezind
insa porniri de revolta nestavilita, dorinta de protest continuu, suspiciunea, ura,
impulsul spre razbunare. Nu numai in ceea ce priveste ordinea statala, internationala,
bancara, corporatista, etc., ci si in ceea ce priveste autoritatea Bisericii, prin minarea
reperelor ei de incredere, de stabilitate si echilibru.
Vezi:
Eseu profetic despre ce ne asteapta: LITURGHIA NEAGRA A LUI CAIN pregatita
de semintele rautatii, urii si razvratirii aruncate pretutindeni acum
Cand extremele se trezesc din adormire: MASONERIA SI EXTREMA DREAPTA
FREAMATA NARILE LA MIROSUL SANGELUI
De ce s-a tinut la Bucuresti Comisia Trilaterala? ROMANIA: EXPERIMENTPILOT PENTRU NOUA ORDINE MONDIALA. Ce spune ideologul comisiei,
Zbigniew Brzezinski?
130

Azi in Tunisia, maine in toata lumea? O NOUA ERA A REVOLUTIILOR. Ce rol

joaca Internetul in configurarea Noii Ordini?
WIKILEAKS: echivalentul lui 11 septembrie pentru internet si mijloc de realizare a
mutatiilor geopolitice dorite de SUA si ISRAEL?
WIKILEAKS are ca misiune si destabilizarea Bisericii Ortodoxe?
CRUCEA CRESTINULUI VREMURILOR DE PE URMA: intre Leviathanul
intereselor si silniciilor euro-masonice si dumnezeul furios si turbulent al zelotilor
extremisti
UNA DIN BOLILE CRESTINULUI POSTMODERN: SEMANAREA CU
VOLUPTATE A SMINTELII OTRAVITOARE AVAND CHIPUL MARTURISIRII
ADEVARULUI: Ce eti tu? Lupttor al lui Hristos sau lupttor al diavolului? tii
c exist i lupttori ai diavolului?
In plus, asa cum arata studiile recente despre efectele internetului, aceste dezvaluirisurogat sunt momeala perfecta prin care oamenilor li se da sentimentul unui fals
activism si chiar eroism, al unei participari directe la lucruri grave, importante,
fundamentale. Astfel, omul devine tot mai izolat si mai abstras de la viata sa reala,
deseori de la obligatiile sale minimale crestinesti sau omenesti, pentru ca traieste cu
senzatia evenimentului capital, a datoriei ultime, si, prin urmare, cu inchipuirea
ca el este cineva care conteaza la o scara mult mai mare, istorica, de vreme ce are
privilegiul sa participe (o participare-surogat, prin tastatura si monitor), sa dibuiasca
uneltele Raului si sa le condamne, facil, cu un click.
In realitate, ne temem ca ne autoamagim foarte mult, noi toti si ca suntem, vorba
staretului Antonie, deja, demult, niste soareci prinsi intr-o capcana, iar pisica se
amuza acum copios de zbaterile noastre ridicole, asteptand, sadic, doar momentul potrivit
pentru a ne curma cu un gest, brusc, toata libertatea controlata pe care ne-o irosim cu
sarg Ce ar trebui sa facem acum si ce sa nu facem, ce sa nu mai asteptam?
CE TRAIM ASTAZI? CE (NU) SE MAI POATE FACE?
Fericitul Martir VALERIU GAFENCU mai aproape de noi ca oricand, prin
cuvantul si exemplul sau profetic
3) ca nivelul jocului este atat de ridicat incat numai cine nu este atent se va lasa
pacalit de aparente, fie ca acestea vin prin minciunile adormitoare si prin
prejudecatile teoriilor mainstream (care resping si ridiculizeaza a priori orice fel de
explicatie conspirationala a istoriei), fie ca vin prin virusii si troienii atasati
aproape obligatoriu teoriilor conspirationiste lumesti - atunci cand acestea au la baza o
logica vadit neduhovniceasca, de neasumare a pacatului si de identificare pur ideologica
sau etnica a unor vinovati , atunci cand se bazeaza, pe langa realitati de culise deja
consacrate, si pe legende, hoax-uri, pe fapte neverificabile, cand ajuta sa crcule si sa
131

prolifereze pe piata intoxicari aruncate intentionat pe piata cu functie de test, cand

acorda mai mult credit si mai mare insemnatate surselor anonime, care ne livreaza seturi
complete de certitudini inselatoare, decat voii lui Dumnezeu facute cunoscute prin
prorociile Sfintilor, validate de Biserica si cu intelesuri descoperite NUMAI inimilor
smerite, care se tin strans de randuiala si Tainele Bisericii, precum si de poruncile
lui Dumnezeu.
Fiindca spune Sfanta Scriptura:
Ca multi oameni mari si slaviti sunt, dar tainele se descopar celor smeriti (Is. Sir. 3,
19)
Cei amagiti de mandrie si slava desarta, cei prea imprastiati, cei plini de sine pentru
cunostintele lor si prea increzatori in informatii , barfe si zvonuri, cei lipsiti de puterea
Duhului lui Dumnezeu lucrator viu in ei, cei agitati, revoltati, infierbantati si
incrancenati nu vor avea Duhul care sa-i ajute sa inteleaga ceea ce este esential si sa
reactioneze dupa voia lui Dumnezeu, chiar daca ar fi inarmati, aparent, cu toate
informatiile.
In orice caz, ceea ce este prea pe fata denota ca sunt multe capcane ascunse pe cale si
ca raspunsurile facile, ideologice, pretentia sau parerea (de sine) ca putem detine cheia
derularii Apocalipsei pe baza de informatii lasate libere pe reteaua www (pe care stim
cine o stapaneste si dirijeaza), increderea absoluta fata de dezvaluirile senzationale si
capitale fata de aceste subiecte pot sa fie tot atatea piste false pe care suntem trimisi,
poate si pentru a ne ocupa cat mai putin, daca se poate DELOC, de singurul lucru care
trebuie si singurul lucru care ne poate salva de urgia care sta sa vina...
Cat despre noi, ca si crestini, ar trebui sa nu uitam esentialul, anume, ca nu este cel mai
important ca elitele conspira (un lucru deja mai presus de orice indoiala), nici cum se
numesc si cum sunt organizate ele, ci mai ales de ce le reusesc conspiratiile si, mai ales,
ce avem noi de facut?
Perspectiva socio-politica, oricat de valoroasa pana la un punct, este limitata si,
inevitabil, infestata si ea de tot felul de virusi lumesti diversionisti, asa ca
trebuie sa lase loc, pana la urma, perspectivei duhovnicesti, tot la fel cum
intelepciunea nebuna a acestei lumi trebuie supusa intelepciunii de taina a lui
Dumnezeu.
Ce ne va salva de valurile urgiei care va urma?
Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile
ce vor veni?
E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU
DURERE!

132

SA INCEPEM SA NE PREGATIM CUM SI PENTRU CE?

CU CE VOM TRECE INCERCARILE VREMURILOR NOASTRE?
CUM NE VOM MANTUI NOI?
PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!
Dumnezeu caut la lucrarea tainic a inimii; la lucrarea cea dinluntru, nu la cea
dinafar. Cnd se exagereaz cu lucrarea de dinafar, cum se ntmpl acum, e semn
c s-a prsit lucrarea luntric.
[...]

In cautarea mainii calde a lui Dumnezeu. SOLJENITAN SI CAUZELE PROFUNDE

SI ESENTIALE ALE RAULUI DEVENIT TOTALITAR. De ce reusesc conspiratiile?
(II)
Publicat pe 30 Sep 2010 | Categorii: Alexandr Soljenitin, Documentare, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Portile Iadului,
Vremurile in care traim | Print

Vezi si:
Alexandr Soljenitan: OMUL-FLUVIU, CU O INIMA MARE CAT RUSIA.
MECANISMUL GULAGULUI (I)
Al. Soljenitin CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE
SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE?
(III)
Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI
SI INSELAREA IDEOLOGIZARII SISTEMICE
Al. Soljenitin cum devine fiinta umana rea si cum devine buna?
Ura intretinuta in mod deliberat se raspandeste astfel in jur, contamineaza tot ce e viu,
viata insasi, lumea cu culorile sale, sunetele, formele, trupul omenesc. () In conditiile
133

in care la orizont se profileaza evenimente globale amenintatoare, care stau sa se

pravaleasca asupra noastra precum niste munti, poate parea nelalocului lui sa
reamintesc ideea conform careia ceea ce hotaraste existenta sau non-existenta noastra (a
omenirii, n.tr) se afla intai de toate in fiecare inima omeneasca, in felul in care inima
alege binele sau raul. () Noi, prin egoismul nostru zilnic si inconstient, facem sa se
stranga latul

Alexandr Soljenitin a fost un mare cunoscator al sistemului totalitar comunist si nu

numai. Dar cunoasterea acestui sistem nu a fost una teoretica, luata din materiale
colportate cine stie cum si de cine, si nici macar o cunoastere izvorata doar din
biblioteca. A patimit, a experiat in carnea sa malaxorul infernal al Gulagului, a fost
martor al miilor de prizonieri intalniti in periplurile sale si a ascultat mii de marturii
directe de la victimele terorii. Asadar, cunoasterea sa a fost cunoasterea care vine din
prezenta marturisitoare in arena si din durerea crucii. Din acest motiv, conceptia sa
asupra imperiului totalitar nu este una lumeasca, rigida si ideologica, ci una
profund duhovniceasca. Soljenitin merge direct la radacina raului, fara sa se opreasca,
in acest drum al coborarii in infern, la explicatii facile care inlatura posibilitatea
depistarii bolii duhovnicesti grave a omenirii si, prin urmare, care inlatura posibilitatea
vindecarii. Este ceea ce il face sa fie, asa cum spuneam si in primul material, un glas
profetic.
Care sunt cauzele raului care a declansat dezastrul bolsevic, dupa Alexandr Soljenitin,
daca am incerca o sinteza?
pierderea puritatii si tariei credintei ortodoxe a poporului rus
endemica stare de slabiciune a elitelor Imperiului Tarist, intodeauna in urma
provocarilor vremii, incapabile sa le tina pasul, sa le anticipeze, sa le raspunda in mod
adecvat
criza spirituala a intelighenitiei rusesti, inflorirea nihilismului, utopismului si
ideologiei revolutionare, anarhice, violente
adanca criza spirituala a evreilor, permeabili, endemic, la curentele revolutionare
utopice si la promisiunea instaurarii unei noi societati in care sa joace rolul de ghid,
ca o rascumparare istorica fata de situatia de persecutati in care se auto-percepeau.
Prin urmare, inaintarea raului istoric in lume poate fi suprinsa si prin avansul unor
ideologii care ofera explicatii asupra lumii. Fara ideologie, asa cum vom vedea si in
materialul urmator, faptuirea raului la scara istorica nu ar fi posibila. Nu angrenajul
institutional sau mecanismul obiectiv al puterii poate determina oamenii sa faca rau si sa
se afunde in pacat, ci acapararea mintii lor de catre gandurile rautatii. Iar aceasta
rautate nu se poate infiripa in mintea omului decat prin oferirea unei justificari a raului,
decat prin prezentarea acestui rau drept cel mai mare bine, printr-o operatie de
134

mistificare si de lichidare a fundamentelor gandirii normale. Asadar, in trecut ca si in

prezent, explicatia raului consta in lucrarea de amagire a omului, caruia i se vantura in
fata ochilor posibilitatea magica de intemeiere a unei lumi in care sa fie propriul
dumnezeu al propriei vieti. Aceeasi ispita din Eden, reluata insa si adaptata la
circumstantele vietii contemporane si la posibilitatile oferite de mijloacele de inselare a
oamenilor, precum si la criza spirituala adanca in care se gaseste omenirea de mai bine de
doua secole.
La aceasta se adauga slabiciunea conducatorilor ortodocsi care nu mai tin pasul cu
provocarile vremurilor, care sunt coplesiti si lasati in urma de progresul rautatii. Pana si
Biserica, din pacate, nu pare a tine pasul cu vremurile rascolitoare pe care le traim ci se
taraste cu greu in urma lor, dupa cum arata cuvantul evanghelic:
Cci fiii veacului acestuia sunt mai nelepi n neamul lor dect fiii luminii.
In alta parte, acelasi Soljenitin evoca acea explicatie atat de simpla (dar nu simplista!), si
de noi uitata, ascunsa de ochii celor intelepti si maturi, dar descoperita pruncilor,
anume ca raul este facut din rautate, ca dincolo de toate explicatiile pe care le
putem gasi (raul ar fi opera serviciilor straine, al dusmanilor poporului etc.) sta
simpla explicatie a alegerii raului in locul binelui. Si cine dintre noi poate spune ca e
ferit de a cadea in rautate? Este vorba despre romanul Pavilionul Cancerosilor, si de
plimbarea principalului erou, Oleg Kostoglotov, in Gradina Zoologica. Acolo intalneste
un anunt:
Maimutica ce traia aici a orbit din cauza cruzimii absurde a unuia din vizitatori. Un
om rau a zvarlit niste tutun in ochii lui macacus-rhesus. Abia acum ii pica fisa lui Oleg!
Pana acum se plimbase cu un zambet atoatestiutor, dar acum ii venea sa tipe, sa urle, in
asa fel incat sa-l auda toata gradina zoologica de parca i-ar fi presarat cineva tutun in
ochi.
De ce?! Pai, uite-asa, de ce nu? Pur si simplu de ce?
Cele scrise impresionau mai ales prin simplitatea lor copilareasca. Despre necunoscutul
care plecase nepedepsit, nu se spunea ca fusese inuman. Nu se spunea despre el ca-i
agent al imperialismului american. Nu se spunea despre el decat atat ca e rau. Si
asta uluia: ce motiv avea el sa fie, pur si simplu, fara niciun motiv, rau? Copii! Sa nu
cresteti rai! Copii! Sa nu ucideti fiintele lipsite de aparare! (Pavilionul cancerosilor,
Ed. Univers, vol 2, p. 238-239)
*
Dar daca acestea sunt cauzele raului, care este originea sa? Pentru ca totul depinde de
credinta oamenilor si de balanta care se inclina in inima lor: spre bine sau spre rau.
Spre Dumnezeu sau spre diavol. Aici este cheia. Conspiratiile reusesc pentru ca
acolo, in inimile oamenilor, a inceput sa predomine raul. Elitele isi fac de cap pentru
ca acolo, pe campul de lupta launtric, diavolul a inceput sa castige teren tot mai
135

mult. Lucru pe care il vom arata mai lamurit in ultimul material dedicat marelui scriitor
rus.
Deocamdata, in acest text inedit redat mai jos, Alexandr Soljenitin ne vorbeste despre
vremurile apocaliptice pe care le traim, explicatia originii lor fiind una foarte simpla:
oamenii au uitat de Dumnezeu. Caci stim de la Sfintii Parinti ca tot pacatul incepe
de la cei trei uriasi: nestiinta, uitarea si trandavia. Nestiinta legii lui Dumnezeu,
uitarea Acestuia si trandavia in lucrarea poruncilor Sale sunt inceputul degradarii
duhovnicesti a omului. Asadar, originea raului sta in intoarcerea fetei oamenilor de
la Dumnezeul cel Viu.
Pentru ce s-au ntrtat neamurile i popoarele au cugetat deertciuni? S-au ridicat
mpraii pmntului i cpeteniile s-au adunat mpreun mpotriva Domnului i a unsului
Su, zicnd: S rupem legturile lor i s lepdm de la noi jugul lor . (Psalmul 2, 13)

Oamenii au uitat de Dumnezeu

Cu mai mult de un jumatate de secol in urma, pe cand eram inca un copil, imi amintesc
ca unii oameni mai in varsta explicau catastrofele care se abatusera asupra Rusiei astfel:
oamenii au uitat de Dumnezeu, si de aceea s-au intamplat toate acestea.
De atunci am petrecut aproape 50 de ani scriind despre istoria Revolutiei; timp in care am
citit sute de carti si am colectat sute de marturii personale. Am contribuit cu opt lucrari
personale la efortul de curatire a resturilor lasate in urma de acea vijelie.
Dar daca mi s-ar cere acum sa arat cat mai concis posibil care este cauza acelei
Revolutii dezastruoase care a devorat 60 de milioane de oameni, nu as putea sa spun
altceva decat sa repet: oamenii au uitat de Dumnezeu, si de aceea s-au intamplat toate
acestea.
Mai mult, evenimentele Revolutiei Ruse pot fi intelese numai acum, la sfarsit de secol, pe
fondul celor intamplate de atunci in restul lumii. Astfel, concluzia la care se ajunge are
semnificatie universala. Si daca mi s-ar cere sa identific principala caracteristica a
secolului al 20-lea in intregimea lui, as fi din nou incapabil sa gasesc ceva mai precis
decat ca: oamenii au uitat de Dumnezeu.
Decaderea constiintei umane, lipsita de dimensiunea sa divina, a fost factorul
determinant al tuturor crimelor majore din acest secol. Prima dintre ele a fost Primul
Razboi Mondial si mare parte din situatia in care ne aflam acum se datoreaza acestuia. A
fost un razboi a carui amintire tinde sa se stearga care a izbucnit cand Europa,
pleznind de sanatate si abundenta, a cazut intr-o furie a auto-mutilarii ce i-a distrus
fortele pentru un secol, poate mai mult ori poate pentru totdeauna.

136

Singura explicatie posibila a acestui razboi este o intunecare a mintilor conducatorilor

Europei ca urmare a pierderii credintei in Puterea Suprema aflata deasupra lor. Numai
dusmania combinata cu lipsa de credinta in Dumnezeu, a putut sa determine state
declarate crestine sa foloseasca gaze otravitoare de lupta, o arma a carei folosire e in mod
evident dincolo de limitele umanului.
Aceeasi deformare a constiintei umane, aceeasi lipsa a dimensiunii divine, s-a
manifestat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand Vestul a cedat tentatiilor satanice a
umbrelei nucleare. Aceasta a fost echivalent cu a spune:
hai sa nu ne mai facem griji, hai sa eliberam tanara generatie de datorii si obligatii,
hai sa nu mai facem nici-un efort sa ne aparam pe noi insine, nemaivorbind de apararea
altora, hai sa ne astupam urechile ca sa nu auzim gemetele de durere care razbat din
Est si hai mai bine sa cautam sa fim fericiti. De o sa ne ameninte vreun pericol o sa fim
aparati de bombele nucleare, iar de nu, restul lumii poate sa arda ca tot nu ne pasa.
Starea jalnica de neajutorare la care a ajuns Vestul contemporan se datoreaza in mare
masura unei erori fatale: ideea ca mentinerea pacii depinde nu de inimi curajoase si
de oameni hotarati, ci numai de bomba nucleara.
Lumea de azi a ajuns intr-un asemenea hal, ca de ar fi sa fie descrisa celor care au
trait in secolele precedente, acestia ar striga: Aceasta-i Apocalipsa! Insa noi suntem
obisnuiti sa traim intr-o astfel de lume, ba chiar ne simtim in largul nostru.
Dostoievski avertiza ca
viitoarele evenimentele majore ne vor lua prin surprindere si ne vor prinde
nepregatiti.
Chiar asa s-a si intamplat. Si a mai prezis ca
lumea va fi salvata numai dupa ce va fi fost posedata de demonul raului.
Ramane de vazut daca va fi intr-adevar salvata: aceasta va depinde de constiinta si de
luciditatea noastra spirituala, de eforturile noastre individuale si comune in fata
circumstantelor catastrofale. Vedem deja cum demonul raului, precum o vijelie, a
cuprins triumfator toate cele cinci continente ale pamantului.
In trecut, Rusia a cunoscut o vreme in care idealurile societatii nu erau faima, bogatia sau
succesul material, ci viata pioasa. Rusia era pe atunci cladita pe Ortodoxia ramasa
credincioasa Bisericii primelor secole. Ortodoxia acelor vremuri a stiut cum sa isi
protejeze poporul aflat sub o ocupatie straina care a durat mai bine de doua secole si
totodata cum sa pareze viclenele lovituri de sabie venite de la cruciatii Vestului.
In acele secole, credinta ortodoxa a devenit in tara noastra parte integranta a
modului de a gandi si a personalitatii oamenilor, parte integranta a vietii de fiecare
137

zi, a calendarului lucrator, o prioritate in tot ce se intreprindea, parte a modului

cum era organizata saptamana sau anul. Credinta era forta care modela si unea
natiunea.
Dar, in secolul al 17-lea Ortodoxia rusa a fost grav afectata de o schisma interna. In
secolul al 18-lea, tara a fost zguduita de transformarile impuse de Petru (Cel Mare,
n.tr.), care au favorizat economia, statul si armata in detrimentul credintei si al
specificului national. Concomitent cu aceasta iluminare lipsita de echilibru impusa de
Petru, in Rusia s-au simtit primele adieri ale secularismului. Otrava lui subtila a patruns
in clasele sociale mai educate in timpul secolului al 19-lea si a deschis calea marxismului.
In momentul Revolutiei, credinta practic disparuse din randul oamenilor educati,
iar la cei mai putin educati vigoarea credintei era grav primejduita.
Din Revolutia Franceza si din ura acesteia fata de Biserica, tot Dostoievski a fost acela
care a tras concluzia ca revolutia trebuie sa inceapa cu ateismul. Si acesta este
adevarul. Lumea nu a mai cunoscut o respingere a lui Dumnezeu atat de organizata,
de militarizata si de tenace in ura ei (fata de Dumnezeu, n.tr.) precum cea practicata
de marxism. Ura de Dumnezeu este principala forta care sta in centrul sistemului
filosofic al lui Marx si Lenin, mai importanta decat toate falsele lor lozinci economice si
politice. Ateismul militant nu e accidental sau un fenomen marginal al
comunismului. Nu e un efect secundar, ci e pivotul central.
Anii 1920 au fost in URSS martorii unei procesiuni neintrerupte de victime si
martiri din randurile clerului ortodox. Doi mitropoliti au fost impuscati, unul dintre ei,
Veniamin al Petersburgului fiind ales prin vot popular in dioceza sa. Insusi Patriarhul
Tihon a trecut prin mainile Ceka-GPU si a murit apoi in circumstante suspecte. Numerosi
arhiepiscopi si episcopi au pierit. Zeci de mii de preoti, calugari si maici, prigoniti de
cekisti sa renunte la credinta in Cuvantul lui Dumnezeu, au fost torturati, impuscati
in celule, trimisi in lagare, exilati in tundrele pustii ale nordului indepartat sau au
fost scosi in strada la batranete, ca sa piara fara hrana si adapost. Toti acesti
mucenici s-a dus la moarte fara sovaire, cazurile de apostaziere au fost putine si rare.
Pentru milioane de mireni accesul la Biserica a fost blocat si li s-a interzis sa isi creasca
copii in invataturile de credinta. Parintii credinciosi erau smulsi de langa copii si
aruncati in teminte, iar copiii erau indepartati de credinta prin amenintari si
minciuni. Doar pentru scurt timp, cand a fost nevoie ca natiunea sa isi adune fortele in
lupta impotriva lui Hitler, Stalin a adoptat in mod cinic o atitudine prietenoasa fata de
Biserica.
Acest joc inselator a continuat mai tarziu sub Brejnev cu ajutorul unor publicatii de
fatada si a altor artificii menite sa ia ochii, care, din nefericire, au fost luate in serios de
catre Vest. Cu toate acestea, tenacitatea cu care ura fata de religie este inradacinata in
comunism, poate fi evaluata prin prisma atitudinii lui Hrusciov, cel mai liberal dintre
liderii comunisti: desi a facut pasi semnificativi in directia liberalizarii regimului,
Hrusciov a reaprins concomitent obsesia leninista a distrugerii religiei.

138

Dar s-a intamplat ceva la care ei (comunistii, n.tr) nu se asteptau. Intr-o tara unde
bisericile au fost facute una cu pamantul, unde ateismul triumfator a distrus totul
fara oprelisti vreme de doua treimi de secol, unde clerul este umilit si lipsit de
libertate in cel mai inalt grad, unde ceea ce a ramas din Biserica ca si institutie e tolerat
de catre stat numai de dragul propagandei directionate catre Vest, unde chiar si in prezent
oamenii sunt trimisi in lagare de munca pentru credinta lor, unde chiar si in lagare cei
care se strang ca sa se roage de Pasti sunt aruncati in celulele de pedeapsa - in aceasta
tara deci, sub un asemenea tavalug comunist, nu se mai presupunea ca traditia
crestina va supravietui. Este adevarat ca milioane de oameni au fost corupti si distrusi
spiritual de catre ateismul impus oficial, insa raman alte multe milioane de credinciosi.
Numai presiunile exercitate asupra lor ii impiedica sa isi ridice vocea. Asa cum se
intampla insa intotdeauna in vremuri de prigoana si suferinta, credinta in
Dumnezeu a devenit mai profunda in tara mea.
Tocmai in aceasta trebuie sa ne punem nadejdea: nu conteaza cat se impauneaza
comunismul cu tancurile si rachetele sale, nu conteaza cate succese obtine in
cucerirea planetei, este condamnat ca niciodata sa nu poata distruge crestinismul.
Vestul inca nu a cunoscut o invazie comunista, practicarea religiei e libera aici. Insa
evolutia istorica a Vestului a fost de asa natura incat, in prezent si aici constiinta
religioasa este mult diminuata. Au fost schisme violente, razboaie religioase sangeroase
si ostilitate ca sa nu mai vorbim de valul de secularism care din Evul Mediu tarziu si pana
acum a inundat progresiv Vestul. Aceasta distrugere gradata a credintei, venita din
interior, este poate cu mult mai primejdioasa decat orice atac violent venit dinafara.
In mod imperceptibil, de-a lungul decadelor de eroziune treptata, sensul vietii in Vest a
incetat sa fie ceva mai elevat decat cautarea fericirii, un tel pe care constitutia il
garanteaza dealtfel in mod solemn. Conceptele de bine si rau sunt ridiculizate de cateva
secole; scoase din uz, au fost inlocuite de concepte politice sau de clasa a caror valoare
are viata scurta. A devenit jenant sa afirmi ca raul se cuibareste mai intai in inima
individului inainte de a patrunde intr-un sistem politic. Insa nu se mai considera o
rusine sa faci concesii frivole unui rau absolut.
Judecand dupa continua alunecare in directia concesiilor, alunecare care se produce sub
ochii generatiei noastre, Vestul aluneca inevitabil spre abis. Societatea vestica pierde
tot mai mult din esenta sa religioasa si isi preda fara impotrivire generatiile tinere
ateismului. Cand un film care il blasfemiaza pe Iisus Hristos ruleaza peste tot in SUA,
o tara considerata ca fiind printre tarile cele mai religioase din lume, cand un mare
cotidian publica fara rusine caricaturi ale Nascatoarei de Dumnezeu, ce alta dovada a
respingerii lui Dumnezeu ne mai trebuie? Cand drepurile individului nu sufera nicio
constrangere, de ce ar incerca cineva sa faca un efort si sa se abtina de la acte neonorabile?
Sau de ce s-ar mai abtine cineva sa urasca, fie ca e vorba de ura rasiala, de ura de
clasa sau ideologica? Ura roade multe inima in ziua de azi. Profesorii atei educa
tanara generatie din Vest in spiritul urii fata de propria societate. Prinsi de patosul retoric
139

uitam ca defectele capitalismului nu reprezinta nimic altceva decat defectele de baza ale
firii omenesti, carora li s-a dat o libertate neingradita precum si tot felul de drepturi ale
omului; uitam ca in regimul comunist (iar comunismul le sufla acum in ceafa formelor
moderate de socialism, care-s instabile) defecte similare stapanesc practic orice
persoana aflata intr-o pozitie de autoritate, in timp ce toti ceilalti sunt egali o
egalitate a sclavilor traind in saracie lucie.
Zeloasa intretinere a flacarilor urii este caracteristica lumii libere de azi. Intr-adevar,
cu cat libertatile personale se extind, cu cat nivelul prosperitatii ba chiar al abundentei
creste, cu atat in mod paradoxal, devine mai inversunata aceasta ura oarba. Vestul
contemporan, dezvoltat, demonstreaza astfel, prin propriul exemplu, ca mantuirea omului
nu poate fi aflata nici in abundenta de bunuri materiale nici in facutul banilor.
Ura intretinuta in mod deliberat se raspandeste astfel in jur, contamineaza tot ce e
viu, viata insasi, lumea cu culorile sale, sunetele, formele, trupul omenesc. Arta plina
de amaraciune a secolului al 20-lea piere ca urmare a acestei uri, caci arta e neroditoare
fara dragoste. In Est arta s-a prabusit pentru ca a fost doborata si calcata in picioare, dar
in Vest a decazut voluntar, un declin artificial si ostentativ, in care artistul in loc sa
incerce sa reveleze divinul (prin arta, n.tr.), se pune pe el insusi in locul lui Dumnezeu. Si
in acest caz suntem martorii aceluiasi efect al unui proces universal, in care atat in
Est, cat si in Vest, se ajunge la aceleasi rezultate, si din nou din acelasi motiv:
oamenii l-au uitat pe Dumnezeu.
In conditiile in care la orizont se profileaza evenimente globale amenintatoare, care
stau sa se pravaleasca asupra noastra precum niste munti, poate parea nelalocului lui
sa reamintesc ideea conform careia ceea ce hotaraste existenta sau non-existenta
noastra (a omenirii, n.tr) se afla intai de toate in fiecare inima omeneasca, in felul in
care inima alege binele sau raul. Acesta lucru este valabil si in ziua de azi si este ideea
pe care ne putem bizui cel mai bine. Teoriile sociale care promiteau atat de multe au
dat faliment si ne-au lasat fara acoperire. De la oamenii liberi ai Occidentului era
rezonabil sa asteptam sa realizeze ca sunt indusi in eroare de numeroasele ideile false
liber nutrite si sa nu se lase mintiti cu atat usurinta.
Toate incercarile de a gasi o cale de rezolvare a problemelor lumii contemporane vor
ramane fara rezultat atata vreme cat nu ne redirectionam constiintele prin pocainta
spre Creatorul tuturor: fara aceasta, nici-o cale de iesire nu se va ivi si in van o vom
cauta. Resursele pe care ne bizuim pentru atingerea acestui scop (de rezolvare a
problemelor lumii contemporane, n.tr) sunt prea saracacioase pentru a ne atinge scopul.
Trebuie ca mai intai sa recunoastem ororile de care sunt responsabile nu cine stie ce
forte exterioare, nu inamicii de clasa sau nationali, ci fortele care opereaza inauntrul
fiecaruia dintre noi si inauntrul fiecarei societati omenesti. Aceasta este valabil in
special pentru societatile libere si inalt dezvoltate pentru ca tocmai in aceste societati neam atras de buna voie asupra-ne toate nenorocirile (de care vorbeam, n.tr). Noi, prin
egoismul nostru zilnic si inconstient, facem sa se stranga latul

140

Viata noastra ar trebui sa fie dedicata nu dobandirii succesului lumesc ci unei

rodnice cresteri spirituale. Intreaga noastra existenta pamanteasca nu e decat un stagiu
tranzitoriu in miscarea spre ceva mai inalt si nu trebuie sa ne impiedicam de vreo treapta
a scarii si sa cadem, dar nici sa intarziem neroditor pe ea. Legile materiei singure, nu pot
explica sensul si directia vietii noastre. Prin legile fizicii si ale fiziologiei nu ni se va
descoperi niciodata felul in care Creatorul nostru ia zilnic parte la viata noatra, si neobosit
ne daruieste energia necesara vietii, in lipsa careia murim. Iar in viata intregii noastre
planete Duhul Sfant intervine cu nu mai putina forta: acest lucru trebuie sa il
intelegem in aceaste timpuri teribile si intunecate.
In fata sperantelor spulberate ale ultimelor doua secole, care ne-au redus pana la
insignifianta si care ne-au adus in pragul mortii nucleare si ne-nucleare, putem propune
numai cautarea mainii calde a lui Dumnezeu pe care mult prea grabit si increzatori
in noi insine am respins-o. Numai in acest fel ni se vor deschide ochii si vom vedea
greselile nefericitului secol 20 si astfel ne vom putea indrepta caile.
Nu ne putem agata de nimic altceva ca sa ne oprim din alunecarea (spre abis, n.tr):
toate viziunile combinate ale ganditorilor Epocii Luminilor nu fac doi bani. Cele
cinci continente sunt prinse in vijelie (a demonului raului, n.tr). In astfel de vremuri de
incercare se manifesta de regula cele mai de pret calitati ale spiritului uman. Insa daca
pierim si piere si lumea, greseala va fi doar a noastra.
Traducere dupa: Opinion Times - Alexandr Solzhenitsyn: Godlessness, The First
Step

() Acum eu, ca istoric, stiu ce a insemnat Biserica in istoria poporului roman. As

spune ca nu sunt foarte multe popoare in a caror evolutie Biserica sa fi jucat un rol
atat de important cum a jucat in istoria romanilor. Pentru ca inca de la aparitia
organizarii noastre de stat, a statelor feudale romanesti, Biserica a jucat un rol esential. A
jucat un rol acolo, in Transilvania pentru ca Transilvania fiind inclusa intr-o arie de
expansiune a regatului ungar, care avea o functie apostolica, adica regii maghiari aveau
incredintata de catre Papalitate misiunea aceasta de a difuza confesiunea catolica,
deci ei faceau un prozelitism. Si in secolul al XIV-lea regele Ludovic I al Ungariei a
hotarat ca nimeni dintre cei care erau nobili sa nu mai pastreze statutul de nobil daca nu
era catolic. Atunci, nobilii romani au fost pusi in fata unei alternative dureroase. Sau sa-si
abjure credinta, sa treaca la catolicism dar aceasta ii desprindea de masa poporului
roman si ii deschidea maghiarizarii si lucrul acesta s-a intamplat cu familia
Corvinestilor. Iancu de Hunedoara era roman dar Mathias Corvin, care a fost fiul lui si a
141

ajuns regele Ungariei, nu mai avea constiinta romanitatii. Se integrase perfect nobilimii
maghiare.
Iar dincoace de Carpati, in zona aceasta care apartine asa numitului Commonwealth
bizantin, adica a ariei de difuzare a civilizatiei si culturii bizantine si a organizarii
ecleziastice bizantine, viata de stat s-a dezvoltat in umbra Bisericii, pentru ca in Evul
Mediu nu se concepea sa existe un stapanitor politic daca nu era dublat de o capetenie
bisericeasca. Si atunci, la 1330 il avem pe Basarab, invingatorul de la Posada, si la
1359 il avem pe Iachint, astazi sfantul Iachint de la Vicina care este intaiul
mitropolit al Tarii Romanesti.
Biserica a jucat si in Transilvania si in Moldova si Tara Romaneasca aceasta functie
esentiala de a pastra constiinta identitatii poporului roman, adica intre identitatea
nationala si confesiunea ortodoxa a existat o asociere extraordinar de puternica.
Si in cadrul Bisericii as spune ca elementul cel mai important in viata noastra
bisericeasca a fost monahismul pentru ca noi am avut aceasta mare sansa ca
organizarea noastra de manastire s-a facut sub semnul isihasmului. Aici sunt convins
ca sunt foarte multi studenti de la Teologie si nu este nevoie sa explic ce reprezinta
conceptia isihasta, viziunea isihasta in dezvoltarea spiritualitatii ortodoxe. Voi spune un
singur lucru: faptul ca la noi cuvantul de sihastru deriva din isihast arata ca
viata manastireasca a stat sub semnul acestei invataturi a sfantului Grigore Palama
care ne indeamna ca prin aceasta concentrare spirituala, prin rostirea neincetata a
rugaciunii inimii, sa ne ridicam pana la stadiul acela la care s-au inaltat sfintii
Petru, Iacob si Ioan cand, insotindu-l pe Mantuitorul Iisus Hristos pe muntele
Taborului s-au impartasit de lumina taborica. Pentru ca, asa cum se spune si la slujba
bisericeasca, pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinta oamenilor. Dar atunci ce putem
vedea noi din Dumnezeu? Putem vedea acea lumina pe care au vazut-o cei trei apostoli
cand Iisus s-a schimbat la fata pe muntele Taborului. Si in monahismul orthodox aceasta
invatatura a sfantului Grigore Palama, dar care are radacini mai vechi decat sfantul
Grigore Palama, in aceasta invatatura noi avem un indemn de a ne ridica prin aceasta
viata curata, prin aceasta concentrare in interiorul nostru, prin trairea noastra in
Dumnezeu, sa ne ridicam la starea aceea de liniste, de pace sufleteasca si mai ales de
impartasire de lumina dumnezeiasca incat pentru Biserica ortodoxa faptul ca in structura
ei s-a aflat institutia monahica care era intemeiata pe aceasta invatatura isihasta, a facut
ca monahismul romanesc sa fie un factor de educare a societatii romanesti.
Si eu am incercat si incerc intotdeauna sa spun ca exista un sir de factori care
confera un specific al calugarului roman de-a lungul istoriei poporului nostru.
In primul rand exista ceea ce numesc eu permeabilitatea sociala, adica marea
majoritate a celor care au imbratisat, a celor care s-au dedicat vietii calugaresti
proveneau din clasa taraneasca, era o osmoza perfecta intre taranime, ceea ce se
numeste talpa tarii, si acesti calugari. Vedeti, poate ca ati citit sau ati vazut filmul, ce
era calugarul in Occident, ati vazut in Numele trandafirului, era o categorie de oameni
care, sigur, traiau in acele manastiri, dupa regulile vietii monahale occidentale, desfasurau
142

o activitate culturala foarte bogata in acele scriptorii, dar intre ei si laicat, cum am
spune astazi, era o mare distanta. As spune poate chiar era o fractura. Lucrul acesta
n-a existat la noi. Aceasta permeabilitate sociala a facut ca monahul, desi traia acolo,
retras in chilia manastii, totusi sa apartina si sa se integreze perfect vietii acestei mari
majoritati a poporului roman care erau taranii.
In al doilea rand, si calugarul si taranul s-au hranit, ca sa spun asa, din aceeasi
cultura populara. Acolo, in Occident, calugarii se considerau detinatorii aveau
monopolul culturii. Ei aveau acces la invatatura cea mai inalta, pe cand aici, la noi,
lasand la o parte elita clerului, care aceia aveau o pregatire teologica serioasa, in Evul
Mediu mai ales, aceasta capacitate, aceasta posibilitate de dialog permanent intre omul de
rand si calugar, a facut ca si unul si altul sa se simta foarte aproape.
Iar in al treilea rand, exista aceasta comunitate de stil de viata. Daca luati cartea
doamnei Nichitus Roncea o sa vedeti acolo scene unde calugarul merge sa care var la
manastire, merge sa spele rufele de la manastire, sa faca curatenie, sa lucreze la bucatarie,
taranul acela care venea de la ogor unde facea si el claca la boier, il vedea si pe calugar
indeletnicindu-se cu aceleasi obligatii si asta crea o apropiere si o comunitate care a
facut ca intre calugar si omul de rand de la noi, as spune romanul obisnuit, sa existe
o legatura foarte puternica.
Si albumul ne introduce, as spune, cu foarte mare competenta si abilitate in acest aspecte
care de multe ori sunt ascunse ale vietii calugaresti. Noi cand mergem in manastire
vedem in primul rand opera de arta, mergem sa dam un acatist si dupa aceea plecam cu
convingerea ca am avut un contact cu manastirea care, in sfarsit, ne-a dat o satisfactie
estetica sau morala. Pe cand acum, albumul doamnei Nichitus Roncea ne permite sa
patrundem in ungherele vietii calugaresti, sa cunoastem putin aceasta manastire din
interior. Ceea ce se numeste astazi un insider a fost doamna Nichitus Roncea atunci
cand a facut aceste fotografii. ()
Cred ca dumneavoastra ati observat, a devenit un loc comun sa se vorbeasca despre
secularizare dar nu este numai secularizarea veacului acestuia, e faptul ca impotriva
Bisericii, impotriva crestinismului in general, se duce o adevarata ofensiva. Eu
intotdeauna semnalez faptul ca la Craciun si la Pasti iau revistele care apar in Occident si
sub pretextul acesta, al prezentarii, care sunt rezultatele cele mai noi in ce priveste
cercetarea inceputurilor crestinismului, a predicii Mantuitorului, a activitatii apostolilor,
se strecoara cu foarte mare dibacie necredinta. Se pune sub semnul indoielii tot ceea
ce este temeiul de baza al credintei noastre, se pune sub semnul intrebarii si se sadeste in
sufletul credinciosului indoiala. In afara de aceasta, este ofensiva care se duce prin
presa, prin televiziune, o viata care nu mai are nici un fel de norme morale, care sa o
stapaneasca, sa o controleze, sa o impiedice sa alunece in pacat. Si as spune ca in
momentul de fata este, eu nu ma sfiesc sa o spun, o ofensiva diavoleasca impotriva
Bisericii.
Or, pentru aceasta noi trebuie sa gasim arme cu care sa luptam impotriva celor care vor sa
ne distruga credinta. Si pentru a putea gasi aceste arme as spune ca arsenalul nostru
143

ramane invatatura lui Hristos, asa cum este ea pastrata in manastirile noastre
ortodoxe pentru ca in manastirile noastre ortodoxe este aceasta traire profunda, de
identificare cu invatatura divina care, intradevar, este o armura pe care o avem
impotriva acestor ispite diavolesti. Noi, sigur, suntem niste firi slabe, sfantul Macarie
este episodul acesta in Pateric sfantul Macarie Egipteanul cand a vrut sa se faca calugar
avea mari indoileli daca avea forta necesara pentru a imbratisa viata calugareasca.
Mergand acolo, in pustie, a vazut la un moment dat doi oameni care erau goi si stateau
acolo, in apropierea Nilului cred ca era, si i-a intrebat dar cum puteti trai asa, nu va
arde arsita soarelui, nu va ingheata frigul iernii? si ei au raspuns: Nu. Dumnezeu ne
ajuta sa nu simtim nici arsita verii, nici frigul iernii pentru ca Dumnezeu ne da,
intradevar, acest sprijin daca noi il cautam. Si eu am avut intotdeauna in minte cuvantul
parintelui Steinhard care il cita intr-una din predicilesale pe sfantul Isa[a]c Sirul. Si ce
spunea sfantul Isa[a]c Sirul? Nu huliti spunand ca Dumnezeu este drept Cand auzim
cuvintele astea, intradevar, ni se pare ca este o greseala, ca este o aruncare in ispita. Cum
sa spunem ca e hula daca spunem ca Dumnezeu nu este drept? Si sfantul Isa[a]c Sirul
pe care il interpreteaza parintele Steinhard avea in vedere ca Dumnezeu, daca ar fi
drept, atat cat suntem noi de pacatosi, nu ne-am mantui, nu am avea dreptul sa ne
rugam Lui ca sa ne ajute, pentru ca nu suntem vrednici de mila Lui. Dar El,tocmai
pentru ca nu este drept, ci este milostiv, de aceea se coboara asupra noastra si ne da
ajutorul Lui.
Si am sa inchei cu un episod din viata unui sfant care se praznuieste tot maine. Este
foarte putin cunoscut, Petru Vamesul, e un dregator bizantin care a trait in vremea
lui Justinian, Justian domneste intre 527-565. La inceput era un om foarte rau, zgarcit
in primul rand, si a venit odata la el un sarac si i-a cerut sa-i dea ceva de pomana si Petru
Vamesul s-a infuriat si a luat o paine si a aruncat-o in el ca sa-l alunge. Dupa aceea, la
scurt timp, s-a imbolnavit Petre Vamesul si a avut o viziune, avea impresia ca va muri si
si-a vazut sufletul care era cantarit acolo, intre ingeri si diavoli, care tineau balanta. Si
diavolii puneau toate pacatele lui si trageau talerul balantei. Si a venit ingerul si la faptele
bune ce putea pune, care era singura fapta buna pe care o facuse? Ca zvarlise cu aceasta
paine, nu i-o daduse, zvarlise aceasta paine in sarac ca sa-l alunge. Si ingerul a luat si a
pus aceasta paine in talger ca sa-l maintuie. In sensul asta, Dumnezeu nu e drept, ci
este milostiv. Si cred ca invatatura aceasta este extrem de importanta mai ales

144

O VIZIUNE DIN SFANTUL MUNTE CU SF. MUCENIC GHEORGHE despre

vremurile din urma lipsite de povatuitori si despre cum putem trece puntea spre Cer. A
pierit adevarul, a lipsit smerenia. PLUS: VIDEO CU PARINTELE AMFILOHIE
Publicat pe 24 Apr 2012 | Categorii: Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru,
Parintele Amfilohie de la Diaconesti, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma,
Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), RUGACIUNEA LUI IISUS
(Rugaciunea mintii/ inimii), Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfintii - prietenii lui
Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO | Print
A pierit adevarul, a lipsit smerenia, au prisosit rautatea, sodomia, curvia, preacurvia.
Lumea s-a stricat!

VEDENIE
Ce s-a aratat in anii nostri unui parinte din Sfantul Munte al Atonului, care, pentru multa
lui smerenie, nu si-a scris numele, fugind de slava desarta a oamenilor
In anul 1854, in 14 zile ale lunii martie, intr-o joi, la sase ceasuri din noapte, m-am
sculat la Utrenie, am mers la biserica si am stat in strana, iar in timp ce fratii citeau
Miezonoptica eu socoteam adancurile lui Dumnezeu, zicand:
Un Dumnezeu si Ziditor si Facator al tuturor a primit si S-a facut om pentru noi, S-a
rastignit si S-a ingropat. Acestea toate El le-a facut si le-a rabdat pentru mantuirea
oamenilor.
Astfel cugetand eu, s-a umilit inima si atata bucurie mi-a venit in suflet si o liniste in
mintea mea, incat am venit intru atata umilinta, de curgeau lacrimile mele ca izvorul. [...]

Atunci s-a deschis inima mea si s-a facut, intr-un chip oarecare, un drum din inima pana
la scaunul lui Dumnezeu. Iar mintea mea, cuvantul cel dinlauntru si inima mea erau
unite si ma rugam cu mintea fara vreo impiedicare. Imi ziceam rugaciunea cu

145

oarecare cuvinte umilicioase si mi-a venit o dragoste mare catre aproapele si ma

rugam pentru cei ce ma urau si ma dusmaneau.
Atunci, din bucuria inimii mele, salta sufletul meu. Cat am fost in aceasta umilinta si
stare, ma vedeam pe mine ca eram in biserica si pe frati ca citeau.
Nemaiputand sta in picioare, am pus strana si am sezut si iarasi ma rugam cu mintea. Si
atata dragoste dumnezeiasca m-a cuprins, incat nu a fost cu putinta sa ma odihnesc
sezand. Si nu-mi mai era frica de Dumnezeu, ci mai ales aveam mare indrazneala si
dragoste catre El, incat sufletul meu a fost stapanit de aceasta dragoste. Si nu mai puteam
zice nici rugaciunea din inima, nici alta rugaciune, ci numai simteam in sufletul meu o
dorire si o dragoste dumnezeiasca, ca o para de foc arzand in inima mea. Iar sufletul si
inima mea erau lipite de Dumnezeu si numai pe Dansul Il inchipuiam, si din ochi curgeau
lacrimile ca izvorul. Sufletul meu salta de bucurie si avea mare smerenie.
Si atunci fara de veste am venit in uimire. Nu mai vedeam biserica, nici nu mai auzeam
ce se citea. Ci ma aflam intr-un camp mare si frumos, care era impodobit cu tot felul de
copaci si de flori pline de miros placut. Frumusetea si podoaba aceea nu se poate scrie,
nici nu se poate povesti de limba omeneasca.
Totul era plin de lumina ca si cum ar fi luminat sapte sori. De departe vedeam o
multime de oameni imbracati in haine luminoase, tineri de o varsta si tare frumosi
la vedere. Fiecare stralucea mai mult decat soarele si umblau incet-incet. Si aveam
mare bucurie in sufletul meu si, mirandu-ma, ziceam in sine:
Oare a cui sa fie gradina aceasta? Cine sa fie oamenii acestia si cum s-au aflat aici?
Acestea cugetand, mergeam, si, dupa ce am mers putin, am vazut alta multime
nenumarata de oameni, care stateau impreuna si erau imbracati in haine ostasesti. Toti
erau tineri, de o varsta si voinici la trup, tare blanzi si frumosi la fata, incat straluceau mai
mult decat soarele.
Cand i-am vazut, am stat si priveam la podoaba si frumusetea lor, avand mare
bucurie in sufletul meu.
Dupa aceea am auzit o strigare de la ei, zicand:
Fratele nostru spunandu-mi pe nume are mare dorire sa mearga la Imparatul,
precum stim toti. Deci cine din noi sa-l povatuiasca?.
Atunci s-a deosebit unul dintre dansii, tanar, mai frumos si mai voinic decat ceilalti, care
stralucea precum straluceste luna intre stele, si se arata a fi mai mare intre ei. Acesta a
raspuns si a zis catre ceilalti:

146

Eu o sa-l povatuiesc, fiindca, precum stiti, are deosebita dragoste pentru mine. Ziua si
noaptea mi se roaga, si pentru aceasta de multe ori m-am pus chezas la Imparatul
pentru el.
Acestea zicand, a venit catre mine. Iar eu cu mare mirare gandeam in sine:
Eu pe acesti oameni nu i-am vazut niciodata, dar ei unde m-au vazut si de unde stiu
numele meu? Si cum au aflat ca am dorire sa merg la Imparatul?.
Acestea gandindu-le eu, a venit langa mine si mi-a zis cu fata vesela:
Urmeaza-mi mie, ca sa mergem la Imparatul!
Iar eu l-am rugat, zicand:
Frate, lasa-ma! Cine sunt eu ca sa merg la Imparatul? Si de ce ma voieste Imparatul? Si
ce Imparat este Acela?
Atunci acela, zambind, mi-a zis:
Te faci ca nu stii cine este Imparatul la Care am sa te duc? Sau nu stii cine sunt eu?
Fiindca ma iubesti si ma rogi ziua si noaptea, iata am venit sa te duc si sa te povatuiesc
la Imparatul. Si cu neputinta este sa te las. Deci urmeaza-ma!
Atunci eu, nemaiavand ce sa raspund, i-am urmat. Si acela mergea inainte si eu dupa
dansul, aproape. Si mi-a zis gandul sa-l intreb cine este, de-mi arata atata dragoste. Dar
ma rusinam, zicand ca o sa-l intreb mai pe urma. Si aveam mare mangaiere in sufletul
meu, vazandu-l aproape langa mine. Deci am mers multa lungime de loc de la acel camp
frumos si nu se mai vedea nimeni, fara numai noi doi.
Dupa ce s-a sfarsit acel camp frumos, am ajuns la o ulita stramta, care era foarte lunga,
incat nu se vedea celalalt capat, iar pe amandoua partile avea ziduri inalte. Drumul acela
era atat de stramt, incat omul pe jos abia putea sa treaca. Cand am ajuns acolo, am avut
putina temere in inima mea, fiindca locul acela era salbatic si fara mangaiere. Dar, vazand
pe povatuitorul meu, mi se bucura sufletul.
Atunci povatuitorul meu a stat putin si a cautat spre mine cu fata luminata si vesela si mia zis:
Pentru ce te stapaneste lenevirea si-ti imprastii mintea incoace si-ncolo si nu iei
aminte la rugaciunea lui Iisus Hristos? Nu stii cata paguba patimeste omul cand se
leneveste la rugaciune, macar si o rasuflare? Si iarasi, cat folos are cand cugeta la
mantuitorul nume al Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos de-a pururea? Un
om ca acesta se izbaveste de patimi si de pacate si se face lacas al Presfintei Treimi, si
va ajunge la dragostea cea desavarsita, pe care, in parte, ai cercat-o si tu din mila lui
Dumnezeu cea neajunsa.
147

Deci, stiindu-i dulceata ei, pentru ce te lenevesti de lucrul acesta? Pana cand, frate, ai
sa fii in somnul adanc al lenevirii si nu te intorci? Adu-ti aminte de osardia ta cea
dintai, de la care te-ai lenevit desavarsit. Nu cumva Dumnezeu nu te-a invatat lucrarea,
cand ai pus pe Preasfanta Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, mijlocitoare si chezasa a
mantuirii tale? Nu cumva nu te-ai invrednicit sa o afli povatuitoare milostiva spre
adeverirea aceasta? Nu stii, frate, milostivirea si dragostea pe care ti le-a aratat
Dumnezeu? Dar tu ai ales lenevirea in locul dragostei Lui. Cu toate acestea mare este
dragostea lui Dumnezeu cu tine!
Cand povatuitorul meu imi zicea acestea, mi-a venit multa umilinta si cu inima zdrobita
ziceam: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!. Si cu cat ziceam rugaciunea, cu
atat se infierbanta inima mea spre dorirea si dragostea dumnezeiasca. Pentru ca
atat de curat faceam rugaciunea, incat nici un gand nu era care sa tulbure inima
mea si s-o impiedice. Si atat s-a adancit mintea mea in rugaciune si am luat atata
putere, incat a fugit acea temere care ma stapanea mai inainte.
Atunci imi zice povatuitorul meu:
Vezi ca acum esti mai bine, cand zici rugaciunea? Daca voiesti sa fii pururea in
aceasta stare si voiesti sa te mantuiesti, ridica-te din adancul lenevirii si incepe iarasi
petrecerea ta cea dintai si cea dintai lucrare in pazirea poruncilor lui Dumnezeu, fara
schimbare. Si toata puterea sa ti-o pui in cugetarea numelui lui Iisus Hristos si al
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Ia aminte sa pazesti acestea cu scumpatate si sa
te marturisesti curat in toata ziua de orice ti se va intampla, neascunzand nici un gand
duhovnicului tau!.
Acestea zicandu-mi, am inceput sa mergem pe acea ulita stramta. Si mergand, am vazut
o cruce, ca un semn de drum. Iar cand am ajuns aproape de cruce, povatuitorul
meu a stat si si-a facut trei cruci, zicand:
Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta invierea Ta o laudam si o marim!.
Si mi-a zis sa fac si eu asemenea, si m-am inchinat si eu la fel.
Dupa ce am mers multa departare de acolo, am trecut de acea ulita. Si am vazut acolo un
loc care infricosa si cutremura pe cei ce-l vedeau. Pentru ca era o rapa si o vale atat de
adanca si intunecata, incat nici lungimea, nici adancimea nu se vedeau, fiind ca un
noian neumblat. Si de cealalta parte de noian, tare departe, se vedea un munte
foarte inalt, al carui varf ajungea pana la cer. Peste acel noian era o punte
infricosatoare, pentru ca acea punte era numai un lemn rotund, ca de o palma de
gros. Un capat al ei era in ulita cea stramta, iar celalalt era la marginea acelui munte inalt.
Si cand sufla vantul, acea punte tremura ca frunza in copac. Deci, cand am ajuns mai
aproape de acel noian si de punte, m-a cuprins frica si cutremur, vazand ca trebuie sa
trecem pe ea, fiindca, privind intr-o parte si-n alta, nu vedeam alt loc de trecut de cealalta
parte, fara numai acea punte. Si nu era nici o poteca pe acea vale adanca si intunecoasa.

148

Atunci iarasi mi-a zis povatuitorul meu:

Din nou te-ai lenevit la rugaciune si pentru aceasta te temi. Da-mi mana incoace!.
Atunci eu i-am dat mana dreapta si, tinandu-ne de mana, mergeam pe acea punte
infricosatoare. Si mergand putin, am vazut acea punte clatinandu-se si tremurand, cum
tremura frunza in copac cand bate vantul. Si privind intr-o parte si in alta, in acea vale
adanca si intunecoasa, mi-a fost frica sa mai merg, dar fiindca eram cu povatuitorul meu,
care ma tinea de mana, am luat oarecare indrazneala.
Apoi povatuitorul meu a stat putin si intorcandu-se cu fata la mine, mi-a zis:
Fa-ti cruce de trei ori si cheama numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si
pururea Fecioarei Maria, pentru ca la locul acesta mare putere are numele ei!.
Atunci am facut de trei ori cruce si am zis cu mintea:
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ma!.
Si, o, minune! Atata barbatie a venit in sufletul meu, incat nu am mai avut nici o
frica, cu toate ca puntea aceea tremura ca un paianjen, cand mergeam pe ea. Si dupa
oarecare timp am ajuns la capatul ei.
Sfarsindu-se puntea am ajuns la marginea muntelui. Atunci povatuitorul m-a lasat de
mana si mi-a zis:
De acum nu mai ai frica!.
Insa eu, din multa dragoste ce aveam catre dansul, nu l-am lasat de mana, ci il tineam si
mergeam mai departe impreuna. Dupa ce am mers putin, am inceput sa ne suim pe
munte. Atunci eu am privit in sus, dar nu se vedea varful lui de inalt ce era. Cu toate ca
urcusul era foarte greu, insa locul era inveselitor. Dupa ce am suit multa cale, am stat
putin si am privit in toate partile muntelui si m-am minunat. Toate partile muntelui erau
pline de maslini. Si gandeam in sine: De unde sunt aici atatia maslini? si am plecat
mai departe.
Apoi, mai mergand putin, am ajuns la o poarta mare, care era deschisa. Atunci
povatuitorul meu si-a facut cruce de trei ori, asemenea si eu. Si am intrat inauntru pe
poarta. Si am vazut iarasi un camp mare! Si atat de mare era, incat nu i se vedeau
marginile; si precum era taria cerului, asa era si acel camp. Frumusetea si podoaba
acelui camp cine poate sa le spuna? Si de as voi sa descriu frumusetea acelui camp,
nu as putea, pentru ca nu este vreun lucru pamantesc cu care sa-l aseman. Limba
omeneasca nu poate sa spuna frumusetea lui, nici mintea omeneasca sa o inteleaga. Acel
camp era impodobit cu tot felul de copaci si infrumusetat cu tot felul de flori cu buna
mireasma. Lumina care lumina acolo era ca lumina a sapte sori.

149

Deci, cand am vazut acel camp, s-a robit inima mea de frumusetea lui si pofteam ca sa
raman acolo. Dar povatuitorul meu imi zise:
De acum vei vedea si alte locuri mai frumoase, si dupa aceasta vei vedea si pe
Imparatul!.
Si mergeam pe acel camp frumos, bucurandu-ne. Si am vazut de departe multime de
oameni, care erau imbracati in haine calugaresti, insa nu negre, ci rosii, care straluceau ca
lumina. Fetele lor straluceau mai mult decat soarele, iar vederea si frumusetea lor era mai
presus de intelegerea omeneasca. Unii dintre ei erau tineri, iar altii batrani. Si apropiindune de ei, ne-au primit cu mare bucurie si au zis catre povatuitorul meu:
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe, iubitule al lui Hristos!
Asemenea si el le-a zis:
Bucurati-va, cuviosilor, iubitii lui Hristos!
Atunci toti si-au intors fetele lor spre mine si cu fata vesela mi-au zis:
Fiule zicandu-mi pe nume de ar dobandi omul toata lumea, dar isi va pierde
sufletul sau, ce va folosi? Si de ar trai o suta de ani si ar dobandi toate bunatatile lumii
si si-ar face toate poftele, tot trebuie sa vina ceasul cel infricosator al mortii, si toata
viata lui i se va parea un vis si o umbra. Iar tu de te vei scula din lenevire si vei incepe
iarasi viata ta cea dintai, vei placea lui Dumnezeu si te vei invrednici fericirii celei
ceresti, bucurandu-te impreuna cu noi in veci. Iar de-ti vei petrece viata in lenevire, vei
ajunge in valea care primeste pe cei lenesi, trandavi si nepocaiti. Fiule, sa nu voiesti a
iubi mai mult acel noian intunecat, decat aceasta fericire! Sa nu pui mai presus
lenevirea decat dragostea lui Hristos! Fiule, adu-ti aminte din ce inaltime ai cazut si de
ce te-ai instrainat si ce-ai pagubit! Fiule, intoarce-te si cazi la milostivirea lui
Dumnezeu, si noi nu vom inceta rugandu-L pe Dansul!.
Dupa aceasta ne-am despartit de ei si am plecat mai departe. Atunci s-a infricosat sufletul
meu de cele auzite. Dar am aflat ca povatuitorul meu este Sfantul Mare Mucenic
Gheorghe, purtatorul de biruinta. Si mi-am adus aminte si de cuvintele ce le-a zis el, cand
se intrebau acei ostasi: Cine sa-l povatuiasca pe el?. Caci zicea Sfantul Gheorghe: Eu
o sa-l povatuiesc, pentru ca are dragoste deosebita catre mine si de multe ori m-am pus
chezas si mijlocitor catre Imparatul pentru el.. Deci l-am cunoscut pe deplin ca de la
inceput aveam dragoste mare si deosebita catre Sfantul Gheorghe, mai mult decat
fata de alti sfinti. Si de multe ori l-am pus mijlocitor pentru mantuirea mea. Si el
multe minuni a facut cu mine si oricand l-am rugat, nu m-a lasat neajutorat.
Deci, cand am cunoscut ca povatuitorul meu este Marele Mucenic Gheorghe, n-am
mai putut rabda, ci l-am sarutat si l-am imbratisat mult timp, din dragostea cea
multa ce o aveam in suflet catre el. Si m-am lipit cu sufletul si mai mult de el prin
dragoste.
150

Si mergand noi putin, am vazut de departe si alti oameni, si acestia imbracati cu

haine calugaresti asemenea cu cei mai dinainte. Insa imbracamintea si fetele lor
straluceau mai mult decat soarele si aveau slava mai multa si mai mare decat
ceilalti. Si stralucire mai mare aveau, dar erau putini la numar. Si l-am intrebat pe
povatuitorul meu:
Sfinte Gheorghe, cine sunt acestia? Ce sunt de au atata slava, stralucire si frumusete si
ce au savarsit in viata lor?
Si el mi-a raspuns, zicand:
Acestia sunt calugarii cei de acum, care fara povatuitori si fara pilda faptelor bune ale
acelora, ci numai din singura lor bunavointa au ravnit faptele bune ale calugarilor
celor de demult, si le-au savarsit, bineplacand lui Dumnezeu. Si pentru aceasta
Dumnezeu i-a preamarit.
Si eu iarasi i-am zis:
In vremea aceasta au lipsit faptele cele bune din lume, dar cum se poate sa fie in ea
acest fel de oameni alesi?
Si mi-a raspuns:
Acest fel de oameni alesi sunt putini in zilele acestea in lume. Dar cel ce va face in
aceste zile fapte bune, dupa puterea lui, si va placea lui Dumnezeu, mare se va
chema aici in Imparatia lui Dumnezeu. Caci cine face cateva fapte bune, le face din
singura lui bunavointa, fara povatuitor si fara pilda altora. Si pentru aceasta
Dumnezeu le primeste ca pe niste fapte desavarsite. Frate, in zilele acestea au lipsit
faptele cele bune din lume, a incetat cuvantul lui Dumnezeu si se obisnuieste
osandirea si minciuna. In loc de smerenie, inaltarea; in loc de dragoste, vrajba; in
loc de milostivire, nemilostivirea si in loc de dreptate, nedreptatea. Acum s-a
inmultit tinerea de minte a raului, pizma si alte multe asemenea; toti s-au abatut la
rau. Nu este cel ce face bine. Foarte putini sunt cei care savarsesc faptele cele bune si
plac lui Dumnezeu.
In zilele acestea se potriveste cuvantul: Cel ce se mantuieste, mantuiasca-si sufletul
sau!. Nimeni sa nu astepte ajutor de la altul, ci numai de la Maica Domnului. Cel ce va
cadea la dansa cu tot sufletul, il va povatui, si cu adevarat se va mantui, pentru ca
toate cate le voieste poate, caci: Mult pot rugaciunile Maicii spre imblanzirea
Stapanului!.
Aceste cuvinte mi-a zis si iarasi am inceput sa mergem. Si dupa ce am mers putina
departare spre partea rasaritului acelui camp, se vedea de departe un palat mare si frumos.
Inaltimea, latimea si lungimea lui erau foarte mari. Zidurile lui nu se puteau asemana in
frumusete si se vedeau ca erau din aur curat. Stralucirea care iesea din el lumina tot locul

151

acela. Forma palatului era neinteleasa. Podoaba si frumusetea lui necuprinse de mintea
omeneasca. Si am intrebat pe povatuitorul meu:
Sfinte Gheorghe, ce palat este acesta?
Si el mi-a zis:
Acesta este palatul Imparatului, unde te voi duce.
Deci mergand, am ajuns la palat si am venit la o poarta mare si inalta, care era deschisa.
Povatuitorul meu si-a facut de trei ori cruce; asemenea si eu. Si am intrat inauntru pe
poarta, intr-o curte. Din ea se vedeau toate partile palatului aceluia. Si vazand acelea mam minunat de podoaba si de frumusetea lor, pentru ca ochi de om nu le-a vazut. Vedeam
si oameni multi plimbandu-se pe acolo, care erau in mare slava. Atunci povatuitorul meu
m-a apucat de mana dreapta si ma tinea si mergeam impreuna.
Dupa aceasta am trecut printr-o poarta, care era deschisa, si am dat intr-o sala mare si
frumoasa. In partea de rasarit a salii era o alta poarta mare si inalta, care era facuta cu un
mestesug pe care mintea omeneasca nu poate sa-l inteleaga. Si era impodobita cu pietre
scumpe. In partea dreapta a portii era zugravita icoana Domnului nostru Iisus Hristos
sezand pe jilt. De asemeni, si de-a stanga era zugravita icoana Maicii Domnului, sezand
pe jilt. Iar inauntru, in sala, era multime de oameni, toti imbracati calugareste cu acelasi
fel de imbracaminte, dar hainele lor erau rosii ca sangele si straluceau ca fulgerul, iar in
maini tineau cruci si stalpari. Frumusetea si podoaba lor nu o pot povesti.
Cum ne vazura, au venit in intampinarea noastra si ne-au primit cu mare bucurie.
Si privind toti spre mine mi-au zis cu glas dulce:
Frate, pana cand sa te asteptam? Pentru ce nu te silesti pe tine?
Apoi au zis catre povatuitorul meu:
Frate Gheorghe, iata ca l-ai luat in stapanirea ta. Cand ni-l vei aduce?
Sfantul a raspuns:
Cand va voi Domnul.
Atunci aceia m-au luat din mana povatuitorului meu si ma tineau ei de maini,
aratandu-mi prin aceasta mare dragoste.
Iar povatuitorul meu a mers si a stat inaintea icoanei Maicii Domnului, la fel am mers si
noi toti si am stat cu multa randuiala. Si toti au inceput sa cante cu glas dulce: Cuvine-se
cu adevarat....

152

Si cand cantau, fiecare cuvant al troparului atat de curat il auzeam, incat se intiparea in
sufletul meu. Si savarsind cantarea, m-a luat iarasi povatuitorul meu si, facandu-si
de trei ori cruce, ne-am inchinat la icoana; asemenea au facut si toti sfintii de acolo.
Apoi mi-au zis:
Acestea care le vezi s-au facut pentru tine, ca sa nu ai indoiala fata de cele pe care le
vezi si le auzi, crezand ca ar fi nalucire diavoleasca. Nu este nalucire, ci milostivirea
lui Dumnezeu.
Apoi ei s-au departat putin si numai eu si povatuitorul meu am ramas in dreptul usii. Si
fara de veste usa s-a deschis singura, de la sine, si s-a varsat multa lumina afara, care ne-a
inconjurat. Am stat in afara usii si ne-am uitat mult timp. Apoi am auzit un glas dulce
dinauntru, zicand:
Mare este mila Ta, Doamne, catre fiii omenesti!.
Si cate am vazut acolo, cu neputinta este sa le scrie cineva. Pentru ca ochi de om nu au
vazut, urechi nu au auzit, la inima de om nu s-a suit si minte de om nu poate sa
inteleaga. Frumusetea si podoaba lor nu se pot spune si nici nu se pot asemana cu vreun
lucru omenesc.
Inspre mijlocul bisericii era un tron inalt si preaslavit. El era ca niste carbuni
aprinsi si stralucea ca soarele. Pe tron statea Imparatul slavei, Hristos. Imprejurul
tronului si al Imparatului statea multime nemasurata de oameni de toate varstele. Unii
dintre ei erau foarte tineri si imbracati in haine albe. Unii erau imbracati in haine
monahicesti, iar altii in haine ostasesti.
Chipul Imparatului era asa cum se vede zugravit pe icoane. Era cu trup plin si
imbracat cu haine arhieresti, iar pe cap avea o cununa de pietre scumpe. Podoaba si
frumusetea Imparatului cine poate sa o spuna? Din lumina care stralucea in fata
Imparatului se lumina toata ceata aceea a sfintilor si toata biserica. Si toti dreptii aceia sau facut asemenea cu Imparatul intru stralucire.
Atunci mi-am adus aminte de cuvantul lui Agapie din cartea ce se numeste Mantuirea
pacatosilor, care povesteste despre slava raiului, zicand:
Cand bagi un fier in carbunii cei aprinsi, arde si se face si acela foc si nu mai cunosti
care sunt carbunii si care este fierul. Asa este si in rai. Din stralucirea care iese de la
Dumnezeu se impartasesc si stralucesc dreptii, ca si Insusi Dumnezeu.
De acestea aducandu-mi aminte si vazandu-le cu ochii mei, ziceam in sine:
Cate au scris sfintii pentru slava raiului sunt foarte putine, pentru ca toate nici nu
este cu putinta sa le scrie.

153

Lumina care iesea de la Imparatul slavei era atat de stralucitoare, incat daca s-ar aduna
mii si mii si milioane de sori, n-ar fi stralucit atata. Bunacuviinta si frumusetea
Imparatului slavei, stralucirea luminii celei nezidite, buna podoaba a Bisericii, slava
dreptilor, cine poate sa le spuna? Ca mai degraba s-ar putea numara multimea stelelor si
nisipul marii, decat sa se poata spune acestea. Si daca s-ar aduna toate limbile oamenilor,
si daca stelele cerului, nisipul mari si frunzele copacilor s-ar face limbi, toate impreuna nar putea spune macar o parte din slava aceea.
Stand eu afara de usa si privind in slava aceea, am vazut pe povatuitorul meu ca intra
inauntru in biserica si merge sa se inchine Imparatului. Si, intorcandu-si fata sa si
vazandu-ma ca nu vin dupa el, s-a intors si, venind aproape de mine, mi-a zis:
Ce stai? Vino impreuna cu mine, sa ne inchinam Imparatului.
Si pregatindu-ma sa intru inauntru, am auzit pe Imparatul, zicand:
Gheorghe, lasa-l pe el afara, ca nu este vrednic sa intre inauntru, fiindca nu are
imbracaminte de nunta!
Cand am auzit acel glas, m-am temut putin, ca nu cumva sa ma osandeasca. Dar iarasi
am castigat indrazneala, pentru ca dragostea care era inlauntrul meu pentru
Imparatul alunga frica. Atunci povatuitorul meu m-a lasat afara de usa si a intrat singur
la Imparatul. Si toata ceata aceea s-a sculat si a cinstit pe povatuitorul meu, ca pe o mare
capetenie a Imparatului. Si nu numai ceata dreptilor, ci si Insusi Imparatul l-a cinstit cu
mare cinste, caci degraba S-a sculat din tron si l-a primit cu mare cinste si bucurie,
sarutandu-l pe obraz; apoi iarasi a sezut. Dupa aceasta, povatuitorul meu a facut trei
metanii si a sarutat picioarele Imparatului si a stat inaintea Lui si a zis catre El:
Doamne, adu-ti aminte de sangele care L-ai varsat pe Cruce pentru pacatosi! Adu-ti
aminte ca te-ai pogorat pe pamant ca sa mantuiesti pe cei pacatosi! Deci iarta acest
suflet si-l povatuieste la calea mantuirii! Adanc nemasurat este mila Ta, Stapane, si are
trebuinta de facerea de bine!
Atunci Imparatul a raspuns:
Gheorghe, stii prea bine dragostea pe care am aratat-o catre el din inceput; pentru ca
i-am aratat tainele cele ascunse si dragostea Mea cea mare. Si multi oameni s-au
nevoit in viata lor mai mult decat acesta si nu au castigat-o. Iar acesta, avand-o in
sufletul sau, a trecut-o cu vederea, alegand mai bine lenevirea si impatimirea lumii,
decat pe Mine. Si pentru aceasta nu este vrednic de iertare.
Si iarasi a zis povatuitorul meu:
Doamne, ma rog, iarta-l, caci de-l vei judeca dupa dreptatea Ta, este vrednic de
pedeapsa; ci primeasca darul si milostivirea Ta cu el. Cele ascunse ale inimii lui sunt
inaintea Ta pururea. Vezi bunavointa lui, plineste-i cererile inimii lui si, nevrand el,
154

mantuieste-l, Doamne, vezi si asezarea lumii! Unde este pilda cea buna? Unde este
cuvantul Tau din gurile oamenilor? Unde este indemnarea? Ca desi ar fi cineva sa
voiasca sa faca binele, il face numa din buna lui vointa, caci duhovnicii lui si staretii il
opresc. Fiecare cauta cele pentru folosul sau trupesc. Pentru aceasta, Te rog, invata-l
sa faca voia Ta! Povatuieste-l la calea mantuirii! Chiverniseste-i in pace viata lui! Fa-l
mostenitor imparatiei Tale, caci toate cate le voiesti, le si poti.
Imparatul a raspuns din nou:
Gheorghe, iubitul meu, vad starea lumii; cuvintele Mele au incetat din gurile
oamenilor. In locul cuvantului Meu, osandirea; in locul dragostei, ura, vrajba si
pizma; in loc de dreptate, nedreptate; a pierit adevarul; a lipsit smerenia; a prisosit
rautatea, sodomia, curvia, preacurvia. Lumea s-a stricat! Si acestea toate le fac nu
numai mirenii, barbatii si femeile, ci si unii preoti si calugari. Ma patrund la cele
dinlauntru. Ma rastignesc a doua oara. Si-au spurcat cu desavarsire chipul
calugaresc, cel ingeresc. Insa toate le rabd cu indelunga rabdare, asteptand
indreptarea si pocainta lor. Iar pe acesta n-am incetat a-l povatui pana astazi, ca sa
faca voia Mea. Nu am incetat a-l striga prin cuvant viu, sa nu faca ceea ce nu-mi place
Mie. Iar el, auzind glasul Meu si cunoscand cum ca Eu sunt, dupa cum s-a adeverit de
la multi duhovnici si robi ai Mei imbunatatiti, nu M-a ascultat. De multe ori i-am adus
aminte de petrecerea lui cea dintai, ca sa se intoarca iarasi la ea; dar el a ramas
neindreptat. Deci fara de raspuns este inaintea Mea.
Atunci povatuitorul meu a cazut la picioarele Imparatului cu mare smerenie si a zis
catre Dansul:
Doamne, adu-Ti aminte de sangele care l-am varsat pentru dragostea Ta, si-mi
daruieste mie acest suflet, si iarta-l pe el! Asa, Te rog, Doamne! Si invredniceste-l sa
bea si paharul pe care-l poftea!
Atunci Imparatul cu fata vesela si cu bucurie a zis:
Gheorghe, fie voia ta!
Apoi povatuitorul meu s-a sculat si a stat inaintea Imparatului cu indrazneala. Iar
Imparatul a luat cu mana stanga un pahar plin; insa ce era in el nu stu, ci numai ca era
rosu ca vinul. Si l-a binecuvantat cu mana dreapta si l-a dat povatuitorului meu, zicandui:
Acesta este paharul dragostei Mele; da-i-l sa-l bea!
Atunci povatuitorul meu a luat paharul cu mana dreapta si mi l-a adus, zicandu-mi:
Fa-ti cruce si bea!

155

Iar eu, facandu-mi cruce de trei ori, l-am baut. Si era asa de dulce, incat nu se
asemana cu ceva pamantesc. Si dupa ce l-am baut, mi-a venit in suflet o
neasemanata dragoste si dor dumnezeiesc, ca o para de foc ce ardea in inima mea.
Apoi am vazut pe povatuitorul meu aproape de Imparatul, ca I-a dat paharul gol. Iar eu,
nemaiputand suferi, am intrat inauntru in biserica si, ducandu-ma aproape de
Imparatul, am cazut la picioarele Lui, Le-am imbratisat cu multa indrazneala si leam sarutat mult timp. Si sufletul meu era lipit de Dansul cu desavarsire si nu mai
puteam sa ma ridic de jos. Atunci Imparatul a zis catre povatuitorul meu:
Gheorghe, ia-l si mergeti ca sa se mai nevoiasca, ca sa castige dragostea Mea pe care a
pierdut-o si sa se gateasca! Si cand va fi voia Mea, o sa-l invrednicesc sa bea paharul.
Atunci povatuitorul meu, apucandu-ma de mana dreapta, m-a tras inapoi si, facand
amandoi cate trei metanii Imparatului, inchinandu-ne picioarelor Lui, am iesit din
biserica si s-a inchis usa. Iar oamenii cei mai sus-zisi, cum erau in sala, au venit sa ne
intampine si, cautand spre mine cu fata vesela, mi-au zis:
Frate, sileste-te, caci iata te asteptam!
Si iesind din sala, am venit in curte si am stat putin. Apoi am zis catre povatuitorul meu:
Sfinte Gheorghe si iubite frate, nu se poate ca sa nu mai mergem in lume, ci sa ramanem
aici?
Iar el imi zise:
Voia Domnului este sa mergem iarasi in lume, ca sa te pregatesti cu tot felul de fapte
bune, pazind toate poruncile Lui. Sa te ispitesti ca aurul in topitoare si asa sa vii aici.
Si de nu vei face asa, ci vei ramane in lenevire, ai vazut valea care primeste pe cei
lenesi si pacatosi! Pazeste-te si-ti adu aminte cate ai vazut si cate ai auzit din multa si
nemarginita mila a lui Dumnezeu catre om!
Apoi am mers putin si am iesit afara din palat si in poarta, facandu-ne cruce de trei ori,
am inceput a merge pe acel camp frumos. Si mergand putin am vazut iar ceata aceea cu
putini calugari, care aveau slava cea mare. Si m-am uitat sa vad daca nu cumva voi
cunoaste pe vreunul dintr-insii. Si nu am cunoscut pe niciunul.
Deci, sfarsindu-se campul, am iesit afara de poarta si am venit in varful muntelui celui
inalt. Si am stat si aici putin, privind in toate partile muntelui, care era impodobit cu
multime de maslini. Iar locul acela era foarte inveselitor, numai ca se vedea acea vale
noroioasa si intunecoasa, care aducea frica si cutremur celui ce o vedea. Apoi ne-am
pogorat din munte si povatuitorul meu mi-a zis:
Da-mi mana!

156

Sfantul Ignatie Briancianinov: IMPRASTIEREA

Publicat pe 01 Mai 2012 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE
FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Ignatie Briancianinov | Print

Despre viata imprastiata si cea cu luare aminte

Fiii lumii socot imprastierea un lucru nevinovat, in vreme ce Sfintii Parinti o socot
drept inceputul tuturor relelor.
Omul dedat imprastierii are despre orice, chiar si despre lucrurile cele mai
insemnate, o conceptie foarte usuratica, foarte superficiala.
Omul imprastiat este de obicei nestatornic: simtirile inimii lui sunt lipsite de
adancime si putere, si drept aceea, sunt nestatornice si neindelungate.
Precum fluturele zboara din floare in floare, asa si omul imprastiat trece de la o
desfatare pamanteasca la alta, de la o grija desarta la alta.
Omul imprastiat e strain de iubirea de aproapele: el priveste cu nepasare la
suferintele oamenilor si lesne pune asupra lor poveri anevoie de purtat.
Necazurile lucreaza cu putere asupra celui imprastiat, tocmai fiindca acesta nu le
asteapta. El asteapta doar bucurii.
Daca necazul este puternic, insa degrab trecator, omul imprastiat il uita repede in
zarva desfatarilor. Necazul indelungat il striveste.
Imprastierea insasi il pedepseste pe cel dedat ei: cu vremea il plictiseste si el, intrucat nu
si-a agonisit nici un fel de cunostinte si intipariri sufletesti temeinice, se lasa prada unei
trandavii chinuitoare, fara sfarsit.
Imprastierea, care este atat de vatamatoare indeobste, este deosebit de vatamatoare
in lucrarea lui Dumnezeu, in lucrarea mantuirii, care cere priveghere si luare
aminte statornice, incordate.
Privegheati si rugati-va, ca sa nu intrati in ispita (Mt. XXV, 41), graieste Domnul catre
ucenicii Sai.

157

Tuturor zic: Privegheati (Mc. XIII; 37), a vestit El la toata crestinatatea prin urmare si
celei a vremurilor noastre.
Cel ce duce viata imprastiata se impotriveste nemijlocit, prin viata sa, poruncii
Domnului Iisus Hristos.
Toti sfintii au fugit cu osardie de imprastiere. Ei se adunau in sine neincetat sau cel
putin, cat de des puteau, luand aminte la miscarile inimii si mintii si dandu-le
indreptare potrivita cu poruncile Evangheliei.
Obisnuinta luarii aminte la sine il pazeste pe om de imprastiere chiar si atunci cand
el se afla inconjurat din toate partile de zarva si pricini de raspandire. Cel cu luare
aminte la sine ramane insingurat, singur cu sine, chiar si in mijlocul multimii.
Afland prin cercare folosul luarii aminte si vatamarea adusa de imprastiere, oarecare
dintre Parintii cei mari a spus: Fara sa priveghem cu deadinsul asupra noastra nu
putem spori in nici o fapta buna.
Este un lucru lipsit de judecata sa ne petrecem scurta viata pamanteasca, data noua
pentru pregatirea de vesnicie, doar in indeletniciri pamantesti, in placeri nimicnice,
in nenumarate pofte si dorinte neimplinite, alergand fara seriozitate de la o desfatare a
simturilor la alta, uitand sau amintindu-ne rareori si superficial de vesnicia cea mareata si
totodata infricosata, de care nu vom putea fugi.
Lucrarile lui Dumnezeu e un lucru invederat trebuie sa fie cercetate cu cea mai
mare evlavie si luare aminte, altminteri omul nu le va putea nici cerceta, nici
cunoaste.
Lucrarea cea mare a lui Dumnezeu zidirea omului, iar dupa aceea, dupa caderea lui,
innoirea prin rascumparare trebuie cunoscuta in amanunt fiecarui crestin; fara aceasta
cunoastere el nu poate sti si implini datoriile crestinesti. Cunoasterea marii lucrari a lui
Dumnezeu nu poate fi dobandita de catre cel imprastiat!
Poruncile lui Hristos nu au fost date numai omului dinafara, ci mai vartos celui
launtric: ele cuprind toate gandurile si simtamintele omului, pana si cele mai subtiri
miscari ale lui. A pazi aceste porunci este cu neputinta fara priveghere statornica si
adanca luare aminte. Privegherea si luarea aminte nu sunt cu putinta pentru cel ce duce
viata imprastiata.
Pacatul si cel ce foloseste pacatul, diavolul, se furiseaza pe nesimtite in minte si in
inima. Omul este dator sa stea necontenit de straja impotriva vrajmasilor sai
nevazuti.
Cum va sta la aceasta straja, daca este dedat imprastierii?

158

Omul imprastiat se aseamana unei case fara usi si fara zavoare: nici o comoara nu
poate fi pazita intr-o astfel de casa; ea e deschisa pentru hoti, talhari si desfranate.
Viata imprastiata, plina de griji lumesti, ii aduce omului slabanogire, la fel ca imbuibarea
cu mancare si bautura (Lc. XXI, 34). Un asemenea om este tintuit de pamant, e prins
numai cu cele vremelnice si desarte; slujirea lui Dumnezeu devine pentru cel
imprastiat un lucru de mana a doua; insusi gandul la aceasta slujire e pentru el
salbatic, plin de intuneric, nesuferit de apasator.
Viata cu luare aminte slabeste lucrarea simturilor trupesti asupra omului ascute,
intareste, educa lucrarea simturilor sufletesti. Dimpotriva, imprastierea adoarme
simturile sufletesti: ea se hraneste prin lucrarea necontenita a simturilor trupesti.
In zadar spun cei imprastiati ca viata imprastiata este un lucru nevinovat! Prin
aceasta, ei isi dau in vileag rautatea bolii de care sunt cuprinsi. Boala lor este atat de
mare, toceste atat de mult simturile sufletului, ca sufletul bolnav de ea nici macar nu
simte starea sa jalnica.
Cei ce voiesc a deprinde luarea aminte, sunt datori a se infrana de la orice
indeletnicire desarta.
Implinirea indatoririlor particulare si obstesti nu intra in alcatuirea imprastierii:
imprastierea este intotdeauna unita fie cu nelucrarea, fie cu indeletniciri desarte, pe
care le putem numara fara a gresi alaturi de nelucrare.
O indeletnicire folositoare, mai ales una de serviciu, de care este legata o anumita
raspundere, nu impiedica luarea aminte la sine ea calauzeste la aceasta luare aminte. Cu
atat mai mult calauzesc la luare aminte ascultarile manastiresti, atunci cand sunt implinite
in chipul cuvenit. Viata lucratoare este calea neaparat trebuincioasa catre luarea aminte la
sine, si aceasta cale este poruncita de catre Sfintii Parinti tuturor celor care vor sa
deprinda luarea aminte la sine.
Luarea aminte la sine in adanca insingurare aduce roade duhovnicesti de mult pret;
insa de ea sunt in stare numai barbatii ajunsi in puterea varstei duhovnicesti, care
au sporit in cucernica nevointa si au deprins deja luarea aminte in viata lucratoare.
In viata lucratoare, oamenii te ajuta sa dobandesti luare aminte, aratandu-ti cand o
incalci. Ascultarea este cel mai bun mijloc de a deprinde luarea aminte: nimeni nu il
invata atat de bine pe om sa ia aminte la sine ca un mai-mare aspru si cu dreapta
socotinta.
In indeletnicirile tale de serviciu, printre oameni, nu iti ingadui sa omori vremea cu
vorbire in desert si cu glume proaste; in indeletnicirile de birou, nu te lasa furat de
inchipuire: astfel se va ascuti degraba constiinta ta si va incepe sa iti arate orice
inclinare catre imprastiere ca pe o incalcare a Legii evanghelice, ca pe o incalcare
chiar a bunului simt. Amin.
159

(in: Sfantul Ignatie Briancianinov, Experiente ascetice, Editura Sophia, Bucuresti,

Si i-am dat-o. Si tinandu-ne de mana, iarasi ne-am urcat pe acea punte infricosata si am
mers fara temere. Si cand am ajuns in mijlocul ei, povatuitorul meu a stat si, intorcandu-si
fata catre mine, mi-a zis:
Fratele meu iubit, Imparatia Cerurilor se ia cu sila si silitorii o rapesc pe ea. Iata, ai
vazut milostivirea lui Dumnezeu. Sa nu te arati nemultumitor fata de Facatorul tau de
bine, Dumnezeu! Nevoieste-te sa castigi dragostea Lui! Gateste-te sa bei paharul! Si
darul lui Dumnezeu si al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu nu te va lasa sarman si
nici eu nu te voi lasa singur!
Apoi facand de trei ori semnul cinstitei cruci pe fata mea, a zis:
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta robului Tau!.
Si s-a facut nevazut. Si nu l-am vazut unde s-a dus. Si m-a lasat singur la mijlocul
puntii. Atunci s-a facut tunet mare si tulburare din valea aceea si auzeam strigari
salbatice, zicand:
Acum a ramas singur, haideti sa-l surpam jos!
Altii ziceau:
Iata om care voieste sa treaca si nu stie ca avem sa-l surpam acum.
Si scrasneau din dinti asupra mea, strigand cu mare glas:
Sa-l surpam mai inainte de a veni Gheorghe sa-l ia!
Insa nici unul n-a putut sa se apropie de mine, ci faceau numai strigari si tulburari.
Iar puntea se clatina ca o frunza. Atunci eu, privind la acea adancime, am zis:
Doamne, cine poate ajuta omului aici?
Atunci a venit un glas ca de tunet si a zis:
Aici ajuta faptele cele bune ale omului; si de va face vreo mila Preasfanta Nascatoare
de Dumnezeu!
Dupa glasul acesta au incetat tulburarile dracesti. Si eu am chemat ajutorul Presfintei
Nascatoare de Dumnezeu si al Sfantului Gheorghe si cu ajutorul lor mi-am venit in sine.
(din: Fapte minunate de la parinti atoniti, Editura Manastirea S
160

Ziarul de Iasi [pr. Constantin Sturzu]: Excesul de Dumnezeu poate dauna sanatatii?
Veacul de acum este macinat de dintii cariati ai excesului. Mintea omului nu mai
gusta din cuvintele inteleptei cumpatari, inima e lasata sa alunece fara opreliste
oriunde pofteste.
Lacomia este considerata motorul care pune in miscare economia. Nici un cistig nu e
prea mare, nici un adaos comercial nu e suficient. Miliardarii spera sa fie cei mai
bogati oameni de pe suprafata pamintului, inclusiv de pe suprafata cimitirelor.

Saracii nu se lasa nici ei mai prejos, dorinta de a avea mai mult ii impinge
la imprumuturi peste puterile lor, semnindu-si, odata cu cererea de
imprumut bancar, si propria sentinta, alegind lanturile ratelor, uneori pe
viata.
Batrinii nu se mai satura de a trai, prin intermediul televizorului, vietile
altora, ca palida consolare pentru netraita lor viata sau ca refuz al
asumarii unui statut, specific unei virste consacrate, cindva, pregatirii
pentru moarte.
Tinerii, imbatati de iluzia infinitelor posibilitati, isi exploreaza limitele,
fortind necontenit capacitatea simturilor de a produce placere.
Hrana nu mai este cautata spre a zidi trupul, ci spre a excita papilele gustative.
Imbracamintea este chemata sa provoace si sa seduca, e cu atit mai
apreciata cu cit lasa descoperit mai mult trupul sau ii evidentiaza patimas
formele. Telefonia s-a transformat din prilej de facila comunicare in
nesfirsita vorbarie fara rost. Nu ne mai intereseaza a naviga pe caile
informatiei, vedem in internet doar locul unde te poti scufunda cit mai
mult, din ce in ce mai adinc, pina cind viata reala devine, de fapt, o a doua
viata (second life).
Aceasta necontenita iesire a omului din cele firesti ale sale a fost remarcata cu mult timp
in urma. Acum nu numai in cadrul intim al cabinetului medical auzim indemnul de a evita
orice fel de abuz, ci si pe canalele media sintem indemnati, dupa fiecare calup publicitar,
sa evitam excesul de grasimi, zahar, alcool etc. Avind contact poate de sute sau mii de
161

ori cu un astfel de mesaj, ceva se schimba in mentalitatea noastra, in felul de a ne raporta

la lume si chiar la Dumnezeu. Ajungem sa credem ca orice se face dincolo de anumite
limite firesti este, automat, un lucru rau. Inclusiv cele care tin de o anume edificare
spirituala, de viata duhovniceasca.

Am cunoscut parinti speriati de faptul ca ai lor copii adolescenti sau

tineri trecuti de virsta majoratului merg prea des la biserica (in felul
acesta nu ar mai avea timp, adica, sa-si traiasca viata, iar morala crestina
i-ar face vulnerabili atunci cind vor trebui sa razbata intr-o societate unde
viclenia, hotia, minciuna ar fi de neevitat daca vrei sa ai succes). Am
cunoscut studenti scandalizati ca au colegi care invoca foarte des numele si
ajutorul lui Dumnezeu (ca si cum relatia cu divinitatea ar trebui sa se
consume doar duminica si numai in spatiul strict liturgic).
Cu totii luam act, periodic, de opinia unor asa-zisi aparatori ai laicitatii statului (nestiind
ca laicii desemneaza tocmai poporul lui Dumnezeu) si care considera ca sint prea
multe biserici, prea multe insemne religioase prin scoli, o prea mare prezenta a preotilor
in spatiul public etc, etc.

Chiar si intre crestini (intre cei care frecventeaza biserica) am sesizat o anume
uimire fata de cei care-si cauta de suflet printr-o mai deasa spovedanie, de
regula saptaminala. Ce tot exagereaza astia cu spovedania, ce pacate sa mai
spovedesti dupa o saptamina? Asta este exces de zel! se tulbura cei care nu
vad in actul marturisirii decit o formalitate care trebuie implinita in posturile de
peste an, inainte de a te impartasi.
Nu te-ai impartasit si ieri? Ti-ajunge!
Dar maxima expresie a insinuarii in cugetarea noastra crestina a paradigmei excesului o
vad in oprirea de la impartasanie a credinciosilor care doresc sa se apropie de sfintul potir
doua zile liturgice consecutiv. Cu alte cuvinte, daca te-ai impartasit in noaptea de Pasti,
cum mai indraznesti sa ceri a veni la potir si a doua sau chiar a treia zi a acestei cele mai
mari sarbatori de peste an? Chiar daca crestinul nostru se arata dornic de a implini orice
exigenta (canon) pentru a avea bucuria de a fi astfel cu Hristos in aceste zile pascale,
refuzul este unul categoric, bazat nu atit pe canoane, cutume si recomandari ale unor
Parinti venerabili (invocate de-a valma si ele), ci bazat pe credinta intr-un adevar
conceput drept mai universal decit iubirea lui Hristos, anume: ce-i prea mult strica!.
Cu alte cuvinte, azi esti vrednic sa te impartasesti (asa te considera cel ce te dezleaga spre
aceasta), dar miine, nu! Nu te-ai impartasit si ieri? Ti-ajunge! Nici macar in situatia
in care, intre timp (oricum extrem de scurt), credinciosul nu a comis pacate opritoare de
la sfinta cuminecare, ba, mai mult, s-a sfintit, in primul rind tocmai prin impartasirea
primita deja cu alte cuvinte e mai pregatit decit cu 24 de ore in urma spre a primi din
nou sfintele taine!

162

In astfel de situatii e lesne de constatat ca nu ne mai raportam la spiritualitatea ce

izvoraste din Scriptura, din textele patristice sau chiar din teologia de scoala, caci din
toate acestea invatam ca omul este chemat la o curatire graduala, care se face cu
Dumnezeu spre a dobindi pe Dumnezeu. Urcusul duhovnicesc se realizeaza in trepte
care nu se termina niciodata, caci niciodata nu poti spune: Ajunge, acum e prea mult
har, dobindesc prea multa sfintenie! In loc de a gindi asa, adica in Duh si in Adevar,
am imprumutat logica lumii conform careia excesul dauneaza grav sanatatii!. Nimeni
nu poate explica cum, din punct de vedere teologic, particica de impartasanie primita a
doua zi dupa ce te-ai impartasit o data este un exces. S-a impartit cumva Hristos? Nu
este El in mod deplin si desavirsit in orice particica, indiferent de dimensiunea ei de
ordin fizic? Se adauga azi altceva sau ceva mai mult decit a primit ieri cel ce s-a
impartasit? Nu cumva este, la mijloc, o viziune cantitativista asupra impartasaniei?
Ceva similar s-a petrecut si la scaldatoarea Vitezda din Ierusalim, acolo unde un inger al
Domnului venea din cind in cind si tulbura apa in care cine intra primul se facea sanatos.
Si intra in apa acel bolnav care isi permitea sa aiba om spre a-l arunca acolo. A gindi
vindecarea crestinului de azi in salturi (fie ele si din post in post) inseamna pe undeva a
transforma Biserica intr-o scaldatoare precum cea de la Vitezda in care, daca ti se
permite, la anumite intervale de timp, esti cufundat spre vindecare. Or, Hristos a vindecat
in acel loc un paralitic, bolnav de 38 de ani, ca si noi sa intelegem ca nu mai trebuie sa
asteptam pe nimeni nici macar vreun inger -, ci sa credem ca El, Doctorul sufletelor si
al trupurilor noastre, este abordabil in fiecare clipa. Si ca nimeni nu mai trebuie sa
conditioneze apropierea de Hristos de manifestarea vreunui semn sau de implinirea unui
anumit soroc.
Gindurile de mai sus mi-as dori sa se constituie in teme de reflectie, ele nu trebuie
considerate altceva decit o smerita incercare de a sesiza si numi ca atare orice corp
strain care s-ar strecura in trupul Bisericii. Atunci cind crestinul nu reuseste sa
induhovniceasca cele ale lumii, sa faca loc pe acest pamint Imparatiei lui Dumnezeu,
nu inseamna ca se situeaza intr-un punct neutru, in care nici el nu sfinteste locul,
dar nici locul nu-l intineaza pe el. Este falsa iluzia unui astfel de echilibru. Acolo
unde nu avem rivna pentru cele duhovnicesti, fara sa constientizam cel mai adesea
-, imprumutam din cele ale lumii in care traim, intrind intr-o logica straina de duhul
Bisericii, chiar si daca ne imbracam rationamentele cu invataturi de catehism.
A spune ca sint limite in viata duhovniceasca, a pune granite si piedici artificiale in calea
celor ce rivnesc Imparatia inseamna a cugeta ca excesul de Dumnezeu poate dauna
sanatatii, sufletesti sau trupesti. Multe se fac in lume sub masca echilibrului si invocind
dreapta socoteala, dar de un lucru avem nevoie pentru a ne rupe definitiv de influentele si
de logica celor lumesti: de nebunia pentru Hristos. Altminteri, tare ma tem ca ceea
ce apreciem ca prudenta astazi, poate deveni miine indiferenta sau dispret fata de
cele sfinte, iar ceea ce numim cumintenie va lua chipul apostaziei la vreme de
prigoana.

163

Maica Nina Krighina despre relatiile dinaintea casatoriei (I). SI DESPRE FETELE
PROVOCATOARE, IMBRACAMINTEA MODERNA SI PARTENERUL IDEAL
Publicat pe 10 Jun 2012 | Categorii: Cultura desfraului, Raspunsurile Bisericii la
problemele vremurilor, Razboiul impotriva familiei | Print This Post

Monahia profesor psiholog Nina (Krighina), Mnstirea ntmpinrii Domnului din

Urali:
Despre relaiile dinainte de cstorie (I)/ Din nr. 6 (41) al revistei Familia Ortodoxa
Psihologii au identificat dou perioade distincte nainte de cstorie. Prima perioad
cuprinde relaiile de pn la momentul hotrrii unei cstorii. n aceast perioad
poate exista sau nu un partener. A doua perioad este cea premergtoare cstoriei,
intervalul de cnd ai hotrt s v cstorii pn n momentul cstoriei, i implic
faptul c exist o persoan concret cu care doreti s ntemeiezi o familie.
Psihologii consider c cea de-a doua perioad este important pentru acumularea de
triri, emoii, experiene comune i pentru a decide dac cealalt persoan e cea de care ai
nevoie ca s ntemeiezi o familie. Perioada aceasta este util pentru a adnci cunoaterea
reciproc cu persoana cu care te-ai hotrt s te cstoreti.
Pentru ntemeierea unei cstorii, cel mai important lucru e ca tnrul s aib
hotrrea de a deveni familist o hotrre ferm, s fie pregtit s-i fac o familie.
Foarte important este totodat i crearea unor relaii nainte de cstorie ntre cei doi
tineri o perioad de cunoatere, de apropiere i de triri comune.
A vrea s aprofundm astzi discuia despre prima perioad, a relaiilor de pn la
cstorie, cnd nc nu exist o persoan anume cu care s te cstoreti, dar exist
dorina de a avea o familie. Doresc s punctez acele greeli care se fac n perioada de
dinainte de cstorie pe care le-am depistat de-a lungul experienei mele ca psiholog,
cnd predam la coal i la universitate cursul despre psihologia relaiilor de
familie.
Dar, nainte de asta, a dori s remarc c toi tinerii fr excepie i doresc o via de
familie fericit. Din pcate, majoritatea se comport contrar a ceea ce-i doresc, creznd
164

c aa e normal dar ei una-i doresc i alta fac. Ei nu-i dau seama c acest
comportament poate avea urmri pentru viitoarea via de familie i, n nici un caz,
nu duce la o familie fericit.
Prima i cea mai des ntlnit greeal n aceast prim perioad este dorina de a
tri la maxim, de a te distra, de a tri din plin, o srbtoare continu. La prima
vedere poi spune: Ce ar putea fi ru n faptul c i doreti ca fiecare zi din viaa ta s
fie o srbtoare? Dar asta doar la prima vedere. Ca psiholog, a vrea s enumr
consecinele acestui mod de a gndi. Majoritatea celor care au acest mod de a gndi,
gndesc ntr-un fel i se manifest n cu totul alt fel.
Voi exemplifica cu un tip de femei pe care le vedem des pe strad i pe care eu le
numesc femei-vampir. Cum pot fi recunoscute?
Astfel de femei i scot exteriorul n eviden la maxim (n ncercarea de a suge
sngele brbailor). Ele se consider femei adevrate doar atunci cnd brbaii,
privindu-le, le cad la picioare. Se fac remarcate imediat. Se mbrac ciudat, iptor;
le recunoatem dup machiajul pronunat, rujul vizibil de la mare distan, coafura
aparte, hainele sfidtoare, extravagante
V dai bine seama c ele se mbrac i se prezint ultra-modern. Aici putem vorbi i
despre creatorii de mod, care tiu bine c scopul creaiei lor e de-a atrage atenia i
de-a oca sexul opus. Psihologii cerceteaz problema influenei hainelor asupra
celorlali. De regul, hainele sunt create de designerii vestimentari pentru o
provocare sexual: decolteuri largi, fuste ori foarte scurte, ori foarte lungi cu tieturi
bine studiate, culori vii sau haine strvezii. ntr-un cuvnt, femeia sau tnra care se
mbrac la mod este plin de curse sexuale.
Ca urmare a acestui tip de afiare, se ntmpl ceva foarte interesant. Cunosc multe tinere
i am i o prieten creia i plcea s se mbrace n acest fel foarte modern, extravagant
i provocator. Ea suferea nespus de mult din cauza privirilor insistente ale brbailor,
fiind o fat sensibil, i m ntreba revoltat:
Ce se ntmpl? Ce au toi cu mine? Nu mai poi merge pe strad De ce sunt brbaii
aa de tupeiti i insisteni s m cunoasc? Sunt toi nite animale!.
Americanii au fcut nite studii pe aceast categorie de persoane nefericite, care cred
despre ei c n-au noroc n via. Ei spun:
Nu fac nimnui nici un ru, m strduiesc s fiu bun/bun, s m comport frumos
cu ceilali, s-i ajut de ce mi se ntmpl acestea? De ce sunt agresat/agresat de
toi? Ce au cu mine?.
S-a alctuit un grup de acest fel i s-a ncercat s se determine prin ce difer ei de ali
oameni. i s-au gsit diferene clare: n primul rnd, prin faptul c acetia una cred
despre ei, i altceva afieaz n exterior.
165

S revenim la exemplul prietenei mele: cnd ieea la plimbare n ora, ea nu se gndea

n nici un caz s agae pe cineva. Avea un prieten, relaia era serioas i nu o interesau
ali brbai. Dar ea se mbrca att de modern, de iptor (bineneles, cu provocrile
sexuale aferente!), c de fapt striga non-verbal: Caut un partener, am probleme
sexuale!.
n astfel de cazuri, brbaii reacioneaz instantaneu nu trebuie s le vorbeti, e deajuns s priveasc, i se comport ca atare. Dar ea era ocat pentru c nu avea nici o
intenie n aceast direcie. Ca reacie, ea rspundea agresiv, dar brbatul, fiind lovit n
amorul propriu, reaciona ntr-un mod la fel de agresiv gndind n sinea lui: Ce, nu-s
eu de nasul tu?.
Astfel de femei (sau brbai) ajung victime datorit modului lor provocator de-a fi
i, n urma cercetrilor, s-a constatat c luntrul lor nu corespunde cu exteriorul.
Discutnd cu prietena mea (care e frumoas, a absolvit arte frumoase, are gusturi), i-am
sugerat s se mbrace mai modest, ca s nu devin victim a celor care o nconjoar. La
care ea mi-a rspuns foarte hotrt: n nici un caz nu vreau s fiu un oricel gri, ca
ceilali. De ce s nu m pot mbrca aa cum mi place?. i evident c asta i cauza n
continuare probleme, pentru c nu contientiza c ea provoac, c de fapt ea era cea
vinovat.
M adresez vou, femeilor-vampir: fii mai modeste. E de la sine neles c orice
femeie vrea s fie frumoas, plcut, n centrul ateniei dar trebuie s tii o msur,
s contientizai c modul de-a v mbrca, de-a v machia poate fi o provocare
sexual i spune despre voi cu totul altceva dect ceea ce suntei sau gndii.
Acestea spun c suntei disponibile.
i nc ceva: mi amintesc o discuie cu un creator de mod, care, cu cinism, spunea c
pentru el femeile, manechinele cu care lucreaz, sunt doar cuiere de expus haine. Aici
voiam s ajung: c fetele de care vorbeam mai sus i care se gndesc mai mult la
partea exterioar dect la ceea ce au n interior nu sunt mai mult dect un cuier de
haine moderne
Am fcut cercetri cu nite tineri despre femeia ideal. Cum o vedei? Atrgtoare,
deteapt, bun interlocutor i feminin!. Ceea ce dovedete c pe ei i intereseaz nu
numai exteriorul, ci i ceea ce rzbate din interior: corp, caracter i suflet.
Privii la prietenii votri cnd sunt bine dispui: ce chip luminos, blnd i plcut au; iar
cnd sunt suprai, faa lor este crispat, ntunecat, sunt ali oameni. Femeile-vampir
trebuie s contientizeze c modul lor de-a fi implic lacrimi, nemulumiri i
suferin. S nu strige prin exteriorul lor c sunt disponibile!
n studiile despre brbai i mod s-a vzut c cei dependeni de mod sunt goi
sufletete. Asta se manifest mai ales n viaa de familie. Victimele acestor brbai

166

virili, parfumai i bine mbrcai sunt fetele foarte tinere, care se aprind imediat:
Vai, ce om deosebit, frumos! M-am ndrgostit!.
Nu pesc acelai lucru femeile mai n vrst, mai coapte, care neleg bine ce se ascunde
n spatele frumuseii exterioare. Aici vreau s dau un sfat fetelor: cu ct mai
prezentabil i mai modern este exteriorul, cu att mai sec este interiorul. Este
manifestarea aa-zisei funcii compensatorii: frumos n exterior, gol n interior. i
totul face parte din viaa aceea de distracie trit la maxim, despre care am vorbit.
A doua greeal care apare la tineri este gndul c trebuie s obii tot de la via.
n toate discuiile pe aceast tem cu fetele i bieii, rspunsul lor este c asta nseamn
s-i gseti partenerul sexual potrivit. M-a uimit rspunsul unei tinere studente de la
Facultatea de Limbi Strine, care mi-a zis c ea caut partenerul perfect din punct de
vedere sexual asta nsemnnd c a avut muli parteneri sexuali n ncercarea de a-l gsi
pe cel perfect. Cum v imaginai felul sta de comportament? V dai seama ce
implic? Exist chiar i un termen care desemneaz schimbarea deas a
partenerilor sexuali: promiscuitate. n cazul nostru nu putem vorbi despre prostituie,
pentru c scopul este gsirea partenerului ideal, iar scopul prostituiei este ctigul de
bani prin intermediul sexului.
Cu prere de ru, am constatat c muli tineri caut partenerul sexual ideal. Ei se
amgesc n cutarea lor de a gsi un partener pentru toat viaa. Ca s fiu mai
explicit, o s iau drept exemplu o student care mi spunea c nu este modern s nu ai
mai muli parteneri. Cum adic nu e modern? Mi-a rspuns: Nu d bine. n cercurile
n care te nvri, eti renegat dac nu procedezi aa.
Un grup de tinere liceence a fost ntrebat ce prere au despre relaiile sexuale nainte de
cstorie. O singur fat m-a impresionat cu rspunsul ei: Nu sunt de acord, pentru c
fata folosit nu mai trebuie nimnui, iar brbailor nu le pas.
Brbaii care vor s ia de la via tot sunt tipul manipulatorului, pentru c le
determin pe tinere s fac ce vor ei, se folosesc de ele i apoi le prsesc, i rd de
ele. Ei sunt interesai s se distreze gratuit, simplu i fr complicaii. Iar apoi nu-i mai
intereseaz c ea e folosit ei sunt curai.

Nu este destul sa lupti doar impotriva pacatelor mari, a celor grave, ci, chiar
si impotriva celor mai mici ganduri necurate Cine leneveste, insa, slabeste,
se moleseste si piere cu totul in pacat. Veti muri in pacatele voastre, spune
Domnul.

167

Lucrul de capetenie sa fie insa staruinta la rugaciune, fie ca lucreaza cu

mainile, fie ca merge, fie ca citeste. Unde este rugaciune continua, acolo si
Duhul Sfant este prezent permanent.
***

Imparatia Cerurilor este in noi insine, nevazuta inca

Satana l-a infasurat pe om de la inceput in pacat ca intr-o haina, facandu-l in
intregime prizonier, trup si suflet. Nimic nu i-a lasat liber, nici gandurile, nici
mintea, nici vreo parte a trupului. De aceea Apostolul striga: Dezbracati-va de omul
cel vechi; el se gandeste la om in intregime, trup si suflet.
In omul vechi totul este rau, ochii nu vad decat raul, urechile nu aud decat raul si mintea
nu gandeste decat raul. Cel care a robit astfel pe om este mai puternic decat el, de
aceea omul nici nu poate iesi singur din stapanirea celui rau, prin propria lui putere.
Numai Domnul ne poate dezbraca de omul cel vechi.
Omul, sarmanul, ar vrea sa fie curat, sa nu aiba rautate, dar nu poate sa faca
singur aceasta. Ar vrea sa zboare spre Cer, dar nu are aripi, caci aripile Duhului Sfant
numai Dumnezeu singur le daruieste celor alesi de El, celor ce se straduiesc
neincetat, cu nadejde, fara a obosi vreodata in rugaciunile lor de cerere. Numai
Duhul sa-l cerem, si nu altceva, asa precum Hristos ne invata. Numai vantul Duhului
alunga pacatul din om, ii invioreaza inima, ii sfinteste gandurile si il transforma pe
omul cel vechi in omul cel nou, il face sa fie din nou fiu al lui Dumnezeu, si nu al
intunericului. Iisus ne elibereaza, ne deschide ochii si urechile sufletului, ne reda
chipul ceresc. Haina cea noua cu care Iisus ne imbraca este haina credintei, a
nadejdii, a dragostei, a bucuriei, a pacii, a bunavointei, a bunatatii. Asa se formeaza
omul cel nou, prin harul de sus. Precum la unii pacatul sta ascuns in inima pana in ziua
invierii, cand intreg trupul lor este invaluit in intuneric, tot astfel chipul ceresc ce
lumineaza tainic sufletul sta ascuns in inima celui drept pana la ziua invierii, cand si
trupul ii va fi invaluit in lumina ce a stat ascunsa in sufletul lui, caci trup si suflet vor
mosteni impreuna fie Imparatia cea vesnica, fie intunericul cel vesnic! De aceea si
spune Hristos ca deja de acum, din veacul acesta, Imparatia este in noi insine,
nevazuta inca, dupa Duhul pe care il avem in suflet!
Cei ce au Duhul Sfant sa traiasca in pace, curatie, simplitate si dragoste unii cu altii.
Precum in cer, asa si pe pamant! Cum petrec ingerii intre ei, asa trebuie sa petreaca
fiii lui Dumnezeu intre ei, inca de pe acest pamant. Unde exista cearta, discordie,
invidie, clevetire, acolo nu este Duhul Sfant. Nu trebuie sa se judece intre ei, ci
fiecare sa lucreze pentru slava lui Dumnezeu cu talantul pe care il are, iar nu spre
slava desarta a lui personala. Fiecare sa se bucure si sa admire lucrul celuilalt, iar nu
sa-l judece sau sa-l invidieze. Totul sa fie facut spre folosul comun. Astfel va domni

168

armonia, pacea si dragostea intre toti, dupa porunca Domnului: Pe pamant pace si intre
oameni buna invoire.

Lucrul de capetenie sa fie insa staruinta la rugaciune, fie ca lucreaza cu

mainile, fie ca merge, fie ca citeste. Unde este rugaciune continua, acolo si
Duhul Sfant este prezent permanent. Razboiul nevazut al gandurilor nu se
poate duce decat prin rugaciune. Sa ne luptam cu mintea noastra, s-o
certam, sa nu cadem la invoiala cu ea, sa nu intarziem nici o clipa asupra
gandurilor pe care ea ni le aduce.
A scoate pacatul afara nu este in puterea omului, ci numai in puterea lui Dumnezeu.
Cu propria lui vointa, omul nu poate decat sa se opuna, sa lupte, sa dea lovituri
pacatului; dar ca sa-l dezradacineze definitiv, aceasta numai Dumnezeu singur o
poate face. Caci daca ar fi putut omul singur s-o faca, la ce ar mai fi folosit venirea lui
Hristos pe pamant?! Putinta de mantuire fara Hristos nu exista, si nici intrare in

Imparatia Cerurilor, fara El.

Cel care se crede pe sine ca este drept pentru ca nu este desfranat, n-a
omorat si n-a furat, nici n-a inselat pe nimeni, acesta se rataceste grozav.
Nu numai acestea sunt pacate, ci inca multe altele, care ne impiedica de la
mantuirea sufletului. Toate gandurile ascunse de mandrie, de necredinta, de
indoiala, de invidie, de gelozie, de curiozitate, de ipocrizie, de poftire, toate
acestea sunt pacate, si cine nu le are?! Cine a scapat definitiv de ele? Sa
luptam deci permanent impotriva acestor ganduri care ne vin de la cel rau.
Egoismul in general, iubirea de sine, acesta este marele pacat ascuns al
sufletelor noastre. Amorul propriu, interesul omoara viata sufletului nostru.
Cine este acela care se jertfeste pentru altul, care munceste pentru altul,
care daruieste tot ce are altuia?
Cine nu lupta cu toate acestea pacatuieste si mantuire nu va avea ! Vointa
noastra cade mereu si se ridica, lupta continuu si, pe masura ce se lupta, se
intareste, capata experienta, capata siguranta. Cine leneveste, insa,
slabeste, se moleseste si piere cu totul in pacat. Veti muri in pacatele
voastre, spune Domnul.
Nu este destul sa lupti doar impotriva pacatelor mari, a celor grave, ci, chiar si
impotriva celor mai mici ganduri necurate. Un singur gand gresit va roade ca un
vierme mintea omului si sufletul se va strica pe nesimtite. Cel care se plange de
slabiciune, sustinand ca puterea satanei este mai mare si-l stapaneste pe om
definitiv, acela il face pe Dumnezeu nedrept.

Un suflet ce se straduieste capata cu siguranta putere de sus; cel care lupta

cu raul il va invinge cu ajutorul harului. Ceea ce la oameni este cu neputinta, la
169

Dumnezeu este cu putinta. El va duce lupta pentru cel care Il striga neincetat si El il
va invinge pe satana, pentru rugaciunile celui ce se zbate si plange pentru pacatele
sale, de care vrea sa scape.

SUFLETUL MIREASA LUI HRISTOS. Dumnezeu pandeste fiecare miscare a

inimilor noastre impietrite Orice clipa poate sa ne fie ultima; de ce sa mai amanam
atunci pocainta?!
Publicat pe 26 Iun 2012 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Macarie Egipteanul | Print

Sufletul trebuie sa fie o mireasa a lui Hristos

Lumea aceasta este arena imensa pe care alearga sufletele ca sa castige cununa
Imparatiei Ceresti.
Precum ochiul calauzeste trupul ca sa nu cada in vreo prapastie, tot asa sufletul care
este imbracat cu trupul trebuie sa-l calauzeasca pe acesta, sa-l apere de caderea in
abisul pacatului. Sufletul, ca un ochi nevazut, sa indeparteze trupul de la vederea
celor rele, de la auzirea celor rele, de la vorbirea celor desarte, de la faptele cele rele
si patimase. Sufletul este puterea care opreste trupul de la tot ce este rau si stricat,
de la toate desertaciunile lumii acesteia. Sufletul pazeste inima sa nu-si dea frau liber
dorintelor ei, stapaneste intreg trupul cu mare atentie si, strigandu-L neincetat pe
Dumnezeu, singurul lui sprijin si ajutor, se va putea infrana de la orice pofta lumeasca. i
cu adevarat Dumnezeu il va ajuta pe acela care se indeparteaza de la toate placerile
lumii, de la toate grijile lumesti, de la toate gandurile cele desarte. Pe acest suflet
Domnul il pazeste neatins in plin tumult al veacului acestuia nelegiuit. Astfel va
parcurge el veacul lumii acesteia, intorcand fata de la orice tentatie laturalnica, privind
mereu spre Dumnezeu. Cine umbla insa fara atentie, cu trandavie, cu frivolitate,
acela se va rataci, se va murdari in noroiul lumii acesteia. Iar in ziua judecatii va sta
mut, in imposibilitate de aparare, caci cu buna stiinta si din rea-vointa nu s-a straduit sa
traiasca cum trebuie, dupa poruncile lui Dumnezeu, infranandu-si poftele.
170

Numai pe cel care cu frica si cu cutremur isi cauta mantuirea il scapa si il pazeste
Domnul. Ca si cele cinci fecioare neintelepte care nu-L asteptau decat pe Domnul in
fiecare clipa si care, totusi, nu si-au pregatit untdelemnul necesar in candelele lor,
iar la sfarsit a fost prea tarziu sa-l mai caute, tot astfel oamenii care isi tarasc mintea
mereu pe pamant, inchipuindu-si ca totusi apartin lui Dumnezeu, se insala amarnic.
Ei se impodobesc cu aparentele evlaviei, dar nu s-au nascut de sus, pentru ca nu au
bucuria in ei. Numai cei care cauta ceea ce este strain firii, sfintenia Duhului, si toata
mintea si inima lor se lipeste necontenit de Domnul, pe care-L asteapta din clipa in clipa,
ca fecioarele cele intelepte, gata pregatite, doar acestia primesc harul bucuriei si sunt
primiti de Mirele Ceresc. Sufletele ce nu s-au dezlipit de duhul lumii, chiar daca prin
vorbe evlavioase si prin credinta fatarnica vor sa para neprihanite, nu primesc
harul de sus nu sunt miresele Mirelui. Sufletul trebuie sa fie o mireasa a
Domnului; dar cum va fi el mireasa, cand inca iubeste lumea, gandeste ca lumea si
alearga in adunarile lumii acesteia?! Numai cel care fuge de lume si se preda lui
Dumnezeu, in tacere si singuratate, nestiut de nimeni si neauzit de nimeni, ascuns de
ochii lumii, doar acela devine mireasa a lui Hristos!
Din pricina neascultarii lui Adam, tot omul a primit in firea lui ceva strain de el, care
totusi, prin obisnuinta si scurgerea vremii, i-a devenit o a doua natura. Acum insa
trebuie scos din nou afara acest lucru strain, care a patruns in firea oamenilor, dar
care nu a fost creat de Dumnezeu. Trebuie sa revenim la curatenia si sfintenia de la
inceput, cand omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Daca nu cerem neincetat, cu lacrimi si cu staruinta, aceasta revenire la

prima noastra nevinovatie, daca nu ne luptam sa castigam aceasta din nou,
suntem pe veci pierduti iar Imparatia niciodata nu ne va apartine.
Dumnezeu Cel infinit, care este Duh, S-a facut totusi trup, S-a golit de Sine, i-a dat
o forma in timp si spatiu pentru a putea sa Se uneasca cu fapturile vazute, cu sufletele
sfintilor si ale ingerilor, pentru ca acestea sa participe la viata dumnezeiasca. Toate
fiintele deci au un trup, dupa felul firii lor trupul de carne, trupul sufletului, trupul
ingerului, trupul demonului. Desi sunt foarte subtile, totusi, sunt trupuri spiritualizate sau
materializate. Tot astfel, sufletul are ochiul lui cu care vede, urechea cu care aude,
limba cu care vorbeste, mana cu care munceste. Cu aceste membre ale lui nevazute,
sufletul se amesteca cu trupul vazut, material, si-l face pe acesta sa actioneze dupa
vointa lui Dumnezeu. Asa S-a coborat in trup Dumnezeu, asa si sufletul nostru traieste in
trup. Prin Duhul Lui, Dumnezeu a creat lumea vazuta din nefiinta, si tot El Se face
pe Sine Insusi trup omenesc, Se umileste si coboara in mijlocul fapturilor Lui,
pentru a putea fi vazut, auzit si pipait de acestea! Sufletele curate il simt pe
Dumnezeu, se bucura prin experienta directa de prezenta Lui, care este uneori foc
mistuitor ce arde orice patima, alteori este pace si liniste neinchipuita, care invioreaza si
umple de placere sufletele sfintilor. El poate totul, dupa cum doreste; toate ii sunt Lui
usoare, pe toate le preface pentru sufletele care-L iubesc si care-L cauta. Cel care se
straduieste traieste cu adevarat o experienta proprie de nespus, simte bunurile
ceresti inca de pe acum, o bogatie si o bucurie nesfarsita!

171

Domnul Se preface si in mancare si in bautura cum spunea Iisus despre trupul Lui si
sangele Lui, ce devin hrana pentru cei ce vor trai in vesnicie, hrana materiala ce umple
sufletele de bucurie. Iisus este painea sufletelor noastre, izvorul de apa vie ce ne
umple de vesnicie cu El. Domnul a fost vazut, simtit si auzit de toti Sfintii Parinti,
incepand cu Avraam, Isaac si Iacov, cu Noe, Daniil, David, Solomon, Isaia si Moise.
Fiecaruia i S-a facut Dumnezeu vazut, asa precum a voit, pentru a-i reinvia, a-i mantui si
a-i aduce la adevarata cunostinta. Pentru cei ce-L iubesc toate le face Domnul, in toate
Se preface. Caci sufletul cu adevarat credincios primeste acea putere de sus a
Duhului, focul cel ceresc al vietii nemuritoare. Acest suflet se desprinde de lume, se
elibereaza pe sine de toate legaturile pamantesti. Cum se curateste aurul topit in foc,
tot astfel si sufletul se leapada de toate prin multe osteneli si prin lupte grele. Ajunge
sa se lepede de insasi viata sa, si nu-si mai gaseste odihna decat in iubirea de
Dumnezeu. Un astfel de suflet Domnul Insusi il indeparteaza de tot ce-i este drag.
Domnul este gelos pe sufletul acesta, pe care il doreste numai si numai pentru Sine.
Precum barbatul care se uneste cu sotia sa se desparte de parinti, tot astfel cei care
s-au invrednicit a fi partasi ai Duhului Sfant se desfac de orice alta dragoste
pamanteasca pentru a se putea uni liber cu Dumnezeu. Ei sunt coplesiti de dorul
pentru Dumnezeu. La El este tot sufletul lor, toata mintea lor, toate gandurile lor, toate
dorintele lor!
Sufletul mistuit de un astfel de dor arunca de la sine toate greutatile, toate piedicile ce-l
retin inca legat de pamant. Raniti de aceasta dragoste, sufletele cele curate se sfintesc cu
totul, nemaitemandu-se de nici o rusinare in ziua infricosatei Judecati!

Dumnezeu asteapta cu rabdare convertirea si pocainta tuturor. El este gata

sa ne ridice, sa ne sprijine, sa inflacareze avantul nostru, sa intareasca
vointa noastra cea slaba, El singur lucreaza desavarsirea noastra numai si
numai daca noi o dorim si o cautam. Sa nu mai amanam deci nici o zi
pocainta noastra, fiindca orice amanare atrage dupa sine o ispasire in plus,
o suferinta in plus. Nu stim ceasul cand ne va suna despartirea de trup si
prezentarea in fata Judecatorului. Orice clipa poate sa ne fie ultima; de ce sa
mai amanam atunci?! Sa ne predam deci Domnului, sa taiem voile si
placerile noastre trupesti, sa renuntam pentru Hristos si Evanghelia Lui la
toate bucuriile atat de trecatoare ale acestei lumi. Pe El si numai pe El sa-L
iubim, sa-L dorim, sa-L cautam. Nimic altceva nu merita osteneala! Sa nu fie
deci prea tarziu atunci cand ne vom da seama de acest mare adevar. i cata
mila a avut si are inca Dumnezeu de noi! Cate indemnuri, cate apeluri
nesfarsite nu ne-a adresat El in decursul veacurilor! Profetii, parintii,
proorocii si chiar El Insusi au venit sa ne cheme, sa ne scape din condamnarea
cea vesnica pe care am mostenit-o de la Adam. Iar noi, ca niste nesimtitori,
ramanem mereu indiferenti la toate chemarile dumnezeiesti. Dumnezeu
pandeste fiecare miscare a inimilor noastre impietrite. Ne-a lasat
libertatea, nu vrea sa ne constranga la pocainta. De ce nesocotim indelunga
Lui rabdare si bunatate?!
172

Dumnezeu este plin de iubire, de mila si de rabdare, dar este si un Dumnezeu drept.
Poporul lui Israel de cate ori nu s-a abatut? Totusi, El nu i-a parasit pentru totdeauna, ci
mereu i-a pedepsit, spre folosul lor, voind sa inmoaie impietrirea inimilor lor prin
suferintele si necazurile pe care li le-a trimis. Mereu i-a indemnat, le-a trimis prooroci, i-a
rabdat, pana cand acestia au pus mana pe Insusi Fiul Lui, pe Mesia pe care Il asteptau si
pe care nu L-au cunoscut. In urma acestei mari faradelegi, Israel a umplut paharul
faradelegilor lui si Dumnezeu nu i-a mai rabdat, i-a parasit si Duhul Sfant a plecat de la ei
in clipa sfasierii catapetesmei templului, cand Iisus Isi dadea duhul pe Cruce. Israel a fost
predat neamurilor iar Ierusalimul distrus piatra cu piatra si poporul evreu blestemat a fost
alungat printre popoare pentru groaznica lui faradelege el, care avea tablele Legii
Sfinte, pe care o nesocotise din pricina impietririi si indiferentei lui.

Tot astfel si acum Dumnezeu ne asteapta, ne cheama, ne trimite semne,

oameni alesi, si mare bucurie se face in Ceruri pentru un suflet intors. Cel
care insa sta linistit, asteptand ca de la Dumnezeu sa vina pocainta, acela Il
dispretuieste pe Domnul, este nepasator la cuvintele Lui, face crima peste
crima, umpland masura faradelegilor lui si vai!, va veni ceasul cand va fi
lepadat si parasit cu totul de rabdarea lui Dumnezeu!
Asa s-a petrecut cu Sodoma si Gomora, care, nepocaindu-se, s-au ticalosit de tot. Pe
vecie au pierit, caci s-a revarsat paharul faradelegilor lor.
Tot asa a fost pe vremea lui Noe cand, nepocaindu-se, tot pamantul a fost inecat de ape,
de dreptatea lui Dumnezeu si tot astfel se va intampla si la sfarsitul veacurilor, cum spune
Hristos.
La fel si egiptenii: cu toate calamitatile trimise asupra lor, nu s-au pocait si in cele din
urma au pierit cu totul, inghititi de valurile marii.
i de la Israel s-a luat preotia si cultul, iar Biserica crestina a luat locul Templului din
vechime, caci Dumnezeu a parasit poporul evreu, care nu L-a recunoscut pe Mesia cel
asteptat. Repede deci sa ne pocaim, caci altfel nepasarea ne va creste din zi in zi mai
mult, iar pacatele se vor aduna din ce in ce mai multe si vom atrage mania lui
Dumnezeu. Hristos ne-a prevenit doar:
Daca n-as fi venit si nu le-as fi spus, pacat n-ar avea!
Sa nu deznadajduim, oricat de pacatosi am fi ar fi cel mai mare rau, ca Iuda care
si-a pierdut sufletul din disperare -, ci ca fiul cel risipitor sa ne intoarcem la
Dumnezeu. Greutatea si neputinta in a ne pocai sunt indemnuri de la cel rau, care
nu voieste sa-si scape victimele din gheare. Sa cerem insa ajutorul lui Dumnezeu; El va
vedea dorinta noastra sincera de indreptare si ne va trimite sprijinul sau. Iisus a vindecat
atatia bolnavi si schilozi, a inviat mortii Cum nu va invia El oare si sufletele celor ce
doresc sa iasa din pacat?! Pentru acestia a venit doar, pentru pacatosi, sa-i salveze, dar
trebuie ca si ei sa doreasca aceasta.
173

Daca El a tamaduit trupurile, cum oare nu va vindeca si sufletele celor ce-I cer
aceasta?! Sufletul este nemuritor, nu putrezeste niciodata, nu se pierde niciodata, ci
doar este doborat de nestiinta, de lene, de lipsa, de frica.
Cereti si vi se va da, spune Domnul. Tatal Ceresc va darui Duhul Sfant celor ce-L
roaga, fie si numai pentru staruinta lor.
Deci neincetat, fara sfiala, cu incredere, sa cerem de la Tatal pe Duhul Sfant, sa ne
curateasca. El este datatorul de viata, Mangaietorul sufletelor noastre. Acest dar
ceresc vine cu siguranta in cei ce se lupta sa se descatuseze de lume si de toate ale
lumii si care-si cauta bucuria numai la Dumnezeu. Aceste suflete sporesc neincetat in
bine, nefacand nici un pact cu raul si deci netulburand pe Duhul Sfant cu nimic. Acest
suflet se mantuieste si se alatura sfintilor al caror model l-au urmat, traind in aceasta lume
de desertaciune.

(din: POCAINTA sau INTOARCEREA LA DUMNEZEU. Extrase din

Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul, Editura Bizantina,
Bucuresti)

, 28 august 2011
Doxologia: Nu fi de partea celui care face ru semenului su
Un novice l ntreab avva Moise: Ce trebuie s fac omul cnd este ispitit sau cnd
vine asupra lui un gnd al dumanului?. Btrnul i zice: Trebuie s plng n faa
buntii lui Dumnezeu ca s-l ajute. ndat ne gsim linitea, dac ne rugm cu tiin,
cci este scris: Domnul m-a ajutat, nu m tem de ce-o s-mi fac omul.
Din momentul n care omul i ia greeala asupr-i, spunnd am greit, stpnul
se milostivete de dnsul. Morala tuturor acestora este s nu ne judecm aproapele.
Cnd mna lui Dumnezeu a ucis pe toi nti-nscuii din Egipt, n-a rmas nici o cas fr
un mort. Fratele l ntreab: Ce nseamn aceasta?. Btrnul zice: nseamn c
dac suntem ateni la pcatele noastre, nu mai vedem pcatele aproapelui. E o nebunie
ca un om cu un mort n cas, s-i lase mortul su i s se duc s plng mortul
aproapelui. A muri fa de aproapele tu, nseamn a-i duce pcatele proprii i a nu
avea grija altuia, dac-i bun sau ru.

174

S nu faci ru nimnui i s nu ai nici un gnd ru pentru cineva n inima ta. Nu-l

dispreui pe cel care face ru, nu fi de partea celui care face ru semenului su i nu te
bucura mpreun cu el. Nu brfi pe nimeni, ci spune: Dumnezeu i cunoate pe toi.
Nu fi alturi de cel care brfete, nu te bucura de brfa lui, dar nici nu-l ur. Iat ce
nseamn s nu judeci pe nimeni. Nu dumni pe nimeni i nu ine dumnia n inima
ta. Nu-l ur pe cel care-i dumnete aproapele. Aceasta este pacea. n toate mngiete cu gndul c truda dureaz puin, iar odihna totdeauna, prin harul lui Dumnezeu,
Cuvntul. Amin.
(Pateric

Pemptousia: Dac mi vor vorbi de alii, m voi ridica s plec

Cunoaterea vicleniei oamenilor, adic a rului, mic sau mare, pe care l fac alii, ne
schimonosete raiunea, ne slbete puterile, pentru c nu mrturisete mpreun
cu Dumnezeu, sfrind, n cele din urm, prin a ne pune nencetat n faa noastr o
ispit.
De aceea, nu trebuie s vrem s aflm, s cunoatem ce face cellalt. Dac vin unii
s-mi vorbeasc despre alii, le voi nchide gura sau m voi ridica s plec. Iar dac
cineva vine s-mi spun durerea lui, i voi zice: Nu ai printe duhovnicesc? Cu Printele
tu s vorbeti. Iar dac mi spune c nu are, i voi zice: S-i gseti! Eu nu sunt
Duhovnic. Du-te s gseti un duhovnic care s te poat asculta.
Aceasta [se ntmpl] ntruct, de ndat ce cellalt i spune ceva ru, imediat
decade n ochii ti i i se micoreaz dragostea, orict ai crede c-l ajui. Aa
suntem noi oamenii, n momentul n care ne amestecm n viaa personal a
celorlali, ni se nimicete pe de-a-ntregul dragostea noastr i fa de Dumnezeu i
fa de oameni. Aceasta este o chestiune care privete doar pe cel ce are cderea de a se
ocupa de ea, n nici un caz pe monah sau pe mirean.
Facerea de bine celor care mi fac ru m conduce spre linitire. Pn la urm, toi
oamenii ne dau pricini de poticneal, printr-un cuvnt, printr-o privire, prin mersul
lor, prin bucuria lor, prin tristeea lor, ei se amestec n calea noastr. De aceea este
nevoie de fric i cutremur, nu care cumva s rspundem la pricinile de poticneal
pe care ni le dau i s ni se tulbure pacea minii i a inimii, iar astfel s pricinuim
desprirea noastr de Dumnezeu. Este nevoie de fric i cutremur ca nu cumva s
se ntmple s-l dispreuiesc pe fratele meu, ca nu cumva s cred c el este
rspunztor pentru necazurile mele, pentru c aceasta nseamn cderea mea de la
faa lui Dumnezeu. Sfntul Isaac ntrete: Niciodat nu este cellalt de vin pentru
vreo greeal, ntotdeauna tu eti vinovat. Nu este cellalt de vin pentru c tu ai obosit,
c ai pctuit, c n-ai avut credin, c i-ai pervertit sufletul. l vezi pe unul mncnd cu
175

minile i te cuprinde indignarea. Acest lucru arat limpede c nu i-ai nceput nc viaa
duhovniceasc, iar nevoina ta este abia la nceput.
Ca s poi s treci peste aceste pricini de poticneal, s i faci bine oricui i face
ru, rspndete, pe ct poi, buntate. Eti n lume? Poi s-i gseti aceluia de
lucru. Eti n mnstire? Dac te blesteam, s-l binecuvintezi, dac te lovete peste
obrazul drept, s-i spui: Lovete-m i peste cellalt. Arat-i dragostea, aa dup cum te
ndrum nsui Dumnezeu.
Necontenit se ntmpl, ns, n viaa noastr, lucruri neprevzute. Vii la mnstire
ca s afli via duhovniceasc i ntlneti oameni ri; este un lucru neprevzut.
Ceri o chilie n partea mnstirii unde nu este igrasie, o primeti, dar constai c marea
i provoac alergie, ca urmare nu poi s te bucuri nici ziua, nici noaptea. Imediat i va
spune gndul: Ridic-te i pleac; este ceva neprevzut. M apropii de tine n ideea c
eti un om bun i vd c eti exact pe dos; lucru neprevzut.
Lucrurile neprevzute se ivesc necontenit in faa noastr pentru c avem voia i
dorinele noastre. Cele neprevzute sunt contrare voii i dorinei noastre, din
aceast cauz ne par neprevzute, dei, n esen, nu sunt. Fiindc omul care l
iubete pe Dumnezeu ateapt orice ar veni, spunnd ntotdeauna fac-se voia
Ta. Va veni ploaie, vijelie, grindin, trsnet? Fie numele Domnului binecuvntat.
Acestea sunt neprevzute pentru c ating felul nostru trupesc de a fi.
Aadar, ca s nu te tulburi de fiecare dat i s te mhneti, ca s nu te frmni i
s fii cuprins de nelinite, trebuie s le atepi pe toate, s poi s duci orice ar veni.
Trebuie s spui ntotdeauna: Bine ai venit boal, bine ai venit nereuit, bine ai venit
suferin. Acest lucru aduce blndeea, fr de care nu poate s existe via
duhovniceasc.
Sursa: Gheronda Emilianos Simonopetritul, Cuvinte ascetice Despre virtui

GEORGE ORWELL DESPRE NOUVORBA

176

Cuvntul liber continu s existe n nouvorba, dar nu poate fi folosit dect n enunuri de
genul: Cinele este liber de purici sau Cmpul este liber de buruieni. Nu poate fi
folosit n vechile sale sensuri, adic nenregimentat politic sau neangajat intelectual,
fiindc libertatea politic i cea intelectual nu mai exist nici mcar la nivel de concept
i, de aceea, n mod firesc, nu mai au nici un nume.
Cuvntul gndire, de exemplu, nu exist n nouvorba. Locul lui a fost luat de gndi, care
ndeplinete rol i de substantiv, i de verb. n aceast suprapunere, nu se respect nici un
principiu etimologic: n unele cazuri, substantivul este cel ales pentru a fi pstrat, n alte
cazuri verbul.
n plus, orice cuvnt i acest lucru este valabil, teoretic, pentru orice cuvnt al limbii
poate fi negat prin adugarea prefixului ne- sau poate fi ntrit prin afixul plus- sau,
pentru o i mai accentuat intensificare, prin dubluplus-. Astfel, de exemplu, nerece
nseamn cald, n timp ce plusrece i dubluplusrece nseamn, respectiv, frig si
foarte frig. Este, de asemenea, posibil, aa cum este i n engleza de astzi, s se
modifice sensul aproape oricrui cuvnt cu ajutorul afixelor prepoziionale, cum sunt
ante-,post-, supra-, sub- etc. Asemenea procedee fac posibil o fantastic diminuare a
vocabularului. Lund, de exemplu, cuvntul bun, nu este necesar un cuvnt ca ru, din
moment ce sensul cerut este la fel de bine de fapt, chiar mai bine exprimat de nebun.
Singurul lucru necesar, n cazul oricror dou cuvinte care formeaz o pereche natural
de antonime, este acela de a hotr care dintre cele dou s fie suprimat. Noapte, de
exemplu, se poate nlocui cu nezi, sau zi cu nenoapte, dup preferin.
Rspunde
STOP RFID 666 said, on iunie 29, 2012 at 5:04 pm
NOUVORBA
Utilizarea limbii este o puternica arma de control. Despre aceasta arma vorbea George
Orwell, in romanul sau 1984, despre o noua forma de limbaj, numit nouvorba. Nouvorba
a fost inventata de marele stat si serviciul sau fratele cel mare, pentru un mai mare control
asupra cetatenilor sai. Nouvorba imprima cetateanului gandirea unica, adica un sablon
mental din care cetateanul nu mai poate sa iasa. Aceasta gandire unica este impusa in
roman de catre stat, cetatenilor sai.
De asemenea azi avem o gandire unica, pe care STATUL GLOBAL se cazneste sa ne-o
impuna. Guvernele statelor legifereaza aceasta gandire unica, pentru ca populatia lumii sa
fie dezorientata, de aceasta limba de lemn. Gandirea unica a fost ,,exersata si de statul
comunist, prin folosirea a diferiti termeni care nu spuneau nimic, sau ,,insirand cuvinte
goale ce din coada au sa sune, vorba lui Eminescu. Se urmareste in felul acesta,
distrugerea pluralitatii de idei. Nouvorba vrea sa inlocuiasca veche limba, iar aceia care
nu intra intr-un sablon verbal sa fie acuzati de asa numitele crime ale gandirii. Crimele
gandirii sunt folosite impotriva acelora care gandesc cu capul lor si au o gandire libera.
Ca o ironie a sortii SISTEMUL a ajuns sa se acuze pe el insusi, deoarece un slogan al
177

celor de la PRO TV este ,,gandeste liber. Dar in realitate acesta este numai un slogan, in
realitate el ne spune ,,gandeste asa cu vrem noi. Sau incorporat in limba, fraze noi sau
cuvinte menite sa ,,indulceasca sau dimpotriva sa agraveze o anumita stare de fapt.
Slugile SISTEMULUI, oameni politici, psihologi, sociologi, ziaristi au dezvoltat un
limbaj bazat pe eufemisme.
EUFEMSM, eufemisme, s. n. Cuvnt sau expresie care, n vorbire sau n scris,
nlocuiete un cuvnt sau o expresie neplcut, jignitoare, necuviincioas sau obscen,
respectnd paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] Din fr. euphmisme.
EXEMPLE
Acum criza nu mai este criza ci dezaccelerare economica sau crestere economica
negativa.
Trupele ocupante ale unei tari, sunt trupe de pace.
Mercenarii nu mai sunt mercenari ci rebeli sau forta de eliberare. In acest fel inchid
mintea omului iar omul nu se mai gandeste cine finanteaza aceste grupari armate. Cum se
ascund anumite idei ce pot da de gol actiunile anumitor grupuri de interese financiare.
Taierea pensiilor, salariilor si a altor drepturi se numeste reforma statului.
Cand intr-un razboi se omoara oameni nevinovati de catre bombe anonime acestea se
numesc daune colaterale. Bombele sunt intotdeauna inteligente, pentru a se imprima
ideea ca acestea nu pot gresi ci se duc intotdeauna la tinta. Daca se intampla altfel aceasta
este intotdeuna o exceptie. Bomba cica ar cauta teroristul dar in traiectoria lui s-a interpus
un copil care nu avea ce face decat sa se puna in traiectoria unei bombe inteligente. Pai
chiar asa cum poti sa te interpui intre o bomba inteligenta si un terorica? Nu aveai treaba
acasa? CAT CINISM
Daca preturile utilitatilor au luat-o razna aceasta se numeste reajustare sau liberalizarea
pietei.
Daca oamenii sunt dati afara acest lucru este disponibilizare, acest lucru este bun pentru
ca asta insemna flexibilitatea fortei de munca. Adica nu ramai fara munca ci esti
disponibil. Disponibil pentru ce? Pentru somaj, probabil.
Daca o banca este in faliment atunci ea nu e asa ci are lipsa de lichiditati.
Pentru a vedea cat de absurde sunt aceste cuvinte sa luam expresia ,,crestere economica
negativa. Criza nu mai e criza ci dezaccelerare economica. O crestere nu poate fi decat
pozitiva niciodata negativa. Asta mi-aminteste de perioada gimnaziala, atunci cand m-am
dus sa ma tund. I-am spus frizerului ,,va rog tundeti-ma mai mare. Frizerul a inceput sa
rada si mi-a zis ca acest lucru nu e posibil pentru ca el taie parul si nu il pune. In realitate
eu am vrut sa spun sa-mi lase parul un pic mai mare.
178

Cat de alienata este aceasta limba. Daca ne aflam impreuna cu sotia in masina, niciodata
aceasta nu va zice ,,dezaccelereaza, ci va zice pur si simplu ,,franeaza.
Irakul nu a fost invadat niciodata ci a fost eliberat, evident cu bombe inteligente.
Daca esti bagat in inchisoare acest lucru se numeste privare de libertate.
Copii nu mai sunt copii ci minori sau micuti.
Saracii nu mai sunt saraci ci grupuri sociale defavorizate sau persoane nevoiase.
Handicapatii nu mai sunt handicapati ci persoane cu dizabilitati.
Tiganii sunt rromi.
Marile concerne internationale gen NOKIA nu pleaca din tara, pentru a exploata pe un
salariu de mizerie pe cei din lumea a treia, ci se DELOCALIZEAZA. WAW!!! Ca si cum
acestea ar venii din alta lume si ele nu ar fi locale ci entitati extraterestre.
Ei incearca cu acest lucru sa scoata din creierul nostru axiomele formate, pentru a asimila
formele raului. De fapt aceasta este ideea de final ,,acceptarea raului cu zambetul pe buze
ca pe ceva normal.

Vara, cldura mare: Dac piciorul tu smintete pe altul, acoper-l

Posted in CRESTINISM, LITORAL, Uncategorized by saccsiv on iulie 8, 2012
Citez integral articolul Dac piciorul tu smintete pe altul, acoper-l

179

Vara cu toii ne plngem de cldur i invocm acest motiv pentru a umbla mai
dezbrcai. Problema este ns este c se umbl indecent nu numai vara cnd e cald, ci
unele tinere, dar i unii biei, umbl sumar mbrcai i iarna, doar ca s i etaleze
trupurile. Putoaice din general pn la doamne cstorite deja, umbl pe strad ca pe
podiumul fotomodelelor, mbrcate provocator n fuste mini sau colani strni pe corp i
cu cel mai mare decolteu de pe pia. Astfel motivul a devenit pretext.
Hristos acuza pe brbaii pofticioi de acelai pcat ca i un notoriu curvar. Dar i unele
femei sunt vinovate fiindc le ofer privelitea care i aprinde spre poft. Dac lor se
pare, Mntuitorul nu le-a adresat nicio mustrare, s citeasc mai bine: Iar cine va sminti
pe unul dintr-acetia mici care cred n Mine, mai bine i-ar fi lui s i se atrne de gt o
piatr de moar i s fie afundat n adncul mrii. Vai lumii, din pricina smintelilor! C
smintelile trebuie s vin, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala (Mt. 18, 6-7).
Femeile i brbaii care astfel sau n orice alt chip smintesc, fac un pcat aproape de
neiertat.
Cretinelor, prin mbrcmintea indecent smintii pe aproapele mai slab de cuget i
intrai n categoria de pcate enunat mai sus. Frumuseea trupului vostru e
proprietatea lui Dumnezeu i prin cstorie, a soului. Trupul vostru nu e subiect pentru
fanteziile curvarilor! i s m iertai de ce voi scrie acum: doar vacile sunt alese la trg
dup mrimea ugerelor, pentru a gsi un so bun nu trebuie s v etalai picioarele i
snii, ci caracterul nobil, frumuseea sufletului.
S revenim i s argumentm teoria combaterii cldurii de var prin dezgolire.
Cldura nu se combate prin dezgolire ci prin haine subiri prin care pielea poate s
respire. Fustele lungi de in sau de bumbac rcoresc mai mult dect o fust mini, unde
picioarele stau direct n btaia soarelui. De obicei putoaicele i tinerele necstorite
umbl mai sexy, creznd c aa vor gsi un so bun. Dar, dei par numai ele de vin, nu
e aa. Cea mai mare vin o au mamele neglijente, care nu au grij s le educe n duhul
decent al cretintii i nu le pedepsesc cnd le vd c umbl pe strad mbrcate ca nite
prostituate. Le las s mearg aa i la coal, iar apoi se plng c un anume profesor sau
coleg le-a stricat fata. Nu numai c nu le interzic fetelor lor mbrcmintea indecent, ci
ele nsele fac tot posibilul ca fata lor s fie la mod, apoi se plng la Dumnezeu c fiica sa dus cu un golan, c nu o mai ascult, c nu mai nva ci umbl prin discoteci, c bieii
o consider o uuratec
Tot din acest motiv brbaii nu mai vor s se nsoare de tineri pentru c i aa au acces
gratuit la o mulime de fete, gata s le cedeze. Tinerii de asta se cstoresc trziu, dup ce
s-au sturat de sex i vor un copil care s i moteneasc, dar din cauza pcatelor apare
sterilitatea, apar bolile, cancerul
Cretino, dac picioarele smintesc acoper-le cu o fust mai lung, c e mai bine s zic
lumea c eti nvechit, dect desfrnaii s curveasc cu tine n minile i inimile lor. i
tu pctuieti dac, din cauza ta , un astfel de curvar a privit cu poft la formele tale.
Dac ai fi fost mbrcat decent, pcatul ar fi fost doar al lui, dar prin dezmare, cea mai
mare parte din vin o pori tu. Acoper-i i snii, c ei sunt dai pentru hrana pruncilor pe
care femeile de azi nu i mai doresc, fiindc e criz! Fii o cretin model, nu te lua dup
gura lumii! Lumea pe toi i vorbete de ru. Dac vd o tnr mbrcat la mod, zic c
e uuratec, dac vd o adevrat cretin mbrcat cuviincios, zic: Uite pocita!
Un lucru i mai de plns e c dragele noastre cretine fac parada modei i i etaleaz
180

formele i vin indecent mbrcate chiar i la biserici i mnstiri, cu toate c multe din ele
tiu c nu au voie aa n locurile sfinte. Dragelor cretine, dar i voi dragi cretini, nu luai
ca model de comportament actorii sau cntreii, fotomodelele i manechinii, ci pe sfinii
care au bineplcut lui Dumnezeu. Mamelor i voi tailor, educai-v copiii n duhul
cretinesc i nu i lsai n marea nvolburat a televiziunii i internetului, unde
desfrnarea e cheia succesului. Nu vedei c asta vor s fac ateii din cretini, nite
dobitoace nfierbntate, fr credin i moralitate, fr ruine i plini de patimi. Astzi
pcatul e mod, pcatul e de ordinea zilei, iar moralitatea e doar un arhaism, cruia nu-i
mai tim semnificaia.

Din provocarile crestinului ortodox de astazi: FRUMUSETEA INSELATOARE,

GOANA DUPA MINUNI
Publicat pe 10 Jul 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?,
Despre inselare, Ieromonah Ioan Buliga, Portile Iadului, Vremurile in care traim | Print

Cititi si:

Parintele Ioan Buliga si Parintele Arsenie Muscalu despre INSELARE,

CIPURI, ALARMISME, RAZBOIUL INFORMATIILOR. Astazi
curatenia si smerenia sunt foarte rare, insa invatatori sunt tot mai multi si
atunci ratacirea creste
Cati dintre noi am cauta si am urma astazi un astfel de calauzitor, care nu
face minuni?
Cum o urmm noi pe Maica Domnului?

181

Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII

Frumusetea inselatoare
Din pacate, una dintre caracteristicile acestei lumi este nedreptatea. Nu pentru ca
Dumnezeu ar fi creat-o astfel, ci pentru ca Dumnezeu a lasat omului sa aiba libera vointa,
iar omul si-a indreptat vointa sa spre rau. Este drept ca omul s-ar putea scuza, cum ca
raul este inselator, si in lipsa de experienta a omului nu si-a dat seama, insa caderea
fiecarui om se datoreaza lipsei de ascultare. Dumnezeu a spus primului om ce are de
facut, la fel cei care au urmat si-au invatat urmasii de ce sa se fereasca, insa neascultarea
a facut ca oamenii sa se departeze tot mai mult de voia lui Dumnezeu.
Astfel, increderea in momeala lumii si in gandurile proprii ii face pe oameni ca, inca din
tinerete, sa cada in cele mai neplacute curse. Lumea care nu vrea sa asculte de
cuvantul lui Dumnezeu este condusa de o bogatie nedreapta si de o frumusete
murdara. Da, unii incearca sa cucereasca lumea prin frumusete, si, din pacate, de multe
ori reusesc. Stau toata ziua la oglinda si ii ingenuncheaza pe cei care nu pot sa vada
monstrul din spatele frumusetii.
Televiziunea arata tot ce este mai frumos, pentru ca cei ce platesc abonamentul TV sa
stea cu gura cascata la ipocrizia frumoasa pe care o vad, la fel si ziarele, si de fapt aceasta
este cererea: oamenilor slabi de minte le place sa vada picioare dezgolite si piepturi
umflate, fie ele si de plastic ori silicon, ce mai conteaza, important este ca
alimenteaza o imaginatie bolnava si ca trece timpul. Cei care isi aleg un partener de
viata frumos, mai devreme sau mai tarziu, vor vedea si monstrul din spatele frumusetii.
Vor vedea o persoana plina de capricii, mandra, egoista, si care, in loc sa-si faca datoriile,
pe care le are in familie, sta mai mult la oglinda si se aranjeaza. Pentru ea, lauda lumii
conteaza. Se simte puternica in fata miilor de ochi, care se invart dupa ea, si nu
realizeaza ca de fapt sunt ochi de oameni slabi si naivi, ingenuncheati de pornirile
murdare, si ca ea nu este altceva decat un obiect de placere, care va disparea odata
cu trecerea timpului.
Inel de aur in fundul porcului, asa este frumusetea fara de minte (cf. Pilde 11,22), insa
Fara de minte se talcuieste Fara credinta.
Sigur ca la sfarsit fiecare va lua ceea ce a lucrat in viata, frumusetea insa este un dar de la
Dumnezeu, si daca frumosul sau frumoasa nu au lucrat nimic in viata lor spre
mantuirea sufletului, frumusetea lor se va cobori intr-o groapa intunecoasa si urat
mirositoare, plina cu intinaciune si cu viermi. Nu Dumnezeu a dorit aceasta, ci aceasta
a fost alegerea omului, care a pretuit mai mult un trup stricacios, decat dreptatea lui
Dumnezeu, si mai mult decat adevarata frumusete, care se gaseste in smerenie, mila,
curatie, harnicie, rabdare, infranare, in dragostea fata de Dumnezeu si pe
aproapele.
Minunile nu ne mantuiesc

182

Senzationalul are mare cautare la oamenii care nu cauta sa se pocaiasca si vor niste
rezolvari imediate a unor situatii care nu le convin. De fapt, ei nici nu considera ca
au nevoie sa se pocaiasca, si nici macar nu sunt in stare sa-si vada pacatele.
Problema o vad la aproapele lor si niciodata la ei. Totodata, un preot, despre care se
spune ca are anumite puteri si o biserica unde se intampla lucruri iesite din comun,
constituie pentru ei un real interes si de asemenea, este mai important pentru ei ca un
preot care sa le citeasca moliftele Sfantului Vasile cel Mare, decat sa-si recunoasca
greselile si sa se indrepte. Ei nu-si dau seama ca diavolii nu pleaca de la cei care nu
vor sa paraseasca pacatele, si ca moliftele nu au sens pentru cei care nu-si schimba
viata.
Sfintii Parinti ne spun ca mai mare este cel care indura o boala si multumeste lui
Dumnezeu, decat cel care s-a vindecat printr-o minune, iar cel vindecat printr-o
minune ramane cu o mare datorie fata de Dumnezeu, pe cand cel care multumeste
in boala se sfinteste si se mantuieste.
Odata cu slabirea credintei este bine sa nu alergam dupa minuni, ca nu cumva sa ne aflam
inselati de diavolul, caci se stie ca atat antihrist, cat si inaintemergatorii lui, umbla sa
insele lumea prin minuni mincinoase si se spune ca si foc din cer va face sa se
pogoare (cf. Apocalipsa 13,13).
Unii se insala considerand tehnologia zilelor noastre: automobile, avioane,
submarine, telefoane si toate celelalte ca fiind minuni. Ei spun: cine zice ca in zilele
noastre nu mai sunt minuni? Iata cate minunatii a creat omul. Insa dupa cum am mai
spus: pomul se cunoaste dupa roade si toate asa-zisele minunatii, pe care le-a creat
omul, departeaza pe om de Dumnezeu si distrug pamantul si de aici vedem roadele
si intelegem ca ele nu sunt minuni, ci inselari.
Sa cautam adevarul, care ne mantuieste, si nu minuni prin care putem fi inselati. In
Evanghelie se spune ca Iisus:
Chemand pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat putere si stapanire peste toti
demonii si sa vindece bolile. i i-a trimis sa propovaduiasca imparatia lui Dumnezeu si
sa vindece pe cei bolnavi (cf. Luca 9,1-2).
Intre cei doisprezece se afla si Iuda, care l-a vandut pe Mantuitorul. Cu ce i-a ajutat
faptul ca a facut minuni? Cu nimic! De aceea spune Hristos:
Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face
voia Tatalui Meu Celui din ceruri. Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne,
au nu in numele Tau am proorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si nu in
numele Tau minuni multe am facut? i atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am
cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea (cf. Matei 7, 21-23)
si tot acolo spune ca: Dupa roadele lor ii veti cunoaste (cf. Matei 7,20), cu alte cuvinte
nici macar minunile pe care le-ar face cineva nu pot fi considerate roade ale
183

persoanei care le face, deoarece chiar daca minunile ar fi adevarate, darul este
primit de la Dumnezeu, si Iuda nu a folosit nimic ca a facut minuni, iar roadele prin care
ii putem cunoaste sunt dupa cum se spune la un Apostol care se citeste la Taina Sfantului
Maslu:
Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea,
facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia (cf. Galateni 5,22-23).
Sa cautam sa ajungem la aceste roade, si sa nu alergam dupa semne si minuni, cum
cereau evreii de la Mantuitorul. Sa cautam voia lui Dumnezeu, si sa nu spunem:
Doamne, Doamne!, fara sa vrem sa scoatem rautatea din noi afara.
(din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura

LADY GAGA IN ROMANIA. Marea Devianta si REEDUCAREA prin show-biz a

adolescentilor
Publicat pe 09 Aug 2012 | Categorii: Cultura desfraului, Razboiul impotriva familiei,
Razboiul impotriva Romaniei | Print This Post

Reprezentare grafica a templului in care ar trebui sa aiba loc concertele Born this way.
Imagine de pe site-ul de promovare a turneului

Vezi si: Lady Gaga si PROTESTELE CRESTINILOR. Copiii, incurajati

sa vina la concert ECHIPATI IN MONSTRI!
Lady Gaga n Romnia. Nu doar muzic

184

Pe 16 august, imediat dup marele praznic al Adormirii Maicii Domnului i de ziua

Sfinilor Martiri Brancoveni, n Bucureti este programat concertul celei mai n vog
vedete internaionale din biz-show: Lady Gaga. Concertul face parte din al treilea turneu
internaional de promovare a albumului Born this way (Nscut astfel). Turneul ncepe
din Asia, mai exact n Coreea de Sud (Seoul) i va traversa continentul european, trecnd
i prin capitalele rilor rsritene i baltice (Sofia, Bucureti, Tallinn, Riga, Vilnius)
nainte de a trece ctre Occident i a se ncheia n Spania (Barcelona). Turneul este
contestat pe alocuri, vedeta fiind o figur controversat. Astfel, concertul din Jakarta
(capitala Indoneziei) a fost anulat, poliia refuznd s elibereze permisul necesar
desfurrii acestuia din cauza insecuritii: grupurile religioase islamice din
aceast ar (care oficial e secular) au ameninat c nici mcar nu vor lsa pe
Lady s coboare din avion. i, totui, peste 50 000 de oameni i cumpraser deja
biletele. Proteste fa de concerte au existat i n Filipine, grupurile cretine, de
aceast dat, acuznd-o de blasfemie.
Din regiunea rsritean a Europei o reacie a venit din Bulgaria, episcopul-vicar al
Mitropoliei din Sofia, Ioan, artnd c biserica nu e de acord cu susinerea
concertului i c, cel mai probabil, Sfntul Sinod va lua n discuie acest subiect.
Sinodul bulgresc are un precedent de acest gen, condamnnd, n 2009, concertul inut de
Madonna n Sofia. Motivul pentru care Sinodul din Bulgaria respinge concertul Born this
way este legat, mai ales, de promovarea homosexualitii:
Noi nu putem niciodat s fim de acord cu ceva care este dincolo de limitele puse de
Dumnezeu ca principii religioase. De aceea Dumnezeu a lsat brbat i femeie a
explicat episcopul Ioan, adugnd: Ceea ce este pctos, nu trebuie promovat n
societatea noastr. Acest lucru este periculos.
ntr-adevr, promovarea homosexualitii este o constant a industriei muzicale
Lady Gaga. Vedeta nu este doar o simpl celebritate i promovarea homosexualitii,
un lucru des ntlnit n lumea show-bizului, face parte dintr-o ntreag filosofie asupra
vieii pe care o vom detalia mai jos. Lady Gaga este considerat de revista Times drept a
73-a din cele 100 cele mai influente personaliti ale lumii pe perioada ultimei decade,
iar Forbes a poziionat-o pe locul 7 pe lista celor mai influente femei din lume. Aadar,
vedeta nu ine doar de industria show-biz-ului, ci are o influen global, genernd
un curent, un fenomen cu ramificaii politice, ntreinut de o puternic activitate de
lobby, ce are n spate o psihoterapie de tip yoga i se manifest printr-un simulacru
cvasi-cultic. Asupra acestor aspect ne vom apleca n rndurile urmtoare.
O anti-div deviant
Scriam n nr. 11 (34) al revistei noastre, n articolul Romnii, ntre credina prinilor
i magia tehnologiilor media, c tinerii sunt pndii n special de surogatul magicotehnologic al industriei de divertisment, care are capaciti din ce n ce mai hipnotice i
ptrunde tot mai adnc n sufletul maleabil al adolescenilor, invadndu-i cu ritmurile,
vibraiile, imaginile (iconice, cum sunt numite chiar de industrie) i mai ales senzaiile
lumii show-bizului. Astfel, spectacolele marilor vedete nu mai sunt demult simple
185

concerte de muzic, ci sunt nscenri complicate n care tehnologiile media sunt

folosite din plin, cu o puternic dimensiune dramatizat, cu scene n care dansul e
folosit nu doar pentru o micare antrenant ci pentru a transmite un mesaj, de cele
mai multe ori, politic i deseori legat de promovarea drepturilor gay, de atacarea
simbolurilor cretine i a Bisericii sau, pentru a avea un aer de onorabilitate,
militnd pentru pace n Orientul Mijlociu. Alturi de dans, sunt folosite i imaginile,
micarea scenic fiind dublat de videoclipuri foarte ncrcate cu simboluri care transmit
i ele un mesaj manifest politic sau implicit ocult. Lady Gaga, de pild, folosete din
plin simboluri oculte ca: ochiul lui Horus, piramide, inorogul, triunghiul i multe
altele, toate reprezentri folosite i n cadrul masoneriei. De altfel, o melodie din
concertul Born this way se intituleaz chiar Mother G.O.A.T, goat n englez nsemnnd
capr. Simbolul e evident, imaginea apului are un demonism binecunoscut, iar capra este
folosit n opoziie, firete, cu oaia, simbolul cretin prin excelen.
n acest sens, Lady Gaga este un caz paradigmatic, doar c n cazul ei avem o
dimensiune ocult, mistic, mult mai pronunat. Identitatea vedetei i a turneului
Born this way este inspirat dup figura preoteselor antice, svritoare ale misterelor
cultice, intermediare ntre zei i oameni, receptacole ale energiilor supranaturale i
transmitoare preuite ale vocilor zeilor. Turneul este conceput ca o reprezentare cu
motive explicit cultice chiar n posterul de promovare: Lady Gaga este acoperit (doar)
de un plastic n faa unor pori monumentale ale Capelei Electrice (Electric Chapel),
imaginea fiind menit s sugereze naterea vedetei n lumea spectacolului. ntr-o alt
imagine se poate vedea c scena pe care are loc show-ul este reprezentat sub forma
unui templu grandios i eclectic simbolistic, spectatorii fcndu-se prtai unui act
cvasi-cultic.
n cazul Lady Gaga asistm, de fapt, la o imagine arhetipal, iconic, la un fel de
nsumare a tuturor tendinelor de acest gen din industria show-bizului, arcnd, n
acelai timp, o evoluie fa de precedenta figur-simbol: Madonna. Trebuie spus
c, att n cazul Madonnei ct i n al Lady Gaga, sunt folosite imagini explicite din
simbolistica cretin. Astfel, Madonna a fost reprezentat sub forma Marii
Desfrnate , zeia senzualitii i a materialismului, nc n melodia de debut a
acesteia Material girl. De altfel, chiar supra-numele de Madonna este special ales
tocmai pentru a oca (de reinut c ambele vedete provin din familii catolice iar
Lady Gaga a profanat elemente de cult catolic, cum ar fi rozariul, n videoclipurile
ei) iar vedeta respectiv a fcut caz de trecerea la o sect kabalistic, misticismul
fiind la mod n industria show-bizului, cu condiia de a fi ct mai oriental,
misterios, eclectic i provocator pentru contiina religioas tradiional.
Cine credea c Madonna este reprezentarea maxim a acestor tendine neopgne s-a
nelat. Dac Madonna pstra nc dimensiunile unei dive (idol feminin care atinge
statutul de semi-zei pentru fani) Lady Gaga este o anti-div, proiectat s aib
apariii ct mai groteti cu putin. Deja nu mai vorbim despre o dorin de a
oca, ci de a hipnotiza, de a paraliza, aa cum un arpe i hipnotizeaz prada
nainte de a o nghii. Astfel, sunt folosite costumaiile cele mai excentrice posibil,
ajungndu-se pn la o rochie din carne vie, la inute dezgolite sau transparente i
186

chiar la montarea unor coarne pe obrajii i umerii artistei, prezentate drept

ecrescene naturale, din natere, ale acesteia.
De fapt, ce se promoveaz prin Lady Gaga? Deviantul, tot ce nseamn anormal, tot
ceea ce simul comun recepta, inclusiv n Occident, chiar i n show-biz, pn nu
demult, drept grotesc, de neimaginat. Astfel, s-a marcat o evoluie de la imaginea
Madonnei ca Marea Desfrnat la imaginea Lady Gaga de Marea Deviant.
Promovarea agresiv a deviantului nu este ns doar un simptom al degradrii
divertismentului, ci ine de un proces care, n realitate, este mult mai calculat dect am
crede.
Care este publicul int al Lady Gaga? Tinerii, mai ales adolescenii. Aceast vrst
intermediar, n care identitatea de sine sufer, este o perioad n care deseori
adolescentul se percepe pe sine nsui drept deviant, pentru c nu este nici adult, nici
copil, nici matur sexual nici inocent. Este de remarcat c vrsta adolescenei are acest
caracter aparte mai ales n societile moderne i industrializate. n societile
tradiionale, adolescentul nu are astfel de triri, deoarece el este pstrat ntr-o continuitate
a formrii, biatul fiind iniiat de tat n treburile specifice, muncile mai grele ale
pmntului, de pild, pe cnd fata este iniiat de mam n treburile gospodreti.
Modernitatea clasic nc mai avea un oarecare control asupra vieii adolescentului, a
crui via, rupt deja de prini, se petrecea ntre coal i timpul liber, cu spectrul
integrrii sociale prin armat, universitate sau munc, datoria ntemeierii unei familii etc.
Modernitatea contemporan nou, ns, nu mai asigur niciun reper formativ
pentru adolescent. Numit de sociologi drept modernitate fluid, adolescentul de
astzi triete ntr-o lume n care este att rupt de prini, ct i de orice fel de idee
de autoritate diriguitoare. coala, ntemeierea unei familii, munca, nu mai
reprezint un orizont de integrare, de fapt, nu mai reprezint nimic, nu mai sunt
realiti normative.
Lsat siei, adolescentul se vede nevoit s i construiasc singur identitatea. Dar, n
societatea noastr liber ntotdeauna este cineva, un frate mai mare, care se
gndete s ne ajute pentru c ne vrea binele. Astfel, industria show-biz-ului nu
a ratat aceast oportunitate de a avea de-a face cu copii scpai de sub control
parental i liberi de orice autoritate, lund n ghearele ei sufletul ca o plastilin al
adolescenilor i modelndul dup propria agend cultural-politic. Aa se face c
adolescenii au fost primii captivi ai acestei lumi aparte, primii credincioi ai noilor
culte pagneti re-tehnologizate, divinizndu-i idolii i cutnd s le copieze dac nu
viaa, mcar stilul.

Acum e mai clar care este rolul Lady Gaga: acela de a imprima n sufletele
adolescenilor deviantul, anormalul ca atitudine n faa vieii, ca
personalitate. La mijloc este o relaie cu dublu sens: adolescentului nu i se
propune pur i simplu un model deviant exterior lui, ci i se induce
simmntul c propriile sale tendine deviante, ce se manifest puternic
n timpul adolescenei, sunt cele care l reprezint cu adevrat. Confruntat
187

cu un model sinistru, adolescentul ar avea, poate, o rezisten. Dar fenomenul

Gaga const ntr-o lucrare mai subtil prin care tendinele autodistructive, forele ptimae ale sufletului, toat murdria din
subcontientul unui adolescent, sunt scoase la suprafa, valorizate i
propuse ca adevrat identitate de sine.
La mijloc este o reeducare n toat regula, n care sinele pervertit al tnrului este
identificat drept adevratul sine, cu preul sufocrii sinelui real, cel de chip al lui
Dumnezeu.
Nscut homosexual?
Born this way sau Nscut astfel transmite mesajul c deviana nu este ceva nefiresc, nu
este un atac distructiv la adresa personalitii, ci este revelaia propriei personaliti.
Anti-personalitatea sau sinele deviant este idolatrizat i nu doar printr-o declaraie de
afirmare de sine, ci ntr-un cadru cu elemente cultice, aa cum am vzut c sunt nscenate
concertele Lady Gaga. Versurile devin adevrate incantaii menite acestei revelaii de
sine i acestei nchinri idolatre la sine. Iat cteva citate din Born this way:
Mama mi-a spus, atunci cnd eram tnr, c toi ne natem superstaruri/ ()/ Nu e
nimic greit n a te iubi pe tine nsui aa cum eti/ A spus ea/ Cci El te-a fcut perfect,
drag ()/ Sunt frumos in felul meu/ Cci Dumnezeu nu face greeli/ Sunt pe calea cea
bun, drag/ Sunt nscut astfel/ ()/ Bucur-te i iubete-te pe tine astzi/ Cci ai fost
nscut astfel/ Homosexual, heterosexual, bisexual/ Lesbian sau transexual/ Sunt pe
calea cea bun! ()
Versurile sunt ct se poate de simple i de efect pentru adolescentul nesigur pe sine,
deseori bntuit de complexe, n cutarea unui model. Sigur, nu oricrui fel de adolescent,
ci acela care este receptacol al produselor industriei show-biz, adolescentul MTV,
fan-ul Lady Gaga, care se mbrac, se poart, se tunde i copiaz n toate idolii si.
Anume acestui adolescent i se spune c, de fapt, acest comportament, dublat de o
personalitate dispus, practic, la orice, de la droguri la relaii sexuale deviante, este astfel
din natere, adic este astfel n mod natural i chiar c fiind astfel, este deosebit, la
fel de deosebit ca idolul su, devenind el nsui o vedet, un superstar. Mai presus de
toate, mesajul este c fiind deviant este astfel chiar din voia lui Dumnezeu! (ceea ce deja
constituie o blasfemie). Este perfeciunea, adic un mic zeu
n acest context de semnificaii are loc promovarea homosexualitii de ctre Lady
Gaga. Adolescentul cu nclinaii homosexuale, reale sau induse, este pecetluit prin
aceste incantaii ale cntecului ca fiind nscut homosexual. Aceasta ar fi, i se
spune, adevrata sa natur, astfel este din natere i nu are niciun sens s ncerce s fie
altfel, cci este oricum perfect aa i fcut de Dumnezeu nsui. Este la rndu-i un zeu
al propriei sale viei, un superstar, un luceafr al dimineii Prin urmare,
homosexualitatea nu doar c nu ar fi o nclinaie ptima, o patim, nu doar c ar fi, aa
cum spune i propaganda gay, nnscut, ci ar fi sdit chiar de Dumnezeu n persoana
188

uman, lucru care contrazice flagrant Biblia att n Vechiul (Lv 18: 22; Lv 20: 13) ct i
n Noul Testament (Rm 1: 26-27; 1 Co 6: 9).
Luciferismul mesajului este manifest. Versurile nu sunt doar o rzvrtire mpotriva
concepiei tradiionale de via i sine, aa cum deseori este cazul n muzica de
astzi, ci sunt o rsturnare, o ntoarcere pe dos complet a fundamentelor cretine
ale personalitii umane. Semnificativ este i c Lady Gaga a declarat c a scris
versurile ntr-o stare de inspiraie brusc, similar unei revelaii, n cteva minute. ntradevr, trebuie s i se acorde credit pentru aceast mrturisire: numai de la diavol pot
veni astfel de porunci.
Cu toat aparena pozitiv i, din pcate, cu toat similaritatea pe care aceste versuri o
au cu unele teorii psihologice ale gndirii pozitive care circul chiar i n Biseric,
iubirea de sine este pcatul de cpti dup Sfntul Maxim Mrturisitorul i, de fapt,
dup tradiia filocalic. Nu poi iei din robia sufletului propriu, cum ne rugm de
Rusalii, dac te iubeti n cderea ta, n patimile i n starea czut a personalitii,
care, de altfel, te falsific i te ciuntete, ndeprtndu-te de vocaia luntric de a
fi asemenea lui Dumnezeu. Nu, nu suntem deloc perfeci, nici nu suntem nscui
perfeci, ci suntem nscui spre desvrire, care se atinge, ns, prin ieirea din pcat,
din starea czut, prin osndirea de sine i prin iubirea CELUILALT, nu iubirea de sine.
Osndirea de sine nefiind doar o virtute, ci o terapie, un mijloc concret de pstrare a
sntii psihice i a adevratei personaliti, a adevratului sine. Proclamarea iubirii
de sine la acest nivel al auto-adorrii este perfect compatibil cu homosexualitatea.
Printele Marc-Antoine Costa de Beauregard a artat c homosexualitatea este, n ultim
instan, consecina ultim a idolatriei, inversiunea teologic a adorrii de sine
traducndu-se n refuzul alteritii, al autosuficienei i, pe plan fizic, n inversiunea
homosexual.
Vom continua ns dezvoltarea acestor idei, cu revelarea psihoterapiei de tip yoghin din
spatele cntecelor i cu mesajul antihristic explicit din alte hituri, precum i cu
conexiunile politice ale vedetei, n numrul urmtor.

189

AVORTUL: cea mai ingrozitoare crima a istoriei/ CADEREA Oxfordului/ NOUL

TOTALITARISM SI GAYSTAPO-ul agresiv al gruparilor homosexuale (stiri si articole
familie)
Publicat pe 09 Aug 2012 | Categorii: Cultura desfraului, Razboiul impotriva
crestinismului, Razboiul impotriva familiei | Print This Post

Doxologia:
pr. Valentin Istrati: Cea mai ngrozitoare crim a istoriei
Un articol recent din cotidianul USA Today a povestit despre oroarea trit de o
femeie de 31 de ani din China, Pan Chunyan, care a fost forat s avorteze. Singurul
motiv al faptului c noi tim de acest mcel, este explozia reelelor sociale n ara
comunist.
Pan era nsrcinat n 8 luni cu cel de-al treilea copil, ceea ce ncalc legea absurd a
Chinei. Aa c i s-a spus c i poate pstra copilul numai dac va plti amenda de 8640
de dolari. Soul ei avea posibilitatea s strng aceti bani, ns datorit unor circumstane
nefericite, nu a reuit la timp. Pan a fost luat cu duba de la pia unde i fcea
cumprturile, dus ntr-un spital i injectat cu un fluid care a ucis copilul de 8
luni.
Soia mea a vzut copilul i i s-a zdrobit inima. Copilul era negru i ars, iar toat
pielea de pe fa i era jupuit a spus plngnd soul.Aceasta este o via pe care
acest copil nu a putut s o vad i s-i deschid ochii frumoi asupra ei.
Conform estimrilor n fiecare an 13 milioane de copii sunt ucii cu cruzime n
China. Este nfiortor, nu-i aa?
Desigur unii ar spune c este o mare diferen ntre avorturile forate din China i
avorturile voluntare din Statele Unite sau din Europa, de la noi. Da, este mare diferen
ntre 13 milioane de avorturi n China i 1 milion n America. Sau oare e mare diferen?
n ciuda aparentelor diferene, copilul nu este consultat i moartea survine la fel de crud.

Faptul c un copil nu este dorit de stat i ucis cu snge rece de o lege

criminal nu este mult mai grav dect faptul c un copil nu este dorit de
ctre prini i ucis n acelai fel. Diferena de civilizaie este doar
190

aparent. Avem de-a face cu aceeai barbarie fr seamn, n care un copil

cu suflet nemuritor, unic n univers, o entitate separat, cu vocaie i
valoare infinit, este omort fr s se poat apra, fr proces, fr vin,
doar pentru a ncuraja industria erotic i pandemia desfrnrii.
Avortul, orict de mascat ar fi de felurite eufemisme, raiuni elective, formule
edulcorante, contexte i pretexte, rmne cea mai ngrozitoare crim din istoria
umanitii, o crim care nfioar de durere cerurile i pogoar asupra pmntului
nstrinarea i moartea venic.
Libertatea de a te desfrna, pandemia erogen, industria pornografic, raiunile
civilizaiei de faad, cultura morii eufemizate, nu pot s explice niciodat de ce un copil
care are o via de trit pe pmnt i una venic n ceruri, este tiat n buci, sau ars
sau otrvit, doar pentru c mama sa, purttoare a lui n pntece, dar un alt om,
decide acest lucru.
ntr-o societate unde sute de mii de femei nu pot avea copii dei i doresc, copii nedorii
ar trebui s fie nscui, i trimii la adevraii prini, adic la cei care i iubesc, nu la
nsctorii fizici, care regret viaa ce se nate i refuz viaa venic.
pr. Valentin Istrati: Cderea Oxfordului
Universitatea Oxford din Anglia a decis s schimbe codul vestimentar strict pentru a
primi studenii trans-sexuali. Aceast schimbare nseamn c brbaii vor putea s
poarte rochii, iar femeile vor putea opta pentru costum i cravat.
Regulile stricte respectate de sute de ani au fost schimbate pentru ca studenii transsexuali s nu se simt exclui din procesul de nvmnt, a raportat cotidinul The
Guardian. Societatea Lesbienelor, Homosexualilor i Trans-sexualilor din Marea
Britanie a fost cea care a fcut aceast cerere de a se schimba codul vestimentar.
Este un caz tipic de discriminare pozitiv agresiv i duntoare pentru societatea uman.
n timp ce studenii care poart cruce la gt risc excluderea de la ore sau de la
examene, studenii masculi mbrcai n femei sau vice-versa vor putea participa
fr nicio problem la toate activitile i evenimentele academice ale acestui for
universitar de o istorie i prestigiu neegalate.
Astfel, atmosfera din Universitatea Oxford va fi una ca pe strzile ntunecate i pline de
bordeluri din suburbiile Amsterdamului. Distincia aristocrat i elevaia inteligenei las
loc enormitii i perversiunii. Sodomia se extinde din cartierele ru famate,
mrginae i excluse ale oraelor, pentru a intra triumfal n lege, n academie i n
ateneu. Cea mai nalt form de educaie academic este ameninat de trivialitate,
anomalie i pcat. Cele mai sacre simboluri ale culturii umane se contamineaz de
libido i animalitate. Cercetarea surselor istoriei, inventivitatea, profunzimea analizei,
valorile morale, literatura universal, tiinele exacte, erudiia academiei, toate acestea
las loc obscenitii i pierzaniei. Oxford este unul dintre locurile unde teologia cretin
191

i religioziatea moral au fost inute la un nivel nalt de multe veacuri. Micarea Oxford
(The Oxford Movement) a fost o micare de restaurare n confesiunea anglican a
valorilor tradiiei i credinei n teologie i Liturghie. Acum autoritile oxoniene au
eradicat sistematic orice referin la cretinism, orice tradiie moral i de inut, au
desfiinat tradiiile sacrosante ale actului academic.
Cderea universitilor de renume universal nu va veni prin scderea nivelului de
inteligen, nici printr-o supremaie a lucrrilor practice fa de teorie (ca n multe
universiti americane), ci prin erodarea moral i prin umplerea de ridicol a actului
educaiei, care va duce invariabil i la o lips de principii morale necesare nvrii
i perfecionrii umane.
Dincolo de penibilul situaiei un mascul mbrcat n rochie la examenele dure ale
universitii seamn a mahala de Holywood nu a for academic exist pericole mult mai
mari care pndesc n ascunziurile acestei decizii. n civa ani, i alte minoriti aberante
vor clama recunoaterea, acceptarea i promovarea mediatic agresiv. Exist grupri
infracionale uriae care ncearc prin orice mijloace s elimine pedepsele penale
pentru pedofili (n Germania pedofilia n sine nu este incriminat). De asemenea,
diferite categorii de persoane care practic diferite forme de trafic uman i perversiune de
orice fel se vor simi din ce n ce mai ndreptii s i cear drepturile, ameninnd cu
moartea moralitatea public i educaia copiilor.

Avortul (crim intrauterin), infidelitatea, homosexualitatea, eutanasia,

exploatarea, traficul de carne vie, dependena de droguri, toate acestea
sunt doar nceputul ctre o societate a morii n care violena i plcerea
aberant vor deveni refrenul legiferat, anomalia va distruge temelia
familiilor, educaia va deveni barbarie a simurilor, religia va fi scoas
afar din societate, toate spre pierzarea oamenilor care primesc ncet dar
sigur dominaia celui viclean n inima i n viaa lor.
Familia Ortodoxa: De ce nu ar avea i familia drepturile ei?
Mmica i tticul nostru, surioarele i friorii, mai trziu soii sau soiile, fiii i fiicele au
fost i sunt, pentru cei mai muli dintre noi, oamenii cei mai dragi, alturi de care am trit
i trim nc momentele frumoase ale vieii. Ei constituie familia noastr. Dar noiunea de
familie e mult mai larg, mai ncptoare. n familie intr i rudele mai apropiate sau mai
ndeprtate, prietenii mpreun cu care sufletul nostru se simte ca acas i, bineneles,
rudele spirituale naii i printele duhovnicesc. Iar acolo unde este dragoste i armonie,
unde este Hristos, graniele familiei se deschid tot mai mult, incluznd satul natal sau
comunitatea n care trim, neamul a crui limb o vorbim sau, n sensul cel mai larg,
lumea ntreag. Cci, fiind nscui din Adam i Eva, rude suntem toi oamenii, parte a
aceleiai omeniti, nrudii chiar cu Fiul lui Dumnezeu de la ntruparea Sa n ieslea
Betleemului.
i, pentru c familia a fost mereu temei, sprijin i garanie a fericirii i a mplinirii
omului, n toate culturile tradiionale se ddea o mare atenie vieii de familie; aceasta era
192

ocrotit printr-o mulime de rnduieli n care interesul mai general al ei prima n faa celui
individual al celor ce o constituiau. Dei nu erau nscocite nc Drepturile omului,
divorurile erau o raritate, iar copiii rmneau fr prini doar cnd acetia mureau n
rzboaie sau de boli grave dar i atunci erau crescui de bunici, care erau ntotdeauna
respectai, iubii i ascultai. ntr-o astfel de lume, depresiile erau aproape inexistente,
dei nu existau nlesnirile, confortul i mulimea de asociaii i reglementri privind
drepturile omului de astzi, iar oamenii se considerau fericii n pofida necazurilor i a
bolilor care n istorie n-au lipsit niciodat.
Pentru societatea democratic a celor corectai politic, lumea trecutului, a unei
familii puternice care avea propriile ei valori i ierarhii, e doar parte a unei istorii
triste a neamului omenesc cauzat, zice-se, de ntunericul n care religia inea
lumea. Att de mult s-a strmbat mintea acestor oameni, care, de la Revoluia Francez
ncoace, au motenit nchinarea la Drepturile omului, nct au pierdut complet simul
realitii i al decenei. Pentru ei, a apra familia pentru c aceasta este un izvor de
bucurie, mplinire i fericire a omului e o aberaie. Cci, dup ei, Drepturile sunt
mai importante dect pacea i fericirea unei armonioase viei de familie, mult mai
importante dect credina n Dumnezeu.
Rezultatul?
n Uniunea European, astzi, aproape jumtate dintre cstorii sfresc n divor, iar
unul din trei copii se nate n afara cstoriei. n Belgia, 71% dintre cei cstorii
divoreaz, urmnd imediat Austria, unde 66% din cupluri prefer divorul. n 1980, n
Uniunea European existau 670.000 de cupluri divorate. n 2005, numrul a crescut la
peste un milion. Poate c acesta e unul din motivele pentru care peste 10% din populaia
rilor occidentale sufer de depresie
n Suedia, 55% dintre copii se nasc n afara cstoriei; n Frana, procentul este de
45%; n Marea Britanie, de 42%, n timp ce n Polonia este de doar 15%. E
interesant de observat faptul c proporional cu numrul de atei declarai i cu gradul de
implementare a Drepturilor omului crete rata eecului familial i a divorurilor. De
asemenea, rile care au cea mai mic rat a divorului sunt cele cu cei mai muli
credincioi practicani: doar 18% dintre italienii cstorii i 17% dintre irlandezii
cstorii divoreaz.
Dar, de fapt, ce sunt aceste Drepturi care se dovedesc att de nocive pentru viaa de
familie? nainte de a se nate pruncul, se vorbete despre dreptul femeii la propriul
pntec, adic dreptul de a-l ucide, avortndu-l pn la trei luni, respectiv ase luni de la
concepie. Pruncul nu are nc nici un drept sau are numai dreptul de a fi sau nu
avortat. Cnd copilul este mic, ncepnd ct mai de timpuriu, UNESCO instituie
dreptul la educaie sexual.
Aceasta se va realiza n primul rnd la nivel informal prin circulaia liber a presei
cu caracter pornografic care reflect alt drept al omului, dreptul la informare. Dar
aceasta nu-i dect o pregtire aperceptiv, cci educaia sexual e programat a fi
193

realizat prin grdini i coal ncepnd cu vrsta de 5 ani i pn la terminarea liceului.

Aa este protejat de organismele internaionale dreptul la educaie sexual. Aceasta
nseamn, n limbajul UNESCO, ca celor mici s le fie respectat dreptul la a-i
cunoate propriul corp: dreptul la autoerotism i masturbare. Pe urm, societatea a
nceput s se problematizeze despre cum poate s susin mai bine dreptul copiilor la
dragoste trupeasc, adic la ceea ce nainte se numea, n limbaj discriminatoriu, abuz
sexual i pedofilie. Chiar i n Romnia a nceput s se discute cu un an n urm
posibilitatea introducerii unui nou drept n codul penal: dreptul la relaii incestuoase,
neincriminndu-le penal.
n mod obligatoriu, educaia sexual n coal trebuie, n noua perspectiv
ideologic, s obinuiasc copilul cu ideea c sexualitatea i lesbianismul sunt
normale i chiar recomandate pentru mplinirea personal. De aceast idee copilul i
tnrul se va lovi aproape peste tot n societatea pe care ne-o pregtete noua legislaie
european. i aceasta pentru c, prin legile dedicate nediscriminrii homosexualilor,
li se dau acestora absolut toate drepturile inclusiv acela de a se cstori i de a
nfia copii nscui de oamenii normali. Dac la toate aceste drepturi se mai adaug
cele privitoare la obinerea prin orice mijloc a plcerii, chiar i prin perversiuni, avem
tabloul aproape complet al cadrului general n care familia zilelor noastre trebuie s-i
desfoare viaa.
De neneles ns apare lipsa din acest tablou a unor drepturi minime rezervate
familiei. Oare pentru c acestea vin n conflict cu cele afirmate? Spre exemplu, copiii
notri nu au dreptul s fie protejai de pornografie, dei toate studiile arat c aceasta
conduce la violen, viol, la impoten i chiar la crim. Copiii notri nu au dreptul la
pstrarea inocenei, la dragoste curat, la a fi ferii de fantasmele sexuale. De asemenea,
prinii nu mai au dreptul s-i creasc copiii conform moralei tradiionale, potrivit
credinei i unei viei sntoase. Prinilor li se rpete dreptul de a-i pregti pe copii
pentru o via de familie cldit pe respectul celuilalt, pe dragoste jertfelnic i pe
naterea de copii. i exemplele pot continua
Cnd este vorba de drepturile celor care submineaz familia, legile rii pot fi
nclcate chiar de ctre oficialiti, n timp ce pentru drepturile minime ale familiei
nu lupt nici mcar cei ce au familie i-i pun n ea ntreaga ndejde de mplinire n
via. Lucrul acesta a fost foarte bine ilustrat de apariia n Bucureti, n lunile ce au
trecut, a unor panouri publicitare care fceau propagand relaiilor i cstoriilor ntre
homosexuali. Dei legea romneasc nu recunoate legalitatea cstoriilor ntre
persoane de acelai sex, acetia i pot face reclam bineneles, cu sprijinul
organismelor europene, care ne impun, iat, propria lor ideologie, la fel cum o
fceau bolevicii n comunism.
Cte panouri publicitare s-au putut vedea n ultimii 20 de ani n Romnia care s susin
familia i valorile acesteia? Oare conductorii rii noastre, primarii, consilierii locali sau
funcionarii instituiilor statului s-au nscut din perechi de homosexuali i lesbiene, nct
nimeni nu este interesat s susin familia? Oare noi toi, romnii de pretutindeni, nu

194

suntem puin datori fa de familia care ne-a dat via, dac pe aceea pe care o avem
acum nu simim nevoia s o aprm?
n ultimele dou decenii, familia romneasc a pierdut treptat tot mai multe drepturi, tot
mai mult teren n faa ideologiilor destrblrii i a legilor antiomeneti. Dac
continum n acelai ritm, lsndu-ne n voia sorii, s-ar putea ca nu peste mult
vreme familia, privit sub unghiul legilor bolnave care se dau astzi n Comunitatea
European, s ajung s fie vzut ca un fel de instituie fundamentalist, concurat
desigur de democratica familie de homosexuali. Cci n aceast direcie evolueaz
lucrurile: s-i fie ruine c eti cstorit i c nu practici perversiuni sau, cel puin, s nu
ndrzneti s declari c homosexualitatea e un comportament considerat dintotdeauna
patologic. n privina copiilor, de pe acum se cultiv mentalitatea c cei ce vor s aib mai
mult de un copil sunt cel puin ciudai, dac nu chiar periculoi pentru echilibrul ecologic
al planetei.
Aceasta fiind situaia, oare nu se mai poate face chiar nimic pentru a stopa campania
degenerrii familiei romneti? n timpul comunismului, dei dictatura pedepsea cu
temni grea, cu tortur i cu moartea pe cei ce se opuneau regimului manifestndu-i
libertatea i credina, sute de mii de romni au preferat s intre n nchisoare sau s fie
omori n chinuri dect s cedeze n faa regimului ateu i antiromnesc. Acum, n
condiiile n care avem cel puin libertatea de a ne spune prerea, de ce oare nu
facem nimic? Nu realizm c ceea ce se ntmpl ne primejduiete grav libertatea i
fiina?
Avnd n vedere acestea, am crezut de cuviin s ne alturm cu toat inima
demersurilor pe care Asociaia pentru Aprarea Familiei i Copilului i le-a propus pentru
anul 2010. n primul rnd, constatnd c pornografia este cel mai important vector de
lupt mpotriva familiei, declarm mpreun cu membrii acestei asociaii anul 2010 drept
anul eradicrii propagandei pornografice n societatea romneasc.
Se urmrete contientizarea de ctre populaie, mai ales de ctre prini, a primejdiei pe
care pornografia o reprezint pentru viaa de familie i pentru sntatea mental a
copiilor. De asemenea, se are n vedere i lupta pentru eliminarea mesajelor pornografice
din spaiul public romnesc. Desigur, nu vom putea face nimic dac rmnem singuri n
aceast lucrare; de aceea v rugm pe toi cei ce suntei n acelai gnd cu noi,
contientiznd pericolul la care este expus familia astzi, s ne contactai pe email-ul
revistei pentru a vedea ce putem face, mpreun. Noi nu avem nici mijloacele i nici
banii lor, ns cu noi este Dumnezeu i toi Sfinii acestui neam.
Mihai Cristea
Aparut in nr 12 al revistei Familia Ortodoxa
Cultura Vietii: Noul totalitarism

195

Toate revolutiile promit libertate. Insa o proclama doar pentru unii. Promit toleranta dar
numai pentru unii. Cei pretins persecutati ieri devin, la rindul lor, tirani, astazi. Asa
au fost iacobinii francezi in secolul XVIII si bolsevicii rusi in secolul XX. Acum au
aparut noii totalitaristi, cei ai inceputului de mileniu III: incidente recente dovedesc
intoleranta si dispretul pe care asa numitele minoritati sexuale le au fata de restul
societatii.
Revolutia sexuala si una din creatiile sale, minoritatile sexuale au ideologie si
obiective specific totalitare. Chiar si institutii proprii. Asa cum bolsevicii au avut
NKVD-ul, iar nazistii, Gestapo, inchizitia minoritatilor sexuale e un adevarat
Gaystapo, compusa din indivizi agresivi care stau la pinda, monitorizeaza ce se
scrie, publica ori declara in mass media sau online si ataca pe cei care nu sunt de
acord cu ei. Atacurile sunt verbale dar si fizice, uneori chiar violente. Exemple de genul
acesta au fost neobisnuit de multe in ultimele doua-trei saptamini desi, culmea, s-a pornit
de la pozitii deosebit de respectuoase afirmate in public de cei care inca mai apara
virtutea si acorda primordialitate casatoriei traditionale.
Marea Britanie
Christina Summers reprezinta Partidul Ecologist (Green Party) in consiliul municipal din
Sussex. Femeia de 50 de ani, necasatorita, este crestina practicant si a fost, luna trecuta,
singura deputata din consiliul municipal care a votat impotriva unei motiuni in sprijinul
proiectului guvernului britanic de a legifera casatoriile homosexuale in Marea Britanie.
Ea s-a exprimat pentru casatoria crestina barbat-femeie. Sefii partidului au inceput o
ancheta si propun excluderea ei din partid. Summers a primit o multime de mesaje
electronice amenintatoare si murdare care o acuza de homofobie, ca nu mai e in pas
cu lumea, ca e bolnava mintal ori fascista. Reactii similare a mai primit si mai devreme
in an din partea colegilor de partid cind s-a pronuntat impotriva avortului. Detalii.
Suedia
Recent, reteaua suedeza de stiri SVT.se a anuntat ca un licean a fost respins la o teza
la biologie pentru ca a scris intr-o tema de casa ca homosexualitatea e anormala. In
opinia noastra, Suedia se transforma in cea mai dictatoriala tara a Europei, unde libertatea
cuvintului pare sa nu mai insemne nimic. Cu un deceniu in urma, autoritatile suedeze
au arestat un pastor protestant pentru ca a predicat, citind din Biblie (Romani 1), ca
homosexualitatea e pacat. In timp, cazul a fost rezolvat in favoarea pastorului in Curtea
Europeana a Drepturilor Omului. Detalii.
Canada
Cu citeva saptamini in urma, un tribunal canadian a gasit vinovata si a amendat cu citeva
mii de dolari o familie menonita din vestul Canadei pentru ca a refuzat sa inchirieze o
camera in micul lor motel de tara unui cuplu homosexual. Menonitii s-au scuzat,
spunindu-le celor doi ca ei inchiriaza camere doar cuplurilor casatorite barbat-femeie, ori
persoanelor necasatorite dar singure. Homosexualii au fost ofensati si i-au dat in
196

judecata. Justificarea religioasa a menonitilor, a decis judecatorul, a fost insuficienta sa

evite penalizarea. Discriminarea si egalitatea in drepturi, a spus el, sunt obiective sociale
mai valoroase decit libertatea de constiinta sau religioasa. In final, menonitii au acceptat
sa plateasca amenda si si-au inchis hanul. Recomandam un comentariu care pune punctul
pe i: secularimsul devine tot mai ostil religiei si expresivitatii religioase in spatiul public.
Comentariul a fost publicat pe 28 iulie in New York Times.
SUA Boston, Chicago, San Francisco, Washington, etc.
Pozitia unui crestin in favoarea casatoriei traditionale a atras furia homosexualilor. Este
vorba despre un oficial al companiei Chick Fil-A, un lant de restaurante fast food din
Georgia, fondat in 1967, specializata pe preparate din pui. Chick Fil-A are restaurante in
majoritatea statelor americane. Proprietarii companiei sunt crestini si promoveaza valorile
crestine, atit in SUA cit si la nivel international. De multi ani si-au afirmat opozitia fata
de casatoriile homosexuale si au finantat actiuni constitutionale de protejare a casatoriei
traditionale in Carolina de Nord, California, Minnesota, etc. Pe 16 iulie, presedintele Dan
Cathy a oferit un interviu Baptist Press afirmind ca el, sotia si toti ai lui cred in casatoria
traditionala, asa cum ne-o da Biblia. Declaratia exacta: We are very much supportive of
the family the biblical definition of the family unit. We are a family-owned business, a
family-led business, and we are married to our first wives. We give God thanks for that.
(Sprijinim foarte mult familia definitia biblica a familiei. Familia e proprietara
companiei si a afacerilor, si inca suntem casatoriti cu primele noastre sotii. Multumim lui
Dumnezeu pentru asta.)
Incredibil, comentariul acesta inofensiv a stirnit un incendiu de ura si reactii
vitriolice in comunitatea homosexuala din America. Minoritarii au lansat
boicoturi, kiss-ins (adica proteste la intrarea in restaurantele Chick Fil-A constind
din sarutari in public ale cuplurilor homosexuale) si proteste pentru inchiderea
restaurantelor Chick Fil-A in campusurile universitare americane. Doar in prima
parte a acestei saptamini au avut loc demonstratii in mai multe campusuri din Texas,
Kentucky, New York. Mai rau, primarul orasului Boston a anuntat ca nu va mai permite
deschiderea de noi restaurante Chick Fil-A. Pe 24 iunie, un deputat influent din consiliul
municipal al orasului Chicago a anuntat si el ca va interzice deschiderea unui nou
restaurant Chick Fil-A in districtul pe care il reprezinta. Lui i-au urmat primarul din
Chicago, Rahm Emanuel, fost consilier al Presedintelui Obama, si primarul orasului
Philadelphia. Acesti oficiali au acuzat familia Cathy de discriminare, homofobie si
bigotism. Juristii, insa, sunt sceptici. Legal vorbind, autoritatile publice nu pot impune
astfel de restrictii draconice deoarece, spun ei, afirmatiile familiei Cathy, facute in public
sunt protejate de constitutie si libertatea cuvintului. Mai mult aici.
SUA Texas
Un exemplu si mai radical provine din Texas, unde Mark Regnerus e profesor asistent de
sociologie la prestigioasa University of Texas din Austin. Crestin catolic, de mai multi
ani el s-a specializat in munca de cercetare asupra rolului familiei in societatea
197

moderna si mai ales asupra consecintelor sociale ale destramarii familiei. Acum
cativa ani a inceput un ambitios proiect sociologic privind impactul cresterii copiilor in
familii unisex. In ultimii 10 ani tribunalele au fost asaltate de actiuni judecatoresti
pentru recunoasterea casatoriilor homosexuale, actiuni care au fost sprijinite de studii de
expertiza ale de American Psychological Association (APA), care afirmau mereu si
mereu ca homosexualitatea parintilor nu afecteaza copiii. Uneori, judecatorii au fost
influentati de astfel de studii, dind decizii favorabile homosexualilor, inclusiv dreptul de a
adopta copii.
Pozitiile APA i s-au parut stranii profesorului Regnerus si, dupa mai multi ani de efort, a
alcatuit un studiu cu autoritate in domeniu. Concluziile lui: in comparatie cu copiii
crescuti in familia traditionala, copiii crescuti de homosexuali se dezvolta anormal,
mai anevoios, lipsiti de incredere.
Studiul lui Regnerus, intitulat New Family Structures Study (Studiul noilor
structuri de familie), este cel mai vast alcatuit pina acum si acopera intregul spatiu
american. Este si cel mai recent. Adica, spre deosebire de cercetarile anterioare, include
si observatii foarte recente despre adulti si adolescenti (aproape 3000 de persoane 18 si
39 de ani) care au crescut in familii homosexuale. Studiile precedente erau bazate pe
raspunsuri la chestionare date de parintii homosexuali ai copiilor, nu de copii. Care
sunt unele din concluziile studiului lui Regnerus?
* copiii crescuti de homosexuali au o probabilitate de 3,5 ori mai mare de a deveni
someri decit copiii crescuti in familii traditionale
* copiii crescuti de homosexuali au, ca adulti, un nivel de criminalitate si recidiva mult
mai ridicat decit ceilalti copii
* copiii crescuti de cuplurile de lesbiene raporteaza ca au fost abuzati sexual de 11 ori
mai mult decit copiii crescuti in familiile binare (23% fata de 2%). Copiii crescuti de
barbati homosexuali au raportat si ei ca au fost abuzati sexual de 3 ori mai frecvent decit
copiii crescuti in familii binare
* copiii crescuti de cupluri de lesbiene au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale de 4
ori mai frecvent decit copiii crescuti in familiile normale (31% fata de 8%). Copiii
crescuti de barbati homosexuali au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale de 3 ori mai
frecvent decit copiii crescuti in familiile normale (25% fata de 8%)
*4,1% din fetele crescute de cupluri lesbiene se declara asexuale, adica lipsite de
interes in viata de intimitate, in alte cuvinte de simtaminte sexuale. Doar 0,5% din fetele
crescute in familii traditionale indica astfel de simtaminte.
Conform aceluiasi studiu, in toate categoriile de comparatie si din toate punctele de
vedere copiii crescuti de homosexuali sunt in urma celor crescuti in familiile traditionale:
sanatate fizica si mintala, educatie, divort, stabilitatea in relatii, violenta domestica,
anxietate, depresie, confuzie privind propria identitate sexuala, promiscuitate.
198

Cum era de asteptat, rezultatele studiului lui Regnerus au atras furia homosexualilor.
Gaystapo-ul homosexual a intrat in actiune. In iulie au facut o plingere oficiala la
asociatia sociologilor americani cerind ca profesorului Regnerus sa i se retraga
titlul, acuzindu-l de frauda academica. Au strins peste 200 de semnaturi pentru
demiterea lui din functiile academice.
Recomandam urmatoarele materiale privind incidentul din jurul studiului profesorului
Regnerus:
(1) un articol pe aceasta tema aparut recent in Weekly Standard
(2) scrisoarea activistilor homosexuali adresata organizatiilor academice prin care cer
retragerea titlului profesorului Regnerus
(3) un sumar al studiului
(4) textul integral, in engleza, al studiului
(Extras din Buletinul informativ al Alianei Familiilor din Romnia)

CELE SAPTE CAPETE ALE AVVEI MOISI CTRE AVVA PIMEN

1. Zis-a Avva Moisi ca trebuie omul sa moara dinspre prietenul sau, ca sa nu-l judece
intru ceva.
2. Iarasi a zis ca este dator omul sa se omoare pe sine dinspre tot lucrul rau, mai-nainte de
a iesi din trup, ca sa nu faca rau vreunui om.
3. A zis iarasi: De nu va avea omul in inima sa ca este pacatos, Dumnezeu nu-l
asculta pe el. Si a zis fratele: Ce este aceasta, a avea in inima ca este pacatos? Si a zis lui
batrinul: Cel ce-si poarta pacatele sale nu vede pe ale aproapelui sau.
4. A zis iarasi: De nu se va uni fapta cu rugaciunea, in zadar se osteneste omul. Si a zis
fratele: Ce este unirea faptei cu rugaciunea? Si a zis batrinul ca: Acelea pentru care ne
199

rugam sa nu le mai facem. Caci cind omul isi va lasa voile sale, atunci Se impaca
Dumnezeu cu dinsul si ii primeste rugaciunea. A intrebat un frate: In toata osteneala
omului ce este ceea ce ii ajuta lui? Si zice batrinul: Dumnezeu este Cel ce ajuta. Ca
scris este: Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru necazurile cele ce
ne-au aflat pe noi foarte. (Ps.45:2)
5. A zis fratele: Dar postirile si privegherile pe care le face omul ce se fac?
Ii zice batrinul: Acestea fac pe suflet sa se smereasca. Ca scris este: Vezi smerenia mea si
osteneala mea, si lasa toate pacatele mele (Ps. 24:18). Daca sufletul va face roadele
acestea, Se milostiveste Dumnezeu spre dinsul printr-insele.
6. Zice fratele batrinului: Ce va face omul la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot
cugetul vrajmasului? Ii zice lui batrinul: Dator este sa plinga inaintea bunatatii lui
Dumnezeu, ca sa-i ajute; si se odihneste degrab de se va ruga intru cunostinta. Caci
scris este: Domnul este mie ajutor, si nu ma voi teme ce imi va face mie omul (Ps.
117:6).
7. A intrebat fratele: Iata, omul bate pe robul sau pentru greseala ce a facut. Ce va zice
robul? Zice batrinul: De este robul bun, va zice: Miluieste-ma, am gresit. Ii zice fratele:
Nimic altceva nu zice? Zice batrinul: Nu. Caci daca va pune prihana asupra sa si va
zice Am gresit, indata se milostiveste spre dinsul domnul lui. Iar sfirsitul tuturor
acestora este a nu judeca pe aproapele. Caci cind mina Domnului omora pe tot cel intii
nascut in pamintul Egyptului, nu era casa unde sa nu fi fost intr-insa mort. (Ies. 12:29)
Ii zice fratele: Ce este cuvintul acesta? Ii zice lui batrinul ca: De vom lua seama la

pacatele noastre, nu vom vedea pacatele aproapelui. Caci nebunie este

omului ce are mortul sau, sa-l lase pe el si sa se duca sa-l plinga pe al aproapelui. Iar a muri dinspre aproapele tau aceasta este: A purta pacatele tale si a
nu avea grija de tot omul, ca acesta este bun sau acesta este rau. Sa nu faci
rau nici unui om, nici sa gindesti rau in inima ta asupra cuiva, nici sa
defaimi pe cineva cind face rau, nici sa te pleci celui ce face rau aproapelui
sau. Sa nu clevetesti pe cineva; ci zi: Dumnezeu stie pe fiecare. Sa nu te indupleci cu cel ce graieste de rau, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici nu
uri pe cel ce cleveteste pe aproapele lui. Si aceasta este aceea: Nu judecati, si
nu veti fi judecati. Nu avea vrajba cu vreun om, si nu tine vrajba in inima ta.
Sa nu urasti pe cel ce vrajmasuieste pe aproapele sau. Si aceasta este pacea,
cu acestea mangaie-te pe sine-ti. Putina vreme este osteneala, si de-a pururea
odihna, cu Darul lui Dumnezeu-Cuvantul. Amin.

200

(Document domnesc descoperit de Paul de Alep intr-un sipet al lui Duma Negru despre
vremurile din urma ale Moldovei, de la Mitropolitul Varlaam)
Dupa plecarea mitropolitilor fanarioti vor urma oameni nevrednici la scaunul
Moldovei, care vor incerca sa vanda dreapta credinta. Amestecurile de credinta dreptmaritoare cu cele papistasesti si paganesti nu vor mai fi (nu vor mai fi considerate ca)
o uraciune si o urgie inaintea lui Dumnezeu. Oamenii se vor vinde intre ei, vor fi taieri
de sabie intre frati pentru putere si ranguri pamantesti.
Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi
marsave si ticaloase. La vremea din urma o hiara rosie cu multe capete va inghiti
intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.
Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca
dobitoacele fara nicio nerusinare, lepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. Vor defaima
obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor
amesteca cu sange crestinesc. Mare urgie va fi atunci.
Domnii pamantului vor fi oameni vanduti satanei, care nu vor mai purta grija
poporului drept-credincios. Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini
dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.
Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti,
aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti. Oamenii afierositi lui Hristos cu
slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la
viata lumeasca de dinainte.
La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi
taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca
stramosii lor le-au pastrat cu sabia.
Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras,
iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. Vlastarele
moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si
apucaturi ieftine. Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se
vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii. Adunarile din
sarbatori si toate obiceiurile pamantului vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi

201

salbatice, paganesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la

salbatici.
La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima,
frica si omul nu va mai fi stapan in batatura lui. Vor pune domnii pamantului biruri si
legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri si pe aerul lasat de
Dumnezeu.
Hiarele pamantului si pasarile si toate dobitoacele isi vor schimba firea lor si vor aparea
alte feluri de dobitoace, iscodite dupa mintea omului, care vor fi slabe la trup si fara de
folos.
La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascociri,
lepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei
drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui
Dumnezeu.
Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si
stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si
vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara
cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu
paganii.
Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea
uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre
oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la
un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in
Babilon, si sfarsitul va fi aproape.
Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte,
plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a
necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din
vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.
Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin
faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe
stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan
Hristos pentru rusinea lasata de urmasii lor.
(Document din Moldova dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie cu prilejul
calatoriei prin Moldova, adus de la pustnicii de la schitul lui Zosima din tinuturile
Neamtului cu titlu l Proorocii despre vremurile din urma si caderea crestineasca a
Moldovei)
(Sursa: Profetii si marturii pentru vremea de acum)

202

E de mirare c se ntmpl aa ceva, mai ales c un preot are o pregtire dogmatic pe

care un om obinuit nu o are.
Parintele Cleopa a explicat cele ZECE DIFERENE care exist ntre Biserica Ortodox
i cea Catolic:
- Exist purgatoriu, precum zic catolicii ?
- Purgatoriu nu este. Catolicii zic c ntre Rai i iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul
cteva sute de ani i se cur acolo, apoi trece n Rai. Nu exist aa ceva. Noi avem
Evanghelia Judecii, pe care o au i ei, dar nu arat trei locuri, ci numai dou raiul i
iadul. Mntuitorul, cnd va sta pe scaunul slavei Sale i va aduna toate popoarele de la
zidirea lumii s le judece, i va despari pe dnii, precum desparte pstorul oile de capre.
i va pune pe drepi de-a dreapta Sa i pe pctoi de-a stnga Sa i vor merge
pctoii n munca venic, iar drepii n viaa venic.
Deci nu putem zice c sunt trei locuri, ci numai dou : munca venic sau viaa venic.
Cei mai mari dumani ai catolicilor sunt protestanii i calvinii. Ei s-au rupt de Biserica
Catolic la anul 1517, prin Martin Luther, fiind urmat de Zwingli, Calvin i Hus. Care
sunt punctele principale care ne despart de catolici ?
Invturile principale care ne despart dogmatic i canonic de catolici sunt :
1 nti este filioque. Ei zic c Duhul Sfnt purcede i de la Tatl i de la Fiul. Aceast
greeal dogmatic este cea mai grea. Sfntul Evanghelist Ioan spune c Duhul Sfnt
purcede de la Tatl i este trimis n lume prin Fiul. ( Ioan )
2 Al doilea este supremaia papal. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii
cretine, adic lociitorul lui Hristos pe pmnt! Mai mare dect toi patriarhii! Ceea ce na fcut Biserica Universal. Mndrie drceasc. Papa se numete urmaul Sfntului
Petru!
3 Infaibilitatea papal. Ei zic c Papa nu poate grei ca om, n materie de credin, cnd
predic el, ceea ce este iari o dogm nou respins de Biserica Ortodox.
4 Al patrulea este purgatoriul. Ei zic c ntre Rai i iad ar fi un foc mare unde st
sufletul cteva sute de ani i se cur, apoi se duce n rai. Nu scrie n Sfnta Scriptur aa
ceva; nu-i prevzut nicieri aceast nvtur.
5 Azimile. Ei nu slujesc cu pine dospit, ci cu azime, ca evreii.

203

6 Catolicii mai au o dogm nou : imaculata concepie. Ei zic ca Maica Domnului ar fi

nscut de la Duhul Sfnt. Nu-i adevrat. Este nscut n chip firesc din dumnezeietii
Prini, Ioachim i Ana, ca rod al rugciunii.
7 Au substanialitatea. La sfinirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugciunea de
invocare a Sfntului Duh, cum facem noi la Sfnta Epiclez. Ei zic ca Darurile se sfinesc
singure, cand se zice : Luai, mncai i celelalte. Nu au rugciunea de pogorre a
Duhului Sfnt, peste Daruri.
8 Celibatul preoilor; preoii catolici nu se cstoresc. Sunt celibatari, mpotriva
Sinoadelor Ecumenice, care au hotrt ca preoii de mir s aib familie.
9 Ei au i indulgenele papale. Alt rtcire. Papei, dac i dai parale multe, poi s faci
oricte pcate, te iart, te dezleag. Sfinii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu
ele, le dau papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pcatelor oamenilor
care nu au destule fapte bune.
10 Si mai este un punct important: mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat
dup Botez, ci la apte-opt ani i numai arhiereii i miruiesc. Noi avem liturghiile
constantinopolitane ale Sfntului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul i Sfntul Ioan Gur
de Aur, iar catolicii au liturghia roman i cea ambrozian.
Iata acestea sunt punctele dogmatice i canonice principale care despart Biserica
Ortodox de cea Romano-catolic. Iar cu protestanii nu avem nimic n comun. Ei au
reformat total dogmele stabilite de Sfinii Prini i au renunat la cele apte Sfinte Taine.
Ei nu au ierarhie i taine i nu se pot mntui. Din cele apte Taine mai au doar dou:
Botezul i Euharistia, pe care o fac cu pine nedospit ca i catolicii. Din protestani s-au
nscut toate sectele neoprotestante care atac rile ortodoxe astzi.

204

Trebuie s avem o viziune ortodox asupra lumii

Haidei s repetm primul punct: priveghem asupra semnelor vremii pentru a-L
recunoate pe Hristos n momentul venirii Sale, din pricin c au fost muli hristoi
mincinoi, mai muli vor veni, iar la sfritul efectiv al lumii va veni cineva numit
Antihrist.
Antihristul i va aduna pe toi cei care au fost nelai s gndeasc despre el c este
Hristos, iar aceast mulime i va cuprinde i pe toi aceia a cror nelegere a
Cretinismului a ajuns ntr-un punct critic. i putei vedea adesea pe unii oameni care
mrturisesc Cretinismul i pare c multe din ideile lor sunt corecte i care zic c sunt n
acord cu Biblia. Apoi v uitai ici-colo i vedei aici o greeal, acolo alta Nu cu mult
timp n urm, printele Dimitrie Dudko, ntr-un mic ziar pe care-l conduce, zice c la el
a venit cineva care pretindea c este cretin. ncepnd ei s vorbeasc, a observat c acea
persoan nu este ortodox i l-a ntrebat: De ce confesiune eti? O, acesta nu-i un
lucru important. Suntem cu toii cretini. Singurul lucru important este s fim
cretini. El i-a spus: Ei, nu, nu, trebuie s fim mai exaci n privina aceasta. De
pild, dac tu eti baptist i eu ortodox, eu cred c noi ortodocii avem parte de Trupul
i Sngele Domnului, pe cnd voi nu avei. Trebuie s fim mai strici, cci exist
multe deosebiri. Este bine s avem urmtoarea atitudine:
Eu v respect i nu vreau s m amestec cu credina voastr, dar cu toate acestea
exist o singur cale adevrat de a crede, n ciuda altor ci care se ndeprteaz de
adevr. Eu trebuie s fiu conform adevrului.
Aceste greeli i determin pe oameni, n momentul n care l vd pe Antihrist, s
cread c el este Hristos. n prezent exist foarte multe secte care afirm c Hristos va
veni s mpreasc timp de o mie de ani n Templul din Ierusalim. De aceea, atunci
cnd evreii vor ncepe s construiasc Templul, aceste secte nu vor mai putea de bucurie
deoarece, pentru ele, acesta este semnul venirii lui Hristos. Dimpotriv, tim foarte bine
c acesta este semnul venirii lui Antihrist, cci Hristos nu va mai veni la Templu.
Templul a fost distrus. Hristos va veni la sfritul vremurilor doar pentru a deschide
venica mprie a cerurilor. Singurul care va veni la Templu va fi Antihrist.
Aadar, iat de ce sunt absolut necesare o nelegere cretin-ortodox i o pregtire
bazat pe aceast nelegere. Cu ct ne apropiem mai mult de vremurile din urm,
cu att mai necesare devin aceast nelegere i pregtire.

O privire asupra unor semne concrete

205

S analizm acum cteva dintre semnele vremurilor n care trim, care se leag de
apropiata Venire a lui Hristos, precedat de venirea lui Antihrist.
Proorocirile artate n capitolul 24 de la Sfntul Matei n primul rnd, venirea
hristoilor mincinoi, apoi rzboaiele, foametea, cutremurele i prigonirile sunt
greu de explicat, deoarece evenimente de acest fel se tot ntmpl de aproape dou
mii de ani. Este adevrat c acum sunt la un nivel mai mare dect nainte, dar este
de asemenea adevrat c se pot amplifica. Aceste semne sunt nceputul semnelor, i
nc nu sunt att de teribile nct s putem spune c ne aflm chiar n perioada ultimelor
zile.
Exist totui un semn care mi se pare foarte sugestiv pentru vremurile n care
trim: acela ce ni-L prezint pe Hristos pe scen. nainte vreme nu se ngduia cu nici
un chip ca Hristos s fie ntr-un fel dramatizat pe scen, deoarece un actor nu poate dect
s-i ofere propria interpretare omeneasc, iar Hristos este Dumnezeu.
Poate c n Ortodoxie nu exist un canon precis n acest sens, dar ntreaga viziune
cretin-ortodox este mpotriva acestei practici; mai mult, pn acum civa ani,
protestanii i catolicii s-ar fi ngrozit la ideea vreunui actor n rolul lui Hristos.
Acum a devenit un lucru obinuit, i nu numai n contexte religioase, dar i n contexte
aflate departe de trmul religios. Godspell, Jesus Christ Superstar i altele: toate
acestea nu sunt altceva dect parodii blasfemiatoare ce prezint publicului un
hristos n form secular.
Este deosebit de simptomatic pentru vremurile noastre deoarece prezint chiar i celor
necredincioi o oarecare imagine a lui Hristos, astfel nct, n momentul venirii lui
Antihrist, ei vor spune: A, am mai vzut undeva ceva asemntor. Da, el trebuie s
fie.
Un alt semn deosebit de simptomatic al vremurilor noastre este cel menionat n acelai
capitol din Matei: c dragostea multora se va rci. Aceasta pare a fi o caracteristic
distinctiv a vremurilor noastre, dar ntr-o msur mult mai mare dect n orice
alt perioad a istoriei. Aceasta se poate vedea n ceea ce poate fi numit nihilism.
Oamenii comit crime fr nici un motiv anume, nu pentru ctig, ci doar pentru
senzaia pe care o pricinuiesc, i aceasta deoarece nu-L au pe Dumnezeu nluntrul
lor. Acum, n locuri dintre cele mai diverse, crima se poate vedea n lipsa unor relaii
normale n familii, fapt de natur s creeze oameni insensibili, reci. ntr-o societate
totalitar, acest tip de oameni sunt folosii ca sclavi care lucreaz n lagre de
concentrare sau n alt parte.
Am aflat cu toii de recenta tragedie din Jonestown, creia i-au czut victime ceteni
americani. Oamenii de acolo erau nite idealiti care se dedicau n ntregime unei
cauze. Aceti oameni, avnd o oarecare contiin a prezenei lui Dumnezeu i a
Cretinismului, s-au omort unii pe alii cu snge rece. Cei care au but i au
administrat otrava copiilor lor au fcut-o cu feele mpcate. Nu-i nici o problem,
este doar de datoria ta, asta i s-a spus s faci. Despre acest fel de rceal
206

vorbete Hristos. Orice fel de cldur uman fireasc a fost nlturat

pentru c Hristos a plecat de la ua inimii; nu mai e Dumnezeu . Este un
semn nfricotor al vremurilor noastre. Este foarte clar c aceasta este lucrarea lui
Satan.
Cu un an sau doi nainte de acest eveniment, am auzit i de cele ntmplate n
Cambodgia. Un mic partid bazat pe nite idei abstracte zece sau douzeci de
membri a luat puterea unei ri ntregi ucignd fr mil cel puin dou milioane
de oameni. Ne vom ntoarce la ar spuneau ei. Pentru aceasta, toat lumea trebuie
s prseasc oraele. Dac nu poi prsi oraul, vei muri. A trebuit ca pacienii
spitalelor s plece de pe mesele de operaie i, dac nu puteau merge, erau ucii
erau mpucai i aruncai ntr-un canal. Cadavrele erau strnse n orae. Era
groaznic. Acelai lucru s-a ntmplat i n Jonestown: rceal ntemeiat pe ideea
care prea idealism instaurrii comunismului pe pmnt.
Reiese de aici c Dostoievski avea dreptate. n cartea sa Demonii, scris n 1870, era
un personaj rus numit igalov, un teoretician care avea o teorie absolut a modului
prin care comunismul putea fi instaurat pe pmnt. El credea c statul ideal de pe
pmnt va fi comunismul autentic. Din nefericire, spunea el, pentru a face fericii
aizeci de milioane de oameni, trebuie s ucizi o sut de milioane. Dar acei aizeci de
milioane de oameni vor fi mai fericii ca oricine altcineva care a fost fericit vreodat,
iar suta de milioane de oameni va fi o mas fertil pentru viitorul paradis
mondial. Se ntmpl c, ncepnd cu 1917, Rusia a pierdut o sut de milioane de
oameni, dintre care cel puin aizeci de milioane au fost ucii chiar de sovietici. Aadar,
iat un semn foarte prezent n vremurile noastre: rcirea dragostei. Aceast rceal
este rspndit nu numai prin lume n general, ci i printre cretini.
Apoi avem un alt semn, care n vremurile noastre a atins proporii fr
precedent: Evanghelia este propovduit la toate neamurile. Se tie foarte bine c textul
Evangheliei este rspndit n aproape toate limbile vorbite pe pmnt cred c n cel
puin o mie de limbi. Mai mult, Evanghelia Ortodox este propovduit acum n toat
Africa. Revistele noastre le trimitem n Uganda i Kenya, de unde primim i scrisori de
rspuns scrisori foarte mictoare de la tineri africani convertii la Ortodoxie. Au un
respect profund pentru episcopul lor; merg la Seminar. Este evident c acestor oameni
din Africa li se ofer o simire foarte ortodox. Sunt oameni foarte simpli. Ortodoxia
nu trebuie s apar foarte complicat dac cei crora li se propovduiete
Evanghelia sunt oameni simpli. Oamenii ncep s se zpceasc doar atunci cnd alii
vin s-i provoace, ncercnd s dea o interpretare exagerat anume c preoii i
episcopii ar trebui dai la o parte. Dac li se propovduiete Evanghelia ortodox,
oamenii simpli reacioneaz acum aa cum au fcut-o ntotdeauna n trecut.
Problema e, mai degrab, cu oamenii complicai.

Templul din Ierusalim

207

Urmeaz acum semnul urciunii pustiirii i toate cele legate de Templul din
Ierusalim. Pentru prima dat n istorie, reconstruirea Templului a devenit o
posibilitate real. Ea a mai fost ncercat o singur dat, n secolul IV. Cunoaterea
acestui aspect este un foarte bun exemplu al modului cum ne poate lumina lectura istoriei
Bisericii.
n secolul IV avem mai multe izvoare care o menioneaz: Sfntul Chiril, precum i ali
istorici ai timpului. Iulian Apostatul, ca unul care i-a fcut o pasiune din a rsturna
Cretinismul, a hotrt ca, deoarece Hristos a profeit c nu va rmne piatr pe
piatr din Templu, dac el ar reconstrui Templul, ar dovedi c Hristos este un
impostor i, astfel, pgnismul ar fi revigorat. Astfel c a purces cu tot dinadinsul la
invitarea iudeilor napoi n Ierusalim, acetia ncepnd reconstruirea Templului cu
binecuvntarea lui Iulian Apostatul. Ei construiau cte puin n timpul zilei, iar a
doua zi dimineaa, cnd veneau din nou, toate pietrele erau la pmnt. Au ncercat
din nou, iar din pmnt au nceput s ias mingi de foc. Istoricii s-au pus de acord n
privina acestui episod. Numai istoricii raionaliti moderni, vznd c nu se pot nega cu
nici un chip textele i c ceva tot s-a ntmplat, au nceput s afirme lucruri de
genul: Trebuie s fi dat de petrol sau de vreo pung de gaze. Era limpede c a fost o
minune a lui Dumnezeu care se mpotrivea construirii templului, deoarece nu era
timpul Templul urma s fie construit numai la sfritul lumii. Oricum, ncercrile
lor au euat, ei renunnd n cele din urm la aceast lucrare. Din cele cteva pietre
care au rmas, nici una n-a rmas pe cealalt. Astfel c proorocia s-a mplinit n
vremea lui Iulian Apostatul.
Dar acum, ncepnd cu 1967, locul pe care a fost aezat Templul este n minile
evreilor. De aceea, pentru prima dat devine foarte posibil ca Templul s fie
construit. Singurul lucru care st n calea evreilor este marea moschee a
musulmanilor de acolo. Dac aceasta va fi distrus, este foarte probabil c dup
aceasta va urma un rzboi. Numai ncepnd cu anul 1948 a putut exista un stat separat
al evreilor n ara Sfnt. Venirea lui Antihrist se va datora evreilor necredincioi. El
se va apropia nti de evrei, apoi de ntreaga lume prin evrei; iar rmia
credincioas a evreilor se va converti la sfrit la Cretinism numai dup ce vor avea
loc toate acestea. Astfel c acest semn al Templului este unul foarte mare. Cnd vedem
c Templul este pe cale de a fi construit, atunci vom ti c timpul este aproape,
fiindc acesta este hotrt a fi chiar unul dintre semnele sfritului.

Alte semne
Un alt semn este faptul c atunci cnd va veni, Antihrist trebuie s fie i conductorul
lumii, iar acest lucru s-a fcut posibil numai n vremurile noastre, acela ca un singur
om s poat conduce ntreaga lume. Toate imperiile de pn acum au putut domni doar
asupra unei pri din lume, iar naintea dezvoltrii mijloacelor de comunicare moderne
era cu neputin ca un singur om s domneasc peste o lume ntreag.

208

Mai mult dect att: odat cu dezvoltarea comunicaiilor, cu bombele atomice i cu

armamentul sofisticat, posibilitatea unei catastrofe mondiale devine acum mai mare
ca niciodat. Este evident c urmtorul rzboi va fi cel mai distrugtor din istoria
omenirii i probabil c va pricinui, n primele lui zile, mai multe stricciuni dect au
fost n toate rzboaiele din istorie. Pe lng bombele atomice mai sunt diferitele arme
bacteriologice, utilizate n rspndirea epidemiilor printre oameni, gazele otrvitoare i
alte tipuri de invenii fantastice ce pot fi folosite ntr-un rzboi total.
De asemenea, faptul c toi locuitorii lumii se afl ntr-o legtur mai strns ca
niciodat, nseamn c n momentul n care ntr-o ar va veni o catastrof de
proporii o strmtorare sau ceva de acest gen atunci tot restul lumii va fi afectat.
Am vzut ceva asemntor n anii 1930, cnd a avut loc Marea Cdere Economic din
America, ale crei urmri s-au resimit i n Europa. Este evident c n viitor se va
ntmpla ceva mult mai ru. Dac o ar va suferi de foame sau dac n Canada,
Australia, America sau Rusia se pierde o recolt cele patru ri care asigur hrana
multor populaii imaginai-v prin ce suferin va trece o lume ntreag.

Un avertisment celor atrai ctre ntuneric i pierzanie

Toate aceste semne ale vremurilor sunt deosebit de negative. Sunt semne care vestesc
colapsul acestei lumi, ne indic faptul c sfritul lumii este aproape i c Antihrist
este pe cale s vin. Este foarte uor s stm i s privim la ele, cznd ntr-o stare
care ne ndeamn la cutarea exclusiv a semnelor negative.
De fapt, oricine i-ar putea dezvolta o ntreag personalitate un tip negativ de
personalitate ntemeiat pe aceasta. Ori de cte ori apare vreo tire, auzim spunnduse: A, da, bineneles, asta e i va fi i mai ru. Vine o alt tire, i altcineva
spune: Da, da, este clar ce se va ntmpla, dar acum o s fie mai ru dect nainte.
Orice constatare a cuiva poate fi privit apoi ca o mplinire a vremurilor groazei.
Din pricina faptului c vetile din vremea noastr sunt rareori bune, este de dorit s
le contientizm cum se cuvine pe toate, fr a afia vreun optimism nechibzuit.
Dei, n acelai timp, trebuie s avem n vedere scopul precis al privegherii noastre.
Urmrim semnele vremurilor nu pur i simplu pentru a afla timpul venirii lui Antihrist.
Acesta e mai degrab un amnunt secundar. Urmrim semnele vremurilor ca s
cunoatem cnd va veni Hristos. Este un lucru de cpetenie pe care trebuie s-l reinem
pentru a nu fi dobori de ntunecime, depresie ori de vreo tendin de retragere, n
scopul adunrii de hran pentru o mare catastrof. N-ar fi un lucru chibzuit. Trebuie
s fim mai degrab tot mai cretini, adic s ne gndim la aproapele nostru,
ncercnd s-i ajutm pe alii. Dar dac noi nine suntem insensibili, ntunecai i
pesimiti, participm astfel la aceast rceal ca semn al sfritului. Trebuie s ne
uneasc un duh plin de cldur prin care s ne ajutm reciproc. Acesta este un semn
al Cretinismului.

209

Dac privii n istorie (un alt motiv de a citi istorie bisericeasc), vei vedea c de-a
lungul ntregii istorii a omenirii, n tot Vechiul Testament, n Noul Testament i n toate
mpriile cretine de dup aceea i dac privii la lumea pgn, aceeai poveste vei
observa un timp de suferine nencetate. Acolo unde cretinii sunt implicai, avem
ispite i prigoniri, dar prin toate acestea cretinii au dobndit mpria
cerurilor. De aceea, o dat cu venirea prigonirilor, nu avem dect pricin de bucurie.
n micul ziar al printelui Dimitrie Dudko se relateaz un mic incident destul de
interesant. O femeie din Rusia a fost internat ntr-o clinic de psihiatrie pe motiv ci fcea semnul crucii, c poart o cruce sau ceva de genul acesta. Printele Dudko a
plecat spre Moscova mpreun cu fiii si duhovniceti, s-a dus la clinic, a aranjat o
ntlnire i a vorbit cu medicul, iar n final l-a convins c nu e bine ca ea s rmn acolo.
Printele Dudko spune: Le e team de noi, deoarece atunci cnd faci presiuni asupra
lor, spun c de fapt nu exist vreo lege special prin care s-o in acolo. Astfel c s-au
hotrt s-i dea drumul, dup ce sttuse acolo timp de o sptmn. Ct vreme a stat
acolo i s-au administrat diferite medicamente i inoculri, ncercnd s o doboare
psihic, scpnd-o astfel de religia asta a ei. Era puin ocat cnd a ieit. S-a aezat
pe o banc undeva n afara clinicii i a nceput s vorbeasc.
tii zise ea cnd am fost acolo i m tratau aa de ru, eram linitit, deoarece
simeam c era Cineva lng mine care m pzea; dar de ndat ce am ieit de acolo,
deodat m-a cuprins frica. Acum sunt nelinitit i m tem c vor veni din nou dup
mine, c poliia secret se uit chiar de dup col.
Este evident de ce simea aa. Cnd te afli n poziia de prigonit, Hristos este cu tine,
pentru c suferi pentru El. Iar cnd eti n afar, atunci nu este sigur dac e posibil
s te mai ntorci n acea poziie. ncepi s te ntorci la nelegerea omeneasc. Cnd
te afli acolo, nu ai pe nimeni pe care s te poi bizui, drept care ai nevoie de Hristos.
Dac nu-L ai pe Hristos, nu ai nimic. Cnd eti afar, ncepi s devii calculat, s te
ncrezi n tine, pierzndu-L astfel pe Hristos.
(in: Pr. Serafim Rose, Semnele

210

Despre transplanturi
Ma tulbura foarte mult asta, stii? Ca-ti povestesc asta. Si intotdeauna, dupa socuri de
povestit, asa mult imi creste tensiunea. Ma tulbur mult. Peste ochii Elenei Bolog au
trecut 51 de ani si multe mii de lacrimi. Adrian, baiatul ei de 25 de ani, a murit intr-o zi
din mai 2010. O zi in care mama lui a devenit unul dintre cei 346 de romani care au
semnat actul prin care copilul lor mort devenea donator de organe. Romania este tara
europeana cu cei mai putini oameni care spun ca ar urma exemplul Elenei Bolog.
Sunt oare romanii cel mai lipsit de generozitate popor din Europa?
Doar 34% dintre romani (cel mai mic procent din UE) ar raspunde DA la
intrebarea: Sunteti de acord ca un membru apropiat al familiei dumneavoastra sa
doneze organe dupa moarte? O intrebare care i-a fost adresata si Elenei Bolog, in
Spitalul de Urgenta din Timisoara, in dimineata zilei de 2 mai 2010. Dar nu de un
operator de sondaje, ci de Daniel Ilincariu, asistent medical si coordonator de transplant
in Timisoara. Cu o zi inainte, Elena a primit un telefon prin care era anuntata ca baiatul ei
avusese un accident grav de masina pe drumul dintre Ineu si Arad. Era o zi uscata si
calda, dar masina in care Adrian statea pe scaunul din spate a incercat sa ocoleasca un
obstacol aflat pe sosea, s-a dezechilibrat si a plonjat intr-un canal de pe margine. Aveau
aproximativ 80 de kilometri pe ora si masina s-a dat peste cap. Adrian a fost catapultat
afara printr-o fereastra si masina a cazut peste el.
Pe foaia de internare de la spitalul din Timisoara, mana medicului de garda a scris:
hematom intracerebral masiv, traumatism cranio-cerebral sever si traumatism toracic
forte. Masiv, sever, forte. Dupa ce a iesit din operatia de urgenta, starea lui Adrian a
ramas foarte grava. Mama lui, Elena, era deja acolo.
L-au pus in aparate pana seara. Noaptea, pe la 12, barbatul meu s-a dus si s-a culcat
si eu am mai ramas cu Adi. Si atunci doctorii l-au luat si l-au pus la tomograf. Mie miau dat voie sa stau inauntru cu el. Lumea zicea ca nu ma lasa, dar mie mi-au dat voie.
Tanti Neli, cum ii spun apropiatii, este o ardeleanca blajina cu obrajii bucalati care
traieste intr-o casa curata din satul Beliu, judetul Arad. Sotul ei, care nu e tatal natural al
lui Adi, este veterinar si mai au o fata de 14 ani, sora lui Adi, Bianca. Adrian Dudas a
terminat Facultatea de Relatii Internationale la Oradea si lucra de cativa ani la Arad, intro companie italiana. Prietenii ii spuneau Dudi.
Si dimineata l-au bagat iar inapoi la aparate si atunci a venit doctorul si mi-a zis ca a
crezut ca il poate stabiliza, dar ca sunt prea multe organe afectate, spune tanti Neli, in
timp ce o lacrima ii lasa o dara pe lentila ochelarilor. Spitalul de Urgenta din Timisoara,
acolo unde a fost internat Adrian Dudas, este unul dintre cele 6 spitale din tara unde
exista personal medical implicat si pregatit sa faca fata unei astfel de situatii.
[afirmatie necesara pentru a inlatura din cititor orice indoiala cu privire la acuratetea
diagosnticului negativ - nota razbointrucuvant].

211

Cand pacientul nu mai are anumite reactii, exista un protocol clar care stabileste ce se
intampla mai departe, explica Daniel Ilincariu, coordonatorul de transplant din
Timisoara. Cei care constata absenta acestor reactii si depisteaza un potential
donator de organe sunt fie medicul de garda, fie medicul de la terapie intensiva.

El trebuie sa examineze, la fiecare dintre pacientii aflati in stare de coma

profunda, existenta celor 7 reflexe ale trunchiului cerebral, spontaneitatea
respiratiei si sa solicite efectuarea unei electroencefalograme care atesta
existenta unei activitati a creierului. Daca toate aceste teste sunt negative,
atunci medicul presupune ca pacientul sau este in moarte cerebrala si il anunta
pe coordonatorul de transplant din spital.
Problema principala la noi este identificarea potentialilor donatori aflati in moarte
cerebrala. In tarile cu rata mare de donare, acesti medici sunt salarizati in functie de
numarul de donatori in moarte cerebrala pe care ii declara si de la care ulterior se
recolteaza organe. Sumele cu care sunt salarizati sunt mari, spune medicul Dan
Luscalov, directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant din Romania. La noi
insa, medicul care ar trebui sa ne anunte donatorul nu este platit cu nimic. Ei fac o
munca si, pana in 2010, puteau primi ore suplimentare prin care sa fie recompensati.
Dar din 2010 sistemul a blocat aceasta metoda.
[Slava Domnului! Ce idiotenie, sa platesti pentru identificarea donatorilor! Efectul
pervers ar fi ca s-ar incepe declararea pe banda rulanta tocmai pentru a obtine
banii in plus... - nota razbointrucuvant].
Dimineata zilei de 2 mai 2010 nu a gasit-o pe tanti Neli la biserica, acolo unde merge in
fiecare duminica. Ci langa patul baiatul ei: Nimeni din salon nu avea atatea aparate pe
el cate avea Adi al meu. Inima mi-au zis ca-i fisurata. Si la cap mi-au zis ca nu se mai
poate face nimic. La cap, praf Dupa ce Adrian Dudas a fost depistat ca fiind un
potential donator de organe aflat in moarte cerebrala, s-a initiat protocolul de
declarare a diagnosticului de moarte cerebrala. Pentru aceasta, Adrian Dudas a mai
fost examinat de alti trei medici, un anestezist, un neurolog si un neurochirurg, care au
reluat toate cele 12 teste prevazute in protocol. Dupa 6 ore, fiecare test a fost repetat
pentru a treia oara. Responsabil de intregul proces a fost coordonatorul de transplant din
Timisoara, Daniel Ilincariu.
El este unul dintre cei 7 coordonatori de transplant pe care ii are in prezent
Romania. In Croatia, o tara cu o populatie de cinci ori mai mica decat a Romaniei,
activeaza peste 30 de coordonatori de transplant. Noi am avut mai multi coordonatori
romani, dar nu au mai ramas in sistemul medical romanesc, explica dr. Dan Luscalov,
directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant.
Fie au plecat afara, fie au renuntat la partea de coordonare de transplant datorita
salarizarii. In Spania, coordonatorii regionali sunt dedicati numai pentru asta si sunt
foarte bine platiti. Pentru ca un coordonator trebuie sa fie disponibil 24 de ore din 24,
212

spune dr. Dan Luscalov. Spania are cea mai mare rata de transplanturi din Uniunea
Europeana.
La noi, continua dr. Luscalov, o parte dintre coordonatori sunt angajati de spital si o
parte sunt angajati la Agentia Nationala de Transplant. Peste tot sunt angajati cu
jumatate de norma si salariile sunt extrem de mici. Romania, alaturi de Bulgaria, are
cea mai mica rata de transplanturi din Uniunea Europeana.
Cel mai mare salariu din cadrul Agentiei Nationale de Transplant (al directorului) este de
440 de Euro, iar cel mai mic de 130 de Euro. Coordonatorul de transplant din Timisoara,
Dan Ilincariu, nu are sansa de a face parte dintre salariatii Agentiei Nationale de
Transplant. Pentru activitatea de coordonare de transplant nu sunt platit deloc. E foarte
greu sa se gaseasca caile legale prin care sa se introduca aceasta jumatate de norma,
deoarece legea romaneasca spune ca nu ai voie sa mai treci ore suplimentare.
Dan Ilincariu, un barbat slab si palid de 41 de ani, este de 7 ani coordonatorul de
transplant al Banatului. In spitalele din Resita, Arad, Deva, Petrosani, Caransebes nu
exista coordonatori de transplant. Nu are cine sa faca declararea mortii cerebrale, nu
are cine sa faca mentinerea donatorului aflat in moarte cerebrala. Si atunci evident ca in
aceste spitale nu se fac prelevari de organe. Ilincariu face gratuit aceasta

coordonare pentru ca astfel se salveaza niste oameni si pentru ca sunt

convins ca, la un moment dat, legile se vor aseza asa cum trebuie si in
Romania. Dar e greu de spus cand.
[Eroic, nu? Si ati inteles care-i solutia: legea sa fie mai permisiva - nota
razbointrucuvant].
Dan Ilincariu este cel care i-a pus lui tanti Neli intrebarea la care doar o treime
dintre romani ar raspunde DA. Si m-a chemat domnul doctor pe mine, pe barbatul
meu si pe un verisor al barbatului meu. Eram cinci in cabinet: noi trei, doctorul si Dan
Ilincariu. Nu-l stiam, dar l-am mai vazut apoi la televizor, spune tanti Neli. El ne-a
spus ca nu mai poate sa faca absolut nimic. Ca Adi nu-i in coma, ci e intrat in moarte
clinica. Nu-mi venea sa cred. Nu-mi venea sa cred. Nu-mi venea sa cred ca asadintrodata. Azi e bine si maine nu. Si mi-a zis daca eu sunt de acord ca sa doneze organele.
Dupa asta medicul curant se retrage si eu raman cu familia, spune Dan Ilincariu. In
primul moment familia e in stare de soc. Apoi incep sa intrebe si o parte dintre ei doresc
sa apeleze si la o a alta opinie si noi ii ajutam sa contacteze alte spitale.
Tanti Neli a iesit atunci din cabinetul lui Dan Ilincariu si a inceput sa dea telefoane: Am
vorbit cu tata lui Adi, cu fratele lui taica-sau, cu barbatul meu, cu nanasu care l-a
botezat pe Adi. El a avut in viata lui probleme cu rinichii si a fost nevoit sa faca
transplant de rinichi. Am vorbit si cu un medic care e de la noi din sat, dar e medic la
oras. Si un prieten i-a spus cine e internat la Timisoara si l-a rugat sa vina sa-l vada pe
Adi. Si a venit. Si el a zis catre mine Aici Mama se opreste putin, ofteaza adanc si
213

incepe sa pronunte raspicat cuvintele: Adi-nu-mai-are-nici-o-sansa. Ca pe el il tin

practic aparatele.
In momentul in care primesc acelasi raspuns de peste tot si dupa ce le raspund si eu
la intrebari, spune Dan Ilincariu, caci pun foarte multe intrebari, ei se conving de
faptul ca pacientul e in moarte cerebrala si ca asta inseamna practic moartea omului.
Si le spun ca singurul lucru pe care acest om il mai poate face acum pe pamant, e sa
ne ajute sa salvam alte vieti.
Eu i-am zis lui direct, spune Mama, ca eu nu vreau sa-i ia viata lui Adi ca sa
salveze alte vieti. Eu inteleg ca-i bine sa faci asta, dar mai intai e baiatul meu. Si mi-a
zis ca el a jurat sa nu ia viata la nimeni.
Un baiat de 25 de ani, caruia prietenii ii spuneau Dudi, a murit intr-o zi cu soare pe
soseaua dintre Ineu si Arad. Alti 2500 de romani mor in fiecare an in accidentele de
masina din Romania.
Si toata lumea mi-a zis sa fac cum vreau eu. Nici nu fa, nici fa. Toata lumea a zis:
<Neli, cum vrei tu asa sa faci>. Foarte grea a fost hotararea. Foarte, foarte grea. Nu am
inteles de ce nimeni nu a intrebat niciodata de tata. Unde m-am dus numai mama, mama,
mama.
Coordonatorul de transplant Daniel Ilincariu este si tata. Fetita lui are 6 ani. Este greu
sa te uiti la o familie cum isi plange copilul mort si sa fi stana de piatra. Sincer, sunt
barbat si mi-e greu sa recunosc ca plang. Dar momentele sunt foarte emotionante,
marturiseste Ilincariu. Plang. Toti plang.
Iar Mama
Spuneau ca daca moare, dupa autopsie organele oricum le arunca. Si atunci, daca se
poate face sa se salveze cineva, atunci de ce sa nu fac un bine? Ca macar
Si Mama plange
Mi-au zis ca se vor bucura alte mame, ca se vor salva alte vieti. Si asa eu il consider
viu. Stiu ca o parte din el e pe pamant
Atunci, in cabinetul medical, in fata Mamei a aparut un formular pe o hartie alba.
Si am semnat. Am scris. Erau toate [organele] mentionate, dar la internari mi-au zis
ca inima n-a fost buna, dar rinichii si ficatul da.
[trebuie sa fii un foarte bun manipulator de fapturi aflate in disperare pentru a
smulge consimtamantul. Si trucul cu salvarea de vieti se pare ca merge de minune nota razbointrucuvant].

214

Cand un tanar aflat in moarte cerebrala doneaza sase organe, el daruieste un total
de 55 de ani de viata pentru alti sase oameni. Donand trei organe, Adrian Dudas
impreuna cu mama lui au daruit 30 de ani de viata altor trei romani.
Iti dai seama ca semnezi pe viata si pe moarte? Ca si cum ai semna o sentinta la moarte
pentru cineva drag. Iti dai seama??? Ca te uiti catre el ca si catre soare
Si Mama plange
Declaratia de accept are 5 randuri, notate intr-o formulare stas: Subsemnatul, in
calitate de sot/sotie, parinte, copil major, frate, sora a numitului (numitei) ..
decedat (decedata), declar ca sunt de acord cu recoltarea si cu donarea urmatoarelor
organe si/sau tesuturi si/sau celule:. Declar ca inteleg gestul meu
ca fiind un act profund umanitar si nu am nici un fel de pretentii materiale sau de alta
natura.
Si subsemnatul, in calitate de Mama, a fost de acord.
Modalitatea birocratica prin care se cere acordul pentru donarea de organe in cazul mortii
cerebrale nu este uniforma in Uniunea Europeana. In 19 tari se aplica acordul prezumat:
toti adultii cu discernamant sunt considerati donatori daca ajung in moarte cerebrala, cu
exceptia celor care au declarat in prealabil ca nu sunt de acord cu donarea. In celelalte 8
tari europene, printre care si Romania, este valabil acordul informat.

Coordonatorul Daniel Ilincariu spune ca pentru marea majoritate a

familiilor, semnarea este o mare problema. In Germania, unde se cere acordul
informat, familia nu trebuie totusi sa mai si semneze. Este suficient sa spuna
da. In Romania insa, totul trebuie scris.
Agentia Nationala a Transplantului incearca de 4 ani sa modifice formatul
romanesc, dar in momentul in care am incercat sa schimbam legea, anumite
persoane au facut o campanie de presa negativa pentru aceasta modificare, afirma
directorul executiv al Agentiei, dr. Dan Luscalov. Acum decizia apartine practic
familiei. Logic este ca tu sa decizi ce se intampla cu organele tale dupa deces, nu familia.
S-a ajuns sa se spuna ca noi vrem sa omoram oamenii ca sa le luam organele. Cine a
declansat efectiv acea campanie de presa si din ce motive, nu stiu sa va spun cu
certitudine. Consecinta a fost ca initiativa legislativa s-a blocat. Pentru ca parlamentarii
nostri au spus ca asta vrea romanul si noi vrem sa ramanem in continuare
parlamentari, incheie doctorul Luscalov.
[pe cand voi nu, nici gand, nu faceti campanii de presa, voi doar slujiti viata, si nici
nu manipulati constiinte, ci le convingeti sa isi dea acordul pentru uciderea rudelor
lor - doar atat - nota razbointrucuvant].
Alegerea intre cele doua variante este insa foarte delicata, crede coordonatorul Daniel
Ilincariu. In conditiile Romaniei, unde oamenii stiu foarte bine fiecare miscare pe care o
215

face Gigi Becali dar nu stiu foarte multe despre ce inseamna donarea de organe, cred ca
legislatia actuala este potrivita. Acest interviu aduce foarte multe informatii familiei,
informatii pe care altfel nu are de unde sa le ia.
Intotdeauna dupa ce familia semneaza, Daniel Ilincariu se retrage zece minute:
pentru a ma linisti putin. Dar mai intai, Ilincariu cheama preotul.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a afirmat in anul 2000 ca donarea de organe
este un gest definitoriu pentru crestini. In 2007, sapte dintre cele mai importante culte
religioase din Romania au declarat fie ca sustin donarea de organe de la donori aflati in
moarte cerebrala, fie ca lasa aceasta decizie la alegerea fiecarui individ. Tanti Neli a
vorbit la telefon cu sotia preotului din satul Belis. Mi-a zis ca nu fac rau cu asta si ca nare ce pacat sa fie. Cu toate acestea, romanii sunt europenii care invoca cel mai
frecvent (17%) motive religioase atunci cand nu se declara de acord cu transplantul
de organe dupa moarte.
Dar diferenta dintre raspunsul la intrebarea pusa de un operator de sondaje si raspunsul la
intrebarea pusa de un medic intr-un moment tragic este uriasa. Refuzul depinde de felul
in care coordonatorul de transplant abordeaza familia pentru interviu, afirma
profesorul Rafael Matesanz, directorul Organizatiei Nationale a Transplantului din
Spania. Am constatat ca, in momentul interviului, rata refuzului in Spania nu depinde
de contextul cultural. Tehnica de interviu e mult mai importanta decat religia sau
prejudecatile anterioare. In Spania, emigrantii romani si cei din America Latina
doneaza la acelasi nivel ridicat precum spaniolii. Nu incercati sa schimbati mentalitatea
unei tari, ci sa profesionalizati donarea de organe intr-o tara.
Operatia de prelevare a organelor de la Adrian Dudas a inceput duminica noaptea, la
aproape 36 de ore de la producerea accidentului. Cel mai greu mi-a fost sa il bag acolo,
in sala de operatie, spune Mama. Ma tot intreb cum m-a tinut Dumnezeu? Cum m-a
putut intari, ca crapa inima in mine. Sa-l vezi pe un coridor, el cu patul ala si nu stiu cate
aparate care mergeau pe roti si inapoia lui cu toti doctorii. Si sa astepti sa mearga pe
usa. Si pe urma sa nu-l mai vezi. Iti dai seama ce-a fost la mine in inima si-n suflet? Lam sarutat si l-au bagat pe usa la operatie.
Operatia a durat cinci ore.
Si de acolo l-au dus drept la morga.
Dupa doi ani si jumatate de la moartea lui Adrian Dudas, coordonatorul Daniel Ilincariu
nu-si mai aminteste cazul si nici pe tanti Neli. E posibil sa fie o forma de protectie
psihologica intr-o meserie extrem de stresanta. Dar daca in vestul Europei spitalele trimit
anual scrisori de multumire familiilor donatorilor si exista asociatii de sprijin a acestora,
in Romania asa ceva nu exista.

216

Am discutat despre scrisorile de multumire, spune Daniel Ilincariu, dar din pacate
avem probleme de genul ca nu putem cumpara hartie. Bugetul spitalului nu are cum sa
cuprinda asa ceva.
Nici Agentia Nationala a Transplantului nu trimite scrisori de multumire.
Stiti, suntem intr-o criza in care fiecare incearca sa faca o economie cat mai mare. Cred
ca de asta ar trebui sa se ocupe si statul si asociatiile transplantatilor, mai spune
Ilincariu. E cel mai bun mod pentru ei de a-si exprimarecunostinta si pentru noi de a
arata ca nu am uitat ce s-a intamplat.
In casa curata din satul Beliu, tanti Neli imi arata unde statea Adi la masa: Aici era locul
lui, vezi? Si bate intr-un scaun pe care e asezata o Biblie. Il consider plecat si il astept
sa vina. Nu pot sa concep ca nu-l mai vad. Sa va arat poze. Purta si el ochelari. Astia
erau ochelarii lui, si imi arata chiar ramele ochelarilor ei, cei prin care ma priveste.
Dar eu nu mai vad de cat am plans. Si la ramele lui am pus.. am pus
Si Mama plange

* Toate datele si statisticile prezentate in acest reportaj provin din surse

oficiale nationale sau europene.
Nota: O parte din documentarea pentru acest articol a fost realizata cu
sprijinul Comisiei Europene, in cadrul celui de-al treilea workshop european
pentru jurnalisti despre transplant si donarea de organe.
[precizare cheie: asadar este un articol care se recunoaste, practic, a fi scris ca urmare
a unei campanii tematice tintite pe jurnalisti, FINANTATA de Comisia Europeana
anume pentru a instrui instrumente editoriale de propaganda a industriei transpalturilor,
n.n.]

Nota noastra:
La inceput, au fost stirile de la tv. Dintr-o data, au inceput sa curga stiri care parca erau
pe acelasi calapod: accidente groaznice, victima in moarte cerebrala, acordul dat al
familiei pentru prelevarea organelor si minunea vindecarii prin transplant a cuiva
care avea propria istorie emotionanta. O tragedie care se transforma in prilej de
generozitate care salva o alta viata. Frumos, nu?
Apoi, au inceput declaratiile. Principalii eroi ai acestui film miscator al salvarii
miraculoase de vieti, al transfigurarii tragediilor in ocazii de salvare a altor vieti, cum ar
fi dr. Irinel Popescu, de pilda, dar chiar si fostul ministru Cepoi, au tras semnale de
alarma cu privire la legislatia transplantului existenta acum in Romania. Ca nu e buna.
Ca ar trebui pusa in acord cu cea europeana. Ca poate riscam chiar un infringement de
la europeni (aici nu s-au prins ca nu prea in ton cu starea de spirit, agitarea degetului
217

mustrator de la Bruxelles). Ca Romania poate sa faca, asa cum a zis dr. Irinel, mult mai
multe transplanturi! Te face sa te simti vinovat. Adica acest minunat mod de a transforma
tragediile in viata, ca doar am vazut de atatea ori la stiri, este blocat de legislatie? Sa se
revizuiasca, zic!
Si, in fine, au urmat evenimentele si, se pare, sunt in pregatire campaniile. Un eveniment
esential a fost decorarea dr. Irinel de catre Patriarhul Daniel tocmai pentru activitatea
stahanovista depusa pe ogorul prelevarii si transplantarii de organe. Pe langa detaliul ca
un patriarh ortodox decoreaza un doctor mason, evenimentul este menit sa transmita
urmatorul mesaj: cat de mult sprijina Biserica transplantul! Atat de mult incat il
decoreaza! Caci, de fapt, problema baietilor de la transplant nu e doar legislatia
romaneasca, ci si opinia publica romaneasca, sceptica si refractara fata de acest act
medical controversat. Si atunci apeleaza la una din fortele cele mai influente pentru
starea de spirit, MAI ALES cand e vorba despre astfel de subiecte delicate, care
inspira teama, care sunt legate de moarte, de trup, de inmormantare. La Biserica,
adica, in acest caz, la Patriarh.
Si, cum spuneam, si campaniile. Cotidianul patriarhal Lumina ii acorda un interviu de
front page proaspatului decorat dr. mason Irinel Popescu, ridicand in slavi transplantul si
pe principalul sau promotor. Dr. Irinel nu rateaza ocazia (deci interviul nu e doar
encomiastic, trebuie sa si induca) sa atace frontal una din principalele controverse ale
operatiunii de prelevare: stadiul in care e decisa prelevarea organelor. El se jura ca
moartea cerebrala e declarata doar atunci cand, practic, victima are creierul distrus.
Interesant. Oare chiar asa o fi, daca am lua toate cazurile la mana si am cerceta cum se
cuvine? Dar, oare, atatea cazuri (unul chiar recent) din alte tari, mult mai atente la aceste
aspecte, nu contrazic faptul ca moartea cerebrala NU e declarata deloc doar in acest caz?
Nu cumva, din cauza enormei mize financiare, moartea cerebrala devine (sau poate
deveni) un diagnostic discretionar al celor care decid cine e potential donator de
organe? Sigur, putem alege sa avem incredere in acest brav doctor mason si sa nu ne
punem niciuna din intrebarile de mai sus. Putem?
Exact asta e rostul unei legislatii care sa NU fie prea laxe in privinta prelevarii organelor:
sa nu care cumva sa existe abuzuri, diagnostice discretionare, sa nu fie incurajata ceea ce
DEJA exista: industria transplanturilor. Caci aceasta industrie nu din decizia mamei
de a-si dona rinichiul fiului traieste, ci din listele lungi de asteptare ale celor grav
bolnavi si din vanarea trupurilor bune de jefuit pe dinauntru. Din manipularea
emotionala (ca doar tehnica interviului e esentiala, nu?, asa cum se zice mai sus) a
familiei potentialor donatori si din manipularea opiniei publice.
Si, desigur, ca o confirmare ca asistam la o campanie, deja, un material realizat cu
sprijinul ... Comisiei Europene, aparut pe hotnews, semnat de Vlad Mixich, un lung
reportaj lacrimogen, ba chiar un santaj emotional menit sensibilizarii, inca odata, opiniei
publice cu privire la transplant si la necesitatea schimbarii legislatiei. In care se
mentioneaza, iar, ca Patriarhul are o atitudine favorabila pe aceasta tema. In care e
invocat mult Dumnezeu, Biblia Ca sa inteleaga tot romanul ca donarea de organe
e filantropie, e de la Dumnezeu. Ei, iaca, noi, romani mai prosti, credem ca ACEASTA
218

promovare a transplantului de organe, aceasta decoratie data de un patriarh unui mason,

aceste istorii lacrimogene manipulatorii, NU SUNT DE LA DUMNEZEU. Ci de la
Mamona.
Ah, si inca ceva, era cat pe ce sa uitam. E de ajuns ca suntem exportatori de forta de
munca. E de ajuns ca ne dam de nimica toata resursele. Ar fi, totusi, prea mult, sa ne
dam si organele! Fie pentru ca legislatia ar deveni mai permisiva, fie pentru ca
operatiunile mediatice de sensibilizare ale opiniei publice vor schimba perceptia
romanilor despre transplant Deci, sa nu fie!
Legaturi:

Presiuni europene pentru relaxarea LEGII TRANSPLANTULUI?

TRAFICUL DE ORGANE: o realitate sinistra, ocultata de isteria
diversionista a falselor rapiri de copii
LIDERII KOSOVARI, ALESI IN MOD DEMOCRATIC CRIMINALI
SADICI SI PERICULOSI, TRAFICANTI DE ORGANE OMENESTI
COMPLICITATEA DOVEDITA A EURO-MASONILOR LA
ATROCITATILE UCIGASILOR LIDERI KOSOVARI
ACORDUL PREZUMAT PENTRU DONAREA ORGANELOR
RESPINS IN PARLAMENT
RAPIRILE DE COPII: legenda urbana si psihoza sociala construita dupa
manual. S-A AJUNS LA AGRESAREA AMBULANTELOR si s-a amplificat
prin haznaua poporului, OTV. ANALIZA MECANISMELOR SI MIZELOR
POSIBILE ALE DIVERSIUNII
Se fura copii pentru organe?! UN HOAX SINISTRU DEZMINTIT
CATEGORIC DE POLITIE
10 Comentarii
A aparut o carte importanta: VACCINURILE: PREVENTIE SAU BOALA? O nou
patologie pediatric de DR. CHRISTA TODEA-GROSS, prefatata de Dr. Pavel Chirila

Etichete: acord informat, acord prezumat, campanie mediatica, Comisia Europeana,

industria transplantului, Irinel Popescu, manipulare, masonerie, moarte cerebrala,
Patriarhul Daniel, prelevare organe, propaganda, transplant, transplant de organe
219

NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face fie fragmentar
(partial) - cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la sursa (vezi continuarea
la Razboi intru Cuvant: CAMPANIE AGRESIVA DE PROMOVARE A
TRANSPLANTULUI DE ORGANE. Doctorul mason Irinel Popescu decorat de
Patriarhul Daniel. Patriarhia - implicata in propaganda industriei donarii de organe), fie
integral - dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va multumim
pentru intelegere si onestitate.
10 Comentarii
10 Raspunsuri to CAMPANIE AGRESIVA DE PROMOVARE A TRANSPLANTULUI
DE ORGANE. Doctorul mason Irinel Popescu decorat de Patriarhul Daniel. Patriarhia
implicata in propaganda industriei donarii de organe
pe 22 Oct 2012 la 02:06 # Nae

BO nu e impotriva transplantului!
pe 22 Oct 2012 la 02:08 # admin

@Nae:
Din cate stim, nu exista un consens propriu-zis pe tema. Dar aici nu e vorba atat despre
transplant cat despre INDUSTRIA transplantului. Asta daca se sesizeaza diferenta
Ce vor acesti oameni sa faca prin campania dusa pe tema este sa obtina recolte industriale
de organe. Pur si simplu la mijloc e o afacere. Nimic filantropic.
pe 22 Oct 2012 la 05:27 # Alta Alina

Totusi poate ne spune Nae de unde stie ca BO nu e impotriva transplanturilor, sa ne

indice sursa il rog.
Eu nu-s confortabil la gandul ca un trup alcatuit intr-un fel de Dumnezeu poate fi
imprastiat in patru zari, nici chiar din pe motive filantropice.
pe 22 Oct 2012 la 09:26 # Av. George P.

220

Sunt total de acord cu toate notele i comentariile din text i de la final. Mai adaug i eu
cteva idei.
Din categoria filmelor Cndva SF pe acest subiect sunt The Island (2005) i Repo Men
(2010). Problemele puse nu sunt strine de campania care trebuie s ne conving c
industria transplantului (mai degrab MAFIA transplantului) este spre binele pacienilor
salvai i spre lauda eroilor (adesea anonimi i fr voia lor) donatori de organe. Dar
n filmele astea se arat i urciunea crimelor care asigur din umbr sistemul salvrii
de viei prin transplant
Eu cred c aceasta este, de fapt, miza (macabr, dar real a) evidenei electronice a
tuturor pacienilor (adic oamenilor): gsirea i selectarea rapid a posibililor donatori de
organe pentru clienii bogai (care trec urgent naintea celorlali pacieni din coada de
ateptare la transplant).
Ne punem astfel cteva ntrebri care nu sunt lipsite de temei. Cine te asigur de
onestitatea celor care au acces i controleaz sistemul de eviden medical electronic?
Cine te asigur c-n cazul n care (Doamne feri!) suferi vreun accident nu-i contrafac
semntura i apoi (de mai e cazul i induc o com sor cu moartea cerebral tocmai ca)
s te traneze pentru c eti un donator compatibil cu unii din clienii bogai de pe lista
scurt de ateptare (cum am neles c se practic n New York, cu cele dou ambulane
care merg la locul accidentelor rutiere)? Cine te asigur c medicii transplantoriti i
preuiesc viaa ta pentru tine i nu pentru profitul bnesc obinut de ei tranndu-te pe
tine? Cine te poate asigura c accidentul prin care treci nu a fost unul regizat (vezi i
cazul cu liderul cosovarilor care fcea comer cu organele prizonierilor sntoi srbi) i
realizat de bande specializate?
Iat cum patima iubirii banilor a orbit minile unor oameni (zii doctori, dar mai mult
slujitori ai masoneriei dect ai medicinii) i i-a fcut s nu-i mai iubeasc real semenii,
ci s-i vad ca pe nite mrfuri cu care fac afaceri (bini cu organe) n cel mai sinistru
mod!
Te apuc, ns, jalea i disperarea cnd vezi cum i unii funcionari pui s slujeasc
Biserica, oamenii i viaa la toate nivelurile ei, devin (cu pretinse justificri teologale
ultra-alambicate) trmbie de propagand ale mafiei criminale care conduce ara spre
noile culmi de haos i dezndejde. i tare m tem c dup episodul vaccinurilor
(parteneriatul BOR ministerul sntii cu propaganda pro vaccinuri) i al
transplantului (cu premierea chirurgilor binefctori) s nu urmeze alte episoade legate
de homosexualitate, avort, euthanasie, manipulri i tratamente genetice (eugenie) i
celelalte probleme bioetice cu grad ridicat de ambiguitate prin mintea unora Cci cu
celelalte aprecieri n spectrul politic- economic, funcionarii aceia ne-au convins deja
(premierea nemeritat a lui bsescu n 2007 (cu ce a ajutat el biserica?), premierea n
avans a Curii Constituionule (n iunie 2012) de cine le e fric i cui slujesc
pe 22 Oct 2012 la 09:37 # Av. George P.
221

Iat un film documentar cutremurtor (poate merit pus ntr-un articol nou) despre
comercializarea copilriei (RO):
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=O_LcfNrOQnQ.
pe 22 Oct 2012 la 09:43 # Mircea

Subiectul transplantului de organe este delicat si cred ca abordarea lui moralo-etica poate
duce la controverse. Prin urmare, mi se pare buna cadrarea comentariilor inspre industria
transplantului si nu inspre transplanturi.
Iar pe cei care nu sunt confortabili cu ideea de transplant i-ar putea ajuta in intelegere
gandul ca ar face-o pentru o persoana pe care o iubesc si nu ca idee abstracta. Pe undeva
abordarea abstracta ne poate duce la concluzii similare cu binecunoscuta iubire a
aproapelui: cand este declarata abstract este usoara, cand trebuie sa o dovedesti concrect,
fata de o persoana vie, de langa tine atunci devine mai complicata.
pe 22 Oct 2012 la 10:26 # niolae mirean

Filantropia, (cuvntul ce nu mai umilete trufia omului ultrainsrtuit, ca medievalul

milostenie, asemeni anticului ndejde, nnoit cu onorantul speran), devine din zi n zi
tot mai folosit (la modul speculativ) ca mijloc (nevinovat i) eficient n a ctiga,
susinerea (i finanarea) multor aciuni promovate i practicate fr o (sau fr nici o)
analiz duhovniceasc adc, (ortodoxete vobesc i n duhul sfinilor prini), de medii i
persoane din cele mai nalte sfere. Banul i bunul, omenia i umanismul ( manipulant i
mamonic, n scop i duh globalist) sunt cautate, culese i folosite pentru scopuri ce
nimeni de acolo, nu le cerceteaz adnc , ct de ortodoxe i de mntuitoare sunt, ct
susin i slujesc mntuirii omului (practicate astfel), mplinirii poruncilor divine i ct
scopurilor ce (par numai c) au aceast int , nelnd i deturnnd (foarte fin i foarte
greu de observat de cei ce nu-i caut desvrirea n Dumnezeu). A aparut (i sa
instituionalizat), aprobarea multor aciuni , (doar pentru banul i sprijinul druit), prin
acordarea de premii, diplome, insemne, i ordine , (practic ce nu am auzit i nu tiu s
aparin cultului ortodox patristic), oricui ( inclusiv masonilor i ereticilor). Scopul este
limpede.
Cum a spus Domnul s facem milostenia, i cum mplinete instituia slujitoare porunca,
evideniind nominal (i public) ?. Cu ce rmne premiatul ( dup spusa Domnului) ???,
Oare nu cu nelarea, cu cinstea din public i cu diploma din mn? , pentru c Domnul a
spus c acela prin aceast practic i-a luat plata.

222

Instituia eclesial, (sau acei din ea ce s-au pronunat deja n cazul transplantului de
organe). cum m conving pe mine cel ros de ntrbri i ndoieli (i pe cei ca mine), c
decizia de susinere i propaganda pro este ortodox, n duhul sfinilor prini, c este
de la Dumnezeu (care hotrate cnd i cum sfrim), c aceast practic se face n scopul
mntuirii, i c nu slujete pe viitor altor cderi cumplite i lui mamona, c nu sunt paii
mruni facui pentru un scop periculos, c nu se va ajunge la clone productoare de
organe, c nu va fi indus moartea clinic etc. etc.
Sa vzut i se vede clar i din ce in ce mai mult ca intervenia omului n lucru i lucrarea
lui Dumnezeu, far respectarea poruncilor i far scopul mntuirii, duce la un bine
prut i la sens i efecte contrare vieii adevrate.
Curnd (dac nu chiar acum, muli i vor consuma energia vital n patimi crunte, (fr
grij), bazndu-se, pe bani, pe medicina care nlocuiete ce-i uzat, pe abundena de
organe de schimb, pe ortodoxeasca filantropie speculat abil, etc.
Ortodoxia instituional de astzi, (dei are in frunte, doctori i academicieni), nu
dovedete c studiaz viaa duhovniceasc i capcanele ei actuale, (n nici o form i n
nici un fel). Funcia trecnd la decizii (de tip papal), dup propria voin i scop. M
doare s spun c instituia aceasta promoveaz i propovduiete (insistent) parc doar
morala social-religioas comun multor culte, umanismul deasemeni comun, ritualul ca
datin i cultur mai mult dect ca tain (adic ne cernd i mai ales ne luptnd s dea
dovad concret de desptimire la orice nivel), istoria bisericii ca istorie justficativ, i
abia (doar ca ideie), desptimirea real (cu descrierea, cu nselarea i capcanele ei din
ispita zilelor noastre), i mai deloc lupta cu desacralizarea, cu politica antiortodox
european i mondial (la nivel instituional). Este doar ceia ce vad eu, ce simt eu si ce
cred eu. Nu am spus i nu spun aceasta pentru a ncuraja i ndemna la schism ci pentru
a ateniona instituia c trebuie s ia n seam pe cei ce-i pstorete i credina lor dac
este n Adevr.Nu susin c dein Adevarul. Ortodoxia nu deine Adevrul, (cum tendeios
i batjocoritor spun adversarii ei c pretind ortodocii), ci crede Adevrul, se nchin lui,
l iubete, l slujete i prin taine l triete. Cer iertare lui Dumnezeu i tuturor pentru
cele spuse i pentru ndrzneal.
pe 22 Oct 2012 la 11:01 # cititor

Alta Alina,
Biserica Ortodoxa nu este impotriva transplantului.
Sfantul Luca al Crimeii a facut transplanturi. Preotii, parintii duhovnicesti dau
binecuvantare si se roaga pentru reusita operatiilor de acest fel. Problema nu este
transplantul in sine, ci ceea ce se urmareste, lucru care este intr-adevar diabolic.
pe 22 Oct 2012 la 11:07 # nicolae mirean

223

Milostenia, mai ales cu cele ce in de nssi fptura mea se face numai de catre titular.
Titularul decide.
In alt ordine de idei, putem s ne daruim viaa, pentru cineva, dar la modul contient, din
voin proprie ca iubire suprem. Domnul i-a dat viaa pentru noi. A ne da viaa este una,
a ne da parte din trupul mptimit este alta. Dumnezeu i-a dat trupului tot ce-i trebuie i
sufletului asemeni, pentru mntuire. Un organ strain este o parte vie intodus violent n
corpul primitorului ce aduce cu sine mari i multe necunoscute, n plan sufletesc,
(legturi i datorii de suflet ce nu sunt macar intuite). Un lucru este clar. Viaa nu este
doar biologicul, nici ce spune medicina, stiina, i diversele credine omeneti, ea este
ceia ce Dumnezeu a spus iar salvarea vieii nu se face prin transplant ci prin cele ce
Dumnezeu le-a dat i pus la ndemn. A salva biologicul nu nseamn a salva viaa. Un
organ preluat de la un om cu via curat i far vinovii majore, daruit unui patima nu-l
salveaz ci-l face s continuie traiul ce i-a consumat energia vital i organul distrus.
E doar un aspect oarecare din multele ce nuconteaznici pentu naltul cler susintor
al practicii acesteia.
pe 22 Oct 2012 la 11:32 # Av. George P.

Nu trebuie s uitm c o fapt este bun cnd toate componentele ei sunt bune
(intenie=scop, mijloace, consecine, exemplu pentru alii)

MIRCEA VULCANESCU, FILOSOFUL MARTURISITOR, APARAND PREDANIA

ORTODOXA: Restituiri de mare actualitate, scrieri apologetice si polemice INEDITE (I)
Publicat pe 29 Oct 2012 | Categorii: Catolicism si uniatie, Dogme/ erezii, Marturisirea
Bisericii, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Mircea Vulcanescu, Portile Iadului,
Teologie ortodoxa, Vremurile in care traim | Print

224

Vezi, din aceeasi carte, si: Parintele Sofian despre CHIPUL OMULUI
INDRACIT DE PATIMI si CHIPUL OMULUI PATRUNS DE DUHUL
SFANT
Sora M.,
D, M., d! Nu cred ca te va ajuta Conservatorul sa-ti imbogatesti in vreun fel viata
pe care ti-ai ales-o. Incet-incet te vei laiciza, nu mai ai timp de rugaciune si, cine stie,
poate vei renunta cu totul la viata asta! Vei ajunge sa-i urasti si sa-i dispretuiesti pe cei
care poarta aceeasi haina cu tine! Eu ma rog Maicii Domnului sa te tina asa cum esti
acum, in acest moment. Ca ai venit din ravna la manastire si ai niste calitati, si poti
sa le pierzi acum!
Eu asa zic; sa renunti la toate planurile cele lumesti si sa lupti sa te apropii cu toata
fiinta ta de Dumnezeu, ca pentru El ai venit la manastire, M. Asa te rog eu, din toata
inima mea.
Daca vrei muzica, incearca sa descifrezi singura niste axioane, niste Heruvice; ai sa vezi
ca mai mare bucurie ai cand le poti descifra singura!
Dar cu judecata cum stai? Ai reusit sa te invingi pe tine? Imi spui ca limba se
porneste singura! Da, M, cred! Asta e boala femeiasca, mai ales! Dar eu iti spun
inca odata: fratia ta ai venit din ravna la manastire, nu intamplator! Iar acuma, incet-incet,
parca vrei sa revii la ceea ce erai in lume: judecata, mandrie, pofte spurcate Nu asa, M.
Nu judeca, nu judeca pe nimeni, niciodata, nu judeca! Nu-ti dai tu seama cat de grava
este calcarea acestei porunci inaintea lui Dumnezeu, nu-ti poti da seama! Trezeste-te
imediat ce-ti vine in gand sa judeci pe cineva, opreste-te, stai putin si asaza-te la
rugaciune.
Eu nu cred ca fratia ta ai vrea sa stai undeva in rai si surorile tale in iad! Nu cred ca te-ai
bucura sa-l vezi in iad pe parintele sau pe maica! Nu cred! Roaga-te pentru cel
225

care-ti tulbura sufletul si ai sa vezi, vei gasi pacea! Mantuitorul este in noi,
inlauntrul nostru; aici se intampla totul, in inima!
Rugaciunea lui Iisus cere rabdare multa, renuntare si, mai ales, suferinta iubirii!
Intelepciunea omeneasca rezuma totul la asta: sa vezi gunoiul din ochiul aproapelui.
Iar intelepciunea cea dumnezeiasca este sa vezi barna din ochiul tau, si de aproapele
tau sa ai mila. Sa-l tamaduiesti, cat poti, cu dragostea ta, ca daca starui cu putina
dragoste si nu-l judeci, ii scapi sufletul de la iad.
Sa fii ca o lumina, sa ma bucur si eu, M.!
Parintele Sofian.
***
Sora M,
Am citit scrisoarea fratiei tale si am apreciat sinceritatea sufleteasca. Nu stiu unde
vrei sa mergi, in ce pustie, in ce loc tainic, nu stiu daca-ti va fi de folos. Deocamdata,
cred ca ti-ar fi de folos ca, acolo unde esti, sa-ti faci pravila, cu multa atentie la
fiecare cuvant si gand din rugaciune. i in timpul rugaciunii, dar mai ales intre timp, sa
te gandesti la toata viata fratiei tale, de cand erai mica, si cat ai stat in manastire, si sa te
caiesti de toate faptele si gandurile rele si rusinoase, sa te rogi in taina ca Bunul
Dumnezeu sa te ierte. Pazeste-te sa nu cheltuiesti nicio farama de timp flecarind sau
osandind pe cineva. Roaga-te cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Psaltirea, citeste
Noul Testament, cate putin, zilnic, macar 1-2 capitole, si alte carti bune de intarire
in credinta, in curatia inimii si a trupului.
Nu uita cuvantul Mantuitorului; nvatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu
inima, si veti afla odihna sufletelor voastre!
Revolta nu foloseste la nimic. Dumnezeu cum rabda atat si nu ne pierde? Toata
tulburarea fratiei tale este din mandrie. Zi mereu: Pentru Dumnezeu, rabd orice!
Adu-ti aminte de fratele din Pateric ocarat pe nedrept de Batran, cum a primit zece cununi
de la Dumnezeu! In fiecare zi sa-ti spui: Ia sa vad, daca rabd azi, ce se intampla!.
Dar sa rabzi si cu inima, nu asa, scrasnind din dinti.
Eu, personal, nu l-am cunoscut pe p, si nu am vorbit niciodata cu el. Dar cum pot eu
sa judec un preot? Ca daca-l judec, indata vine vrajmasul si ma pedepseste pe mine,
sufletul meu il batjocoreste, ca are ingaduinta de la Dumnezeu, de vreme ce si eu lam judecat pe aproapele meu. Calc cuvantul Lui: Nu judeca, ca sa nu fii judecat! Nu
pot face asta niciodata, cum pot eu sa judec un preot?! Oricare ar fi!
Lasa judecata, M, las-o in seama lui Dumnezeu.

226

Mai bine sa te gandesti la acele fapte rusinoase, pe care-ti este rusine si sa le

spovedesti. Lupta, cat poti, contra gandurilor necurate, raspunde-le: Eu sunt
hotarata sa raman la manastire!. Citeste Sinaxarele, Vietile Sfintilor, si cauta, si fa!
Iesi din aceasta lene duhovniceasca, fa canon de metanii, de milostenie, nu pierde
timpul, gandurile sunt o inselare, ca sa-ti risipesti timpul. Timpul este pentru
rugaciune si pocainta, nu-l risipi!
Tu inoti pana la gat in pacatele tale, si-i acuzi pe ceilalti! Nu asa! Ai ajuns sa
tanjesti dupa lucruri de care lumea este satula si scarbita. i nici nu te mai marturisesti
curat.., dar pacatul nemarturisit este ca o injectie care duce la septicemie mortala.
Nu-ti mai pierde timpul. Pana la varsta asta ai facut totul superficial, revino-ti, te
rog! Nu te mai gandi atat la Conservator. Mai bine stai cateva luni la o manastire, la
Techirghiol, de pilda, sunt maici care stiu bine randuiala
Acolo, la Conservator, sunt multi barbati, avem si noi un frate de aici la Conservator, cine
stie ce intorsatura pot lua lucrurile!
Parintele staret de la Cernica singur a invatat Axioanele
Nu-mi surade gandul sa te duci la Conservator. Nu te mai intoarce la acest gand. Ce
poti face cu acest Conservator, decat sa te mandresti la strana ca fratia ta canti mai
frumos decat celelalte? Cate nu vor plange, mai pe urma, din cauza fratiei tale, cand vor
simti dispretul tau! Mai bine invata singura notele psaltice si descifreaza singura niste
slave, pe note, si ai sa fii mai multumita si poate mai smerita. Nu uita ca la Conservator
este totusi un mediu laic, unde nu ai de la cine invata adevarata smerenie, evlavie si
ascultare calugareasca.
Daca te-ai intors la acest gand, eu nu te opresc, dar nici nu te incurajez. Insa asta stiu eu:
daca te gandesti mai mult la viata fratiei tale si la Dumnezeu, mult mai usor te poti
pregati pentru mantuire.
Ca acesta este scopul principal pentru fiecare crestin, mai ales pentru calugari:
mantuirea. Cauta si dobandeste mai intai smerenia si cainta pentru pacate, rugaciunea
curata, atenta, sincera si fara ganduri raspandite. Incepe asa. i Dumnezeu iti va ajuta!
Parintele Sofian.
***
Maica M,
M, asculta-ma pe mine; pustia si linistea cauta sa ti-o faci fratia ta in inima, nu in
afara. Eu stiu ce spui fratia ta, ca si eu stau in Bucuresti! Cauta sa-ti aduci pustia in
inima prin infranare. In primul rand infraneaza-te de la vorba. De televizor, nu mai
spun! Uite, eu am un radio, dar nu l-am deschis aproape niciodata pana acum
227

Acum, l-am deschis si eu, pentru razboiul din Iugoslavia. Noi zicem ca am lasat toate si
L-am urmat pe Hristos. De fapt i-am inselat pe toti; si rude si calugari! Purtam
haina ingereasca si lumea alearga dupa noi, sa ne rugam pentru ei, pentru bietii
oameni! Ei ne stimeaza, ca de!. i noi de fapt ii inselam pe toti, ii mintim ca
suntem calugari!
Nu pleca din C, nu pleca din Bucuresti, stai aici. Stai aici si incepi sa faci Doamne
Iisuse!, de sute de ori pe zi. Vorba cat se poate de putina si judecata deloc. Cand
spui: miluieste-ma pe mine, pacatoasa!, gandeste-te la toate pacatele cate ai
facut pana acum. Pazeste-ti inima de ganduri. Fereste-ti privirea, sa nu te uiti in ochii
celui cu care stai de vorba. tii cum spune Psalmul de la Bogorodisna: intoarce
ochii mei ca sa nu vada desertaciunea! Ca daca nu te smintesti tu, se sminteste
celalalt si pleaca Duhul Sfant de la tine. i mai ales nu judeca.
Asa iti faci pustie in inima. Uite, din aceasta seara, hotaraste-te sa nu mai judeci pe
nimeni. Incearca, chiar din seara aceasta, sa lucrezi acest cuvant. i pe urma mai
vorbim.
Maica poate fi si ea mandra. Lasati-o asa. Nu va razvratiti impotriva ei, nu o
judecati. Haraiala asta nu aduce nicio pace. Citeste Paraclisul Maicii Domnului si
pomeneste-o. Asta poti sa faci pentru ea.
Ascult-o, maica! Asculta, dupa modelul Mantuitorului Hristos. Citeste Evanghelia de la
Ioan, sa vezi cat de ascultator este Mantuitorul. El are putere mare de la Tatal, si cu toate
acestea asculta desavarsit pe Tatal ceresc! Ce va deranjeaza ca este mandra? O fi!
Marirea strica firea, dar si: Smerenia prinde dragoste, de la inceput!
Ea o fi mandra, dar si fratia ta tot din cauza mandriei nu poti sa te pleci inaintea ei.
Las-o-ncolo de mandrie, maica M.
De, asa se-ntampla totdeauna! Toata lumea vrea ca celalalt sa fie sfant, iar el sa-si
faca de cap! Ascultarea este de la Mantuitorul, maica: Eu nu fac nimic fara stirea
Tatalui!
Daca L-am avea noi pe El mai des in amintirea noastra, nu am mai pacatui asa. Cat a
suferit El Insusi, cata rabdare a avut! i nu spunea nimic!
Tu spui mereu: Nu mai pot! Nu asa! Roaga-te!
Cand eram la puscarie, lucram la dig, caram cu roaba, pe ploaie, era glod mult si
roata se incarca cu noroi. Unii erau mai voinici, mai tineri. Eu am ramas mult in
urma. si nu mai puteam salta roata din glod. i am strigat in inima mea: Doamne,
ajuta-mi, Doamne!, si in clipa aceea soldatul mi-a spus: Mergi pe unde-i uscat!
Nu aveai voie cu niciun chip sa faci asta, era ca si cum ai merge liber. Dar
Dumnezeu mi-a raspuns, in forma aceasta, imediat. Imediat mi-a raspuns
Dumnezeu!
228

De-asta zic: Dumnezeu a dat multa libertate omului sa faca ce vrea, dar pe noi ne
strica mandria. Acum ai intrat sub privirea ei. Nu o trage la raspundere cand greseste.
Ii atingi orgoliul ei si pe urma te are in vedere. Roaga-te pentru ea.
Altii au rabdat greutati mai mari. Rabda, ca n-o sa-ti cada galoanele! Rabda, ca
numai vrajmasul te-a adus in starea aceasta de razvratire si de cearta. A pus gheara
pe tine, si acum te descurajeaza, maine te impinge la deznadejde si cu asta gata, te
pierde! Doamne fereste! Lasa! Rabda si fratia ta! Asculta-L pe Mantuitorul, ca
merita aceasta cinste!
Mantuitorul prin smerenie le-a biruit pe toate. Nu te teme de smerenie, ca ai sa ai alta
pace sufleteasca. Nu stii de unde-ti poate veni ajutorul cand rabzi!
Nu uita vorba romanului: Vorba dulce mult aduce! Stam cum putem la manastire, ce
sa facem! Cere-ti iertare de la toti, ca n-o sa-ti cada galoanele. i rabda asa. Ca maica
nu poate intui starea te de oboseala, ce sa faci!
Rugaciune si rabdare! Rugaciune si rabdare!
Ascultarea este folositoare, oricum ar fi. tii cum se spune: Cine asculta invata.
Cine nu, ramane chircit!.
Parintele Sofian
***
Maica M,
A vorbi pe cineva de rau, a-l judeca, este ca in viata lui Iov! Cel ce judeca este
asemeni vrajmasului diavol, care are obraznicia sa ceara de la Dumnezeu sa se
atinga de viata lui Iov. Cand judeci pe altul, diavolul iti aduce argumente mii si mii:
ai dreptate sa-l judeci, cum sa nu-l judeci!
De fapt, vrajmasul te batjocoreste pe tine, in clipa aceea esti ca intr-o capcana.
Trezeste-te atunci si fa niste metanii, sau stai toata noaptea cu capul sub perna si
gandeste-te la pacatele tale, smereste-te, ca fara smerenie nu poti iesi din capcana pe
care ti-o intinde diavolul atunci... Roaga-te cu de-a sila, ca e tare greu sa te mai
rogi cand judeci pe altul! Cum sa te rogi batand din picioare impotriva fratelui
tau!?
Nu-l mai judecati pe P, ca o sa fie si mai rau! Nu stati la barfa pe la colturi! Cand te
tulbura gandul sa judeci, stai repede in genunchi si citeste Paraclisul. Asa sa faci. Sau
Doamne Iisuse!, Doamne Iisuse!, sau citeste ceva la Psaltire, fa ceva, oricum.
Roaga-te Maicii Domnului pentru el, nu-l judeca, ca Maica Domnului face multe
minuni, cu adevarat!

229

Iti trimit niste metanii, ia-le! Roaga-te pe ele! Roaga-te si pentru mine. Imi pare
rau ca nu pot sa fac mai multe pentru fratia ta. Dar sa nu mai judeci pe nimeni! i eu
gresesc, cu gandul, si ma caiesc cat pot. Ca indata ce judeci, vrajmasul isi noteaza el
toate, si apoi isi cere voie de la Dumnezeu. Iar la ganduri nu le mai da atata
importanta! Ca daca nu le dai importanta, te lasa si ele in pace. De la judecata vin
gandurile, si desfranarea tot de aici!
Un singur cuvant: Nu judeca. Dumnezeu nu-ti cere sa faci minuni, ci sa fii OM, sa ai
delicatetea omului, asa cum l-a creat Dumnezeu.
Parintele Sofian
***
Sora A,
Hristos a inviat!
Peste cateva zile vom sarbatori Inaltarea Domnului, si eu abia acum am izbutit sa-ti
raspund la scrisoarea fratiei tale, trimisa din luna februarie.
Intre timp, am avut niste necazuri cu sanatatea, si de mai mult de o luna n-am putut iesi
din casa, si nici acum inca nu pot iesi.
Inteleg din scrisoare ca te-ai stabilit la manastirea sau schitul T, din eparhia de Alba Iulia.
De doi ani esti acolo. Imi pare bine! Dar intra in program si ramai pe loc. Nu te muta
in alta parte, ci leaga-ti viata de acest schit. Fii statornica. Pentru ca, mutandu-te
mereu, devii ca un pom abia sadit, il scoti si-l rasadesti in alta parte, si tot asa. Un
asemenea pom nu poate prinde radacini si se usuca. Asa ni se intampla si noua.
Stand intr-o manastire, te poti pregati mai usor si mai sigur de mantuire, care este scopul
intrarii noastre in viata de manastire. Iti poti face pravila. Poti lua parte mai des la
slujbele de la biserica: Vecernie, Utrenie, Sfanta Liturghie si alte rugaciuni pe care le poti
citi la chilie.
Umbland mereu pe drumuri, in cautare de manastire, ramanem pagubiti sufleteste,
de cele necesare sufletului, si astfel pierdem si mantuirea, si viata noastra o cheltuim
in zadar.
Dumnezeu sa-ti ajute, sora A, in sensul in care am scris mai sus. Sa-ti dea Bunul
Dumnezeu rabdare, smerenie si statornicie, si multa pace sufleteasca.
Cu cele mai bune urari de bine,
Arhim. Sofian, 1999, M-rea Antim.

230

***
Mult stimate d-le P,
Am primit scrisorile dvs., cu cele trei imprimate, in care va revoltati impotriva
dezmatului si a coruptiei din viata societatii romanesti. titi care este cauza acestei
stari din viata tarii noastre? Roadele comunismului, care a lucrat cu toate mijloacele
posibile la imbolnavirea sufletului romanesc la toate varstele. Aceasta catehizare
ateista a durat 50 de ani. Libertatea de dupa Revolutie a continuat cu necredinta, cu
pofta de imbogatire, cu egoismul, cu saracia si boala, si pacatul.
Un om gol de credinta, materialist si plin de patimi, are nevoie de timp si de lucrare
pozitiva asupra lui, ca sa se schimbe si sa devina un om cu respect fata de cuvantul lui
Dumnezeu, pe care il gaseste in Sfanta Scriptura si in sfintele Biserici. Are nevoie de
timp ca sa devina un om constient de faptele sale si ca sa fie convins ca viata aceasta nu
este vesnica si ca urmeaza viata de dincolo, in care vom da seama de tot ceea ce am facut.
Ca sa convingi un singur om inrait sa devina un om de omenie, este foarte greu. Dar
sa schimbi o tara intreaga? Va dati seama ca este mult mai greu.
Ierarhia noastra nu este absenta de la aceasta chemare misionara si face multe eforturi de
imbunatatire a vietii crestine, prin scris, prin predici, prin spovedanie si impartasanie, dar
nu este de ajuns. Ar trebui ca si conducerea laica a statului sa intervina, colaborand cu
Biserica. Din pacate nu se intampla asa. Avortul, homosexualitatea si alte fenomene
pierzatoare sunt lasate libere, sunt incurajate prin diverse masuri politice. Posturile
de televiziune, filmele pornografice se intrec in a promova desfranarea si alte patimi
sau incearca sa discrediteze Biserica si invatatura crestina. Astfel, unii zidesc si altii
darama, creand confuzie si haos.
Trebuie multa staruinta in bine si multa rugaciune din partea celor credinciosi cu
adevarat, care sunt putini in comparatie cu multimea ratacita. Trebuie sa-L rugam
pe Milostivul Dumnezeu ca sa ne ajute in lucrarea grea de intoarcere a oamenilor
catre adevarata lor menire.
O mare primejdie pentru Biserica si pentru tara sunt sectele. Ele lupta impotriva
Bisericii si a dreptei credinte, impotriva Maicii Domnului, impotriva crucii si a
icoanelor. Sectele s-au inmultit dupa Revolutie si ele de asemenea creeaza confuzie
in viata credinciosilor.
Nu este cazul sa va spun prea multe lucruri despre starea actuala a societatii romanesti,
intrucat le vedeti si le stiti si dumneavoastra.
Datoria fiecaruia dintre noi este sa ducem o viata dupa voia lui Dumnezeu si sa-i
ajutam pe cei din jurul nostru sa duca o viata crestineasca, spre folosul lor sufletesc.
Sa-i ajutam pe semenii nostri, mai ales ca multi dintre ei au uitat ca mai au si suflet
si ca viata nu se opreste pe pamant, in groapa de la cimitir, ci continua in vesnicie.

231

Iertati-ma, poate ca raspunsul meu la scrisoarea dvs. este prea lung si poate insuficient.
Totusi, eu asa vad starea in care ne aflam.
Va doresc numai bine.
Arhim. Sofian Boghiu, 1999.
(din: Parintele Sofian duhovnicul, Editura Bizantina, Bucuresti 2012)

***
Despre trufie si despre cel trufas
Trufia este cugetul infumurat al omului neinsemnat, care socoteste despre sine ca
este mare si important. Cel trufas are o parere foarte buna despre sine, gandeste
dispretuitor si socoteste ca, ignorandu-le pe toate, este intelept; face parada de cumpatare,
in timp ce el este nechibzuit; are impresia ca este cineva, desi este un nimeni; se amageste
cu fapte care sunt fara de nici o valoare. Cu toate ca este rau, gandeste despre sine ca este
bun: nu-si masoara faptele, apreciindu-le dupa masura comuna, ci dupa masura
ingamfarii sale.
Cei vechi socoteau ca aceasta patima este prin firea ei necurata si au definit-o ca fiind un
obstacol in calea bunastarii, deoarece omul care socoteste despre sine ca este mare nu
poate accepta sa fie indreptat.
Dupa socotinta trufasului, ceea ce gandeste despre sine aceea si este intr-adevar.
Cel trufas ii dispretuieste pe ceilalti, iar pe casnici ii priveste de sus; este surd, iar
fraiele mintii lui sunt nestatornice, asemenea bataii de vant.
Este vesnic intristat si nemultumit, ca unul ce socoteste ca nu-i sunt apreciate
meritele; este un acuzator de temut al celorlalti, si mai ales al celor care n-au nici o
admiratie pentru el; se plange ca este nedreptatit de cei aflati in pozitii superioare si
invinuieste [pentru aceasta] pronia dumnezeiasca. Trufasul este lipsit de evlavie, pentru
ca nu se inchina decat propriei persoane.

232

Despre infumurare si despre cel infumurat

Infumurarea este trufie, obsesie, aroganta, slava desarta; infumurarea este o
excrescenta a sufletului bolnav, asemenea puroiului care se formeaza in rana.
Sfantul Vasile cel Mare spune:
infumurarea pare sa fie cea mai rea dintre toate patimile omenesti, pentru ca toti cei
cuprinsi de ea vor avea parte de pedeapsa pe care a primit-o si diavolul.
Cugetul trupesc ii umple de trufie mintea celui infumurat, cazand sub puterea
diavolului. Este plin de semetie si de smintire, este infatuat, dement si parelnic chibzuit.
Cel posedat de infumurare, ca si cum ar fi fost plasmuit de un creator rau, nu este in
stare sa vada chipurile lucrurilor decat deformat (Platon).
Intreit nefericiti sunt toti cei care se trufesc, gandind despre sine ca sunt grozavi,
pentru ca acestia nu cunosc firea umana (Menandru).
Despre mandrie si despre cel mandru
Mandria este semetie, cuget sfidator si faptul de a gandi [despre sine] cele ce nu se
cuvin. Mandria este asemenea dispretului fata de Dumnezeu; pentru ca atunci cand
cineva lucreaza un anume bine si nu-l pune pe seama lui Dumnezeu, ci pe seama
puterii proprii, Il dispretuieste pe Insusi Dumnezeu. Mandria este tagaduirea lui
Dumnezeu, pentru ca acela care isi pune reusitele pe seama sa Il neaga pe
Dumnezeu si se asaza pe sine in locul lui Dumnezeu.
Teodoret spune:
Toate felurile de pacate sunt respingatoare, dar cea mai nesuferita dintre toate este
mandria.
Iar Sfantul Grigorie de Nyssa afirma:
Mandria ar putea spune oricine este samanta sau radacina spinului pacatului
pentru cel care socoteste ca nu va pacatui.
Teofilact numeste mandria culmea rautatilor si dispret fata de Dumnezeu.
Iar Vasile al Seleuciei spune:
Mandria este obarsia bolilor, vrajmasa lui Dumnezeu; ea ignora cele ale firii si este
bolnava de cele ale diavolului, din cauza carora drumul spre virtute este zadarnic;
chiar daca ai aduna toate virtutile laolalta, de indata ce se arata aroganta, facliile
acestora se sting [cu totul]. Nici un folos [duhovnicesc] nu aduce postul, atunci cand
233

se insoteste cu mandria; de prisos este fecioria, odata ce a fost intinata de mandrie;

Dumnezeu nu primeste dreptatea care se pune in slujba trufiei si uraste facerea de
bine hranita cu [patima] infumurarii.
Cel mandru este o fiinta nerecunoscatoare si nechibzuita. Sfantul Vasile cel Mare
spune ca
omul mandru este acela care isi manifesta ingamfarea sub ochii celor de fata, fiind
priceput in a se arata celorlalti mult mai bun decat este in realitate.
Isidor Pelusiotul declara:
Pe cel care pe de o parte savarseste un oarecare lucru, dar care apoi il arata ca fiind
mult mai mare decat este in realitate, dispretuindu-i pe ceilalti, trebuie sa-l numim
mandru.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune despre mandrie:
Nici un rau nu este asemenea mandriei: face din om un demon, o fiinta care insulta,
huleste, se jura stramb; provoaca moarte si doreste sa ucida. Cel mandru traieste vesnic
in necazuri, vesnic este indignat, vesnic este tulburat. Nu este cu putinta sa-si sature
vreodata patima; chiar daca-l va vedea pe imparat plecandu-i-se si inchinandu-i-se, tot
nu-i va fi indeajuns, ci si mai mult se va aprinde; asa cum iubitorii de arginti, cu cat ar
aduna, cu atat au nevoie de mai mult, la fel si cei mandri, cu cat se bucura de mai multa
cinste, cu atat o poftesc si mai mult; in acest fel, patima lor va spori [neincetat]; pentru
ca este patima, iar patimile nu au nici o limita si nu se opresc deci atunci cand il vor
nimici pe cel care le poseda.
Mandria naste necuviinta, ocara, dispretuirea semenilor, lipsa de grija fata de saraci,
impietrirea si neomenia. Dumnezeu Isi intoarce fata de la cel mandru. Dumnezeu
celor mandri le sta impotriva.
Despre marire si despre cel ce se mareste pe sine
Marirea inseamna a cugeta cele inalte, dar din vanitate si mandrie. Cel ce se
mareste pe sine se socoteste deasupra tuturor prin izbanzile sale [inchipuite] si se
infumureaza pentru virtuti, refuzand sa fie numarat printre cei simpli si umili; omul
care se mareste pe sine este fanfaron, arogant, egoist, narcisist, iubitor de sine,
dispretuitor.
Omul care se mareste pe sine se afunda in pofte absurde si trezeste in inima sa
patimi nesatule; urmareste satisfacerea lor si, atunci cand esueaza, soarbe pahare
neintrerupte de tristeti. Zadarnicia il stapaneste si l-a imbatat, adapandu-l din pocalul pe
care-l tine-n mana. Cel ce se mareste pe sine duce o viata plina de necazuri.
Despre aroganta
234

Aroganta este o stare [morala] care creeaza aparenta binelui sau a virtutilor care [de
fapt] sunt inexistente [Platon]. Cel arogant, desi este sarac, vrea sa arate ca este
bogat; desi se afla in nevoi, incearca sa creeze impresia ca traieste in belsug; fiind cu
totul lipsit de cele necesare, striga in gura mare ca este prosper; ofera in dar cele de
care are nevoie pentru a supravietui si rascumpara cele cu care vrea sa faca parada;
cauta lauda si vaneaza cinstirea, isi reneaga clasa din care face parte si isi insuseste
un nume fals pentru a se recomanda ca fiind de neam nobil; se faleste cu facerile lui
de bine si spune cuvinte mari despre fericirea sa; se lauda cu bogatia si se faleste cu
vita lui nobila; se mandreste cu frumusetea si socoteste ca insusirile sale sunt
exceptionale. Cei care-l cunosc il batjocoresc si cei ai casei isi rad de el. Aroganta este o
patima foarte grava si cauza multor rele pentru societate; ea raspandeste vrajba si
dezbinarea pretutindeni, provoaca schisme, rastoarna regimuri [politice], tulbura
pacea, instiga la razboi, aprinde orase, dezlantuie toate relele.
Despre slava desarta
Slava desarta, spune Sfantul Vasile cel Mare, este hotul mieros al bogatiei duhovnicesti,
gadele cel dulce ce al sufletelor noastre, molia virtutilor; care ne rapeste intr-un chip
placut cele bune si care amesteca cu miere otrava propriei noastre amagiri, intinzand
cugetului oamenilor paharul pustiirii.
Slava desarta nu este numai nimicitoarea faptelor bune, ci si povatuitoarea celor
rele.
Slava desarta pateaza sufletele oamenilor cu toata pangarirea.
Ioan Damaschin spune:
Slava desarta este desarta nu pentru ca iubeste slava, ci pentru ca nu iubeste slava lui
Dumnezeu.
Slava desarta subrezeste pana si temeliile celor mai inalte virtuti, lucrand la
suprimarea lor; slava desarta este un rau foarte mare si viclean.
Sfantul Vasile cel Mare descrie astfel slava desarta:
Cel care este slavit pentru bogatia lumeasca si poarta grija de slava omeneasca, care e
trecatoare, si se increde in virtutile trupesti, are parte de slava pe care si-o acorda el
insusi, nu insa de cea care duce la ceruri, ci de cea care ramana in tarana.
Isidor compara slava desarta cu o floare care nu infloreste decat pentru cel mult o zi.
Despre incapatanare
Incapatanarea este opinia neclintita si de neschimbat a celui indaratnic. Omul
incapatanat nu asculta decat de propria sa parere si se lupta din rasputeri pentru a
235

si-o impune, cu toate ca este nechibzuita si puerila; este ignorant si vulgar. Aristotel
spune: Indaratnicii sunt cei care nu-si urmeaza decat propria lor opinie, cei ignoranti
si! mitocani (Etica nicomahica).
Cei incapatanati sunt infumurati, iubitori de vrajba, indaratnici, necrutatori,
certareti, egoisti si ambitiosi. Persista sa-si impuna opinia lor in detrimentul
adevarului si a ceea ce este intr-adevar de folos. Nu le pasa de adevar, de ceea ce este
corect si drept; contrazic pe toata lumea in aceeasi masura, dar nu au obiceiul sa
contrazica in chip intemeiat. Cel incapatanat nu poate sa-si faca prieteni, deoarece este
respins de toti. Ca membru al unei comunitati, este nesuferit; prin incapatanarea lui
zadarniceste toate intrunirile. Ca partener de afaceri, este ireconciliabil, ca sot, este
tiran si ca reprezentant al puterii, este foarte primejdios, pentru ca nu accepta nici
un sfat din partea nimanui. Omul incapatanat cade in multe rele si adesea indaratnicia
nu-l adapa decat cu amaraciune.
Despre laudarosenie si despre cel laudaros
Laudarosenia sau fanfaronada inseamna a rosti vorbe mari, a grai fara nici un
respect despre orice, a te trufi si a vorbi semet, a sfida si a insulta.
Omul laudaros isi deschide gura si spune lucruri exagerat de mari; cugeta arogant
si-i desfiinteaza pe cei buni; ii dispretuieste pe cei puternici si arunca cu noroi in cei
umili; se lauda cu marimea puterii sale si se increde in bogatie si vigoare.
Rade de cei care se tem de Dumnezeu si le vorbeste de sus, dintr-un spirit de
fanfaronada. Vorbeste despre lucruri insemnate si se prezinta pe sine ca om incercat
si desavarsit; vorbeste hulitor si isi bate joc de cei intelepti; incalca legea si refuza
indatoririle [cetatenesti]; savarseste nedreptatea si-i minte pe cei cu care poarta discutii.
Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene si limba cea p lina de laudarosenie, spune
Scriptura: pedeapsa dumnezeiasca ii asteapta pe cei laudarosi.
Laudarosul huleste si nu arata supunere fata de legi; le contesta autoritatea;
vorbeste despre sine ca despre un inalt demnitar si isi proslaveste puterea; in
cuvintele lui domina egoismul, iar gandurile sunt conduse de aroganta si
infumurare. Plin de sine si orgolios, paseste trufas in lume, ca sa iasa in evidenta.
Laudarosul este totodata obraznic si las; caci, fiind lipsit de judecata, este bolnav cu
sufletul. Ameninta cu vorba, dar moare de frica. Sufletul laudarosului este lipsit de tarie
morala, fiind las si nerusinat, pueril si necugetat. Dumnezeu Isi intoarce fata de la cel
laudaros.
Despre lauda de sine
Lauda de sine inseamna a vorbi despre persoana proprie ca si cum ai fi cineva cu
adevarat important sau cel mai capabil dintre toti; [cei care se comporta astfel]
dovedesc o minte impovaratoare si ingusta; multi, dintre cei care intalnesc aceasta
atitudine, fug de un astfel de om, fiind dezgustati [de el] (Plutarh).
236

Lauda indreptata spre sine este goala si lipsita de orice valoare; atunci cand acestia nau parte de laudele altora, impinsi de ambitia proprie, care ravneste lauda, si paranduli-se ca e just, se comporta intr-un mod urat (Plutarh).
Lauda de sine, facand parada de cuvinte, nu arata decat lipsa faptelor; vadeste mai
degraba falsa virtute, care este interesata de aspectul exterior al lucrurilor, acuzand
existenta unei minti goale pe dinauntru. Asadar, trebuie sa doresti sa faci cat mai multe
fapte [bune], dar sa vorbesti cat mai putin [despre ele], ca sa nu ajungi sa fii asemenea
unui butoi, plin de mandrie, care sta gata sa crape (Neofit Doukas).

Parintele Valentin Mordasov si Parintele Ioan Buliga despre MILOSTENIE si FAPTELE

BUNE prin care putem castiga viata vesnica

Faptele bune
Fericiti cei milostivi, adica cei ce fac fapte de milostenie! Faptele de milostenie sunt
cunoscute tuturor. Hraneste, imbraca, munceste, fii de folos oamenilor, ajuta un
invalid, nu trece pe langa un om fara un cuvant bland, fii amabil, primeste pe cel
strain, imparte castigul tau cu cel sarac. Aminteste-ti ca cei fara de adapost, cei
lipsiti, cei schilozi sunt mari inaintea lui Dumnezeu. Aici, pe pamant, ei par pedepsiti,
dar la Dumnezeu vor fi miluiti.
Sfintii faceau bine oamenilor, netinand seama ce fel de oameni sunt acestia: pacatosi,
neortodocsi si altii. Trebuie sa ajutam tuturor celor care au nevoie, dupa puterea
noastra. De exemplu, ingrijirea bolnavilor este una dintre cele mai mari fapte de
milosardie. Insa, cand mergi sa ingrijesti un bolnav, trebuie sa te cercetezi pe tine insuti.
Daca il ingrijesti din interes, nu vei primi rasplata in cer. Cand cel care sufera de
patima desfranarii ingrijeste un bolnav, primeste vindecare de patima sa.
Boala este folositoare pentru suflet, daca este asumata fara cartire, cu rabdare. Insa cand
bolnavul se plange si ii invididiaza pe cei sanatosi, atunci isi pierde rasplata cereasca.
Omul poate suferi intreaga viata si sa nu aiba rasplata in ceruri, daca nu crede in
237

Dumnezeu, carteste, se inraieste, jigneste, ii supara pe altii. Daca insa fiind bolnav, un
credincios ortodox va cadea in asemenea pacate, trebuie sa se caiasca indata si sa se roage
sa dobandeasca intarire, ca sa nu se lipseasca de fericirea vesnica pentru o slabiciune de o
clipa.
Vorbind despre faptele de milosardie, noi avem deseori in vedere si milostenia.
Milostenia este materiala si duhovniceasca. Milostenia duhovniceasca este mai inalta.
Aceasta poate fi: sfatul bun, cuvantul bun, compatimirea, suspinul, bucuria, o carte
duhovniceasca daruita altuia sau pe care o poti recomanda cuiva ca lectura, a citi o carte
duhovniceasca omului care nu stie sa citeasca sau care nu vede bine. Rugandu-te,
sfatuieste-l, compatimeste-l pe cel ce sufera, povesteste-i ceva din Evanghelie, ajuta-l
sa se roage, poarta-te cu bunatate fata de el, fereste-l de pericol. Fiecare om este un
semanator. El seamana zilnic. Ce seamana, aceea va secera in ceasul mortii. Celui
care seamana raul ii va sta impotriva tot raul savarsit in viata sa si va fi dat
chinurilor vesnice. Cu totul altfel se va intampla cu cel ce seamana binele.
Postind, omul se foloseste pe sine, dar este important ca el sa aduca folos si altora,
dupa exemplul vaduvei, care I-a dat lui Dumnezeu ultimii sai doi bani, sau al altor
saraci, care nu aveau bani, dar aveau o inima generoasa. Unul sapa morminte gratis
pentru cei raposati, alta culegea din padure poame si ciuperci pentru cei bolnavi si
neputinciosi, un al treilea facea reparatii in biserica etc. Este imposibil sa enumeram
multimea faptelor bune, prin care un om poate fi de folos altora. Credinta si faptele ei il
fac pe om mostenitor al Imparatiei cerurilor, pentru ca faptele bune, din mila lui
Dumnezeu, se transforma in virtuti, iar sufletul impodobit cu virtuti este apt pentru
Imparatia cerurilor.
In pilda despre lucratorii viei, Domnul spune ca fiecare lucrator va primi rasplata.
Aceasta nu depinde de cat timp a muncit omul. Cei veniti in ceasul al saselea sunt cei
credinciosi din copilarie; cei din ceasul al noualea sunt cei credinciosi din tinerete, iar cei
din al doisprezecelea ceas sunt cei veniti la credinta inainte de rasplata, adica inainte de
moarte. Ce poti face in acest rastimp scurt? Poti doar sa aduci pocainta, sa faci fapte
de pocainta accesibile omului aflat intr-o astfel de situatie. Copiii, veniti din frageda
pruncie la Dumnezeu, cu supunere si cu ajutorul lui Dumnezeu se indrepteaza repede, dar
cu cat omul este mai in varsta, cu atat mai greu se petrece acest lucru. Usor se smulge un
pacat subtire si fraged ca o mladita, dar cu greu poate fi dezradacinata deprinderea
pacatoasa veche. Dar nu trebuie sa te lasi cuprins de lene, ci sa te nevoiesti pentru
Domnul, nadajduind in ajutorul si in sprijinul Sau. Straduieste-te sa eviti situatiile
si motivele care mijlocesc caderea in pacat, obiectele care te ademenesc la pacat,
imaginile, intalnirile nepotrivite; fii constient ca te afli in fiecare clipa sub privirea
atotvazatoare a Domnului. Vorbeste cu Domnul permanent prin rugaciune, vorbeste
cu Maica Domnului, cu sfintii marturisitori, oriunde ai fi si orice ai face: aceasta este
temelia virtutii.
Fereste-te de rau si fa binele, ne invata Domnul. Adica: curata sufletul tau prin pocainta
si nu uita sa il umpli de virtuti. Sufletul nu trebuie sa ramana gol, ca sa nu se intoarca
in el patimile de odinioara cu mai mare putere.
238

Intre virtuti, mai intai sunt iertarea si nerautatea. Iarta tot si tuturor. Iarta nu doar cu
cuvantul, ci din toata inima. Roaga-te ca Domnul sa-ti dea darul iertarii, roaga-te
pentru cel care te-a suparat, fa-i bine. Aminteste-ti ca Domnul iti iarta tie mult mai
mult decat poti tu ierta si trebuie sa fii recunoscator pentru aceasta mila.
Recunostinta ta trebuie sa constea in a ierta supararile ce ti se fac. Iertarea a toate
aduce pace. Pacea este rodul harului Duhului Sfant. Iertarea supararilor duce la
nerautate, iar nerautatea duce treptat la dragoste. Biruieste raul cu binele, asemenea
Sfantului Tihon de Zadonsk, ale carui sfinte moaste mijlocesc pana astazi vindecarea
demonizatilor. Nimic nu este mai greu decat sa-ti ierti vrajmasii, sa te rogi pentru ei si sa
le faci bine. Acest lucru il poate face doar cel lipsit de rautate. De aceea, dobandeste
nerautatea si bunatate sufleteasca prin fapte de milosardie: da milostenie dupa
putere, si cu cuvantul, si cu fapta. Munceste pentru tine si imbogateste-te in Dumnezeu,
precum acel taran evlavios care impartea venitul gospodariei in trei parti: o parte o dadea
manastirii, o parte saracilor si o parte o pastra pentru sine. Daca ai gospodarie, gradina,
animale, dobandeste prin ele folos nu doar pentru trup, ci si pentru suflet, facand
milostenie din rodul muncii tale. Tot binele pe care-l facem noi pe pamant, Domnul ni-l
intoarce in cer.
Este mare cel care slujeste tuturor. Un om a postit doua saptamani, iar altul a slujit
unui bolnav. S-a dovedit ca cel de-al doilea a fost placut inaintea lui Dumnezeu. Altul
nu primeste gandurile pacatoase, ci le respinge cu rugaciunea si astfel se face bineplacut
lui Dumnezeu. Cel care se opune gandurilor rele se zideste prin ganduri bune. Gandul
rau este radacina pacatului. Nu este infricosator faptul ca ne asalteaza gandurile, ci
faptul ca noi le acceptam, ne complacem in ele si acestea ne conduc la savarsirea
pacatului cu fapta.
In fiecare fapta si gand, daca ele sunt bune, este prezent Dumnezeu. Atata timp cat simtim
prezenta Domnului, primim tot ce este de folos si necesar.
Cand insa ne lasam gandurile in voie, demonii ne insufla tot felul de sugestii si chipuri:
desfranare, frumusete, slava etc. Omul inghite toata aceasta mancare demonica si o
aduna in suflet. Apoi ne trezim ca ne vine in minte ba o ticalosie, ba alta, si ele devin
aidoma unor pete murdare pe suflet. Trebuie sa avem grija neincetat de sufletul
nostru si sa spalam la timp aceste pete prin pocainta, tinand seama ca la nunta
trebuie sa mergem cu haine curate.
Sfintii nevoitori il aveau intotdeauna pe Dumnezeu in fata ochilor. Sfantul Serafim de
Sarov parcurgea in fiecare saptamana tot Noul Testament. Citirea Evangheliei aduce
Duhul Sfant in suflet. Daca citirea Evangheliei ti se pare dificila, greu de inteles,
plictisitoare, inseamna ca aceasta este exact lectura care iti este necesara, inseamna
ca tu esti bolnav si acest medicament amar este singurul care poate sa vindece
sufletul tau. Nu-l respinge si te vei convinge tu insuti de acest lucru, cand el va
deveni pentru tine mai dulce decat mierea. Domnul S-a trudit mult sa ne invete credinta cea adevarata. Stradania Lui nu a fost si nu va fi niciodata zadarnica. Roadele ei
sunt milioanele de oameni care se mantuiesc. Nu astepta momentul cand sufletul tau

239

va fi dus la Judecata, unde toti cei care nu s-au ingrijit de sufletul lor in timpul vietii
pamantesti plang amarnic. Lucreaza cat mai este timp.
Fa fapte bune in taina. In Evanghelie, in pericopa despre vindecarea orbului, Domnul
ii porunceste aceluia sa nu spuna nimanui Cine l-a vindecat. Cu atat mai mult noi,
pacatosii, daca reusim sa facem fapte bune, nu trebuie sa le facem cunoscute
celorlalti. Omul care iubeste slava pierde virtutea. Doar parintelui duhovnicesc le
poti descoperi si sa te sfatuiesti cu dansul. Ne amintim de Fericita Xenia, care aducea
caramizi pentru constructia bisericii noaptea, de Ioasaf de Belgorod, care taia lemne in
taina, de Nicolae, Facatorul de minuni, care in taina a daruit aur, si de multi alti sfinti. Nu
spune ca mergi sa te rogi: Iisus Hristos nu spunea nimanui cand Se indeparta de
popor in taina, lasand in departare chiar si pe ucenicii Sai. Slava si vorbirea desarta
inghit virtutea. Si postul trebuie sa fie tainic.
(din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari
minunate,

Iconomii bogatiei si pregatirea pentru viata vesnica. Din PREDICILE Parintelui

ARSENIE BOCA si ale Mitropolitului AUGUSTIN la TANARUL DREGATOR BOGAT

240

Publicat pe 24 Nov 2012 | Categorii: Dregatorul bogat si Pazirea poruncilor, Hrana

duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mitropolitul Augustin de Florina,
Parintele Arsenie Boca, Tanarul bogat | Print

TANARUL BOGAT Pr. Arsenie Boca

Bogatul auzise c este via venic.
El o dorea din cauza bogiei sale, cu care dorea s fie venic. Aceasta se vede din
tristeea cu care a plecat de la Cel Venic.
Tanrul ntreab: ce are de fcut pentru a dobandi venicia? Iisus i rspunde scurt:
poruncile. Tanrul, vrand s atrag atenia asupra sa, ntreab, care? i apoi puin i pas
dac la urm minte: Toate acestea le-am pzit din tinereele mele! i mai ndjduia-i
o laud, de aceea mai i ntreab pe Iisus: Ce dar mi mai lipsete? Dar, n loc s
primeasc o laud naintea poporului, primete o demascare. Zici c ai mplinit toate
poruncile, c iubeti pe aproapele tu ca pe tine nsui; iat ai prilejul s dovedeti cu
fapta, lucrul care-i mai lipsete: Vinde-i averile i le d sracilor apoi vino de-Mi
urmeaz Mie!
La aceast ntorstur a lucrurilor nu se atepta tanrul fariseu.
Averile sale nu erau adunate din iubirea de-aproapelui, ci din averea de-aproapelui.
Pe urm averea, care nu era toat legitim, cerea i certificat moral, recunoaterea
cinstei i corectitudinei i toat slava deart, la care a trebuit s renune ruinat.
Cu aceast lecie a plecat ntristat.
Trist bogie. Pe urma ntristrii tanrului, Iisus arat marea piedic a lipirii
inimii de bogie, cu care nu se poate intra n mprie. Ucenicii auzind ntreab
nspimantai: Atunci cine poate s se mantuiasc? - c fiecare are cate ceva pe lang
inima lui. Dar Iisus le rspunde: Ceea ce este cu neputin la oameni, este cu putin la
Dumnezeu. i Dumnezeu are multe posibiliti de a dezlega inima bogailor de
bogie. Vinovia bogiei e c ine inima omului legat aici, i deformeaz omul
ncat nu mai iubete pe oameni, ci se narmeaz mpotriva lor. Pentru cinstitul
bogat, ceilali oameni sunt hoi. Bogia mrete inegalitatea dintre oameni, care
nate ura.
Atitudinea sufletului fa de bogie trebuie s fie ca a unui administrator al
bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Cat vreme iconomisim averile dup legea
iubirii de oameni, Stpanul averii ne-o menine; dar dac uzurpm dreptul lui
Dumnezeu, o pierdem i ne pierdem. Trebuie s fim cu avuia ca i cum n-am aveao. Cei ce se folosesc de lumea aceasta s fie ca i cum nu s-ar folosi de ea (I
Corinteni 7,31).
241

Lumea ntreag, condus dup legi mpotriva lui Dumnezeu, tot la Dumnezeu
ajunge, dar la Dumnezeu ca sfarit al lumii.

CUVIOSUL AMBROZIE de la Man. Dadiou 100 de ani de la nastere, 6 ani de la

fericita sa adormire. AMBROZIA CEREASCA A SMERENIEI INAINTE-VAZATOARE
Publicat pe 04 Dec 2012 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Minuni si convertiri,
Parintele Ambrozie Lazaris, Parintele Porfirie, Pocainta, Razboiul nevazut, Sfantul
Nectarie, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print

Teologia a pierdut drumul; nu avem teologi credincioi. Ei se ocup cu

lucruri teoretice. Se pierd n frumuseea teoriei i le lipsete tuturor
fptuirea.
CITITI SI: DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS:

Vor veni ani grei, dar nu va temeti!

***

Pemptousia: Gheronda Ambrozie de la Mnstirea Dadou 2 decembrie

Arhimandritul Ambrozie Lzaris (1912-2006), duhovnic al Sfintei Mnstiri a
Maicii Domnului Gavritissa Dadou, precum i a mii de cretini de prin toate
prile Greciei, a fost una din cele mai sfinte figuri ale vremurilor noastre. Ajuns la
adnci btrnei, a fost ngrijit n ultimii ani ai vieii de ctre mica comunitate a
mnstirii, pn pe 2 decembrie 2006, cnd s-a mutat la Domnul.
O mulime de oameni venii din toate prile rii au luat cu asalt mnstirea Dadou,
zeci de clerici i monahi, precum i nali demnitari de stat au participat, cu toii, la
slujba nmormntrii, pentru a-i exprima respectul i iubirea fa de Gheronda. Cu toii
erau ptruni de lumina pe care o mprtia n jurul su sfntul i de sentimentul
tristei bucurii, care i caracterizeaz pe cretinii adevrai n aceste clipe amare
242

ale morii. Printele Ambrosie a fost izvor de mireasm aghioritic a lui Hristos n
lume, care a izvort apa cea vie a Duhului, rcorind sufletele celor nfometai i
nsetai de dreptate. Mnstirea istoric a Maicii Domnului Dadou din Amfkleia a
ajuns renumit tocmai datorit lui, iar Sfnta Mitropolie de Fthitida, nu numai n
regiunea Lokrda, ci pe ntregul cuprinsul ei, a fost stropit cu izvorul spiritualitii sale
simple i autentice.
Fericitul printe Ambrosie Lzaris s-a nscut n satul Lazarta din Lefkda, pe 21
decembrie 1912, din prini evlavioi: Panaghitis Lzaris, care era profesor, i
Louza, fiind al al patrulea copil al familiei sale. nc din frageda sa pruncie,
micuul Spiridon se distingea datorit firii sale linitite i iubirii sincere pe care o
nutrea pentru Biseric. Nobleea firii sale se datoreaz mamei, care, din cauza faptului
c brbatul ei era dus la rzboi, s-a dedicat educrii copiilor ei. Spiridon a absolvit numai
dou clase din coala primar, pentru c n paralel trebuia s-o ajute pe mama sa la
muncile agricole. Cnd a mplinit vrsta adecvat, s-a nrolat n armat, unde a slujit timp
de trei ani la Palat ca evzon*, ntruct era un tnr frumos, nalt i zvelt.
Imediat ce s-a eliberat din armat, a simit chemarea lui Dumnezeu ctre viaa monahal.
mpreun cu un prieten din prile sale, a pornit spre Sfntul Munte pentru a se nchina la
locurile sfinte de acolo i pentru a o ruga pe Maica Domnului s-i arate drumul pe care
s-l urmeze. Acolo, fiind fascinat de monahismul aghioritic, a intrat n Sfnta
Mnstire Koutloumousou, unde s-a dedicat ntru totul ascultrii, ascezei i
rugciunii.
Referitor la anii petrecui n Sfntul Munte, spunea adesea: M-am dus n Sfntul
Munte pentru puine zile i am rmas acolo douzeci de ani. Dup ce a fost frate de
mnstire timp de trei ani, a fost tuns n monahism de ctre Igumenul Damaschin,
primind numele Harton. Druirea tnrului monah la ascultrile monahale era
ireproabil. A trit n ascultare desvrit viaa dur, dar extrem de educativ i
sfinitoare din interiorul mnstirii. Pzind cu sfinenie jurmintele monahale, a
cultivat rugciunea nentrerupt, ascultarea desvrit, postul aspru, simplitatea
i puritatea copilreasc, participarea zilnic la privegheri i la celelalte slujbe ale
cultului divin, hrnicia neprefcut, ajungnd curnd la nlimile virtuii.
Aa cum s-a vzut mai trziu, Pronia dumnezeiasc i-a rezervat misiunea n lume,
spre mntuirea multor suflete. Cci viaa dur din Sfntul Munte i grelele
nevoine duhovniceti la care s-a supus de bun voie au avut repercusiuni nefaste
asupra sntii sale, fapt care l-a determinat s mearg n Atena, la ndemnul lui
Gheronda Porfirie.
La propunerea aceluiai Gheronda Porfirie, care pe atunci slujea la Policlinica din Atena,
s-a ataat de starea Sfintei Mnstiri Dadou, Parthena. La scurt timp, a fost hirotonit
diacon i apoi preot de ctre Ambrosie, mitropolit de Fthitida, care i-a schimbat i
numele din Harton n Ambrosie. Dup ce a slujit timp de ase ani n parohii din Atikk
(Glik Ner i Sfinii Trei Ierarhi din Kesarian), pentru a ajuta financiar mnstirea
243

Dadou, care ntmpina mari dificulti economice, s-a retras n mnstirea aceasta, unde
a rmas pn la moartea sa.
Fericitul printe Ambrosie a pstrat neprihnit, autentic i nealterat credina
Sfinilor Prini. Nu avea cunotine sau titluri tiinifice. nelepciunea i-a fost
dat de sus, ca road a Sfntului Duh. Evlavia sa ctre Dumnezeu l-a modelat
duhovnicete, dup sintagma scripturistic nceputul nelepciunii este frica de
Dumnezeu i priceperea este tiina Celui Sfnt (Pilde 9, 10). Prezena sa era
totdeauna i pretutindeni ziditoare. Iubirea sa printeasc i poveele sale inspirate
de Duhul Sfnt a ajutat o mulime de credincioi, care alergau sub epitrahilul su,
cutnd ntrire i sprijin n ncercrile vieii. Priceperea i clarviziunea sa i-a adus
pe muli mai aproape de viaa n Hristos i a atras muli nelepi i oameni de tiin
spre Biseric.
Trind n duhul lui Dumnezeu, nu ezita s-i sftuiasc pe cei dezndjduii s
invoce harul dumnezeiesc n rezolvarea problemelor lor. Stilul su, modul n care
nva, puritatea cu care povestea descoperiri dumnezeieti, certitudinea credinei
sale, blndeea feei sale i linitea prezenei sale, toate acestea mpodobeau chipul
unui avva al pustiei, pe care lumea nu l-a schimbat, ci l-a ajutat s se transforme
ntr-o figur angelic. Att mnstirea din Amfkleia, ct i Metohul mnstirii din
Pangrti erau asaltate zilnic de mult lume, n special de tineri, care doreau s-l cunoasc
i s primeasc binecuvntarea sa. Cei care stteau de vorb cu el constatau imediat
c vorbea din inim, i nu din raiune, i c purta nuntrul su o alt lume, din
care primea i transmitea mesaje purttoare de [ndejde] i mntuire. Se vorbete
mult i despre darul clarviziunii sale, despre semnele i descoperirile dumnezeieti
care s-au nfptuit prin persoana sa. Referitor la acestea, el le considera lucruri
fireti, subliniind faptul c spaiul Bisericii este locul unde se nfptuiesc multe
minuni, pe care credincioii le triesc zi de zi. Nu accepta nici o form de cinste, iar
la laude rspundea cu tcere. ntotdeauna ddea un exemplu viu prin viaa sa smerit i
prin comportamentul su duhovnicesc.
Printele Ambrosie reprezint un exemplu al prezenei vii a lui Dumnezeu n lume.
Dup adormirea sa n Domnul, a fost cinstit de toi, lsnd n urma sa amintirea unui
ieromonah sfnt. A fost slvit de Dumnezeu cu darurile Preasfntului Duh, fiindc i
el la rndul su a cinstit Biserica Sa prin slujirea i devotamentul su preoesc i
monahal. Pe bun dreptate, poporul l numr n rndul celor alei, considerndu-l
una dintre cele mai sfinte figuri ale secolului nostru. n ncheiere, l rugm ca, din
nlimea cerului, s se roage pentru Sfnta Mnstire a Maicii lui Dumnezeu, pentru fii
si duhovniceti i pentru noi toi.
Sursa: Revista Efimerios nr. 2/2007.

Familia ortodoxa: Gheronda Ambrozie Lazaris (1912-2006) n iubire se

ascund toate virtuile

244

Iisus Hristos, ieri i azi i n veci este acelai (Evr. 13:8) ne nva marele Apostol
Pavel. Aceste cuvinte proroceti se adeveresc, nc o dat de-a lungul istoriei, n minunata
via a Btrnului Ambrozie Lazaris (2006), duhovnicul mnstirii din Lamia, Grecia
continental. Redm mai jos cteva fragmente din viaa Btrnului Ambrozie, extrase
i traduse din cartea Gheron Amvrosios Lazaris O pnevmatikos tis Monis Dadiu,
aprut n limba greac n 2009, n exclusivitate pentru cititorii Familiei Ortodoxe i nu
numai, spre folos duhovnicesc i ntrire n credin.
Viaa Btrnului Ambrozie este o propovduire tcut, adeverind cu prisosin
cuvintele Sfntului Apostol Pavel de mai sus, adic faptul c pn azi i pn la
sfritul veacurilor Biserica Ortodox nate i va nate prin Duhul Sfnt sfini, cci
capul nevzut al ei este Iisus Hristos, Mntuitorul lumii, Care ne-a fgduit despre
Biserica Sa c porile iadului n-o vor birui (Mat. 16:18), deoarece iat, Eu sunt cu
voi n toate zilele, pn la sfritul veacului. Amin (Mat. 28:20). Mai trebuie spus c
Btrnul Ambrozie a fost prieten foarte apropiat cu de-acum vestitul Btrn Porfirie
(1991) i nrudit duhovnicete cu el, motenindu-i ntr-un fel harismele; el i-a spus
odat Gherontissei Porfiria, sora Btrnului Porfirie, dup adormirea acestuia:
Porfiria, duhul lui Porfirie acum l am eu. Muli din fiii lui duhovniceti vin acum la
mine. De aceea, poate nu ntmpltor, Btrnul Ambrozie a adormit ntru Domnul n
aceeai zi (2 decembrie) cu Btrnul Porfirie, dup 15 ani de la adormirea acestuia.
(M.G.)
Cnd era la Mnstirea Cutlumu, a avut loc o ntmplare minunat. E vorba despre
cderea lui dintr-un smochin, cnd i-a rupt piciorul i a fost vindecat de sfinii
Doctori Fr-de-argini, prin anul 1937. Redm mai jos ntocmai cum a povestit el
nsui, n dorina de a pstra fidel stilul su:
n timpul ocupaiei germane, Sfntul Munte era plin de nemi. Au stat acolo vreo doi ani.
Mai jos de mnstire, la vreo 300 i ceva de metri aveam o livad de smochini. Era
august. ntr-o zi, ce-mi zice gndul? Era la amiaz. La acea or clugrii nu ies, cci la 4
dup-amiaz este Vecernia. Au program frumos. M pclete gndul i, fr s iau
binecuvntare de la egumen, merg s culeg smochine. M nvrt eu pe acolo i dau
de un smochin cu nite smochine uite atta Nu c erau aa de mari, dar aa m-a
pclit satana ca s m fac s urc n copac ca s adun smochine i apoi s m
aranjeze el. M urc n copac, m aplec s prind o creang, i dintr-odat se rupe
creanga i m pomenesc jos! Era un zid nalt i n spatele zidului era plantat smochinul.
Cad pe zid i-mi rup piciorul aici, mai sus de genunchi, practic s-a rupt n dou.
Am nceput s urlu i s plng. Strigam De unde s aud clugrii? Era amiaza.
Dormeau. Se rupsese osul i piciorul se sucise la spate. Aveam dureri cumplite!
Strigam, plngeam Spre norocul meu, paznicul arinilor mnstirii m-a auzit i a venit
ndat. Vine i m gsete czut ntre mrcini cci, dup ce m-am izbit de zid n
cderea mea i mi-am rupt piciorul, am czut apoi jos. Trage el de picior i-l ndreapt la
loc. i ce face? Merge la mnstire i spune egumenului: Hariton (Hariton m numeam
atunci) a czut i i-a rupt piciorul. S mergei s-l luai de acolo. Vin patru clugri
robuti trimii de egumen, ce improvizaser dintr-o u o targ, m ridic i m duc la
mnstire. Piciorul rupt. Pe atunci nu existau doctori n Sfntul Munte, nici
245

medicamente. Era ocupaia german. Nu gseai nimic din toate astea. Toate erau
pustii. Din fericire, la schitul Cutlumuului era unul ce se pricepea la doftoricit
picioare rupte. M-au dus la bolni, iar vizavi era paraclisul sfinilor Doctori Fr-deargini. M-au lsat acolo pn avea s vin doctorul, cci l chemaser ntre timp.
Aveam dureri nfricotoare i rcneam ntruna. Pe la 12 noaptea, ce s vezi? I-am
vzut pe sfinii Doctori Fr-de-argini Cosma i Damian cobornd din cupol. S-au
luminat toate n jur. Eh, bietul de el, zice Sfntul Damian, cum i-a frmat
piciorul! Vine n fa Sfntul Cosma i-i zice Sfntului Damian: Mergi acolo la
picior i apuc-l bine cu minile, i trage-l ntr-afar, cci se sucise. i s-a apucat
sfntul s trag piciorul la loc. O, durere ce nu se poate spune! i, tot trgnd, sa
sudat piciorul la loc. S vedei minunea Sfinilor Cosma i Damian! Vorbeau ntre ei,
dar nu nelegeam. Am venit s te ajutm, zice Sfntul Cosma, nu te teme, are s
treac. i ce s vezi? S-a lipit la loc piciorul, s-au sudat oasele, carnea tot, de jur
mprejur. Nu se mai cunotea nimic. Eu, cum vd c s-a oprit durerea, m ridic ndat i
ncep s opi i s cnt fceam ca toate alea. S-au trezit clugrii: S-a scrntit la
cap Hariton de atta durere. S opie i s cnte la ora asta! Au dat buzna la
bolni. Miluiete-ne, Doamne!, ncepur s strige. Era trecut de miezul nopii.
Ce te-ai ridicat din pat? Stai jos, c o s-i rupi i cellalt picior!. Ia uitai-v aici,
le zic eu. Art ctre paraclisul Sfinilor Cosma i Damian. Acetia doi au venit puin
mai nainte, unul la cap i altul la picioare, i mi-au tras piciorul la loc, iar acum nu
mai am nimic. N-au mai dormit clugrii toat noaptea, iar diminea au fcut
Liturghie. Am mers i eu. Apoi s-au strns toi la mine n chilie, cu tot cu egumen, ca
s vad minunea. Au nceput s vin apoi clugri i de la Karies s vad cum m-au
vindecat. Minunea asta este consemnat i n arhiva mnstirii Cutlumu, cu data
cnd a avut loc.
*
O a treia persoan cu care printele Ambrozie avea strnse legturi era un alt mare
Btrn, fericitul episcop de Sisaniu i Siatistis, Antonie. Printele Ambrozie l
respecta i l iubea, cci era cu totul deosebit de restul ierarhiei Bisericii Greciei:
simplu, smerit, om al pocinei, milostiv, iubitor i desprins de orice slav
omeneasc sau bunuri lumeti. Printele Ambrozie nu se ferea s spun deschis c
episcopul Antonie avea darul tmduirii.
Prin anul 1996, episcopul i-a dat din salariul su Btrnului Ambrozie bani pentru
nevoile mnstirii. El ns a refuzat s-i primeasc. I-a spus c avea ntiinare de
sus ca acei bani s ajung la schitul romnesc Prodromu, ce aparinea de Marea Lavr
(de menionat c Btrnul Ambrozie de ani buni nu mai fusese n Sfntul Munte). i,
ntr-adevr, aa se fcu! A mers episcopul Antonie cu nite fii duhovniceti la prinii
romni de la schit i le-a dat banii i alte ajutoare materiale. Lucrurile stteau aa
cum spusese Btrnul Ambrozie. Schitul avea nevoie neaprat de bani. Egumen era
printele Petroniu. De atunci, episcopul Antonie mergea regulat la Sfntul Munte,
ajutnd cu bani i orice era necesar acolo unde era nevoie, cu binecuvntarea Btrnului
Ambrozie. Tot el l-a ndemnat pe vldica Antonie s ajute i un alt schit romnesc
mai mic, Colciu, unde era stare [duhovnic, n.n.] un btrn orb i harismatic,
246

printele Dionisie (Ignat), aflat n Sfntul Munte din 1923, fr s mai ias vreodat
n afar.
Btrnul Ambrozie spunea din cnd n cnd fiilor duhovniceti ai episcopului Antonie:
Este sfnt. S v inei de rasa lui, cci e aproape de Sfntul Nicolae! Alteori spunea:
Acolo, la Kozani, avei o stea luminoas ce strlucete n tot inutul!
*
O ntmplare deosebit care arat dragostea ce-l caracteriza i-o transmitea i altora este
urmtoarea: Btrnul Ambrozie a vrut s-i fac un cadou unui fiu duhovnicesc foarte
iubit lui. Aadar, pe cnd se urcase n maina aceluia, ca s mearg mpreun
undeva, i cnd nc nu porniser la drum, deodat toate s-au schimbat. Spaiul,
timpul dispruser. Brbatul rmase inert i ncepu s vad culorile pomilor foarte
intens i s aud psrile cntnd cu viersuri ce veneau din alt lume, dar care i
rsunau aproape de ureche. S-a ntors ctre Btrnul. l privi i constat uimit c
acesta strlucea. Gheronda, ce-ai fcut? l ntreb dup ce i reveni. Spune-mi,
ce-ai fcut? Ce s-a petrecut? Btrnul Ambrozie continua s strluceasc i la un
moment dat i zise: Astfel va fi Raiul, copilul meu Acum s mergem, pornete!
Harisma contemplaiei
Btrnul Ambrozie, aa cum mrturisesc muli oameni ce l-au cunoscut, i vedea adesea
pe Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului, Arhanghelul Mihail, ngeri, sfini,
dar i pe draci.
*
Cndva, un fiu duhovnicesc de-al su l-a ntrebat:
- n ce moment al Sfintei Liturghii erai cel mai micat, l simeai pe Dumnezeu?
- La Vrednic eti cu adevrat, copilul meu, rspunse Btrnul.
- De ce tocmai atunci?
- Pentru c o vedeam pe Doamna noastr, Nsctoarea-de-Dumnezeu, i pe Fiul ei la
artare.
*
Fericita stare Parthenia, egumena mnstirii din Lamia, a spus c o dat, la Sfnta
Liturghie, Btrnul a ieit pe Uile mprteti i chipul su era schimbat. L-a ntrebat
apoi:
- Gheronda, ce s-a ntmplat? Erai tot numai lumin!
247

El rspunse:
- Nu puteam ncheia Sfnta Liturghie i a venit Arhanghelul Mihail de m-a ajutat.
Auzi? S nu spui nimic la nimeni!
*
Un alt caz ce are legtur cu viaa dup moarte: un preot din Atena, Papa-Gheorghios,
era n spital, bolnav de cancer. Pentru c l iubea mult, Btrnul Ambrozie a mers la spital
s-l cerceteze. A plecat apoi napoi la mnstire. Dup 20 de zile, s-a aflat c PapaGheorghios a trecut la Domnul, dar Btrnului Ambrozie nu i-a spus nimeni cci starea
Parthenia poruncise, tiind c tare se va mhni, s i se zic c-i bine. n fiecare zi
ntreba Btrnul: Ce face Papa-Gheorghios? E bine, rspundeam toi. Asta pn
ntr-o zi, la puin timp dup moartea preotului respectiv, cnd, ntrebnd ca de obicei
despre sntatea acestuia pe un fiu duhovnicesc, i s-a rspuns la fel: E mai bine. Atunci
Btrnul ridic mna, chipurile a ameninare, i-i spuse:
Mi, mincinosule, ce tot spui acolo? Nu l-am vzut eu ieri cum urca ctre ceruri,
nvemntat tot n lumin? Cte zile are Papa-Gheorghios de cnd a murit, i voi mi
ascundei lucrul sta?
*
n repetate rnduri demonii l ispiteau la artare, ajungnd uneori s-l i bat. Dar
Btrnul Ambrozie nu vorbea cu una, cu dou, despre astfel de lucruri. Semnele btilor
primite de la demoni erau vizibile pe trupul su, ca atunci cnd l mucaser de
mna dreapt, ntre degetul mare i arttor, iar fericitul episcop de Sisaniu i
Siatistis, vznd semnul pe mna sa, se ntoarse i-i spuse unui fiu duhovnicesc ce-l
nsoea: Vezi ce i-a fcut satana?
*
Au fost dou cazuri foarte importante, cnd Sfntul Nectarie din Eghina s-a artat
Btrnului Ambrozie i l-a vindecat de nite boli ce-l chinuiau de ceva vreme.
Primul a avut loc la Geneva, n iulie 1978, cnd a fost chemat acolo de episcopul
Damaschin al Elveiei, vr-primar cu episcopul de atunci al Ftiotidei, Damaschin.
Motivul: doctorii de la spitalul Apostolul Pavel nu l-au operat bine la picior (pe 30 iulie
1977) n urma unui accident de main pe care-l suferise i tot avea dureri, cu toate c
sttuse n spital destule luni. i puseser o tij mai mare dect trebuia.
Doctorii elveieni de la Hspital Cantonal (1211 Genve 4) l-au operat iari i Btrnul
putea s peasc foarte repede fr probleme. ns, pe cnd se afla nc n spital, l
apuc din nou o durere de rinichi, ce-l chinuia de ani buni. Doctorii constatar c
avea pietre la rinichi i Btrnul Ambrozie s-a gndit s fac operaie, ca s le
scoat. I-a spus despre asta stareei Parthenia, care-l nsoise, dar ea nici n-a vrut s
248

aud. Prefera s se ntoarc n Grecia, de aceea Btrnul ncepu de ndat s-l roage
pe Sfntul Nectarie s fac iari o minune. Cu toate acestea, operaia fusese
programat. Dar seara, nainte de operaie, pe cnd se ruga Btrnul, iar n
mnstirea lui din Grecia se fcea priveghere pentru restabilirea sntii lui, avu
loc minunea. I-a aprut Sfntul Nectarie n trup, mbrcat ca monah; au ieit n
salon i ncepur s vorbeasc. Au vorbit destul timp. Btrnul i-a spus necazul su
i despre operaia programat a doua zi. Atunci sfntul l-a atins cu palma n dreptul
rinichilor i apoi plec. Dup puin, pietrele au ieit singure, o dat cu udul. Dar erau
exagerat de mari, nct mare minune a fost ias pe calea fireasc odat cu urinarea, mai
ales c una dintre ele avea mrimea unei nuci! Astfel, nu e deloc de mirare c un
doctor elveian, cnd vzu a doua zi diminea aa lucru de necrezut, a exclamat:
- Voi, ortodocii, avei o credin vie! Noi am falsificat-o i denaturat-o
De atunci, Btrnul Ambrozie n-a mai avut niciodat probleme cu rinichii. Ba chiar
odat, cnd avea probleme cu mijlocul i se ntreba dac nu cumva au revenit durerile
vechi, starea Parthenia i-a dat adevrata explicaie despre cum stteau lucrurile:
- Hai, binecuvntatule, Sfntul Nectarie nu e mincinos! Ai doar o simpl rceal!
Al doilea caz s-a ntmplat cnd Btrnul Ambrozie era internat n spitalul
Evanghelismos, avnd dureri cumplite. S-a constatat c ele se datorau unei afeciuni a
intestinelor numit ileus. Era greu s se decid operarea lui, pentru c se afla la o vrst
naintat i, n plus, trecuse prin multe boli. Operaia era totui necesar. Astfel, s-a
hotrt s fie operat a doua zi. Dar noaptea i s-a artat iari Sfntul Nectarie, i-a
deschis abdomenul, i-a tras intestinul, l-a curat i l-a pus la loc. Un fiu
duhovnicesc aflat lng el nu l-a vzut pe Sfntul Nectarie i ce fcea el. A observat
doar o schimbare la Btrnul, dup operaia sfntului. Despre aceast vindecare
n-a spus dect stareei Parthenia:
- Parthenia, a venit Sfntul Nectarie, m-a deschis i am vzut cum mi-a deznodat
intestinul, care era strangulat, l-a pus iar n pntece i mi-a zis: Vino, Ambrozie, s

vezi de dragul cui am venit azi aici. i m-a urcat la nlime i i-am vzut pe
fiii mei duhovniceti rugndu-se. Nu-i poi nchipui, Parthenia, ci erau!
Harisma strvederii
ntr-o Duminic, Btrnul era n mnstire i liturghisea. Atunci, din sfntul Altar a
vzut n duh hirotonia ntru diacon a unui fiu duhovnicesc de-al su, ce se svrea
tocmai n Creta. Cnd hirotonia era spre sfrit, iar episcopul striga Vrednic este!,
Btrnul Ambrozie a ieit din Altar i, stnd n faa Uilor mprteti, a spus i el cu
putere de trei ori Vrednic este! Cei prezeni au rmas surprini i nu tiau ce s cread,
dar el, ca s-i liniteasc, le spuse:
- n clipa aceasta este hirotonit un fiu duhovnicesc de-al meu, i-am strigat i eu
laolalt cu ceilali!
249

Iubea mult copiii i se ntrista dac vreunul suferea sau era n primejdie s se
piard. Astfel, cnd l-a vizitat cndva o familie, s-a ntors ctre biatul de 12 ani i i-a
spus:
- Eti biat bun. La biseric mergi?
- Merg.
- Te spovedeti?
- M spovedesc.
- A, bine. Dar pe la baruri s nu mai mergi!
- La bar, Gheronda? Cum s mearg copilul nostru la bar?, sri mama ca ars. ngeraul
nostru nu merge n astfel de locuri!
- Cum nu merge?!, insist Btrnul Ambrozie. A mers de dou ori, iar acum e gata s
mearg i a treia oar.
i se ntoarse spre biat, iar acesta mrturisi cu oarecare reinere:
- Pi Gheronda, m-au dus alii. Eu n-am vrut
Atunci Btrnul ncepu s-i sftuiasc: Acolo diavolul este de nestpnit i seamn
moarte.
*
Odat, un fiu duhovnicesc avea pomelnice ce trebuiau pomenite. Erau scrii pe
aceeai hrtie i viii i morii laolalt. Cnd la Sfnta Liturghie Btrnul Ambrozie iei
pe Ua mprteasc, ntruct nu vedea bine, i-a dat lui hrtia s-o citeasc. Acela ncepu
cu viii. ns cnd s-a terminat lista cu cei vii, n-a fcut pauz, ca preotul s spun nc
ne rugm i pentru fraii notri cei adormii, ci a continuat de ndat cu cei adormii.
Oprete!, i-a strigat Btrnul, care nu vedea hrtia i s poat astfel s-i
deosebeasc pe cei vii de cei adormii i, dup ce fcu ectenia pentru cei adormii,
i fcu semn s continue.
Harisma nainte-vederii
ntr-o sear de august 2006, Btrnul le-a spus la dou fiice duhovniceti, care-l ngrijeau:
- Ai strns rufele?
- De ce, Gheronda?

250

- Deoarece vine furtuna i se vor uda.

Ele nu l-au luat seama, considerndu-o glum, i au rs era o cldur
insuportabil i nimic nu arta c ar veni ploaia. La ora unu noaptea, ns, ncepu
brusc s plou. A fost o avers puternic de ploaie ce a inut doar 10 minute, dar
care fcu toate rufele de pe srm ude leoarc.
*
O nvtoare merse oarecnd la Btrnul Ambrozie s-l roage pentru brbatul ei,
care se lovise la cap i era ntr-o stare grav. Btrnul nu-i rspunse, dar o fix cu
privirea i o ntreb:
- Cum i cheam pe copiii ti?
Ea ncepu s spun numele celor patru copii ai ei. Cum auzi numele unuia dintre acetia,
Btrnul i zise:
- Cnd va ajunge la vrsta lui Hristos, va face infarct i va muri.
Femeia ncepu s plng. Btrnul, ca s-o mngie, i zise:
- Dac copilul sta nu moare, cu mintea ce-o are, poate s guverneze toat Grecia!
Fiul ei ns a trecut la Domnul la vrsta de 33 de ani i poate o fi durut-o mult pe mam
pierderea lui, dar, aa cum singur spunea i, mai ales, dup descoperirea ce i-a fcut-o
Btrnul Ambrozie, a priceput c aa a fost voia lui Dumnezeu; s-a resemnat i a trecut
mai uor peste aceast durere de nesuferit.
*
Odat, un fiu duhovnicesc l-a vizitat pe Btrnul.
- Cum eti, Gheronda?
- Nu sunt bine, copilul meu. Anul sta plec.
- Nu, printe! Oamenii mai au nevoie de tine. S nu pleci!
- Gata, de-acum. E ultimul an.
- i cnd pleci?
- Pe la sfritul toamnei.
- Ce lun?
251

- Ascult ce-i spun. Sfritul lui noiembrie nceputul lui decembrie. S-i aminteti
asta!
Omul se puse pe plns.
- Nu plnge! Aa-i viaa i trebuie s plec.
i, ntr-adevr, Btrnul Ambrozie s-a mutat la viaa cea venic pe 2 decembrie
2006.
*
O femeie ajunsese s cad ntr-o dezndejde cumplit. Nu gsea ieire (sau aa
credea ea) ntr-o problem grav ce-o chinuia i se hotr s-i pun capt zilelor.
Era 11 seara. Se sui pe parapetul balconului locuia la etajul 3 hotrt s se arunce
jos. n chiar acea clip auzi telefonul sunnd insistent. Cu chiu, cu vai, intr n cas i
ridic receptorul. Era Btrnul Ambrozie. Spre surprinderea ei, l auzi spunndu-i cu glas
dulce:
- nchide ua de la balcon i pune-te n pat. Odihnete-te! Am s m rog n noaptea
asta pentru tine. Dimineaa, cum te trezeti, sun-m!
Femeia rmase ca trsnit. Fcu ascultare. Se puse n pat i adormi ndat, ca i cum ar fi
luat somnifere. Dimineaa, cnd se trezi, se simi cel mai fericit om din lume; se
ntreba cum s-a fcut asta, de vreme ce nici una din problemele ei nu se schimbase.
l sun pe Btrnul. Nici n-apuc s ngime ceva, c Btrnul i i spuse:
- Acum eti bine, copilul meu. Vd asta. M-am rugat la Dumnezeu i ruga mi-a fost
ascultat.
i ncepu apoi s-o mngie i s i dea curaj.
Alte ntmplri minunate
Odat, un fiu duhovnicesc de-al Btrnului Ambrozie l-a luat i au mers mpreun la
biserica unde era cntre. Btrnul a rmas n altar, mpreun cu preotul slujitor. Cnd se
sfri Sfnta Liturghie, preotul bisericii veni la cntre i-l ntreb uimit:
- Ce se petrece? Cine-i sta de aici?
- Cum adic ce se petrece?
- l cunoti bine?
- Foarte bine. De ce?

252

- Pentru c, n timp ce eram ngenunchiat naintea Sfintei Mese la Heruvic i l

lsasem n stnga mea, trecu ceva ca un curent, adiere de vnt i deodat l vd de-a
dreapta mea. Cum a fcut asta?
*
ntr-un an (probabil n 1998) de Duminica Tomii, maica Nectaria observ mirat c
cununa de spini aezat pe capul Domnului (adic deasupra crucii unde era pictat
Mntuitorul rstignit) nflorise. Era uscat, cci o folosiser deja doi ani la rnd. Acum
ns rsriser nite floricele mici, roii i verzi. Merse la starea Parthenia i-i spuse ce se
ntmplase. Vzu asta i Btrnul Ambrozie care, ntruct nu-i plcea venirea n
mas a oamenilor la mnstiri i apropierea de Dumnezeu doar din pricina
minunilor i ntmplrilor suprafireti, le spuse maicilor:
- Vedei minunea, s o credei, dar s nu trmbiai despre asta! Nu vreau ca oamenii
s vin la mnstiri pentru astfel de lucruri
Coroana a rmas nflorit timp de 20 de zile.
Apoftegme ale Btrnului Ambrozie

S te rogi continuu! Nu doar cu buzele, ci i cu mintea i cu sufletul:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel Viu, miluiete-m pe mine,
pctoasa. n acest chip vei ajunge la Dumnezeu i-l vei vedea strlucind ca
Soarele.
Pe oameni i iertm, nu ne certm cu ei.
S ceri de la Domnul iubire. n iubire se ascund toate virtuile.
Vai mie, dac nu m pociesc i nu plng pentru pcatele mele!
Eu am purtat pcatele altora. Pe mine cine m va mntui?
Curvia se pltete cu mult snge i cu mult durere.
Dumnezeu nu ne judec pentru c avem cderi, ci pentru c nu ne
ridicm. Vezi, firea omeneasc foarte uor alunec
Pocina e un dar al lui Dumnezeu. Trebuie s o cerem, ca s devenim vase
ale alegerii.
S facei milostenie ctre toi care au nevoie. Unde este dragostea, dac nu
facem milostenie?
253

S mergi acum la Dumnezeu?! Unde s mergi, cu traista goal? Trebuie so umpli. Acum e goal. Cum mergi aa la Domnul?
Srmanii politicieni! Dac nu ne pzea Maica Domnului vai de capul
nostru, dac depindeam de ei!
Cnd cerei ceva de la Domnul n rugciune, s adugai la urm: dac e
spre folosul sufletului meu. Asta arat smerenie i lsare n voia lui
Dumnezeu.
Pe Domnul s-L caui, nu pe oameni. Aici suntem trectori. Altundeva e
patria noastr.
S tii: pe primul plan e rugciunea i apoi treburile.
Cnd avem ncercri grele, cancer i boli grave este cercetarea lui
Dumnezeu. E spre pocina noastr.
S avem toi cunotin Cui ne rugm, pentru Cine trim i care-i elul nostru.
S-i iubim i s-i iertm pe pctoi, aa cum i Dumnezeu ne ngduie pe
noi.
Dac n viaa noastr pzim poruncile lui Dumnezeu, devenim proroci,
sfini, taumaturgi; i vom nvia duhovnicete i sufletete pe oameni.
Gndurile rele pleac atunci cnd ne rugm.
Nu cuta s vezi exemple de la alii. Fii tu exemplu! Nu cuta ce face unul
sau altul. Tu nu exist altul!
Teologia a pierdut drumul; nu avem teologi credincioi. Ei se ocup cu
lucruri teoretice. Se pierd n frumuseea teoriei i le lipsete tuturor
fptuirea.
Hristos nu vrea vorbe. Fapte vrea. Asta s facei! Aa vei da dovad c
suntei de-ai Lui.
Vzut-ai pe Marele Vasile? Avea har de la Dumnezeu i nu dormea deloc. A
trit 49 de ani, i-ai vzut ce lucrare a fcut? Eu, ns, am 80 de ani i n-am
ajuns nici la degetul lui mic.
Spune-i c nu face bine dac nu se duce Duminicile la biseric. Nu pierde
Dumnezeu. Ea pierde.
254

Familia trebuie s aib acelai duhovnic.

Raiul nu se ctig cu vorbe, dac nu te lupi dup lege i corect.
S nu te mai aud c zici aa ceva! Auzi, s m fac el sfnt! Pleac de
aici!
S fim prunci la rutate, dar desvrii la minte.
A consemnat monahul Gherontie (Nica)
Articol aprut n nr. 19 i nr. 20 din Familia Ortodox

Concentrate duhovnicesti de la PARINTELE PORFIRIE (2 decembrie 1991): Hristos

nu vrea langa El oameni grosolani, ci delicati
Publicat pe 02 Dec 2010 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Credinta in familie,
Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Parintele Porfirie, Pocainta, Rugaciunea (Cum sa ne
rugam?), Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO | Print

Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce
devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme
importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii
pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe
care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il
impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care
il elibereaza.
Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai
generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii
aceluia ce ti se ofera cu iubire.

255

Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui,

fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu
va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta.
Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie,
inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua
luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata.
In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta
cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l
asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa
nu fie neroditoare.
Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv
cu toata lumea si cu mine.
- Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.
- Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
- Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
- Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut.
Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza.
Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu
bagare de seama.
Iubiti-l pe Hristos Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase
salasluiesc n Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mnia, supararea,
amintirea ranilor ce le-am primit n viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L
pe Hristos si sa nu vreti nimic n locul iubirii Lui.
Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire.
Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Dute acum, roaga-te si fii rabdator in toate.
Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta
sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce
s-au instapanit in tine.
Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu
incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti, imi spunea
Bunicutul.
Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea
cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea.
256

Trebuie sa-ti spui mereu acestea: Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd.
Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles.
Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea
sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre
lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in
drumul spre Hristos.
Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci
vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti.
Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate
celelalte.
Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine
cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat.
Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi
urmeze Mie.
Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile
de seara.
Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile
Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a
impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi.
Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a
fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca
astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte.
Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si
fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de
langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor
adunati in biserica la slujba.
Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de
felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie
ceva.
Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te
spovedesti, nu te mantuiesti.
Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului.

257

[sursa: Manastirea Saraca (selectie personala a cuvintelor)]

***

G U R I E,
prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei i al Hunedoarei,
Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal i Dreptmritorilor cretini:
cald mbriare cu prilejul Crciunului, sfnt binecuvntare pentru a se bucura de
Pruncul Hristos,
Cel nscut n iesle!
Pruncul Iisus transfiguratorul suferinei
Iubii credincioi,

Trim ntr-o lume n care adeseori durerea este ignorat; doar omul
duhovnicesc devine sensibil la problema durerii; oamenii neduhovniceti
nu au ochi pentru a vedea imensa durere revrsat n lume mprejurul lor;
ei nu-i vd nici pe oamenii care sufer; ei defileaz prin lume tacticos i
anoi fr a-i opri privirea asupra celor care sufer, ca i cnd suferinzii
nici n-ar exista.
n societatea succesului de astzi aproape nimeni nu-i mai pleac
privirea spre suferinzi. Existena lor neag ideologia dominant a
societii: convingerea eronat c poi fi fericit prin tine nsui i contra
celorlali. Pentru a fi fericit se consider n-ai nevoie de ceilali, n-ai
nevoie de dragoste: poi fi fericit etalndu-i doar reuitele. N-ai nevoie de
comuniune, n-ai nevoie de energia dragostei. Ceilali trebuie doar s te
admire, iar nu s te iubeasc. N-ai nevoie de iubirea nimnui pentru a fi
mplinit. Aceast ideologie dominant n societatea noastr este explicit
anti-cretin; ea are nevoie, pentru a se impune, de inimi mpietrite. Unor
astfel de inimi li se adreseaz Domnul Hristos n cartea Apocalipsei: tiu
faptele tale, c ai nume, c trieti, dar eti mort (Apocalipsa 3,1). Mortul
nu aude, nu vorbete, nu se mic i, pn la urm, putrezete, se stric.
Omul mort sufletete nu aude clopotul Bisericii i nici cuvintele lui
Dumnezeu, nu vorbete despre cele sfinte, nu se mic nspre Biseric, nici
nspre fapte bune, i pn la urm ajunge un om stricat, putrezete din
258

punct de vedere spiritual. ntr-o societate astfel debusolat, nimeni nu mai

are ochi pentru suferin, nimeni nu mai ntlnete durerea, cu excepia
celor pe care durerea nsi i caut. Omul duhovnicesca
devenit duhovnicesc, pentru c, n trecut, cndva pe traseul evoluiei lui
umane, durerea l-a cutat i l-a preschimbat. Toi fugim instinctiv de durere,
dar deseori n via ea este o experien imposibil de evitat, i atunci rmnem
marcai profund luntric de neputina noastr n faa ei. i ea are mare putere
de a ne preschimba, de a ne reorienta gndirea, de a ne pune cu acuitate
nainte problemele eseniale ale vieii. Sfnta Evanghelie ne mrturisete c,
dintru nceput, Mntuitorul S-a confruntat cu suferina: Betleemul era plin i nu s-a
gsit loc de gzduire pentru o femeie nsrcinat.
Dar pe cnd erau ei acolo, s-au mplinit zilele ca ea s nasc i a nscut pe Fiul Su,
Cel Unul-Nscut, i L-a nfat i L-a culcat n iesle, cci nu mai era loc de gzduire
pentru ei (Luca 2,6-7).
Dreptmritori cretini,
Privit din exterior, cretinismul pare o religie iubitoare de suferin, nu pentru c
teologia cretin ar promova o doctrin n acest sens, ci pentru c Dumnezeul cretin
o are mereu n atenie, i concentreaz atenia asupra focarelor de suferin din lume,
este mereu prezent n locurile n care cineva sufer. nsui Dumnezeul cretin a
suferit: S-a nscut n simplitate, a trit 30 de ani ntr-un aparent anonimat i a
murit pe Cruce. ntre Dumnezeul nostru i suferin exist deci o legtur aparte.
La fel, Dumnezeul Vechiului Testament avea o sensibilitate aparte fa de suferin. De
exemplu, n cartea Exodului ni se relateaz despre suferinele poporului evreu aflat n
robie n Egipt, despre porunca faraonului de a fi omori de ctre moaele egiptene toi
copilaii de parte brbteasc, imediat dup natere. Lecturnd istorisirea cu exigenele
raionaliste moderne, am cuta numele faraonului; acesta nu este ns menionat (dei
intuim din cercetarea istoric c ar fi vorba despre Ramses al II-lea, faraon din cea de-a
XIX-a dinastie egiptean); n schimb, gsim cu uurin numele celor dou moae
egiptence traumatizate de porunca faraonului: ifra i Pua. Un autor raionalist
modern ar face exact invers: ar meniona numele faraonului i l-ar neglija pe cel al
moaelor (ajunse n grea frmntare pentru trdarea deontologiei profesionale care li se
pretindea ierarhic). Dumnezeul Bibliei i amintete ntotdeauna de cel care sufer.
Tot n cartea Exodului citim cum, auzind Dumnezeu suspinele lor, i-a adus aminte
de legmntul fcut cu Avraam, Isaac i Iacov, a cutat spre fiii Si i S-a gndit la ei
(Ieire 2, 24-25). Ne este relatat intervenia direct a lui Dumnezeu n istorie, cele zece
plgi, plecarea poporului din Egipt, trecerea prin Marea Roie. La un moment dat poporul
are n fa imensitatea mrii, iar n spate, amenintori, soldaii faraonului; pare s nu
existe cale de scpare. Dumnezeu l ntreab pe Moise: De ce strigi ctre Mine?.

259

Teologia rabinic scoate n eviden faptul c textul biblic nu vorbete de niciun strigt
al lui Moise, cel puin n acest caz. Atunci despre ce este vorba? Suferina este un
strigt care ajunge pn la urechile lui Dumnezeu. Este de ajuns ca cineva s sufere
i Dumnezeu aude deja un strigt, o tnguire luntric. i iat c Dumnezeu
intervine, deschide marea pentru poporul evreu, dar o nchide deasupra armatei
faraonului.
[...] Domnul Hristos, Cel nscut astzi n iesle, a suferit enorm pe pmnt. Suferina
Lui a atins maxima intensitate pe Cruce, cnd, prelund toate pcatele noastre, S-a
simit abandonat de Dumnezeu-Tatl, El, Cel Care nu are nimic comun cu pcatul: Eloi,
Eloi, lama sabahtani?/Dumnezeul Meu, Dumnezeu Meu, de ce M-ai prsit? (Marcu
15, 34).

Dac Dumnezeu nsui pe pmnt a suferit, nseamn c suferina

constituie o crare inevitabil pe drumul mntuirii. Dac o acceptm, o
putem i transfigura creator. Dac o refuzm cu ndrjire, dac nu-i
nelegem sensul, ea nu ne schimb n bine sufletul, nu ne nnoiete, nu ne
sfinete.
Minunata cntare ortodox Cu noi este Dumnezeu! nu trebuie vzut ca
un imn al triumfalismului, ci ca o constatare duhovniceasc a faptului c
n orice suferin Dumnezeu ne nsoete. Iar noi devenim mari, nu doar
prin realizrile noastre, ci i prin suferinele noastre afirma savantul
Nicolae Iorga. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu s-a sfiit s nfrunte suferina,
sub toate formele ei de pe pmnt, cu un scop clar: Iar cnd a venit plinirea
vremii, spune Sfntul Apostol Pavel, Dumnezeu a trimis pe Fiul Su, nscut
din femeie, nscut sub Lege, ca pe cei de sub Lege s-i rscumpere, ca s
dobndim nfierea (Galateni 4, 4-5). Acesta este scopul ei: nfierea,
dobndirea de ctre noi, toi, a identitii de fii ai lui Dumnezeu, biruitori ai
morii, ceteni ai raiului.
[...] Dreptmritori cretini,
De o mie de ori de S-ar nate Hristos n Betleem, dac nu Se nate i n sufletele
noastre, totul este n zadar. El a venit s se nasc i s creasc, s ne mntuiasc.
El a venit s cucereasc sufletele noastre. De dou mii de ani Biserica se strduiete
s ni-L descopere pe Hristos. Sfntul Pavel se destinuia galatenilor, scriindu-le: O,
copiii mei, pentru care sufr iari durerile naterii, pn ce Hristos va lua chip n
voi! (Galateni 4, 19).
Auschwitz interpeleaz i contiinele cretine, pn astzi. i nu doar Auschwitz-ul, care
a devenit, prin dimensiunea tragismului su, un simbol al suferinei. ns experiena
suferinei n secolul al XX-lea i-a gsit manifestarea i n ororile comunismului
care, n lagrele Siberiei sau n temniele sinistre ale Aiudului, ale Sighetului ori ale
260

Jilavei, a sfrmat milioane de viei, fr vreun surd regret sau vreo piezi privire
nspre valorile umane.
ntr-adevr, un teatru, un spaiu de desfurare a acestor fapte oribile a fost Europa,
continentul cu cea mai lung tradiie cretin n spate. Mrturia cretinilor din Europa
nu a fost la nlimea provocrilor rului. nvtura cretin nu a avut suficient
impact asupra oamenilor, asupra liderilor lor i nu a influenat n niciun fel deciziile
luate de personalitile publice, alese n mod democratic, de ctre ceteni. Spaiul
public nu a fost fertilizat nici pe departe, ct ar fi trebuit de mesajul cretin. Cele
petrecute, au constituit, inevitabil, i un eec de proporii al cretinismului [?!, n.n.].
Auschwitz-ul ne demonstreaz ct de mult poate s fie absent cretinismul din viaa
oamenilor, chiar dac teoretic el este acceptat drept filosofie/teorie religioas,
dominant n spaiul public. De aceea suferea Sf. Apostol Pavel. De aceea sufer nsui
Dumnezeu: pentru ca Hristos s ia chip n noi.
Ortodoxia ne nva c Dumnezeu nu este niciodat de partea clilor, ci
ntotdeauna de partea victimelor. Cretinul adevrat este cel care tie s fac
diferena dintre persecutor i persecutat, dintre victim i clu, iar n faa
suferinei constat adeseori c cea mai bun atitudine este compasiunea, tcerea,
mpreun-ptimirea.
Iubii credincioi,
Ce gndeau oare oamenii despre suferin nainte de a veni Mntuitorul? Vechiul
Testament i focalizeaz atenia nu pe suferin, ca suprem realitate interpelant i
provocatoare pe pmnt, ci pe buntatea Creatorului, i este, n schimb, iritat de prezena
rului n lume. Deci nu este att interesat de binomul suferin/durere-fericire, ct pe
binomul bine-ru, dreptate/corectitudine-injustiie/nedreptate.
Profetul Avacum se ntreab rspicat: Pn cnd, Doamne, voi striga fr ca s m
asculi i voi ridica glasul meu ctre Tine, din pricina silniciei, fr ca Tu s m
izbveti? Pentru ce m lai s vd nedreptatea i priveti apsarea? (Avacum 1, 2-3).
n ebraism, spre deosebire de cretinism, nu se vorbete de pcatul originar; pcatul
lui Adam i al Evei este primul pcat din istoria omenirii i nu are nimic special.
n ntreg Vechiul Testament suferina are un rol ispitor. n lume exist ntotdeauna
cineva care sufer pentru a ispi pcatele proprii sau pe cele ale altora. Diferena fa
de Noul Testament este c ispirea nu se poate face odat pentru
totdeauna. Ebraismul este o religie a vitalitii pmnteti, iar suferina nu este, n
general, vzut ca valoare. Cu toate acestea, exist cazuri de martiriu, de suferin
asumat, chiar dac aceasta nu este elogiat apoi n teologia oficial. Amintim cazul
frailor Macabei. Se cuvine ns s mai amintim faptul c n islam suferina reintr n
voina necomentabil a lui Allah i Coranul nu recunoate suferinei nicio valoare
ispitoare i purificatoare.

261

Noi, cretinii, tim ns c avem o mare responsabilitate. Aceea de a nelege i de a

prelucra n mod creator suferina. Dac aceast lucrare reuete, omul devine o
fptur nou, minunat. Dac este cineva n Hristos, este fptur nou; cele vechi
au trecut, iat toate s-au fcut noi (2 Corinteni 5, 17). Altfel va percepe el atunci
suferina. Vom avea o alt percepie a existenei. Vom ti atunci c ne-am lepdat de
omul cel vechi, robit pcatului. Hristos nscut n sufletul nostru ne umple toat fiina.
Am scpat de starea apstoare, lipsit de perspectiv, care ne-a paralizat n ceasurile
de suferin puterile sufleteti. Omul cel vechi a murit. S-a nscut omul cel nou,
biruitorul suferinei i transfiguratorul necazurilor. Omul cel nou convertete rul n bine
i necazul n bucurie.
Omul cel nou s-a preschimbat pe sine, a transformat coliba n palat, cum spune
frumos Vasile Voiculescu:
Coliba, cum L-a primit,
S-a fcut cer strlucit;
Pe bolt de mrgrit,
Iar n ea soare i stele,
Cu Arhangheli printre ele.
n mijloc, Tron luminos
i, pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucura
Duhul Sfnt S-altura
i acolo rmnea
i acum i pururea.
Iar dac am acceptat i transfigurat suferina, vom spune i noi cu entuziasm:
i noi, Doamne, ne-am sculat,
Colibele-am curat
Ui, ferestre, toate-s noi,
Doamne, intr i la noi

262

Dragii mei,

n ncheiere, se cuvine s mai afirmm c nelege suferina doar cel care are
parte de ea. Printele Calciu Dumitreasa spunea frumos c despre
suferin nu poate vorbi pertinent dect cel care o triete. Suferina este
motorul nevzut al vieii duhovniceti. Tocmai de aceea aici nu mai are
cuvntul teologia de cabinet sau refleciile intelectuale de salon, ci vibraia
interioar a unei inimi rnite de via.
Cu alte cuvinte, doar frmntrilor inimii le rspunde Dumnezeu, iar nu
suprrilor minii. Suprarea este o minte jignit, mhnirea este o inim rnit.
Dumnezeu prefer s lucreze ntr-o manier privilegiat cu emoiile, cu inima i s lase
uneori mintea prea ano n nsingurare, pn va deveni dispus a se uni cu
inima. Domnul Hristos, prin Naterea Sa umil pe pmnt, a acceptat, a reorientat i
a transfigurat suferina. El ne-a nvat c ea are un sens profund, corectnd
ontologic pcatul originar i reintroducndu-ne, pe fiecare n parte, n universul
energiilor nevzute ale harului sfinitor.
Dumneavoastr tuturor, care avei experiena suferinei ntr-o form sau alta, mai
acut sau mai diminuat, v dorim s petrecei cu bucurie sfnt srbtorile
Naterii Domnului, ale Anului Nou i ale Bobotezei, s fii nvingtori asupra
tuturor necazurilor, iar cndva, n eternitate, s facei parte din ceata celor despre
care se proorocete:
Celui ce va birui, i voi da s mnnce din pomul vieii, care este n raiul lui
Dumnezeu (Apocalips 2, 7).

TEORIA KARMEI I A REINCARNARII Referat prezentat la Al IX-lea Congres

Panortodox al Delegatiilor Bisericilor Ortodoxe si Sfintelor Mitropolii pe teme referitoare
la erezii si secte, intrunit la Biserica Sfantul Ioan Rusul Evia, 8-13 octombrie 1997.
Teoria karmei si a reincarnarii constituie invatatura de baza a celor mai multe erezii si
secte contemporane. Credinta in reincarnare a dobandit mai ales incepand cu anii 60,
multi discipoli, atat din randul europenilor, cat si din cel al grecilor. Propaganda care i se
face lucreaza foarte eficace. Astfel, potrivit cu o statistica care s-a facut la inceputul
263

anilor 90, s-a constatat ca aproximativ 20% dintre greci cred in reincarnare. Cam acelasi
procentaj, poate ceva mai mare, il intalnim si in tarile Europei si ale S.U.A. Merita sa fie
consemnat faptul ca la inceputul secolului XX, potrivit cu datele Societatii Teosofice,
numai 1% dintre europeni credeau in reincarnare. Este vorba asadar de o problema foarte
serioasa, deoarece aderarea la aceasta credinta aduce cu sine iesirea din sanul Bisericii.
Odata cu raspandirea acestei teorii, creste si numarul ofertelor de pe piata religioasa1,
adica in spatiul sectelor contemporane. Astfel, citim: Daca veti medita cincisprezece
minute pe zi veti putea pune la punct 10.000 de vieti2. Credinta in reincarnare, spun ei, da
solutii la toate problemele si explicatii la toate subiectele. Haideti sa luam lucrurile de la
inceput. Teoria reincarnarii3, adica credinta ca dupa moartea trupului sufletul intra in alt
trup de om sau de animal, este o invatatura foarte veche, care, prin oracole, s-a raspandit
in intreaga lume inca din antichitate, incepand cu Babilonul, Egiptul, vechea Elada si
Roma. Adeptii lui Orfeu, Pitagora si adeptii lui, Platon si adeptii lui, Plotin, neoplatonicii
si gnosticii credeau in aceasta teorie. In realitate insa nu era vorba de o conceptie
omeneasca, ci de o invatatura pe care diavolii, ascunsi in spatele zeitatilor antice, o
transmiteau la toata lumea prin intermediul oracolelor si al misterelor antice idolatre. Pe
piata religioasa contemporana este oferita mai ales varianta asiatica a teoriei (hinduista si
budista) si cea apuseana, de provenienta teosofica. Cat priveste teoria asiatica a
reincarnarii, aceasta este transmisa mai ales prin guruism4. Guruismul ca miscare nu este
unitar. Desi exista diferente specifice fiecarui curent, doua puncte ale invataturii guruiste
sunt comune si esentiale: cele referitoare la karma si la reincarnare. Crezul lor Potrivit
invataturii despre reincarnare, o fiinta, dupa moartea biologica, revine la viata cu un trup
nou, fie de om, fie de animal. Astfel sufletul este supus unui nesfarsit ciclu de nasteri si
morti, care ii creeaza o continua suferinta (Samsara). Tocmai din aceasta suferinta
fagaduieste gurul ca il va elibera pe om. Aici va trebui sa facem o referire la conceptia pe
care o au despre Dumnezeu, om si lume, gruparile care adopta teoriile karmei si
reincarnarii. Puterea care il tine pe om in robia samsarei este legea karmei. Cuvantul
karma provine din radacina sanscrita KRI, care inseamna actionez, savarsesc; inseamna
mai ales fapta. Potrivit cu aceasta invatatura, fiecare fapta buna sau rea are urmari care
actioneaza si dupa moarte. Karma este totalitatea impresiilor acumulate in subconstient
care il silesc pe om sa actioneze5. Toate acumularile de karma din vietile anterioare sunt
cele care coordoneaza viata unui om. Viata pe pamant trebuie sa o traiasca pentru a-si
ispasi karma sa. Swami6 Abhedananda, discipol al lui Rama Krishna si reprezentant al
miscarii Rama Krishna in S.U.A., spune: Orice fapta are in mod obligatoriu reactia sau
efectul ei. Aceasta constituie de asemenea karma cuvantul karma le cuprinde pe
amandoua: cauza si efectul. In acest inteles universal miscare, atractie, priza la mase,
aparare pasire, vointa, speranta si orice energie a trupului, a mintii si a simturilor
constituie karma. Acestea creeaza efecte coordonate de legea nestramutata a cauzei.
Dincolo de acest drum al legii karmei, care le strabate pe toate, nu exista fericire sau
nefericire7. Satyanandashram (organizatia gurului indian Satya-nanda care actioneaza si
in Grecia) mentioneaza in acest sens: imi pot departa durerea pentru o perioada, dar, daca
nu o primesc in aceasta viata, va trebui sa iau un alt trup ca sa sufar aceasta durere. In
aceasta lume toti trebuie sa sufere din pricina karmei care a fost acumulata in vietile
anterioare8. Problemele si suferintele omenesti se datoreaza tocmai acestei legi a
karmei, care il sileste pe om sa revina la viata printr-o noua incarnare si sa creada ca toate
evenimentele pe care le traieste sunt o realitate si nu o inselare. Exista durere, dualitate,
264

reincarnare, karma. Adica, in putine cuvinte, exista problemele si suferintele omenesti9.

Karma inseamna actiune, iar actiunea nu poate fi evitata. De aceea omul nu poate evita
acumularea de karma. Cata vreme exista rasuflare in trup, actiunea sau karma predomina.
Iar efectele karmei le observam in noi insine si in cele din urma in societate in
consecinta, trebuie sa cunoastem ca atat timp cat traim acumulam karma. Asadar, destinul
nostru este deja hotarat?10. Acestea le sustine miscarea gurului Satyananda. Aceeasi
invatatura este propovaduita in tara noastra [Grecia, n.n.] si de gurul Satya Sai Baba fie
direct, fie prin discipolii sai. Asa cum spune Robert Nagemy, care il considera pe acest
guru un conducator spiritual11, toate cele care se petrec in viata omului sunt determinate
de mai inainte de relatiile lui karmice. Astfel, sufletul isi alege de mai inainte (de nastere
n.tr.) neamul, parintii, puterile si slabiciunile trupului si mintii. Isi alege, de asemenea,
evenimentele pe care le va trai, precum si relatiile lui apropiate mai importante si durata
vietii. Potrivit cu legea karmei toate acestea sunt stabilite de obicei inainte de nastere
Cu toate ca evenimentele cele mai importante sunt determinate de mai inainte de catre
faptele noastre anterioare, libertatea noastra se manifesta in capacitatea noastra de a
reactiona acum intr-un mod diferit12. De legea karmei nu poate scapa nimeni. Potrivit
spuselor ocultistului Edgar Cayce (in Grecia este reprezentat de G. Vulucu), care exprima
aici punctul de vedere adoptat in general de ocultisti in legatura cu acest subiect: Iisus
Hristos a venit pe pamant pentru a-si desavarsi evolutia Sa si a biruit trupul si pe
diavol13. In felul acesta El a indepartat ceea ce noi numim karma, pe care trebuie sa o
infrunte toti14. Asa cum citim In textul lui Satyannanda, idealul ultim al yogai il
infaptuieste gurul Brahmanista care este unit cu constiinta suprema, eliberat (n.tr. de
karma), desi traieste inca. () Nu se intereseaza si nu mai simte nimic din cele care
privesc trupul S-a contopit cu Brahma suprem traieste intr-o tacere absoluta,
exterioara si launtrica Adeseori nu simte prezenta discipolilor care il inconjoara.
Uneori poate pronunta cuvinte nearticulate Alteori se poate ca acesti Givanmuctes sa-si
piarda cu desavarsire simtirea trupului si sa inceteze a mai manca, cu toate ca li se ofera
mancare Dupa aceasta ei nu pot trai mai mult de zece sau douasprezece zile si astfel
sunt nevoiti sa paraseasca aceasta stare Gurul Brahmanista este varful tuturor gradelor
evolutiei spirituale15. Pentru a ajunge insa cineva acolo trebuie sa treaca prin mai multe
stadii, care sunt descrise in cartile religioase asiatice cu multe amanunte. In hinduista
Carte a Legii lui Manu citim: Asasinul unui brahman se reincarneaza in trupul unui caine,
al unui arici, al unui magar, al unui taur, al unei camile, al unei capre, al unui bou, al unui
animal salbatic, al unei pasari, potrivit cu circumstantele crimei. Cel care fura stofe de
matase se reincarneaza ca potarniche; daca cele furate sunt de in, ca broasca; daca sunt
din bumbac, ca cocostarc; daca sunt din piela de vaca, ca crocodil. Daca fura parfumuri
scumpe sa reincarneaza in soarece; daca fura cimbru, in curca; daca fura orez fiert sau
nefiert, in arici. Daca fura foc se reincarneaza in cocor; daca fura un vas de uz casnic, in
bondar; daca fura haine de purpura, in potarniche rosie16. Aceasta in spatiul
hinduismului. Acum sa trecem la budism. Potrivit teoriei budiste omul poate ajunge dupa
moarte in sase ipostaze, care se numesc cele sase cai ale reincarnarii si sunt urmatoarele,
in ordine ierarhica: Ipostaza divina (deva). Budismul a mostenit aceste fiinte din
mitologia hinduista si, potrivit anumitor scriitori, se ridica la numarul de 33: cate 11
pentru fiecare din cele trei lumi. Ipostaza umana. Aceasta este si cea mai rara. Un mit ne
vorbeste despre o broasca testoasa care traieste in adandurile marilor si scoate capul la
suprafata la fiecare o suta de ani, precum si despre un inel care pluteste la suprafata
265

apelor; pe cat este de probabil sa treaca capul broastei prin inel, pe atat este de probabil sa
se reincarneze o fiinta in trup omenesc dupa moartea sa. Ipostaza de asura. Asurii sunt
dusmanii devilor si corespund intr-un fel gigantilor din mitologia scandinava si titanilor
din cea greaca. O traditie pretinde ca ei iau nastere din picioarele lui Brahma; se crede ca
locuiesc in pamant si au proprii lor regi. Rude cu asurii sunt si nagas, reptile cu chip
omenesc care locuiesc in palate subpamantene ca paznici ai cartilor mistice ale
budismului. Ipostaza de animal. Zoologia budista le clasifica in patru specii: fara
picioare, cu doua picioare, cu patru picioare si cu multe picioare. Jakatasii amintesc de
vietile anterioare ale lui Buda in corpuri de animale. Ipostaza de preta. Pretasii sunt
osandirii care sunt chinuiti de foame si de sete, pantecele lor are marimea unui munte iar
gura lor este de marimea unui ac. Sunt negri, galbeni sau albastri, plini de lepra si
necurati. Unii se hranesc cu scantei, in timp ce altii incearca sa-si manance carnurile lor.
Adeseori dau viata unor cadavre si bantuie prin cimitire. Ipostaza de fiinta demonica.
Aceste fiinte sunt torturate in adancurile subpamantene, putand totusi sa se afle
intemnitate intr-o stanca, intr-un copac, intr-o casa, sau intr-un ulcior17. Nu stiu daca le
au in vedere pe acestea discipolii greci ai gurusilor. In tot cazul, fie ca organizatia in care
au fost atrasi isi scoate invatatura din hinduism, fie din budism, sansele de a iesi din ciclul
reincarnarilor sunt minime, asa cum am vazut in pilda cu broasca testoasa. Daca ne vom
intoarce din nou la hinduism, vom gasi invatatura care spune ca, pentru a se elibera
cineva din ciclul reincarnarilor, va trebui mai intai sa se nasca intr-o casta hinduista
inferioara si apoi incet-incet sa evolueze. Presupusa iesire din ciclul reincarnarilor
Potrivit acestei conceptii singurul mod de a iesi din nesfarsitul ciclu al nasterilor si al
mortilor este de a nu acumula karma. Iar aceasta se poate realiza atunci cand cineva
actioneaza fara alipire, asa cum face un actor atunci cand isi joaca rolul pe scena fara sa
se identifice cu el. In cartea mai sus amintita a lui Borges se spune ca: Daca un sfant
(arahat = iluminatul) reuseste sa ajunga la nirvana inainte de moartea sa, actiunile lui nu
mai acumuleaza karma; poate face nenumarate fapte bune sau sa savarseasca crime, insa
faptele lui nu vor primi rasplata sau pedeapsa, deoarece s-a eliberat din ciclu (samsara) si
nu se mai naste din nou18. La acest stadiu se presupune ca a ajuns gurul. Potrivit cu
invatatura organizatiilor guruiste, gurul este mai presus de karma, a ajuns la infaptuire
cosmica; misiunea lui este sa semene semintele pentru realizarea unei culturi spirituale
universale si sa transmita cunoasterea universala discipolilor sai care si-au curatit mintea
si sunt pregatiti sa o primeasca. Este foarte important faptul ca invatatura despre karma
constituie baza misiunii si autoritatii gurului. Omul nu poate gasi singur calea care duce
la eliberarea din ciclul renasterilor (samsara). Are nevoie de ajutor, iar acest ajutor il ofera
gurul. Atunci cand Satyananta vine in Grecia, vine sa ne elibereze inimile noastre cele
indurerate, iar nu sa tina o conferinta, sa invete Kryia Yoga Nu! Ceea ce ne ofera este
ceva mai profund, declara Centrul Yoga Satyananta19. Atunci cand gurul si discipolul
sau sunt uniti pe plan spiritual, o mare parte din karma discipolului poate fi asimilata de
guru. Dar aceasta presupune ca discipolul sa uite lumea si toate lucrurile din ea, in afara
de guru, care se afla inaintea lui aceasta este comuniunea pe plan spiritual20. In felul
acesta discipolul este condus treptat, prin tehnicile si metodele potrivite, la dependenta
totala de guru. Consecintele teoriei Consecintele acestei teorii sunt distrugatoare, atat
pentru om cat si pentru societate. Daca toate sunt determinate de karma pe care a
acumulat-o cineva in vietile anterioare, atunci nimeni nu este raspunzator pentru faptele
sale. Atunci toate, chiar si cele mai mari crime, sunt justificate, de vreme ce nu exista in
266

esenta discernamantul care sa faca deosebirea dintre bine si rau. Orice lucru bun care se
face cu alipire nu este in realitate un bine, deoarece produce karma, in timp ce orice lucru
rau care nu se face cu alipire nu produce karma, prin urmare este considerat un lucru
pozitiv. i aceasta deoarece il aduce, chipurile, pe om mai aproape de scopul sau, care
este eliberarea din ciclul chinuitor al reincarnarilor (samsara). Astfel se produce o
rasturnare a conceptiei despre dreptate si morala, pe care o avem nu numai noi,
ortodocsii, dar si omul apusean, in general; adica conceptia care este bazata pe invatatura
despre Dumnezeu, om si lume a Crestinismului. Indemnul Sfantului Apostol Pavel
bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang21 este considerat alipire de catre
adeptii teoriei karmei si a reincarnarii. Cercetatorul german al ereziilor Friedrich-Wilhelm
Haack, intr-una din cuvantarile sale tinute in Atena (1989), spunea: Odata, pe cand
mergeam impreuna cu un guru pe un drum din Rizikes (India), am vazut stand pe marginea drumului un cersetor si i-am aruncat o moneda. Atunci gurul a ras si a spus: Ah,
voi crestinii! Apoi m-a intrebat: De ce il ajuti? El insusi este vinovat pentru starea in
care se afla. i Haack conchide: Aceasta este mentalitatea care sugruma orice actiune
sociala. Potrivit cu adeptii invataturii guruiste, cel care se supune legii karmei este mai
drept si mai moral decat cel care respecta cele zece porunci. Astfel, daca cineva ajuta pe
semenul sau aflat in suferinta, participand la durerea lui, acumuleaza karma. Asadar fapta
lui, aparent buna, in realitate este rea deoarece nu-l ajuta sa iasa din ciclul samsarei. Dar
nici cel suferind nu este ajutat. Il vom ajuta numai atunci cand il vom lasa in starea in
care se afla, pentru a-si ispasi karma. Caci de nu si-o va ispasi in aceasta viata, se va naste
din nou pentru a o ispasi in alta viata. Pe de alta parte, un jaf sau o ucidere care se va face
fara alipire, adica ca si cum si-ar juca cineva rolul sau pe scena unui teatru fara sa se
identifice cu el, este considerat un lucru bun(!), deoarece nu acumuleaza karma. Asadar
cel care actioneaza astfel se apropie de implinirea scopului sau, care este iesirea din ciclul
reincarnarilor. Unuia ca acesta nu i se poate cere socoteala de catre nimeni. Cel care
savarseste o ucidere sau un furt, face aceasta ispasindu-si karma sa. Dar si victima isi
ispaseste propria sa karma. i, desigur, nu ar fi putut sa o ispaseasca fara cel care a
savarsit aceasta. Staretul Paisie Aghioritul ne da o frumoasa pilda pentru a descrie
diferenta esentiala dintre un om care a fost adapat cu rugaciunea ortodoxa si un altul care
a fost adapat cu meditatia orientala. El spune: Sa presupunem ca un hinduist se afla pe
malul marii si se autoconcentreaza. Daca in momentul acela cineva se primejduieste in
mare si cere ajutor, acesta va ramane cu desavarsire nepasator, nu se va misca din pozitia
sa ca sa nu se lipseasca de placerea ce o simte. In timp ce, daca s-ar afla acolo un monah
ortodox si ar rosti Rugaciunea lui Iisus, ar lasa metania si s-ar arunca in mare ca sa-l
salveze22. Dar sa revenim. Pentru adeverirea celor de mai sus redau un text de la
Satyanantashram: Nu este nevoie sa constrangeti karma, prietenia, iubirea de slava, nici
chiar mania, nesatiul sau patima (desfranarii). Ci trebuie sa traiti o viata foarte libertina.
Nu cred ca omul greseste, ca poate apuca pe un drum rau sau ca poate deveni rau. Cred ca
situatia in care se afla a fost creata pentru a putea evolua23. Toate acestea rastoarna
morala, dreptatea, asistenta sociala si legislatia, asa cum le-am observat in societatile
occidentale. Potrivit acestei invataturi, toata viata noastra pe pamant are o valoare
negativa si orice situatie va trebui sa fie acceptata in mod cu totul pasiv. In felul acesta
omul se netrebniceste; paralizeaza in el orice incercare de a se impotrivi nedreptatii si
constrangerii. I se slabanogeste orice simtamant de responsabilitate sociala. Vinovatii
pentru starea in care se afla cei nedreptatiti sau cei care sufera sunt ei insisi, iar nu cei
267

care ii nedreptatesc. Asa cum scrie Borges, hinduistii considera mila ca fiind o ostentatie,
o greseala, pentru ca starea nefericita nu face altceva decat sa-l ajute sa-si ispaseasca
gresalele pe care le-a savarsit intr-o viata anterioara. i orice incercare de a-l ajutora
intarzie inevitabila plata a datoriei. Din aceasta pricina Ghandi a condamnat fondarea
azilelor si a spitalelor. Credinta in reincarnare este atat de puternica in India, incat nimeni
nu cere ca sa fie dovedita24. W.T.R. Sheddy observa pe buna dreptate: Teoria karmei este
o filosofie folositoare pentru clasa stapanitoare. De ce unii ca acestia sunt bogati? Din
pricina nenumaratelor fapte bune pe care le-au savarsit in vietile anterioare. Dar de ce
saracii sunt saraci? Deoarece in vietile anterioare au facut nenumarate crime. Ne putem
oare inchipui o filosofie mai placuta in mainile clasei stapanitoare decat teoria karmei?25
i Nekkue Kestling observa: Sistemul hinduist este cel mai bun sistem feudal care a
existat vreodata. Este sistemul in care pastrarea si mostenirea puterii, clasei stapanitoare a
fost asigurata in mod desavarsit cu ajutorul conceptiei reincarnarii. Copilul omului sarac
asa trebuia sa se nasca si nimeni nu trebuie sa-l scoata din starea nefericita in care se afla,
pentru ca plateste o oarecare karma. i de aceea si-a ales sa se nasca un copil de sarac si
sa traiasca in saracie si dispret. Dimpotriva, brahmanul va naste negresit brahmani, care
se vor desfata de bunatatile si privilegiile castei lor, deoarece sunt niste suflete ce au o
karma pozitiva de altfel pentru aceasta si-au ales trup de brahman pentru a se reincarna
si astfel au dreptul de a fi rasplatiti si a se desfata in aceasta viata26. Asadar, in India,
sistemul castelor si al claselor sociale este determinat de invatatura despre karma si
reincarnare27. Pe langa conceptia asiatica asupra reincarnarii o avem si pe cea
occidentala, exprimata mai ales de Societatea Teosofica. Potrivit spuselor lui Irving S.
Cooper, stalpul de baza al Societatii Teosofice: Una dintre misiunile Societatii Teosofice
Mondiale este de a face cunoscut adevarul despre reincarnare28. Varianta apuseana a
teoriei reincarnarii, in contradictie cu cea asiatica, nu urmareste nimicirea vietii, nici
eliberarea din ciclul vietilor si mortilor succesive, ci daruirea de noi posibilitati prin
reincarnari succesive, astfel incat sa poata fi satisfacute toate dorintele care nu au fost
satisfacute in aceasta viata. Adeptii occidentali ai teoriei reincarnarii cred ca ceea ce isi
doresc acum in aceasta viata si nu dobandesc cu siguranta vor dobandi in vietile viitoare.
Conceptia despre karma si reincarnare presupune acceptarea teoriei holiste despre lume si
om. Toate sunt dumnezeu. Dar acest dumnezeu se manifesta in lume mai mult sau mai
putin, potrivit cu capacitatea fiecarui individ. Evolutia in cadrul nesfarsitelor
reincarnari este de fapt o evolutie prin sine, prin procese automate, mecaniciste. Aceasta
conceptie predomina de altfel si in credinta hinduista despre reincarnare precum si la
gruparile ezoterice ale Crestinismului ezoteric al lui D. Doriza. in cartea sa 2001 a
Doua Venire29, spune: Sinele tau modeleaza evolutia Sinelui aceluia care de buna voie sa destramat cu scopul de a ucenici in Unire, cu scopul de a scoate din dezbinare toate
experientele si cunostintele Unitatii Supraperfecte si a intoarce particica arzatoare a
nemarginirii Sinelui in unitatea Sinelui. Sinea ta directioneaza Sinea ta dezbinata
pentru a invata sa depaseasca zguduiturile materiei grele si sa le poata preschimba
deasupra Nesfarsitului Este Eu sunt Sinea ta. Puterea Creatoare Suprema. Aceasta
calatorie evolutiva nu se refera numai la om. Omul este numai o etapa. In acesta calatorie
este inclus intreg universul. Dintru inceput trebuie sa avem in vedere, scrie Cooper, ca
intreaga natura este vie si ca fiecare parte a ei de la cristale pana la om, slujeste ca
purtatoare a unei constiinte ce inainteaza spre evolutie. Ne putem inchipui cum valurile
vietii evolutive ies dintr-un regn si intra in altul: mineral, vegetal, animal, uman. Asa cum
268

spune Roumi (n.a. cunoscut mistic musulman si fondatorul ordinului sufit din Mevlevi):
La planta incepe sa se arate simpatia sau antipatia, precum si semnele bolnavicioase ale
afectivitatii. La animal se manifesta sub forma sentimentului concret, a patimilor si a
dorintelor, aparand de asemenea si o oarecare forma de intelegere. La om, dupa ce va
trece de incercarea sutelor de reincarnari, ajunge in cele din urma la inaltimile cunoasterii
spirituale. Scopul principal al reincarnarii, spun ei, este instruirea. In acest scop venim si
revenim pe pamant, nu pentru ca o pricina exterioara ne obliga la aceasta, ci pentru ca
propria noastra constiinta, Eul nostru, are nevoie de evolutie. Mobilul care ne impinge
spre reincarnare si care ne aduce iarasi pe pamant este setea noastra interioara de
experiente, dorinta noastra de a cunoaste, avantul nostru de a participa la miscarea agitata
a vietii naturale30. Asa cum fagaduiesc cei care ii fac publicitate, conceptia apuseana
despre reincarnare nu conduce la nelucrare, ci ea fagaduieste experiente mai mari si
desteptarea capacitatilor oculte ale omului. Reincarnarea nu continua pana la infinit.
Atunci cand vom fi invatat toate lectiile care se predau in scoala lumii, nu vom mai avea
nevoie de reincarnari fizice, fara numai de acele reincarnari de bunavoie, in care fiintele
superioare si perfecte vin ca niste maestri spirituali sa ajute lumea inapoiata pe calea
evolutiei spirituale31. Combaterea acestei teorii 1. Adeptii teoriei karmei nu pot sa
justifice lipsa amintirii presupuselor vieti anterioare. Daca in aceasta viata ne aflam ca sa
platim karma din vietile anterioare si sa invatam lectia pentru a evolua, asa cum sustin
ei, atunci cum se face ca nu ne amintim de faptele vietilor anterioare pe care platindu-le
se presupune ca ne instruim? Raspuns nu exista si acest punct este unul dintre cele mai
slabe ale teoriei. Pentru a se acoperi acest gol lucru cu neputinta, desigur recurg la
asa-numitele calatorii in vietile anterioare prin intermediul hipnozei, calatorii in care fie
scot la iveala amintirea unor fapte aflate in subconstient, fie sunt informati de catre
duhurile viclene despre unele fapte petrecute in trecut sau care se petrec in prezent, care
sunt considerate de catre adeptii teoriei karmei drept dovada, chipurile, a vietilor
anterioare. De altfel aceste calatorii presupun credinta in reincarnare, atat din partea
hipnotizatorului, cat si a celui hipnotizat. Astfel Robert Nagemy, dascalul organizatiei
guru-iste Viata armonioasa, sustine ca fiecare om a schimbat de nenumarate ori diferite
roluri. Mama mea a fost sora mea intr-o viata anterioara iar tatal meu un indragostit de al
meu. Primul meu fiu a fost bunicul meu intr-o alta viata, iar al doilea a fost tatal meu
Pe a doua fiica a mea am avut-o mama intr-o viata anterioara. Intr-o viata anterioara tatal
meu a fost sotia mea, pe care o chinuiam(). Am inteles ca intr-una din vietile mele
anterioare mama mea l-a ucis pe tatal meu si pe mine(). Mama mea a fost intr-o viata
anterioara mama mea, iar intr-alta copilul meu(). tiu ca mama mea mi-a fost mama si
altadata. Eu si cu tatal meu eram gemeni, de aceea eram atat de legati sufleteste(). Intro viata anterioara mama mea mi-a fost prieten apropiat, iar tatal meu mi-a fost sot, pe
care obisnuiam sa-l chinuiesc(.. .)32. Aceste descoperiri despre vietile anterioare pot
proveni fie de la un guru, fie sunt dobandite in grup prin anumite practici, cum ar fi
calatoriile facute prin intermediul hipnozei. Doctrina aceasta face imposibila crearea
relatiilor personale, care se sprijina pe unicitatea persoanei, precum cele din cadrul vietii
familiale. Aceste conceptii pot sa destrame familii si sa creeze relatii impotriva firii
(homosexuale, lesbiene) sau relatii neingaduite, cum ar fi cea intre tata si fata s.a.m.d. Se
ajunge chiar si la schimbarea sotilor, cand cei doi nu apartin aceleiasi grupari. Astfel de
cazuri grave au fost deja observate. 2. Fara indoiala aceasta invatatura este anticrestina.
Potrivit invataturii crestine, scopul omului nu este acela de a se elibera de chinul
269

samsarei, de a-si dizolva personalitatea intr-o energie impersonala sau intr-o

supraconstiinta, ci vesnica si adevarata comuniune personala cu Dumnezeu. De altfel,
invatatura despre reincarnare este lepadata de Sfanta Scriptura. i, chiar daca am accepta
ca in Sfanta Scriptura se aduce vorba despre reincarnare, aceasta nu are nici o legatura cu
invatatura lui Hristos, ci cu oarecare conceptie din popor la acea vreme33. Invatatura
crestina este cuprinsa in urmatoarea fraza: Este randuit oamenilor o data sa moara, iar
dupa aceea sa fie Judecata34. Asadar nu vorbeste de cicluri succesive de vieti si morti, ci
despre o nastere si o moarte trupeasca, iar dupa aceasta Judecata. Dumnezeu a randuit o
zi in care va judeca lumea cu dreptate prin Barbatul pe Care L-a randuit35. Chiar si
numai aceste cuvinte clare ale Sfantului Apostol Pavel: Este randuit oamenilor fac de
prisos orice discutie despre primirea sau neprimirea de catre Biserica lui Hristos a
reincarnarii. Insa adeptii acestei teorii, imprastiind confuzia si incercand sa atraga la ei
crestini neintariti in credinta, propovaduiesc ca teoria aceasta ar fi, chipurile, invatatura
Bisericii din primele veacuri, pana la Sinodul V Ecumenic (secolul VI). Potrivit
ocultistilor, Hristos a invatat reincarnarea intr-un cerc restrans de discipoli, deoarece
multimile nu o puteau intelege. i aceasta pentru ca intelegerea cunostintelor mai
profunde presupune fiinte care se gasesc la un nivel superior de evolutie36. Asa cum ne
spune fericitul Parinte Antonie Alevizopulos, afirmatiile care sustin ca ar fi existat un cerc
restrans de discipoli, carora s-ar fi descoperit, chipurile, adevaruri mai inalte nu sunt
conforme cu realitatea istorica. Deja in anul 190 d.H., Sfantul Irineu, episcopul
Lugdunului [Lyonului n.n.], a alcatuit un catalog cu cartile Noului Testament. Sfantul
Irineu era ucenicul Sfantului Policarp, episcopul Smirnei, care la randul sau fusese
ucenicul Evanghelistului Ioan. Preocuparea principala a Bisericii era aceea de a pune in
armonie cartile Noului Testament, al caror mesaj comun era invatatura lui Iisus Hristos ce
propovaduia Invierea, iar nu reincarnarea37. Sfantul Irineu a fost invatat de Sfantul
Policarp cele pe care acesta le-a primit de la Evanghelistul Ioan. Daca ar fi existat un cerc
restrans, atunci cu siguranta ca ar fi apartinut acestuia si Sfantul Irineu, precum si
ucenicul sau Ipolit. Daca intr-adevar invatatura despre reincarnare ar fi fost predata
acestui cerc restrans, amandoi ar fi primit aceasta invatatura si ar fi considerat-o dreapta,
chiar daca din motive bine intemeiate nu ar fi considerat potrivit sa o propovaduiasca
public. Vedem insa ca Sfantul Irineu condamna invatatura care spune ca sufletele primesc
din cand in cand mai multe trupuri. In cartea sa numita Mustrarea si rasturnarea
cunoasterii celei cu nume mincinos scrie: Asa cum fiecare dintre noi primeste propriul
trup, tot astfel are si propriul suflet. De aceea atunci cand se va completa numarul pe care
El Insusi (Dumnezeu) l-a randuit de mai inainte, toti cei care au trecut prin viata (ale
caror nume s-au scris in Cartea Vietii) vor invia avand propriile lor trupuri si suflete, cu
care au bineplacut lui Dumnezeu. Iar cei vrednici de osanda vor merge in iad avand si
acestia propriile lor trupuri si suflete, cu care s-au indeparta de harul lui Dumnezeu38.
Asadar nu exista nasteri repetate in urma carora sufletele primesc diferite trupuri, ci
numai o singura nastere. In aceasta viata pe pamant fiecare om are un singur suflet si un
singur trup. Faptul ca Sfantul Irineu nu a introdus in Canonul Noului Testament scrieri
apocrife ale gnosticilor, care propovaduiau reincarnarea, dovedeste ca el insusi si intreaga
Biserica de atunci nu primeau invatatura despre reincarnare. Invataturile despre
reincarnare au fost combatute si de Sfantul Ipolit al Romei (235), ucenicul Sfantului
Irineu. Daca reincarnarea ar fi fost invatatura unui cerc restrans de discipoli cu siguranta
ca Sfintii Irineu si Ipolit nu ar fi combatut-o ca pe o invatatura necrestina, ci ar fi
270

apartinut si ei acestui cerc39. Argumentul ocultistilor cum ca Sfanta Scriptura ar invata,

chipurile, despre reincarnare dandu-l ca pilda pe Sfantul Ioan Botezatorul si spunand ca
acesta a fost reincarnarea proorocului Ilie40 este naiv. Ei uita ca potrivit cu propria lor
invatatura pentru a se reincarna cineva trebuie mai intai sa moara. Dar proorocul Ilie nu a
murit! Talcuirea textului evanghelic de mai sus este simpla. Asa cum Sfantul Arhanghel
Gavriil spune tatalui Sfantului Ioan Botezatorul: Ioan va veni cu duhul si cu puterea lui
Ilie, adica va avea harisma proorociei si indrazneala proorocului Ilie41. De altfel, daca
Hristos ar fi acceptat reincarnarea, nu ar fi inviat morti, ci s-ar fi limitat sa mangaie pe
rudele acestora. 3. Cei care accepta teoria karmei si a reincarnarii trebuie, de asemenea,
sa ia aminte la contradictia in care cad. Daca sufletul celui mort in timp de cincizeci de
zile intra intr-un alt trup, potrivit cu invatatura formulata in doua texte fundamentale ale
lor, adica in versiunea tibetana si cea egipteana a Bibliei mortilor, atunci cum este posibil
sa cheme asa cum sustin ei sufletele mortilor in adunarile spiritiste, de vreme ce
duhurile acestea cu mult timp mai inainte au intrat intr-un alt trup? Asadar, daca teoria
karmei este adevarata, spiritismul este o minciuna si invers. Tot astfel, ce noima au
ceremoniile facute pentru sufletele mortilor, de vreme ce acestea s-au reincarnat deja? 4.
i inca un argument: faptul ca populatia planetei a crescut in ultimile doua veacuri de la
unul la sase miliarde de oameni arata cat de mincinoasa este teoria karmei si a
reincarnarii. Ce s-a intamplat oare de s-a petrecut aceasta crestere exploziva? Unde au
fost aceste suflete si de ce nu au luat pana acum trup material? 5. Dincolo insa de toate
acestea, foarte important pentru noi crestinii este faptul ca inselaciunea reincarnarii
ameninta sa anuleze intreaga Evanghelie a mantuirii in Hristos, adoptand mincinoasa si
luciferica evanghelie a sarpelui, adica propovaduirea evolutiei, realizarii si mantuirii prin
sine. Daca cineva primeste aceasta teorie antihristica a reincarnarii, se scoate pe sine
insusi din Biserica lui Hristos, deoarece: a) Nu primeste Simbolul Credintei in care
marturisim ca Hristos a inviat din morti si ca asteptam a Doua Lui Venire. In Simbolul
Credintei marturisim doua veniri ale lui Hristos, iar nu o multime de reincarnari ale Lui,
asa cum sustin ocultistii, care incearca sa nege unicitatea Persoanei lui Hristos si prezenta
Lui ca Dumnezeu si Mantuitor. Pe de alta parte, in Simbolul Credintei mai marturisim ca
asteptam si invierea noastra, precum si cea a tuturor mortilor si nu un ciclu nesfarsit de
reincarnari. b) Neaga deosebirea dintre Creator si creatia Sa. c) Neaga Judecata viitoare.
d) Neaga unicitatea, libertatea si responsabilitatea persoanei omenesti, de vreme ce toate
functioneaza acolo in cadrul unei necesitati oarbe. e) Neaga dragostea. Fraza bucurati-va
cu cei ce se bucura si plangeti cu cei ce plang42 este considerata de adeptii karmei si ai
reincarnarii nu ca virtute, ci ca o neputinta si alipire fata de ceea ce te impiedica sa
evoluezi prin sine. De asemenea, pentru noi, trupul omenesc nu este o temnita a
sufletului, ci biserica a Duhului Sfant. Viata nu este o pedeapsa sau o condamnare pentru
faptele vietilor asa-zise anterioare, ci un dar al lui Dumnezeu. Moartea nu este izbavire, ci
rasplata pacatului si a fost ingaduita de Dumnezeu ca nu cumva raul sa fie fara de moarte.
In timp ce pentru adeptii reincarnarii viata este pedeapsa, iar nu moartea. Concluzii Din
cele spuse mai sus observam ca una din consecintele invataturii inselatoare despre karma
si reincarnare, care spune ca nu exista nimeni care sa ne ceara socoteala pentru faptele
facute, constituie o mestesugire iscusita a diavolului, ucigasul de oameni, pentru a vana
discipoli. Evanghelia propovaduieste: Iata acum este vremea bineprimita; iata acum este
ziua mantuirii43. Acum, in aceasta viata se hotaraste viitorul nostru vesnic. Dupa moarte
sufletul nu mai poate sa se pocaiasca. Dimpotriva, sectele ii adorm pe oameni si le
271

fagaduiesc o multime nesfarsita de posibilitati de a-si satisface patimile lor, fara insa sa
mai trebuiasca sa dea socoteala vreodata pentru ele. Din toate cele care s-au spus pana
acum cred ca s-au aratat destul de limpede contradictiile si punctele slabe ale teoriei
karmei si reincarnarii, care este o credinta si nu o lege, asa cum incearca discipolii el sa
ne convinga. Este vadita, totodata, incompatibilitatea acesteia cu Credinta Ortodoxa.
Read More at http://www.razbointrucuvant.ro/2013/01/16/erezii-contemporanereincarnare-karma-religii-orientale-new-age/, Written by admin, Copyright Rzboi
ntru Cuvnt

Extras din lucrarea apologetica recent tradusa la Editura Ecclesiast:

Ierom. Antonie, Biblia impotriva Protestantismului. Respingerea ereziilor

protestante prin versete biblice, Editura Ecclesiast, 2012
Biblia, o chestiune personal
Conceptul protestant de Sola Scriptura insist c interpretarea Bibliei este o chestiune
personal. Aceasta este o atitudine care nu numai c implic o ndeprtare de ceea ce s-a
crezut universal i consecvent de Cretinism din vremea lui Hristos, dar care i contrazice
n mod direct chiar Biblia:
Aceasta tiind mai dinainte c nici o proorocie a Scripturii nu se tlcuiete dup
socotina fiecruia (II Petru 1, 20).
Aceast dogm numai Scriptura a fost un produs al opoziiei Reformei
protestante fa de abuzurile comise de Biserica Apusean a Romei sub Papa Leon al Xlea, la nceputul secolului al XVI-lea. Fiindc criticile lui Martin Luther nu au dus la
msuri de ndreptare a neornduielilor din Biserica Romei, reformatorii protestani
nu au avut alt soluie dect s renune la religia organizat i la autoritatea
Bisericii. Acesta a fost un itinerariu care i-a desprit pe protestani de orice alt sprijinire
a lor pe nvtura apostolic, pe Biseric i pe Sfinii Prini.
A existat o alt alternativ la desprirea de Roma. Reformatorii protestani ar fi putut
s se ntoarc la Biserica ntemeiat de Domnul Iisus Hristos n secolul nti. Din
nefericire, aceast cale nu a fost urmat i, fr nici o alt legtur cu Biserica
272

Noului Testament, Protestantismul s-a gsit aruncat n voia valurilor i n dilema

falsei soluii fiecare doar pentru sine.
Biserica este cluzit de Duhul Sfnt la tot adevrul (Ioan 14, 26; Ioan 16, 13), este
locul n care slluiete Domnul n Duhul (Efeseni 2, 22) i este stlpul i temelia
adevrului (I Timotei 3, 15).
Prin urmare, Biserica slujete ca pzitoare i depozitar al nvturii apostolice (care,
parial, implic Scriptura scris). Astfel, a ne ndeprta de Biseric determin, de
asemenea, deprtarea de ceea ce Trupul lui Hristos a crezut dintotdeauna, o
nlocuire a acelei credine comune cu opinia personal. Iar n schimb aceasta
submineaz autoritatea Bibliei din cauza faptului c, dac omul nu se ncrede n
tradiia care a produs-o, cu greu poate exista credin n Biblie.
Adunarea scrierilor Noului Testament ntr-o singur carte a fost rspunsul Bisericii
i al Prinilor Bisericii din secolul al IV-lea la apariia nvturilor false care
pretindeau autoritate apostolic. Vom arunca acum o privire asupra a o parte din
problemele ridicate de principiul Sola Scriptura care au avut cele mai mari consecine.
Problema protestant
La Matei 7, 15-20 suntem astfel nvai:
Ferii-v de proorocii mincinoi, care vin la voi n haine de oi, iar pe dinuntru sunt
lupi rpitori. Dup roadele lor i vei cunoate. Au doar culeg oamenii struguri din
spini sau smochine din mrcini? Aa c orice pom bun face roade bune, iar pomul ru
face roade rele. Nu poate pom bun s fac roade rele, nici pom ru s fac roade bune.
Iar orice pom care nu face road bun se taie i se arunc n foc. De aceea, dup
roadele lor i vei cunoate.
Cercetnd roadele care apar din principiul Sola Scriptura, eroarea acestuia, sau mai
bine zis minciuna sa, devine foarte evident:
i. Teoria protestant a siguranei venice, odat mntuit, totdeauna mntuit (care va
fi discutat ntr-un capitol ulterior), susine c, dup momentul iniial al credinei n
Hristos, mntuirea nu poate fi pierdut. Oricum, Sinoadele Bisericii, ca rspuns la
schismatici precum montanitii (care ntrebuinau versete scripturistice precum Evrei
6, 4-6 ca s susin c nu exist ntoarcere [pocin] de la apostazie)[1], a stabilit c
cei care apostaziaz se pot poci. Ideea este c Scriptura (Evrei 6, 4-6) i Biserica
(Sinodul din 314 de la Ancira) recunosc ambele posibilitatea apostazierii dup ce iniial sa crezut n Mntuitorul.
ii. Cele mai multe denominaiuni protestante refuz s accepte i s recite Crezul de
la Niceea probabil din cauza expresiei Cred ntr-una sfnt, soborniceasc i
apostoleasc Biseric. Oricare ar fi motivul, Crezul Niceean a fost alctuit la Sinodul I
Ecumenic, inut n 325 la Niceea, ca afirmaie standard de credin, a credinei Bisericii
273

ntemeiat de Hristos, iar a nesocoti acest Crez nseamn o ndeprtare de credina dat
sfinilor, odat pentru totdeauna (Iuda 1, 3).
iii. Ultimul Sinod ecumenic, inut n 787 d.Hr., a aprobat unanim folosirea i
venerarea icoanelor n timp ce Protestantismul condamn ca idolatrie folosirea
icoanelor.
Una din numeroasele probleme insurmontabile din cadrul Protestantismului o reprezint
dilema ce rezult din afirmaia c Duhul Sfnt ofer fiecrui credincios o
interpretare exact a Scripturii (temelia principiului Sola Scriptura). Totui, exist
nenumrate nelegeri contradictorii ale acelorai versete. S lum, de exemplu,
controversa despre botezul pruncilor sau faptul c, n ziua de azi, unele denominaiuni
protestante tolereaz divorul, iar altele nu; sau modul n care interpreteaz ele din punct
de vedere biblic nvturile despre aa numitele Vremuri de pe urm. Apoi sunt
nvturile despre consumul de alcool, fumatul, dansul despre care unii protestani spun
c sunt pcate iar alii nu, i fiecare pretinde c deine texte doveditoare din Scriptur.
Lista nenelegerilor este aproape fr de capt iar aceasta n condiiile n care nu
inem cont de toate interpretrile Bibliei fcute de ctre faciunile liberale sau
conservatoare. De exemplu, ct de literal este Scriptura? n cadrul
Protestantismului niciodat nu exist un rspuns definitiv, doar pretenii de
autoritate pentru multe mini-tradiii.
Scriptura spune c
Iisus Hristos, ieri i azi i n veci, este acelai (Evrei 13, 8)
deci nu este posibil s existe dou interpretri valide ale Scripturii. Ideea foarte greit
c Duhul Sfnt ofer milioane de diferite semnificaii duce la o alt dilem
neverosimil, anume, necesitatea de a susine c, dac exist un singur Duh Sfnt i
o singur interpretare a Bibliei, atunci oricine contrazice semnificaia susinut de o
denominaiune sau de o persoan trebuie s fie considerat ca fiind ne-cretin(). O
astfel de stare fragmentat cu siguran nu reprezint trupul cel unu al lui Hristos. Fiindc
existena unui dezacord att de mare asupra a ce spune Scriptura pune sub semnul
ndoielii premiza principiului Sola Scriptura. Adic, n conformitate cu acest principiu
este deplin acceptabil fie existena a milioane de interpretri biblice contradictorii, fie a
considera ca necretin pe orice persoan sau grup care nu ader la o anumit nelegere a
Scripturii, ceea ce este n mod clar contradictoriu.
O alt consecin ciudat a principiului Sola Scriptura este nesocotirea anumitor
pasaje biblice n favoarea altora. Aceasta este alarmant n special fiindc preceptul
Sola Scriptura include controversa urmtoare: Scriptura este singura autoritate
obligatorie i totui exist multe ndeprtri de versete biblice clare. Cteva exemple:
i. Denominaiunile protestante nu accept n general faptul c Domnul nostru Iisus
Hristos a druit ucenicilor Si puterea de a ierta pcatele. Mntuitorul a spus:

274

Crora vei ierta pcatele, le vor fi iertate i crora le vei ine, vor fi inute (Ioan 20,
23).
Tot Domnul Iisus Hristos a afirmat, de asemenea:
i voi da cheile mpriei cerurilor i orice vei lega pe pmnt va fi legat i n ceruri,
i orice vei dezlega pe pmnt va fi dezlegat i n ceruri (Matei 16, 19; vezi, de
asemenea, Matei 18, 18).
ii. Majoritatea protestanilor insist c pinea i vinul euharistic nu sunt Trupul i
Sngele real al lui Hristos, considerndu-le n schimb drept o reamintire simbolic a
tot ceea ce Iisus a mplinit pe cruce. ns vedem c n Biblie Domnul Iisus zice:
acesta este Trupul Meu acesta este sngele Meu (Matei 26, 26-28).
De asemenea, Mntuitorul Iisus Hristos nva:
i le-a zis Iisus: Adevrat, adevrat zic vou, dac nu vei mnca trupul Fiului
Omului i nu vei bea sngele Lui, nu vei avea via n voi. Cel ce mnnc trupul
Meu i bea sngele Meu are via venic Trupul Meu este adevrat mncare i
sngele Meu, adevrat butur (Ioan 6, 53-55).
iii. Protestanii susin c, dup actul de credin n Hristos fcut de persoan, se
ataeaz de aceasta o mntuire care nu mai poate fi pierdut. Aceast teorie a
siguranei venice rstlmcete versete precum:
Cci sunt ncredinat c nici moartea, nici viaa, nici ngerii, nici stpnirile, nici cele
de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici nlimea, nici adncul i nici o alt
fptur nu va putea s ne despart pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Hristos
Iisus, Domnul nostru (Romani 8, 38-39)
i
Eu le dau via venic i nu vor pieri n veac, i din mna Mea nimeni nu le va rpi
(Ioan 10, 28).
iv. Exist i un nsoitor sau un produs al siguranei venice, interpetarea eronat a
expresiei scripturistice
dreptul din credin va fi viu (Romani 1, 17),
la care Martin Luther a adugat doar pentru a sugera faptul c omul nu se
mntuiete dect prin credin. Cartea lui Iacov respinge hotrt aceast idee:
Aa i cu credina: dac nu are fapte, e moart n ea nsi (Iacov 2, 17)

275

i din nou,
credina fr de fapte moart este (Iacov 2, 20).
De un interes deosebit, atunci cnd reflectm asupra modului cum protestanii susin Sola
Scriptura dar i contrazic anumite versete din Scriptur, este faptul c aceste versete
citate pentru a susine Sola Scriptura sunt chiar ele nsele n contradicie cu principiul
numai Scriptura conteaz. De exemplu:
Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i de folos spre nvtur, spre
mustrare, spre ndreptare, spre nelepirea cea ntru dreptate, astfel ca omul lui
Dumnezeu s fie desvrit, bine pregtit pentru orice lucru bun (II Timotei 3, 16-17).
Evident, Sfntul Pavel se referea la Vechiul Testament. Aceasta nseamn c, dac acest
verset ar fi interpretat precum o fac protestanii, ca o invalidare a orice altceva n afara
Scripturii, atunci Sfnta Tradiie nu doar c ar trebui s fie abandonat, dar i Noul
Testament, de asemenea, ar trebui s fie ndeprtat, fiindc nu fusese nc scris atunci
cnd Sfntul Pavel rostea pasajul de mai sus.
n plus, n acelai capitol (II Timotei 3, 8) gsim un alt exemplu de tradiie oral. Sunt
menionate numele Iannes i Iambres, cei doi vrjitori care s-au mpotrivit lui Moise
n Ieire [Exod] (capitolele apte i opt), ns faptul c numele celor doi vrjitori nu
apar n Ieire dar erau cunoscute de Apostolul Pavel, demonstreaz pe de o parte c
era ntrebuinat tradiia oral i, pe de alt parte, o valideaz ca autentic. Prin
urmare, II Timotei nu slujete ca paragraf care fundamenteaz regula numai Scriptura,
ci mai degrab adeverete faptul c Biblia este o component legitim a Sfintei
Tradiii.
Scriptura condamn fr echivoc starea de dezbinare spiritual n comunitatea de
cretini:
V ndemn, frailor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toi s vorbii
la fel i s nu fie dezbinri ntre voi; ci s fii cu totul unii n acelai cuget i n aceeai
nelegere (I Corinteni 1, 10).
Versetele de la I Corinteni 11, 18 i I Corinteni 12, 25 ofer un ndemn asemntor cu cel
al Sfntului Clement,
ferii-v de schisma cea nesfnt i nesuferit,
i cu cel al Sfntului Ignatie:
dac cineva urmeaz pe vreun fctor de schism, nu va moteni mpria lui
Dumnezeu[2].

276

Protestantismul pare s recunoasc caracterul inadecvat al strii de dezbinare. De

exemplu, au fost fcute ncercri de minimalizare a deosebirilor dogmatice, susinnd c
acestea nu au vreo importan real. Sau conceptul de unitate cretin este minimalizat
prin supoziii precum imposibilitatea ca s existe o singur interpretare universal a
Scripturii, sau o singur Credin, o poziie care duce la aruncarea acuzaiei de
legaliti sau lipsii de iubire cretin asupra celor care insist c Biblia ne
dezvluie faptul c nu poate exista dect o singur Credin (cf. Romani 12, 5; Efeseni
4, 4). Astfel de idei au culminat n afirmaii extravagante cum c singurul lucru de
care este nevoie pentru a fi membru ntr-o familie cretin atotcuprinztoare este
credina n Hristos, iar nu prtia la o singur credin.
Dispreuirea lui Iisus Hristos i a Bisericii Sale
Alte consecine ale interpretrii personale a Bibliei includ acceptarea lui Iisus Hristos ca
Mntuitor, dar continund cu dispreuirea stpnirilor pe care El le-a ornduit asupra
noastr:
Ascultai pe mai-marii votri i v supunei lor (Evrei 13, 17)
i
supunei-v preoilor (I Petru 5, 5).
n afar de dispreuirea autoritilor Bisericii exist i abandonarea, anterior
abordat, a celorlalte trei componente ale Sfintei Tradiii. Adic, interpretarea
personal deviaz de la ceea ce a fost crezut timp de dou mii de ani; deviaz de la
interpretarea apostolilor,
Dup Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea ncredinat mie (I Timotei 1, 11),
i a Prinii Bisericii,
Cci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat i vou (I Corinteni 11, 23)
i
Cci v-am dat, nti de toate, ceea ce i eu am primit (I Corinteni 15, 3).
Prin Sola Scriptura interpretarea i nvtura oferit de Apostoli i Prinii Bisericii
a fost nlocuit de intelectul omenesc czut al omului modern, cu siguran o
nclcare a nvturii
inei predaniile cum vi le-am dat (I Corinteni 11, 2).
Credincioii din primul veac cretin nu aveau Scriptura Noului Testament i totui
au trit nendoielnic n credina apostolic. Observm o deviere de la Scriptur fiindc
277

mai degrab dect s insiste c Biblia este singura cluz pentru vieuirea cretin,
gsim n Scriptur meniunea c cretinii credincioi sunt un exemplu al vieii n Hristos:
Frailor, facei-v urmritorii mei i uitai-v la aceia care umbl astfel precum ne avei
pild pe noi (Filipeni 3, 17).
Fii urmtori ai mei, precum i eu sunt al lui Hristos (I Corinteni 11, 1).
F-te pild credincioilor (I Timotei 4, 12), de asemenea, I Petru 5, 3: pilde
fcndu-v turmei.
Protestantismul insist pe calea numai-Scriptura, condamn ca fcute de om i
strine scrierile Prinilor Bisericii din secolele I i II i compune cri moderne
despre viaa cretin i interpretarea biblic. Acesta se afl n contrast izbitor cu
mantra citete-numai-Biblia. Nu doar c aici se gsete o lips de consecven dar
este, de asemenea, incredibil de arogant ca cineva s se considere expertul i
autoritatea n locul apostolilor i Prinilor Bisericii.
Arogana protestant
Modul individualist de raionare i interpretarea personal a individului protestant
a nlocuit nvtura celor care au nvat direct de la Hristos, Apostolii, i a celor
care au decis care cri s fac parte din Biblie (Prinii Bisericii). ndeprtarea de
celelalte trei componente ale Sfintei Tradiii duce la nesocotirea anumitor pri din Biblie.
Ideile personale despre Credin i Scriptur sunt nu doar nefolositoare, ci i
periculoase, iar urmarea lor n vieile indivizilor este mai mult dect evident:
o credin care este fundamentat pe experiena individual i pe opinia personal mai
degrab dect pe o via trit n Biseric.
autoritatea spiritual care depinde de o interpretare personal a Scripturii n locul
nvturii apostolice.
individul i este propria biseric, propriul sinod ecumenic, propriul episcop,
propriul povuitor duhovnicesc.
separaia de Trupul lui Hristos i de modelele de nchinare oferite de Biseric; apariia
situaiei dificile caracterizate de necesitatea de a improviza continuu.
n concluzie, trebuie menionat din nou c Biblia contrazice principiul Sola Scriptura,
vdindu-l a fi o nvtur fals:
Aceasta tiind mai dinainte c nici o proorocie a Scripturii nu se tlcuiete dup
socotina fiecruia (II Petru 1, 20).

278

[1] La Evrei 6, 4-6 citim: Cci este cu neputin pentru cei ce s-au luminat odat i au
gustat darul cel ceresc i prtai s-au fcut Duhului Sfnt, i au gustat cuvntul cel bun
al lui Dumnezeu i puterile veacului viitor, cu neputin este pentru ei, dac au czut, s
se nnoiasc iari spre pocin, fiindc ei rstignesc lorui, a doua oar, pe Fiul lui
Dumnezeu i-L fac de batjocur.
[2] Epistola Sfntului Clement ctre Biserica din Corint, din anul 95, i Epistola Sfntului
Ignatie ctre Biserica dinPhilippi, din anul 107.

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/01/23/bibliaimpotriva-protestantismului-versete-biblice-interpretare-sfanta-traditie-erezii/ )

Invataminte si reflectii duhovnicesti in vremea crizei. ATENTIE LA IMPRUMUTURI SI

LA OFERTELE TARI!
Publicat pe 29 Jan 2013 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum
munceste crestinul?, Ieromonah Ioan Buliga, Vremurile in care traim | | |Print

Despre vremurile actuale

Sfintii Parinti spuneau ca atunci cand se vor astupa cararile dintre oameni, sfarsitul
este aproape. Sigur, ca prin astuparea cararilor dintre oameni se intelege disparitia
dragostei dintre oameni, insa mai ales faptul ca nu ne vizitam si nu ne ajutam, arata ca
nu mai avem dragoste. Desigur, ca vizitele au partea lor neplacuta, adica nici sa mergi
pe capul omului fara niciun rost, insa noi le putem face placute atunci cand mergem sa
ducem un dar, sau cand invitam pe cineva din inima si cu dorinta de a-l bucura.
Bineinteles ca raceala dintre oameni vine in primul rand din necredinta, iar rautatea
are infatisarea omului nemultumit de ceea ce i se ofera, si a omului care se teme
279

pentru ziua de maine; si nu spun asta ca si cum trebuie sa acceptam tot ceea ce ni se
ofera, si sa nu ne gandim la ziua de maine, ci o spun ca am ajuns sa fim mereu
nemultumiti si sa ne imbolnavim de griji. Care ar fi solutia? Solutia ar fi sa nu ne
facem datorii, pentru ca apoi sa plangem, cand trebuie sa le platim, si sa gasim
solutia supravietuirii cu foarte putin.
Asa-zisa criza, care a fost provocata tot de oameni, deocamdata nu este o criza
alimentara, ca sa nu avem ce sa mancam, dimpotriva, au fost din toate din abundenta, ci
este de fapt o criza a sistemului care neavand cap pe umeri, a ridicat fortat nivelul de
comoditate al omului, iar acum se vede nevoit sa lase lucrurile asa cum au fost la
inceput: omul trebuie sa-si castige painea mai ales prin cultivarea pamantului si
cresterea animalelor, iar nu in fata calculatorului si printr-o industrializare, care
strica totul pe pamant.
[...] Desi este mult pamant nelucrat, totusi se spune ca nu se gaseste de munca, si
fara indoiala, aici este vina sistemului, care i-a luat pe oameni de la vatra satului, si
i-a ingramadit in orase, unde acum multi dintre ei nu mai stiu ce sa faca. Am fost
dezvatati sa traim simplu cu o bucata de pamant, o capra si doua gaini, insa acum
oamenii vor fi nevoiti sa-si indrepte privirea spre pamantul nelucrat si spre
simplitatea de altadata, caci sistemul nu face altceva decat sa reduca si vrea sa faca
toate serviciile on-line si prin cartela, pentru a astupa complet cararile dintre
oameni. Dupa ce am fost dezvatati de viata simpla de la tara, acum vor sa ne
obisnuiasca ca nici sa nu ne mai intalnim unul cu altul, si nici sa iesim la
cumparaturi, sau ca sa ne platim factura.
Totul merge prin astuparea cararilor de altadata, lucru care se face simultan cu
stricarea credintei, a bunelor obiceiuri, si prin stricarea intregului pamant. Oamenii
parca nu au ochi sa vada cum se altereaza totul in jur. Dam cu deodorant, inchidem
ochii la ce se intampla in jur, si mai luam o portie de drog la televizor. Cei care insa
am deschis ochii, sa scoatem afara din viata noastra toate prostioarele noilor oameni, care
se scalda intre necunostinta si rea vointa.
Ce facem in vreme de criza?
In vreme de criza se fac reduceri, iar noi ar trebui sa ne reducem placerile
pacatoase, care de multe ori sunt foarte costisitoare. Unii asteapta iesirea din criza,
insa mai devreme sau mai tarziu va fi o criza incomparabil mai mare cu ce am trait
pana acum. Modul oamenilor de a se manifesta fata de cei care se fac vinovati de
colapsul mondial ar trebui sa fie unul de rupere a lor de la super-imperiul centralizat al
celor care duc lumea aceasta intr-o directie gresita, de cei care departeaza pe oameni de
credinta si de Dumnezeu. Renuntarea la televizoare ar fi un prim pas; macar sa nu-i
mai vedem, pe ei si tot circul lor. Ar fi o economie mica, poate neimportanta de bani,
insa in acel timp, pe care il pierdeam la televizor, am putea sa facem ceva folositor.
[...] Sigur, s-a vorbit mult despre intoarcerea omului la tara, ca sa avem macar un mic
mijloc de a trai, insa fiecare face cum poate, pentru ca asa cum am spus de atatea ori
280

nu este important sa supravietuim, ci este important sa ne mantuim sufletul. Natura

si viata la tara raman pentru fiecare dintre noi, locuri in care ne sintitim mai aproape de
Dumnezeu, de Creatia Lui si, de ce nu, mai aproape de canonul primit de la
Dumnezeu de a ne hrani din osteneala si sudoarea noastra (cf. Facerea 3,17-19).
Atentie la ofertele tari!
Cine poate scapa din cursele diavolului? intreba un sfant parinte, iar raspunsul a fost:
Singura, smerenia. Multe sunt cursele intinse de inselatorul in zilele noastre, si putini
sunt cei care scapa din acestea. De aceea, este bine ca oamenii sa ceara binecuvantare
de la duhovnic, atunci cand au de luat o hotarare importanta, iar duhovnicul sa fie
cat de cat in cunostinta de cauza, si nu neaparat sa dea un raspuns imediat, ci dupa
un timp mai indelungat de rugaciune, timp in care sa se roage si credinciosul, abia
dupa aceea sa ia impreuna o hotarare.
Existau in trecut parinti cu viata sfanta, care nu dadeau un raspuns decat dupa
cateva zile de rugaciune, insa in zilele noastre raspundem la intrebari nu numai fara
sa ne rugam, dar de multe ori si inainte sa ne gandim bine, ca la un fel de tie break,
sau raspundem chiar si inainte de a fi intrebati, ca de`, astazi s-au inmultit parintii
vazatori cu duhul. Atunci cand cineva vrea sa ne insele face niste oferte foarte
tentante, cum a fost de pilda Caritas-ul (sau atatea pacaleli care se posteaza pe
internet), care spunea ca returneaza bani de cateva ori mai mult, celor care
depuneau banii la ei. Cine putea sa refuze o asemenea oferta, sa pui o suta de
milioane si sa primesti sapte sute de milioane intr-un timp scurt?
Ar fi trebuit sa bata la ochi, insa faptul ca primii care au depus banii au primit asa cum li
s-a promis, a facut ca toata lumea sa isi depuna banii acolo, si bineinteles, ca apoi tot
jocul s-a oprit: un faliment despre care se stia de inainte, insa fiecare a urmarit
castigul sau, si nimeni nu s-a gandit la cei care vor pierde. Aici este lipsa de credinta,
si aici este rautatea: faptul ca vrem ca noi sa traim bine, chiar daca altii ar suferi
pentru asa-zisul bine al nostru.
Imi aduc aminte de un batranel, care a fost si el inselat de curentul respectiv, si a vandut
saracul ce avea, si a alergat sa depuna banii la Caritas. Nu auzise de falimentul Caritasului, dar auzise ca din cauza ca se castiga multi bani, este foarte mare aglomeratia, si este
foarte greu sa depui banii. Batranul, insa, s-a intors de la Caritas foarte fericit, si
spunea celor pe care ii intalnea: Asa de bine am umblat, nu era nimeni acolo, am
reusit sa-mi depun banii, ba doamna de acolo mi-a dat si o cafea. Ca sa dai averea
pentru o cafea, sigur ca diavolul este mare negustor, insa diavolul s-a bucurat mai
mult de tulburarea pe care a facut-o multor oameni, certurile care au urmat in
familie, si toate celelalte urmari negative, care au venit drept consecinta a faptului
ca banii intuneca mintea omului, si nu mai vede lucrarea inselatorului. Imi aduc
aminte de o metoda de prins peste cu sacul, in care cineva tine sacul, iar celalalt tulbura
apa in fata sacului, si apoi izgoneste pestii spre sac.

281

La fel face si diavolul, si de aceea avem nevoie de rugaciune si de smerenie pentru a

scapa din cursele lui.
Atentie la imprumuturi!
Din pacate, nivelul de trai al oamenilor nu se mai calculeaza in functie de ce ne da
Dumnezeu, ci se calculeaza in functie de ceea ce creaza omul, astfel poate sa fie un
an cat de abundent si sa stea alimentele gramada, daca nu avem serviciu si bani
atunci suntem saraci; insa pana la urma mancam bani sau alimente? Iar nivelul de
trai se calculeaza in functie de lux, sau de necesitate? Sigur, ca oamenii au rasturnat
lumea invers, insa noi nu trebuie sa mergem dupa ei, ci trebuie sa plecam urechea la
cuvantul Lui Hristos, si sa iesim din aceasta nebunie a lumii.
Spuneam ca smerenia ne-ar scapa din inselarile actuale, iar lipsa de smerenie ne
baga in tot felul de prapastii ale acestei vieti, ne tulbura linistea si ne fura
mantuirea. Astazi, dupa cum am mai spus in atatea randuri, oamenii si-au facut
viata mult mai pretentioasa, si in acelasi timp mult mai scumpa, si cum se spune in
proverbul ca: Omul nu este prost destul daca nu este si fudul, prostia, care nu este
altceva decat lipsa de credinta, ii duce pe oameni la pretentii mult mai mari decat isi
permit, si astfel ajung la imprumuturi.
Este o diferenta cand te imprumuti pentru o necesitate, si cand te imprumuti pentru
un moft, numai ca oamenii argumenteaza cum ca toate mofturile lor ar fi o
necesitate. Casa mare este o necesitate, masina de asemenea, vreo cateva televizoare
pentru ca sotul sa se uite la meci, sotia la telenovele si copiii la desene, un scuter, doua,
cateva telefoane si laptop-uri, abonamente la internet si TV, si alte necesitati, fara de
care omul nu poate trai. Sigur, ca sunt si oameni care in slujirea pentru altii, sau in
preocuparile de serviciu au nevoie de mai multe lucruri, insa acestia sunt in general
persoanele mai importante din aceasta societate, insa noi dorim sa fim cu totii
importanti si sa fim dotati cu de toate, in cele mai multe cazuri nu pentru slujirea
aproapelui, ci pentru mandria noastra.
Multi au cazut in aceasta cursa a imprumuturilor, si daca se gandesc mai bine, ar fi
putut gasi si alta solutie si sa nu apeleze la imprumut. Bancilor le-a convenit sa
stimuleze imprumuturile, ca doar ce aveau de pierdut? Bancnote de hartie? Iar oamenii
s-au facut robi pentru multi ani pentru a returna banii, si multi au ajuns disperati,
si s-au imbolnavit din cauza datoriilor. Daca ar plange omul asa si pentru datoriile
sufletesti, sau sa planga atunci cand isi pierde credinta, asa cum plange cand isi
pierde casa! Insa nu ne gandim la asta. Suntem materialisti, si nu ne pasa de oferta
uriasa, pe care o avem in fata noastra, si nu ne bucuram pentru ea, si anume de
viata vesnica. Acolo avem ceva mai mult decat casa, decat masina si televizorul, dar nu
prea ne bucuram pentru aceasta. Schimbam canalele, ne framantam pentru facturi si
datorii, si cine sa se bucure ca avem in fata noastra imparatia cea vesnica? Insa
Dumnezeu ne cheama si din starea aceasta, si nu exista disperare a sufletului, atata
timp cat suntem in viata, si dorim sa ne pocaim. Putem pierde totul din punct de
vedere material, insa daca este material ceea ce am pierdut, nu este decat pamant, sau
282

altfel zis, nu am pierdut nimic. Sufletul supravietuieste la toate acestea si pe el sa ne

sarguim sa nu-l pierdem cu pacatele. Sa ne adunam pentru viata cealalta! Multi care
au plecat in strainatate, si-au pus tinte: casa, masina si altele, insa putini si-au pus ca tinta
faptele bune. De aceea lumea nu merge cum trebuie, si in zadar aratam cu degetul
spre politicieni, pentru ca nici noi nu am facut ce trebuie si nu am cautat Imparatia
lui Dumnezeu, asa cum ne indeamna Hristos, insa ne bucuram ca putem face aceasta de
acum inainte.
Partea buna a crizei
Cum orice rau de aici de pe pamant are si partea lui buna, hai sa vedem si care este partea
buna a crizei economice prin care se spune ca trecem. De ce se plang oamenii mai
mult? De bani si de locuri de munca. Din start, omul trebuie sa fie mai putin
pretentios si sa se multumeasca cu ce i se ofera, adica cu putin. Romanii deja incep
sa se multumeasca cu putin, gandindu-se ca in loc de putin poate sa fie si nimic. Este
o lupta oarba cu viata si o lupta pentru supravietuire. De ce lupta oarba? Pentru ca
in cele mai multe cazuri aceasta lupta este un nonsens: omul munceste toata ziua ca
sa supravietuiasca si pentru ca a doua zi sa o ia de la inceput. Atat de mult se
gandeste la concediu si la zilele libere, incat atunci cand ajunge la ele este dezamagit de
realitatea pe care si-a inchipuit-o altfel.
Da, omul isi creeaza niste visuri, si sfarseste prin a fi dezamagit de realitatea pe care
o traieste, si asta se intampla cu cei necredinciosi, sau cu cei care traiesc superficial
credinta, si care cauta fericirea exterioara, nestiind sa se bucure de cea din interior,
adica de Imparatia lui Dumnezeu, acea minune cu adevarat spectaculoasa, pe care
trebuie sa o traim inauntrul nostru.
Partea cu adevarat rea a crizei este pentru cei cu datorii in aceasta lume, insa chiar si
acestia ar fi trebuit sa fi avut o acoperire pentru datoriile pe care le au, si daca au avut
acum, sa o ia de la inceput. Pentru toti insa, poate fi o oportunitate de a gandi altfel
despre viata, si de a ne trai altfel viata. Majoritatea oamenilor au pornit pe un drum
gresit, si poate era nevoie de aceasta culoare rosie a semaforului, care sa-i opreasca
din drumul lor. Toata lumea isi imagina fericirea intre pacate, cu munca cat mai
putina, distractie cat mai multa, si eventual cu o superficiala viata la biserica, or nu
se poate asa ceva. Daca Dumnezeu ar fi tras acum linie, cati oameni s-ar fi mantuit?
Sigur ca vom zice ca nu stim noi judecatile lui Dumnezeu, insa daca majoritatea
oamenilor nici nu vor sa stie de Dumnezeu, cum i-ar putea Dumnezeu mantui pe acestia,
de vreme ce ei nu vor? De aceea, omenirea are nevoie de ruperi de ritm, ca sa nu
adoarma in cursul ei, care o duce la pieire.
In Romania, dar si in multe alte locuri din lume, cum ar fi Grecia sau Israel, sunt sute de
manastiri, care nu au calugari, in vreme ce oamenii se plang ca nu gasesc de munca, si ca
nu pot trai. Insa calugari nu vrem sa ne facem, pentru ca de`, tigara, alcoolul, televizorul
si femeia nu au ce cauta in viata calugarului, si atunci ne este mai usor sa ne plangem.
Vrem de munca ca sa ne satisfacem capriciile, sau poate ca suntem oameni seriosi cu
familie si copii, insa au fost si au sa mai fie si cazuri de calugari, care au avut familie
283

si copii, iar manastirea a acceptat sa-i sustina pentru serviciile pe care le aduceau
manastirii.
[...]
(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura
Egumenita, 2012)

Parintele Ioan Buliga despre MUNCA SI LIPSA DE OCUPATIE

Publicat pe 28 Jan 2013 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum
munceste crestinul?, Ieromonah Ioan Buliga | | |Print

Despre munca
Intr-un anume sens, munca este socotita ca o pedeapsa. Astfel, ne gandim la muncile
vesnice la care vor fi supusi pacatosii, dar si la canonul primit de Adam de la
Dumnezeu, atunci cand a cazut in pacat:
Blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele
vietii tale (cf. Facerea 3,17).
Daca, pe pamant, pentru multi viata este un chin, aceasta se datoreaza caderii in pacat a
omului, si rautatii pe care o au oamenii, pentru ca oricat de mult ar munci omul, daca o
face cu bucurie si bunatate, este mult mai usoara munca, decat atunci cand o faci
trist si cu rautate.
Astfel, depinde de noi ca viata sa ne fie mai usoara, dar in acelasi timp si mai de folos, la
fel cum, atunci cand viata devine nesuferita poate sa fie tot din vina noastra.
Intre timp, de la Adam si pana la noi, munca a fost cea care a implinit viata omului,
deoarece muncind, omul implinea acel cuvant spus de Dumnezeu catre Adam, or
implinirea cuvantului lui Dumnezeu aduce bucurie in suflet, si nadejde pentru
viitor. Astfel, inteleptul Solomon spune ca:
Cea mai scumpa comoara pentru un om este munca (cf. Pilde 12, 27),
iar harnicia este socotita o virtute, care-l ajuta pe om sa se mantuiasca.
284

Daca la inceput, munca omului a inceput cu cresterea animalelor si cu cultivarea

pamantului, cu timpul oamenii s-au inmultit, si au trebuit sa faca fata unor noi provocari,
si iata ca am ajuns sa muncim la calculator sau in diverse servicii in beneficiul omului.
De fapt munca intelectuala este socotita mai grea decat cea fizica, deoarece implica o
solicitare a nervilor, care de multe ori, daca se exagereaza, duce la dureri de cap,
stres si boala.
Pentru cei care se lupta cu pacatul, munca este un ajutor minunat, deoarece munca
ocupa mintea, si diavolul nu ne mai poate ispiti.
De aceea este bine sa avem permanent o ocupatie, care poate sa fie si altceva decat
munca, cum ar fi: cititul, invatatura sau rugaciunea.
Omul harnic este mai de pret decat omul frumos, la fel cum spune proverbul ca: Pisica
care pandeste soareci este mai de pret decat leul care leneveste.
De aceea, atunci cand alegem un partener de viata sa cautam ce virtuti sufletesti are,
iar nu sa ne pacalim cu o frumusete plina de capricii, care oricum se trece. Munca si
credinta il fac pe om frumos, insa nici munca fara credinta, si nici credinta fara munca nu
pot sa implineasca viata omului. De aceea sa avem si una si cealalta, pentru ca numai asa
ne implinim rostul in viata.
Lipsa de ocupatie un pericol
Dupa cum am mai scris si in cartea Desertaciunile Lumii, parintele Arsenie Boca spunea
ca munca taranului nu este atat de importanta pentru faptul ca ne hranim din
dansa, pe cat este de importanta datorita temperamentului pe care taranul si-l face
muncind.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu ar fi putut sa faca ca omul sa se hraneasca fara ca sa
munceasca, insa nu-i era de folos omului. Omul trebuie sa inteleaga ca prin silinta
ajunge mai bun, si prin putina osteneala poate sa ajunga fericit.
De aceea chiar daca ar fi cineva bogat si nu ar avea nevoie sa munceasca, el tot trebuie
sa-si caute ceva de munca, pentru ca altfel nu se mai poate bucura de viata si ajunge sa se
si imbolnaveasca. Asta deoarece Dumnezeu a lasat ca bucuria sa vina in urma
ostenelii. Cei cu bani multi se plictisesc de toate, si devin cei mai nefericiti oameni. Acest
lucru nu-l inteleg cei care nu sunt bogati, dar ravnesc sa fie.
Crearea oraselor suprapopulate este o greseala mare a oamenilor. In vechime,
orasele se numeau cetati, si erau astfel construite pentru ca sa aiba fortificatii si sa
se poata apara. Astazi, insa, cand s-au terminat razboaiele clasice, ar fi fost bine ca
oamenii sa traiasca fiecare pe langa casa sa, iar pe langa casa sa aiba strictul necesar
pentru intretinerea vietii.

285

Aici s-a gresit, in industrializarea aceasta a lumii, si in faptul ca au adunat oamenii

sa stea cu milioanele impreuna, si ei depind de modul de organizare a sistemului
aflat la putere in tara respectiva. Cand este un sistem mai cu frica de Dumnezeu mai
merge, insa daca vine un sistem fara frica lui Dumnezeu, atunci sa vezi.
Omul care nu are o ocupatie este intr-un mare pericol, nu atat pentru existenta sa, ci chiar
daca ar fi bogat tot este in pericol, deoarece diavolul ii lupta cel mai tare pe cei fara
ocupatie.
Intr-o istorioara de la Sfintii Parinti, se spunea ca diavolul nu putea sa faca nimic unui
pustnic, deoarece zilnic acesta ridica un zid, si apoi il darama. Astfel, pustnicul fiind
ocupat, nu mai baga de seama gandurile prin care diavolul dorea sa-l surpe.
Din cauza lipsei de ocupatie multi ajung sa se imbolnaveasca de depresie, insa ei sunt
vinovati, deoarece nu au abordat situatia duhovniceste, deoarece si rugaciunea, cititul,
curatenia in casa si altele sunt lucruri care constituie o ocupatie.
Si copiii sunt in pericol atunci cand nu au o ocupatie educativa. Cu jocurile pe
calculator si cu desenele nebunesti pe care le vad astazi, ajung niste catastrofe.
Parintii sunt datori sa-i faca sa le placa muzica de biserica, sa le placa animalele si sa-i
stimuleze sa se deprinda cu unele mestesuguri pentru a-i departa de televizor si
calculator.
Traim intr-o lume care tinde sa devina imposibila, insa pentru ca noi insine sa nu ne
vatamam, trebuie sa urmam calea lui Hristos. Traind cu Hristos vom supravietui
sufleteste, si daca ne mantuim sufletul, nu ne mai pasa de cele ce le sufera trupul in
aceasta viata.
(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/01/28/parintele-ioanbuliga-despre-munca-si-lipsa-de-ocupatie/ )

Urmasii lui Adam si Eva s-au inmultit prin incest?

ntrebri incomode

286

Mari, 16 Noiembrie 2010 11:33

Iata un gand care sperie pe multi, tinandu-i departe de a crede in cuvantul Scripturii
si in glasul Bisericii. Daca Biserica interzice si condamna casatoria dintre rude pana la
gradul 8, atunci cum este posibil ca neamul omenesc sa se fi inmultit fara sa fie
vorba de incest la mijloc? A tolerat Dumnezeu incestul intre frati si veri odata cu Cain
si toti urmasii lui Adam? Isi schimba Dumnezeu poruncile?
Pentru toate aceste intrebari vom face lumina in cele ce urmeaza, lasand sa
vorbeasca pe rand istoria, medicina si logica.
Ce spune Biblia despre istoria casatoriilor intre rude:
Mai intai, problema "incestului" nu incepe de la Cain si sora sa, asa cum s-ar crede,
ci porneste chiar de la primii oameni: Adam si Eva. Cum aceasta? Prin simplul fapt ca
trupul Evei a fost facut din coasta lui Adam [1], si ca urmare, din punct de vedere al
rudeniei de consangenitate, Adam si Eva erau mai apropiati decat un frate cu o sora,
sau decat un tata cu o fiica. Sfantul Ioan Gura de Aur ne explica: "A ngduit ca sora
lui Adam s-i devin acestuia soie; sau mai bine-zis, nu sora, ci fiica sa; sau poate
nici fiica lui, ci ceva mai mult, nsui trupul lui. Iar legtura lor a stabilit-o direct de la
nceput, ca pe o stnc, unindu-i ntr-un singur ntreg. De aceea nici pe femeie n-a
fcut-o dintr-o natur strin lui Adam, pentru ca acesta s nu se lege cu ea ca i cu
o strin, i nici n-a oprit csnicia la unirea lui Adam cu Eva, ca acesta s nu se
despart, datorit unirii lui cu o singur femeie, de restul neamului omenesc." [2]
Asadar, daca cel mai intalt grad de rudenie al neamului omenesc nu a fost un
impediment pentru binecuvantarea casatoriei lui Adam cu Eva, inseamna ca
problema incestului nu este determinata de consangenitatea in sine, ci de cu totul
altceva! Vom vedea mai tarziu despre ce anume este vorba, dar pana sa ajungem
acolo tinem firul istoriei.
In Vechiul Testament aflam ca imediat dupa potop au mai ramas doar patru familii
inrudite intre ele, prin care sa se poata regenera neamul omenesc pe mai departe:
Noe cu sotia, si cei trei fii ai lui Noe cu sotiile lor. Asadar, din atare situatie este de la
sine inteles ca singura cale admisa pentru inmultirea umanitatii a fost casatoria intre
verisorii de gradul I, II si posibil casatoria unchilor cu nepoatele dupa frate/sora.
Daca gradele de rudenie 3 si 4 ar fi cauzat vreo problema morala sau de alta natura
in acele timpuri, atunci cu singuranta Dumnezeu ar fi putut lua o masura de
preintampinare: spre exemplu crutarea a inca unei familii straine de cea a lui Noe,
spre a se evita astfel casatoriile intre veri. Numai ca acolo unde nu este cazul, nici
Dumnezeu nu intervine.
Cateva generatii mai tarziu, aflam ca patriarhul Avraam o avea pe Saara nu numai de
sotie, ci si de sora vitrega: "i apoi, ea mi este ntr'adevr sor dup tat, dar nu i
dup mam, i mi-a devenit soie." Facerea 20:12. Aceasta este singura marturie pe
care o avem in privinta mariajului legitim dintre frate si sora, semn ca practicarea
casatoriei intre frati s-a stins mult mai devreme decat casatoria intre verisori.
Mergand in urmatoarea generatie de patriarhi, vedem ca Isaac si-a luat de sotie pe
Rebeca, cea care era "fata lui Batuel, fiul Milci, femeia lui Nahor, fratele lui
Avraam". Tinand cont ca Isaac era fiul lui Avraam, inseamna ca Batuel era verisor de

287

gradul I cu Isaac, iar Rebeca, fata lui Batuel, era nepoata lui Issac care intre timp ii
devine sotie.

Nici cu generatia patriarhului Iacob nu stau lucrurile precum le intelegem noi astazi,
drept marturie stand faptul ca Iacob, indemnat [3] sa-si ia de femeie pe una dintre
fetele unchiului sau dupa mama, se casatoreste cu Rahela, verisoara lui de gradul I.
[4]
Tot cu o verisoara de gradul I se casatoreste si Esau, fratele lui Iacob[5].
Totusi, chiar daca astazi aceste grade de rudenie sunt opritoare intre ele de la taina
casatoriei, Dumnezeu binecuvinteaza casatoriile patriarhilor Avraam, Isaac si Iacob,
semn ca unirea dintre rude, incepand cu gradul 3 si 4, nu erau o problema existenta
pentru acele generatii de oameni. Mai mult decat atat, casniciile celor 3 patriarhi sunt
exemplu de binecuvantare rostita mirilor in cadrul tainei casatoriei: "Binecuvnteazi pe dnii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvntat pe Avraam i pe
Sarra. ... Binecuvnteaz-i pe dnii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai
binecuvntat pe lacob i pe toi patriarhii."
Sa intelegem deci, ca lucrurile nu au stat intotdeauna asa cum le cunoastem
astazi. Si totusi acum, lucrurile nu sunt la fel...
Dam cuvantul medicinei:
Medicina la zi spune ca exista urmari grave de pe urma casatoriilor intre rude. Sa
enumeram doar cateva: [6]
- Afectarea sistemului nervos central (creierul i mduva spinrii), care duce la
retardare mintal si oligofrenie;
- Toate organele i sistemele genetice sunt supuse malformaiei;
- Pericolul bolilor degenerative crete cu ct este mai apropiat nrudirea;
- n cazul cosangvinrii de gradul I, ntre frate cu sor sau printe - copil, tot al 4-lea
nou-nscut este foarte grav bolnav.
Cum se intampla toate aceste urmari ne spune genetica, descoperindu-ne din tainele
ereditatii.
"Ereditatea, mediul si destinul sunt factorii de cpetenie care configureaz
diferenele persoanei omeneti. Ereditatea ar fi repetiia printelui n fii. Dup cum se
vede in mecanismul ereditatii, fiii repet pe printe numai cu oarecare aproximaie.
Aa e firesc, de vreme ce copilul e o sintez a celor doi prini, o sintez a celor 4
bunici, a celor 8 strbunici, acelor 16 str-strbunici .a.m.d. Adic: pe msur ce
crete numrul ascendenilor n progresie aritmetic, contribuia lor n descendeni
scade n progresie geometric. Grafic ar fi aa:

288

Aadar, n persoana noastr triesc mai multe generaii i un numr mare de ini. Nu
stric s ne lum puin pe urma lor; ns - potrivit nelesului - deocamdat, n
cadrele teoriei genetice.
Suportul de transmisie al ereditii este gena, acea granul infinitezimal de
cromatin, din lanul cromozomilor. Gena e un centru condensat de materie vie,
avnd s conduc multiplicarea celulelor, obinerea formei anatomice a organelor i a
sistemelor, ritmul fiziologic, armonizarea i sincronizarea funcional cu organismele
vecine din competena altor gene, precum i durata acestora. Genea trebuie s tie
i s fac: arhitectur, anatomie, calculul rezistenelor, chimie, fiziologie, aprare
activ, aprare preventiv, armonie muzical, cutii de rezonan, armonizare
istoric, previziune si multe altele.
Stiind ca suntem o sinteza a parintilor este important faptul c fiecare din cei doi
prini ai notri ne dau o serie complet de gene, nlnuite mpreun. Astfel, n
fiecare celul, noi avem dou feluri de gene, fiecare complete n ele nsele, dup se
vede in continuare:

Prin urmare noi suntem dubli n ce privete genele noastre. Fiecare din cele dou
lanuri de gene conine tot materialul necesar pentru formarea unui individ, fapt care
are foarte stranii consecine. Mama ne d tot materialul (n gene) pentru producerea
unui individ de un anumit tip; tata, pe de alt parte, ne d tot materialul pentru
producerea altui individ, de alt tip. n acest chip, noi ncepem viaa ca fiine duble.
Fiecare suntem, ntr-un anumit sens dou persoane, destul de legate mpreun n
ntregime, dei n anumite privine, legturile nu sunt chiar complete. Aceast dubl
natur a sarcinii noastre ereditare are o mulime de urmri asupra vieii...
Acum, un fapt de o extrem importan practic: dei cei doi membri ai unei anumite
gene au de a ndeplini unul i acelai lucru,totui ei se deosebesc n felul lor de a-l
face. Gena care vine de la tat tinde s produc o anumit culoare a ochiului, n
vreme ce gena de la mam tinde s produc o alt culoare. Tot asa, la modul
simplist vorbind, gena de la tat produce un creier srac i astfel un individ stupid;
gena de la mam un creier superior i, astfel, un individ nzestrat cu inteligenta
sanatoasa. O gen poate produce ceea ce e bun i sntos; cealalt, ceva ce e
bolnav i infirm. Aici vedem cat de buna este rnduial firii de a avea doi prini,
adic avantajul de a fi dubli.
De pild o gen de la tat poate fi defectuoas; dac ea ar fi singura gen care ar
conduce lucrul, copilul ar fi infim n funciunea aceea; deci ar fi un idiot sau un debil
mintal. Se poate ns ntmpla, ca gena corespunztoare, din aceeai pereche, care
vine de la mam, s fie normal; atunci aceast gen normal, ea singur, preia
ntreaga sarcin, aa nct copilul e normal; el nu e idiot, nici napoiat mintal. In
chipul acesta, defectuozitatea unei singure gene din pereche, nu are urmri rele, sau
dac are, le are aa de mici nct nu pot fi observate. Activitatea genelor n dublu
este o msur de asigurare; individul are dou anse - n loc de una - de a-i
dezvolta n mod normal fiecare din funciunile sale. Numai atunci cnd genele din
cele dou lanuri, nimerite n pereche, sunt defective- adic att cea de la mam ct
i cea de la tat - numai atunci funciunea respectiv a urmaului e i ea defectiv i,
ca urmare, copilul e pe rnd, fie lipsit de pigmentaia pielii, sau a ochiului, fie stupid,
fie lene, fie napoiat mintal, sau ceva asemntor.

289

Acum, cateva lucruri lamuritoare: Gena normal, care formeaz organul i-i conduce
funcia n condiii normale, a fost numit gen dominant; iar gena defectuoas,a
crei funciune nu se mai manifest, a fost numit gena recesiv. Gena care este
raspunzatoare de creterea creierul, prin care se mijlocete funcia inteligenei, e o
gena dominant; iar aceea care mpiedic cresterea si functionarea normala, deci
aceea care produce prostia, e o gen recesiv." (Pr. Arsenie Boca)
S nirm cazuri de ilustrare concret, cum se lucreaz ereditatea: "Presupunem un
tat slbnog la minte, cu amndou genele privitoare la inteligen recesive, i o
mam inteligent, cu ambele gene normale. In conformitate cu legile probabilitii de
la baza mecanismului ereditii, copiii vor fi hibrizi, adic vor prezenta o gen
dominant i alta recesiv. Cum ns caracterele genei recesive nu se manifest
dect atunci cnd ambele gene sunt recesive, dar nu i atunci cnd cealalt e
dominant, nseamn c gena dominant i manifest singur aciunea. Copiii,
rezultai din atari prini, vor avea inteligen normal ca i mama, att numai c ei
poart cu ei, n mod latent i germenul slbnogiei, care - cum vom vedea ndat poate s apar n urmaii lor. Figura urmatoare ilustreaz cazul:

Presupunem acum c un atare copil, cu o gen recesiv motenire, se face mare i

se cstorete cu o partener care are dou gene recesive. Potrivit legilor
probabilitii, jumtate din urmai vor avea ambele gene recesive, i, deci, vor fi
proti; cealalt jumtate vor avea numai o singur gen recesiv i astfel vor fi
detepi.
Presupunem acum c un urma din primul caz, cu o singur gen recesiv, se
cstorete cu o partener (partener), care, la fel, are tot o singur gen recesiv.
Intruct defeciunile nu se manifest, amndoi prinii sunt normali, adic inteligeni
sau sntoi fizic, etc; att numai c amndoi poart smburele stricciunii n
structura lor genetic. In conformitate cu legile probabilitii, ale cazului cnd
aruncm doi bani deodat, vom avea 4 permutri i 3 combinri. Cei doi bani pot
cdea - cum am vzut - numr-numr, numr-coroan,coroan-numr i coroancoroan, adic 4 posibiliti de aranjare, sau 4 permutri. Intruct ordinea nu
import, ci numai faptul dac un element e cel puin diferit, cele 4 permutri pot fi
reduse la urmtoarele 3 combinri: odat numr-numr, de 2 ori numr-coroan sau
invers, i odat coroan-coroan.

Avem astfel un copil (a) complet normal i n aparen i n fond, adic cu amndou
genele dominante; un alt copil (b) idiot,cu ambele gene recesive, deci fr putin de
tmduire; i doi copii(c,d) cu cte o gen recesiv i alta dominant, n aparen
normali, ca i primul copil, dar n fond numai pe jumtate sntoi, i care, la un
recurs, adic n cstorie, pot pierde, dnd 25% din urmai pe dea-ntregul stupizi,
att n aparen ct i n fond...Presupunem c individul b, din schema de adineauri,
se cstorete cu un partener cu ambele gene corespunztoare normale, dar avnd o
alt pereche complet recesiv. Urmaii acestor doi prini,unul defectiv ntr-o
privin, altul defectiv n alt privin, vor purta n ei smburii ambelor defecte, dar
altfel, n manifestrile lor, vor fi normali n amndou privinele..." (Pr. Arsenie Boca)
Figura urmatoare ilustreaz cazul:

290

Doi prini idioi, cu ambele gene ale inteligenei recesive, nu pot avea dect toi
copiii idioi - ceea ce, n conformitate cu aceleai legi ale probabilitii, e perfect
natural. Un ban ale crui amndou feesunt leu, nu poate cdea dect leu, i
niciodat coroan...
Figura urmatoare ilustreaza cazul:

Inapoi in istorie
Cu toate cunostintele medicinei de astazi, genetica nu mai poate studia direct ceva
esential in privinta consangvinitatii, asa ca ne intoarcem in timp, de unde ramasem.
Primele generatii de oameni nu au fost in starea pe care o cunoastem astazi. Ca
lucrurile au stat altfel, reiese usor din genealogiile lor:
De la Adam [7] si pana la Noe [8] oamenii au trait in medie cam 900 de ani, iar dupa
Potop, durata de viata incepe sa scada semnificativ, de la o generatie la alta, pana
ajungem la durata medie pe care o stim astazi:
Sem a trait 600 de ani [9], Cainan a trait 460 de ani [10], Ragav a trait 339 de ani [11],
Nahor a trait 204 ani [12], Avraam a trait 175 de ani [13], si iata ca tinand firul istoriei
ajungem la Iosif care a trait 110 ani [14], adica foarte aproape de cat traiesc oamenii
astazi, si foarte departe de cat traiau oamenii inainte de Potop. Drept urmare la toate

291

acestea, bine a a concluzionat Pr. Seraphim Rose: "E vdit deci c omenirea era cu
totul altfel dect aa cum o cunoatem astzi, chiar i trupete".
Ce inseamna defapt aceasta scadere a duratei de viata atat de drastica, de la inceput
si pana astazi? Lucrul acesta arata ca longevitatea mare a primilor oameni, a fost
determinata in mare parte de calitatea materialului genetic aflat aproape de
perfectiune, si de care acestia se bucurau din plin. Sa nu uitam ca Dumnezeu facuse
lucrurile "bune foarte"[15], si ca apoi a intrat pacatul in ecuatia timpului, a trupului, a
sufletului si a mediului. Daca longevitatea extrem de mare nu ar fi fost determinata
de aceste cauze, atunci sa ne gandim cum ar fi trait primele generatii de oameni atat
de mult, daca nu ar fi avut un metabolism exemplar, daca nu ar fi avut o zestre
genetica net superioara celei de astazi, care sa ii fereasca de boli ereditare, si daca
mediul inconjurator nu ar fi fost atat de ostil ca astazi?
Asadar, daca nu existau mutatii genetice daunatoare, boli in general, si mai ales boli
cu transmitere ereditara, inseamna ca nu exista niciun pericol ereditar determinat de
casatoria intre frati si verisori. Biologul si geneticianul A. E. Wilder-Smith confirma:
"Pe vremea lui Cain, cstoria cu una dintre multele sale surori nu ar fi constituit nici
o dificultate din punct de vedere genetic, neexistnd dect o mic sau chiar nici o
deteriorare a zestrei genetice de care s se team vreuna dintre pri".
Odata cu trecerea timpului insa, vedem cum durata de viata a oamenilor scade
aproape la cea cunoscuta astazi, semn clar al degenerarii cauzate de pacat, atat in
firea umana, cat si in mediul ce ne inconjoara. Drept urmare, la un moment dat,
efectele negative ale deteriorarii genetice au devenit prea mari in cazul casatoriei
intre rude (consangvinizarii). Ce a urmat, aflam in continuare...

Genetica acum 3500 de ani: Moise si Leviticul

Cu toat mirarea multora, documentul exist, i, cu oarecare bunvoin, textul
desluete problema ereditii mult mai bine, dect teoria cromozomic modern,
ntruct indic i factorul primordial al ereditii - Dumnezeu: mobilul, izvorul i
susintorul a tot ce se mic, triete i exist1. Iat Genetica modern, dat n
nucleu lui Moise, de Mntuitorul nsui prin revelaie, acum 3.5oo ani pe muntele
Sinai. Nu e nicio mirare: Iisus avea conducerea spiritual i nainte de venirea Sa n
trup omenesc. Pe urm, c iniia pe Moise n tainele ereditii nu este nicio mirare,
ntruct cine poate s cunoasc mai bine omul, dect Cel ce l-a fcut i i-a dat legile
vieii?
Iata si restrictiile lui Dumnezeu, care au reglementat problemele de ereditate aparute
intre rude:
"Nimeni s nu se apropie de vreo rud de snge cu gndul de a-i descoperi
goliciunea. Eu sunt Domnul!" (Leviticul 18:6)
"Goliciunea surorii tale, a fiicei tatlui tu sau a fiicei mamei tale fie c s'a nscut
n cas, fie n afara ei s n'o descoperi." (Leviticul 18:9)

292

"Dac cineva-i va lua [de femeie] pe sora sa, fie dup tat, fie dup mam, i-i va
vedea goliciunea aa cum i ea va vedea goliciunea lui, aceasta-i [fapt de] ocar;
strpii s fie sub ochii fiilor poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii sale,
pcatul e asupr-le." (Leviticul 20:17)
"Blestemat s fie cel ce se culc cu sora lui dinspre tat sau cu cea dinspre mam!
i'ntregul popor va zice: Amin!" (Deuteronomul 27:22)
Ca poporul evreu si-a insusit poruncile acestea, sta marturie raspunsul pe care il
primeste Amnon in incercarea de a se impreuna cu sora sa Tamara: "i l-a mbiat s
mnnce, dar el a prins-o i i-a zis: Vino i culc-te cu mine, sora mea!" Ea ns i-a
zis: Nu, fratele meu, nu m umili, c aa ceva nu se face n Israel; nu face
aceast nebunie! (II Regi 13:11,12)
"Dup teoria cromozomic, vedem cum apar genele recesive n urmai: dup legile
ereditii, care nu sunt altceva dect legile probabilitii. Dup cunostintele stiintei,
genele recesive apar in mod accidental, si ca urmare a interactiunii cu mediul
exterior, insa dupa textul Scripturii e clar c toat recesivitatea apare n prini pe
urma vreunui pcat. tiina, neavnd termenul, nu poate da rspunsul la
ntrebarea: cum au aprut n ascendeni genele defective, prin ce accident,
sau dup care legi? Sau mai pe larg: prin ce mprejurare, independent i
anterioar procesului ereditii, apar n cromozomi, de unde nu erau, aceste granule
infinitezimale degenerative i cu urmri dezastruoase, pentru o eventual
progenitur? Ca s rspund pe scurt, genele recesive apar n ascendeni n chip
independent, nu dup legile probabilitii, ci dup legile care atrn peste
frdelegi.Toate faptele omului, toate micrile lui, se nseamn undeva, ntr-o
nevzut carte, i se nseamn i n smna sa, i cu aceasta i trage urmaii sub
povara isprvilor sale. Legile vieii sunt legile Creatorului; pctuieti mpotriva lor,
nu scapi fr mustrarea lui Dumnezeu. Deci, nu ne mai tocmim, c Dumnezeu n-ar
avea cuvnt n biologie i c venirea lui Iisus la nunt ar fi numai un simplu fapt
divers, fr o semnificaie nenchipuit mai larg pentru aducerea i conducerea
personal a fiecrui om ce vine n lume." (Pr. Arsenie Boca)
Dispozitiile de drept bisericesc sunt confirmate de genetica
"In spiritul teoriei cromozomice, putem nelege acum si normele de drept bisericesc
in privinta cstoriei ntre rudenii. Astfel, la rudenia n linie direct, cstoria e oprit
la infinit; iar n linie colateral se ngduie abia la deprtarea gradului opt.

De la un strmo primar, se transmit n copii, nepoi, strnepoi,- cum zice Scriptura

- pn ntr-al treilea i al patrulea neam, cteva grupuri de gene recesive - urmare a
cine tie ce pcate - ns n stare latent. Dac se urmeaz irul cstoriilor cu
persoane sntoase n privina aceea, genele lor dominante vor acoperi infirmitatea
corespunztoare i, astfel, urmaii au toat aparena sntii desi pot fi purtatori ai
unei gene recesive. Dac ns urmaii, n gradul 4, 5, 6, 7 sau 8 de rudenie se vor
cstori ntreolalt, atunci n copiii lor vor aprea, cu probabilitate maxim, genele
recesive ale strbunului, n pereche perfect, i deci, infirmitatea fr leac,
corespunztoare acestei perechi. Iat de ce Biserica, observnd degenerrile ce
trebuie s le ndure urmaii cstoriilor rudenii, declar vinovate asemenea cstorii
i le oprete la timp." (Pr. Arsenie Boca)

293

O problema de logica
Motivul principal pentru care nu intelegem corect interzicerea casatoriei intre rude
este dat de logica defectuasa cu care comparam cadrele istorice pe care le desparte
legea Leviticului.
A pune problema "incestului" pe seama generatiilor care au trait inainte de Legea
Leviticului e ca si cum ne-am acuza stramosii de prohibitie in cazul pescuitului, fara
ca inaintasii nostri sa fi apucat legea prohibitiei si pericolele care au determina
existenta unei asemenea legi.
Ca sa intelegem mai bine contextul in care s-a produs necesitatea interdictiei
casatoriei intre rude, vom lua un exemplu foarte intalnit astazi pe toate drumurile.
Prespupunem ca monitorizam, pe o perioada lunga de timp, o intersectie care initial
este nesemaforizata, iar participantii la trafic sunt putini. Regulamentul auto spune
ca singurele reguli in astfel de intesectii cu trafic redus, sunt oprirea inainte de a
patrunde in intersectie si acordarea prioritatii de dreapta, daca este cazul. Daca
soferii respecta aceste reguli simple, nu se expun la riscuri de accident, nu exista nici
alta incalcare de lege, deci nici alta vinovatie.
Odata cu trecerea timpului, se inmultesc participantii auto la traficul din aceasta
intersectie, traficul devine din ce in ce mai intens si prin urmare mai riscant pentru
participanti, asa incat intersectia nesemaforizata initial, necesita reguli noi si mai
stricte, menite sa fluidizeze traficul actual si sa reduca riscul de accidentare al
participantilor. Din momentul semaforizarii intersectiei, toti soferii vor trebui sa
respecte dispozitiile noilor indicatoare si nu vor fi trasi la raspundere decat pentru
incalcarea noului regulament. Asadar, adoptarea noilor reguli de trecere prin
intersectie, nu sunt un motiv justificat sa tragem concluzia ca soferii care au
traversat intersectia inainte de noile reglementari, ar fi vinovati de incalcarea noilor
reglementari din intersectie, din simplul motiv ca noile reglementari inca nu erau
promulgate la momentul acela, deci nici vinovatia nu exista.
De aceea, a trage la raspunderea incestului primele generatii de oameni, e ca si cum
am acuza soferii de incalcarea noilor reguli ale intersectiei semaforizate, pentru
modul in care au traversat intersectia cand inca nu era semaforizata. Pur si simplu
sunt doua ipostaze diferite in timp ale aceleasi intersectii. Tot asa stau lucrurile si
cand vine vorba de ipostaza casatoriei (intersectia) si cei care o traverseaza
(participantii la trafic). Intr-un fel mai simplu stateau lucrurile atunci, deoarece nu
existau riscurile medicale care exista astazi, si in alt fel stau lucrurile astazi, deoare
riscurile medicale sunt mult mai mari ca alta data.
Si cum era sa nu reglementeze Dumnezeu la timp casatoria, intersectia dragostei
dintre barbat si femeie, asa incat sa raspunda la toate nevoile inmultirii neamului
omenesc si la toate riscurile inaintarii pacatului in fire?
Si totusi mai este un motiv
Daca pana acum am aflat ca interzicerea casatoriilor intre rude are la baza un motiv
de ordin medical, totusi lucrurile nu se opresc aici, caci omul nu este doar trup ci si
suflet. Cand vine vorba de inmultirea neamului omenesc, de la inceput si pana astazi,
Sfantul Ioan Gura de Aur ne lamureste de ce radiografia umanitatii are forma unui
arbore: "Aadar n felul acesta Dumnezeu, dintr-un singur om, Adam, a fcut s se

294

nasc tot neamul omenesc, la fel ca ramurile din trunchiul copacului. i pentru ca
iubirea s nu se micoreze, ci s se ntind la toat omenirea, n-a ngduit ca
oamenii s se cstoreasc cu surori i fiice, impunndu-ne desprirea de rudele
noastre." De aici, intelegem cat de mult s-ar fi racit racit dragostea dintre oameni,
daca omenirea nu ar fi fost stimulata printr-o porunca care sa o scoata din sfera
ingusta a familiei la timpul potrivit.
Odata cu inmultirea neamului omenesc a fost necesara extinderea geografica pe
suprafete mari, extindere care a generat diferente de ordin material: zone mai
sarace si zone mai bogate, oameni mai saraci si oameni mai bogati. Formarea natiilor
dupa potopul lui Noe si inmultirea limbilor dupa darmarea turnului Babel 16 a
fragmentat omenirea si mai mult: au aparut diferente culturale, lingvistice si de ordin
psihosocial. Ce au nascut toate aceaste diferentieri intre oameni? Ura intre popoare,
vrajba intre semeni, ucideri, siluiri, cotropiri si multe alte nedreptati.
Drept urmare, omenirea s-ar fi stins in egoism si ura, daca dragostea dintre barbat si
femeie nu s-ar fi transmis in toata umanitatea, asa cum un copac s-ar usca, daca
seva nu s-ar trasmite de la radacina pana la varfurile frunzelor. Asadar, tocmai
ingradirea relatiilor intre rude, a fost presiunea care i-a determinat pe oameni sa-si
trasmita iubirea prin relatia barbat-femeie, pana la capatul pamantului, fara
deosebire de culoare, de avutie, de limba vorbita si de toate celelalte provocari
aparute.
Sa ne gandim cat de multe avantaje a adus omenirii, porunca lui Dumnezeu prin care
s-a ingradit casatoria intre rude, atunci cand necesitatea timpului a impuso:
Dragostea dintre barbat si femeie, proveniti din natii diferite, a imblanzit rivalitatile
dintre popoare;
Dragostea dintre barbat si femeie, proveniti din spatii culturale diferite, a facut punte
de intelegere peste prapastia diferitelor mentalitati;
Dragostea dintre barbat si femeie, proveniti din straturi sociale diferite, a sfarmat
zidul prejudecatilor dintre cei bogati si cei saraci;
Dintr-acestea cateva, vedem cat de mult bine a facut oprirea casatoriilor intre rude,
caci i-a ajutat pe oameni sa-si intinda dragostea dincolo de universul ingust al
familiei, pana in universul mare al intregii umanitati. Iata cum ingradirea relatiilor
dintre rude, nu a fost numai o necesitate de ordin medical, ci mai ales o necesitate
de ordin spiritual iar aceasta este iubirea. Dumnezeu l-a prevenit pe om si il previne
mereu.
(Seria "Raspunsuri la intrebari incomode")

Share
Comments

295

Saurian 2010-16-11 20:32

A vrea s pun articolul acesta pe blogul meu dar a vrea s fie foarte complet n sensul c ar fi
de folos s se explice la fel de ce interzice Biserica cstoria ntre rudele duhovniceti ( chiar i
ntre doi copii care au fost botezai n aceeai ap ).
Saurian

Admin 2010-17-11 09:23

Saurian poti sa-l pui fara nicio problema. Ne-am bucura sa-l poata citi cat mai multa lume,
pentru ca m-am ingrozit (la propriu) vazand ce se scrie pe forumuri despre acest subiect atat
de gresit inteles.
Totusi acest articol nu are pretentia de exhaustivitate. Departe suntem de aceasta pretentie.
N-am mai tratat si ingradirea casatoriilor intre rudele duhovnicesti deoarece si-asa articolul
este foarte lung. Chiar si partea medicala (de genetica) este subtirica tare, continand doar
lucruri elementare. Daca am fi facut articolul mai detaliat cred ca n-ar mai fi avut nimeni
rabdare sa citeasca pana la capat. :-)
Cert este ca pe subiectul interzicerii casatoriilor intre rude (de consangenitate si duhovnicesti)
se poate scrie o carte....si partea medicala are foarte multe de spus in acest sens.
Admin

Saurian 2010-17-11 10:12

admin, a insista s apar i un articol pe interzicerea cstoriile ntre rudeniile duhovniceti

mai ales c interzicerea incestului fizic ( ntre rude trupeti ) mi se pare c e puin mai uor de
explicat dect n cazul cellalt. n plus, i eu sunt foarte curios s aflu motivul pentru care de
exemplu dac un biat i o fat au fost botezai n aceeai ap nu au voie s se cstoreasc c
sunt frai duhovniceti.
Saurian

296

Admin 2010-17-11 14:18

Saurian vom da curs la rugamintea ta si vom face un articol care sa arate motivatiile
interzicerii casatoriei intre rudele spirituale. Tema aceasta este strict teologica si nu implica un
alt tip de abordare (gen medicala)
La nelamurirea legata de faptul ca un baiat si o fata care au fost botezati in aceeasi apa, n-ar
avea voia sa se casatoreasca, raspunsul e simplu:
Din motive babesti. Treaba asta tine de o traditie care a mers blat pe langa taina botezului.
Nu este vreo dogma/canon care sa interzica casatoria copiilor botezati in aceeasi cristelnita. E
vorba de slaba credinta a oamenilor, de o superstitie ma degraba, care a dat nastere acestei
"probleme".
Din pacate mai sunt multe astfel de babisme care ne distrag atentia de la credinta sanatoasa,
facandu-ne sa ne preocupam de probleme inexistente. Cred ca vom face o astfel de lista ca sa
nu-si mai faca tinerii sange rau cand aud despre astfel de credinte false.
Pentru lamuriri poti citi aici: http://www.blog.teologie.net/2009/10/19/inrudirile-spiritualece-se-creaza-in-urma-botezului/
Admin

costinel 2010-17-11 14:32

Ca absolvent de istorie va pot spune o alta varianta de evolutie a omenirii (acceptata

stiintific). Aceasta istorie ne spune altceva. ne spune ca omul a fost definitivat prin evolutie.
aceasta evolutie s-a facut intr-un timp evoluat. S-a adaptat la mediu, a inceput sa vorbeasca,
mai intai prin interjectii, apoi tot mai evoluat, a inceput sa foloseasca elemente ale naturii,
cum ar fi focul, sa domesticeasca animale. Dupa ce pus la punct sistemul de hranire, a inceput
sa aiba timp si sa construiasca. Asa au aparut primele constructii, mai intai temporare apoi mai
evoluate. Istoria are de partea sa numeroase descoperiri arheologice, cum ar fi picturi
rupestre, vase de lut, de ceramica, descoperiri din epoca bronzului, a fierului. Potrivit istoriei
durata de viata a crescut treptat, maximul atingandu-se in zilele noastre. Ne-am imbogatit
genetic. Istoria explica foarte bine si diferentele de culoare, de limba, de religie. pur si simplu
sunt o evolutie si o adaptare la clima si conditiile de mediu. Sa fim seriosi, cosangvinitatea ar fi
dus la disparitia speciei.
costinel

Admin 2010-17-11 14:59

Ohhh, Costinel ce ma bucur ca ai spus un mare adevar pe final fara sa-ti dai seama ca iti
contrazice sutinerea teoriei evolutiei. Nu am facut o ironie si nici nu ma bucur cu rautate.

297

Tocmai problema consangvinitati i este una din multele handicapuri peste care nu poate trece
teoria evolutiei.
Aceasta teorie sustine ca speciile noi apar din speciile "vechi&quo t;, de la simplu la complex,
asadar rezulta ca trebuie sa avem doi indivizi noi, pentru o specie noua (pt. reproducerea
sexuata), indivizi care sa se poata imperechea, astfel incat sa se inmulteasca noua specie pe
mai departe.
Dat fiind faptul ca la inceput am avea doar 2 indivizi pentru inmultirea sexuata, rezulta ca
urmasii lor cad sub incidenta consangvinizari i: frati-surori.
Dar consangvinizare a este un argument (constatat de stiinta) care arata efectele negative
asupra inmultirii speciilor (consangvinizare a are si plusuri pentru inmultirea diverselor
specii...dar asta doar in laborator/contr olat de oameni, nu si in mediul natural)
Dat fiind faptul ca fiecare noua specie ar fi trebuit sa aibe 2 indivizi diferiti pentru inmultirea
sexuata, rezulta ca s-ar fi lovit toate "noile&quo t; specii de fenomenul consangvinizari i care,
vorba ta...."ar fi dus la disparitia speciei".. .nu la aparitia si dezvoltarea ei.
Deci...nu se pupa evolutia cu consangvinizare a din start.
Daca vrei sa sustii teoria evolutiei in continuare, te invit sa discutam la articolul:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/evolutionismul-ateist/12847-origineaomului-12.html
Am rugamintea de a discuta acolo pentru a nu devia de la subiectul articolului la care discutam
acum.
Admin

Saurian 2010-17-11 20:52

Nu mai in minte foarte clar dar parc ceva mare duhovnic sau ceva doctorand a spus chestia
asta cu apa de la botez( eu unul nu sunt adeptul bbismelor i dac cine ar fi spus asta nu ar fi
fost o surs demn de ascultat nu a fi bgat-o n seam ). Am s ntreb i eu pe alii dac e
adevrat chestia asta sau e ceva necretin.
Saurian

SB 2010-17-11 23:05

Saurian, din cate stiu eu frati duhovnicesti inseamna sa aiba aceiasi nashi de botez. Daca apa
de botez ar pune probleme inseamna ca pentru fiecare botez la care se schimba apa, se
schimba si "specifici tatea" ei (a apei) duhovniceasca - gen ar fi un alt duh care sfinteste apa ...
Cred ... Chiar sunt curioasa de mai multe lamuriri in acest sens ...
SB

298

nyki 2010-18-11 00:27

Eu cred ca Dumnezeu a facut aceste lucruri mai cu Intelepciune decit putem noi sa intelegem.
Daca Cain a putut sa ia de sotie una din surorile lui fara sa se intimple nimic adica copiii lor au
fost perfect sanatosi , este ca Dumnezeu in Intelepciunea Lui Slavit sa fie in Veci , El In care
stau ascunse comorile intelepciunii , a stiut sa puna in primii oameni genealogia tuturor
oamenilor de pe pamint indiferent de rasa si culoare, astfel ca in momentul care unul era atras
de celalat era voia Lui Dumnezeu ca sa fie impreuna fiind binecuvintati sa se inmulteasca fara
a li se intimpla ceva rau.
Eva a fost numita mama tuturor celor vii deci ea avea sa dea nastere tuturor raselor de oameni
hotarite mai dinainte de Dumnezeu , fara a exista o problema reala in acest sens.
In articolul de mai sus era amintita casatoria lui Cain cu una din surorile lui lucru care in ziua
de astazi nu ar mai fi posibil fara a apare riscuri majore de a naste copii cu probleme, fapt
care arata clar ca la inceput aceasta problema nu exista atita timp cit arborele genealogic al
planetei nu era format in totalitate cu toate ramurile adica semintiile pamintului.
In momentul cind acest lucru a fost dus la sfirsit era de neconceput omul care avea pregatit
dinainte de Dumnezeu o jumatate sa se apropie de propria ruda de singe acest lucru fiind in
afara scopului bun al Lui Dumnezeu ca urmare socotindu-l pacat deoarece se abatea de la
scopul real de inmultire, Dumnezeu in Intelepciunea Lui condamnind aceasta apropiere
stabilind dinainte ca odata epuizat acest act al aducerii raselor de oameni pe pamint , aceste
legaturi sa aiba urmari nefaste.
Este o concluzie in masura care a binevoit Dumnezeu sa-mi dea lumina . Doamne ajuta
Daca sminteste pe cineva rog pe admin sa-l stearga acest comentariu. Doamne ajuta
nyki

Carstea 2010-07-12 21:12

Este foarte interesant comentariul dvs.insa trebuie facute unele precizari:

1.facerea femeii este o lucrare genetica,nu este incest;
2.Adam era un om deosebit de inteligent deoarece el a denumit toate fiarele pamantului si
toate pasarile cerului, cate or fi fost atunci:cateva, zeci, sute, mii, sau milioane.Dupa parerea
mea empirica, erau mai multe decat acum.
3.Cain dupa ce l-a omorat pe Abel a fugit la rasarit de Eden in tinutul Nod;se poate poate pune
doua intrebari in legatura cu Cain:
- de ce fel de oameni se temea el ca va fi omorat in timp ce fugea de acasa ca doar scripturile
nu mai precizeaza ca in acel moment Adam si Eva ar mai fi avut copiii ?
- de unde si-a gasit sotie in tara lui Nod ?
- de ce se spune ca s-a insurat cu sora lui, cand este scris ca al treilea copil a lui Adam a fost
Set ?
Nu poate fi admisa ipoteza, ca pe pamant mai exista o rasa de oameni bine dezvoltati fizic dar
mai inceti la minte care nu au evoluat, dupa ultimile descoperiri ale stiintei ?
La fel se poate pune problema si dupa potop si cu cu Sara sotia lui Avraam;Sarai nu era sora lui

299

Avraam cum a interpretat un idiot;Avraam a rugat-o sa se dea sora lui ca sa poata intra in Egipt
si sa nu-l ucida egiptenii care erau de paza la granita.
In concluzie nu exista date ca Dumnezeu s-a folosit de incest; este aberanta si nefondata o
astfel de afirmatie.
Carstea

Admin 2010-08-12 11:54

Salut Carstea!
Cred ca mai degraba ar trebui sa precizam validitatea argumentelor aduse de tine ca sa nu
starnim ulterioare confuzii:
1.Facerea femeii nu este o lucrare genetica si nu este nici incest. In primul rand nu reiese de
nicaieri din articol (si nici din Scriptura) faptul ca facerea femeii din barbat ar fi incest, deci nu
ai ce sa contrazici la punctul acesta. In al doilea rand facerea femeii (ca si facerea lumii) nu
este o lucrare genetica, pentru ca nu este o lucrare stiintifica (supusa experimentului) ci este o
taina, adica ceva mai presus de firea, cunoasterea si experimentarea noastra. Noua doar ni s-a
relevat ca trupul femeii a fost facut din coasta lui Adam, dar nu avem acces la cum anume a
facut Dumnezeu asta.
Sugestie: problema incestului s-a pus in cazul impreunarii dintre Adam si Eva, nu in cazul
facerii Evei din Adam. Sunt lucruri diferite.
2.Corect. Nu numai ca animalele, insectele, plantele erau mai multe...ci cu mult mai multe.
Disparitia speciilor este un fenomen continuu si neintrerupt de la intrarea pacatului in lume
(degradarea creatiei) si pana astazi. Zeci de specii dispar in fiecare saptamana.
3.a) Cain se temea de fratii si surorile lui. Biblia nu este exhaustiva in multe relatari, ci
surprinde doar esentialul, adica intamplarile care meritau mentionate. Nu este precizata
ordinea si numarul tuturor fiilor si fiicelor lui Adam si Eva ci spune doar ca Adam a avut fii si
fiice, si ca .. a pus Adam femeii sale numele Eva, adic via, pentru c ea era s fie mama
tuturor celor vii...deci absolut toti oamenii se trag din Adam si Eva dupa textul Scripturii. De
unde ai ajuns la concluzia ca in acel moment (al crimei) Cain nu mai avea niciu frate sau sora?
Daca Biblia nu prezinta detaliul acesta, asta nu inseamna ca in mod apriori nu avea frati si
surori la acel moment.
b) Cain nu si-a gasit sotie in tara lui Nod ca si cum acolo ar fi fost o alta populatie de oameni
care nu se trageau din Adam si Eva. Aceasta confuzie apare datorita neintlegerii Sf. Scripturi.
Pasajul neinteles este urmatorul: i s-a dus Cain de la faa lui Dumnezeu i a locuit n inutul
Nod, la rsrit de Eden. Dup aceea a cunoscut Cain pe femeia sa i ea, zmislind, a nscut
pe Enoh. (Facerea 4:16-17)
In acest context a cunoscut nu inseamna a facut cunostinta precum suntem noi tentati sa
credem. A cunoscut inseamna acolo a avut relatii trupesti. Este o expresie plina de
pudoare si de bun simt, nu precum zicem noi astazi cu dezinvoltura. Ca lucrurile stau intradevar asa reiese din mai multe pasaje anterioare si posterioare celui in cauza: Dup aceea a
cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, i ea, zmislind, a nscut pe Cain i a zis: "Am dobndit om
de la Dumnezeu"< /em>
Adam a cunoscut iari pe Eva, femeia sa, i ea, zmislind, a n scut un fiu i i-a pus numele
Set,...
Femei, care n-au cu noscut brbat, de toate, treizeci i dou de mii de suflete (Numerii
31:35)

300

Deci Cain avea deja sotie, inainte de a intra in tinutul Nod, iar acolo doar o cunoscuse,
adica a avut relatii trupesti care au dus la zamislirea lui Enoh.
c) Al treilea copil al lui Adam nu a fost Set, ci Set a fost al treilea copil mentionat de Sf.
Scriptura, dintre toti copiii lui Adam. Sunt lucruri cu totul diferite. Vezi precizarea de la
punctul a).
d) Nu poate fi admisa ipoteza unei alte rase inferioare deoarece este pur speculativa si nu
are nicio sustinere teologica sau stiintifica. Daca tu consideri ca aceasta ipoteza are sustinere,
atunci adu argumente in acest sens, altfel ramai la stadiul de parere...si pareri sunt multe.
Ce inseamna care nu au evoluat, dupa ultimile descoperiri ale stiintei? Te referi la evolutia
speciilor dintr-una in alta? Daca da, atunci demonstreaza ca o specie poate evolua in alta
specie. Biblia, invatatura Bisericii si faptele stiintifice experimentale sunt in contradictie
flagranta cu evolutia speciilor.
4.Saara chiar era sora lui Avraam dupa tata (sora vitrega) iar idiotul care a precizat asta
este subsemnatul. Oare idiot este si cel care a scris textul Facerii primit prin relevaltie? Dar
cei care au tradus in atatea limbi acelasi lucru?
Iata textul daca ti-a sarit de sub priviri: "i apoi, ea mi este ntr'adevr sor dup tat, dar
nu i dup mam, i mi-a devenit soie." (Facerea 20:12 )
Aceasta precizare o face Avraam chiar in fata lui Abimelec, caci Abimelec o placea pe Saara si
nu stia ca defapt ea ii era si sotie lui Avraam, nu numai sora. Deci Avraam si cu Saara nu au
mintit cand au spus ca sunt frati, ci doar au ascuns de frica faptul ca sunt in acelasi timp sot
si sotie, lucru care prima in relatia dintre cei doi. Pentru lamuriri citeste mai atent Sf.
Scriptura, capitolul 20 din Facere.
Drept concluzie te rog sa fii mai atent cand tragi concluzii si iti recomand sa citesti tot
articolul la care comentam. Este de un minim bun simt. In articol am aratat ca Dumnezeu nu
s-a folosit de incest pentru inmultirea neamului omenesc, precum tinzi sa crezi ca am fi spus,
deoarece problema incestului era inexistenta pana la legea data lui Moise prin Levitic. Citeste
articolul pentru lamuriri. Necesita efort dar te asigur ca merita.
Admin

Admin 2010-08-12 12:08

"revelatie " in loc de "relevatie ". Iertare de greseala.

Admin

gabriel resurection 2010-08-12 23:54

Sunt deacord cu admin, a sunt uimit de acuratetea de care da dovada in raspunsuri, as vrea sa
stiu ce studii ai admnin...

301

Dumnezeu l a facut pe om barbat si femeie dintru inceput, ca l a numit Dumnezeu Adam, si a

zis ca nu este bine sa fie omul singur sa i dam ajutor asemenea lui,SI ADUCAND SOMN GREU
PESTE ADAM din coasta o face pe femeie, care intre timp ea nu era inconstienta de perioada in
care ea nu ,,era,,cand adam era singur,ea stia tot, toate numele pe care le pusese adam,prin
taina cununiei de fapt omul de vine ceia ce a fost inainte ,barbat si femeie...si va lasa omul pe
tatal sau si pe mama sa si vor fi amandoi un trup caci barbatul nu poate sa fie numai barbat
daca nu este si femeie, si invers
gabriel resurection

adrian 2011-22-02 13:11

grozav articolul....mi nunat...felicit ari

adrian

Danis 2011-05-03 21:54

Poate ca relatarea biblica despre Adam si Eva ar trebui interpretata de fapt alegoric si nu ad
litteram -istoric.. Cum se explica genetic, atunci aparitia in neamul omenesc a rasei albe,
negre, rosii sau galbene daca originea a fost acceasi pt. toti..?
Sorry, dar a interpreta stricto senso povestirea biblica respectiva e de-a dreptul copilaresc,
pueril si infantil... De fapt semnificatiile sunt incifrate intr-o banala poveste...toate marile
civilizatii au codificat in miturile lor informatii esentiale.
Danis

Admin 2011-05-03 22:03

Danis, daca vrei sa afli ceva nou si sa participi la un dialog civilizat si constructiv esti binevenit
sa discutam. Dar daca doar ai chef sa fluturi expresii acuzatoare si zeflemitoare de genul
"limbaj de lemn", "pueril&qu ot;, "infantil& quot; si "capito&qu ot;, cu scopul ca sa arati cat de
luminat esti dumneata si cat de creduli suntem noi, atunci nu ti-ai gasit locul potrivit.
Asa ca avem o rugaminte la tine: ori schimbi nota discursurilor.. .ori schimbi locul.

302

Nu avem timp si nici dispozitia sufleteasca de a ne zburli unii la altii din cuvinte.
Legat de referatul biblic, si mai ales de capitolul Facerii, poate este mai bine sa vezi ce spun
sfintii parinti despre adevarata interpretare (cat ad-litteram si cat alegoric). Sfantul Ioan Gura
de Aur si mai nou parintele Seraphim Rose ti-ar putea aduce multe noutati la care sa reflectezi.
Admin

Danis 2011-05-03 22:35

A-ti pune intrebari si a incerca sa privesti lucrurile si din alta perspectiva(nu neaparat cea
oficiala) e specific naturii rationale umane..Cogito ergo sum Si nu vad nimic rau in asta-e doar
o discutie.
Deci, cum se explica genetic existenta atator rase diferite ..daca originea a fost totusi comuna?
rasa alba, cea neagra si cea asiatica au putine elemente comune..
Danis

Admin 2011-05-03 23:20

Incearca te rog sa nu-ti eschivezi limbajul zeflemitor sub masca citatelor celebre. E specific
naturii rationale umane sa pui intrebari si sa vrei sa afli, dar e specific lipsei de respect
zeflemeaua. In fine, sa trecem peste moment...
D.p.d.v genetic existenta atator rase diferite se explica foarte usor, iar originea comuna nu are
de ce sa reprezinte o problema:
Rasele apar si variaza in limitele speciei din care fac parte. Este un proces evident, pe care
nimeni nu il poate nega. In referatul biblic (cartea facerii) vedem ca se pune mereu accentul
pe "-)upa fel". Plantele sunt facute "-)upa fel", animalele sunt facute si se inmultesc "-)upa fel",
pestii sunt facuti si se inmultesc "-)upa fel"...adi ca dupa specie. Una din conditiile delimitarii
unei specii fata de alta specie este capacitatea de nmulire a indivizilor doar in cadrul speciei
respective.
Luam de exemplu specia canis lupus (cainii). Desi rasele de caini variaza cu mult mai mult
decat rasele de oameni, totusi au originea comuna intr-un singur fel de caini. Asta nu a
impiedicat sa apara noi rase in cadrul speciei. Cainii, oricat ar diferi ca rasa...se pot inmulti
nestingherit... si tot caini raman.
La fel stau lucrurile si in cazul oamenilor, caci noi am fost asezati la hotarul dintre animal si
divin. Avem cate ceva din fiecare. Depinde de noi in ce parte inclinam sa evoluam.

303

Admin

Danis 2011-06-03 11:32

Cine nu are exact aceleasi opinii ca noi nu inseamna ca e impotriva noastra...Indoi ala ca
metoda nu a fost folosita doar de Descartes(" ;Ma indoiesc,deci cuget, cuget, deci exist) ci chiar
si de Sf.Ap.Toma
"Pana nu voi pune mana mea in coasta ta,...nu voi crede" Iar din cate imi amintesc nu i s-a
recomandat sa-si caute un loc mai "potrivit& quot;..ci Iisus a avut rabdare sa-l clarifice. In orice
discutie constructiva, trebuie considerate si opiniile care nu ne convin.
Cu tot respectul, insa s-a dovedit ca unele din conceptiile Bisericii sunt depasite. M-as referi in
special la faptul ca de ex. In Evul Mediu, in Ortodoxie, timpul se calcula de la facerea lumii.
Asta inseamna ca Facerea a fost in urma cu aproxim.7000 de ani..Ori descoperirile arheologice
indica clar ca inceputul omenirii ar trebui plasat cu cateva milioane de ani in urma.
De asemenea, nu stiu exact care a fost pozitia ortodoxa, dar Biserica Catolica s-a incapatanat
timp indelungat sa respinga teoria heliocentrica(d in motive teologice), ba Giordano Bruno a si
murit pe rug din acest motiv.
Danis

Admin 2011-06-03 13:18

Danis, am marea rugaminte la tine sa nu te mai prefaci in victima cand nici nu esti. Nu ti-a fost
atrasa atentia pentru ca ai opinii diferite, caci nu asta este problema, ci ti s-a atras atentia ca
ai fost zeflemitor, deci obraznic.
Si nu este frumos sa maschezi lucrul acesta sub citate biblice caci Sf. Ap. Toma avea indoieli,
nu obraznicie. Hai sa trecem peste asta si sa purtam un dialog respectuos.
Legat de unele conceptii "-)epasite " ale Bisericii precum masurarea timpului, cred ca ar trebui
sa stim pe ce principii se bazeaza metodele de datare si cata acuritate pot avea ele...si pana la
ce varste pot merge ele. Si aici am o intrebare pentru tine:
Te-ai interesat sa vezi din ce consta aceste metode de datare care merg pana la masuratori de
milioane de ani, sau le-ai luat de bune doar pentru ca apar pe Discovery & comp.? Tu singur stii
raspunsul, eu vreau doar sa te ajut sa vezi daca ai ajuns la aceasta concluzie pe baza propriilor
tale rationamente sau doar ai crezut ca este asa, pentru ca ai avut incredere in autoritatea
anumitor oameni fara sa verifici despre ce este vorba?
Despre Biserica Catolica si si Giordano Bruno ce sa spunem....este problema lor cum si-au facut
socotelile.
Legat de pozitia ortodoxa a cosmogoniei poti gasi materiale informative pe Ziarul Lumina.

304

Admin

Danis 2011-06-03 13:43

"acuritate "...e "-)epasit& quot; fiule..

Se spune acuratete..Cons ulta DEX-ul
Danis

Admin 2011-06-03 21:40

Asa este Danis, multumesc pentru atentionare.

Admin

Alex 2011-12-05 22:56

uitati oameni buni ce am gasit pe site-ul sfaturi ortodoxe . reudele de gradul 8 care se pot
casatori in biserica sunt chiar cei care in legile lumesti sunt verii de gradul 3 .
"Rudeniile colaterale, care fac cruce cu cele de sange, cele suitoare si coboratoare, adica :
tata, baiatul ( sora ), varul intai, varul al doilea si varul al treilea. Tata cu mama sunt de gradul
intai; fratele cu sora sunt gradul al doilea; verii intai sunt gradul al patrulea; verii ai doilea
sunt gradul al saselea. Toti acestia n-au voie sa se ia in casatorie unul cu altul. De abia verii al
treilea se pot lua, care sunt gradul al optulea. Deci verii al treilea se pot lua in casatorie. "
Alex

GABRIEL resurection 2011-13-05 22:33

305

Referitor la faptul ca biserica marturiseste ca de la facerea lumii si pana azi sunt peste 7000 de
ani, vreau sa ti precizez Danis ca numararea anilor sau mai exact TIMPUL, incepe odata cu
izgonirea lui Adam si Eva din Rai.
Perioada de dinainte si cat au stat ei in rai nu se pune pt ca nu se stie, puteau sa stea milioane
de ani, iar facerea Lumii, a fost facuta de Dumnezeu progresiv,inain tea lui Dumnezeu o zii este
ca 1000 de ani si invers, El este in afara timpului, timpul a fost creat pt noi oamenii, si ma
repet cei 7000 de ani incep odata cu izgonirea din Rai, unde adam a plans la poarta Raiului
timp de 100 de ani.
De unde stim acestea? de aici din Hronograful lui Gheorghe Chedrinos, care este tradus de pe
limba caldeilor de pe timpul lui Avraam!
GABRIEL resurection

Floricica 2011-09-09 20:30

Inteleg ca Adam si Eva erau perfecti. Din ceea ce am citit in articol inteleg ca trebuiau sa dea
nastere la copii perfect sanatosi care la rindul lor sa aduca pe lume altii tot asa de sanatosi ca
si ei. Cind, unde, cum, la cine si de ce a aparut gena imperfect de la care a degenerat
materia?
Floricica

Saurian 2011-09-09 21:37

de la pcat
Saurian

Floricica 2011-09-09 22:16

Saurian, daca mi-ai raspuns mie trebuie sa-ti zic ca acest raspuns il aveam si eu, dar el
genereaza si mai multe intrebari. Si nu pentru ca nu asi fi de acord cu ceea ce e in articol, dar
pentru ca dupa lectura lui mi-au aparut intrebari. Tema acestui articol ma intereseaza de
atunci de cind am citit pentru prima oara Biblia si de fapt ma bucur ca cineva a scris despre
aceasta. Asi vrea insa sa am un raspuns definitiv la intrebarile mele. Zici de la pacat? Sint

306

absolut de acord. Adam si Eva au pacatuit, inseamna ca in ei a aparut mutatia sau nu? Cine dar
a fost primul purtator de gena imperfecta?
Sa nu inteleaga cineva ca raspunsul la aceasta intrebare imi este viatal. Vital este sa inteleg
care ar trebui sa fie cararea sub pasii mei care duce la mintuire
Floricica

admin 2011-10-09 18:04

Doamne ajuta Floricica!

Prin deductie, e clar ca genele au inceput sa se degenereze in primii oameni (Adam si Eva),
odata cu caderea lor in pacat.
Sf. Pavel Spune: "De aceea, precum printr-un om a intrat pcatul n lume i prin pcat
moartea, aa i moartea a trecut la toi oamenii, pentru c toi au pctuit n el."
Deci, stricaciunea (atat sufleteasca cat si trupeasca) a intrat odata cu pacatul...deci in primii
oameni s-a stricat si armonia trupului.
Pr. Arsenie Boca, in legatura cu cauzele defectarii genelor, ridica o serie de intrebari menite sa
ne deschida intelegerea despre efectele pacatului in lume, dar si despre oranduirea lui
Dumnezeu pentru a inlatura efectele:
"
1. Prin ce mprejurare vine defectarea genelor, nct avem de-a face cu gene recesive?
2. De unde accidentele astea genetice ale vieii?
3. Cine ine contabilitate n infinitul mic?
4. Cine face calculul probabilitilo r i nc n-a sfrit probabilitile?
Hazardul, ntmplarea? E sta un rspuns?
-Legile? Ale cui legi? Ale lui Mendel? Legile sunt ale celui ce le gsete, sau ale Celui ce le-a
fcut? Cine urmrete aplicarea lor? Mendel, Morgan, tiina, sau Autorul lor? Ce vrei s
nelegei prin legile vieii? C viaa i le-a dat siei de la sine i se supune lor? Aadar tiina,
cunoscnd legile, de ce nu creeaz i ea viaa? Nu poate. Nu! Fiindc i viaa i legile depesc
hotarele tiinei i nu pot fi cuprinse i tiute absolut dect de Cel ce a creat viaa din nimic.
Autorul vieii i al legilor ei e Dumnezeu, tiutorul i susintorul lor, in desfurarea timpului.

Realitatea, oricare, nu se explic suficient. Iat referina i la autorul ei, care e Dumnezeu, nu
tiina omului.
De aceea se i ntmpl atta glceava, fiindc realitatea vie, i ndeosebi omul e socotit mai
mult numai din partea lui material, supus simurilor, analizelor i microscoapelor. Omul, n
ntregul lui, e din ce n ce mai necunoscut. De aceea, cei ce se mrginesc numai la cunotina
unilateral, inevitabil ajung n nfundtura aroganei care nu tie nimic - ceea ce pesc numai
petecarii tiinei."

307

Articolul intreg il poti citi aici: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-sistiinta/evolutionismul-ateist/17576-intrebam-stiinta.html

admin

Floricica 2011-11-09 13:23

Mulumesc mult, Admin.

Floricica

GABRIEL resurection 2011-12-09 12:36

primii oameni nu erau perfecti...tind eau spre perfectiune,ast a era defapt si scopul ,,SA
DOBANDEASCA DESAVARSIREA,,a dica deveneau mici dumnezei dupa har,rasplata era deci
,,POMUL VIETII,, adica perfetiunea,des avarsirea,nemur irea,insa ca sa dobandeasca aceste
lucruri,trebuia u sa si le vrea,sa fie dispusi sa sacrifice ceva,iar proba lor a fost sa tina POST, ca
sa ma exprim mai alfel,adica li s a spus sa nu manance dintr un anumit pom al cunostintei
binelui si raului,si drept rasplata avea CUPA MONDIALA,adica POMUL VIETII.Au fost atentionati
de Dumnezeu ca daca vor nesocotii porunca in ziua in care vor manca cu moarte vor
murii,asadar starea lor de ,,perfectiune,, era una provizorie,iar ca sa devina definitiva era
nevoie sa treaca ,,TESTUL,,,netr ecand cu brio necastigand perfectiunea automat ca a ramas
nedefinit,imper fect,insa mai avem o sansa pe pamant, sa devenim asemenea lui DUMNEZEU,sa
pastram,respect am legile lui Dumnezeu cu sfintenie caci nea invatat ce sa facem si ce sa nu
facem....
GABRIEL resurection

givemewingstfly 2012-16-01 22:18

Extraordinar articol! Nota 10! Imi place foarte mult cum te ajuta Domnul sa scrii!
givemewingstfly

308

Seb20 2012-17-01 10:40

"Doi prini idioi, cu ambele gene ale inteligenei recesive, nu pot avea dect toi copiii
idioi - ceea ce, n conformitate cu aceleai legi ale probabilitii, e perfect natural. Un ban
ale crui amndou feesunt leu, nu poate cdea dect leu, i niciodat coroan..."
Hmm, totusi eu am auzit de cazuri in care doi handicapati care s-au unit si au dat nastere la
copii normali, era si cazul acela de pe Discovery Travel & Living cu emisiunea "Little people, big
world" in care este prezentata viata unei familii in care ambii parinti sunt handicapati
(liliputiani - daca nu ma insel), iar desi un copil este afectat ceilalti doi sunt normali. Sau ceea
ce parintele Arsenie Boca spunea in fragmentul de mai sus este valabil doar pentru handicapati
mintali?
Seb20

admin 2012-17-01 10:55

Salut Sebastian!
E valabil pentru orice tip de afectiune, fie fizica sau mentala. Dar, nu este vorba despre o
mostenire genetica implacabila, ci, asa cum spune parintele, dupa legile probabilitatii geneticii
si care sunt prezentate generic in articol, fara cazuri particulare si fara a intra in detalii
tehnice greu de inteles. Eu iti recomand sa mai citesti odata subcapitolul ereditate, mediu si
destinul de la articolul prezent, apoi, daca vrei sa-ti consolidezi cunostintele, sa apelezi la
studii genetice despre trasmiterea caracterelor ereditare. Sigur vei intelege mult mai bine cum
functioneaza mostenirea genetica de la parinti. Asadar, in calcul mostenirii avem de luat in
calcul ereditatea (dupa legile probabilitatii) , mediul si destinul (randuiala lui Dumnezeu).
Acestea sunt cele 3 mari variabile.
admin

Simona 2012-17-01 11:54

Eu personal nu consider ca este incest daca Dumnezeu a hotarat ca asa sa se inmulteasca

oamenii la inceput.Si e f bine ca Dumnezeu inca ne mai da pedepse si ne avertizeaza,ca altfel
am fi mai rau ca animalele.Pt ca sunt animale care nu se inmultesc daca sunt rude intre ele.Si

309

nu e o regula ca din 2 parinti anormali sa iasa un copil anormal (indiferent ce inseamna

cuvantul anormal).Asa ca destinul sau cum s-o mai fi numit e dictat de Dumezeu.
Simona

hawkeye 2012-14-04 01:21

Draga admin,
Pari o persoana inteligenta, care se documenteaza si raspunde argumentat. Iti inteleg si
respect punctele de vedere. Esti o persoana rationala, care se lupta sa-si explice dilemele
religioase firesti pentru orice om inteligent si relativ cult din ziua de azi. Am speranta ca
majoritatea celor care scriu aici simt si gandesc la fel, si intr-o oarecare masura ma consider si
eu in "gasca" celor care cred, dar se cam indoiesc, dar vor sa creada, dar nu prea le iese la
socoteala, dar inca mai spera, si lista poate continua...
DAR...tu ai picat intr-o capcana, una clasica de altfel (nu te supara ca ma refer direct la tine,
incerc sa ma abtin sa generalizez). Tu preiei fragmentzele din diferite stiinte si texte
bisericesti (scuzandu-te apoi ca textul nu se vrea revelator si exhaustiv), dar numai pe acelea
care iti sustin teoriile, ignorand (constient sau inconstient), orice argument (adesea stiintific)
care le contrazice. As zice chiar ca reactionezi agresiv cand esti pus in incurcatura de unele
intrebari la care nu ai raspuns (alt comportament tipic) - vezi discutiile cu Danis.
Draga Admin, asa cum spuneai, omul nu este numai trup. Tabuul incestului nu isi are radacinile
numai in consecintele genetice nefaste. Tabuul incestului este specific inclusiv popoarelor
totemice, necivilizate, unde nu a ajuns nici dogma nici legea si nici alta forma de impunere
fortata, cu atat mai putin vreo stiinta. Incestul este TABU, este in noi, ne nastem cu el, este
instinct. Faptul ca a fost legiferata o "lege" care interzice practica incestului a fost un mod de
a intari acest tabu preexistent si de a evita aberatiile.
hawkeye

hawkeye 2012-14-04 01:23

Au fost studii care au dovedit, de exemplu, ca oameni care au crescut impreuna ca frate si
sora, fara sa fie de fapt inruditi, nu au manifestat vreo atractie fizica unii fata de altii. Deci
exista o piedica mentala inconstienta, care ne opreste de la incest, chiar si cand el nu
inseamna un pericol genetic.
Anyway, as putea sa-ti pun si eu intrebari incomode, dar mi-e teama ca ma acuzi de "zeflema"
si "obraznicie", cand nu fac altceva decat sa te provoc la o discutie inteligenta.
Poate si eu vreau sa cred la fel de mult ca tine, dar bunul simt ma opreste sa ignor stiinta si sa
intepretez ad literam scrierile alegorice din biblie. Poate ar trebui sa fim mai umili, si sa ne

310

minunam de creatia lui Dumnezeu, indiferent daca ea a rezultat in urma evolutiei universului
sau nu. Pana la urma, cu ce te deranjeaza daca ar fi asa?
hawkeye

admin 2012-14-04 12:45

Irina (hawkeye), te rog sa specifici unde am ignorat in articolul de fata orice argument,
adesea stiintific care ar contrazice ceea ce s-a sustinut in articol? Care sunt acele argumente
care ar contrazice ceea ce s-a sustinut?
Apoi, cine are reactii agresive draga Irina? Cel care iti spune ca ai un "limbaj de lemn" ca esti
"pueril" si "infantil", fara a sustine cu argumente aceste acuze sau cel care terge acele mesaje
pline de patos si virulenta, sperand si lasand deschisa poarta dialogului civilizat? Tot baba
care e impinsa pe scari e cea necivilizata ca taxeaza nesimtirea celui care a impins-o
intentionat pe scari?
Revenind la subiectul articolului, consider ca acest tabu de care vorbesti nu a fost unul
preexistent de la inceputul lumii. Daca ar fi fost preexistent atunci s-ar mai fi inmultit fratii cu
surorile care se trageau din Adam si Eva? Apoi s-ar mai fi inmultit verisorii intre ei?
Daca acel tabu este in noi de la primii oameni atunci de ce nu a functionat si la primele
generatii de oameni? Tocmai aici este miza subiectului: inmultirea prin incest a primelor
generatii de oameni. A fost sau nu?
Mergand mai departe, te rog sa-mi spui care sunt acele studii care au dovedit ca oamenii care
au crescut impreuna ca frate si sora, fara sa fie defapt inruditi, nu au manifestat vreo atractie
fizica unii fata de altii. Totusi, pana sa ne arati acele studii, realitatea le contrazice, cel putin
in parte. De ce avem cazuri de incest si in zilele noastre, dupa atata TABU? E destul sa cauti
cateva stiri socante gen Pro-TV in acest sens ca sa te convingi ca totusi atractie fizica exista, si
inca nu de neglijat.
Apoi, cu aceasta ocazie, mi-am amintit de un fost coleg de liceu a carui tata se recasatorise cu
o femeie care avea la randul ei mai multi copii. Deci acest coleg avea si surori vitrege. Ghici
ce? Traia pe ascuns cu una din aceste surori vitrege! Ti-e greu sa crezi asta?... te cred pe
cuvant. Si mie mi-a venit greu sa cred pana la proba contrarie.
Si desigur ca acest caz nu este singurul, nici primul si nici ultimul. Asadar, de ce nu a functionat
acest tabu care sa anuleze atractia fizica? (dupa cum ai observat, am pus ghilimele pentru ca
nu este vorba de tabu aici, ci de legea constiintei care este sandita in noi si care ne spune ce
este bine si ce nu, fara sa anuleze atractia (pentru ca doar vointa de a ne opune anuleaza
atractia), insa pe vremea primilor oameni nu era data o lege a incestului, deci nici constiinta
nu avea de ce sa-i mustre pe fiii lui Adam si ai Evei ca s-au impreunat).
Una peste alta, ti-am raspuns in comentariul precedent de la alt articol de ce ma deranjeaza
teoria evolutiei. Pe scurt, pentru ca vine in contradictie cu modul in care a creat Dumnezeu
lumea, deci este o denaturare a lucrarii lui Dumnezeu, asadar o abatere de la adevar, o cadere
din el.
admin

311

hawkeye 2012-15-04 03:06

Bine, frate. Hristos a inviat! Combaterea pe alta data:)

hawkeye

alphred 2013-03-01 22:34

o sa fiu scurt si la subiect (sper). sunt crescator de albine, matca (regina) se imperecheaza o
singura data in viata ei cu 1-10 sau mai multi trantori (fiecare isi depune samanta in
spermateca matcii si in functie de cantitate se ajunge la numarul acesta variabil). deci
material genetic foarte variat pentru ca ea se imperecheaza in aer liber si in inaltul cerului. in
aer liber pentru a nu se imperechea doar cu trantorii din propriul stup, si in inaltul cerului
pentru a avea acces la trantori cat mai bine dezvoltati. problema apare cand stupina e izolata
si apare cosangvinizarea la albine, adica materialul genetic e tot ala - aceeasi mama si aceeasi
tati, tati care provin din aceeasi mama. asta este cauza pentru care se recomanda
improspatarea materialului genetic, daca nu cu matci, macar cu trantori.
alphred

Dan-admin 2013-05-01 11:46

Mulumim de completri, Alphred!

Frumoas vocaie i-ai ales. Bravo! (o consider vocaie pentru c dac nu ai chemare pentru
aa ceva te lai de muncit cci este o activitate foarte grea, care implic multe efort i mult
grij)
Este atta teologie i n viaa albinelor!

312

naltpreasfinitul Nicolae, Mitropolit de Mesogaas i Lavreotiks: Biserica fa n fa

cu noile concepte i tehnologii
Preafericite,
naltpreasfinii prini,
Nu pot s nu-mi exprim de la bun nceput sincerele mulumiri pentru cinstea i
ncrederea pe care mi-ai acordat-o [permindu-mi s citesc aceast omilie], n aceast
perioad n care evaluarea conjuncturii n care se desfoar misiunea bisericeasc, dei
de o importan vital, se dovedete a fi extrem de dificil. Conceptele nou aprute,
curentele sociale i filosofice contemporane, mijloacele de transmitere a acestora i
multitudinea de parametri pe care acestea i conin, se desfoar cu o vitez
uimitoare, dnd peste cap constante mondiale istorice.Toate acestea, firete, iau
prin surprindere i organismul Bisericii, mai ales n ceea ce privete modul de
exercitare a mrturiei sale.
A vrea s ncep prin a descrie cu precizie subiectul pe care mi l-am ales. Iniial, titlul
omiliei era Biserica i noile tehnologii. ntruct, ns, personal, nu credeam c
problema noastr const n noile tehnologii, n folosirea lor de ctre Biseric sau n
valorificarea lor, mi-am propus s lrgesc puin subiectul, prin adugarea expresiei noi
concepte, pentru o mai bun pe ct posibil descriere detaliat a noului context de
via care se configureaz n jurul nostru i pentru a stabili cteva elemente
necesare unei mrturisiri mai eficiente n legtur cu viaa i realitatea
bisericeasc.
Acest nou context are dou niveluri: primul se refer la simptomatologia i la
problemele concrete care ne fac s contientizm greutile i schimbrile produse;
al doilea reprezint coninutul de baz al aa-ziselor noi concepte i mentaliti, care
au fost provocate de anumite mecanisme de lung durat, eventual prestabilite, i care au
de-a face cu nsi firea uman i nclinaia ei spre pcat. Este clar c stpnitorul
veacului acestuia are multe fee, iar noi, n calitate de Biseric, trebuie s le
detectm cu mult atenie. n acest discurs ne vom ocupa ndeosebi de al doilea
nivel.
1. Cauza apariiei noilor concepte

313

Noi concepte, noi moravuri, noi tehnologii, o ntreag lume nou se nate n jurul
nostru. n dezbaterea subiectului nostru, cuvntul nou trimite la tinerii aflai la vrsta
studeniei sau mai jos, care sunt bombardai cu o sumedenie de stimulente i provocri
ce ajung s joace un rol decisiv n formarea omului contemporan. Sistemul
conceptelor sociale, televizorul, educaia, lumea internetului, toate acestea exprim
idei, eluri, opiuni ce influeneaz i, n mare parte, modeleaz chipul i
personalitatea omului contemporan.

Dintotdeauna rul se exprim printr-o atracie spre bunstare,

prosperitate, materie, spre interesul propriu, spre trup i spre eu-ul
propriu. Evdemonismul, materialismul, adorarea trupului, contestarea
principiilor, drmarea prototipurilor, nihilismul i, desigur, egoismul
reprezint venica atracie i ispita neadormit a firii umane.
Timpurile n care trim fie au schimbat noiuni i idei diacronice, fie au creat altele noi,
dnd natere la noi concepte, comportamente, moduri de abordare, etc. S ne oprim
atenia asupra ctorva dintre acestea:
a. n ultimii ani, societile noastre au schimbat dimensiunile bogiei; numrul
oamenilor bogai a crescut considerabil, iar prosperitatea a devenit elul i
nzuina principal a vieii. Valorificarea resurselor productoare de bogie ale
pmntului, corelat cu progresul general al vieii i cu creterea exploziv a populaiei
globale, a dus la industrializarea i la consacrarea parteneriatului n ceea ce privete
distribuirea bunurilor materiale. Acest lucru a imprimat o alt dimensiune noiunilor
interes i bogie. Acapararea de averi a devenit mai uoar i tot mai accesibil
pentru diverse categorii de oameni, care au dobndit posibilitatea de a se mbogi n fel
i chip. Iahturi i hoteluri de lux, cltorii de vis n trmuri exotice, o diversitate
inimaginabil de produse, o ntreag industrie de publicitate aprind pofta, provoac
comparaii, deplaseaz centrul de greutate al dorinei de la necesar la abundent,
ncurajeaz luxul i confortul, transform filosofia valorilor n revendicare de bunuri
materiale, ridic efemeritatea (ceea ce se ntmpl aici i acum) la rangul de scop suprem
al vieii i l restrnge pe om la o lume n care realitatea este nlocuit cu minciuna, iar
adevrul cu o sumedenie de lucruri care frapeaz fr, ns, s valoreze ceva. Omul
apusean triete numai pentru sine i numai din perspectiva lui astzi,
limitndu-se numai la cele care se vd i la acele puine lucruri pe care le nelege.
Astfel, se transform ntr-o entitate material i biologic, avnd sufletul anesteziat
i duhul paralizat.
b. Evoluia mijoacelor de informare n mas precum i a mijoacelor de
comunicare (telefon, televizor, internet, smartphones, bloguri, videocasts, fora (forumuri), wikis, Skype, aparate digitale, programe de socializare prin reeaua electronic
precum Facebook, Twitter, Myspace, Linkedin) a dus la crearea unei societi mondiale
deficitare n ceea ce privete comunicarea direct i intimitatea, nrobit unei
sumedenii de dependene, bazat pe cunotine virtuale i caracterizat printr-o
ntreptrundere de mentaliti, prin anularea particularitilor i relativizarea
314

valorilor. Astfel, nzuina ctre adevr este substituit de ctre nevoia de a coexista, de a
cdea la o nelegere, de a fi de acord, de a sta de vorb, i nu de a mrturisi
(adevrul).
c. Constatm c predomin o tendin de a acumula cunotine. Numrul studenilor a
crescut considerabil. La fel i numrul Universitilor, Academiilor, crilor. De aici reies
dou aspecte: mai nti, faptul c prisosete sentimentul de autosuficien; n al
doilea rnd, iminena pericolului de a subjuga masele de oameni i a le controla
prin diverse mecanisme i programe didactice. coala i pierde sensul pe care l avea
pn acum. Din spaiu menit s ofere educaie, s cultive nelepciunea, s pstreze
nealterate comorile civilizaiei i s creeze altele noi, aceasta a evoluat ntr-un
mecanism de producere i transmitere a informaiilor, care, din pricina volumului
lor imens, nu pot fi depozitate, analizate i prelucrate dect cu ajutorul mainilor.
Cunoaterea, care solicit gndire, libertate i participare personal, a fost transformat
ntr-o simpl abilitate de a coleciona informaii i de a fi specializat n folosirea
instrumentelor care ofer acces la ele. Cutarea de informaii n oceanul internetului
se numete surfing, care nseamn a pi pe valuri, adic a nu te scufunda n
adncul adevrului, ci a pluti la suprafa, a te sprijini pe aparene. Omul devine
superficial n ceea ce privete posibilitile sale, cu toate c dispune de un pachet de
cunotine incredibile. Clasa inteligenilor, care ns este incapabil s-i rezolve
problemele de zi cu zi, se nmulete n mod periculos. Proviziile de nelepciune
aproape c au disprut cu totul.
d. Progresul medicinei i al biologiei a dus la nregistrarea unor rezultate spectaculoase n
domeniul sntii. Decesul din cauza anumitor infecii a fost limitat ntr-o msur
impresionant, medicina diagnostic a ajuns pn n cele mai ascunse coluri ale corpului
uman, ptrunznd pn n mecanismele celulare; n interveniile chirurgicale au aprut
noi metode inovatoare de vindecare, datorit crora deseori moartea pare o procedur mai
dificil dect supravieuirea. Media de supravieuire a explodat, atingnd cote
incredibile. Deja n Grecia astzi triesc aproximativ 1.700 de btrni de peste o sut de
ani i 36.000 de btrni de peste nouzeci de ani. n plus, se presupune c 25% din cei
care se nasc astzi vor atinge vrsta de 100 de ani[1]. De asemenea, calitatea vieii pare
s se fi mbuntit considerabil. Centrele de reabilitare i terapeutica farmaceutic fac
minuni. Toate acestea l ndeprteaz pe om de gndul morii, accentund n mod
exagerat valoarea i necesitatea de a se ntreine din punct de vedere biologic i de a-i
pstra buna dispoziie. Senzaia c prin medicin putem reui mai multe lucruri
dect prin rugciuni sau sfinte Masluri duce la concluzia logic c fora uman ar fi
mai mare dect cea a presupusului atotputernic Dumnezeu. Astfel se creeaz
imaginea unui nou tip de om, dumnezeu-omul lipsit de trsturile divine i morale
cunoscute i care L-a scos din ecuaia vieii pe adevratul Dumnezeu.
De cealalt parte, supra-accentuarea vieii efemere att n ceea ce privete calitatea, ct
i durata ei, n ciuda manifestrii anumitor afeciuni psihice sau boli ale btrneii (cum
este, de pild, demena), sau n ciuda aplicrii anumitor leacuri medicale inedite care,
dei prelungesc durata vieii, nimicesc calitatea acesteia (stri cronice, consecine i
efecte secundare ale diverselor chimioterapii, etc.) acioneaz distructiv asupra ideii
315

de eternitate (viaa venic) i, n consecin, intr n contradicie cu perspectiva

de dup moarte a existenei umane. Omul s-a ngroat n ceea ce privete dimensiunea
temporal i biologic efemer i s-a subiat extrem de mult n ceea ce privete
dimensiunea spiritual a vieii sale.
e. Toate acestea se datoreaz, cu siguran, progresului exploziv al tiinei. Acesta a dus
la o cretere impresionant a posibilitii de cunoatere i desigur la moduri inovatoare
de aplicare a acesteia. Universul, care era considerat infinit i incomprehensibil, de acum
poate fi interpretat i cercetat, prnd din ce n ce mai puin misterios. La fel i materia.
ns recentul experiment al organizaiei CERN a demonstrat ct de uor se pot
nela oamenii de tiin i ct de des se dovedesc a fi naivi cei care se cred
detepi. i toate acestea numai i numai pentru c se pare c a fost explicat
prezena materiei n univers (prin bosonul lui Higgs) sau pentru c a fost inventat
o teorie care explic modul de formare al universului (teoria Big Bang-ului), chiar
de ctre un monah romano-catolic, Lemaitre.
Lucrurile devin foarte interesante n ceea ce privete celula biologic i chiar mai
interesante n domeniul neuro-tiinelor, unde se urmrete demonstrarea faptului c
gndurile sunt determinate. Cu alte cuvinte, se ncearc anularea libertii de alegere
i mecanicizarea omului. Termeni i expresii emfatice de genul decodificarea genelor
umane sau genez automat, crearea de via i materie, termeni i expresii
metafizice de genul numr magic, simetria secret, strange quark, particula lui
Dumnezeu, eternitatea universului au fost consacrate cu foarte mult uurin n
vocabularul realitilor i dimensiunilor tiinifice. Acest fapt denot att dispoziia
anumitor oameni de tiin, care, confundnd opiniile lor personale cu argumentele i
concluziile tiinifice, nu fac altceva dect s amgeasc lumea, ct i naivitatea
omului de rnd, care este gata s renune la comoara istoriei sale, la convingerile
sale luntrice creatoare de cultur, de dragul fructelor rezultate din amestecarea
unor teorii tiinifice ce par adevrate cu superficialitatea personal i trufia lipsit
de sens, amestecare ce distruge tot ce e mai sfnt n lume n general, i n om n
particular. Orice tiin, care s-a lepdat de dreptate i de celelalte virtui, pare mai
degrab neltorie, iar nu nelepciune (Platon, Menxenos).
f. Cunotinele tiinifice au favorizat dezvoltarea rapid a tehnologiei. De-a lungul
istoriei, vedem c dintotdeauna omului i-a plcut s intervin n lucrarea naturii i s
creeze el nsui. ns ceea ce se ntmpl n ultimele decenii reprezint o adevrat
revoluie. Cine i nchipuia c la un moment dat, cu ajutorul telescopului, am
putea s ne apropiem de marginile universului i s ntrezrim primele zvcniri ale
vieii sale? Deja o nav spaial teleghidat[2] a aterizat pe Marte, iar o alt nav
se plimb n afara sistemului nostru solar[3].
n zilele noastre, exist cteva milioane de oameni care triesc cu organe
transplantate de la alte persoane vii sau chiar moarte. Din anul 1978, conceperea s-a
emancipat de [impreunarea, n.n., R.i.C.] conjugal. Astzi triesc printre noi mai
mult de cinci milioane de oameni care au pit n via pe cale non-sexual[4]. De
asemenea, interveniile i terapiile de ordin genetic, tehnologia clonrii, corelate cu
316

tehnologia materialelor, cu nanotehnologia i firete cu informatica, creaz senzaia de

fericire uman ntr-o asemenea msur, nct pare s provin de la Dumnezeu.
g. Cred ca ar fi cazul s fac referire aici i la slbirea simului apartenenei la un
anumit sex, care se observ n zilele noastre. Noiuni sacre precum: simul matern,
fidelitatea conjugal, curia feciorelnic, smerenia i buna cuviin, devotamentul, care
au caracterizat dintotdeauna firea femeiasc, au suferit o grav alienare din cauza
moravurilor sociale contemporane. Sub pretextul micrii feministe, al protejrii
drepturilor femeilor i al egalitii dintre sexe, femeia a ieit din cas i s-a apucat de
lucru. Cu alte cuvinte, a prsit logica maternitii i a nceput s imite condiiile de
via ale brbatului; frumuseea feminitii a fost nlocuit cu provocarea
sexualitii i a goliciunii iraionale a trupului, mbrcmintea specific femeii a
fost predat poftelor nesturate ale designerilor care sunt aproape n exclusivitate
brbai, fapt care a avut drept consecin desacralizarea firii femeieti. n paralel,
s-a dezvoltat i o tendin de feminizare a sexului masculin (parfumuri, prul lung,
papuci cu tocuri nalte, vopsirea prului, cercei, etc.). A fost promovat mbrcmintea
i comportamentul unisex, deschizndu-se astfel drumul spre o toleran social
provocatoare fa de logica conform creia orientarea sexual nu este stabilit de
sex, anatomie sau fiziologia trupului, ci reprezint rezultatul unei opiuni personale.
h. Vom ncheia cu divinizarea democraiei. Democraia este considerat cel mai bun
sistem politic, ntruct poporul este cel care i alege conductorii i i impune propria
voin n ceea ce privete administrarea treburilor i problemelor sale. A fost anulat
expresia prin mila lui Dumnezeu. Libertatea a fost identificat cu revendicarea
drepturilor i voinelor individuale i cu asumarea absolut a responsabilitilor. ns n
cele din urm, cu toate c sunt respectate chiar n mod exagerat, drepturile i
voinele individuale sunt nclcate mai mult ca niciodat. n numele libertii,
nsi inveniile noastre: sateliii, camerele de luat vederi, cardurile, cipurile, ne-au
prins n capcana unor mecanisme de cele mai multe ori necunoscute nou i a unor
centre secrete de urmrire i supraveghere. Noiunea de democraie se epuizeaz la
dreptul de vot i la dreptul de alegere ntre persoane adesea cu totul nepotrivite i
periculoase, menite s conduc istoria popoarelor i a ntregii lumi. Sistemele politice au
nelat lumea cu falsele zeiti pe care le-au propus, iar astzi conduc naiuni i
culturi spre capcana ntins de profitorii mercantili din punct de vedere economic,
i pe drumul cu sens unic spre pierzanie din punct de vedere spiritual. Toate acestea
creaz o lume cu pretenii crescnde, o lume acaparat de un vid necontrolat i stpnit
de sentimentul de indignare colectiv, de mnie, panic i impas. Spaim ntru
neamuri i nedumerire din pricina vuietului mrii i al valurilor (Luca 21, 25).
2. Noile concepte i Biserica
Desigur, n afar de aceti factori, mai exist i alii, cauzai de fiecare din noi, factori
care contribuie la formarea lumii contemporane predominat de aa-zisele noi concepte.
Aa cum am vzut, aceste noi concepte ignor civilizaia, intr n conflict cu
ntreaga istorie, pentru c promoveaz egoismul, limiteaz orizontul filosofic al
persoanelor i al societilor, denatureaz noiuni sacre precum patriotismul,
317

transformndu-l n rasism i naionalism. Demn de remarcat este faptul c aceste

concepte, dei i-au fcut apariia n istorie ntr-un mod timid, prezena lor este astzi
predominant, impunndu-se nu ca simple opinii sau teorii, ci revendicnd dreptul de
dogm.
S vedem cum se prezint n epoca noastr unele dintre aceste concepte, mai ales cele
care influeneaz mrturia bisericeasc:
a. Concepiile despre materie i om
Toate cele relatate mai sus duc la concluzia c puterea omului, mai ales cea intelectual,
este imens. Niciodat nu s-a exprimat acest lucru cu atta convingere ca n zilele
noastre. Datorit progresului tiinei, putem interpreta i nelege aproape totul; datorit
progresului tehnologiei, putem nfptui lucruri de neconceput. Toate acestea creaz
sentimentul de mndrie i auto-suficien i ncurajeaz antropocentrismul egoist,
precum i materialismul miop i lipsit de nelepciune, pentru c, din punct de
vedere temporal, l nepenesc pe om n prezentul sufocant. Valoarea sa spiritual
este limitat numai la posibilitatea de interpretare i valorificare a materiei, a lumii
vzute i materiale. Aadar, absolutizarea realitii materiale a sufocat orice
tentativ de a nzui spre adevr.
Am ajuns n punctul de a depi viteza sunetului, de a ptrunde n tainele forei atomice,
de a sfida legile gravitaiei, de a cltori n spaiu, de a sparge din punct de vedere
digital limitele gndului; dorim s vedem dincolo de genez, s pim dincolo de
infinit, ns, n realitate, ne scufundm tot mai adnc n abisul miopiei noastre
filosofice. Am reuit performana de a procrea n afara corpului uman, de a
transplanta organe, de a interveni n manifestrile psihice, de a vindeca aproape
orice boal, de a decide nceputul i conceperea vieii omeneti prin nsmnarea
artificial sau de a determina trsturile ei prin eugene. Am dobndit posibilitatea de
a ntrzia moartea sau de a o grbi prin eutanasie, de a crea o etic, o dentologie i legi
prin care s nlesnim sau s ne impunem propriile noastre decizii; adunm volume
interminabile de informaii; valorificm lumea mrunt i, acolo unde nu mai exist
nimic, ntrezrim noi posibiliti de a interveni tehnologic n viaa de zi cu zi; ne
rezolvm problemele cu ajutorul banilor i puterii. Pe scurt, facem ce vrem. Ne place s
vedem frumuseea lumii materiale ca fiind o trstur inerent acesteia, sau, mai mult
dect att, drept ceva pus la dispoziia omului, aa cum am subliniat mai sus. i nu ne
oprim aici, ci vrem mai mult. mbtai de succesul tehnologizrii lumii, am uitat s ne
ntrebm Cine i cum a creat aceast lume. Slava izbndei umane a nimicit slava
Dumnezeului Creator.
Dintr-un anume motiv, oamenii epocii noastre doresc s creeze o via automat, s
interpreteze teoriile contemporane referitoare la evoluia vieii, astfel nct s
fundamenteze teza potrivit creia omul provine dintr-un animal. Contes principiul
antropic recunoscut i promovat de ctre cosmologie, adic faptul c valoarea
constantei universale este att de mare nct, n mod obligatoriu, duce la apariia vieii
omului pe pmnt[5]; ori susin existena altor fiine n univers, dar nu pentru a
318

comunica cu ele acest lucru e cu neputin s se ntmple ci pentru a contesta

unicitatea omului. Prefer s declare c lumea material, universul, este produsul
ntmplrii, c provine din nimic, fr vreo intervenie divin, sau c noi, oamenii,
suntem rezultatul redistribuirii nimicului[6], adic fiine aprute n mod
ntmpltor din combinarea nimicului cu sine nsui, dect s mrturiseasc c
suntem creai de Dumnezeu, dup chipul i asemnarea Sa. Astfel, este promovat
o antropologie absurd numai i numai pentru a diminua mreia omului aflat n
cinste. Este preferat materialitatea, efemeritatea i animalitatea firii umane n
detrimentul obriei dumnezeieti. Este promovat imaginea unui om puternic ca
dinozaurul, cu trecut de maimu, care descinde din amoeb, avnd zero perspective; un
zeu muritor, sectuit de taina prezenei Dumnezeului venic. Omul, n cinste fiind, n-a
priceput; alturatu-s-a dobitoacelor celor fr de minte i s-a asemnat lor (Ps. 48,
21).
b. Concepiile despre Dumnezeu
n mod evident, toate acestea anuleaz raiunea i ideea c exist Ceva (Cineva) n afara
i dincolo de lumea i logica noastr. Nu mai este nevoie de Dumnezeu, nici de
ateptarea Sa. Cine i cum, adic Cine este Dumnezeul adevrat sau ce este, dac
este o for, o noiune, o entitate sau o persoan i cum acioneaz Acesta sau de ce
acioneaz n acest fel, nu mai exist nici mcar sub form de ntrebri. Singura
ntrebare care nc se mai pune este dac exist Dumnezeu i, dac exist, unde este El,
de ce nu Se arat ntr-un mod accesibil logicii i simurilor noastre. ns chiar i aceste
ntrebri nu se pun sub forma unei problematici care s ne ndemne s-L cutm, ci sub
form de contestare, creia i urmeaz negarea. Chiar i cei credincioi, adic cei care
mrturisim credina n El, am fost contaminai cu astfel de ntrebri i contestri.
Aceast concepie se revars n zilele noastre sub forma unor cri care au fost
desemnate best sellers, precum: The end of faith i Letter to a Christian Nation de
Sam Harris, Breaking the Spell de Daniel Denett, The God Delusion de Richard
Dawkins, God is not great de Christopher Hitchens, sau sub forma unor reclame
provocatoare de tipul celei promovate de instituia german Giordano Bruno, care a
scris pe autobuze mesajul e aproape sigur c Dumnezeu nu exist, sau sub forma unor
filme i piese de teatru de larg distribuie, ns de proast calitate i de o exagerat
necuviin[7].
Demn de menionat aici este opinia lui Francis Collins, eful programului de cercetare
a genelor umane Human Genome Project (HGP) i actualul preedinte al Sistemului
Naional de Sntate (NIH) al SUA, care, n cartea sa intitulat The Language of God,
susine c Dumnezeu nu este un subiect pentru tiin, ci pentru oamenii de
tiin[8], i c toate declaraiile ateiste nu reprezint dovezi ale unei cercetri
tiinifice, ci constatrile unor creiere tiinifice, ghidate de o judecat arbitrar.
Deci, iat ce spune un mare om de tiin, al crui argument tiinific de o exactitate
excepional a fost formulat dup o serioas aventur de problematizare personal.
Cartea sa, menionat mai sus, reprezint un unicat, traseul personal pe calea credinei al
unuia din cei mai mari reprezentani ai geneticii. Ne ntristeaz, ns, faptul c aceast
319

carte rmne n mare parte necunoscut i ntmpin mari dificulti n a fi promovat

corespunztor, dei genetica a fost antrenat s demonstreze din punct de vedere
tiinific negarea Divinitii, nsui cel mai important genetician i mrturisete
credina n El.
Concluzia tragic este c Dumnezeu nu este dorit de oamenii vremurilor noastre, care se
refuz s cread n existena Sa. A rmas doar fenomenul i cultura religiei. ns
religia reprezint produsul unei epoci trecute, produs pe care noi l-am motenit n
mod obligatoriu, de care nu avem nevoie i de care nu putem scpa. Nu avem nevoie
de Dumnezeu pentru a explica existena lumii sau pentru a nfptui anumite lucruri
dificile, pentru c le explicm pe toate cu ajutorul tiinei, iar prin tehnologie construim
singuri tot ce vrem.
Cei care nc mai au nevoie de religie sunt din ce n ce mai puini i din ce n ce mai
bolnavi. Este vorba despre cei care nc se mai chinuie s descopere necunoscutul,
care ns este tot mai limitat, i despre cei care nc mai au sentimente, ns i
acestea tind s se raionalizeze sau chiar s dispar. Deci, pn la urm, pe Dumnezeu
nici nu-L vedem, nici n-avem nevoie de El, i nici nu-L vrem. Dumnezeu nu este Cineva,
ci ceva care trebuie scos afar din viaa noastr cu orice pre
Aceste lucruri se ncearc s ne fac s credem. Turnul Babel a renscut n secolul
al XXI-lea mai proaspt ca niciodat, ns nsoit din nou de fenomene sodomice! n
concluzie, putem spune c epoca n care trim, ignornd libertatea adevrului, ne
nrobete n temnia realitii.
c. Concepiile despre Biseric
Sub nrurirea acestui mod de gndire, se ncropete i concepia despre Biseric din
zilele noastre. Biserica predic credina n Dumnezeu i n viaa venic n conformitate
cu nvtura Evangheliei, vorbete despre Dumnezeirea ntreit, despre ntruparea Fiului
i Logosului lui Dumnezeu n persoana lui Iisus Hristos, despre comuniunea Sfntului
Duh, despre viaa n Hristos, .a. ns toate acestea l depesc pe omul contemporan
i n special pe cei tineri, care nu au cunotin despre acestea, nu le neleg i nici
nu vor s le neleag. Omul contemporan consider Biserica o simpl expresie
religioas, mpotriva creia a fost deja montat de ctre atotputernicele mecanisme
ale societii contemporane.
Pentru omul de rnd, n general, i tnrul grec contemporan, n special, Biserica
este ceva care nu se potrivete cu viaa de azi. S vedem mpreun schia noii imagini
despre Biseric, care tinde s se impun:
1. Biserica este o fabricaie social-psihologic, plin de proclamaii, reguli i
simbolisme dogmatice, de povestiri incredibile i uneori exagerate, care nu au nici o
legtur cu realitatea vieii i care, n cel mai bun caz, promoveaz probabilitatea ca
fiind adevr incontestabil, cu scopul de a convinge, de a atrage ct mai muli adepi i de
a-i menine rolul istoric din cadrul existenei oamenilor. Este cu totul strin de orice
320

form de progres i dezvoltare. Este cea mai conservatoare instituie a zilelor

noastre. Este un opiu care otrvete.
2. Biserica aparine unei alte ere. Ea a creat i format o civilizaie potrivit unui alt
tip de oameni, cu o alt concepie de via. Chiar i frumosul, pe care l
promoveaz, l percepe prin metode nvechite. Simbolurile sale bogate, srbtorile
i hramurile sale, muzica i estetica sa nu au legtur cu prezentul. n plus,
povestirile sale, fundamentul istoric al srbtorilor sale, Naterea lui Iisus din Fecioar,
Schimbarea la Fa, nvierea, Cincizecimea, minunile, aa cum este nmulirea pinilor,
toate acestea se adreseaz unor vremuri de mult apuse, pline de basme i mituri, i
nu au nici o legtur cu vremurile noastre, care pretind dovezi palpabile i expresii
clare i concise.
3. Biserica se identific cu sistemul politic i profit de acest fapt pentru a dobndi
putere, influen i bogii. i, ntruct astzi acest lucru este dat pe fa, Biserica
se va prbui dimpreun cu sistemul politic. Sistemul este cel care a investit-o cu
avere i cu rolul pe care l are i de aceea a venit momentul s napoieze tot ce a primit,
pentru ca mai apoi s fie desfiinat. Ea dispune de o avere imens pe care refuz
folosind diverse argumente i justificri nefondate s o dea poporului, cruia i
aparine i care are nevoie de ea.
4. Mesajul ei nu este compatibil cu viaa ei, i nici predica ei cu faptele i aciunile
adepilor si. Dialectul su este pompos, de neneles; vorbete despre noiuni
foarte abstracte, nalte i dubioase, cu o att de mare certitudine, nct nu numai c
nu convinge, ci, ntruct acestea nu sunt confirmate n viaa de zi cu zi, [se poate
spune c] promoveaz minciuna i ipocrizia. Sfinii si au trit i au svrit minuni
n alte vremuri; sfinii de azi triesc ascuni, iar minunile fie sunt regizate, fie nu le
putem vedea. De aceea nici nu credem n ele.
5. Predica i fgduinele Bisericii ofer ceva pe care ea l numete adevr, dar n
esen nu exist adevr sau nu este dovedit, nici nu ne intereseaz de altfel, pentru
c nu are vreo legtur cu realitatea, nici nu influeneaz sau corecteaz viaa de zi
cu zi. De aceea, nici nu ne place i nici nu ne preocup. Nici mcar nu avem nevoie de
acest adevr.
6. Biserica reprezint spaiul compromisurilor, inconsecvenei, ipocriziei,
abundenei exagerate, interesului celor puini n detrimentul celor muli, sau chiar
spaiul corupiei i neregulilor morale i al scandalurilor. Nu numai c nu ne
intereseaz sau nu o nelegem, dar vrem s scpm de ea, deoarece e vinovat pentru
necazurile care predomin societatea n care trim. Nu este numai un opiu care vatm
gndirea, ci i o otrav care mbolnvete societatea.
7. Cu toate acestea, Biserica este necesar acela care au o contiin speriat, care
nu pot s scape de sentimentul de fric i nesiguran, sau care se hrnesc cu idei i
iluzii. Eventual este necesar i din punct de vedere politic, sau pentru a conserva
trecutul istoric. De asemenea, este necesar datorit mecanismului su, care, corelat cu
321

nvtura sa despre voluntariat, dar i cu posibilitile sale economice, ar putea ajuta pe

cei care sufer pe nedrept. Aadar, o nelegem i o tolerm numai dintr-o
perspectiv social. Acolo se termin misiunea ei.
d. Concepiile despre Etic. Denaturarea criteriilor morale
Noiunea de Etic a suferit o denaturare complet. Aa-zisele valori mondiale:
solidaritatea, respectul reciproc, demnitatea, dreptatea, democraia au luat locul
virtuilor. A pstra un embrion, care, analizat progenetic, prezint o anumit
afeciune, este un fapt dezaprobat din punct de vedere etic de ctre Comisia
Naional de Bioetic[9]. Eugenetica i eutanasia sunt susinute cu argumente
morale i, ncet-ncet, sunt legalizate. Dimpotriv, respectul pentru via i reinerea
noastr vis-a-vis de controlul absolut asupra acesteia sunt dezaprobate de ctre noua
concepie moral.
Predomin o accentuare excesiv a drepturilor individuale. Libertatea nseamn s faci ce
vrei. Poporul are dreptate n tot i puterea s fac orice. Relaia lui cu puterea politic nu
are baz ideologic. Nu-i votm pe cei mai buni politicieni ca s ne conduc destinele i
s ne corecteze, ci pe cei care slujesc micilor noastre interese. Acest lucru nate o etic a
protestului, a indignrii, a revendicrilor necontenite. De asemenea, aa-zisele drepturi
individuale au favorizat producerea eliberrii sexuale a femeii, nlocuirea csniciei
cu simple convenii de convieuire, apariia paradelor i nunilor ntre
homosexuali. Acetia din urm aproape c ne-au convins c aceast patim a lor se
datoreaz genelor i de aceea o numesc particularitate, i pe care o revendic i o
expun de o manier provocatoare. ns nimeni nu se gndete dac nu cumva i
pedofilia se datoreaz genelor, caz n care ar trebui s fim tolerani i fa de
pedofili. La fel i n cazul criminalilor. Toleran fa de emigranii ilegali, fa de
convieuirile libere, respect fa de diversele orientri sexuale, legalizarea eugeneticii i
a eutanasiei i multe altele asemenea care sunt pe cale s urmeze, toate acestea reprezint
expresii ale noii etici.
3. Mrturia i atitudinea ortodox
Dat fiind acest val de noi concepte, ntrebarea care se pune este urmtoarea: cum trebuie
s acionm noi, ca Biseric? Cum s dm mrturie unor oameni care sunt cu totul
indifereni, copleii de prejudeci ori au o atitudine negativ fa de Dumnezeu? Cum
s vorbim despre Dumnezeu celui care nu-L vrea, care simte c nu are nevoie de El,
c nu-l preocup, c nu-l intereseaz? Sfntul apostol Pavel a gsit n Atena un altar
ridicat n cinstea Dumnezeului necunoscut. Deci a gsit o smn de credin i de
nzuin ctre Divinitate, lucru care denot faptul c atenienii din acele vremuri l cutau
pe Dumnezeu, pe cnd cei din zilele noastre neag chiar i altarele. tim cu toii cte
reacii negative strnete astzi simpla intenie de a construi o nou biseric. Pentru

vremurile n care trim, cred c e valabil ntrebarea evanghelic dar

Fiul Omului, cnd va veni, va gsi oare credin pe pmnt? (Luca 18, 8).

322

De asemenea, suntem datori s mrturisim c otrava acestor noi concepte

a pstruns chiar i n organismul bisericesc, manifestndu-se sub forma
secularizrii, epuizrii, relaxrii, nepsrii generale, laitii,
compromisului, a formalismului n locul tririi tainei, a raionalismului,
care, n mod ciudat, este nsoit de o gndire naiv de provincialism i de
conservatorism bolnav.
Vedem ns de-a lungul istoriei c se disting anumite aspecte care funcioneaz
ca o puternic mrturie. Este vorba despre caracterul profetic al cuvntului,
ncredinarea propovduirii prin semne iar celor ce vor crede, le vor urma
aceste semne (Marcu 16, 17) , spiritul jertfei de sine i al martiriului,
eroismul ascezei absolute, discernmntul n exercitarea lucrrii pastorale,
dovedirea sfineniei prin fapte. Biserica, fr urme vdite de pocin, fr
semne, fr cuget martiric, fr via ascetic, fr grij pastoral
dezinteresat, fr roadele virtuii i ale sfineniei, reprezint o simpl
form de pietism ce tgduiete adevrata putere a acesteia avnd
nfiarea adevratei credine, dar tgduind puterea ei (II Tim. 3, 5).
Cuvntul ei trebuie s fie profetic, s inspire credin n Hristos, nu s
transmit o simpl nvtur moral sau un ndemn la fapte de iubire social.
Miezul mrturiei bisericeti nu const n aceste fapte caritabile, nici ntr-o
simpl cugetare teologic, ci n teologia i adevrul profetic trit, precum i
n mrturisirea credinei.
Acest adevr trebuie exprimat cu sinceritate. Cuvntul Bisericii trebuie s fie
caracterizat de autenticitatea mrturiei, de onestitate, i fie compatibil cu
viaa i faptele noastre. Cci nu se poate ca viaa noastr s sufere, iar
cuvntul nostru s fie abundent. Adevrul este transcendent i de aceea
uneori nu poate fi neles. ns viaa reprezint partea vzut i palpabil a
adevrului, trupul su. Mesajul mntuitor, dac nu este nsoit de virtui
tainice i adnci, de parfumul vieii i sfineniei dup har, nu va fi
ascultat de nimeni, iar acest lucru nu constituie o problem social, ci
condiia ntregii comuniti bisericeti. Cu siguran c acuzaiile care ne
sunt aduse n legtur cu limbajul nostru de lemn, formalizat i n acelai timp
emfatic, sunt oarecum justificate. ntr-o epoc i ntr-o societate n care una
trim i altele zece artm, ar fi de preferat s trim zece i s mrturisim
numai una.
Unele voci sunt de prere c trebuie s ne modernizm i s ne adaptm la condiiile de
azi, iar altele insist asura faptului c mrturia bisericeasc trebuie s-i pstreze
caracterul diacronic i particularitatea mesajului pe care l propovduiete, n
conformitate cu tradiia noastr. Permitei-mi s-mi exprim propriul punct de vedere:
cuvntul lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, ci este o tain, o descoperire a
323

inaccesibilului i a incomprehensibilului, tain care ns poate fi trit de ctre om.

Domnul nostru, atunci cnd a vorbit evreilor despre Trupul i Sngele Su, nu i-a
rotunjit cuvintele; drept urmare muli L-au prsit, sub pretextul c greu este
cuvntul acesta Greu este cuvntul acesta! Cine poate s-l asculte? [...] i de
atunci muli dintre ucenicii Si s-au dus napoi i nu mai umblau cu El (Ioan 6: 60,
66). De asemenea, la Cinzecime, cnd cuvintele li s-au prut strine i vederea
diferit, unii au considerat c apostolii erau plini de must (Fapte 2, 13). Ceva
asemntor s-a ntmplat i cu apostolul Pavel n Atena: dup ce le-a vorbit despre
Hristos Cel nviat, filosofii raionaliti i-au rspuns ironic: te vom asculta despre aceasta
i alt dat (Fapte 17, 32). Aceste trei cuvntri publice au prezentat adevrul de
credin drept tain, care, dei iniial a fost respins, a fost sdit ca o smn n
pmntul societilor de atunci, smn care mai trziu a rodit n mod minunat.
Prin urmare, ceea ce au nevoie naiunile contemporane nu este neaprat s
neleag mesajul transmis, ci s fie uimite de taina i de mrturisirea cu fric de
Dumnezeu i cu smerenie a adevrului de credin de ctre Biseric.
Biserica este catolic i apostolic. Aceasta nseamn c prezena sa nu trebuie s
aib vreo legtur cu provincialismul, cu rasismul, sau cu frica. ntr-o lume nelat
de false predici despre unitate, de ode n cinstea democraiei i de fgduine bazate pe
drepturile omului, ntr-o epoc n care noiunea de libertate a disprut, n care oamenii se
baricadeaz tot mai mult n spatele zidurilor individualismului sufocant, iar societile
sunt nghesuite n celulele unei nchisori electronice mondiale, elementele de baz ale
mrturiei Bisericii trebuie s fie universalitatea predicii ei, deschiderea ctre toate
neamurile, capacitatea infinit, mrinimia, mila i libertatea, toate acestea asociate cu
ndrzneala i claritatea mrturisirii sale.
Cteva recomandri practice
Permitei-mi s-mi nchei aceast scurt intervenie cu cteva propuneri practice, prin
care s-ar putea materializa poziiile exprimate mai sus:
1. Primul lucru pe care l am n vedere este viaa noastr ca Biseric. Atunci cnd
imaginea noastr, care reflect modul nostru de gndire, se identific cu o demonstraie
de for lumeasc, cu dispute i conflicte pentru lucruri fr substan, cu revendicri de
drepturi, cu contradicii egoiste i concurene necontenite, cu fuga dup locuri fruntae,
cu titluri i superlative care nu au nici o valoare i nici o credibilitate, atunci mesajul
nostru nu va reui s surprind mrturia dumnezeiasc care fgduiete adevrul, ci,
dimpotriv, va reui doar s dezmint, n mod provocator i respingtor, aceste
fgduine. A sosit deci vremea ca structurile sinodale i colective ale expresiei
bisericeti (de pild alegerea episcopilor) s devin compatibile cu nvtura
evanghelic.
2. Revigorarea vieii noastre. Va trebui s dm dovada faptului c mrturia bisericeasc
nu se ofer pe datorie, ci decurge n mod firesc i spontan. Uneori mncm de post

fr s postim, spunem rugciuni, dar nu tim s ne rugm, mergem la

324

biseric, dar nu ne nchinm, citim cri, dar nu ne cultivm, ne spovedim

pcatele, dar nu ne pocim, ne mprtim poate chiar destul de des, dar
nu gustm din taina Euharistiei, inem legile bisericeti i poruncile
evanghelice, dar nu dobndim harul care decurge din ele. Preoii notri, din
svritori de slujbe trebuie s devin iniiatori n tainele Bisericii (mistagogi), enoriaii
notri, din adepi bisericeti, trebuie s devin credincioi, dogmele noastre trebuie s
emane via, Sinodul nostru, din corp administrativ, trebuie s devin expresia spiritual
a voinei divine n viaa noastr. Abia atunci, orice mrturie, chiar i cea a tcerii,
chiar dac va avea imperfeciuni, va putea fi numit adevrat i va funciona ca
sabie a Duhului Sfnt.
3. Educaia din cadrul activitii bisericeti trebuie s fie mbogit cu elemente
de catehizare vie, pentru a evita pericolul de a fi transformat ntr-o simpl lecie
colar. Responsabilitatea formrii i educrii credincioilor i revine n exclusivitate
Bisericii, constituie parte integrant a vieii sale. n mod special, suntem datori s ne
ngrijim astfel nct catehizarea s se fac zilnic i s se mbine nvtura cu participarea
la cultul i viaa bisericeasc. Acest lucru trebuie s nceap nu printr-o hotrre
sinodal, ci prin intervenia direct i imediat a episcopilor.
4. Viaa liturgic reprezint una din principalele moteniri ale Bisericii noastre.
Necesitatea, dar i rezultatele ei le trim toi ntr-o msur sau alta. Datorit acesteia,
Sfntul Munte reuete s ncnte chiar i pe vizitatorii care nu au nici o legtur cu
credina. Renaterea liturgic, despre care se vorbete att de mult n zilele noastre,
este mai necesar ca niciodat. ns nu prin modernizare sau secularizare, care pot
s o transforme din mistagogie n art sau din tain i cult n acte demonstrative.
Cultul nu nseamn numai rnduial i tipic, ci i participare la mistagogie.
Secularizarea cultului este echivalent cu distrugerea sa. Aadar, cultul trebuie s
reprezint o chemare pentru toi de a lua parte n comun la slujbele Bisericii (de pild
rostirea n comun a Simbolului de credin, a rugciunii domneti, citirea de
psalmi, etc.).

5. Trebuie neaprat s punem bazele unei noi relaii cu poporul lui

Dumnezeu i cu societatea n general. S ne apropiem de popor! Nu numai
s ne ngrijim de el, ci s-l i inspirm. Nu-l mai putem convinge cu
buletine de tiri i cu anunuri, sau promovnd lucrarea noastr prin
intermediul mass-mediei. Prejudecile fa de Biseric au ncolit adnc
n inima poporului nostru, iar clima general este extrem de nefavorabil.
Relaia noastr cu sistemul lumesc trebuie revizuit n mod radical. Nimic
nu mai este sigur. Relaia de tip apusean Biseric Stat, care ne-a fost
impus i pe care noi am acceptat-o fr nici o reinere, a slbit legtura
tradiional dintre Biseric i popor. A sosit ceasul n care, ca Biseric,
trebuie s-o lepdm ca pe ceva toxic. Acest lucru nu e greu de nfptuit
dat fiind legtura istoric dintre Biseric i poporul nostru.
325

6. De asemenea, trebuie satisfcute i nevoile din afara razei directe de responsabilitate i

competen a Bisericii. Astfel, n ara noastr, Biserica este datoare s fie n fruntea
luptei pentru aprarea istoriei, identitii i limbii naionale i pentru dinuirea
principiilor morale i a dreptului. Cineva trebuie s spun lucrurilor pe nume, iar
acest lucru l poate face Biserica, ns fr fanatism i empatie lumeasc, ci cu
ndrzneala mrturisirii adevrului care este atacat n felurite moduri, iar nu
profitnd de puterea sa lumeasc, ci valorificnd motenirea ei duhovniceasc. n
acest sens, ncercarea de a promova aa-zisa promisiune a Neamului drept ideal pentru
generaiile viitoare, sub deviza din partea poporului binecredincios pentru popor, ar
putea constitui dac ndeplinete anumite condiii o oportunitate unic de coagulare
naional, de ntoarcere la istorie, de dezvoltare a spiritului creativ, de evideniere a
dinamicii bisericeti i, desigur, de rennoire a relaiei dintre Biseric i popor.
7. Viaa Bisericii este indisolubil legat de cultur. Biserica care nu creaz cultur
rmne la stadiul de organism fr via. Adevrul i frumuseea merg mpreun.
Societatea n care trim nu mai are noblee i sim estetic, nu mai creaz cultur.
Aadar a sosit vremea ca noi s acoperim acest gol, s producem cultur. Ne-am
limitat numai la nfiinarea de cantine sociale i bcnii pentru sraci, de spitale i
aziluri pentru btrni. Desigur, acest lucru este foarte important, dar nu ndeajuns.
Ar trebui s ne ocupm i de promovarea artei bisericeti, a poeziei, a literaturii, a
folclorului, s umplem golul care predomin n cultura zilelor noastre. Desigur, acest
lucru presupune calitate, originalitate, geniu, talent i, firete, maturitate duhovniceasc.
Ar fi pcat s nu punem n valoare frumuseea nemsurat i unic a tradiiilor noastre.
Este timpul s mrturisim adevrul i prin intermediul culturii i civilizaiei.
8. De-a lungul istoriei sale, Biserica a artat dintotdeauna un respect deosebit fa de
btrni, dar i o sensibilitate aparte fa de sufletele tinere. Tinerii n-au lipsit niciodat
din planurile sale. Constatm ns cu tristee c astzi s-a ntrerupt cel puin aparent
legtura cu lumea tinerilor, iar ecoul cuvintelor ei nu mai ajunge la urechile acestora.
Drept urmare, tineretul nu mai nelege limba bisericeasc i nu mai aude mesajul
mntuitor al Bisericii. n aceste condiii, trebuie iniiat o nou micare, care s
transmit tinerilor un nou mesaj, clar, ndrzne, contemporan, aductor de speran,
proaspt i eroic. Doar cu asemenea caracteristici vom putea cuceri inimile tinere
dezorientate i lipsite de ndejde. Concepia predominant, conform creia Biserica
promoveaz conservatorismul, constituie o greeal impardonabil, ce trebuie tears
neaprat din cugetul i viaa noastr. Conservatorismul nu reprezint o virtute. Adevrul
dumnezeiesc este prin excelen revoluionar, subversiv, neprevzut, surprinztor, plin de
uimire, libertate i dinamism exact ceea ce caut sufletul tinerilor.

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt

( http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/02/07/ips-nicolae-mesoghia-noulbabilon-noile-tehnologii/ )

326

IPS Hierotheos Vlachos: Deosebiri fundamentale intre ortodoxie si papism. CATOLICII

NU AU SFINTE TAINE
Publicat pe 10 Feb 2013 | Categorii: IPS Hierotheos Vlachos, Papa (Papism) | Print This
Post

Graiul Ortodox: Deosebirile fundamentale ntre Ortodoxie i Papism de

Mitropolitul Ieroteos Vlahos
n limbajul teologic al Bisericii Ortodoxe se spune despre cretinismul apusean c a
fost scos afar din Trupul Bisericii lui Hristos. Asta s-a ntmplat la nceput cu
Vechea Rom, i anume cu Papa, iar mai apoi cu protestanii, care au fost eliminai
[din Biserica Romano-Catolic] de ctre Pap.
Cauzele scoaterii Vechii Rome din Biserica Ortodox au fost politice i teologice. n fapt,
ns, cretinii apuseni au fost cei care s-au difereniat [de Biseric] n ceea ce privete
dogma i, mai ales, n ceea ce privete metodologia dogmei, care este Tradiia isihast
care const n faptul c omul dobndete cunoaterea lui Dumnezeu prin metoda
isihast i n continuare aceast cunoatere este pus n cuvinte, este codificat prin
termeni-dogme. Cnd, ns, cunoaterea empiric a lui Dumnezeu se pierde, atunci se
deformeaz i dogmele. Vom vedea pe scurt aceste deosebiri.
1. Deosebiri dogmatice i ecleziologice
Dup cucerirea Imperiului Roman de Apus de ctre franci, au nceput s fie introduse n
spaiul acestuia i primele deosebiri dogmatice, iar odat cu trecerea timpului, au fost
adugate altele i altele. Despre aceasta am scris cele de cuviin n primul capitol al
crii i n subcapitolul Augustin Toma dAquino.
Episcopii Vechii Rome, n ciuda unor deosebiri mici i neeseniale, au avut ntotdeauna
comuniune cu Episcopii Noii Rome i cu Episcopii Rsritului pn n perioada 10091014 d.Hr., cnd, pentru prima dat, francii au ocupat tronul Vechii Rome. Pn n 1009
Papii Romei i Patriarhii Constantinopolului au fost unii n lupta comun
mpotriva stpnitorilor i a episcopilor franci, dar i mpotriva ereticilor care au
aprut de-a lungul timpului.
327

Filioque
La Sinodul de la Frankfurt din 794 d.Hr., francii au condamnat hotrrile Sinodului
al VII-lea Ecumenic i cinstirea sfintelor icoane. De asemenea, n 809 francii au
introdus n Simbolul de Credin dogma Filioque, adic nvtura despre
purcederea Duhului Sfnt de la Tatl i de la Fiul. Acest adaos a fost condamnat atunci
i de Papa ortodox al Romei. La Sinodul de la Constantinopol din 879-880 d.Hr., sub
Fotie cel Mare, la care au luat parte i reprezentani ai Papei ortodox de la Roma, au fost
condamnai cei care anatemizaser hotrrile Sinodului al VII-lea Ecumenic i cei care
introduseser n Simbolul de Credin Filioque. ns, pentru prima dat, Papa franc
Serghie IV, n anul 1009 d.Hr., n epistola sa de ntronizare, a adugat Filioque n
Simbolul de Credin, iar Papa Benedict VIII, n anul 1014 d.Hr., a introdus Crezul
cu Filioque n cultul Bisericii, drept care Papa a fost ters din dipticele Bisericii
Ortodoxe.
Marea deosebire
Deosebirea fundamental dintre Biserica Ortodox i Papism const n nvtura
despre fiina necreat i energia necreat a lui Dumnezeu. n timp ce noi, ortodocii,
credem c Dumnezeu are fiin necreat i energie necreat i c Dumnezeu vine n
prtie cu zidirea i cu omul prin energia Sa necreat, cu toate acestea, papistaii
cred c n Dumnezeu fiina necreat se confund cu energia Sa necreat (actus purus)
i c Dumnezeu comunic cu zidirea i cu omul prin energiile sale create, adic susin c
n Dumnezeu exist i energii create. Atunci, Harul lui Dumnezeu, prin care se
sfinete omul, este considerat energie creat. Dar astfel omul nu se poate sfini, de
vreme ce n Sfintele Taine lucreaz harul creat.
Acest lucru, ns, are i consecine de natur bisericeasc. Din moment ce harul prin
care Dumnezeu vine n prtie cu lumea este creat, iar harul creat lucreaz n
Sfintele Taine ale Bisericii, urmeaz c Taina Dumnezeietii Euharistii svrit de
ei nu este Tain i nu exist prefacerea pinii i vinului n Trupul i Sngele lui
Hristos. Cci, cum este posibil ca harul creat s prefac ziditul n nezidit? Acesta
este un motiv n plus pentru care nu putem avea comuniune cu Catolicii. Aceasta,
desigur, este valabil pentru toate Tainele lor, precum Botezul, Mirungerea etc.
Toate deosebirile
Din aceast nvtur fundamental (actus purus) decurg i celelalte deosebiri
nvtura despre purcederea Duhului Sfnt din Tatl i din Fiul, Purgatoriul, primatul
Papei etc., care au devenit de-a lungul timpului obiectul Dialogurilor Teologice. Iat care
sunt acestea:
Filioque, adic, nvtura c Duhul Sfnt purcede de la Tatl i de la Fiul, urmarea
fiind micorarea monarhiei Tatlui, anularea egalitii desvrite a Persoanelor
Sfintei Treimi, micorarea n cinstire a Duhului Sfnt ca nefiind de aceeai putere i

328

mpreun slvit cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, ntruct este socotit drept
Persoan cu lipsuri.
folosirea pinii nedospite (azima) la Dumnezeiasca Euharistie de ctre apuseni, fapt
care se abate de la modul n care Hristos a svrit Cina cea de Tain,
sfinirea cinstitelor daruri care se face, nu prin epicleza adresat Tatlui pentru a-L
trimite pe Duhul Sfnt, ci prin recitarea cuvintelor lui Hristos de la ntemeierea
[Euharistiei]: luai mncai bei din acesta toi,
concepia c jertfa pe cruce a lui Hristos a satisfcut dreptatea dumnezeiasc,
nelegere care l nfieaz pe Dumnezeu Tatl drept un feudal pe de alt parte,
aceast concepie trece cu vederea nvierea,
concepia despre meritele prisositoare a lui Hristos i a Sfinilor i care [merite]
sunt la dispoziia Papei,
separarea i ruptura dintre Taina Botezului, a Mirungerii i a Dumnezeietii
Euharistii,
nvtura despre motenirea vinoviei pcatului strmoesc,
inovaiile liturgice n toate Tainele Bisericii (Botez, Mirungere, Preoie,
Spovedanie, Cununie, Maslu),
nemprtirea mirenilor cu Sngele lui Hristos,
primatul Papei, conform cruia Papa este episcopus episcoporum [episcopul
episcopilor] i izvorul autoritii preoeti i bisericeti, este capul infailibil i
Conductorul Suprem al Bisericii, pe care o chivernisete n chip monarhic ca
lociitor al lui Hristos pe pmnt (I. Karmiris). Sub acest aspect, Papa se consider
pe sine urma al Sfntului Apostol Petru, cruia i se subordoneaz ceilali Apostoli,
chiar i Sfntul Apostol Pavel,
inexistena mpreun-slujirii n cadrul actelor de cult,
infailibilatea Papei,
dogma imaculatei concepii a Nsctoarei de Dumnezeu i n genere cultul marial,
conform cruia Maica Domnului este ridicat la dumnezeirea Treimic, vorbindu-se,
desigur, i despre Sfnta Ptrime,
teoriile despre analogia entis i analogia fidei care s-au ncetenit n spaiul apusean,
nvtura despre progresul continuu al Bisericii n descoperirea faetelor ascunse
ale adevrului revelat,
329

 nvtura despre vocaia absolut,

concepia despre metodologia comun att n cunoaterea lui Dumnezeu, ct i n
cunoaterea creaturilor, care a condus la conflictul dintre teologie i tiin.
n fine, marea ruptur se vdete n deosebirea dintre teologia scolastic i cea
isihast. n Apus s-a dezvoltat scolasticismul ca ncercare de cercetare a tuturor tainelor
credinei prin raiune (Anselm de Canterburry, Toma dAquino), n timp ce n Biserica
Ortodox dinuie isihasmul, adic curirea inimii i luminarea minii, pentru
dobndirea cunoaterii lui Dumnezeu. Dialogul dintre Sfntul Grigore Palama i
scolasticul i uniatul Varlaam este semnificativ n acest sens i arat aceast deosebire.
Abatere de la ecleziologia ortodox
Consecin a tuturor celor de mai sus este faptul c n Papism avem de-a face cu o abatere
de la ecleziologia ortodox. Ct vreme n Biserica Ortodox se acord o mare
importan ndumnezeirii, care nseamn comuniunea omului cu Dumnezeu prin vederea
Luminii necreate, ndumnezeiii fiind cei care se ntrunesc, aadar, n cadrul Sinoadelor
Ecumenice pentru a marca nendoielnic hotarele adevrului revelat [de nelare] n
situaiile de confuzie n Papism se d o mare importan instituiei Papei, care Pap
este mai presus chiar i dect Sinoadele Ecumenice.
Potrivit teologiei latine autoritatea Bisericii exist doar cnd se ntemeiaz i se
armonizeaz cu voina Papei. n caz contrar, ea este desfiinat. Episcopul Mar a
scris: Ar fi mult mai exaci romano-catolicii dac, rostind Crezul, ar spune: i ntru
unul Pap dect s spun i ntru una Biseric.
De asemenea, importana i rolul episcopilor n cadrul bisericii romano-catolice nu
este dect aceea de simpl reprezentare a puterii papale, creia i se supun i episcopii
nii, la fel ca i simplii credincioi. n ecleziologia papista se afirm n esen c:
puterea apostolic s-a pierdut odat cu Apostolii i nu a fost transmis episcopilor ce
i-au urmat lor. Numai puterea papal a lui Petru, sub care se aflau toi ceilali, s-a
transmis succesorilor lui Petru, adic Papilor . Chiar i Sinoadele Ecumenice au
valoarea pe care le-o ngduie Papa Romei, deoarece nu sunt i nici nu pot fi altceva
dect congrese ale cretinismului, convocate sub autoritatea, puterea i prezidiul
Papei. Dac Papa iese din sala de congres spunnd: Nu m mai aflu aici, n acea clip
Sinodul Ecumenic nceteaz s mai aib valabilitate. Prevederile Sinodului, de
asemenea, nu au nici o valoare dac nu sunt consimite i validate de Pap, care le va
i impune, prin natura autoritii sale, credincioilor .
Din aceast perspectiv, Biserica papista afirm c toate Bisericile Rsritului sunt n
dezacord [cu Papa] i prezint lipsuri, aadar prin iconomie ne primesc papistaii n
comuniune, i, desigur, tot prin iconomie ne accept ca Biserici surori, ntruct Biserica
papista se consider pe sine Biserica-Mam, iar pe noi ne consider Biserici-Fiice.
Vaticanul este stat
330

Vaticanul este stat, iar fiecare Pap este conductor al statului Vatican. Avem de-a
face cu o organizaie antropocentrist, ceea ce presupune secularizare, i anume o
secularizare instituionalizat. Statul Vatican a fost ntemeiat n 755 d.Hr. de Pepin cel
Scurt, tatl lui Carol cel Mare, iar n epoca noastr a fost recunoscut n 1929 de ctre
Musolini. Este important justificarea pe care Papa Pius IX o d proclamrii Statului
Papal, aa cum acesta nsui a rostit-o: Reprezentantul pe pmnt al lui Dumnezeu nu
poate fi ceteanul unui stat pmntesc. Hristos a fost cetean al unui stat pmntesc,
Papa nu poate fi! Autoritatea papal const n teocraie cci teocraia se definete drept
concentrarea puterii lumeti i bisericeti ntr-o singur persoan. Astzi state teocratice
sunt Vaticanul i Iranul.
Sunt edificatoare cele afirmate n cadrul cuvntului inut la ntronizarea sa, de Papa
Inochentie III (1198-1216): Cel care are mireas este mire. Dar aceast mireas
(Biserica) nu a venit la unirea nunii cu minile goale, ci mi-a druit o preioas zestre
fr seamn, i anume plintatea bunurilor duhovniceti i vastitatea celor lumeti,
mreia i belugul amndurora Ca simboluri ale bunurilor lumeti mi-a dat Stema,
Mitra pentru Preoie, iar Stema pentru mprie i m-a rnduit reprezentant al Aceluia,
pe haina i pe coapsa Cruia s-a scris: mpratul mprailor i Domnul Domnilor.
Prin urmare, exist mari deosebiri teologice, care au fost condamnate de Sinodul
inut sub Fotie cel Mare i de Sinodul inut sub Sfntul Grigorie Palama, dup cum
se vede i n Sinodiconul Ortodoxiei. De asemenea, i Prinii Bisericii, i Sinoadele
Locale pn n secolul al XIX-lea, au condamnat toate nelrile Papismului.
Lucrul acesta nu se tmduiete i nici nu poate fi ndreptat printr-o simpl absolvire
formal, pe care o va acorda Papa pentru o greeal istoric, ct vreme concepiile sale
teologice rmn n afara Revelaiei, iar Ecleziologia se mic pe un drum greit ct
vreme, desigur, Papa trece drept conductorul lumii cretine, drept succesor al
Apostolului Petru i vicar-reprezentant al lui Hristos pe pmnt, ca i cum Hristos i-ar fi
acordat Papei puterea Sa, iar El s-ar odihni fericit n Ceruri.
Orthdoxos Tpos, 9 noiembrie 2012, nr. 1949, pp. 1, 6.
4 Raspunsuri to IPS Hierotheos Vlachos: Deosebiri fundamentale intre ortodoxie si
papism. CATOLICII NU AU SFINTE TAINE
pe 10 Feb 2013 la 12:41 # Printele Mihail

Se tie c papa are scris pe tiara lui VICARIVS FILII DEI (nlocuitorul Fiului lui
Dumnezeu), iar n limba greac termenul (antihrist) nsemn n locul lui
Hristos. De asemenea, organizaia papocentrist (numit impropriu biserica romanocatolic) are cap pe papa de la Roma, nu pe Hristos (aa i scrie n ideologia lor, nu spun
teologie pentru c deformeaz plintatea, infinitatea, taina lui Dumnezeu Persoan i

331

Iubire, i fac un idol prin viclenia lor verbal-raionalist). De unde se vede clar c i
catolicii afirm c, atenie!, unde e prezent vicarul acolo lipsete titularul.
Lipsind Hristos Adevrul i Duhul Sfnt al Adevrului din toat organizaia i
ideologia papista, ceremoniile lor sunt doar nite plagiaturi lipsite de sensul real i de
coninutul duhovnicesc mntuitor, pe lng c au fost ciuntite, simplificate, deformate i
rstlmcite dup mintea ntunecat a unor erezii prezente n fiecare domeniu dogmatic,
liturgic, iconografic, etc
Pcatul mare ale capilor catolici este c tiu c s-au deprtat de la Tradiia, viaa i
nvtura original a lui Hristos i a Apostolilor, dar nu vor s renune la privilegiile,
confortul i luxul dobndite n organizaia papista, nici la ereziile pe care le propag
mai departe Ce folos c Christoph (Maria Michael Hugo Damian Peter Adalbert Graf
von) Schnborn, cardinal al Vienei, mrturisete uneori c harul divin e necreat, c
lumina taboric este necreat, c icoanele i moatele Sfinilor sunt purttoare i
izvortoare de har, ct vreme o ine pe-a papei?!

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt

( http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/02/10/ips-hierotheos-vlachosortodoxie-catolicism/ )

PACATUL FUMATULUI
Publicat pe 11 Feb 2013 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?,
Dmitri Avdeev, Sfintii de la Optina | |Print

Despre pacatul fumatului. Sfintii Parinti, despre fumat

Omul a pervertit placerile simturilor. Pentru miros si gust a descoperit si trage in
piept aproape tot timpul un fum acru si puturos, tamaindu-l astfel mereu pe diavol,
cu acest fum strica aerul din locuinta sa si din afara ei, si mai intai de toate se imbiba
332

cu aceasta putoare el insusi: fumul inghitit mereu actioneaza nu doar asupra sanatatii
fizice, ci si asupra subtirimii simtirii inimii, impartasindu-i caracterul trupesc,
grosolania, impatimirea simturilor.
Sfantul Ioan din Kronstadt
Tutunul slabanogeste sufletul, inmulteste si intareste patimile, intuneca ratiunea si
distruge sanatatea, pricinuind o moarte inceata. Mania si intristarea sunt urmarile
imbolnavirii sufletului prin fumat.
Cuviosul Ambrozie de la Optina
In anul 1905, Sfantul Siluan Athonitul a petrecut cateva luni in Rusia, mergand deseori
pe la manastiri. Odata, calatorind in tren, s-a asezat langa un negustor, care cu un gest
prietenesc si-a deschis in fata lui porttigaretul de argint, imbiindu-l cu o tigara.
Parintele Siluan a multumit pentru propunere, insa a refuzat sa ia tigara. Negustorul a
zis:
Parinte, nu cumva refuzati deoarece credeti ca e pacat? Dar fumatul ajuta adeseori in
viata activa; e bine sa mai inlaturi incordarea muncii si sa te odihnesti cateva clipe.
Cand fumezi, este mai usor sa porti o discutie de afaceri sau prieteneasca. i, in
general, dupa felul cum merg lucrurile in viata
In continuare, incercand sa-l convinga pe parintele Siluan sa ia o tigara, a vorbit cu
insufletire in apararea fumatului.
Atunci parintele Siluan i-a zis:
Domnule, inainte de a va aprinde tigara, rugati-va putin: spuneti doar Tatal nostru.
Negustorul a raspuns:
Pai, nu prea merge sa te rogi inainte de fumat.
Parintele Siluan a incheiat:
Deci, orice lucru inainte de care nu merge rugaciunea netulburata, mai bine sa nu-l
facem.
Din istoria raspandirii acestui pacat
Cand in ziua de 12 octombrie a anului 1492 Columb a coborat pe tarmul insulei San
Salvador, el si insotitorii sai au ramas uimiti de o priveliste nemaivazuta: locuitorii cu
piele rosie ai insulei scoteau fum pe gura si pe nas! De fapt, indienii tineau o
sarbatoare religioasa, la care fumau o anume iarba (frunza ei uscata si rasucita
333

ruda a tigarii de astazi se numea la ei tabaco, de unde si actuala denumire)

pana ce isi pierdeau cu totul judecata; in starea aceasta intrau in comunicare cu
demonii si dupa aceea povesteau ca le vorbeste Marele Spirit.
Dupa ce marinarii nostri au ajuns in patrie, cei ce sopteau in urechile indienilor le-au
soptit si lor sa faca cunostinta publicului european cu noua placere.
i iata ca in toata Europa si chiar in Asia a inceput, cu binevoitoarea asistenta si
tainica insuflare a dracilor, o adevarata febra a fumatului. Nimic din masurile luate
de carmuire si de cler pentru curmarea acestui rau n-a putut sa ajute!
Episcopul Varnava (Beliaev): despre daunele aduse de fumat sanatatii
Despre nocivitatea fumatului s-a vorbit si s-a scris mult. Ca medic, voi aminti doar ca
tutunul contine in jurul a treizeci de substante vatamatoare pentru sanatate. Cea
mai periculoasa dintre acestea este considerata alcaloidul numit nicotina, in randul
fumatorilor sunt deosebit de raspandite afectiunile bronhopulmonare. Cea mai
cumplita urmare a fumatului este, de altfel, cancerul de plamani. Fumul de tutun
contine substante cancerigene, cum ar fi benzopirenul si derivatii sai.
Fumatori sunt multi. Printre ei gasim reprezentate toate categoriile de varsta, de la copii
pana la batrani. Fumeaza baieti si fete, fumeaza femei, fumeaza chiar si unele gravide
Potrivit unui studiu, in Moscova varsta inceperii fumatului a coborat pana la 10 ani
la baieti si 12 ani la fete. Dureroasa realitate
Trebuie spus ca asupra organismului copilului fumatul are o actiune deosebit de nociva.
Pe langa toate celelalte, la adolescentul fumator se formeaza un complex de devieri
neuropsihice. Sunt afectate atentia, memoria, somnul, dispozitia sufera salturi bruste.
La fumatori se dezvolta sindromul nicotinic. Este vorba de aceeasi dependenta ca la
alcool si la narcotice, doar ca mai putin daunatoare pentru sanatate. Desi, la drept
vorbind, riscul cancerului pulmonar nu prea justifica anumite pareri conform carora
aceasta patima este inofensiva.
Trebuie amintit si faptul ca, potrivit noii clasificari a bolilor, intrate in vigoare in anul
1999, dependenta de tutun a fost recunoscuta oficial ca boala. Iar noi adaugam
care tine de pacat, fiindca fumatul este un fel de satisfacere a poftelor, un fel de a
dobandi placere bolnavicioasa. Bine a zis cine a zis ca a fuma inseamna a tamaia pe
draci.
Cum se poate scapa de fumat
Este neaparata nevoie ca omul sa vrea din rasputeri sa scape de acest narav pacatos, ce
duce la pierzare. Trebuie sa se pocaiasca de acest pacat si sa se spovedeasca cu
frangere de inima.
334

Cereti si se va da voua, cautati si veti afla bateti si se va deschide voua, ca tot cel ce cere
primeste (Mt. 7, 7), ne spune Domnul.
Dar pentru a cere cu atata tarie si sinceritate izbavirea de necazul sufletesc, de
naravurile si impatimirile pierzatoare, este neaparata nevoie sa le vedem in noi, sa
cugetam si sa ne dam seama de toata vatamarea pe care o aduc si de toata greutatea
pacatului de a urma lor. Numai atunci vor fi sincere dorinta si rugaciunea; in plus,
propria silinta este o conditie indispensabila a primirii ajutorului de la Dumnezeu.
Domnul ajuta doar pe cei ce cauta din rasputeri ajutorul Lui si nu se lasa de bunavoie
prada patimilor. Rea este nadajduirea in sine, nechibzuita si nefolositoare; dar si a
nadajdui ca Dumnezeu te va ajuta daca ramai de bunavoie in pacat si cedezi cu buna
stiinta deprinderilor pacatoase este un lucru jignitor pentru Domnul.
(din cartea Pacatul fumatului)
Alexei Stepanovici Maiorov, locuitor al Sankt-Petersburgului, se impatimise foarte tare
de fumat, si simtea ca acesta ii vatama sanatatea. Cand sfaturile prietenilor lui
petersburghezi au ramas lipsite de rezultat, s-a adresat in scris Batranului Ambrozie de
la Optina, cerandu-i sfatul in vederea renuntarii la aceasta patima. Ca raspuns la cerere, Batranul i-a trimis lui Maiorov o scrisoare, datata 12 octombrie 1888, in care ii
spunea urmatoarele:
Scrieti ca nu puteti sa va lasati de fumat. Ceea ce este cu neputinta la om, este cu
putinta cu ajutorul lui Dumnezeu; trebuie doar sa luati hotararea neclintita de a va
lasa, dandu-va seama de vatamarea pe care fumatul o aduce sufletului si trupului,
intrucat slabanogeste sufletul, inmulteste si intareste patimile, intuneca ratiunea si
distruge sanatatea, pricinuind o moarte inceata. Mania si intristarea sunt urmarile
imbolnavirii sufletului prin fumat.
Va sfatuiesc ca impotriva acestei patimi sa folositi o doctorie duhovniceasca: spoveditiva amanuntit toate pacatele pe care le-ati savarsit in toata viata dumneavoastra,
incepand de la sapte ani, si impartasiti-va cu Sfintele Taine, si cititi zilnic, stand in
picioare, cate un capitol sau mai multe din Evanghelie; iar cand va navali mahnirea,
cititi din nou, pana ce va trece; iarasi va navali iarasi cititi din Evanghelie. Sau, in
loc de asta, faceti cand sunteti singur cate 33 de metanii mari, intru pomenirea vietii
pamantesti a Mantuitorului si a Sfintei Treimi.
Primind scrisoarea, Alexei Stepanovici a citit-o, dupa care a vrut sa fumeze o tigara
(dupa cum arata chiar el intr-o insemnare scrisa cu propria mana) , dar a simtit
deodata o durere de cap puternica, precum si sila fata de fumul de tutun, asa ca
noaptea aceea n-a mai fumat. In ziua urmatoare si-a aprins tigara de patru ori
masinal, din obisnuinta , dar nu putea sa inghita fumul din pricina puternicei dureri
de cap. i astfel s-a lasat de fumat cu usurinta asta in timp ce doi ani incercase sa se
lase de fumat fara s-o poata face si cu toate ca, desi se imbolnavise, fuma cate 75 de
tigari pe zi.
335

Iata ca, tocmai cand incepusem sa simt ca sunt bolnav si sa imi recunosc neputinta de
a dezradacina aceasta patima, m-am adresat, scrie Maiorov, la sfatul unor oameni
buni, Batranului Ambrozie, cu pocainta sincera, cerandu-i sa se roage pentru mine.
Dupa aceea, cand am mers la el ca sa ii multumesc mai bine, s-a atins cu toiagul de
capul meu, si de atunci nu mai simt nici o durere in cap.
(Din colectia de scrisori a Batranului Ambrozie. Serghiev Posad, 1908)
Troparul Cuviosului Ambrozie de la Optina, glas 5
Ca la un izvor de tamaduiri alergam la tine, Ambrozie, parintele nostru, ca tu in calea
mantuirii fara de ratacire calauzesti, cu ale tale rugaciuni de nevoi si de necazuri ne
pazesti, in bolile trupesti si sufletesti ne mangai, iar mai vartos la smerenie, rabdare si
dragoste ne inveti. Roaga pe Iubitorul de oameni Hristos si pe Aparatoarea cea
osardnica sa se mantuiasca sufletele noastre.
Condac, glas 2
Legamantul Mai-marelui pastorilor plinind, harul staretiei ai mostenit, frangandu-ti
inima pentru toti cei ce cu credinta alergau la tine. Pentru aceasta, si noi, copiii tai, cu
dragoste strigam tie: Parinte sfinte Ambrozie, roaga pe Hristos Dumnezeu sa se
mantuiasca sufletele noastre.
***
Ca recomandari psihologice, pot fi utile urmatoarele:
Obiceiurile noastre nocive sunt legate in mare masura de nervozitate, de anxietate,
de suprasolicitarea psihoemotionala. Nu uitati acest lucru.
Straduiti-va sa fumati cat mai putine tigari, sa tineti socoteala zilnica a tuturor tigarilor
fumate, ca in fiecare zi sa incercati sa fumati mai putin decat in ziua precedenta.
Stabiliti care au fost cele mai importante tigari ale zilei, analizati motivele psihologice
si situationale pentru care le-ati fumat, incercati sa opuneti stressurilor ceva mai putin
nociv.
In fiecare dimineata straduiti-va sa amanati cat mai mult momentul fumarii primei
tigari.
Daca vi s-a facut pofta de fumat, nu scoateti imediat tigara din pachet, n-o atingeti
timp de cateva minute. In acest rastimp, ocupati-va mainile, faceti cateva exercitii
fizice, respirati mai adanc.
Nu fumati pe stomacul gol.

336

Din timp in timp faceti intreruperi (Nu fumez pana luni, Nu fumez pana la sfarsitul
lunii).
Daca v-ati lasat de fumat cu totul, amintiti-va ca o vreme (doua-trei saptamani)
poate aparea un disconfort de tipul sindromului de abstinenta, intrucat organismul
a fost lipsit de o substanta care a penetrat in profunzimea proceselor metabolice.
Trecerea peste sindromul de abstinenta din primele zile sau saptamani de la
incetarea fumatului este usurata de tranchilizante usoare, cum ar fi extractul de
valeriana, ceaiurile sedative s.a.
Se poate recomanda clatirea gurii cu solutie de bicarbonat de sodiu (o lingurita de
ceai la o jumatate de cana de apa), cu solutie diluata de permanganat de potasiu sau
cu ceai de musetel. In primele sapte-zece zile de la abandonarea fumatului, clatirea
trebuie facuta la fiecare trei-patru ore.
In biografia cunoscutului scriitor ortodox S. A. Nilus exista o relatare despre vindecarea
sotiei lui de o boala grava si despre alta minune legata de acest fapt izbavirea lui de
obiceiul pacatos, pe care il avea de multi ani, al fumatului.
7 iulie 1909. In noaptea asta am avut un acces serios de tuse sufocanta. Asa-mi
trebuie! Totul mi se trage de la fumat, de care nu pot sa ma las. Fumez din clasa a treia
de gimnaziu si acum sunt atat de imbibat cu nicotina, incat aceasta mi-a intrat,
probabil, in sange. Este nevoie de o minune ca sa ma smulga din ghearele acestui
viciu, fiindca vointa proprie nu ajunge. Am incercat sa ma las de fumat, n-am fumat
cate doua zile, dar rezultatul a fost ca m-a apucat o asemenea tristete si inraire, incat
acest nou pacat a devenit mai rau decat cel dintai. Parintele Varsanufie[1] mi-a interzis
chiar sa mai fac asemenea tentative, limitandu-mi portia zilnica de fumat la
cincisprezece tigari. Inainte vreme fumam fara sa tin socoteala
Acest text face parte din primul volum al cartii Pe malul raului lui Dumnezeu, p. 230.
Acum urmeaza randuri de manuscris:
O sa vina si ceasul, a zis parintele Varsanufie, sa terminati cu fumatul. i
parintele Iosif[2] mi-a spus cu privire tot la fumat, de care nu ma puteam lasa nicicum:
Nadajduieste, nu dispera; la vremea potrivita va da Dumnezeu si te vei lasa. i, dupa
cuvantul celor doi Batrani, aceasta minune s-a savarsit asupra mea. Iata cum s-a
intamplat.
Traiam cu sotia mea data de Dumnezeu ca un singur trup, in deplinul inteles al
cuvantului Scripturii. Mare este aceasta mila a lui Dumnezeu, daruita noua de Sus
dupa adanca si neclintita noastra credinta in taina cununiei, de care la vremea ei neam apropiat amandoi cu frica si cu cutremur. i iata ca in iunie 1910 sotia mea s-a
imbolnavit de o boala ciudata, pe care nici felcerul de la Optina, nici doctorul pe care
l-am chemat n-au putut sa o defineasca: dimineata era practic sanatoasa, iar seara
pana la 40 de grade temperatura. i asa o saptamana, doua, trei la rand! Vad cum se
337

topeste sub ochii mei bucuria mea ca o lumanarica de ceara, vad cum de-abia mai
palpaie si-i gata-gata sa se stinga. i de mare nemasurat de mare mahnire si necaz s-a
umplut atunci mima mea saraca, si am cazut la pamant inaintea icoanei Maicii
Domnului Odighitria Smolenskaia din coltul cabinetului meu si am plans inaintea Ei
cu groaza si cu intristare si i-am grait:
Maicuta, Imparateasa mea, Preabinecuvantata Nascatoare de Dumnezeu! Cred ca Tu
mi-ai dat sotie ca un inger, Tu sa mi-o si pazesti, iar eu Iti dau in schimb fagaduinta sa
nu mai fumez vreodata. Fagaduinta o dau, dar stiu ca nu pot s-o implinesc cu puterile
mele, iar sa n-o implinesc este pacat mare: Tu Insati ajuta-ma!
Asta a fost pe la zece seara. Dupa ce m-am rugat si m-am linistit putin, m-am apropiat
de patul sotiei. Dormea; respiratia ii era lina, regulata. M-am atins de fruntea ei:
fruntea ii era umeda, insa nu fierbinte. Dormea adanc porumbita mea gingasa. Slava
lui Dumnezeu, slava Preacuratei! Dimineata temperatura era de 36,5 grade, seara
de 36,4, iar dupa o zi s-a ridicat ca si cum n-ar fi fost de curand bolnava. i eu am
uitat ca fumam ca si cum n-as fi fumat vreodata desi fumasem treizeci si trei de ani
in cap si intregul meu organism era atat de imbibat cu blestematul de tutun ca nu
puteam trai fara el nici macar un minut. Oare aceasta nu este cu adevarat o minune a
Odighitriei? Amin.

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/02/11/fumatul-pacattamaia-dracilor-avdeev/ )

Ideea de Dumnezeu in stiinta

Mareste imaginea.
Ideea de Dumnezeu in stiinta

Ideea de "Dumnezeu" este o notiune fundamentala, fara de care stiinta cade in absurd.
Materialismul ateu a napadit societatea moderna, care l-a primit orbeste tocmai pentru ca
el s-a dat drept expresia stiintei, drept rezultatul sau sinteza celor mai recente descoperiri
338

ale ei. El s-a servit de prestigiul stiintei - desi, ca sistem, este insasi negatia acesteia - ca
sa impuna multimii semi-savantilor, incapabili sa-i priceapa ipocrizia. Prin ei, s-a
introdus in scoli (unde, in mod las, a exploatat si exploateaza candoarea si naivitatea
copiilor sau a tinerilor neexperimentati, care nu au nici cunostinte suficiente, nici spirit
critic destul de dezvoltat pentru a deosebi minciuna de adevar) si a otravit astfel, cu
doctrinele sale raufacatoare, mai multe generatii.
Ca orice eroare, materialismul inseamna ignoranta -fie prin lipsa de cultura, fie prin lipsa
de inteligenta, fie prin caracterul patimas. La saptesprezece ani, eram materialist pentru
ca nu aveam decat o suma foarte restransa de cunostinte asupra naturii; pentru ca ratiunea
mea nu era inca dezvoltata, asa ca, neavand spirit critic, credeam tot ce auzeam si citeam;
pentru ca ma lasasem prins in cursa perfidei afirmatii ca oamenii de stiinta sunt toti
materialisti. Ei bine, daca de atunci nu as fi dobandit, printr-un studiu continuu, noi
cunostinte asupra naturii brute si asupra fiintelor vietuitoare, sau daca, din nenorocire,
facultatile mele intelectuale ar fi ramas in acel stadiu infantil, sau daca nu as fi constatat
ca adevaratii savanti resping sistemul materialist, atunci as fi si astazi o victima a acestei
doctrine. Adeptii materialismului au repetat de atatea ori ca stiinta moderna a izgonit
definitiv din domeniul sau ideea de "Dumnezeu", au stiut sa manevreze asa de bine
constiintele, incat astazi multora le este rusine sa pronunte in public cuvantul
"Dumnezeu".
Toate acestea s-au facut in numele stiintei. Si totusi marii savanti, creatorii si gloriile
stiintei, au admis toti si chiar au proclamat existenta lui Dumnezeu. Fara a mai vorbi de
Copernic, de Kepler, de Galileu, de Descartes, de Bacon, de Pascal, de Leibnitz, de
Newton, putem cita ca teisti declarati:
1. mari astronomi: Herschel, Laplace, Le Verrier, Faye...
2. mari matematicieni: Euler, Cauchy, Hermite; Hirn...
3- fondatori ai chimiei moderne: Lavoisier, Berzelius, Berthollet, Gay-Lussac, Liebig,
Thenard, J. B. Dumas, Chevreul si Wurtz...
4. fondatori ai fizicii moderne: Reaumur, Volta, Ampere, J. B. Biot, Faraday, Robert
Mayer (intemeietorul energeticii fiintei vietuitoare), Fresnel, Maxwell, William Thomson
(Lordul Kelvin), Branly, Marconi...
5. ilustri initiatori ai stiintelor naturale moderne (zoologie, botanica, geologie si
paleontologie, medicina, anatomie, fiziologie, chimie biologica si microbiologie): Buffon,
Linne, Antoine de Jussieu, Bernard de Jussieu, Haller, Cuvier, De Blainville, Latreille,
Etienne Geoffroy Saint-Hilaire, Isidore Geoffroy Saint-Hilaire, Louis Agassiz, A. MilneEdwards, Gratiolet, A. de Quatrefages, Brogniard (tatal), Brogniard (fiul), Elie de
Beaumont, Van Beneden, De Bonnard, Ed. de Vemeuil, Homalius d'Halloy, Hauy,
Barrande, Gaudry, De Lapparent, Dupuytren, Laennec, Lancereaux, Cruveilhier,
Flourens, Jurien de la Graviere, Claucle Bernard, Pasteur, Roux, Calmette, ArmandGautier, Pierre Termier, Henri Gonthier, Wilfrid Killian...
339

Iata, de altfel, pasaje culese din operele unora dintre acesti mari oameni de stiinta, de
preferinta naturalisti, pentru ca principalele motive care ii fac sa admita existenta lui
Dumnezeu sunt tocmai acelea pe care le-am expus mai sus:
C. Linnaei, Systema naturae, Paris, 1830, p. 1 (apud Levrault): "Cum unitatea presupune
ordinea in orice specie, este necesar sa atribuim unitatea progeneratoare unei Fiinte
atotputernice si atotstiutoare, adica lui Dumnezeu, a carui opera este Creatia" (Cum
unitas in omni specie ordinem ducit, necesse est ut unitatem illam progeneratricem Enti
cuidam omnipotenti et omniscio attribuamus, Deo nempe cujus opus Creatio audit).
L. Agassiz (celebru naturalist, profesor la Universitatea din Cambridge), De l'espece et de
la classification en zoologie, trad. fr. Vogeli, Ed. Bailliere, Paris, 1869, p. 12: "Cat timp
nu se va putea proba ca materia sau fortele fizice pot sa rationeze, suntem obligati sa
consideram orice legatura inteligenta si inteligibila intre fenomene drept o proba directa a
existentei unui Dumnezeu care cugeta".
M. Latreille (fundatorul entomologiei), in Cours d'Entomologie, Paris, 1831, p. 266:
"Din cate am spus pana acum, deduc aceasta consecinta: legile care domina societatile
insectelor... formeaza un sistem combinat cu intelepciunea cea mai profunda, sistem
stabilit de la inceputuri - si cugetarea mea se ridica cu un religios respect catre acea
Ratiune eterna care, dand viata atator fiinte diverse, a voit sa perpetueze generatiile...".
Etienne Geoffroy Saint-Hilaire (celebru naturalist, membru al Academiei de Stiinte), in
Philosophie anatomique, Paris, 1822, II, p. 499: "Ajuns la aceasta limita, fizicianul
dispare; omul religios singur ramane, pentru a impartasi entuziasmul sfantului Profet si
pentru a striga cu dansul: Cerurile spun gloria lui Dumnezeu...".
Isidore Geoffroy Saint-Hilaire (membru al Academiei de Stiinte, profesor la Muzeul de
Istorie Naturala), in Histoire naturelle des regnes organises, Ed. Masson, Paris, 18501860, II, p. 252: "Cu cat se descopera mai multe asemanari organice intre om si animale,
cu atat se pune mai bine in evidenta diversitatea comorilor pe care Creatorul Ie-a pus in
noi...".
J. Cruveilhier (profesor de anatomie la Facultatea de Medicina din Paris), in Traite
d'Anatomie descriptive, ed. a treia, I, p. XXII, Ed. Labe, Paris, 1851: "Cat de mare
trebuie sa fie pasiunea noastra pentru studiul omului, aceasta capodopera a creatiei, a
carui structura atat de delicata, si in acelasi timp atat de rezistenta, ne arata atata armonie
in intreg si atata perfectiune in amanunt. La vederea acestei minunate organizari, in care
totul a fost prevazut, coordonat, cu o pricepere si cu o intelepciune infinite... care este
anatomistul care sa nu fie impins sa strige, cu Galien, ca o carte de anatomie este cel mai
frumos imn ce i-a fost dat omului sa-l cante in cinstea Creatorului.
A. Milne-Edwards (naturalist renumit, membru al Academiei de Stiinte, profesor de
zoologie la Muzeul de Istorie Naturala), in "Instinct et intelligence des animaux",
conference faite a la Sorbonne et recueillie par Emile Alglave; Revue des cours
scientifiques de France et de l'Etranger, 17 decembrie 1864, p. 34: "Este de mirare ca, in
340

prezenta unor fapte asa de semnificative si asa de numeroase, se mai pot gasi oameni care
sa vina sa ne spuna ca toate minunile naturii sunt niste simple efecte ale intamplarii sau
niste simple consecinte ale proprietatilor generale ale materiei... Aceste zadarnice ipoteze
sau, mai bine zis, aceste aberatii ale mintii, care uneori se ascund sub numele de stiinta
pozitiva, sunt respinse de adevarata stiinta; naturalistii nu le pot da crezamant si azi - ca
in timpul lui Reaumur, al lui Linne, al lui Cuvier si al atator oameni de geniu - ei nu pot
sa-si dea seama de fenomenele care se petrec in fata lor decat atribuind operele creatiei
actiunii unui Creator".
Jurien de la Graviere (presedinte al Academiei de Stiinte din Paris), in C. R. Acad. des
Sciences, sedinta din 27 decembrie 1886, p. 1293: Botanica "este o stiinta care, cu
umilinta, se multumeste sa-l admire pe Creator in operele sale'.
Flourens (fiziologist celebru, membru al Academiei de Stiinte si al Academiei Franceze),
in Eloge deB. Delessert, Ed. Garnier, Paris 1857, p. 347: "Niciodata stiinta nu ne-a
revelat lucruri asa de mari... In planurile sale, Dumnezeu inainteaza mereu, mergand de la
materie la viata, de la viata la inteligenta, de la inteligenta la suflet...".
Claude Bernard (Membru al Academiei de Stiinte si al Academiei Franceze, profesor la
College de France, la Muzeul de Istorie Naturala, la Sorbona etc, cel mai ilustru dintre
fondatorii fiziologiei si ai medicinei experimentale, cel mai mare spirit stiintific al
veacului al XIX-lea), in Lecons sur Iesphenomenes de la vie..., Ed. Bailliere, Paris, I, p.
331: "in realitate, noi nu asistam la nasterea nici unei fiinte; nu vedem decat o
continuitate periodica. Ratiunea acestei creatii aparente nu este deci in prezent; ea este in
trecut, la origine. Nu putem s-o gasim in cauzele secunde sau actuale; trebuie s-o cautam
in Cauza primara.
Nu putem rezista tentatiei de a cita aici frazele prin care astronomi, fizicieni si chimisti
ilustri proclama in mod solemn existenta Cauzei primare, si vom termina cu magnifica
marturisire a nemuritorului Pasteur.
Faye (astronom ilustru, membru al Academiei de Stiinte), in Sur l'origine du monde.
Theories cosmogoniques des an-ciens et des modernes, Ed. Gauthier-Villars, Paris, 1884,
p. 9: "Si cum inteligenta noastra nu s-a facut ea insasi, trebuie sa existe o inteligenta
superioara din care deriva a noastra. Si cu cat ideea pe care ne-o vom face despre aceasta
inteligenta suprema va fi mai inalta, cu atat ne vom apropia mai mult de adevar; nu
riscam sa ne inselam considerand-o drept autoarea tuturor lucrurilor, raportand la ea
aceste splendori ale Cerurilor care au desteptat cugetarea noastra; si, in fine, iata-ne
pregatiti sa intelegem si sa primim formula traditionala: Dumnezeu, Tatal, atottiitorul,
facatorul cerului si al pamantului...".
William Thomson (Lordul Kelvin) (unul dintre cei mai mari fizicieni ai epocii actuale),
citat de Lordul Salisbuiy, in Limites actuelles de notre science, discurs pronuntat la
Oxford, la 8 august 1894, inaintea lui British Association (trad. fr. M. de Fonvielle, Ed.
Gauthier-Villars, Paris, 1895): "in jurul nostru avem o multime de dovezi evidente despre
o actiune inteligenta, despre un plan binevoitor; si daca vreodata indoieli metafizice ne
341

departeaza, pentru catva timp, de ele, aceste idei revin cu o forta irezistibila. Ele ne arata
natura supusa unei vointe libere. Ele ne arata ca toate lucrurile vii depind de un Creator si
de un Stapan etern".
Chevreul (mare chimist, membru al Academiei de Stiinte, profesor de chimie si director
al Muzeului de Istorie Naturala), in C. R. Acad. des Sciences, 14 septembrie 1874, p. 631
si urm.: "M-am intrebat daca, intr-o epoca in care de multe ori s-a zis ca stiinta moderna
duce la materialism, nu este o datorie pentru un om care si-a petrecut viata in mijlocul
cartilor si intr-un laborator de chimie, cautand adevarul, sa protesteze contra unei opinii
diametral opuse fata de a sa; si aceasta este cauza care ma face sa expun motivele in
virtutea carora afirm ca n-am fost niciodata nici sceptic, nici materialist. Prima opinie se
refera la siguranta pe care o am despre existenta materiei in afara de mine insumi. Deci,
n-am fost niciodata sceptic.
A doua este convingerea mea despre existenta unei Fiinte Divine, Creatoare a unei duble
armonii: armonia care domina lumea neinsufletita si pe care o reveleaza stiinta mecanicii
ceresti si stiinta fenomenelor moleculare, apoi armonia care domina intreaga organizare a
lumii vii. Deci, n-am fost materialist in nici o etapa a vietii mele, spiritul meu neputand
concepe ca aceasta dubla armonie, ca si cugetarea omeneasca, ar putea fi efectele
intamplarii".
Wurtz (chimist renumit, membru al Academiei de Stiinte, profesor si decan al Facultatii
de Medicina de la Paris), in La theorie des atomes dans la conception generale du monde;
vezi Association Frangaise pour l'Avancement des Sciences, Lille, 1874, p. 23: "in zadar
stiinta a revelat structura lumii si ordinea tuturor fenomenelor; el [spiritul omului] voieste
sa se inalte mereu mai sus si, in convingerea instinctiva ca lucrurile nu-si au in ele insele
ratiunea de-a fi, raportul lor, originea lor, el este condus sa le subordoneze unei Cauze
primare, unice si universale - Dumnezeu !".
Armand Gautier (membru al Academiei de Stiinte, profesor de chimie la Facultatea de
Medicina din Paris), in Les manifestations de la vie derivent-elles toutes des forces
materiellesi', Ed. Carre et Naud, Paris, 1897: "Este o stiinta pe dos aceea care indrazneste
sa ne asigure ca numai materia exista si ca numai legile ei guverneaza lumea".
Louis Pasteur (membru al Academiei de Stiinte si al Academiei Franceze, creatorul
chimiei biologice si al microbiologiei), in Discours de reception a VAcademie Frangaise,
27 aprilie 1882: "Se spune ca ilustrul fizician englez Faraday, in lectiile pe care le tinea la
Institutul Regal din Londra, nu pronunta niciodata numele lui Dumnezeu, desi era
profund religios, intr-o zi, prin exceptie, acest nume ii scapa din gura si deodata se facu
simtit, printre auditorii sai, un murmur de simpatie aprobatoare. Faraday, bagand de
seama, isi intrerupse lectia prin aceste cuvinte: "V-am uimit pronuntand numele lui
Dumnezeu; daca aceasta nu mi s-a intamplat inca pana acum, e pentru ca sunt, in aceste
lectii, un reprezentant al stiintei experimentale; dar notiunea si respectul de Dumnezeu
ajung in spiritul meu pe cai tot atat de sigure ca si cele care poarta spre adevarurile ordinii
fizice".

342

Peste tot in lume vad inevitabila expresie a notiunii de Infinit. Prin ea, supranaturalul este
in adancul tuturor inimilor. Ideea de Dumnezeu este o forma a ideii de infinit. Marimea
actiunilor omenesti se masoara dupa inspiratia care le-a dat nastere. Fericit cel ce poarta
in sine un Dumnezeu, un ideal de frumusete, fie acesta idealul artei, idealul stiintei,
idealul patriei sau idealul virtutilor evanghelice. Acestea sunt izvoarele vii ale marilor
cugetari si ale marilor actiuni. Toate sunt luminate de reflexele Infinitului.
Ma intreb in numele carei noi descoperiri filosofice sau stiintifice se pot smulge din
sufletul omului aceste inalte preocupari; ele mi se par de esenta eterna, pentru ca misterul
care invaluie Universul, si din care ele emana, este el insusi etern prin natura sa".
In tabara adversa, printre cei ce neaga pe Dumnezeu, cine se afla care sa poata fi opus, ca
valoare, somitatilor stiintifice pe care tocmai le-am citat ?
Materialistii pretind ca stiinta moderna este opera doctrinei lor. Ei bine, in zadar va cauta
cineva sa descopere printre dansii pe vreunul dintre intemeietorii stiintei moderne, caci
nu va gasi - ca om remarcabil, iesind din multimea mediocritatilor - decat pe faimosul
zoolog Haeckel. Or, Haeckel este un spirit cu totul anti-stiintific; el se crede fondatorul
unei religii noi, religia monista; iar fanatismul sectar, de o violenta rara (vezi E. v.
Haeckel, Enigmes de l'Univers, Paris, 1904), cu care cauta sa o propage, ii intuneca
judecata si ii anuleaza calmul si impartialitatea, calitati sine quibus non ale adevaratului
om de stiinta.
Creatorii transformismului, Lamarck si chiar Darwin, pe ale caror idei materialistii
moderni si-au edificat sistemul, credeau in Dumnezeu.
Lamarck, in Histoire naturelle des animaux sans vertebres, I , ed. a doua, Ed. Bailliere,
Paris, 1885, p. 267: "Natura nefiind o inteligenta, nefiind nici macar o fiinta, ci numai o
ordine a lucrurilor, constituind o putere in intregime supusa legilor, aceasta natura, zic, nu
este insusi Dumnezeu. Ea este produsul sublim al vointei sale atotputernice [...] Astfel,
vointa lui Dumnezeu este pretutindeni exprimata prin functionarea legilor naturii, pentru
ca aceste legi vin de la El. Iar aceasta vointa nu poate fi limitata, puterea din care ea
emana neavand limite".
Ch. Darwin, in La vie et la correspondance de Charles Darwin par De Varigny, I, Ed.
Reinwald, Paris, 1888, p. 363: "O alta cauza a credintei in existenta lui Dumnezeu, care
tine de ratiune iar nu de sentimente, ma impresioneaza prin greutatea sa. Ea provine din
extrema dificultate - sau mai bine zis din imposibilitatea - de a concepe acest imens si
prodigios Univers, cuprinzand omul si facultatea sa de a privi in viitor, ca pe rezultatul
unui destin si al unei necesitati oarbe. Cugetand astfel, ma simt nevoit sa admit o Cauza
primara cu un spirit inteligent, analog intr-o oarecare masura cu cel al omului, si merit
numirea de deisf .
Mai multi transformisti, de altfel, impartasesc, in aceasta privinta, opiniile initiatorilor
doctrinei. Iata doua exemple.

343

A. Gaudry (membru al Academiei de Stiinte, profesor de paleontologie la Muzeul de

Istorie Naturala), in Lesen-chainements du monde animal dans Ies temps geologiques,
Paris, 1883, p. 5: "Oricat de mici suntem, este o placere si chiar o datorie pentru noi sa
scrutam natura, caci natura este o oglinda pura in care se reflecta Frumusetea divina.
Pierre Termier (ilustru geolog, membru al Institutului Frantei), in La Vocation du
Savant, 1927: "Geologia ne duce de mana, pe cai grandioase, langa Dumnezeu"...
Astazi, o miscare de reactie impotriva incalcarilor pe care Materialismul si corolarul sau,
Ateismul, le savarsesc asupra domeniului stiintei, incepe sa se produca pretutindeni, in
Franta si mai ales in Germania.
Sa speram, prin urmare, ca in curand stiinta va ajunge sa scape de acest parazit, care nu
numai ca o compromite, dar o si paralizeaza, impiedicandu-i progresul.
Nicolae Paulescu

Staretul Efrem Katunakiotul

Despre ascultarea de duhovnic

Ascultarea de duhovnic este viata vesnica, scara cereasca, suire grabnica, bogatie de cununi,
lucru ingeresc, lupta nepatimirii, suire si calatorie la cer. Ascultarea implineste toate
poruncile, pe toate le indreapta, pe toate le face si le zideste, iar pe suflet, in chip nevazut si
nestiut, cu mare grija il imbogateste si il asaza in vistierie necontenit, ridicandu-l spre
Dumnezeu ca sa stea inainte incununat si infrumusetat in taina".
Sfantul Grigorie Sinaitul

Parintele Efrem Katunakiotul este astazi unul din cei mai apreciati duhovnici
aghioriti. In varsta de aproape 80 de ani, a fost unul dintre ucenicii
binecunoscutului gheron Iosif Isihastul. Daca ceilalti ucenici ai Cuviosului Iosif
au preluat conducerea a cate unei manastiri aghiorite, parintele Efrem a
preferat isihia, ramanand retras in pustia Katounakiei unde vietuieste cu trei
344

ucenici. Redam mai jos, in traducere, cateva din sfaturile sale adresate
monahilor simonopetriti, despre ascultare.
--------------------------------------------------------------------------------------------Ascultarea fata de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce
harul. Cea mai mica neascultare alunga harul. Duhovnicul este, oarecum, in
locul lui Dumnezeu. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Sa-l ai
pe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu. Toate patimile, putin cate putin, se
vindeca prin ascultare. Nu mantuie nici preotia, nici postul, nici asceza, ci doar
ascultarea de duhovnic.
Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare
Hristos da rugaciunea. Nu ne mantuie rugaciunea; ci ascultarea de duhovnic ne
mantuie.
Un demonizat a intrat la ascultare la doi batrani si prin ascultarea lui s-a
vindecat. Mi-a povestit el insusi cum vedea demonul inaintea lui si cand zicea o
data rugaciunea lui Iisus demonul se tulbura. Cand zicea rugaciunea a doua
oara, demonul incepea sa tremure. A treia oara cand zicea rugaciunea,
demonul disparea. Faci ascultare? Ai harul lui Dumnezeu, esti pentru rai. Sa
stiti ca diavolul nu se teme de noi, nici macar nu ne ia in seama. El fuge de noi
cand vede Harul lui Dumnezeu pe care il avem datorita ascultarii de duhovnic.
Cel care face ascultare nu se teme oarecum de Dumnezeu. Nu faci
ascultare? Fa ce vrei: rugaciune, post, asceza, etc. nu mantuiesc. Numai
ascultarea mantuieste. Cel care face ascultare se aseamana cu Hristos, Care Sa facut ascultator pana la moarte, si inca moarte pe Cruce.
Duhovnicul poate sa cada. Cel care face ascultare nu cade niciodata.
Duhovnicul va da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru dansul, dar cel care
face ascultare nu.
Prin duhovnic vorbeste Hristos. Se poate oare sa cada cineva cata vreme se
aseamana in ascultare cu Hristos? Chiar daca porunca duhovnicului e ratacita,
Dumnezeu, pentru ascultare, o va intoarce in folos sufletesc. Pe duhovnicul
tau, asadar, sa-l vezi ca pe Hristos. Sa nu-l intristezi. L-ai intristat pe duhovnic,
L-ai intristat pe Dumnezeu. Eu am experienta personala a neascultarii si a
constrangerii duhovnicului meu, Nichifor. L-am constrans zicandu-i: Daca nu
facem aceasta plec." Parintele Nichifor a fost nevoit sa accepte. Cand m-am
intors la chilia noastr, parintele mi-a spus: De ce, mai copile, m-ai silit sa
facem lucrul asta? Dupa ce mor eu, vei putea sa faci ce vrei".
Cu aceste cuvinte ale lui, infricosatoare si biciuitoare, mi-a aratat ca m-am
indepartat de Dumnezeu. Am pierdut rugaciunea pentru mult timp. Nu numai
ca am pierdut harul rugaciunii, insa am fost si biciuit" de Dumnezeu.
345

Stii ce canon se primeste daca-l fortezi, daca-l obligi pe duhovnic sa faca ceva?
E cu adevarat infricosator.
Cel ce face ascultare e ca o hartie alba. Nu are nimic scris pe ea care sa
fie luat de diavol.
Cat valoreaza duhovnicul, cu frica de Dumnezeu, nu valoreaza intreaga lume,
nu valoreaza tot Sfantul Munte.
Faci ascultare la duhovnic? La Dumnezeu si la Maica Domnului faci ascultare.
Iar Hristos, Care a facut desavarsita ascultare la Tatal Ceresc te primeste, te
aude, te face asemanator Lui. De aceea, cel ce face ascultare va avea o dubla
cununa in slava vesnica.
Daca te trimite duhovnicul pe luna si te duci, esti in ascultare. Il odihnesti pe
duhovnic? Il odihnesti pe Dumnezeu.
Cand m-am dus eu la duhovnicul Iosif, duhovnicul vostru era incepator.
Parintele Iosif mereu il incerca, dar duhovnicul vostru nu stia nimic decat
blagosloviti si sa fie blagoslovit. Adesea parintele Iosif ii striga cand mergeam
eu pe acolo: Vavuli fa-ne cafea", si duhovnicul vostru Efrem raspundea: Sa fie
blagoslovit" si fugea sa indeplineasca porunca. Cum se indeparta, parintele Iosif
zicea incet: Fii binecuvantat intotdeauna!" si se ruga pentru el. Duhovnicul
vostru a primit mult har tocmai datorita ascultarii la parintele Iosif.
Demonizatul acela care a facut desavarsita ascultare la cei doi batrani si care
s-a tamaduit prin ascultarea sa, mi-a spus cum i sopteau demonii: Pleaca de
la batranii la care esti si coboara pe tarm, pe stanci. Batranii astia mananca,
dorm, se roaga prea putin. Ca sa iesim trebuie multa rugaciune si post." Si
desigur ziceau adevarul, insa era o cursa a diavolilor pentru ca sa-l scoata de
sub ascultare. Siliti de o alta putere au marturisit: Daca reuseam sa te
scoatem de la batrani si sa te facem sa cobori pe stanci, spre tarm, te-am fi
aruncat incet-incet in deznadejde si te-am fi facut sa sari in mare, adica sa te
sinucizi". Prin ascultarea lui a invins demonii si s-a vindecat.
Numai diavolul stie ce e duhovnicul, ce inseamna duhovnicul, ce inseamna
ascultarea de duhovnic!
Facandu-mi eu odata voia si plantand pomi, toti s-au uscat. Cei pe care i-am
plantat cu binecuvantarea parintelui Nichifor s-au prins, desi parintele Nichifor
nu era dintre monahii rugatori.
Nu trebuie sa tolerezi sa-l judece cineva pe duhovnicul tau. Sa te opui, sa te
impotrivesti cand auzi ca se spune ceva impotriva duhovnicului tau. Asa e
corect si asa trebuie sa faci. O intamplare asemanatoare cu cea in care acel
monah a zis: am duhovnic" si prin aceasta au disparut dracii i s-a intamplat si
346

tatalui parintelui Amfilohie. Parintele Amfilohie si-a adus tatal la Sfantul

Munte, l-a facut monah si-l ingrijea. Ca sa vezi, copilul si-a facut tatal calugar!
Cand tatal lui tragea sa moara, parintele Amfilohie a intrat in camera
muribundului si vazandu-l foarte tulburat il intreba:
- De ce esti, tata, atata de tulburat?
- Au venit diavolii si mi-au spus, inspaimantandu-ma, ca-mi vor lua sufletul. Iar
parintele Amfilohie i-a spus:
- Nu-ti fie frica pentru ca nu-ti pot face nimic, pentru ca esti sub ascultare.
Daca mai vin la tine sa le zici: Ce aveti cu mine? Am duhovnic. Eu sunt
ascultator".
Au venit din nou demonii in ziua urmatoare cu mai mult zgomot, cu sabii, cu
topoare, cu furci, speriindu-l ca-l vor lua. Cum le-a zis ca are duhovnic,
demonii s-au fcut nevzuti. Numai diavolul stie ce putere are duhovnicul, ce
zice duhovnicul. A zis duhovnicul? Du-te! Urca-te pe luna, nu te teme! Orice
vrea duhovnicul, s fie fcut. Nu te intereseaza. Nu intereseaza decat
ascultarea. Ai facut ascultare, mergi in Rai, nu ai facut, mergi in Iad.
N-ai venit sa te impartasesti de zece ori pe zi, sa faci rugaciunea mintii,
privegheri sau posturi. Toate nu valoreaza nimic fara ascultare. Ai facut
ascultare, mergi in rai, ai facut neascultare, mergi in Iad! Adam a facut
neascultare si a ajuns in iad! Noi calugarii spunem putine cuvinte: ASCULTARE
DE DUHOVNIC = VIATA, NEASCULTARE = MOARTE. Ai facut ascultare, ai facut
totul. Eu nu spun ca celelalte nu ne folosesc, insa sunt pe planul doi. Imi
amintesc ca odata, pe cand traia duhovnicul Iosif, l-am judecat intr-o
problema. M-am dus seara sa ma rog si nu puteam de loc sainaintez in
rugaciune: Doamne Iisuse.Doamne Iisuse" mai mult nu puteam.Undeva am
gresit" m-am gandit. Undeva am pacatuit". Ia sa vedem in ziua precedenta,
unde am mers, ce am facut, ce am spus. Am gasit: l-am judecat pe duhovnicul
meu. Ziua urmatoare era duminica si trebuia sa slujesc la Sfantul Altar. Acum
ce era sa fac? Rugaciune! Dumnezeul meu, iarta-ma caci mi-am judecat
duhovnicul. Am gresit, imi cer iertare" Dar nimic! Dar Petru, Doamne, Te-a
tagaduit de trei ori si l-ai iertat. Eu nu Te-am tagaduit, ci doar l-am judecat pe
duhovnicul meu. Acum ma pocaiesc si-mi cer iertare". Nimic! Iau din nou
metaniile, dar rugciunea nu inainteaza. Au inceput lacrimile. Am varsat rauri
de lacrimi. Pe cuvioasa Maria Egipteanca ai iertat-o cand s-a pocait si pe multi
pacatosi ai iertat. Pentru mine nu exista mila, nu exista iertare?"
Au trecut asa trei ore. In sfarsit simt o pace, o dulceata, o bucurie inlauntrul
meu. Atunci incepe si rugaciunea, singura: Doamne Iisuse Hristoase, miluiestema". Deci nu-i acelasi lucru sa judeci un strain cu a-l judeca pe duhovnicul tau.
Vai tie! L-ai judecat pe Insusi Dumnezeu. Singurul om pe care l-am iubit si
singurul om de care m-am temut a fost parintele Iosif. Duhovnicul poate sa-ti
347

spuna un cuvant mandru sau sucit. Tu fa-ti ascultarea ta, fa ascultare

desavarsita. Rodul desavarsitei ascultari l-am incercat la duhovnicul Iosif. O sa
ma intrebi desigur care este? Nu ma temeam de Dumnezeu, nici macar nu ma
temeam. Gura duhovnicului ce zice? Sa fie blagoslovitfa ascultare fara
deosebire.
Gura duhovnicului e gura lui Hristos. Sa faci ce spune duhovnicul fara sa
analizezi, fara sa cercetezi si fara sa murmuri. Construieste pe smerenie. A zis
duhovnicul asa? Sa fie blagoslovit. De nimic sa nu te ingrijesti de vreme ce faci
ascultare. Te vei mantui, o sa mergi in Rai.
Un diacon ii zice duhovnicului: Parinte vreau sa merg sa fac baie in mare
pentru sanatate". Nu te du copile pentru cutare sau cutare motiv". Ba ma duc
sa fac baie". Si se duseFacu baie si in timp ce se scalda un rechin l-a omorat.
Mai tarziu i-a scos marea trupul sfasiat la mal. Unde s-a dus sufletul lui?
Ascultarea aduce iluminare, lacrimi si rugaciune. Daca n-ai ascultare, chiar
daca le ai pe acestea, le vei pierde. Cat de mult il cinstesti si il iubesti pe
duhovnic, atat de mult primesti. Harul ascultarii il inconjoara pe ascultator ca
o flacara si de aceea nu-l poate prinde diavolul. Daca lipseste aceasta flacara,
diavolul ne va devora.
Teologia (cuvantarea de Dumnezeu) este rezultatul rugaciunii, iar rugaciunea
este rezultatul ascultarii. Cand faci ascultare o sa gasesti si rugaciune si
teologie (cuvantare de Dumnezeu). Cand insa nu faci ascultare nu gasesti
nimic. Primul lucru, sau mai bine zis radacina, este ascultarea. Ai facut
ascultare? O sa gasesti rugaciune. Se poate sa o gasesti acum sau sa o gasesti
maine.

Intrebare: Si daca duhovnicul da o porunca gresita?

Raspuns: Niciodata nu ajungi tu rau, pentru ca la mijloc este ascultarea.
Cu cat mai mult devotament, abnegatie, iubire si credinta ai in suflet, cu atat
nu ai impotriviri launtrice. Cand insa ai ceva cu duhovnicul tau, sa stii ca nu
esti una cu el, ca nu-l iubesti si n-ai credinta in el. Cu cat ai mai multa credinta
in duhovnic, ca atat ai mai putina grija. Cand nu esti unit cu duhovnicul simti o
impotrivire, ai un spin" inlauntrul tau.
Cu cat ai mai mult devotament si ascultare fata de duhovnicul tau, cu atat o sa
ai mai multa ravna.
Cel mai bun zel e la inceputul vietii calugaresti. Esti devotat duhovnicului.
Cand te unesti cu duhovnicul e zelul cel mai bun. Cand vezi fata duhovnicului
348

ca pe a lui Hristos, totul merge bine. Cand vezi greseli la duhovnic, e vai de
tine!
Odata mi-a zis cineva: Parinte staret vreau sa merg la duhovnic sa ma
spovedesc pentru asta si asta. Sfintia ta ce zici?" Fa 1000 de metanii". Sa fie
blagoslovit". Si n-a mai zis nimic la duhovnic. Asta e, sa zicem, credinta,
atasamentul, unirea custaretul.
Ah, fericita ascultare! Parintilor, eu ce sa zic? Cand eram sub ascultare alt har
aveam, alta rugaciune. Pluteam, ca sa spun asa in aer. Acum sunt staret. O sa
ziceti ca nu am cautat asta, ca Dumnezeu mi-a dat. Da, insa imi amintesc
starea de ucenic. Cea mai buna stare pentru monah este starea de ucenic, de
ascultator. Puterea ascultarii se vede din urmatoarea intamplare. Era intr-o
marti si spre seara mi-au venit niste ganduri contra duhovnicului meu,
parintele Iosif, pentru ca ne-a pus sa semnam o scrisoare. Avea si dreptate,
dupa cum s-a dovedit ulterior. Sambata merg la slujba cu parintele. Cum m
vede imi zice: Parinte, ai ceva contra mea, ceva te separa de mine, ai ceva
inlauntru. Nu te desparti de duhovnic, nu te rupe de mine!" Eu uitasem ca l-am
judecat, uitasem gandurile. Parinte, zic, nu-mi amintesc sa am un gand care
sa ma separe de sfintia ta." Si totusi ai ceva care te separa de mine. Cum team vazut, am stiut. A stiut sufletul meu ca ai ceva ganduri care te separa de
mine." Parinte, nu-mi amintesc nimic!" Sa incerci sa-ti amintesti!"
Dupa ce am terminat Sfanta Liturghie am plecat. Mergand spre chilia mea si
urmarind ce ganduri am avut in aceste zile, mi-am amintit de judecata pe care
i-am facut-o in legatura cu scrisoarea. M-am intors inapoi si mi-am cerut
iertare cu lacrimi.
Calugarul trebuie, deci, sa faca ascultare orbeste, sa nu faca deosebire. Imi
amintesc ca, alta data, m-am dus la chilie sa ma rog. Ma gaseam intr-o stare
harica. Deodata, parintele Procopie, care era ucenic impreuna cu mine, bate la
usa si ma cheama la lucru. Pentru ca stiu ca harul poate sa vina sa te bucure fie
cinci minute, fie o ora, fie doua, m-am gandit ca acum cand ma gasesc sub
lucrarea harului sa profit si cand se va sfarsi sa merg la lucru. Parintilor, nici nu
am apucat sa termin de gandit ce am zis, ca am si pierdut harul! N-a fost asta
neascultare? Ba neascultare a fost, chiar daca parintele Procopie nu era
duhovnicul meu. Si mi-am zis atunci in sine: Si neascultarea am facut-o si
rugaciunea am pierdut-o". De aceea zic: Fa ascultare si vei gasi rugaciunea. Nu
urmari rugaciunea ca ea vine din ascultare.
Primul lucru pe care l-am intalnit noi la parintele Iosif a fost ca Dumnezeu te
mantuieste prin rugaciunile duhovnicului. Ce putem spune e ca pe cat de unit
esti cu duhovnicul, pe atata de mult har primesti. Ca fierul in foc, se face si el
foc. Pe cat il indepartezi de foc, cu atata se raceste.

349

Rugaciunea izvoreste din ascultare, nu ascultarea din rugaciune. Fa ascultare

acum si in continuare va veni harul.
Parintele Iosif spunea: Cel ce face ascultare va iesi bine numai si numai pentru
ascultare! Nu are importanta cine e duhovnicul. Ce i-a folosit lui Iuda ca L-a
avut pe Hristos? Nimic! Ce i-a folosit lui Adam ca L-a avut staret pe Dumnezeu
si ca era in Rai? Nimic! Nu s-a folosit de Rai, caci a facut neascultare. Cu ce l-a
impiedicat de la sfintenie pe marele Acachie faptul ca duhovnicul sau era sucit
si nebun si il batea zilnic? Cu nimic!

Intrebare: Dumnezeu ne-a dat putere de judecata. Asta e alba, asta e neagra.
Daca iti spune duhovnicul ca albul e negru si invers, nu elimini judecata?
Raspuns: Asta este ascultarea, parintele meu, asta este ascultarea. Sa te
incredintezi ca e negru si nu alb cum il vezi tu Tu vezi lucrul alb, iar
duhovnicul il vede negru. El vede corect, el vede drept! Asta este ascultarea!
Sa te straduiesti sa vezi ca nu este cum spui tu, adica alb, sa nu crezi nici
macar ceea ce vad ochii tai.
Cand esti unit cu duhovnicul te inunda harul. Imi amintesc anii aceia: suvoi
venea harul. Mi-a spus intr-o zi: N-o sa primesti nimic pana sambata viitoare".
Cu adevarat moarte a fost pentru mine. Ne minunam cum se implineste
cuvantul duhovnicului, cum il pecetluieste Dumnezeu.
Odata, niste crestini ne-au adus un sac cu cartofi, la arsana. Un ucenic de-al
meu, incepator (acum nu mai este la noi) mi-a spus ca este obosit si ca nu vrea
sa mearga sa-l aduca si m-am dus eu. Jos era oprit un camion, i-am facut semn.
Inauntru erau doi profesori universitari care imi zic: Parinte, nu stiti unde sta
parintele Efrem?" Eu sunt", le raspund. Iar unul dinre ei imi zice: Voi monahii
sunteti cu adevarat fericiti, pentru ca traiti cu adevarat viata crestina".
Cand m-am intors la chilie, i-am povestit ucenicului intamplarea, la care el mia zis cu multa nerusinare: Mda, cand vin aici ii izgonesti, iar jos ii inviti aici".
Ce sa ma fac, mai copile, asa mi-a venit atunci sa le zic, ii raspund. Acum hai
sa ne rugam o ora la chilie". Dupa o ora vine la mine si ma intreaba: Cate
rugaciuni ai facut?" Atatea", ii raspund. Doar atatea? Eu am facut cu mult mai
mult si inca mai pot sa mai fac". Mi-a zis toate astea cu nerusinare. M-am intors
intristat la mine la chilie. Numai ca nu am plans pentru comportamentul
copilului aceluia. Se duse ucenicul sa doarma. Cum insa sa poata dormi cand
diavolii au inceput sa-l atace? Si numai ce vine la mine la chilie speriat si-mi
spune ce i se intampla. Ii raspund: Asta ti se intampla pentru ca l-ai suparat
pe duhovnicul tau". I-am citit o rugaciune, au trecut toate si s-a culcat linistit.

350

Cand te faci prost pe tine insuti, pentru ascultare, si daca esti asa cum iti spun
si intrebi pentru toate, incepe Dumnezeu sa-ti dea har.
Parintele Procopie a plecat o data, facand neascultare de parintele Nichifor.
Cand a ajuns la o anumita stare de lepadare a simtit deodata lipsa harului. Se
simtea ca si cum ar fi un alt Procopie care-l intreaba: De ce ai plecat?" De
asta si asta!" ii raspund. De ce ai lasat ascultarea si pe duhovnicul tau? Du-te
inapoi la ascultarea ta!" Si s-a intors Procopie.
Nu are importanta cine este duhovnicul. Metania pe care o pui duhovnicului e
lucru mare. Facand ascultare la parintele Nichifor in anii aceia, am vazut
minuni.
Parintele Iosif spunea: Nici preotia, nici Sfanta Impartasanie, nici rugaciunea
mintii, nici postul, nici privegherea nu mantuiesc fara ascultare. Tot ce se face
din voia proprie e luat de diavoli!" Caci implinind cineva voia altuia si nu pe a
sa, infaptuieste nu numai lepadarea de sufletul sau, ci si rastignire fata de
toata lumea.
Cel ce contrazice pe parintele sau, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se
smereste pana la moarte, se minuneaza ingerii. Caci unul ca acesta face lucrul
lui Dumnezeu (Ioan VI, 28), asemanandu-se Fiului lui Dumnezeu, Care a implinit
ascultarea de Parintele Sau pana la moarte, iar moarte, pe cruce (Filip, II, 411)".

Sfarsit.

MARTURIA UN GINECOLOG CARE REFUZA SA MAI FACA AVORTURI SI

LUPTA PENTRU VIATA: Doctorul Ionel Cioata din Timisoara (video)
Publicat pe 18 Apr 2013 | Categorii: Convertiri, Razboiul impotriva familiei, Video |
Print This Post
Din anul 2000 nu am mai efectuat intreruperi de sarcina, decat in siutuatia in care
sarcina a fost sau este oprita in evolutie. Aceasta decizie, v-am spus ca a fost greu de luat
pentru ca, pana la momentul acela, fiind in aceasta specialitate si pentru ca aceasta
tehnica de intrerupere de sarcina am invatat-o in timpul pregatirii mele - ma ascundeam
in spatele acestei sa zicem datorii ale mele, ca sa fac acest lucru. Ei, sunt convins,
351

ca bunul Dumnezeu la momentul acela dar acela a fost momentul hotarator, pentru ca
in sufletul meu si in mintea mea si in familia mea, aceasta dezbatere se purta de
multi ani. Chiar sotia mea imi spunea aproape in fiecare zi ca ar fi bine sa intrerup
aceasta practica. Si eu ii replicam normal, ca orice doctor da asta-i meseria mea,
trebuie sa fac si intreruperi de sarcina, sa fac si operatii, sa asist si nasteri. Si cumva
ma ascundeam in spatele acestei meserii.
Decizia mea a fost luata dupa cateva vizite pe care le-am facut in Sfantul Munte. Am
fost de doua ori in Sfantul Munte Athos, am avut niste discutii cu vrednicul de
pomenire Parintele Petroniu, si care mi-a spus a aflat ca sunt medic, i-am marturisit
ca sunt medic si mi-a spus:
Domnul doctor, sunteti intr-un mare, mare pacat! Atentie ce faceti cu viata
dumneavoastra si a copiilor dumneavoastra, pentru ca pacatul avortului este capital.
M-a tulburat aceasta afirmatie a dansului, dupa care am mai avut cateva intalniri cu
Parinti imbunatatiti in Romania in manastiri, la biserici si in 1999-2000 am fost sa ma
spovedesc. Si, normal, Parintele care era acolo mi-a spus marturisindu-i care este
meseria mea si care este drama pe care o traiam; i-am spus: Ce sa fac Parinte? si a
zis:
Imi pare rau, dar canonul spune clar: nu puteti sa va impartasiti. Trebuie sa va
rezolvati problema, daca vreti sa traiti in curatie [integritate morala, n.n.].
Ei, a fost durere mare pentru ca eram la impartasit cu sotia mea, care astepta afara. Si
dupa spovedanie ne-a poftit inauntru cei care asteptam acolo pentru Sfanta
Impartasanie, si sotia a zis sa intram, si eu i-am spus: nu, eu nu pot, pentru ca
Parintele mi-a interzis, mi-a dat un canon si nu pot sa ma impartasesc. A fost distrusa,
va dati seama. Atuncea cred ca a fost picatura care a umplut paharul. In sfarsit, am
trecut peste momentul acesta. Mi-aduc aminte cu emotie, si glasul meu tremura
pentru ca a fost o decizie enorma a vietii mele. Si, mi-am respectat promisiunea pe
care am luat-o atunci, si apoi viata mea s-a schimbat total.
Ma ascundeam in spatele acestei meserii, pentru ca ma gandeam: n-or sa mai vina
pacientii la mine cum gandeste omul lumeste, va dati seama! Si, pot sa va spun ca
dupa aceea, lucrurile au capatat o cu totul alta dimensiune. Familia mea s-a
schimbat, sufletul meu s-a schimbat, relatia mea cu pacientii s-a schimbat, si tot mai
multi pacienti au inceput sa vina in cabinetul meu, la spital, la cabinetul privat pe care
il aveam. Si, bunul Dumnezeu mi-a dovedit ca oricum, stiam ca decizia asta era buna
dar, bunul Dumnezeu mi-a dovedit ca El este bun si iubitor, si iertator si sper sa ma
ierte pentru toate greselile si pacatele pe care le-am facut prin uciderea a sute si sute
si nu mai stiu cate suflete
Am avut foarte multe cazuri de pacienti indecisi, de cupluri care nu erau casatoriti,
de fete tinere, multe cazuri din acestea care venisera cu acest scop sau ma rog, cu
acest gand, si mi-am luat timp, si am discutat cu ei. Le-am aratat embrionul, le-am
352

aratat fatul, am aratat inimioara, am aratat lucruri care sa-i determine sa schimbe
decizia care de fapt nu era luata, dar era doar o intentie. Si pot sa spun, si-i
multumesc lui Dumnezeu de fapt, [nu eu, ci] Duhul Sfant lucra atuncea, vorbea prin
gura mea; sunt convins de asta - multi dintre ei au renuntat la idee. Au ramas ca si
pacienti, am reusit sa-i ajut la momentul nasterii, si sunt oameni fericiti si impliniti.
Au fost paciente care aveau deja doi copii, sau trei copii, si care erau intr-o situatie din
aceasta, material deficitara, si le-am spus:
Ganditi-va ca un copil este o binecuvantare pentru o familie, nu este o pedeapsa pe
care vi-o da Dumnezeu. Deci trebuie sa luptam ca sa vina pe lume fiecare suflet pe
care Dumnezeu il randuie. Sa nu ne opunem acestui lucru.
Asa cred ca trebuie sa luptam pentru viata.
Colegii mei, si pacientele pentru o perioada au fost bulversate pentru ca nu-si explicau
cum de-oadata eu am luat o asa decizie. Si le-am spus clar: asta e o decizie pe care am
luat-o pentru sufletul meu, pentru viitorul familiei mele, si asta am simtit eu. Si multi
au banuit ca de fapt e o pacaleala, sau asa, o vorba aruncata, si ca eu totusi o sa
cedez presiunilor si o sa mai fac. Sigur peste mine au venit si ispitele. Au venit
cunostinte apropiate, au venit si prieteni, au venit si au zis: nu se poate, e sotia
insarcinata, vreau sa intrerupem sarcina, si eu am zis:
Nu, eu nu mai fac, de acum incolo trebuie sa fiu curat, indiferent ce ar fi, indiferent
cine ar fi, decizia mea este clara, si de acum incolo voi lupta pentru viata.
M-au banuit ca din ortodoxul care am fost botezat, am crescut, si care o sa mor
dar o sa mor si o sa invii, dupa cum spune Scriptura ca nu mai fac pentru ca am
ales o cale gresita, am trecut intr-o alta biserica. Ma rog, lucruri din acestea care
sunt lumesti si care le-am trecut cu vederea si care nu le-am luat in seama. Si mi-am
luat aceasta curatie, si bunul Dumnezeu sa ma ajute si nu am cum sa ma mai intorc
de unde am fost, sunt altul.
Nimeni, ca medici obsteticieni si ginecologi nu ne obliga ca sa facem acest pacat.
Nimeni! As sfatui colegii mei, si nu numai colegii mei, dar as sfatui viitoarele mamici,
care ajung in situatia aceasta sa se gandeasca foarte bine la acest lucru.
Ginecologul Ionel Cioata este fratele unui alt medic credincios al Timisoarei,
chirurgul cardiolog Dan Cioata, despre care am publicat materialele aparute in revista
Familia ortodoxa, respectiv la emisiunea Cuvinte din taceri:

DR. DAN CIOATA (Timisoara) CHIRURGUL CARE CAUTA INIMA

DUHOVNICEASCA sau Medicina ca misiune mantuitoare
Emisiunea Cuvinte din taceri: intalnire cu dr. chirurg crestin DAN
CIOATA [video PARTEA I]
353

Convorbire cu medicul crestin DAN CIOATA [video, partea a II-a]

LEGATURI:
Mai multi medici din Arad REFUZA sa faca avorturi din MOTIVE DE
CONSTIINTA
APEL DE CONSTIINTA PENTRU APARAREA COPILULUI
NENASCUT
UCIGASII LUI DUMNEZEU/ Aproape toti ginecologii italieni REFUZA
avorturile!
***

STRIGATUL MUT (VIDEO si articol)

Documentar video despre INDUSTRIA AVORTURILOR Bani
insangerati
CUM SE OMOARA COPIII NENASCUTI SI CU CE CONSECINTE
ASUPRA FEMEILOR? Reportaj fara anestezie despre avort: E
URGIE!
Statistica avortului in Romania: FIECARE ROMAN POARTA CATE UN
MORT IN SPATE UN PRUNC AVORTAT. Ne mai miram ca am ajuns
defaimare inaintea neamurilor?
Articolele saptamanii (1): CUM S-A AVORTAT ROMANIA SINGURA: E o
intreaga lume pe care am avortat-o, o intreaga istorie care ar fi aratat cu totul altfel
IEUD (jud. Maramures), leaganul copiilor, LOCUL UNDE TOTI COPIII ERAU
LASATI SA VINA PE LUME azi, un paradis in destramare. Cum a slabit
credinta? (video)
AVORTUL CAUZEAZA BOLI PSIHICE (studiu medical)
AVORTUL DUCE LA CANCER MAMAR!
AVORTUL HORMONAL: Christa Todea-Gross despre METODELE
CONTRACEPTIVE (pilula de a doua zi, sterilet etc.) si MANIPULAREA
LIMBAJULUI MEDICAL
354

Initiative si actiuni destinate combaterii avortului/ E DEMONSTRAT:

CULTIVAREA CONTRACEPTIEI = PROLIFERAREA AVORTURILOR/ Cultura
desfraului vaneaza copiii si-i face sclavi/ CUM SE IMBRACA LA SCOALA COPIII
NOSTRI? (Stiri familie 29 ianuarie 9 februarie 2011)
CEDO uimeste din nou: Nu exista un drept la avort si la casatorii homosexuale!/

Dezbaterea ocultata din Romania: CAND INCEPE VIATA UNUI COPIL?

IMPLICATIILE UNEI REZOLUTII C.N.C.D.
AVORTUL: cea mai ingrozitoare crima a istoriei
TRAGEDIA COPILULUI NENASCUT. De ce nu vrem sa stim?
Dr. Vasile Astarastoae si Larisa Iftime: PLEDOARIE PENTRU VIATA
[video]/ LOGICA INUMANA a legislatiei avortului/ Si barbatul e
VINOVAT de avort
***

Parintele Efrem Filotheitul despre gravitatea PACATULUI AVORTULUI

si CUM POATE FI IERTAT
PARINTELE NICOLAE TANASE: Ne-nasterea duce la razboi si la
disparitia neamului. Inotam in sange pana peste cap. Cum s-a ajuns aici?
MINTINDU-NE (audio, video, text)
PARINTELE TANASE DESPRE FAMILIA ORTODOXA, STATUL
CRIMINAL SI NEPASAREA NOASTRA: Nu avem o preocupare pentru
problemele oamenilor din parohie
PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si
perspectivele apocaliptice ale neamului: Urmeaza pieirea!
Parintii Nicolae Tanase si Mihail Milea despre avort si familie
E VREMEA SA NE TREZIM DIN SOMN!
Parintele Ilie Moldovan despre pocainta pentru AVORT, metodele
CONTRACEPTIVE si rolul femeii in Biserica (AUDIO)
PARINTELE MACARIE DE LA MAN. PASAREA. Despre Maica
Domnului (VIDEO) si despre canonul pentru avort. Romanii nostri vor
incepe, incet-incet, sa se cearna
355

PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (II): Problemele

din casnicie, avortul, evolutionismul, idolii lumii
PARINTELE EPISCOP LONGHIN JAR (fost Mihail) INTERVIURI AUDIO cu
tatal si mama orfanilor de la Banceni: COPIII PARASITI, PLANSUL
DORULUI PARINTESC SI MINUNILE IUBIRII
Pastorala de Craciun pro-viata si pro-familie a IPS TEOFAN, MITROPOLITUL
MOLDOVEI SI BUCOVINEI
CRUCEA, PUTEREA NEBUNA A CRESTINULUI. Inaltul Teofan mustra, in
Duminica Sfintei Cruci, nelegiuirile anti-familie din lumea contemporana
(propaganda homosexualitatii, avortului, prostitutiei, educatiei sexuale)

Pr. Dan Damaschin despre URMARILE TRAGICE ALE AVORTULUI,

CONTRACEPTIE si CRUCEA DE MAMA

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/04/18/drionel-cioata-ginecolog-anti-avort/ )

Gheronda Iosif Vatopedinul: UNDE DUCE ADEVARATA POCAINTA? DE CE AVEM

NEAPARAT NEVOIE DE SPOVEDANIE SI DE PLANS?
Publicat pe 24 Apr 2013 | Categorii: Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru,
Gheronda Iosif Vatopedinul, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS,
Pocainta, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine) | |Print

Unde duce adevarata pocainta?

Harul cel iubitor de oameni al lui Dumnezeu, desi este unul, lucreaza in felurite chipuri in
cei credinciosi. Celor incepatori pe calea pocaintei, care nu si-au lepadat patimile,
356

lucreaza imbarbatandu-i, ca sa nu se imputineze cu sufletul si sa dea inapoi. Celor

ce au sporit si se nevoiesc cu osardie, isi face simtita prezenta din vreme in vreme si
ii intareste in iubirea de osteneala. Celor ce au inaintat in lucrarea faptuitoare si au
imblanzit simturile, despartindu-le de patimi, le daruieste dumnezeiasca iluminare. Celor
care isi pazesc cu acribie simturile de robia a ceea ce este irational si patimas, le sporeste
luminarea mintii, stapaneste peste intelesuri si naste hotarari rationale si placute lui
Dumnezeu.
Taina cea de negrait si cutremuratoare pentru ratiune , dupa Parintii nostri, este
urmatoarea: Atunci cand mintea prin paza a imblanzit si a supus simturile in fata
pornirilor si miscarilor irationale, incat sa se odihneasca in ea cuvantul duhului
vietii, harul se pune sub stapanirea mintii si se unesc aceste doua stihii desavarsite,
care formeaza omul desavarsit.
n pocainta completa (intreaga), cand ceea ce este muritor a fost inghitit de viata si
mintea impreuna cu harul vor pecetlui invierea, incepe simtirea cea mai presus de
fire si incredintarea; incepe astfel slujirea faptuitoare a plinatatii (pleromei)
Bisericii.
Chiar daca harul este unul, se imparte in multe moduri in organele sale sufletele
sfintite si se da fiecaruia dupa masura darului (Efeseni 4,7). Unuia ii da
intelepciune, altuia cunoasterea si teologia, altuia proorocia, altuia tamaduirile, altuia
slujirea, potrivit cu nevoile, pentru constituirea plinatatii Bisericii. Exact aceasta este ceea
ce nu numai in vremea aceea, ci si astazi este valabil, adica faptul de a se prelungi
promisiunea Domnului nostru, ca nu ne va lasa singuri niciodata.
Aceste stari, care sunt o forma de propasire in cei ce tin acribia constiintei lor, sunt
permanente, dar nu sunt controlate de cei ce le patimesc, ca sa se invedereze ca puterea
covarsitoare este de la Dumnezeu si nu de la noi (2 Corinteni 4,7). Unora li se
daruieste incredintare de cate ori harul gaseste ca este potrivit. Si aceasta iarasi nu
este controlat de catre cel ce patimeste, cand, cum si cat. De obicei insa acestea le
provoaca rugaciunea, si iarasi nu cand voieste cel ce cere, oricat ar cauta aceasta.
Lucrarile harului niciodata nu sunt controlate in chip absolut de catre om, oricat le-ar
cauta, pentru ca atotmantuitoarele hotare ale proniei lui Dumnezeu sunt aproape
neschimbabile. Avem dreptul de a cauta si de a cere, dar nu acela de a porunci. Voia
dumnezeiasca cea dupa binevoire este mantuirea sufletului, si daca aceasta este
impiedicata de vreo anumita mangaiere, nu este indeplinita niciodata.
Care sunt mijloacele practice care conduc si contribuie la faptuirea pocaintei?
De vreme ce pocainta este indreptarea greselilor, care privesc fapte si intelesuri, primul
lucru care se impune este indepartarea noastra de motivele si cauzele care le-au
provocat. Dupa aceea, trebuie sa urmeze hotararea curajoasa si statornica lucru care
nu este strain caracterului si vointei noastre sa nu mai repetam acele lucruri care au
provocat vinovatia. mpreuna cu aceasta hotarare trebuie sa corelam si continua
357

invocare a ajutorului dumnezeiesc si astfel sa readucem harul dumnezeiesc, pe care

pacatosenia noastra l-a intristat si l-a alungat.
Lucrul cel mai necesar, care constituie si miezul pocaintei si in continuare si al terapiei
(vindecarii), este atotcuprinzatoarea iubire de osteneala. Aceasta zdrobeste si
desfiinteaza iubirea de placere cea cu multe forme, pe care a provocat-o iubirea
noastra de sine (filavtia), de vreme ce orice calcare de porunca si orice neascultare isi
primeste dreapta rasplatire (Evrei 2,2). Aceasta vadeste aplicarea absoluta a dreptatii
dumnezeiesti, care se scarbeste de punerea in lucrare a irationalului, care este reaua
intrebuintare a legilor si canoanelor ipostasului nostru rational.
Asa cum am mentionat in raspunsul nostru anterior, reaua intrebuintare a intelesurilor
firii noastre rationale duce in mod necesar la reaua intrebuintare a lucrurilor. Se
savarseste astfel pacatul cel cu multe forme, care are drept rezultat principal placerea,
maica mortii. Alt leac si mijloc pentru combaterea reala a acestei catastrofe nu exista
decat mantuitoarea iubire de osteneala. Acesta este motivul pentru care parintii
duhovnicesti impun canoane celor care pasesc pe calea pocaintei. n felul acesta
provoaca in fiii lor duhovnicesti o involuntara iubire de osteneala impotriva iubirii
de placere, care provine din calcarea legii.
Foarte mult ajuta pentru o pocainta statornica si adevarata cunoasterea in profunzime a
menirii noastre. Cine am fost la inceputul creatiei noastre, cand viclenia si toate cele ce
se afla in legatura cu aceasta inca nu robisera sufletul nostru? De unde am cazut, iar
acum unde trebuie sa ajungem cu harul Hristosului nostru?
Daca acestea vor coexista si vor merge impreuna cu noi totdeauna in chip nedezlipit,
niciodata nu ne vom iesi din fire, nici nu vom fi atrasi de provocarea irationalului si a
pervertirii firii.
De ce este necesara spovedania?
Spovedania este primul element al pocaintei. n parabola fiului risipitor vedem marea ei
insemnatate cand citim:
Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau (Luca 15,18).
Prin cuvantul sculandu-ma arata indreptarea caderii, intreruperea hotararii celei vinovate si a savarsirii greselii pacatoase. Prin marturisirea am gresit (am pacatuit),
cauta mai inainte de toate iertarea. Elementul urmator al pocaintei active este smerenia,
care respinge irationalul in care imaginatia inselata se misca in chip egoist.
Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.
Ruperea voluntara a filiatiei este marturia necesara a constiintei greselii si intoarcerea
faptuitoare a persoanei in locul ei firesc.
358

Diferite pasaje din Scriptura se refera la necesitatea spovedaniei, ca marturie

practica a pocaintei. Prin spovedanie, omul isi descopera lipsa de credinta, tradarea
si negarea indatoririlor sale, din care a provenit caderea si nimicirea. si vadeste
vinovatia si astfel nimiceste mijloacele si cauzele zdrobirii sale si incheie (intregeste)
intoarcerea in sanurile Tatalui, care s-a intrerupt prin pacat si prin calcarea legii.
Orice incalcare a legii si neascultare pricinuieste in om o dubla vinovatie. Si in trup,
impreuna cu simturile, si in suflet si minte, de unde porneste tradarea. Prin
spovedanie omul vindeca ambele forme de vinovatie, de vreme ce cel ce se spovedeste
descrie cu smerenie lepadarea si tradarea ca fiind ale sale. Nici spovedania nu se face
fara pocainta, nici pocainta fara spovedanie. Amandoua sunt mijloace absolute si
nedespartite ale mantuirii.
Principala cauza a ratacirii omului este judecata gresita a mintii. Pocainta inseamna
intoarcerea mintii la corecta judecata si folosire a intelesurilor, astfel incat sa dispara
irationalul. Lucrarea aceasta a echilibrarii omului e rod al iubirii de oameni a lui Dumnezeu si a devenit cel mai mare dar al Sau facut firii noastre, de vreme ce am cazut din
prima noastra stare, cea dupa chipul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa neglijam pocainta, de
vreme ce, potrivit cuvantului Scripturii:
Cine este curat de intinaciune, chiar daca viata lui pe pamant ar fi de o singura zi?
(Iov 14,4-5).
Cine poate sa descrie intinderea iubirii de oameni si a atotbunatatii lui Dumnezeu
fata de om, din moment ce il primeste daca se intoarce cu pocainta, oricat de mare
ar fi tradarea si faradelegea lui? Cine va descrie nenorocirea si intunecarea omului
inselat, atunci cand calca in picioare si respinge acest dar, care il recheama pe
apostat si pe tradator in sanurile iubirii parintesti si il elibereaza de vesnica si
groaznica osanda?
Cu adevarat, daca iubirea de oameni a lui Dumnezeu nu ne-ar fi ingaduit pocainta,
nu ne-ar putea oferi nimic, nici chiar insasi iconomia Mantuitorului nostru, de vreme ce
transformabilitatea si pervertirea din viata noastra pacatoasa si atotvinovata o pot nimici.
Nici un descendent din radacina adamica sa nu neglijeze sa puna in lucrare in viata
sa marele dar al pocaintei, ca sa nu planga zadarnic in vesnicia viitoare. Plansul si
lacrimile sunt uneltele principale si aducatoare de castig ale pocaintei autentice, iar
cei ce se pocaiesc in chip drept sa nu se desparta de ele.
Ce este plansul si care este folosul lui pentru credincios?
Domnul, in predica Sa de pe munte, ii fericeste pe cei ce plang, dupa fericirea celor
saraci cu duhul, adica a celor smeriti. Cel ce este cu adevarat smerit are plansul
neincetat, deoarece isi simte ticalosia intru toate si se roaga cu durere catre Cel ce
poate sa mantuiasca, Dumnezeu.

359

Plansul se naste din simtirea micimii, a nimicniciei, a ticalosiei si a neputintei

omului. Plansul este cel mai nemincinos ambasador catre aceia care pot oferi izbavire
si ajutor, mai cu seama insa catre Dumnezeu, Cel ce este singurul vrednic sa dea
mangaiere.
Plansul nu exista atunci cand omul se afla in sanurile iubirii desavarsite si ale infierii lui
Dumnezeu. A fost adaugat si acesta la pedepsele pedagogice date impotriva neobrazarii
omenesti de dupa cadere.
Nu cred sa existe in intregul spectru al pocaintei un mijloc si o masura atat de
binefacatoare, care sa aduca un rezultat imediat, precum plansul. Primul lucru pe
care l-a intampinat stramosul neamului omenesc dupa surghiunirea lui a fost plansul si
lacrima. Din pacate, pe acesta il mostenim toti cei ce-i suntem urmasi. Acest rod al
propriei noastre nefericiri l-a gustat si Domnul nostru. Chiar daca El n-a plans
pentru Sine nsusi, ci pentru a noastra stricaciune si ticalosie.
Asadar, primul rod prin excelenta pe care ni l-a oferit aceasta vale a plangerii
(lumea de dupa cadere) este plansul si lacrima. Nu cred sa se fi nascut om care sa nu
se fi impartasit de ele. Putem insa foarte bine sa transformam aceasta otrava a
pedepsei noastre in medicament mantuitor prin mijlocirea pocaintei si, desigur, sa
fim numiti fericiti. Cu siguranta cei ce plang si cei ce lacrimeaza sunt toti cei ce
locuiesc pe pamant, insa sunt numiti fericiti doar purtatorii credintei si ai pocaintei.
Motivele si pricinile plansului stau in simtirea vinovatiei si a pacatoseniei noastre si
in cele ce dovedesc ticalosia caracterului nostru fata de menirea noastra universala.
ncalcarea acestei datorii, dar si nemitarnica amenintare a dreptatii dumnezeiesti
strapunge constiinta si in continuare inima. Deoarece inima este apasata, aceasta
creeaza plansul, starea de intristare pentru pacate. Daca atunci se vor adauga
rugaciunea si osandirea de sine, care sunt considerate lucruri necesare, vor incepe sa
vina lacrimile si se va schimba prima otrava a iubirii de sine in medicament
mantuitor al vindecarii; iar credinciosul va castiga fericirea, despre care s-a spus:
Fericiti cei ce plang, caci aceia se vor mangaia (Matei 5,4).
Orice stare intristatoare ce se naste din lucrarea pocaintei este folositoare, indiferent
daca este sau nu urmata de plans si lacrimi. nsa experienta si Sfintii Parinti ne
conving ca este cu neputinta sa lipseasca plansul si lacrima de la cei ce staruiesc in
pocainta; mai cu seama de la aceia care au gustat dragostea lui Dumnezeu si pronia
Lui parinteasca in viata lor.
Dupa cum acribia pocaintei si a fricii dumnezeiesti impreuna cu un program foarte
exact nasc si mentin plansul, tot asa si viata lipsita de luare aminte si imprastierile,
mai cu seama insa incalcarea infranarii, il risipesc si provoaca uscaciunea si
paralizia sufletului. Atotcuprinzatoarea iubire de osteneala, care este de altfel si
intelesul crucii, constituie principalul lucru care mentine plansul, si aici gasim
motivul pentru care Sfintii nostri Parintii, ca purtatori ai pocaintei, nu au neglijat-o
360

niciodata in viata lor. De multe ori au dus lupte duhovnicesti care pentru noi par
exagerate. nsa ce altceva sa fie usa si calea cea stramta si cu necazuri, care duce
spre viata, decat cuprinzatoare iubire de osteneala? Si pe drept cuvant putini sunt
cei care o afla.
(din: Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, Iasi, 2012)

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/04/24/adevaratapocainta-spovedanie-fericiti-cei-ce-plang-pacate-iosif-vatopedinul/ )

Bronisaw Wildstein despre NOUA UTOPIE

TOTALITARA: Uniunea Europeana impotriva
familiei, statului national si democratiei
Publicat pe 22 Nov 2012 | Categorii: Articolele saptamanii, Globalizare, guvernarea
europeana (UE), Razboiul impotriva crestinismului, Razboiul impotriva familiei | Print
This Post

Cultura Vietii: Legi mpotriva legii

Bronisaw Wildstein *

Uniunea European, n forma sa actual, poate fi considerat aproape ca mplinirea

unei utopii juridico-administrative. Juridic, ceea ce nu nseamn just. Reeta pentru
orice neajuns este o nou reglementare care, de obicei, nu poate fi deosebit de lege
iar juritii devin doctorii realitii noastre betege, i totodat, ultima instan, adic
suveranii regimului postdemocratic.
361

Se nmulesc noile generaii de drepturi ale omului, ce se bat cap n cap unele cu
celelalte, iar legiuitorii europeni se ngrijesc ntr-atta de noi, nct se strduiesc s
cuprind n paragrafe toate domeniile vieii umane. Legislaia are pretenia s
reglementeze viaa intim i de familie, totalitatea relaiilor dintre angajator i
angajat, toate comportamentele noastre, exprimrile i atitudinile noastre. Ea
devine sinonim unei politici cu ambiii din ce n ce mai totalitare i se transform n
instrument de inginerie social, pentru construirea Europeanului, adic a Omului
Nou.

Pentru a realiza acest lucru, legislaia trebuie s distrug formele

tradiionale de existen ale locuitorilor continentului nostru, precum i
orice identitate mai puternic ce le define te statusul, cum ar fi naiunea,
religia, i chiar familia i sexul; deconstruiete cultura clasic european i
principiile acesteia.
Legislaia ajunge s nlocuiasc obiceiul, etica, precum i piaa, i s devin singurul
sistem de reglementare al comportamentelor umane. n acelai timp, prin fora lucrurilor,
se desprinde de ideea de dreptate i de intuiiile etice universale. n vemintele unui
pragmatism liber definit, devine domeniul unor iniiative complet arbitrare, care fac apel
la noi drepturi ale omului, nfiinate ad hoc, i a cror principal preocupare ar fi grija de
minoriti create arbitrar. O astfel de legislaie devine instrument al noii ideologii a
stngii liberale, creia, dei nu posed un canon oficial, i se pot deduce cu uurin
principiile, att din teoria ct i din practicile curentului politic i cultural dominant n
Europa de astzi.
Conceput astfel, legislaia are ambiia de a nlocui, sau cel puin de a reduce n
mare msur politica, deci sfera auto-determinrii comunitilor reale, naionale,
ceea ce nseamn, de asemenea, lichidarea democraiei sub forma care ne este
cunoscut. n locul acesteia sunt create ficiuni de tipul democraiei europene, adic al
consensului prin dialog, care, paradoxal, conduce la dominaia celor mai puternice
grupuri de influen, al cror teren de vntoare devine n prezent UE. n acest fel sunt
realizate interese, att materiale, ct i ideologice, care, ntreptrunse, constituie
configuraia actual a Europei.
Dar, ca de obicei, proiectele utopice sunt puse n aplicare sub forma caricaturii lor un
paravan, n spatele cruia cei mai puternici preiau puterea. Reacia puterilor
continentale, n special a Germaniei, a fcut ca politica acestor ri s fie cea care
stabilete n prezent direcia de aciune a UE. Politica real se mpletete ns cu
ideologia stngii liberale, care i pune amprenta asupra ei.

Naiunea i statul naional luate la ochi

Se poate considera c acest proces a luat amploare ncepnd cu Tratatul de la
Maastricht, adic de la apariia UE la nceputul anilor 90 din secolul care a trecut, dar
noile concepte legislative deja apruser mai devreme i s-au dezvoltat odat cu formarea
362

comunitii europene. Proiectul acesteia este un rspuns fa de cel de-al Doilea Rzboi
Mondial i, n sens mai larg, fa de criza european 1914-1945, care aproape c a dus la
sinuciderea continentului nostru.
n acest context, ideea nfiinrii unei comuniti europene mai profunde, care ar putea
depi animozitile tradiionale, era, din toate punctele de vedere, rezonabil. Dar, la
crearea ei au participat i unele fobii care, n timp, au apsat extrem de greu asupra
configuraiei viitoarei Uniuni Europene i au devenit un element esenial al noii
ideologii. Ele provin din diagnosticul care punea responsabilitatea pentru criza
european, culminnd n cel de-al Doilea Rzboi Mondial, pe seama naionalismului
i considera naional-socialismul, echivalat cu fascismul, drept o continuare direct
a naionalismului.
Prima afirmaie este doar parial adevrat; cea de a doua, care extinde n mod
nejustificat conceptul de fascism, are caracter ideologic, i mai mult mistific dect
clarific. Ea a fcut totui o carier remarcabil i continu s fie una dintre abordrile
canonice de interpretare a naional-socialismului. n cadrul ideologiei de stnga, devine o
justificare pentru lupta mpotriva patrimoniului cultural al Europei, al crui motenitor,
mai mult sau mai puin legitim, ar fi hitlerismul.
Putem fi de acord c, ntr-o anumit msur, el a rezultat din tradiia european, care
conine numeroase curente de idei, ce se ciocnesc ntre ele, iar la marginea ei a funcionat
ntotdeauna un curent revoluionar ce o contesta. Din acesta s-a nscut naionalsocialismul, pe drept cuvnt numit de unul dintre adepii si, devenit mai trziu un critic,
Herman Rauschning, o revoluie a nihilismului. El era ndreptat mpotriva
fundamentelor culturii occidentale, mpotriva ntregului ei raionalism clasic i mpotriva
cretinismului. Metaforic, putem considera c principalii dumani ai lui Hitler i ai
echipei sale au fost cele dou surse ale tradiiei noastre: Atena i Ierusalimul. Nazitii
urau i capitalismul, identificat cu spiritul evreiesc. Cu toate acestea, n lupta pentru
putere, nazismul, ca i leninismul de altfel, nefiind legat de niciun fel de reguli, de nicio
lege primordial sau natural, s-a dovedit a fi foarte pragmatic i a jonglat cu uurin cu
diferite idei.
n jargonul i eristica stngist, denumirea de fascist, sau, i mai neclar i arbitrar,
cea de fascizant, au devenit epitete curente, ndreptate mpotriva unor atitudini i
credine diverse, care nu numai c nu au avut nimic de-a face cu fascismul, ci dein un
loc binemeritat n tradiia european, cum ar fi: etica eroic i categoria sublimului etc.
Experiena nazismului a provocat suspiciuni fa de un stat puternic, ce se folosete de
lege pentru a impune o ordine etic. Trauma rzboiului a declanat teama de majoritate i
a sugerat o grij special pentru minoriti care, prin natura lucrurilor sunt mai slabe. De
fapt, acestea au fost mai degrab reflexe rezultate din luarea n serios a propagandei
naziste.
Hitlerismul a instrumentalizat categoriile de stat i lege i se poate dovedi c a
acionat mpotriva ideilor fundamentale ale acestora. Nazitii au fost doar o
minoritate bine organizat, care are ntotdeauna un avantaj fa de majoritatea
363

neorganizat i reuete s-i impun voina sa. Acest lucru nu nseamn c temerile de
tirania unui stat puternic i de despotismul majoritii sunt nefondate. Acestea
trebuie totui s fie privite n contextul altor pericole.
Experiena nazismului n Europa a dus la impunerea de constrngeri legale asupra
voinei democratice a majoritii. Au slujit pentru aceasta Curile Constituionale,
care aveau rolul de a supraveghea democraia, ca s nu comit suicid, aa cum s-a
ntmplat n cazul Republicii de la Weimar. Cu timpul, acestea au nceput s treac
dincolo de rolul ce le fusese ncredinat, i s interpreteze nu numai litera, ci i
spiritul Constituiei, ceea ce le-a fcut s treac mult dincolo de atribuiile
prevzute de creatorii lor.
Putem observa un proces similar n Statele Unite, unde ntregul sistem judectoresc,
n special Curtea Suprem, ncearc n permanen s-i extind competenele n
dauna reprezentrii politice i politicii ca atare. Legislaia care pierde fundamentul
puternic al normelor general acceptate, definite drept lege natural, se lipsete, n acelai
timp, de restriciile care rezult din aceasta. Autoritatea sa sufer o atrofie, fa de care
rspunsul ei este extinderea continu a sferelor sale de aciune i asumarea de noi i noi
competene.
(.)

Clientul, membru al colectivului

n cazul aa-numitelor drepturi sociale, se schimb de asemenea, fundamental, modul n
care este considerat persoana uman. Drepturile clasice ale omului l consider pe
acesta drept un subiect a crui demnitate trebuie protejat mpotriva interveniei
puterii. Drepturile sociale l reduc la rolul de client imatur, care trebuie luat n grij.
ntr-adevr, aceasta este o problem constant a statelor bunstrii, care creeaz atitudini
de pasivitate i de revendicare. Submineaz legturile tradiionale ale comunitii, care, la
scar social, se sting, dac nu au i raiuni materiale. nainte, obligaia de a se ngriji de
cei inapi de munc revenea familiei, comunitii religioase sau vecinilor. Odat cu
preluarea acestor angajamente de ctre stat, aceste instituii sociale de baz i pierd una
dintre raiunile majore ale existenei lor, ceea ce nu poate s nu le influeneze situaia.
Pentru ca statul s poat ndeplini ndatoriri sociale, el trebuie s se extind radical i s
creeze un larg aparat de control, care s permit verificarea status-ului cetenilor.
Trebuie s le verifice situaia real a proprietii, precum i posibilitile de ctig.
Aceast supraveghere, care pretinde tot mereu noi i noi competene, nseamn c
statul i ia pe ceteni sub tutel. Relaia dintre tutore i persoana aflat n grij nu este
una simetric. ntr-un astfel de sistem, puterea trebuie s adopte o atitudine paternalist.
Indicarea acestor dependene nu nseamn c ar trebui s renunm la toate
elementele statului bunstrii. Trebuie totui s fim contieni de costurile i de
consecinele sale. Probabil, o parte considerabil a acestor funcii poate fi preluat de
instituii neguvernamentale. i, mai ales, chiar considernd ca legitime unele revendicri
364

sociale, trebuie s ne dm seama c ele aparin sferei politicii, i nu constituie drepturi

naturale.
n acelai timp, mediile formatoare de opinie dominante astzi se strduiesc, din
pcate cu succes, s mai impun o generaie de drepturi ale omului, nc i mai
ndoielnic, reprezentat de drepturile colective.
n realitate, drepturile comunitii fie pot fi derivate din drepturile fundamentale ale
omului, fie vor ncepe s intre n conflict cu acestea, iar uneori chiar n contradicie
direct.
Un caracter diferit l are dreptul naiunii la auto-determinare. Comunitatea care locuiete
ntr-un anumit teritoriu are dreptul de a-i crea propriul stat. Dar chiar i n acest caz,
putem vedea potenialele conflicte dintre diferite grupuri care aspir la aceleai inuturi.
Mai mult dect att, acest drept, cel mai natural dintre drepturile colective, este n ultimul
timp tot mai subminat de alte revendicri din acelai val, mai ales de acelea care scot n
relief, la scar tot mai larg, drepturile minoritilor. Drepturile clasice ale omului
nuanau, ntr-o anumit msur, aceste tensiuni, considernd persoana uman ca subiect
cu o natur identic, indiferent de sex, ras sau de cultura n care se formeaz. Din acest
motiv, n chestiunile fundamentale, el trebuie s fie tratat n acelai fel. Drepturile
colective se ndeprteaz de la aceste principii i, de la nceput, creeaz germenii unor
poteniale tensiuni.
Ele rezult din premiza c persoana uman este determinat de apartenena la colectiv,
care, prin aceasta, ncepe s joace rolul subiectului. Conform acestei abordri, omul
trebuie s fie considerat n primul rnd ca reprezentant al unui anumit grup: de gender,
rasial sau sexual. Contradicia fa de drepturile clasice ale omului este, n acest caz,
izbitoare.
Aciunile n favoarea minoritilor dezavantajate (uneori, aceste minoriti sunt
convenionale, ca atunci cnd feministele ncearc s plaseze n acest rol totalitatea
femeilor) sunt numite discriminare pozitiv. Deja acest termen trebuie s trezeasc
ntrebri din punctul de vedere al drepturilor naturale, doar este vorba de o tratare inegal,
adic de privilegii pentru un anume grup, numai din raiunea apartenenei la acesta. Am
putea s le acceptem ca soluii politice temporare care s reduc inegaliti statornicite n
timp, totodat fr a uita caracterul lor fundamental nedrept. A vorbi n acest caz de
drepturi este un abuz ieit din comun. i, chipurile, acestea ar trebui s fie drepturi
universale.
Egalitatea n faa legii, care decurge din drepturile clasice ale omului, nu impune puterii
niciun fel de obligaii suplimentare. Drepturile colective pretind aciuni specifice,
croite la scar larg, adic o inginerie social, care s duc la depirea situaiei de
pn acum a grupurilor dezavantajate (ca s nu mai discutm aici ct de justificat
este aceast evaluare i ct de real este aceast identificare de grup). n acest caz, ca
i n cazul revendicrilor sociale, limbajul drepturilor omului devine un abuz ideologic
evident.

365

La fel de evident este caracterul ideologic n cazul unor noi drepturi: reproductive,
ecologice, sau drepturi ale copilului.

mpotriva familiei
Drepturile copilului, ce se gsesc, printre altele, n Carta European a Drepturilor
Fundamentale, pot fi luate ca studiu asupra felului cum este conceput astzi legea. Ei
[copiii] pot s-i exprime opiniile n mod liber. Aceste opinii vor fi luate n considerare n
problemele care i privesc, n conformitate cu vrsta i maturitatea lor.
Ce nseamn aceast recomandare i ce relaie are cu legea? De ce un lucru de o
asemenea naivitate i, n acelai timp, opacitate, se gsete ntr-un document
intitulat att de pompos i de obligatoriu? Aceast prevedere aparent lipsit de sens
(cine i pe ce baz stabilete gradul de maturitate i ia n considerare ?), reprezint
o bun ilustrare a tendinei de a reglementa de sus n jos totalitatea realitii umane,
precum i de a impune ca drepturi puncte de vedere ideologice. n plus, aceast form
caracteristic, impersonal, tipic documentelor cu coloratur ideologic, las puterii
uriae oportuniti de aciune arbitrar.
Recunoaterea unui drept al copiiilor de a se pronuna n problemele lor i a faptului c
aceast pronunare, n funcie de maturitatea copilului, ar trebui s fie luat n
considerare, pare s fie o poziie concordant cu bunul sim, care, mai mult sau mai
puin, este acceptat n cele mai multe familii. Presiunea pentru a face din ea un drept
legiferat i schimb caracterul.
Aceasta nu este o schimbare nevinovat. Chiar dac, precum n cazul Cartei Europene,
apare rezerva c aceste dispoziii se vor aplica n conformitate cu legile naionale ce
reglementeaz exercitarea acestui drept. Ne putem ntreba: atunci, de ce mai apar, de
vreme ce n toate sistemele juridice aceste chestiuni sunt, ntr-un fel sau altul,
reglementate? n realitate ns, ele deschid ua pentru impunerea unui anumit
standard ntregii Europe. Aceast metod se practic n UE nc de la nfiinarea ei.
Prevederea din Cart introduce un arbitru ipotetic ntre prini i copii. Dreptul copiilor
de a-i exprima opiniile i obligaia de a le lua n considerare, impun o ndatorire n
primul rnd ocrotitorilor lor naturali. Puterea primete astfel autoritatea ingerinei n
relaia dintre prini i copii, ceea ce nseamn nclcarea esenei relaiilor de familie
i caracterului lor primordial. ntr-o direcie asemntoare se ndreapt toate tentativele
juridice de combatere a violenei n familie.
Pentru c nu este vorba, n acest caz, de patologie. n cazul patologiei, adic fa de
nclcri ale unor norme de baz, legea trebuie s intervin n orice instituie, inclusiv n
familie. Prevederea din Carta European (sau cele din alte legi pentru combaterea
violenei n familie) se ndeprteaz totui de aceast concepie, i este un exemplu de
abordare utopic a legii care, dorind s reglementeze totul, ncepe s distrug toate
celelalte instituii sociale, n special pe acelea care, fiind primare, ar trebui s constituie
pentru ea o restricie natural. Autoritatea prinilor este nlocuit cu autoritatea legii.
366

Acesta este un nou pas ideologic pe calea diminurii rolului instituiei de baz, care
este familia, n lumea contemporan.
Aceast stare de fapt atrage dup sine anumite consecine. Una dintre ele este practica,
astzi mult mai uor aplicat de ctre instane, de a lua copiii de la prinii lor. Iat
un exemplu semnificativ. A avut loc n Polonia, dar reflect procese mai largi.
Cu mai puin de trei ani n urm, unei familii de la ar, care i crescuse deja trei
copii, instana i-a luat fiica nou-nascut. A motivat aceasta prin faptul c prinii nu
sunt capabili s aib grij n mod corespunztor de un nou copil, cruia i va fi mai
bine ntr-o familie de plasament. Decizia instanei a fost meninut dup primul
proces i abia valul de indignare care a cuprins Polonia a avut ca rezultat revenirea,
dup dou luni, a copilului la prinii si.
Cu ocazia naterii, fr a i se cere permisiunea, mama copilului a fost sterilizat. Ea a
aflat de acest lucru din biletul de ieire pe care l-a primit cnd a prsit spitalul.
Decizia de a lua copilul de la prini a fost luat de instan la cererea unui asistent social,
care a declarat c n cas este dezordine, mama nu se descurc, i, probabil, este retardat
psihic, iar tatl are deja 63 de ani, se ocup de ferm i nu o ajut prea mult. Ali
observatori, printre care autoritile i reprezentani ai unor instituii locale
(direcia colii, preotul paroh) spuneau altceva i, mai ales, subliniau grija prinilor
pentru copii i puternicele legturi emoionale reciproce. Nimeni nu a susinut c
familia, creia i s-a luat copilul, ar fi patologic. Instana a cntrit dac n cas
ordinea este corespunztoare i dac ngrijirea copilului va fi adecvat. A considerat
c are competena de a decide cu cine i va fi mai bine copilului. A decis c trei copii n
acea familie sunt deajuns, iar micuei Ra i va fi mai bine ntr-o familie cu un standard
material mai ridicat. Se poate considera c fcut apel la singurul criteriu msurabil ce i
sttea la dispoziie.
Mai trebuie oare s cutm alte dovezi ale patologiei funcionrii sistemului de
justiie contemporan sau, n general, mai trebuie s comentm cazul? Se pare c
trebuie.
n discuia care s-a creat n jurul cazului, au aprut uimitor de multe opinii care cereau ca
el s fie tratat pragmatic, adic s se ia n considerare dac decizia instanei nu este cea
mai favorabil pentru micua Ra. Erau opinii ale unor oameni educai, constituind
clasa superioar. Nu are rost s intri n polemici cu astfel de judeci, care conduc la
afirmaia c orice copil ar trebui ntotdeauna dat unora mai bogai. Este important de
remarcat ct devastare a produs deja ndeprtarea de la legea natural, adic de la
norma evidentei i indiscutabilei funcii primordiale a familiei. Acesta este reversul
ingineriei sociale, care ncearc s ordoneze ntru totul realitatea social. Normele i
instituiile naturale trebuie s fie nlocuite cu ceva. Acest ceva ntotdeauna va fi
atotputernicia autoritilor. n acest caz, a judectorilor, care nu vd nimic nepotrivit n ai asuma atribuii divine.

367

Este semnificativ faptul c aprarea acestei familii de la ar, aprare care n cele din
urm i-a readus copilul, nu a fost o campanie organizat de ctre cele mai vocale medii
ale opiniei publice din Polonia de astzi. Societatea a reuit s se opun arbitrariului
judectoresc, n mare parte datorit lipsei de modernitate a Poloniei, adic
ataamentului relativ puternic pentru familie i rolului Bisericii Catolice din aceast
ar. n alte mprejurri, judectorii, probabil, ar fi reuit s-i apere poziia de arbitru
cvasi-dumnezeesc.

Ciocanul ideologic
De altfel, nu numai judectorii aspir la un astfel de rol. Doctorii care, fr s o ntrebe,
au sterilizat-o pe mama copilului, au considerat c o nou sarcin ar putea fi
periculoas pentru ea i, nefiind siguri c ea nelege importana riscului, au luat
decizia cu de la sine putere. Instana nu a vzut n aceasta nicio nclcare a legii, dei
fusese comis n mod clar, iar dezbaterea public s-a concentrat n cea mai mare msur
asupra ntrebrii: avea oare rost s fie ntrebat mama cnd lucrurile erau att de clare?
C doar de o parte se afla profesionalismul unor autoriti medicale, iar de cealalt
mama, nu foarte nzestrat intelectual.
Cu acest prilej, s-a manifestat nc un aspect al tendinei cultural-ideologice dominante n
Occidentul contemporan. Utopica nchipuire c realitatea social ar putea fi
planificat trebuie s presupun existena unor specialiti, care ar deine algoritmi
pentru soluionarea problemelor umane, i, prin urmare, ar trebui s aib
autoritatea de a le aplica.
Regulile nescrise ale moralitii i obiceiurilor, ce s-au statornicit de multe generaii, prin
natura lor, sunt plastice i pot reaciona la schimbarea condiiilor realitii. Dreptul
natural indic numai principiile la care facem referire atunci cnd construim, sau, mai
degrab descoperim, normele dreptului legiferat, ce au n mod necesar un caracter larg.
Gndirea utopic-ideologic ncearc s planifice lumea n detaliu. Ea trebuie s se
substituie legii naturale i ordinii morale rezultate din aceasta, dar i regulilor ce
in de cutum, i conveniilor culturale, care sunt deja mult mai particulare.
Nu este de mirare deci c aprtoarea deciziei sterilizrii mamei a fost o feminist vocal,
profesor de etic. Nu a deranjat-o evidenta nclcare a demnitii victimei. Catolic,
mam cu muli copii, nu se potrivea idealului feminist al feminitii, i deci
mutilarea ei de ctre medici, privarea ei de demnitate i de libertate, feminista n
chestiune a considerat-o ca pe o aciune n direcia eliberrii femeii de
constrngerea naterii. Conform ideologiei feministe, femeile catre opteaz pentru
vocaia de mam sunt victime ale presiunii sociale. n scopul de a le elibera de aceasta,
dup cum se vede, pot fi acceptate msuri extreme.
Conceptul de demnitate, de care de asemenea se abuzeaz n noul jargon ideologic
detaat de sensul su clasic, nrdcinat n legea natural nceteaz s mai aib
semnificaie i devine o formul ideologic arbitrar construit.
368

n acest caz concret, vedem ct de uor este ca ntr-o lume lipsit de punctele tari de
referin pe care le constituie legea natural i recunoaterea rolului primordial al
unei instituii cum este familia, s se produc abateri n direcia unor aciuni care
amintesc de eugenie.
Numrul de copii care au fost luai de la prini n Polonia este mare. Legea, care n
aceast chestiune ar trebui s-i ocroteasc pe cei mai vulnerabili, adic pe copii, se
ntoarce de regul mpotriva mediilor mai slabe, mai srace, care nu tiu s se apere,
acelora care nu pot avea grij n mod corespunztor, dup cum apreciaz, din poziia
lor atottiutoare, judectorii. Contrar aparenelor, aceasta este regula experimentelor
stngiste, al cror scop declarativ este aprarea celor mai sraci i mai slabi.
Tot prin aprarea celor mai slabi sunt motivate legile privind mobbing-ul sau
molesting-ul este semnificativ faptul c n limba polonez, ele funcioneaz n
cpiile lor groteti din limba englez. Primele sunt menite s apere angajatul mpotriva
abuzului din partea angajatorilor sau superiorilor. Este evident c astfel de aciuni, n
cazul n care depesc o anumit limit, sunt penalizate de legile tradiionale care
interzic ofensa i ultrajul. Extinderea lor i repetarea n versiune amnunt, cu referire
la o relaie social concret, este o expresie a tendinei utopic-ideologice de a reglementa
riguros toate domeniile vieii. Nu suntem capabili s eliminm n acest fel formele mai
perfide de violen, dar cu siguran acionm spre distrugerea moravurilor care apr
mpotriva ei, dereglm modalitile specifice ntreprinderilor de a organiza lucrul i
stricm legislaia.
Chiar i mai izbitor, se manifest aceste fenomene n cazul normelor care vizeaz
molesting-ul, adic un comportament inadecvat, motivat sexual. n mod tradiional, ele
erau reglementate n principal prin convenii morale, i numai nclcarea lor radical
putea fi considerat ca fiind o insult inclus n codul penal nu este vorba aici de
violena sexual comun, care era considerat o infraciune grav. ncercarea de
cuprindere juridic a acestei materii ct se poate de complexe a relaiilor interumane
distruge spontaneitatea i creeaz un nou tip de violen, ntruct devine cu uurin un
instrument de antaj. Pune sub semnul ntrebrii, de asemenea, unul dintre
principiile fundamentale ale dreptului: prezumia de nevinovie.
Aceste reguli sunt expresia concepiei utopice a eliminrii din lumea uman, cu ajutorul
legii, a oricror forme identificate cu dominaia i cu violena. Ca de obicei, aceast tip de
aciune duce la consecine inverse celor plnuite: nu reduce cantitatea de violen, dar n
schimb deregleaz modalitile, structurate de generaii, prin care ea putea fi atenuat; n
plus, genereaz noi forme de violen, i adncete anomia ce afecteaz societatea
contemporan.
Legea ar trebui s intervin n situaii specifice i n cazul conflictelor pentru a cror
reglementare nu sunt suficiente morala i obiceiurile. Legea neleas utopic ncearc
s elimine orice ru, i, prin urmare, n mod necesar, trebuie s adopte o form
ideologic. Deoarece lumea tradiional este plin de violen i de comportamente
369

umane inadecvate, atunci ea trebuie respins, sau, cel puin, transformat radical, iar
instituiile sale cheie trebuie transformate astfel nct s devin de nerecunoscut.
Iat un exemplu al unui astfel de proiect, convenia cu privire la prevenirea i
combaterea violenei mpotriva femeilor i a violenei domestice (aa numita
CAHVIO), pe care la 11 mai 2011 a adoptat-o Consiliul Europei. Aflm din ea c sexul
este un construct social i statele trebuie s promoveze schimbri n modelele sociale
i culturale de comportament al brbailor i femeilor, n vederea eradicrii
prejudecilor, obiceiurilor, tradiiilor i tuturor celorlalte practici bazate pe
rolurile stereotipe ale brbailor i femeilor.
n acest caz, considerarea legislaiei drept un instrument al revoluiei este declarat de-a
dreptul. La o astfel de funcie a acesteia fac apel, de asemenea, toate normele derivate din
regulile aa-numitei corectitudini politice. Principiile acesteia alctuiesc corpusul noii
ideologii, care trebuie s fie impus de sus ca norm obligatorie.

Interesele ecologice
La rndul lor, drepturile ecologice se trag din dorul utopic de a transfera totalitatea
problemelor umane pe terenul unor norme de drept clare, legiferate, i de a le rezolva
juridic, odat pentru totdeauna. Ele par s fac referire, din nou la lucruri evidente. Cu
toii ne dorim s trim ntr-un mediu ecologic curat, nedegradat. Se pare, totui, c pn
i examinarea strii acestuia, ca s nu mai vorbim de abordarea ameninrilor reale la
adresa lui, provoac tot felul de probleme.
De cteva decenii suntem bombardai cu rapoarte alarmiste i apeluri privind starea
mediului nostru nconjurtor. Probabil primul astfel de raport, intitulat Limitele creterii,
alctuit de ctre grupul de experi al Clubului de la Roma n 1972, prevedea c toate
resursele importante de pe pmnt vor fi epuizate pn n 1995. Membrii clubului susin
c aceasta nu s-a ntmplat, datorit faptului c prognozele lor au fost luate n considerare
dar argumentul este greu de luat n serios.
n anii 80 am fost asigurai, i n general am crezut, c gaura de ozon cauzat de
utilizarea de ctre noi a freonilor va duce la distrugerea atmosferei i la un dezastru
ecologic. Ca urmare a acestor convingeri, a fost semnat n 1985 Convenia de la Viena
privind protecia stratului de ozon. Occidentul a oprit utilizarea freonilor pentru
fabricarea de frigidere, care au fost trimise n China. Din perspectiva de astzi, putem
avea ndoieli serioase cu privire la validitatea acestor rapoarte alarmiste, dar nu
exist nici o ndoial c unele companii, care investiser n lupta mpotriva gurii de
ozon, au ctigat o mulime de bani din adoptarea noilor soluii tehnologice.
Astzi trim n epoca luptei mpotriva nclzirii globale. Toate datele, i mai ales
bunul sim, care ne permite s le analizm, indic faptul c impactul uman asupra
fenomenelor climatice are o importan minim. E suficient s comparm fapte
necontestate: CO2 reprezint doar cteva procente din gazele cu efect de ser, iar omul
emite doar cteva procente din totalul de dioxid de carbon din atmosfer. Ca s nu mai
370

vorbim de faptul c muli oameni de tiin pun sub semnul ntrebrii, n general, orice
influen decisiv a gazelor cu efect de ser asupra temperaturii pmntului. Au fost
dovedite o serie de fraude, de care s-au folosit lupttorii mpotriva emisiilor de CO2.
Faimosul grafic sub forma bului de hockey, care era menit s arate creterea n salt,
nemaintlnit anterior, a emisiei acestui gaz n ultima vreme, s-a dovedit a fi o
manipulare, pentru c nu inea cont de alte timpuri, n care, fr intervenie uman,
cantitatea de dioxid de carbon din atmosfer era mult mai mare dect n prezent.
n ciuda acestora, i multor altor zeci de motive de ndoial, UE a adoptat msuri
drastice pentru reducerea emisiilor de CO2, care au lovit mai ales rile sale recent
intrate (n special Polonia) i aduc mult ctig firmelor din vechea Europ,
crescnd competitivitatea rilor lor pe piaa intern.
Desigur, ecologia nu nseamn numai beneficii pentru corporaiile prevztoare i
minunate poziii i apanaje pentru indivizii i grupurile care se angajeaz n ea. Ea este,
de asemenea, o ideologie contemporan de o extraordinar intensitate a
angajamentului credincioilor, care dovedete nc o dat c, acolo unde religia este
pe moarte, ncep s domneasc superstiiile. Ca orice ideologie, este un excelent
vehicul al luptei pentru putere, ca i un instrument pentru a face afaceri, lucruri care sunt
posibile numai prin implicarea fanatic a unei mulimi de credincioi. Ea iniiaz i
aprinde toat industria ideologic, ce devine trambulina carierei multor persoane i
grupuri, ceea ce nu exclude ctui de puin sinceritatea atitudinilor lor.
Cel mai mult ne place s credem n ideile care ne aduc un anumit avantaj. Aceast stare
de lucruri trebuie luat n considerare i de ctre oamenii politici raionali i oneti, care
pot fi cu uurin compromii sub sloganul atitudinii antiecologice i acuzaiilor c ar
aciona n interesul marilor afaceri. Cumva, informaia despre felul cum marile afaceri se
folosesc de eco-amoc, nu ajunge s fie contientizat de opinia public.

Problema organizaiilor supranaionale

Campaniile ecologiste evideniaz riscurile asociate cu funcionarea instituiilor
transnaionale. nfiinate n scopuri nobile, organizate, n multe cazuri, de ctre idealiti
dezinteresai, se alieneaz rapid i ncep s lucreze n interesul politic i material al
grupurilor din care sunt constituite. Marile campanii, precum cele ecologiste, sunt pentru
ele metoda ideal de a-i extinde sferele de influen i de a obine noi resurse. Lupta
contra emisiei de CO2 ofer mai mult dect suficiente exemple n acest sens. Sub lozinci
nobile, are loc o lupt nemiloas mpotriva adversarilor, diverse lobby-uri i aranjeaz
interesele etc.
Problema privete nu numai campaniile individuale, ci natura nsi a activitii unor
astfel de instituii.
Funcionarea Organizaiei Naiunilor Unite furnizeaz o mulime de dovezi ale
degenerrii acestei organizaii, care a deviat n mod fundamental de la ideea ce
constituia raiunea ei de a exista. ncredinarea conducerii Comisiei ONU pentru
371

Drepturile Omului Libiei lui Muammar Gaddafi, despotul sngeros, sprijinitor al

terorismului global i persecutor al opoziiei din ara lui, a fost numai o demonstraie,
poate cea mai spectaculoas, a acestui fapt. Un alt exemplu este modul de funcionare al
UNESCO (Organizaia ONU pentru pentru Educaie, tiin i Cultur), care nu doar
consum cea mai mare parte a fondurilor pentru nevoi interne, dar, n repetate rnduri,
sub stindardul aprrii rilor Lumii a Treia, a ncercat s introduc un fel de cenzur
global.
Aceste procese rapide de degenerare a organizaiilor internaionale sunt legate
probabil de lipsa de supraveghere asupra lor din partea opiniei publice care, n
privina instituiilor statale, de bine, de ru, funcioneaz totui. Foarte probabil,
un lucru att de puin concret ca opinia public mondial este mult mai uor de
manipulat de ctre lobby-urile puternice dect opinia public dintr-o ar anume,
mult mai contient de rolul ei (i de interesele ei), ceea ce nu nseamn c aceast
opinie public nu este, n prezent, manipulat, chiar i n rile care se bucur de
libertate. Trim ntr-o er a relaxrii standardelor, care ne este vndut drept rod al
progresului moral i civilizaional. Totui, opinia public este mult mai uor de
manipulat n mod arbitrar, dac ea nu are fundamentul unei comuniti contiente de
interesele sale.
n situaia n care nu exist reguli tari, care s fac posibil evaluarea atitudinilor i
comportamentelor, i nu exist nici vreo comunitate, care s poat verifica funcionarea
grupurilor i entitilor, este mai uor s se dezvolte corupia, neleas n sens larg,
aceasta gsindu-i, n plus, i o argumentare ideologic, doar este vorba de eluri vrednice
de laud, la scar global. Aciunile umane, n lipsa unui control extern, au fost
ntotdeauna mult mai expuse la ispite, ceea ce s-a vzut n diferitele excese ale
colonialismului, probabil, cel mai bine cuprinse artistic n Inima ntunericului de Joseph
Conrad. Astzi, din fericire, tipul de oportuniti care se deschideau n faa lui Kurtz nu
exist, dar asemnarea atitudinii noilor stpni ai destinelor noastre cu personajul de
ficiune al lui Conrad este uimitoare.
Reprezentanii instituiilor internaionale, prin natura lucrurilor, intr n conflict cu
autoritile statelor suverane. Desigur, ei au o alt atitudine fa de aceia care sunt
capabili s profite de aceste organizaii pentru a-i realiza interesele lor. Cel mai bun
exemplu al acestui fenomen este, de ceva timp, funcionarea UE. Instituiile europene, n
prezent, lucreaz mpotriva suveranitii statelor mai slabe, adesea n interesul duetului
dominant, germano-francez.

Uitarea legii naturale

Organizaiile internaionale i dreptul internaional sunt privite i promovate ca
reprezentnd un nou nivel al progresului. Ele ar trebui s depeasc egoismele
naionale, asociate epocii dominaiei statelor-naiune, i conflictele produse de
acestea, nu arareori terminate n rzboaie. i s ne conduc n mpria pcii
venice.
372

Aceast utopie contemporan a rezultat att dintr-un diagnostic unilateral n ce

privete sursele rului secolului XX, numit secolul totalitarismelor i al rzboaielor,
precum i dintr-o evaluare prin prism ideologic a vremurilor noastre. Afirmaia c
doar datorit comunitii europene s-a asigurat pacea pe continent, timp de aproape
aptezeci de ani, este un abuz de interpretare tipic, ce permite ca orice element al
realitii, selectat arbitrar, s fie considerat a fi cauza acelei stri de lucruri. Chiar dac
suntem de acord c procesul de integrare european a facilitat depirea unor animoziti
de lung durat, totui, la aceasta au contribuit muli ali factori i, cu siguran, UE, n
forma sa actual, nu numai c nu este necesar pentru aceasta, ci provoac, n plus, noi
conflicte naionale, prnd s trezeasc la via tensiuni latente.
Excesele naionalismelor au fost doar una dintre cauzele conflictelor internaionale i nu
au avut o influen mare asupra apariiei totalitarismelor. Formele att de extreme ale
naionalismelor, precum i totalitarismele, sunt opera modernitii, n special a
acelei evoluii care a dus la contestarea legii naturale. Acceptarea sa formal nu
protejeaz mpotriva degenerrii ordinii politice i nici mpotriva multiplelor manifestri
ale nedreptii, dar respingerea sa ne las expui la contestarea ordinii etice elementare.
Dac etica i categoria ei fundamental care este dreptatea le considerm derivate din
istorie i din condiiile culturale, adic drept expresie variabil a specificului local, atunci
nu vom ti cum s mai aprm drepturile universale ale omului, i nici pe ce s mai
sprijinim judecarea chiar i a celui mai criminal regim. ns, dac presupunem c
demnitatea omului este nnscut, identic, indiferent de diversitatea cultural, atunci
acceptm prin aceasta, cel puin, un oarecare minimum antropologic ce face referire la
natura uman.
Diferitele concepii asupra legilor naturale se situeaz ntre doi poli: unul le trateaz
ca fiind ordinea lumii, proiectat de Creator, ordine din care face parte i omul;
cellalt le reduce la principiile elementare ale raiunii umane. n fiecare dintre
acestea, ns, exist fundamentul dreptii, universal, independent de voina omului, dar
identificabil de ctre acesta, pe baza cruia el poate nu att crea, ct descoperi etica, de
care suntem obligai s inem seama. Din aceasta ar trebui s rezulte dreptul pozitiv.
Dac punem sub semnul ntrebrii orice lege natural, aa cum s-a ntmplat n
pozitivism, devenim o jucrie aflat la voia grupurilor dominante, ceea ce au artat
experienele noastre din secolului XX. Nu statul-naiune a fost sursa exceselor de
naionalism, ci respingerea de ctre ele a legii naturale, i, prin urmare, a principiului
universal al dreptii, care mpiedic reducerea omului la un element dintr-un ansamblu
mai mare sau nerespectarea demnitii sale inerente.

Noua utopie
Interpretrile ideologice ale rului din secolul XX au nchis ochii asupra faptului c
totalitarismul a fost rezultatul separrii legii de moralitate i contestrii fundamentului
natural al dreptului. Au vzut sursa rului n funcionarea unor state naionale puternice.
Prin urmare, au considerat c remediul fa de acestea ar fi independena legii de
373

structurile de stat, att prin dezvoltarea normelor supranaionale, ct i prin ncercarea de

a nfiina organizaii internaionale, care le-ar putea supraveghea.
n acest fel, rspunsul la ncercarea utopic, reprezentat de pozitivism, de a face legea
tiinific, a devenit o alt utopie. Versiunea ei contemporan const n presupunerea
c legea trebuie s ordoneze definitiv lumea uman. Unul dintre aspectele acestei utopii
au devenit drepturile omului, tratate ca proiectul unui nou model de sistem. Pentru a
ndeplini aceast sarcin, ele sunt dezvoltate i extinse dup bunul plac, ceea ce a dus la
ndeprtarea lor de fundamentul dreptului natural, deschiznd drumul pentru creativitatea
arbitrar, ideologic i conducnd la risipirea total a ideilor iniiale pe care acestea se
bazau.
n msura n care drepturile omului au o dimensiune universal, ele trebuie s se reduc
la un minimum evident. n prezent, avem de-a face cu opusul acestei situaii. Deci, n
locul unui fundament al dreptului pozitiv, avem o crpeal ideologic incoerent, adesea
intrinsec contradictorie. Aceasta este efectul la care duce, cu necesitate, tratarea lor drept
o modalitate de a pune n ordine realitatea social. n aceast versiune, ele vor trebui s
interfereze cu specificul naional.
Legea naturii, sau drepturile clasice ale omului, ce rezult din aceasta, nu exclud
diferenele culturale reprezentnd diferite variante de raionalitate. Identitatea universal
a naturii umane i demnitatea uman nnscut, ce rezult din ea, nu contest
posibilitatea unor modaliti diferite de organizare a lumii umane. Diversele culturi,
mpreun cu tradiiile lor, creaz diferite forme ale ordinii umane i este suficient s
adere la principiile dreptii ca s nu existe nici un motiv pentru a le contesta. Premiza
imperfeciunii omului, i, prin urmare, a civilizaiei sale, nseamn c ar trebui s
acceptm posibilitatea unei rezolvri alternative a multor probleme umane. Aceasta
implic posibilitatea de a forma n feluri variate diferite instituii. O legiferare raional
trebuie s presupun c nu este n msur s prevad toate accidentele sau toate
mprejurrile.
n schimb, gndirea utopic accept posibilitatea soluionrii definitive a tuturor
problemelor i, deci, ia n considerare rspunsuri uniforme la toate ntrebrile de
baz i proiecteaz un singur model al ordonrii definitive a lumii. Paradoxul vrea
ca ideologia liberal de stnga, dominant astazi, promovnd egalitatea n drepturi
a diferitelor modele de existen individual i, respingnd orice posibiliti
naturale de a le evalua, construiete n acelai timp singurul model acceptabil de
funcionare a comunitii, guvernat de o lege cu ambiii de-a dreptul totalitare.
Eliberat, n sfera moravurilor, omul este nchis ntr-o cuc tot mai strmt de reguli
birocratice, care sunt raionale numai din puncul de vedere al proiectanilor lor.
Optnd declarativ pentru pluralism, utopia contemporan ncearc s impun un model
perfect, deci unic, de organizare a societii. Lovete n culturile existente n mod real,
i, deci, inevitabil, n culturi particulare. Deosebit de semnificativ stau astfel lucrurile n
cazul proiectului actual al UE i, mai ales, al felului n care funcioneaz n ea raportarea
la lege.
374

Un singur model
De la nceput, sloganul armonizrii legislaiei ar trebui s ridice ndoieli serioase.
Statele Unite ale Americii sunt o ar unic, iar cetenii lor au un puternic sim al
identitii naionale, aceasta dei exist diferene ntre legile statelor individuale legi
care, n pofida tendinei spre uniformizare, rmn distincte chiar i n chestiuni
fundamentale, cum ar fi pedeapsa cu moartea. Pretenia armonizrii legislative a UE
rmne un exemplu de inginerie social, condus de un impuls ideologic.
Este izbitoare discrepana dintre justificrile unor astfel de aciuni, fa de efectele lor
reale. Acesta se manifest cel mai bttor la ochi n ceea ce privete economia.
Necesitatea, adesea reiterat n UE, a construciei unor reglementri uniforme, cu
scopul de a mbunti funcionarea pieei, reprezint un oximoron evident, iar
faptul c nu este demascat i ridiculizat peste tot l datorm n exclusivitate
influenei dominante a aprtorilor configuraiei actuale a uniunii.
Esena unei piee libere este spontaneitatea acesteia. Desigur, piaa trebuie s fie inclus
n standarde legale larg nelese, dar supravegherea lor funcionreasc i controlul
detaliat cu care avem de-a face n UE n prezent este negarea modelului pieei. nc o
dat, merit s amintim de SUA care, n ciuda faptului c sunt o singur ar, i
supravegheaz incomparabil mai puin economia, fapt pentru care le merge mult mai
bine.
Aceast contradicie ntre obiectivele declarate i aciunile reale nu se datoreaz simplei
ipocrizii, sau nu numai ei. Ca toi ideologii, susintorii noii configuraii a Europei (i a
lumii, dar deocamdat cel mai mare potenial gsindu-l n UE) cred n caracterul
mntuitor al activitilor lor i n competenele lor deosebite, care ar trebui s le confere
puteri i poziii speciale, pentru realizarea modelului perfect al realitii umane. Aa
precum Hruciov declara c, n 1980, Uniunea Sovietic va depi economic SUA,
proiectanii Strategiei de la Lisabona credeau c n virtutea decretelor lor, rata de cretere
a PIB-ului statelor membre ale UE va depi America n 2010. Conform modelului
ideologic, pentru lipsa de succes n acest sens, ei nvinuiesc rmiele lumii vechi ce
blocheaz progresul. Una dintre principalele astfel de rmie este statul-naiune
i ataamentul cetenilor acestuia fa de identitatea lor, adic fa de
diversitatea lor cultural.
De aici tentativa de a le impune un model unic, compatibil cu ideologia dominant
astzi n Europa. Aceast campanie are dou dimensiuni. Una dintre ele este
reducerea suveranitii statelor i reducerea drepturilor politice a cetenilor lor. A
doua este, sub lozinca progresului, cruciada mpotriva culturilor naionale
tradiionale, care, conform gndirii noilor legislatori europeni, ar trebui s fie reduse la
folclor. Desigur, nu muli dintre ei au o contiin clar a scopului activitilor lor. Cei
mai muli acioneaz fragmentar, gsindu-i locul n trendul actual i, fr reflexii mai
profunde asupra lui, i accept consecinele.

Legea mpotriva politicii

375

Politica este o art a aciunii, care se bazeaz pe contiina variabilitii provocrilor cu

care trebuie s se confrunte comunitatea uman. Tocmai de aceea, este o art care nu
poate fi ncadrat ntr-o reet definitiv. Dreptul pozitiv are un caracter diferit. El ar
trebui s creeze un cadru larg, pe care s-l umple libertatea uman. Legislaia european,
neleas ideologic, ngusteaz tot mai mult sfera politicului. Astfel, le rpete
societilor autodeterminarea.
ncercarea de a impune politica egalitii, menit a lupta mpotriva discriminrii: de
gender, sexuale, etnice, culturale, sau cum o mai fi, este nc un act de imixtiune n
ordinile interne ale statelor, tot mai puin suverane.
n continuare avem de a face cu aceeai abuz. Pentru combaterea justificat a
discriminrii, ar fi suficiente drepturile elementare ale omului, care interzic tratarea
mai rea a acestuia, din motive de ras, sex sau religie. Dar campania antidiscriminare a UE este o form de inginerie social, care ptrunde n toate
domeniile vieii sociale i le supune unui control birocratico-juridic. Scopul su este
remodelarea atitudinilor i moravurilor; face, deci, din instane i judectori, autoritatea
ultim n toate problemele.
Proiectele de prevederi cum ar fi interdicia discriminrii n privina accesului la
bunuri i servicii, educaie, asisten medical i social sunt extrem de arbitrare i n
contradicie cu sensul tradiional al legii, dar ncredineaz puteri extraordinare n
minile arbitrului, care vor fi judectorii. Un caracter similar l are proiectul privind
paritatea sexelor n organismele de reprezentare politice, sau consiliile directoare ale
companiilor, inclusiv a celor private.
Ideologia de stnga poart n sine nencrederea fa de orice form de putere. A rezultat
din convingerea perfeciunii poteniale, moral-cognitive, a omului, iar rul l situa n
condiionrile sociale sau civilizaionale pe care, nu se tie de ce, omul i le-a produs
pentru sine, spre propria pagub. Poate cea mai gritoare n acest sens este propoziia
iniial a Contractului Social al lui Jean-Jacques Rousseau: Omul se nate liber, i,
peste tot, el este n lanuri.
Comunismul pretindea c va duce la dispariia statului i a puterii, sub orice form a
acestora. Punerea sa n aplicare a fost o tiranie fr precedent n istoria omenirii.
Interpretarea liberal de stnga a acestui dezastru ne poruncete s vedem n el o
consecin a gndirii dogmatice, pe care, chipurile, ar fi motenit-o marxismul din
tradiia occidental. n locul unei reflecii asupra nihilismului revoluionar care a
respins legea natural, a distrus fundamentele unei civilizaiei construite de milenii
i a permis experimente arbitrare pe om, avem din nou de-a face cu combaterea
rului dominaiei care, chipurile, ar sta ascuns n modelul patriarhal al culturii
noastre. Din nou, n numele libertii, este distrus fundamentul cel mai natural al
instituiilor umane i este creat arbitrar o nou ordine, ai crei supraveghetori dobndesc
puteri aproape nelimitate n ceea ce privete restul speciei umane.

376

Legiuitorilor stngii liberale li se pare c, mpiedicnd i limitnd statul-naiune, reduc la

neputin demonul puterii ce slluiete n el. n realitate, n loc s i elibereze pe
locuitorii acestuia, ei le rpesc drepturile, ncredinndu-le n minile unei noi
oligarhii, care devine o putere cu att mai mare, cu ct este necontrolat.

mpotriva democraiei
Riscurile asociate cu forma democratic-republican a statului naional sunt recunoscute.
Tirania majoritii, despre care a scris Tocqueville, se manifest mai ales n extrapolarea
unor atitudini democratice asupra unor instituii care, prin natura lucrurilor, sunt
ierarhice, cum ar fi familia sau biserica, deci n distrugerea ordinii tradiionale a virtuilor
i valorilor. Paradoxal, trim astzi ntr-o lume n care revolta maselor a obinut victoria
i, conform profeiilor lui Ortega y Gasset, elitele lumii noastre ntruchipeaz cel mai
deplin mentalitatea gloatei. n aceast realitate, bunul sim este pstrat mai mult n
mentalitatea omului obinuit, care, n practica vieii lui, se ntlnete mult mai
ndeaproape cu condiionrile acesteia.
De altfel, democraia modern a absorbit, din fericire, i elemente ale tradiiei
republicane, adic sentimentul c suntem formai de ctre o comunitate, care nu se
limiteaz la aici i acum, ci este un lan de generaii care se motenesc una pe cealalt.
Astfel, deci, comunitatea naional se caracterizeaz printr-un sentiment al nrdcinrii
i durabilitii, nemaintlnit astzi n alte organisme, i depind modelul contractual al
instituiilor contemporane. Acest aspect al ei este, ca i n cazul familiei, cel care creeaz
tensiune ntre ea i tendinele ideologice dominante astzi deoarece democraia
republican are, de asemenea, caracter natural (naiunea este comunitatea mai larg cu
care oamenii pot s se identifice) i, ca atare, este mai puin susceptibil la operaiunile
constructiviste ale creatorilor lumii noi.
Este semnificativ faptul c astzi este numit societate civil reeaua de ONG-uri
aflate adesea n conflict cu autoritile democratice. n mod tradiional, se vorbea de
societate civil cu referire la integrarea societii, manifestat n colaborarea i crearea
de asociaii care s umple spaiul dintre instituiile naturale i domeniul statului. Acestea
erau diferite forme de auto-organizare, asociaii de ntrajutorare sau de ocrotire, create de
jos n sus, n general, n mediile unor persoane care se cunoteau ntre ele.
Astzi sunt organizaii birocratizate, instituite cel mai adesea pentru a supraveghea
ndeplinirea de ctre stat a unor obligaii ideologie. Adesea, deci, sunt create mpotriva
lui, dei i folosesc fondurile, deoarece se dovedete c ntreg acest sector de ONGuri (organizaii non-guvernamentale) devine o perfect industrie i ramp de
lansare pentru cariere, i, de asemenea, o surs de venituri, dac, desigur,
acioneaz conform curentului ideologic al UE. El este acela care se ocup n cea mai
mare msur de promovarea minoritilor create ad-hoc.
Accentul aproape obsesiv pus asupra drepturilor acestora trebuie s se ntoarc mpotriva
democraiei, care const n faptul ca s citm un clasic c majoritatea conduce.
Dumanii de astzi ai democraiei proclam adncirea acesteia punnd, de fapt,
377

sub semnul ntrebrii principiul de baz al acestui sistem. Aceast inversare a

sensului este o regul a realitii noastre ideologizate.
Putem fi de acord c drepturile majoritii i au limitele lor, cuprinse chiar n dreptul
natural, i n drepturile clasice omului, derivate din acesta, ns accentuarea nemsurat a
drepturilor minoritilor, alturi de dezvoltarea unor noi drepturi ale omului, ajungnduse la un sistem de reglementare amnunit a vieii sociale, reduce democraia la o form
lipsit de semnificaie.

Amorfismul ideologic
Cu un proces similar de democratizare avem de-a face n cazul legislaiei. Conform
acestui slogan, ar trebui s lsm ca aceasta s fie stabilit i aplicat de reprezentanii
societii civile, adic cele mai diverse grupuri i organizaii, de obicei create pentru
aprarea anumitor grupuri de interese.
Unul dintre conceptele democratizrii legislaiei este proiectul lui Jrgen Habermas de a
o introduce ntr-un sistem de comunicaie i de a o trata ca pe un dialog. Aceast idee
provine din observaia corect c mecanismele, raionale n intenie, de organizare a
societii s-au alienat i i-au subordonat-o (au colonizat societatea). Sistemele
raionale nu mai slujesc astzi att lumii omeneti, ct o instrumentalizeaz i o
transform ntr-un obiect. Legea nceteaz s mai fie o instituie i devine tot mai mult un
mediu, un mijloc pentru atingerea anumitor obiective. Reeta pentru aceast problem ar
fi un alt fel de raionalitate, o raionalitate de comunicare, adic o furire a lumii umane
pe baza interaciunii.
Este caracteristic faptul c, att n cazul lui Habermas, ct i al altor critici stngiti,
nrudii cu acesta, ai actualului status quo, recunoaterea prii ntunecate a trufiei
raionaliste, care duce la perspectiva mecanicist asupra lumii (i omului, care face parte
din ea) i la instrumentalizarea ei, nu este nsoit de gndul la o eventual eroare care s
fi condus la aceast situaie. Nu ntlnim printre ei vreo reflecie asupra limitrilor
raionalitii omeneti i necesitii unor principii de nezdruncinat pe care ea s se
sprijine i s creeze fundamentul sistemelor umane. Cu alte cuvinte, ei nu i pun
problema consecinelor respingerii legii naturale, care ar fi constituit grania
experimentelor noastre, iar rspunsul l caut n fuga spre i mai ambiioase acte de
transgresie i spre noi proiecte constructiviste.
Proiectul legiferrii prin dialog, al nencetatei negocieri a punctelor de controvers, este
realizat n prezent n UE. Problema este c acest dialog este dominat de ctre cei mai
puternici, care sunt capabili s exercite o influen att de mare asupra opiniei
publice, nct s-i impun soluiile avantajoase pentru ei. n prezent, cea mai tare nu
este puterea politic a statelor suverane adic emanaia majoritii, care, ntr-un anumit
sens, n sistemul democratic, trebuie s in cont de atitudinile i voina cetenilor -, ci
grupurile puternice de influen: marile medii de afaceri, mass-media, corporaiile
puternice, printre care i casta juritilor.
378

Trim ntr-o lume a nchipuirilor, care adesea au foarte puin de-a face cu
realitatea. Una dintre ele este scoas din ideea lui Montesquieu asupra separrii
celor trei puteri. n democraia contemporan, nu exist n mod real o separare
ntre puterea executiv i cea legislativ majoritatea parlamentar conformeaz
guvernul, aparinnd aceluiai partid, i constituie i organismul legislativ iar puterea
judectoreasc, n prezent, nu are legtur cu aceea pe care o concepea autorul Spiritului
Legilor. El considera c agenii puterii judectoreti trebuie s fie jurii, alese pe termen
scurt i c ncredinarea unei puteri att de mari, cum este judecata unei anumite
corporaii poate s conduc la cea mai rea tiranie. Elemente ale acestei stri de fapt
ncepem s le vedem nc de astzi.
Dei n lumea occidental, deja de mult timp magistraii constituie o corporaie
profesional, n trecut ei erau totui legai de un sistem de norme sociale tari, a cror
contestare era, pentru ei, greu de imaginat. Chiar i n rile dreptului cutumiar, unde ei
nu erau limitai de coduri, iar competenele lor erau, aparent, mai mari, ei acionau nu
numai pe baza normelor dreptului natural, evidente pentru toi, ci i n contextul
moralitii i conveniilor sociale n vigoare, care constituiau patrimoniul cultural al
comunitii.
Astzi, dup respingerea dreptului natural i contestarea, n numele ideologiei
progresului, a identitilor culturale, magistraii sunt legai mai ales de prejudecile
mediului lor social. Mai mult, nefiind ngrdii de nimic, se strduiesc s-i lrgeasc n
permanen autoritatea. Statul de drept este astzi neles ca statul juritilor.
n dezbaterea public, este adesea ridicat chestiunea crizei eticii i a educaiei, adic, n
general, a crizei vremii noastre. Ea se manifest n creterea criminalitii, mai ales
juvenile, inclusiv sub forme extrem de brutale, n prbuirea familiei i anomia social.
Rspunsul la acestea este, de obicei, adncirea aciunilor care au dus la aceast criz.
Adic sunt introduse noi legi, tot mai amnunite, care ar trebui s nlocuiasc orice alte
sisteme de norme sociale, i s ne planifice viaa n detaliu. Detaate de legea natural,
deci de ideile de dreptate general acceptate, reglementrile umflate necontrolat ptrund n
toate sferele vieii.
Pe msur ce, n mod inevitabil, se bucur de tot mai puin autoritate, ncepe s se
tearg tot mai mult diferena dintre lege i oricare alt reglementare. n mod deosebit, la
aceasta a contribuit funcionarea UE.
Legea vine astzi n contradicie cu orice principii care constituiau odinioar cadrul su.
Ea ar fi trebuit s fie general, astfel nct s ngduie funcionarea altor ordini sociale ca
moralitatea, obiceiurile i, de asemenea, politica sau alte sisteme de organizare. n
prezent, legea se strduiete s le nlocuiasc i se caracterizeaz printr-o absurd
amnunime. Oamenii trebuie s fie contieni de lege, ceea ce n cazul zecilor de mii de
pagini ale reglementrilor UE i permanentei producii n aceast ramur sun ca o
glum n diferitele ri ale Europei. Legea trebuie s fie clar, lucru de care nu poate fi
vorba n cazul hipertrofiei sale i caracterului su ideologic. Nu poate fi nici
contradictorie, ceea ce nu se poate evita n situaia de fa.
379

Aceste principii de bun-sim, pe care le-am citat, au fost formulate de Lon Fuller n
Morality of Law, la jumtatea anilor 60, i considerate atunci drept evidente. A fost
suficient o jumtate de veac pentru ca ele s poat fi aezate n muzeul unui trecut de
neconceput.
n culturile arhaice, moralitatea i legea nu erau separate. Legea nsemna ordinea lumii.
Coninea interdicii i porunci fundamentale, norme morale, dar i uzane i reguli
estetice. Apariia dreptului pozitiv a marcat diferenierea dintre ordinea politic, pe
de o parte, i moralitate i sfera obiceiului, de cealalt. Rmnnd n continuare
puternic nrdcinat n acestea, legea a nceput s nsemne structura-cadru care
susinea coeziunea marilor uniti organizaionale, adic a rilor.
n prezent, putem avea impresia c are loc un proces invers. Legea, care n permanen
i lrgete domeniul, i pierde specificul, devine tot mai mult o reglementare social
arbitrar care disloc toate celelalte sisteme de reglare social, moralitatea, etica,
obiceiul. n acest fel, reduce rolul instituiilor tradiionale, de ex. al familiei, nereuind s
le nlocuiasc autoritatea.
n plus, n forma actual, submineaz fundamentele statului naional, deci
modelului prezent de republic, singurul care i apr pe ceteni mpotriva
aciunilor arbitrare ale celor mai puternici juctori din realitatea global i local.
* Bronisaw Wildstein este scriitor i jurnalist polonez de orientare

conservatoare, fost disident mpotriva regimului comunist.

Traducere de Anca Cernea. Eseu preluat integral de la www.inliniedreapta.net

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt

( http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/11/22/uniunea-europeana-impotrivafamiliei-statului-national-democratiei/ )

380

POGORAREA DUHULUI SFANT. Vino si Te salasluieste

in noi! CRUCEA SI CINCIZECIMEA. Dumnezeu
vrea sa fim inspirati, dar nu exaltati
Publicat pe 22 Jun 2013 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS,
Ieromonah Calinic Berger, Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile), Teologie ortodoxa | |
Print

Crucea si Cincizecimea
Crucea si Cincizecimea sunt inseparabile in Ortodoxie. Legatura interioara dintre
aceste doua evenimente formeaza temelia si ofera intreaga paradigma a spiritualitatii
ortodoxe, a vietii liturgice si reflectiei teologice, indeosebi in ce priveste teologia ascezei
si indumnezeirii. Doar prin aceasta legatura putem intelege multele antinomii, ba
chiar si paradoxuri ale vietii duhovnicesti.
Legatura inseparabila dintre Cruce si Cincizecime in Ortodoxie se bazeaza mai intai
pe legatura vesnica dintre Fiul si Duhul. Asa cum spunem in Crez, Fiul e nascut din
Tatal, iar Duhul Sfant purcede din Tatal. Aceste formule exprima relatia vesnica
dintre Cei doi si Tatal. Dar Fiul si Duhul nu exista Unul langa Celalalt, astfel incat
nasterea Fiului si purcederea Duhului sa fie actiuni separate, fara legatura intre ele.
Sfintii Parinti au lamurit ulterior ca Duhul purcede de la Tatal prin Fiul, odihneste
in Fiul si e aratat de Fiul Tatalui (de exemplu, Ioan Damaschinul, Expunerea exacta a
credintei ortodoxe 1,7.8). Fiul si Duhul sunt din vesnicie intr-o relatie reciproca Unul cu
Celalalt, salasluiesc Unul in Altul si sunt intotdeauna impreuna. Asa cum scrie sfantul
Irineu al Lyonului, Ei sunt cele doua maini ale Tatalui.
Inseparabilitatea vesnica a Fiului si Duhului se manifesta in intreaga economie a
mantuirii; in intruparea, lucrarea, moartea si invierea Fiului lui Dumnezeu. Acest
fapt este in Evanghelii: Duhul e prezent la intruparea Fiului umbrind-o pe Fecioara Maria
(Lc 1,35), El ramane peste pruncul Iisus cand acesta creste (Lc 2, 40), e peste El atunci
cand citeste in sinagoga (4,18), coboara si ramane peste El la botezul Sau (Lc 3, 22), Il
conduce in pustie pentru a fi ispitit (Lc 4, 1), alunga diavolii (Mt 12, 28), e prezent la
moartea Sa pe Cruce cand Iisus isi da Duhul Sau (Mc 15,37; In 19,30), si realizeaza
Invierea Sa din morti (de exemplu, Rm 8, 11). Duhul Il aduce pe Fiul in lume si este apoi
trimis in lume de Fiul: Iisus se roaga ca Mangaietorul care va veni sa continue
lucrarea lui Hristos, aducand aminte cuvintele Lui si chiar invatandu-i El Insusi pe
ucenici (In 14,16. 17. 26; 15, 26). Duhul care L-a inviat pe Iisus e la randul sau dat de
Hristos Cel inviat: A suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant! (In 20,22).
Cum se vede Cincizecimea unita cu Crucea? Nu e mai logic sa vedem Crucea unita cu
Invierea? Intr-adevar, daca activitatea lui Iisus s-ar fi sfarsit pur si simplu cu moartea Sa
pe Cruce, mesajul si persoana Sa ar fi fost invaluite in ambiguitate. Invierea a lamurit
Crucea. Dar nimeni n-a fost martor la Inviere. De aceea, dupa Invierea Sa, Iisus Insusi
381

a inceput sa Se arate ucenicilor, dezvaluindu-le adevarata natura a lucrarii Sale

mesianice si sensul patimirilor si mortii Lui (Lc 24, 26,46). A facut aceasta dandu-le
tuturor evidenta empirica a Invierii Sale pe care o doreau, mancand cu ei, lasandu-l pe
Toma sa atinga coasta Sa etc. La fel de important, Hristos le deschide mintile ca sa
inteleaga Scripturile si motivele patimirilor Sale (Lc 24, 32. 45), pe care nu le-au
inteles mai inainte. Astfel, Invierea a lamurit Crucea.
Chiar si dupa toate acestea, pana la pogorarea Duhului Sfant n-a existat invatatura,
aparare, Botez sau alte Taine. In acea zi a fost dat Duhul, a fost predicata Evanghelia,
iar Petru a botezat 3000 de barbati (FA 2). Ucenicilor li s-a dat puterea de a explica
Crucea (FA 3,18; 17,2; 26,23) si incepand de atunci au fost condusi in lucrarea lor de
Duhul Sfant (de exemplu, FA 5,9; 8,29-39; 10,19; 11,12-28; 16,17; 21, 4). Cu alte
cuvinte, Invierea si multele sale semne doveditoare (FA 1,3) n-au fost de ajuns a
fost nevoie de Duhul. Cincizecimea a lamurit Invierea.
Acest model atat al unei dovediri rationale, cat si al unei puteri spirituale in predica
apostolilor se vede limpede in scrierile lui Luca si Pavel, mai cu seama atunci cand Pavel
se adreseaza lumii pagane (FA 11). Pe de-o parte, Pavel face apel la o multime de
argumente rationale pentru a-L propovadui pe Hristos, chiar la obiceiuri locale, literatura
etc. (de exemplu, Atena, FA 17,23-28; Efes, FA 14, Rm 2,14). Dar el pune toate aceste
dovezi in context atunci cand marturiseste ca predica sa nu statea in intelepciunea unor
cuvinte omenesti, ci in puterea lui Dumnezeu, ca sa nu ramana fara nici un efect
crucea lui Hristos (1 Co 1,17). El rezuma foarte succint aceasta atunci cand spune despre
continutul predicii ca nu e nimic altceva decat Iisus Hristos, si Acela rastignit, iar
demonstrarea predicii sta in Duhul si in puterea Lui (1 Co 2,2-4). Dovedirea rationala (de la Logos-ul) e necesara, dar nu suficienta; e nevoie si de o demonstrare (de
la Duhul). Altundeva sfantul Pavel spune ca Iisus a fost randuit Fiu al lui Dumnezeu
intru putere, dupa Duhul sfinteniei, prin invierea Lui din morti (Rm 1,4). Din nou, e
nevoie atat de ratiune, cat si de putere sfantul Pavel mentioneaza chiar pe primul
loc pe Duhul. Duhul e baza marturiei, pentru ca nimeni nu poate spune: Iisus este
Domn, decat in Duhul Sfant (1 Co 12, 3).
Am putea rezuma astfel: fara Duhul Sfant nu exista Hristos (Intrupare, Inviere). Fara
Hristos nu exista Cincizecime. Fara Cincizecime nu exista propovaduire, apologetica,
botez. Fara Duhul Sfant nu exista Evanghelie. Atat prin intreaga lucrare a lui Hristos in
Evanghelii, cat si prin continuarea ei de catre apostoli in Fapte si in Epistole suntem
condusi spre legatura inseparabila dintre Fiul si Duhul si spre reciprocitatea celor
doua mari opere ale Acestora, Crucea si Cincizecimea. Biserica e marea opera atat a
Fiului, cat si a Duhului.
Inseparabilitatea si interdependenta Crucii si Cincizecimii se manifesta de-a lungul
intregii noastre Traditii crestine ortodoxe. Mai intai, ea este o paradigma a
intelegerii luptelor vietii duhovnicesti. Prin ea recunoastem ca atunci cand
Dumnezeu ne trimite in vietile noastre o cruce, e pentru a ne pregati sa primim pe
Duhul Sfant; si, la fel, cand ne trimite harul si puterea Duhului Sfant e ca sa ne
pregateasca pentru urmatoarea noastra cruce. Aceste doua momente sunt adeseori
382

simultane. Asta pentru ca Dumnezeu vrea sa fim inspirati, dar nu exaltati (cf. 2 Co
12,7-9). Asta explica si maretia si frumusetea lacasurilor noastre bisericesti care e
inseparabila de traditiile noastre ascetice; una nu poate exista fara cealalta. Strabate si
traditiile noastre liturgice, unde e evident (mai ales la sfintirea Euharistiei) ca Duhul Sfant
nu e dat niciodata fara preotul (adica Hristos) care face semnul Crucii. Nu exista mai
mare marturie a unitatii dintre Cruce si Cincizecime in viata Bisericii Ortodoxe
decat sfintirea Euharistiei, care si ea are loc cu invocarea Duhului Sfant atunci cand
preotul face semnul Crucii.
Prin urmare, in crestinismul ortodox toate binecuvantarile si cele bune le asteptam ca
daruri ale lui Dumnezeu care vin prin ascultare si iubire. Dar nu le asteptam fara nici
o calificare. Unicul si atotcuprinzatorul Dar al lui Dumnezeu e Fiul Sau in Duhul
Sfant si acest dar nu poate veni fara Cruce. Prin urmare, slava Ortodoxiei nu
poate fi niciodata o evanghelie a lui imbogatiti-va, nici vreo alta evanghelie cu
orientare dezechilibrata spre aceasta lume. Slava Ortodoxiei e mai degraba o slava
matura si bine intemeiata, o slava care transcende, dar nu evita nenorocirile,
dezamagirile, incercarile si necazurile acestei vieti, ci mai degraba le transfigureaza.
Ea primeste Crucea si toate provocarile in aceasta lume pe care le implica. Nu fuge
de ele. Nici Hristos n-a facut-o. Dar nici nu depindem de noi insine: ne dam seama, asa
cum a facut-o Pavel, ca harul Duhului Sfant ne face in stare sa ne ducem Crucea
impreuna cu Hristos. La fel, Duhul ni se da numai primind Crucea. Cele doua sunt
inseparabile si interdependente.
Lumina Invierii, slava si darurile lui Dumnezeu in Duhul redau omenirii adevarata ei
frumusete. Asceza, bucuria si frumusetea nu se exclud unele pe altele in Ortodoxie.
Dimpotriva, sunt necesare unele altora. Acesta e echilibrul unic al sfintei noastre
Traditii ortodoxe: Crucea, Invierea si Cincizecimea, inseparabile ca marele dar al lui
Dumnezeu pentru innoirea omului. Astfel la marele praznic al Pastelui, sfantul
Grigorie Teologul exclama: Cel ce S-a sculat din morti sa ma replamadeasca in
Duhul. Fie ca astfel replamaditi sa fim si noi.

Vino si salasluieste in noi

Crestinismul ortodox e prin excelenta o forma harismatica de crestinism, o viata in
Duhul Sfant. Orice slujba in Biserica Ortodoxa atat comuna, cat si privata incepe cu chemarea Duhului Sfant prin rugaciunea Imparate ceresc. Intreaga
Biserica, ca si fiecare credincios, e chemata sa traiasca o Cincizecime perpetua.
Unde e Biserica, acolo e Duhul Sfant. i unde e Duhul Sfant, acolo e Biserica,
scria sfantul Irineu in secolul II.
Biserica inspira pe Duhul (prin invocare) si expira Duhul (prin binecuvantari) intr-o
continua respirare a vietii lui Dumnezeu. Facand asta, Biserica isi exprima constiinta
383

ca Duhul ramane in Biserica, dar nu e posedat de aceasta Biserica insasi arand

nevoie de o innoire continua printr-o chemare neincetata a prezentei Duhului. Din
nou, acelasi lucru e adevarat pentru fiecare crestin in parte.
Prezenta Duhului Sfant da Bisericii Ortodoxe si sfintelor ei slujbe sentimentul
simultan de intimitate si transcendenta, de familiaritate locala si viziune universala, al
experientei apostolice unice de a fi in prezenta lui Hristos Care transcende timpul si
spatiu. Intr-adevar, un element de atemporalitate insoteste orice cult ortodox autentic.
Aceasta nu numai prin Traditia noastra, ci tocmai pentru ca Traditia Il manifesta pe
Duhul, El Insusi in afara timpului, dar Care a binevoit sa fie prezent in ea. Prezenta Duhului Sfant e criteriul ultim al Ortodoxiei.
In invatatura ortodoxa Duhul nu e vazut niciodata separat de Fiul. Poate cel mai
important aspect al viziunii Bisericii Ortodoxe despre Duhul Sfant este remarcabilul
echilibru cu care Biserica intelege teologic si experiaza liturgic prezenta simultana a
Fiului si Duhului in toate. Fiul si Duhul Se arata cu totul inseparabili; lucrarea lui
Hristos e facuta cu putinta de Duhul Sfant Care-L intrupeaza, calauzeste fiecare pas al
vietii si al lucrarii Lui omenesti, si Il scoala din morti (Rm 8, 11). Dupa care Duhul e
revarsat asupra Bisericii prin Fiul (In 15, 26; 16,7; 20,22). Aceasta perspectiva e minunat
rezumata in raspunsul ortodox dat in veacul XIII adeptilor adaosului latin Filioque:
Duhul purcede de la Tatal si odihneste in Fiul, si straluceste de la Fiul Tatalui.
Nasterea Fiului si purcederea Duhului Sfant nu sunt doua acte secventiale ele sunt
simultane si interioare unul altuia. Astfel, teologia ortodoxa invata ca unitatea Sfintei
Treimi e simultan fiintiala (Duhul fiind deofiinta cu Tatal si Fiul) si personala
(fiecare din Persoanele Divine cunoscand-o pe cealalta din Ea Insasi, intr-o
intrepatrundere reciproca vesnica, sau prin ceea ce Parintii numesc perihoreza).
Frumosul echilibru al gandirii trinitare ortodoxe are implicatii imense pentru intreaga
cultura a Bisericii Ortodoxe in toate manifestarile ei: ecleziologice, liturgice, ascetice,
artistice etc. Ramanem simultan ierarhici si harismatici pentru ca fiecare din Tainele
noastre sunt savarsite de Hristos Insusi prin preotul insotit de credinciosi prin
invocarea Duhului Sfant. Duhul Sfant Insusi e atat izvorul ordinii ierarhice, cat si al
harismei profetice. Aceste doua aspecte ale Bisericii coexista intr-un mod pe care l-am
putea numi chalcedonian (necontopit, neschimbat, neimpartit, nedespartit). Astfel, in
Biserica Ortodoxa fiecare duminica nu e numai o praznuire a Invierii (o impartasire
de prezenta jertfita si slavita a lui Hristos in Euharistie), ci si o noua Cincizecime,
Duhul fiind chemat sa vina nu numai asupra darurilor oferite, ci si asupra tuturor
celor prezenti.
Multe imagini au fost folosite in Sfintele Scripturi pentru Duhul Sfant: vant, mir,
apa si foc. Duhul Sfant e o Persoana divina libera, curatitoare si transformatoare.
Mai mult decat toate El e Foc din Foc. Intr-un act divin unic El coboara in ziua
Cincizecimii ca vant si foc pentru a inte meia Biserica. Focul da lumina, caldura si
energie transformatoare. Biserica si fiecare crestin traiesc prin aceasta caldura si
energie interioara care e Duhul Sfant. El e izvorul tuturor darurilor (1 Co 12) si,
dandu-ne aceste daruri, ca sa le folosim pentru ceilalti, El tine la un loc tot
384

asezamantul Bisericii. Suntem un Trup al lui Hristos, pentru ca avem un Duh,

Duhul Bisericii (Rm 8,9), Sfantul Duh.
Persoana Duhului Sfant e tainica. Duhul Il reveleaza pe Fiul, Fiul ni-L aduce pe Tatal,
dar Duhul Insusi nu Se reveleaza niciodata. Sfantul Grigorie Teologul remarca faptul
ca Tatal S-a descoperit in Vechiul Testament, Fiul in cel Nou, dar revelarea deplina a
Duhului va avea loc numai in viata viitoare. Dar o putem pregusta inca in aceasta
viata. E ceea ce au facut sfintii. Duhul odihneste in sfinti prin har asa cum
odihneste in Fiul prin fire sau natura. Scopul nostru, al crestinilor, e sa devenim una
cu Hristos si prin aceasta temple ale Duhului Sfant, cum spune sfantul Pavel (1 Co
3,16) si invata sfantul Serafim din Sarov. Duhul ni-L aduce atunci pe Tatal ca unor fii
adoptivi, ba chiar se roaga pentru noi: Insusi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine
negraite (Rm 8,26). Cu alte cuvinte, mantuirea in Ortodoxie e pur si simplu o intrare
in viata Sfintei Treimi in pozitia de fii adoptivi: Duhul ne e trimis de Tatal, odihneste in
noi si ne duce inapoi la Tatal.
Invocarea constanta a Duhului Sfant in Biserica Ortodoxa ne invata ca prezenta Sa
nu e una automata, ci cere o innoire continua prin rugaciune si lupta curatirii de
sine. Prezenta Sa e simtita in acele biserici unde credinciosii se straduiesc sa
vorbeasca cu Dumnezeu, lupta sa-L cunoasca, sa-I urmeze poruncile in toate
lucrurile si s-au angajat cu hotarare sa duca ei insisi o viata in Hristos in asceza si
rugaciune. In astfel de locuri, credinciosii coboara Duhul in mijlocul lor luand
asupra lor crucile lor. El vine acolo unde e chemat si salasluieste acolo unde e
binevenit. Energia si prezenta Lui devin atunci evidente: biserica infloreste cu bucurie,
entuziasm smerit si iubire. Sfintenia si prezenta Sa din alta lume sunt simtite concret.
Provocarea noastra e sa-I ascultam glasul bland in inimile noastre tot timpul si in
orice imprejurare, fara gres. Acest lucru incepe luand in serios cuvintele rugaciunii
Imparate ceresc: Vino si Te salasluieste la noi!

(in: Ierom. Calinic, Provocari ale gandirii si vietii ortodoxe astazi , Editura
Deisis,

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/06/22/rusaliile-cruceasi-cincizecimea-predici-pogorarea-duhului-sfant/ )

385

MARTURISIREA SI APOSTAZIA in istoria Bisericii si in

vremurile noastre. Intre RUSINAREA DE HRISTOS
si PROVOCAREA CU DINADINSUL A PERSECUTIEI
Publicat pe 01 Jul 2013 | Categorii: Duminica Tuturor Sfintilor, Hrana duhului /
PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Sfantul Vasile al Kinesmei | |
Print

[icoana "rasturnata" a rastignirii Sfantului Apostol Petru: rasturnarea realitatii intru

Adevar]
***

Apostazia si marturisirea in vremurile noastre

(fragment)
[...] Pe aceasta cale a marturisirii deschise a manifestarilor puterii dumnezeiesti in
viata oamenilor se si intareste in omenire credinta in Dumnezeu si in lucrarea Lui
proniatoare, iar totodata creste si se largeste sfera persoanelor care alcatuiesc
Biserica Ortodoxa.
Cum vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut? Si cum vor crede in Acela
de Care n-au auzit? Si cum vor auzi fara propovaduitor?.. Prin urmare, credinta este
din auzire (Rom. 10,14,17),
zice Sfantul Apostol Pavel.
Prin urmare, marturisirea fatisa a credintei in Dumnezeu este in multe cazuri o
indatorire pentru crestin, si refuzul acestei marturisiri este adeseori totuna cu
tradarea lui Hristos.
Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, spune Domnul, marturisi-voi si
Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri, iar de cel ce se va lepada de
Mine inaintea oamenilor, si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tata lui Meu, Care este in
ceruri (Mt. 10, 32-33).
Mai ales in vremurile de decadere generala a credintei sau de persecutare a religiei
este importanta si necesara marturisirea. Exemplul unui om viteaz, care in pofida
batjocurilor si persecutiilor marturiseste pe fata credinta in Dumnezeu si in Domnul Iisus
Hristos, o sprijina in inimile slabe, sovaitoare, si intareste sufletele tematoare spre
nevointa apararii religiei si patimirii pentru numele lui Hristos. In asemenea momente
grele, critice, tradarea lui Hristos si lepadarea de El sunt deosebit de rusinoase.
386

Ce pacat greu ni se pare a fi lepadarea de Hristos a Apostolului Petru in clipa

primejdiei, atunci cand Domnul, luat sub straja, se afla in mainile prigonitorilor Sai,
care Il palmuiau si-L batjocoreau, si cand in mijlocul acestor patimiri nu se afla
alaturi nici un suflet milostiv, in afara a doi ucenici pierduti in gloata! Situatia aceea
punea asupra ucenicilor o deosebita datorie de a-si arata barbateste, cu hotarare, simpatia
fata de Dumnezeiescul Patimitor, fiindca in mijlocul urii si dispretului general aceasta ar
fi fost pentru El o mangaiere si o bucurie. Nu degeaba talharul care facuse aceasta pe
cruce a primit iertarea si mila Domnului. Iar a auzi intr-un asemenea moment, din gura
ucenicului Sau iubit, lepadarea: Nu-L cunosc pe Omul Acesta (Mc. 14, 71) nu insemna
oare pentru Domnul sa afle in paharul Sau plin ochi cu patimiri o noua picatura de
amaraciune? Si atunci cand Domnul, intorcandu-Se, a privit catre Petru (Lc. 22, 61),
cat de graitoare a fost acea privire trista! Petru nu a putut uita privirea aceea
intreaga viata, si de fiecare data cand canta cocosul plangea cu amar, amintindu-si
de lepadarea sa. Ochii ii erau totdeauna rosii de lacrimi.
La fel si cand sufera in prigoane Biserica lui Hristos, mama noastra gingasa,
iubitoare, care ne-a educat cu slujbele si cu randuielile sale, ne-a hranit cu invatatura sa,
ne-a adapat prin Taine din izvorul harului Duhului Celui Sfant, a o parasi in aceste clipe
de necaz si de persecutii in loc de a o apara este un lucru deosebit de rusinos,
propriu sufletelor josnice si putin credincioase.
Dimpotriva, ce minunat tablou al nobletii, al credinciosiei, al cinstei este oferit de
marturisirea mucenicilor crestini din vremea prigoanelor antice!
Iata o scena obisnuita pentru vremurile acelea. Un oras de la miazazi In piata centrala a
orasului e construit un esafod, si pe acesta, inaintea dregatorului, se desfasoara anchetarea
crestinilor. In jur sta patimasa multime sudica, impresionabila, nestatornica, schimbatoare
ca marea, plina de simtaminte amestecate. Unii se uita la crestini cu dispret, ca la niste
prosti si niste fanatici vatamatori pentru stat, altii cu uluire fatisa, caci nu pot
intelege nicidecum ce putere ii face sa mearga la cazne si la moarte;- altii sunt plini
de incantare launtrica si de admiratie fata de barbatia si darzenia neclintita a
acestor oameni Iar ei, acesti oameni ciudati, uimitori, sunt multi Sunt si batrani
cu parul alb, garboviti de ani si istoviti de vietuirea lor aspra, sunt si barbati in
putere, in floarea varstei, tineri aflati in pragul vietii, fete sfioase si delicate ca niste
crini, pana si copii Si toti repeta un singur lucru, care ii osandeste la moarte
irevocabil: Sunt crestin! Sunt crestina! Si in aceasta marturisire toti sunt
deopotriva de neclintiti: si crestinii cu vechime, si neofitii ce abia s-au convertit la
crestinism.
Toti au o singura nazuinta, un singur simtamant, o singura mare iubire pentru
Hristos Un singur gand, plin de entuziasm:
Sa Te cunosc pe Tine, Doamne, sa simt ca in viata mea nimeni nu e mai presus de
Tine, sa ma inchin patimirii Tale, sa indur aici chinurile vremelnice, ca in vesnicie sa
praznuiesc impreuna cu Tine; nu este fericire mai mare decat a ma impartasi de
patimirile Tale, ale Celui pe Care Il iubesc!
387

Li se propun, in schimbul apostaziei, bogatii, bunastare ca in basme, ca si cum se

doreste sa se vada pana unde poate ajunge nebunia crestinilor: nimic nu-i poate
amagi. Nu este pret pentru care sa-L poata trada pe Hristos, pentru care sa vanda
credinta lor.
Iar de cealalta parte stau uneltele de tortura, se aprind ruguri, se topeste plumb Toata
aceasta grozavie a rautatii si a cruzimii, care merge pana la limitele imaginatiei in
nascocirea torturilor celor mai rafinate si incredibile, ii ameninta pe mucenici.
Si doar se cere atat de putin: sa bei un pocal de vin ori sa arunci un pic de tamaie pe
jertfelnicul paganesc, si gata!.. Si nu vor!.. O tin una si buna: Sunt crestin! Sunt
crestina! Ei nu cunosc nimic mai inalt si mai de cinste decat aceasta. Si pentru asta
mor. Mor in chinuri groaznice. Mor linistiti, cu rugaciunea pe buze, cu un zambet
senin pe chip.
Tocmai aceasta marturisire a raspandit credinta; pe sangele mucenicilor a crescut si
a inflorit Biserica lui Hristos. Veacurile de prigoane fatise pentru credinta lui Hristos au
trecut, insa dezvoltarea si intarirea in continuare a Bisericii lui Hristos cereau, la fel ca
inainte, marturisirea oamenilor viteji si puternici cu duhul, fiindca razboiul puterii rele
impotriva Bisericii n-a incetat, ci a imbracat alte forme: la violenta s-au adaugat
viclenia si inselarea. A venit epoca ereziilor.
In aceasta epoca vedem din nou un sir intreg de luptatori darji pentru credinta
adevarata, care au aparat Biserica cu cuvantul lor indraznet, puternic, sincer, fara
sa tina seama de primejdia ce-i ameninta.
Iata-l pe Atanasie cel Mare. Pe acesta l-a scos in prim-plan lupta cu arianismul cea
dintai incercare a mintii viclene diavolesti de a rasturna invatatura ortodoxa despre
dumnezeu-omenitatea lui Hristos prin declararea Lui faptura. Aproape toata viata sa,
ierarhul Atanasie s-a luptat cu aceasta erezie, care lua uneori dimensiuni infricosatoare.
Au existat momente cand Ortodoxia prigonita se sprijinea aproape numai pe
Atanasie. El si-a petrecut o insemnata parte din viata in exil, insa nimic, nici un fel
de presiuni si de atacuri nu l-au putut zdrobi. El a pastrat si a transmis viitorimii in
curatie nestirbita invatatura credintei.
A urmat epoca iconoclasmului. Acesta a fost o prigoana nu numai impotriva
icoanelor, ci si impotriva monahismului, impotriva randuielilor bisericesti,
impotriva a tot ce infraneaza patimile. Cativa imparati au desfasurat prigoana cu o
cruzime inversunata, fara sa se dea in laturi de la nimic, si doar o mana de oameni ramasi
credinciosi Bisericii, inaltandu-si cu curaj glasul pentru vechile randuieli, au aparat
cinstirea icoanelor.
In aceasta lupta plina de abnegatie pentru curatia credintei se remarca in mod deosebit doi
eroi ai marturisirii: Sfintii Cuviosi Teodor Studitul si Ioan Damaschinul.

388

Ioan Damaschinul fusese primul ministru al califului din Damasc. Neobisnuit de talentat
si de o credinta inflacarata, el si-a dedicat toata ravna si tot talentul luptei impotriva iconoclasmului. A scris in apararea icoanelor multe poezii inspirate, care au dobandit in
popor o popularitate deosebita si s-au raspandit pe toata intinderea Imperiului Bizantin,
sprijinindu-i pe cei putini in credinta si intarindu-i pe cei slabi. O vreme, principalul
prigonitor al icoanelor, imparatul Leon al III-lea Isaurianul, nu a putut face nimic ca sa
opreasca lucrarea lui Ioan, deoarece Califatul de Damasc se gasea dincolo de hotarele
stapanirii lui. In cele din urma, rautatea uratorului icoanelor a gasit un mijloc
perfid: a poruncit sa fie alcatuita o scrisoare falsa, primita de el, chipurile, de la
Ioan, care cuprindea propunerea de a-l trada pe calif pentru a-l da jos de pe tron.
Leon a trimis aceasta scrisoare califului, ca si cum ar fi fost indignat de josnicia
propunerii. Scopul clevetitorului a fost atins: infuriindu-se cumplit pe primul sau
ministru, stapanitorul de la Damasc a poruncit sa i se taie acestuia mana care,
chipurile, scrisese scrisoarea tradatoare.
Asa a patimit Sfantul Ioan pentru marturisirea sa indrazneata. Da, acestia au fost
oameni adevarati! Si ce repros sufla asupra noastra de la aceste chipuri luminoase,
dintr-o bucata, in vremea de acum, in razvratirea de acum impotriva Bisericii,
impotriva randuielilor bisericesti, impotriva lui Hristos!
Si cata nevoie este acum de marturisire! Ce mare insemnatate are uneori in viata
Bisericii cand fie si un singur om viteaz marturiseste fatis credinta ori da in vileag
nedreptatea cu indrazneala!
In anul 1439, papa romano-catolic a alcatuit planul unirii cu Biserica Ortodoxa a
Rasaritului, nazuind s-o supuna inrauririi si stapanirii sale. In acest scop, el a convocat la
Florenta un sinod, la care au fost chemati reprezentantii Bisericii Ortodoxe. Printre
acestia s-au gasit destui tradatori, care s-au invoit sa primeasca unirea ce dadea
catolicismului stapanire asupra Ortodoxiei insa unul dintre Parintii Bisericii
Rasaritului, Marcu al Efesului, om respectat de toti pentru sinceritatea, cinstea si
devotamentul sau fata de credinta, a refuzat sa semneze actul de unire a Bisericilor.
Inraurirea lui si respectul de care se bucura erau atat de mari, incat papa de la Roma,
afland ca in protocoalele sinodale nu este semnatura lui Marcu, a exclamat: N-am facut
nimic! A avut dreptate: unirea de la Florenta a ramas fara rezultat.
Iata ce inseamna uneori darzenia unui singur om! Exemplele de fermitate in credinta
si de marturisire fatisa sunt deosebit de importante pentru tineri, care adesea cauta si nu
gasesc reazem in nazuintele lor religioase. Imaginati-va un tanar lasat de izbeliste intrun mediu necredincios. Poate ca in sufletul lui exista bazele corecte ale credintei,
puse inca din familie, insa toate acestea, toata viziunea lui duhovniceasca asupra
lumii se afla doar in stadiul de formare, si ca atare nu au statornicie. Impresiile
negative lasate de totala indiferenta fata de credinta sau de criticarea usuratica a acesteia
ataca din toate partile creierul neintarit inca, si, picatura cu picatura, credinta copilareasca
piere. Pentru un asemenea tanar, a afla in exemplul credintei constiente a altcuiva
un sprijin in lupta cu raceala fata de religie ce-l inconjoara este o mare fericire. Unii

389

credinciosi putini, din pacate inteleg lucrul acesta si nu-si ascund convingerile
religioase.
In fata tineretului, spunea odata cunoscutul profesor de filosofie Astafiev, nu imi
ascund, ci imi subliniez in mod constient credinta religioasa. Daca trec pe langa
biserica seara si este frig, iar strada este pustie, uneori imi fac o cruce mica, fara sa-mi
scot caciula dar daca vad un student imi scot caciula si-mi fac o cruce mare, chiar
daca este vreme proasta.
Daca de la chipurile acestor marturisitori mari si mici ne vom muta atentia asupra
vietii noastre, vom vedea o alta priveliste. Noi nu numai ca nu consideram necesar
sa ne marturisim fatis credinta, ci, dimpotriva, adeseori ne ascundem cu grija
convingerile crestine, de parca ne-ar fi rusine cu ele. Multi oameni obisnuiti sa-si faca
cruce atunci cand trec pe langa biserica uneori se tem sa-si scoata caciula din cap si sa-si
faca cruce daca se uita cineva la ei sau daca vad in apropiere un cunoscut necredincios,
zeflemist. Ce lasitate ciudata, insuflata, fara indoiala, de duhul cel viclean, pune
stapanire cateodata pe ei! Vai, ce groaznic sa pari caraghios in ochii unui sceptic
semidoct, care face parada de liberalismul la moda! Va dati seama, ce-o sa spuna:
Sa crezi in secolul al XX-lea! In secolul electricitatii, credinta medievala in Dumnezeu!
Ce inapoiere! Si pe deasupra sa fii ortodox, ca babele! Protestantismul, cu abordarea sa
rationala, mai merge cat de cat! Dar Ortodoxia! Vai, ce caraghioslac!
Si ortodoxul, facandu-se mic si privind cu teama la zeflemist, se straduie sa se furiseze
cat mai repede pe langa biserica fara sa-si faca cruce, desi are strangeri de inima, iar
mana se intinde fara voia lui catre caciula.
Atat de mare este aceasta frica de zeflemea si aceasta teama de a parea inapoiat,
incat cateodata oameni care cred cu sinceritate, mai ales dintre intelectualii de oras,
in loc sa atarne o icoana de marime normala, cu candela, undeva la vedere, atarna o
iconita marunta, abia vazuta, intr-un ungher, alegand-o in asa fel incat sa se
confunde cat mai mult cu tapetul. Vai de mine, o sa vina musafiri, cunoscuti,
intelectuali o sa ma condamne!
Oare aceasta nu este apostazie? Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
Se intampla cateodata ca intr-o societate vesela sa se povesteasca o anecdota plina de
profanarea cea mai revoltatoare, si nimeni dintre cei prezenti nu-l opreste pe povestitor, nu-si arata nemultumirea fata de jignirea sentimentului religios. In ultima
vreme au aparut povestiri si anecdote cumplit de hulitoare si ortodocsii asculta
toate acestea in tacere, ba uneori chicotesc si aplauda

Nu ne respectam religia!
Mai ales in vremurile viclene de acum, cand impotriva Ortodoxiei se
poarta o campanie atat de inversunata, se arata tot mai mult cat de putin
390

pretuim credinta stramosilor nostri. Ca un val urias se revarsa apostazia,

cuprinzand nu numai tineretul, ci cateodata si pe batrani. Ortodoxia si
Biserica sunt tradate cu cea mai mare usurinta, din cele mai neinsemnate motive. Dorinta
de a face cariera, teama de sicane, pozitia de la serviciu, batjocurile obraznice,
argumentele pseudo-stiintifice de doi bani toate acestea sunt socotite scuze pentru
apostazie (cel putin pentru apostazia exterioara). Daca este sa facem o comparatie
cu puterea credintei crestinilor din epoca persecutiilor, aceasta nu va fi deloc in
favoarea noastra. Cat de mult isi pretuiau atunci crestinii crestinismul! Ce firi dintro bucata, puternice, sincere si cinstite faurea atunci acest devotament profund fata
de religie, si cat de vlaguita, cat de neputincioasa este societatea crestina
contemporana! Cat de putine sclipiri se gasesc in ea nu vorbesc de valorile
evanghelice, ci de valori pur si simplu spirituale!
Adeseori, oamenii se indreptatesc spunand ca tradeaza Biserica si pe Iisus Hristos
numai pe dinafara, sub presiunea imprejurarilor, dar in sufletul lor raman
credinciosi.
Domnul insa spune:
Cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, si Eu Ma voi lepada de el inaintea
Tatalui Meu, Care este in ceruri (Mt. 10, 33).
Apostolul Pavel marturiseste:
Vrednic de crezare este cuvantul: daca am murit impreuna cu El, vom si invia impreuna
cu El; daca ramanem intru El, vom si imparati impreuna cu El; de-L vom tagadui, si El
ne va tagadui pe noi (II Tim. 2,11-12).
Nu este infricosator?
Este prigonita Biserica si noi t rebuie sa induram prigoana. Rabda Hristos
trebuie sa rabdam si noi, impartasindu-I patimirile, fiindca
cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine, spune El (Mt.
10,38).
Asadar, pentru crestinul ortodox marturisirea in vremea de acum este indispensabila
si inevitabila.
Aici se pune insa o intrebare foarte importanta si absolut fireasca: daca pentru crestin
este indispensabila marturisirea fatisa, cum se impaca aceasta cu pastrarea tainei vietii
duhovnicesti, care de asemenea i se cere, dupa cum am vazut mai sus? Fiindca si
Domnul, cerand marturisire de la femeia cu curgere de sange, nu cere asta de la Iair, ci,
dimpotriva, porunceste lui si rudelor lui sa treaca sub tacere minunea invierii fetei.
Asadar, nici marturisirea nu se cere intotdeauna, ci doar in anumite cazuri, bine
definite.
391

Asa este, si istorisirea evanghelica pe care am cercetat-o aici arata limpede cand anume
se cere marturisirea.
Cand a marturisit public minunea femeia vindecata?
Cand a cerut-o de la ea Domnul.
Iata raspunsul la intrebarea pusa si dezlegarea respectivei nedumeriri.
Marturisirea in vremea prigoanelor este obligatorie pentru crestin atunci cand il
cheama la asta Domnul, adica atunci cand imprejurarile cer neaparat ca el sa-si
arate in fata oamenilor atitudinea fata de Dumnezeu, daca este pentru Hristos sau
impotriva Lui. Imprejurarile vietii noastre toate, pana la ultimul amanunt, sunt
determinate de voia lui Dumnezeu, si daca Domnul il pune pe om intr-o situatie care
cere ca el sa-si marturiseasca pe fata credinta, aceasta este chemare a lui Dumnezeu.
Atunci cand crestinii primelor secole erau arestati si dusi la dregator pentru a fi interogati,
ei isi marturiseau cu barbatie credinta in Hristos, dar nu cautau singuri chinurile.
A cauta de capul tau nevointa marturisirii este un lucru legat, indeobste, de
simtamantul trufiei si parerii de sine, manat de acestea, si ca atare este deseori
pedepsit, fiindca Dumnezeu
celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (I Pt. 5,5).

Marturisitorii samavolnici, ramanand fara ajutorul haric dumnezeiesc, cu

propriile lor puteri nu pot indura incercarile si sfarsesc in mod inevitabil
prin a apostazia.
Din vremurile vechi s-a pastrat intristatoarea istorisire despre un oarecare apostat
pe nume Narcis, care in timpul unei persecutii grele s-a dus de capul sau sa
marturiseasca si, in pofida indemnurilor parintelui duhovnicesc, s-a aratat
carmuitorului pagan ca sa primeasca credea el cununa muceniceasca pentru
numele lui Hristos. Carmuitorul l-a primit cu blandete.
- Ce-ti trebuie? l-a intrebat.
- Sunt crestin a zis cu tarie Narcis si am venit sa-ti spun ca dumnezeii vostri sunt
idoli, iar voi sunteti niste nebuni care se inchina lemnului si pietrei
- Dar stii ca potrivit edictului imperial crestinii sunt pedepsiti cu moartea? De ce ai
venit, nerodule? Pleaca
- Noi, crestinii, nu ne temem de moarte, caci ea ne duce la Hristos
- Taci Leapada-te de vorbele tale, ori poruncesc sa fii chinuit
392

- Chinuie-ma! Noua, crestinilor, ne sunt dulci patimirile pentru Hristos Pentru El

suntem gata sa rabdam orice, si nici un fel de cazne nu ma vor face sa ma lepad de
Domnul meu!
Aceasta incredere in sine a marturisitorului nechemat a fost pedepsita aspru.
Carmuitorul a chemat calaii. Narcis a rabdat cu darzenie cateva chinuri, spunand tot
timpul ca nu se teme de nici un fel de chinuri insa vointa lui, neintarita de harul
dumnezeiesc, pana la urma n-a rezistat, si cand au fost aduse noi unelte de tortura,
ingrozitoare la vedere, a cazut cu duhul, s-a lepadat rusinos de Hristos si a jertfit
idolilor.

De aceea, Biserica veche nu a incuviintat niciodata aceas ta ravna lipsita de

discernamant si intotdeauna i-a sfatuit pe crestini sa astepte cu prevedere
si intelepciune semne limpezi ale voii lui Dumnezeu care sa cheme la
mucenicie.
Pana si episcopii se ascundeau adeseori de chinuitori, pastrandu-si viata
spre folosul Bisericii, iar crestinii care se duceau la chinuri de capul lor nu
erau numarati in ceata sfintilor.
Aceasta atitudine a Bisericii fata de marturisire si-a gasit expresia in canoanele
Sfantului Petru al Alexandriei, care au fost recunoscute de Biserica drept obligatorii
pentru calauzirea in viata crestina. In a noua pravila a Sfantului Petru se explica punctul
de vedere ortodox asupra acestei probleme.
Insusi Stapanul si Invatatorul nostru, se spune acolo, de multe ori a fugit de cei ce
voiau a-L vrajmasui, incat uneori nici nu umbla de fata printre ei, si cand s-a
apropiat vremea patimilor Lui nu S-a dat pe Sinesi, ci a asteptat pana cand au venit
ei asupra Lui cu sabii si cu toiege, si atunci le-a zis:
Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu toiege ca sa Ma prindeti (Mc. 14,48).
Iar ei, zice Evanghelistul, L-au dat lui Pilat. Insa cei ce dupa asemanarea Lui au patimit si
catre scopul Lui alearga, aducandu-si aminte de dumnezeiestile Lui cuvinte, prin care El,
intarindu-ne, spune despre prigoane:
Luati aminte, ca va vor da pe voi la adunari si in sinagogile lor va vor bate pe voi.
Va vor da , zice, nu: Va veti da pe voi insiva, si:
Veti fi adusi la dregatori si la imparati pentru numele Meu (Lc. 21,12), nu: Va veti
aduce pe voi insiva.

393

Pentru ca El vrea ca noi, prigoniti fiind pentru numele Lui, sa ne mutam din loc in
loc, precum Il si auzim zicand:
Cand va urmaresc pe voi in cetatea aceasta, fugiti in cealalta (Mt. 10, 23),
ca nu voieste sa ne ducem singuri la scutierii si lancierii diavolului, ca sa nu ne
facem lor pricinuitori de si mai multe morti, ca si cum i-am sili sa se salbaticeasca si
mai tare, ci sa asteptam si sa luam aminte la noi insine, sa priveghem si sa ne rugam,
ca sa nu intram in ispita (Mt. 26,41).

Asadar, crestinul nu trebuie sa caute de capul sau chinuri, atragandu-si-le

singur, ca prin aceasta sa nu-i faca pe prigonitorii crestinismului a pacatui
si mai mult prin cruzime si prin faradelegi noi, dar cand este silit sa
marturiseasca trebuie sa ia nevointa aceasta asupra sa.
(din: Sfantul Vasile al Kinemei, Evanghelia pentru omul modern.
nvturi din Evanghelia dup Marcu volumul 1, Editura Sophia, 2013)

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/07/01/apostazia-simarturisirea/ )

***

Viaa Sfntului Mare Mucenic Procopie

Sfntul Mare Mucenic Procopie a crescut n Ierusalim, cetatea cea sfnt. El n-a
fost numit de prinii lui Procopie, ci Neania; iar Procopie a fost numit mai pe urm
de Insui Hristos, n vremea botezului, precum ne va arta cuvntul care ne st nainte.
Aijderea i Ierusalimul, ntr-acea vreme, era numit de ctre pgnii nchintori de idoli,
nu Ierusalim, ci Elia; pentru c, dup, drmarea Ierusalimului de ctre Tit, fiul lui
Vespasian, trecnd muli ani, Adrian, mpratul Romei, al crui nume din natere era Elie,
vrnd ca n acel loc pustiit al Ierusalimului s ridice iari cetatea, a numit-o cu numele
su, Elia, i a poruncit ca nimeni s nu mai numeasc acea cetate Ierusalim, ci Elia. Iar
aceasta a fcut-o, pentru c, purtnd ur mpotriva Domnului nostru Iisus Hristos, se
srguia ca nu numai numele Lui cel preasfnt s-l piard de pe pmnt, ci i locul unde
Hristos a ptimit voia s-l dea ntru uitarea pomenirii oamenilor; i de aceea a numit
Ierusalimul, Elia.

394

n acea cetate era un brbat slvit din neamul cel bun al senatorilor, cu numele Hristofor.
El era cu credina cretin, dar soia lui, cu numele Teodosia, se inea de pgntatea
elineasc. Aceia l-au nscut pe acest Procopie, de care ne st nainte cuvntul, i l-au
numit Neania.
Iar Hristofor, dup naterea pruncului, s-a dus ctre Domnul cu sfrit mucenicesc; deci
Teodosia, rmnnd vduv, a crescut pe prunc n pgntatea elineasc i l-a nvat
nchinarea la idoli, n care ea nsi era osrdnic slujitoare. i fiind copilul iste la minte,
a fost dat de maica sa la nvtura crii elineti i a trecut repede prin toat filozofia
elineasc cea din afar. i ajungnd la vrsta brbatului desvrit, maica sa a vrut s-l
fac ostaul al mpratului. Deci, cnd Diocleian, pgnul mprat al Romei, a mers
n Antiohia Siriei, care era lng rul Orontiei, Teodosia ntiinndu-se de aceea, a
luat pe fiul ei i, ducndu-se n Antiohia, l-a dat n slujba mprteasc. i vznd
mpratul pe acel tnr frumos la chip i la stat, nelept la pricepere, l-a iubit foarte
i i-a poruncit s petreac aproape de el n palatul su mprtesc cu cei asemenea
lui. Apoi, nu dup mult vreme, l-a fcut voievod i l-a trimis cu oastea n
Alexandria Egiptului, poruncindu-i ca acolo s prigoneasc, s munceasc i s
ucid pe toi cretinii, iar averile lor s le ia i s le pun n vistieriile mprteti.
Iar Neania a zis ctre mprat:
O, mprate, am auzit de acele popoare, c ele cinstesc pe un fiu al lui Dumnezeu, care
se zice Hristos i sunt ntemeiai la obicei, neasculttori, ndrznei, tari i statornici n
credina lor. Ei mai degrab vor s moar, dect s-i lase pe Hristosul lor i s aduc
jertfe zeilor notri. De aceea mi se pare c cu greu ne va fi a-i pleca la legile noastre.
Iar Diocleian, mniindu-se, a nceput a huli pe Mntuitorul Hristos [...]
Deci Neania fiind ntrit cu multe cuvinte mprteti, s-a dus n calea ce i se
poruncise, cu dou cete de ostai. Iar de vreme ce era mare zduf i aria soarelui i
slbea pe ei i caii lor, de aceea era nevoit s cltoreasc mai mult noaptea, iar ziua s se
odihneasc.
i dup ce a trecut cetatea Apamia Siriei, pe la ceasul trei din noapte s-a cutremurat
pmntul, fcndu-se multe fulgere strlucitoare i tunete nfricoate. Deci toi de
fric s-au fcut ca nite mori. Iar voievodul a auzit un glas din cer, grind ctre dnsul:
Unde mergi, Neania, i asupra cui te scoli? Iar el cu fric a rspuns: Sunt trimis de
mprat la Alexandria, ca s ucid pe toi cei ce cred n Cel rstignit. Apoi iari a auzit
glasul din cer: O, Neania, oare i tu vii asupra Mea? Zis-a Neania: Cine eti Tu,
Doamne, c nu pot s Te cunosc? Zicnd aceasta, s-a artat n vzduh o cruce prea
luminoas ca de cristal i un glas zicnd din cruce: Eu sunt Iisus Cel rstignit, Fiul
lui Dumnezeu! Iar Neania a rspuns cu cutremur: Impratul mi-a spus c Acel
Dumnezeu, pe Care Il cinstesc cretinii, n-a avut femeie; deci cum eti Tu fiul Lui? Dac
eti cu adevrat Fiul lui Dumnezeu, apoi cum au putut iudeii a Te batjocori, rstigni i
omor? Iar acel glas de pe cruce i-a grit: Am suferit de voie toate acestea, pentru
neamul omenesc, ca s izbvesc pe cei pctoi de sub stpnirea diavolului, s caut pe
395

cei pierii i s nviez pe mori. Dac n-a fi fost Fiul lui Dumnezeu, apoi cum a fi fost
viu dup moarte i a fi grit ctre tine?
Dup aceste cuvinte, crucea s-a suit la cer i ndat s-a auzit un glas din nlimea cerului:
Cu semnul acesta pe care l-ai vzut, vei birui pe vrjmaii ti i pacea Mea va fi cu
tine! Astfel Neania, ca i Pavel oarecnd, prin artarea Domnului n cale, din
prigonitor s-a fcut vas ales al numelui lui Iisus Hristos. Deci, din acea vedenie
minunat i din vorbirea cea dulce a Domnului cu el, i s-a umplut inima de negrit
bucurie i de veselie duhovniceasc.
Dup vedenia aceea, Neania cu ostaii lui au mers la Schitopol i chemnd un aurar, i-a
poruncit s-i fac o cruce dup asemnarea aceleia pe care o vzuse noaptea. Ins aurarul
nu voia s-o fac, zicnd: Nu pot s fac aceasta, deoarece este semnul galileenilor, care
se numesc cretini; i dac va afla mpratul, ru m va pierde! Atunci Neania i-a
poruncit s o fac n tain, jurndu-se c nu va spune nici mpratului, nici la altcineva.
Deci, acel aurar, lund de la voievod aur i argint destul pentru facerea crucii, a lucrat-o
n tain dup asemnarea i msura aceea, care i-o nsemnase voievodul. i isprvinduse crucea, deodat s-a artat pe ea o nchipuire de trei fee, nsemnate de o mn
nevzut. In partea de sus era scris, cu slove evreieti, Emanoil; iar de amndou
prile, Mihail i Gavriil.
Vznd aurarul aceasta, s-a minunat i nu pricepea cine le-a nsemnat pe acelea, pentru c
nu era nimeni n casa aceea, dect numai el singur. i lund el o dalt, voia s tearg
nchipuirea aceea, dar nu putea cci mna lui se fcuse nelucrtoare, fiind ca i uscat. i
vznd voievodul crucea, a ntrebat pe aurar: Ale cui sunt feele acestea i pentru ce sunt
nchipuite? Iar aurarul i spunea cu jurminte: Cnd am isprvit lucrul, s-au artat
aceste fee nchipuite singure i nu tiu ale cui sunt. Iar eu am voit s le terg, dar nam putut pentru c mi amorea mna. Iar Neania, cunoscnd c n cruce este
oarecare putere dumnezeiasc, s-a nchinat ei i a srutat-o i, nvelind-o, o purta cu
el, pzind-o cu cinste. i de atunci nu se mai narma asupra cretinilor, ci asupra
barbarilor i i biruia cu puterea lui Hristos, robind rile lor, pn ce, ntrarmnduse i asupra vrjmaului nevzut diavolul -, a ieit la lupt i l-a biruit prin
ptimirea cea tare pentru Hristos, care a nceput astfel:
Pe cnd era el n cetatea sa, Ierusalim, care pe vremea aceea se numea Elia, l-au rugat
cetenii ca s le rzbune strmbtatea fcut de agareni, pentru c aceia nvlind asupra
acelei pri i alergnd mprejurul cetii, rpeau pe cei ce se aflau afar din cetate, mai
ales partea femeiasc, pentru a le face femei lor. Asemenea fceau i prin toate satele
dimprejur. Iar viteazul osta al lui Hristos, cel narmat cu puterea Sfintei Cruci, a
ieit cu ndrzneal cu ostaii si i a gonit din urm pe agareni. i se ruga n sine,
zicnd: Hristoase Dumnezeule, fii mie spre ajutor, ndejdea mea! Atunci a venit la el
un glas de sus, zicndu-i: Ndjduiete, Neania, c Eu, Domnul Dumnezeul tu, sunt
cu tine! Auzind voievodul glasul acela, s-a umplut de mai mare ndrzneal, nct cu
putere i-a biruit pe ei i a liberat pe toi cei robii. Iar agarenii ucii n acel rzboi au fost
ase mii; iar din oastea lui n-a murit nici unul, nici nu s-a rnit cineva. i a trimis n cetate

396

la maica sa nainte vestitori, ntiinnd-o de biruina sa asupra vrjmailor. Iar maica sa,
auzind aceasta, s-a bucurat foarte mult.
i ntorcndu-se cu dnuire i cu slav, l-a ntmpinat maica sa cu bucurie i, cnd a
intrat n cas, a zis ctre el: O, dulcele meu fiu, cnd ai ieit la rzboi, eu am luat
cdelni i tmie i am intrat la zei, de m-am rugat pentru tine ca s-i ajute, i iat c
ai biruit cu ajutorul lor. Deci intr la ei i le d mulumire, ca i n viitor s-i ajute. Iar
Neania i-a rspuns: O, maic, bine ai fcut c te-ai rugat pentru mine; ns mie mi-a
dat ajutor Dumnezeul meu. Zis-a maica sa: O, fiule, s nu numeti numai pe un zeu,
ca s nu se mnie ceilali, i se vor ntoarce de la tine. Zis-a Neania ctre dnsa: Nu te
nela, o, maic, cu acei muli zei ai idolilor. Cum au putut ei oare s-mi ajute, fiind ei
nii fr suflet? Iar dac ei mi-au ajutat, s-i ntrebm i s ne spun, i atunci vom
fi ncredinai de puterea lor.
Zicnd aceasta, a intrat cu maica sa n camera unde erau idolii cei de aur i de argint i a
zis ctre ei: Spunei voi, care prei c suntei dumnezei, cine mi-a ajutat mie la
rzboi? Iar idolii tceau, cci cum puteau ei s rspund, fiind mui? i a zis Neania
ctre maica sa: Iat, maic, vezi cine sunt zeii ti? Dac un cuvnt nu pot s vorbeasc,
apoi cum pot s ajute cuiva? Iar maica sa i-a rspuns: Ei nu mai vorbesc cu tine,
pentru c i batjocoreti ntrebndu-i. Zis-a Neania ctre ea: Deci, ntreab-i tu
singur, c poate-i vor rspunde ie, ca unei calde slujitoare. Iar ea, apropiindu-se cu
mult cucernicie de ei, i-a plecat genunchii i a zis: O, zei atotputernici: Die cel mare,
Ira mprteasa, Poseidoane, stpne al mrii; tu, Apoloane cel n chipul soarelui, tu
aprtoarea cetii, Palado, i ceilali zei, v rog s-mi spunei, oare nu voi ai ajutat la
rzboi robului vostru, fiului meu? Dar n-a primit nici un rspuns de la ei. Atunci
fericitul Neania, innd crucea n mn, s-a umplut de rvn dumnezeiasc i
lepdndu-i haina de deasupra i dnd la o parte pe maica sa de la idoli, a nceput
a-i sfrma, aruncndu-i la pmnt i clcndu-i n picioare. Deci, zdrobindu-i
buci, a mprit aurul i argintul sracilor.
Iar maica sa, vznd aceea, s-a umplut de mnie i de iuime negrit. Deci,
uitndu-i dragostea fireasc ctre fiu, a alergat repede n Antiohia la mpratul
Diocleian i i-a spus cu multe lacrimi jalba sa asupra fiului ei, c acela i-a sfrmat
pe zei, iar ei nu i-a dat cinstea cuvenit, alungnd-o de la idoli. Iar mpratul o
mngia i o ncuraja c pe de o parte cu mbunri, iar pe de alta cu ngroziri, va
ntoarce pe fiul su la cinstirea zeilor cea dinti. i zicea el: Dac nu va voi s se
ntoarc, atunci cel ru, dup faptele sale, ru va ptimi; iar tu i vei alege fiu pe care
vei voi din sfetnicii mei.
i a scris mpratul ndat ighemonului Palestinei, cu numele Iust, de neam din Italia, om
aspru la obicei. Aceluia i-a poruncit s adune oameni vestii din cetile dimprejur, ca s-l
prind pe voievodul Neania, fiul Teodosiei, care s-a abtut la credina cretineasc, i s-l
sftuiasc n tot chipul, cu cuvinte bune i prieteneti, apoi cu certri groaznice, ca s se
ntoarc la zei; iar dac nu-l va asculta, s-l chinuiasc cumplit. Inc mai erau n
scrisoarea aceea i cuvinte de hul asupra lui Hristos.

397

Iar ighemonul Iust, lund porunca mprteasc i adunnd brbai vestii din cetile
Palestinei, s-a dus n Elia la voievod i, nchinndu-se, i-a dat scrisoarea mprteasc. Iar
voievodul, citind scrisoarea i nesuferind hulele cele scrise ntr-nsa asupra Domnului
nostru Iisus Hristos, a rupt-o n buci mici i a aruncat-o n vzduh, zicnd: Eu sunt
cretin, iar tu f ceea ce i s-a poruncit! Ighemonul a zis: M tem i de mprat i m
ruinez i de tine ca de un prieten. i-mi este jale de tine, i nu tiu ce voi face. Deci
ascult-m pe mine i pe aceti brbai cinstii i adu jertf zeilor naintea feei noastre;
iar de nu vei face aceasta, apoi i nevrnd eu, m vei sili s fac cele poruncite. Neania a
zis ctre ighemon: Ai pomenit bine de jertf; pentru c eu singur m aduc jertf lui
Hristos, Dumnezeul meu.
Zicnd aceasta, i-a dezlegat brul dregtoriei sale i l-a aruncat n faa ighemonului,
lepdndu-se de slujba mprteasc. Apoi, voind s fie osta al Impratului ceresc,
ocra pgntatea nchinrii la idoli. Iar ighemonul i brbaii care veniser cu dnsul,
mniindu-se, l-au prins i l-au dus n Cezareea Palestinei, care se mai numea a lui Filip,
i Sevastia i Panead, n care fusese pus odinioar asemnarea nchipuirii lui Hristos de
o femeie care a avut curgerea sngelui i care s-a tmduit prin atingerea de hainele
Domnului.
Acolo eznd ighemonul naintea poporului la divanul din privelite, a pus pe Neania de
fa, la ntrebare. i vzndu-l poporul cel ntunecat cu slujirea de idoli, au strigat ctre
ighemon ca nite bei i nite ndrcii, zicnd: Acesta este vrjmaul i pierztorul
zeilor notri i batjocoritorul poruncilor mprteti! Iar ighemonul, fiind plin de
slbticie i de neomenie, i ntrtndu-se de glasul poporului i mai mult spre
amrciune, a poruncit ca ndat s-l spnzure gol la muncire pe Neania i s-i
strujeasc trupul cu unghii de fier. Astfel fiind muncit, sngele i curgea i carnea i
cdea buci, nct i se vedeau oasele goale. Iar unii din popor, vznd o ptimire ca
aceea a mucenicului, aveau mil de tinereile lui i plngeau pentru dnsul.
Iar mucenicul, vzndu-i plngnd, le-a zis: Nu plngei pentru mine, ci pentru
pierzarea sufletelor voastre, pentru c acela este vrednic de plns, care se va munci n
iad fr de sfrit. Apoi, ridicndu-i ochii spre cer, se ruga, zicnd: Dumnezeule,
ntrete-m pe mine, robul Tu, spre nfruntarea vrjmaului i spre preaslvirea
Preasfntului Tu nume! Iar dup ce slujitorii cei muncitori au slbit, ighemonul le-a
poruncit s ia pe mucenic de la muncire i s-l arunce n temni. Iar un pzitor al
temniei, anume Terentie, aducndu-i aminte de facerea de bine a lui Neania, i s-a
fcut mil de dnsul i i-a aternut fn i pnz curat. Deci mucenicul zcea n
temni, abia viu.
Iar la miezul nopii, s-a fcut cutremur n cetate, pentru c a venit Domnul cu
ngerii Si, ca s cerceteze pe robul Su. Atunci a strlucit n temni o lumin mare,
uile temniei s-au deschis, legturile tuturor legailor care erau acolo s-au dezlegat
i doi ngeri s-au artat cu asemnare de tineri preafrumoi, care ziceau ctre
mucenic: Caut spre noi i vezi! Iar mucenicul, cutnd spre dnii, le-a zis: Cine
suntei voi? Ei au rspuns: Noi suntem ngeri, trimii la tine de Domnul! Mucenicul
le-a grit: Dac suntei ngeri ai Domnului, atunci nchinai-v Domnului naintea
398

ochilor mei i v ngrdii cu semnul Sfintei Cruci, ca s v cred. Iar ngerii, fcnd
aceasta, ndat i-au zis: Acum crezi c Domnul ne-a trimis la tine? Mucenicul a grit:
tiu c la cei trei tineri aruncai n cuptorul Babilonului a fost trimis un nger de la
Domnul, ca s le rcoreasc focul; iar eu ce lucru am fcut, sau n ce foc sunt
aruncat, ca s m fac vrednic de cercetarea ngereasc?
Mucenicul grind acestea cu smerenie, deodat i s-a artat n slav nespus Insui
Domnul Iisus Hristos i, atingndu-se de mucenic, i-a tmduit rnile i l-a fcut
sntos. Apoi, botezndu-l cu ap, i-a zis: De acum nu te vei mai numi Neania, ci
Procopie. Deci, mbrbteaz-te i te ntrete, pentru c, mputernicindu-te, vei putea
s aduci Tatlui Meu turm aleas. Iar Procopie, bucurndu-se i nspimntndu-se, a
czut la pmnt i s-a nchinat Domnului, rugndu-L s-l ntreasc n ptimiri, ca s nu
se team de cumplitele munci. Iar Domnul i-a zis: Nu te teme! Eu sunt cu tine!
Aceasta zicnd Domnul, s-a nlat la cer. Iar Sfntul Procopie, din acea artare a
Domnului, avea inima plin de negrit dulcea cereasc i de bucurie duhovniceasc,
iar cu trupul era att de sntos, nct nu se afla nici urm din rnile cele ce fuseser pe
dnsul, pentru c a ndjduit spre Domnul, Care l-a ajutat i i-a nflorit trupul.
Iar a doua zi ighemonul a trimis n temni pe unul din ostai s vad dac mucenicul mai
este viu, deoarece credea c a murit de cumplitele munci din ziua dinainte. Deci
Terentie, strjerul temniei, a spus ostaului c toat noaptea a fost fr somn,
deoarece la miezul nopii s-a svrit n temni un lucru minunat i nfricoat. S-a
fcut cutremur mare i o lumin minunat a strlucit nuntru. Uile temniei s-au
deschis i legturile celor nchii s-au dezlegat i oarecare brbai prealuminoi au
vorbit cu Neania. Iar ostaul, privind n temni, a strigat ctre mucenic, zicnd: Eti
viu, Neania? Sfntul a rspuns: Sunt viu i sntos, cu darul Dumnezeului meu.
Ostaul a zis: Nu pot s te vd! Sfntul a rspuns: Tot cel ce fuge de lumina lui
Dumnezeu i slujete zeilor, este orb i umbl n ntuneric, netiind unde merge. i
ducndu-se ostaul, a spus ighemonului cele ce a auzit, iar judectorul, eznd la
judecat, a pus iari de fa la cercare pe Neania, mucenicul lui Hristos. i cutnd toi
spre dnsul, au vzut faa lui luminoas, iar trupul lui sntos i alb, ca i cum
niciodat nu ar fi avut rni.
i muli din cei ce stteau de fa, minunndu-se, au strigat: Dumnezeul lui Neania,
ajut-ne nou! Iar ighemonul, sculndu-se de pe scaun i fcnd semn cu mna spre
popor, a strigat cu glas mare, zicnd: Frailor, pentru ce v mirai vznd pe Neania
sntos? Zeii s-au milostivit spre el i au tmduit pe Neania, robul lor. Atunci sfntul a
grit ctre dnsul: Bine zici, dac spui c sunt tmduit cu milostivirea lui Dumnezeu,
iar de socoteti c aceast minunat tmduire este fcut cu puterea zeilor ti, apoi s
mergem la capitea lor, ca s tim care Dumnezeu m-a tmduit pe mine. Iar
ighemonul, socotind c mucenicul voiete s se nchine zeilor, s-a bucurat foarte i a
poruncit ca drumul de la divan pn la capite s se mpodobeasc i s se atearn pe el
covoare alese. Iar propovduitorul suindu-se pe o zidire nalt, striga: Neania, fiul
Teodosiei cea de neam bun, pocindu-se, s-a ntors la zei i acum merge s le aduc
jertfe. Atunci necredincioii, auzind acestea, s-au bucurat, iar cei care erau cretini
tinuii, s-au umplut de mare mhnire.
399

Deci, mulimea poporului, cu femeile i copii, s-au adunat, iar ighemonul mergea cu slav
mpreun cu Sfntul Procopie i cu toi brbaii cei cinstii ctre capitea idoleasc. Iar
sfntul, intrnd nuntru i rugndu-se lui Hristos Dumnezeu n taina inimii sale, a
fcut cu mna semnul Sfintei Cruci asupra idolilor i le-a zis: Vou v griesc,
necurailor idoli. Temei-v de numele Dumnezeului meu i de puterea Sfintei Cruci.
Cdei din locurile voastre i sfrmndu-v, ca apa s v vrsai! Atunci ndat au
czut toi idolii i prin cderea lor au fcut un zgomot nfricotor, zdrobindu-se n
buci. i ceea ce este mai de mirare este c, din porunca lui Dumnezeu, toat
materia aceea din care erau fcui idolii s-a prefcut n firea apei, nct capitea s-a
umplut de ap i ca prul curgea huind pe ui.
Vznd aceast minune, toi s-au nspimntat foarte i muli au strigat, zicnd:
Dumnezeul cretinilor, ajut-ne nou! Iar ighemonul, fiind ca uimit de spaim, nu
pricepea ce s fac. Apoi abia venindu-i n fire, a poruncit s duc pe mucenic n
temni, iar el, fiind foarte mhnit, s-a dus la casa sa. i fcndu-se seara trziu, au mers
n temni la sfnt dou cete de ostai cu doi tribuni ai lor, Nicostrat i Antioh i au rugat
pe sfnt s-i fac pe ei ostai ai lui Hristos Dumnezeu, mpratul ceresc. Iar Sfntul
Procopie a rugat pe Terentie, strjerul temniei, s nu-l opreasc pe el s ias pentru puin
timp din temni. Deci strjerul nu l-a oprit, tiind cu dinadinsul c nu va fugi cel care el
singur dorete s ptimeasc pentru Hristos.
Iar sfntul, ieind, a dus pe ostai la Leontie, episcopul acelei ceti, care de fric
sttea ascuns i, gsindu-l, i-a poruncit s boteze pe acei ostai, iar el s-a ntors
singur la temni. Deci episcopul, ntr-acea noapte, nvnd pe ostaii aceia, i-a
botezat i i-a mprtit cu dumnezeietile Taine ale Trupului i Sngelui lui Hristos,
iar ei, ntorcndu-se, au venit la temni. Acolo, mucenicul lui Hristos i-a nvat
pentru sfnta credin i pentru mrturisirea numelui lui Hristos, i i-a ntrit ca s
nu fie fricoi n ptimire, ci viteji.
Apoi sosind ziua i ighemonul, dup obiceiul lui, venind la divan n privelite, ostaii
aceia au stat naintea lui i cu glas mare proslveau pe Hrisos, mrturisindu-se c
sunt cretini i artndu-se c sunt gata la chinuri i la moarte pentru Hristos. Iar
ighemonul vznd atta mulime de ostai ndrznind la moarte pentru Hristos, s-a
umplut de spaim i de mirare i i ndemna pe ei s se lepede de Hristos i s se
ntoarc iari la zei. Iar dup ce i-a vzut pe dnii nenduplecai, a hotrt asupra lor
pedeapsa cu moartea, ca prin tiere cu sabia s se sfreasc. Deci, scondu-i pe
dnii afar din cetate la locul de moarte, unde se adunase o ceat mare de cli,
pentru tierea acelor ostai, a scos i pe Sfntul Procopie legat cu lanuri, ca, vznd
moartea attor de muli ostai, s se nfricoeze. Dar el, privind spre nevoina lor, se
bucura cu duhul i se ruga lui Hristos pentru dnii, ca s-i ntreasc pn la
sfrit i s le primeasc sufletele lor n cereasca mprie.
Deci, nconjurndu-i pe ei cli cu ali ostai pgni, au tiat acele dou cete care
crezuser n Hristos i i-au tiat i pe acei doi tribuni, Nicostrat i Antioh. Astfel,
ostaii cei noi ai Impratului Hristos, punndu-i pentru Dnsul sufletele lor, au
trecut cu dnuire de la cele pmnteti la cele cereti. Atunci un oarecare brbat
400

slvit i binefctor cu numele Evlavie, venind noaptea cu o mulime de credincioi,

au adunat trupurile mucenicilor i le-au ngropat cu cinste, iar Sfntul Procopie a
rmas n temni pzit i legat cu lanuri.
i stnd mucenicul lui Hristos n temni, au venit la dnsul dousprezece femei de neam
bun i au grit prin ferestruie cu sfntul: i noi suntem roabe ale lui Hristos. De acest
lucru fiind vestit ighemonul, ndat a poruncit s le bage i pe ele n temni. Deci,
intrnd cu bucurie, au zis: Primete-ne pe noi, Doamne, n cereasca Ta cmar! i
intrnd nuntru, s-au nchinat Sfntului Procopie i au nvat de la dnsul sfnta
credin, dumnezeiasca dragoste ctre Hristos i rugciunea cea fierbinte ctre
Dumnezeu. i dup puin timp, ighemonul eznd la obinuita judecat naintea
poporului, a poruncit ca pe acele cinstite femei, scondu-le din temni, s le aduc
naintea sa la judecat. Iar Teodosia, maica Sfntului Procopie, auzind despre acele sfinte
femei, a mers la privelite ca s le vad nevoina lor.
Deci, fiind puse acelea naintea judecii, ighemonul le-a zis: Oare vei asculta, s
aducei jertfe zeilor, ca s v nvrednicii de cinste de la noi? Sau petrecnd n
mpotrivire voii s pierii ru prin a voastr alegere? Sfintele femei au rspuns:
Cinstea ta s-i fie ie spre pierzarea ta! Noi suntem roabele lui Hristos Cel rstignit,
Care ne-a scos pe noi din pierzare. Acela este cinstea i slava noastr! i, mniindu-se
ighemonul, a poruncit ca pe fiecare ntinzndu-le la pmnt, s le bat fr mil cu toiege.
Apoi, dezbrcndu-le, le-a spnzurat la muncire, poruncind s ard cu foc coastele
lor. Iar ele se rugau lui Hristos Dumnezeu, chemndu-L n ajutor. i a poruncit
ighemonul s le taie snii, zicnd: Oare v va ajuta Cel rstignit spre Care
ndjduii? Ele au rspuns: Acum ne-a ajutat nou, precum vezi, chinuitorule i
urtorule de oameni, pentru c noi, fiind femei, te biruim pe tine, brbat stpnitor
fiind, nengrijindu-ne de muncile cele puse de tine asupra noastr!
Iar muncitorul, mniindu-se i mai mult, a poruncit s ard un fier n foc i s-l pun
sub subiorile lor, zicndu-le: Simii oare arderea focului sau nu? Sfintele femei au
rspuns: Tu vei cunoate durerea din arderea focului, cnd vei fi aruncat n focul cel
nestins din iad; iar nou ne st de fa aici, ajutndu-ne, Domnul nostru, pe Care tu
nu-L vezi, ca i orbii care nu vd soarele! Astfel ptimind sfintele femei, Teodosia,
maica Sfntului Procopie, stnd n popor i privind la rbdarea cea brbteasc a
acelor femei, plngea cu amar. Apoi, rsrind n inima ei lumina cunotinei
adevrului, s-a umplut de rvn i, venind naintea ighemonului, striga, zicnd: i
eu sunt roaba Celui rstignit, Hristos Dumnezeu. Dar aceast luminare a ei s-a fcut
cu rugciunile fiului ei, Sfntului Marelui Mucenic Procopie, care se ruga totdeauna
pentru ntoarcerea ei ctre Dumnezeu.
Iar ighemonul i toi cei ce erau cu el, vznd i auzind pe Teodosia, femeia cea de neam
bun, maica lui Neania, mrturisind pe Hristos cu ndrzneal, s-au mirat foarte tare cum
s-a schimbat deodat, trecnd cu vederea cinstea i bunul su neam, bogia i slava,
netemndu-se de muncile cele vzute. i a zis ighemonul ctre dnsa: Doamn
Teodosia, cine te-a nelat s vii n aceast rtcire, ca s-i lai zeii cei printeti i s
grieti unele ca acestea? Ea a rspuns: Nu sunt acum n nelciune i n rtcire, ci
401

mai nainte rtceam, nelat fiind de diavoli. Atunci eram nelat, c n locul
Dumnezeului celui adevrat, Care a fcut cerul i pmntul, m nchinam urilor
idoli, fcui de mini omeneti.
Iar ighemonul, artnd cu degetul spre femeile cele ce erau chinuite, a zis ctre Teodosia:
Aceste neltoare, precum vd, te-au amgit pe tine. Ea a rspuns: Nu ele m-au
amgit, ci m-au nvat a cunoate adevrul prin chipul ptimirii lor. Cci cum le-ar fi
fost lor cu putin s fie mbrbtate ntr-attea munci, dac Cel ce le ntrete pe ele nar fi fost Dumnezeu adevrat? Deci ele nu sunt neltoare, ci tu eti neltor, povuitor
al ntunericului i al rtcirii, care tragi pe oameni la pierzare! Ighemonul a zis: O,
Teodosia, nva-te i ncepe a-i cere iertare de la zei, i ne vom ruga i noi pentru tine,
ca s i se ierte aceast greeal a ta. Dar ea a rspuns: De la Cel rstignit, de la
Hristos Dumnezeu cer iertare pentru netiina mea i pentru lucrurile cele rele care leam fcut! Deci ighemonul, mniindu-se, a poruncit s-o pun n temni mpreun cu
acele sfinte femei muncite.
i intrnd Teodosia n temni, a vzut-o fiul ei, Sfntul Procopie, i s-a bucurat
foarte tare, pentru c se ntiinase prin Sfntul Duh de ntoarcerea ei ctre Hristos.
Deci a zis ctre dnsa cu bucurie: Doamn i maica mea, pentru ce ai venit aici i
pentru care pricin ai lsat pe zeii ti? Iar ea a zis ctre dnsul: O, dulcele meu fiu,
acum am cunoscut adevrul, pentru c, vznd ptimind pe aceste sfinte femei,
gndeam n mine cum este cu putin acestor femei neputincioase, a suferi nite munci
att de cumplite, de nu le-ar fi ntrit Hristos, pentru Care ptimesc? i de n-ar fi fost
Hristos Dumnezeu atotputernic, apoi cum ar fi ntrit pe cele ce ptimesc pentru El?
Gndind eu acestea, inima mea s-a zdrobit de umilin i o raz a rsrit n mintea
mea. De atunci am cunoscut nelciunea deerilor zei i am crezut c Unul este
adevratul Dumnezeu, pe Care tu i sfintele femei i ceilali mucenici Il mrturisii.
Atunci Sfntul Procopie a zis ctre dnsa: Fericit eti, doamn i maica mea, c te-ai
nvrednicit de o luminare ca aceasta de la Dumnezeu i ai venit n aceast nchisoare
pentru El!
Deci fericita Teodosia slujea n temni sfintelor femei, cci tergea sngele lor cu
pnze curate i punea pe rnile lor plasturi tmduitoare, pentru c era iscusit n
meteugul doctoriei. Iar Sfntul Procopie nva pe maic-sa sfnta credin i,
lund-o ntr-o noapte, a dus-o pe dnsa la episcopul Leontie i a botezat-o n numele
Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh, i iari s-a ntors cu dnsa n temni,
bucurndu-se i slvind pe Dumnezeu pentru luminarea ei.
Dup aceasta, sfintele femei au fost scoase din temni cu Teodosia i au fost puse nainte
la necurata judecat. Iar ighemonul a zis ctre Teodosia: Cunoate, o, femeie de neam
bun, c te cru i nu voiesc s aduc asupra ta necinstire i munci. Deci ntoarce-te i
cheam cu bun osrdie pe zei, ca s te nvredniceti de iertare de la ei, iar de la noi de
cinste mai mare. Sfnta a rspuns: Nebunule i nepriceputule! Oare nu te ruinezi a
numi zei pe idolii cei cioplii? i de este mare buntate, cnd cineva, dup puterea sa, se
srguiete prin lucruri bune ca s fie asemenea lui Dumnezeu, apoi vou cu totul se cade

402

s fii asemenea zeilor votri, idolilor, adic: orbi, surzi, mui, neumblnd, nici lucrnd,
precum sunt i zeii votri.
Zicnd ea acestea, ighemonul s-a mniat i a poruncit ca s-o loveasc cu putere peste
gur, apoi ntinznd-o, s o bat cu toiege, dup aceea s-i strujeasc trupul cu
unghii de fier. Iar celelalte sfinte femei, privind la ptimirea ei, se rugau lui
Dumnezeu pentru dnsa ca s-o ntreasc i cntau oarecare stihuri din psalmi, care
le nvaser de la Sfntul Procopie, zicnd: Venii s ne bucurm Domnului, s cntm
lui Dumnezeu, Mntuitorul nostru, cci El este scparea noastr i puterea, ajutor n
necazurile care ne mpresoar. Iar ighemonul, auzind aceasta, a poruncit ca s sfrme
cu vergi de plumb flcile acelor sfinte femei. Apoi pe toate muceniele acelea,
mpreun cu Sfnta Teodosia, legndu-le cu lanuri de fier, a poruncit s le scoat
afar din cetate i s le dea la tiere de sabie. Iar femeile s-au dus la moarte cu
veselie i cu bucurie, ca la un osp de nunt, i acolo i-au pus capetele pentru
Hristos Dumnezeu, nvrednicindu-se de cmara cereasc.
Dup sfritul lor, Sfntul Procopie a fost dus iar la judecat i ighemonul, rcnind ca un
leu ctre mucenic, a zis cu mnie: O, cap necurat, te-ai sturat oare de pierzarea attor
suflete? Sfntul a rspuns: Nu le-am pierdut, ci le-am izbvit din pierzare i le-am
adus de la moarte la via. Atunci, ighemonul a poruncit s-l bat peste gur cu o
mn de fier i s-i rup faa cu unghii de fier; deci se vrsa sngele sfntului i
nroea pmntul. Apoi l-au btut cu vergi de plumb peste grumaji, iar sfntul
sttea n acele munci ca un stlp neclintit. Dup aceasta, ighemonul a poruncit s
arunce n temni pe mucenic, iar el s-a dus acas foarte mhnit, pentru c se ruina
i se mnia c n-a putut s biruiasc pe rbdtorul de chinuri al lui Hristos. i de
suprare, n-a vorbit nici un cuvnt ctre nimeni n ziua aceea, i cznd n boala
frigurilor, s-a culcat pe pat i a murit n noaptea aceea, dndu-i sufletul n minile
diavolilor, crora le slujea cu atta osrdie.
Iar cuvntul lui Dumnezeu cretea i se nmulea. In toate zilele muli brbai i
femei primeau credina n Domnul nostru Iisus Hristos, prin nvtura Sfntului
Procopie i prin minunile ce se fceau de dnsul, cci stnd el n temni, muli
oameni veneau la dnsul i aduceau pe neputincioii lor, iar el i tmduia cu darul
lui Hristos i gonea din oameni duhurile cele necurate i astfel aducea pe cei
necredincioi la cunotina lui Hristos Dumnezeu.
Dup moartea lui Iust ighemonul, a venit n Palestina, trimis de mpratul Diocleian, un
alt ighemon cu numele Flavian, de neam tot din Italia, dar cu obiceiul mai cumplit dect
cel dinti. Acela, venind n Cezareea Palestinei i aflnd despre Sfntul Mucenic
Procopie, l-a pus fr de ntrziere n faa judecii sale i l-a ntrebat de nume, de neam
i de credin. i hulind ticlosul pe Hristos Dumnezeul nostru, a zis ctre mucenic: M
minunez cum voi, cretinii, spunnd c Dumnezeul vostru este nscut dintr-o femeie i a
fost rstignit de oameni, v nchinai Lui. Oare aceasta nu este nebunie?
Mucenicul lui Hristos a rspuns:

403

O, ighemoane, dac vei voi s m asculi cu rbdare, i voi arta mrturii despre
Dumnezeul nostru i din crile voastre; ns de la nceput i griesc c Unul este
Dumnezeul adevrat, din fire neschimbat, fr patim, mai nainte de veci i venic; iar
nu zeii cei muli care sunt supui patimilor i schimbrilor, care s-au artat sub ani i iau luat sfritul. Nu tii oare pe Hermes al vostru, cel numit Trismeghistos, adic ntreit
de mare? Asemenea i pe Socrat? Acetia ntresc c unul este Dumnezeu, iar nu muli.
Mai nti ascult pe Hermes, care scrie astfel ctre doctorul Asclipie: Stpnul i
Ziditorul tuturor, pe care Il numim Dumnezeu, a zidit lumea aceasta vzut i simit. i
de vreme ce a vzut c aceast prim i singur lume pe care a zidit-o este preafrumoas
i preaplin de toate buntile, s-a minunat de dnsa i a iubit-o foarte, ca pe o fptur
a sa.
Deci vezi, o, ighemoane, c Hermes al vostru nu mrturisete c ar fi muli dumnezei, ci
unul; cci dac ar fi fost mai muli dumnezei, atunci n-ar fi fost una, mai nainte de veci
fire a dumnezeirii, ci mai multe firi care se fac sub ani, pentru c voi zicei c unii din zei
sunt mai dinainte, iar alii mai de pe urm. i voi numii pe unul zeul cerului, pe altul,
al mrii, iar pe alii, ai altor lucruri ce se vd pe pmnt. Oare nu pentru aceasta a fost
osndit Socrate al vostru de atenieni ca s bea otrav, fiindc lepda pe zeii cei muli?
Iar pe aceia pe care voi i numii zei fr de moarte, nti Die, mai-marele zeilor,
ucigaul de tat i brbatul surorii sale, oare nu petrecea n Creta i au nu se vede acolo
pn astzi mormntul lui? Iar Poseidon al vostru oare nu era mai-marele tlharilor,
rpitor i pierztor; i oare mormntul lui nu se afl n Calabria? Deci cum zicei c zeii
votri sunt fr de moarte, cnd ei au murit ca nite oameni i mormintele lor se vd, i
toate lucrurile lor cele rele le tiu bine scriitorii de cri greceti i latineti? Unii ca
acetia sunt zeii votri, care sunt mustrai i hulii nu numai de cretini, dar i de
nchintorii lor.
i pentru c despre Hristos, Mntuitorul i Dumnezeul nostru, ai zis: S-a nscut din
femeie i S-a rstignit, deci ascult despre Dnsul tainele care se gsesc i n crile
voastre. Au nu o proorocit a voastr, care se numete Sibila aceea ale crei cri le-a
cumprat cu mare pre Tarcviniu, mpratul Romei -, a scris n cartea sa a doua, despre
ntruparea lui Hristos din Preacurata Fecioar, astfel: Cnd pe Cuvntul lui Dumnezeu
Il va nate Fecioara i n miez de zi nseninat se va arta o stea de la Rsrit, vestind
oamenilor muritori acea mare minune, atunci va veni la dnii Fiul Dumnezeului Celui
mare, purtnd trup ca i al celor de pe pmnt. Aceluia filozofii i vor aduce daruri: aur,
smirn i tmie i toate acestea vor fi plcute.
Asemenea i despre crucea lui Hristos, tot aceeai Sibil griete: O, fericite lemn, pe
care va fi ntins Dumnezeu, tu eti vrednic nu pmntului, ci cerului! Apoi griete nc
i despre a doua venire: Impratul cel mare, Care stpnete toi vecii, va veni din cer,
voind singur s judece tot trupul i toat lumea. Credincioii i necredincioii Il vor
vedea c este Dumnezeu, cci va sta pe un scaun nalt i va rsplti fiecruia dup
faptele sale.

404

Dac vei mai voi s auzi i oarecare nainte vestiri ale lui Apolon Pitiul, ale lui Amonie
cel din Libia i ale lui Dodonie i Pergamen, citete cu luare aminte crile lor i vei ti c
Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel de sus, a fost vestit de dnii mai nainte, c are s vin
spre mntuirea i nnoirea neamului omenesc. Cci atunci cnd Iason, boierul
argonauilor, ntreba pe Apolon din Delfi despre capitea ce era zidit mai nti n Atena,
zicnd: Proorocule Apolon, cel cu chip de soare, spune-ne al cui va fi lcaul acesta n
neamurile cele de pe urm? Apolon a rspuns: Facei toate cele ce v ndeamn pe voi
spre cinstire, iar eu v mrturisesc vou un Dumnezeu Care mprtete ntru cei de sus,
al Crui Cuvnt nepieritor se va zmisli n Curata Fecioar i ca o sgeat slobozit
dintr-un arc de foc va pleca i va trece prin mijlocul a toat lumea, prinzndu-i pe toi i
aducndu-i n dar Tatlui. A Maicii Lui va fi aceast biseric i numele ei va fi Maria.
Iar cnd Vatos a ntrebat pentru Dumnezeu pe acelai Apolon, i-a rspuns: Un brbat
ceresc mi aduce primejdie asupra mea. Acela va ptimi, fiind Dumnezeu, dar nu va
ptimi dumnezeirea, c amndou vor fi n El, avnd de la Tatl nemurire, via i
putere, iar dup maic El va avea moarte, cruce i mormnt. Din ochii Lui vor curge
lacrimi fierbini i va stura cinci mii de oameni cu cinci pini. Despre El va zice tot
omul: Hristos este Dumnezeul meu, Cel ce S-a rstignit, a murit, a nviat din mormnt i
la cer S-a nlat.
Aducnd Sfntul Procopie astfel de mrturii pentru Hristos Dumnezeu, din crile
elineti, ighemonul s-a fcut ca o aspid surd, nevoind s aud i s neleag drept. Deci
a zis sfntului cu batjocur: Ales tlcuitor de lucruri dumnezeieti te-ai fcut pentru noi,
ca i cum ai purta cheile i peceile cereti. Mai nainte ns de a ncepe s te muncesc, te
sftuiesc ca s ncetezi cu acea mult vorb mincinoas i, lepdndu-te de cretintate,
s fii elin ca noi, supunndu-te poruncii mprteti. Iar de nu, vei avea ca plat pentru
mpotrivirea ta cumplite chinuri. Atunci chiar nevoind, vei face cele poruncite.
Rspuns-a sfntul mucenic:
Dac nu voieti s cunoti pe Dumnezeul Cel adevrat, pe Care poi a-L vedea cu ochii
cei sufleteti, apoi tu ucide i junghie trupurile omeneti, taie-le n buci mici pentru zeii
ti, cci eu jertfesc Dumnezeului meu jertf de laud. Pe noi ne numeti nebuni, care
tim pe Unul adevratul Dumnezeu Cel viu; dar oare nu eti tu nsui nebun c aduci
jertfe celor mori i te nchini pietrelor celor nesimitoare? Dac piatra creia te nchini
ca unui dumnezeu este lucru bun, atunci pentru ce o ciopleti i o mpari? Pentru ce,
mprind-o n multe buci, alegi o bucat fcut cu asemnare omeneasc i o numeti
dumnezeu i i aduci jertfe, iar celelalte buci rmase le pui la vreo zidire mai proast
sau n noroi, clcndu-le n picioare? Tot astfel faci i cu lemnul. Tindu-l, scoi o bucat
din care ciopleti un idol i cruia te nchini, iar bucata rmas o pui la alt lucru mai
prost, sau o bagi n foc.
Dac piatra sau lemnul este dumnezeu, apoi fiecare piatr i lemn se cade s-l cinsteti
ca pe un dumnezeu. Iar dac nici lemnul nici piatra nu este dumnezeu, atunci de ce ceri
sntate i mntuire de la lemnul cel putred i de la piatra cea nesimitoare? Iar dac vei
numi i fierul dumnezeu, apoi i el este supus la puterea focului, se face moale i se bate
405

cu ciocanul. Se cade oare a bate pe dumnezeu cu ciocanele? Iar dac i focul l vei numi
dumnezeu, acela atta este puternic, ct are ceva s ard, iar dac nu vei pune lemne pe
el, i slbete puterea, i nc cu ap se stinge desvrit. Deci cum pot s fie dumnezei
nite materii ca acestea care se micoreaz una pe alta?
Nesuferind ighemonul s aud unele vorbe ca acestea, a poruncit unui slujitor, cu numele
Arhelau, ca s loveasc pe mucenic cu sabia peste grumaji. Deci sfntul ndat i-a plecat
grumajii sub sabie, fiind gata a muri pentru Domnul. Iar Arhelau ridicnd sabia cu
amndou minile, cnd a vrut ca s-l loveasc cu putere n grumaji, ndat a slbit cu
minile i cu tot trupul i, cznd la pmnt, a murit. Iar ighemonul vznd aceasta, s-a
nspimntat i a poruncit s lege pe mucenic cu lanuri de fier i s-l duc n temni.
Iar n ziua a asea ighemonul, scondu-l iar la judecat, a poruncit s-l bat cu vine
de dobitoc i s-l mpung cu epue de fier nroite, iar rnile s le ard i s le frece
cu oet i cu sare. Dup aceea a adus un jertfelnic de aram pe care erau muli
crbuni aprini. Deci, punnd tmie n mna dreapt a sfntului, a ntins-o pe
aceea peste crbunii cei aprini, socotind c, nesuferind arderea focului, i va
ntoarce mna i astfel tmia va cdea n foc, ca s zic c a adus jertf zeilor
aruncnd pe foc tmia. i a fost inut mna sfntului dou ceasuri deasupra
focului, iar el, avnd mintea adncit la Dumnezeu, nu bga de seam la mna ce
era ars i jertfelnicul sttea cu focul n zadar. Iar cei ce priveau la aceea se
minunau i proslveau pe Hristos. Deci ighemonul i diavolul, stpnul su, s-au
umplut de ruine, iar sfntul, ridicnd ochii spre cer, a grit:
inutu-m-ai de mna dreptei mele i n sfatul Tu m-ai povuit. Dreapta Ta, Doamne,
s-a proslvit ntru trie, mna Ta cea dreapt a sfrmat pe vrjmai. Dreapta Domnului
a fcut putere; dreapta Domnului m-a nlat.
Dup aceea, ighemonul a poruncit ca s lege minile mucenicului i s-l spnzure
spre muncire, atrnnd de picioarele lui dou pietre grele. Astfel a stat spnzurat
sfntul mult vreme, ntinzndu-se de greutatea pietrelor att de mult, nct oasele
lui ieeau de la loc. Apoi lundu-l de la chinuri i dezlegndu-i pietrele, ighemonul a
poruncit s arunce pe rbdtorul de chinuri ntr-un cuptor aprins. Iar Sfntul
Procopie, intrnd n cuptor, s-a ngrdit cu semnul Sfintei Cruci i a fcut rugciune
ctre Dumnezeu. Atunci ndat a ieit o flacr din cuptor i a ars pe toi pgnii ce
erau mprejur, iar sfntul a rmas fr vtmare, deoarece focul i s-a schimbat n
rcoare. De aceast preamrit minune s-au mirat i s-au nspimntat toi, i ighemonul
a fugit n divan de fric. Iar unii din ceteni strigau la ighemon: Pierde ndat pe
vrjitorul acesta, c de nu te vei grbi, se va nela toat cetatea cu vrjile lui! Atunci
ighemonul a hotrt asupra lui judecata de moarte, adic s-i taie capul cu sabia.
i scond pe sfnt la locul cel de moarte, i-a cerut timp de rugciune. Deci stnd
spre rsrit i nlndu-i minile i ochii spre cer, s-a rugat pentru cetate, pentru
popoare, pentru cei din primejdii, pentru cei neputincioi, pentru srmani i pentru
vduve, ca toi s fie pzii prin purtarea de grij a lui Dumnezeu. i fcea rugciune
mai ales pentru ca pgneasca necurie s se ntoarc degrab la cretineasca dreapt
406

credin, iar Sfnta Biseric a lui Hristos s creasc, s se nmuleasc i s strluceasc

pn la sfritul veacului.
Sfrind el rugciunea, s-a auzit un glas din cer, care i fgduia s mplineasc cele
cerute i l chema la motenirea mpriei cereti. Atunci Sfntul Procopie i-a plecat
cu bucurie sub sabie cinstitul lui cap i, fiind tiat, i-a pus sufletul pentru Domnul su, n
8 zile ale lunii lui iulie. Iar oarecare credincioi venind noaptea, au luat cinstitul lui trup
i, ungndu-l cu aromate i nvelindu-l cu giulgiu curat, l-au ngropat cu cinste la un loc
vestit, slvind pe Tatl, pe Fiul i pe Sfntul Duh, pe un Dumnezeu n Treime, Cruia se
cuvine toat cinstea i slava, acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.

Despre teatru si actorie

Sfinii Prini din secolul de aur cretin au vorbit deseori, mai ales n predicile lor,
despre distraciile i obiceiurile pgne din vremea lor, pe care unii dintre cretini, i
n special cei de curnd botezai le practicau cu contiina c acestea nu le pericliteaz
mntuirea, i cu att mai puin pe cea a celor din jurul lor, cretini sau pgni; este vorba,
n special, de spectacolele de la baie, din hipodrom i cele de la teatru. Fa de acetia ei
erau foarte aspri, artndu-le primejdia la care i-au expus viaa lor sufleteasc, ca i
vtmarea celorlali prin exemplul lor negativ.
Sfntul Chiril al Ierusalimului poruncete: Nu te duce la spectacole pgneti!. Tot el,
explicnd catehumenilor rnduiala slujbei Sfntului Botez, se exprim:
Trufia diavolului (de care ne lepdm la Botez) const din: pasiunea de teatru, de
cursele de cai, de vntoare i orice deertciune de acest fel. Sfntul spune el se
roag lui Dumnezeu s fie izbvit de acestea i zice: ntoarce ochii mei ca s nu vad
deertciune. Nu ndrgi teatrul, unde vei vedea desfrnrile pline de hule i de
toat neruinarea mscricilor i jocurile nebuneti ale brbailor afemeiai. Nici nu
te ndrgosti de pasiunea acelora, care pentru a-i desfat ticlosul lor pntece, se
dedau pe ei nii vntorii fiarelor slbatice [....] Fugi i de cursele de cai, privelite
nebuneasc, care doboar sufletele. Toate acestea formeaz trufia diavolului.
Sfntul Vasile cel Mare ceart cu asprime pe cretinii care, amestecndu-se cu pgnii
frecventau teatrele i participau la alte distracii ruinoase i incompatibile cu morala
cretin.
S lsm pentru actorii de pe scen - zice el desfrnrile zeilor, amorurile i
mpreunrile lor n vzul tuturor, dar mai cu seam, destrblrile lui Zeus, corifeul i
eful tuturor zeilor dup cum spun ei, de care ruine e s le spun chiar despre animale.
407

Sfntul Printe ndeamn pe cretini, mai ales pe cei tineri s se cunoasc pe ei nii,
lucru care nu este posibil fr curirea sufletului.
Iar curirea sufletului zice el [...] se face prin dispreuirea plcerilor simurilor:
ochii s nu se desfete cu spectacolele prosteti ale scamatorilor sau cu privirea
trupurilor, care bag n suflet ghimpele plcerii, iar urechile s nu primeasc n
suflet cntece de ruine. Din nite cntece ca acestea se nasc de obicei patimile, odrasle
ale josniciei i ale umilirii; noi ns trebuie s urmrim alte cntece, care sunt mai
bune i ne fac mai buni De aceea trebuie s luai parte la aceast muzic, la mod
acum, tot att de puin ca i la orice alt fapt ruinoas.
Sfntul Vasile insist n combaterea chiar a acelor plceri, mai neluate n seam, dar
care sunt mijloace prin care sufletul este cobort pn n cea mai urt mocirl. El
spune:
De asemenea m ruinez s mai spun c trebuie oprit parfumarea aerului cu
diferite mirodenii plcute la miros, ca i ungerea trupului cu parfumuri. Ce altceva
a putea spune despre porunca de a nu urmri plcerile care vin de pe urma
pipitului i gustului, dect c aceste plceri silesc pe cei ce se ndeletnicesc cu cutarea
lor s triasc ntocmai ca animalele, robii pntecelui i celor de sub pntece? S
stpnim i s nfrnm trupul, cum nfrnm pornirile furioase ale unui animal, iar
tulburrile pricinuite n suflet de trup s le domolim, atingndu-le cu raiunea ca i cu
un bici. S nu dispreuim raiunea dnd fru liber plcerii
Sfntul Ioan Gur de Aur, care este un moralizator prin excelen, a fost poate cel mai
nverunat adversar al pcatelor celor care purtau numele de cretini, dar rmseser
fideli practicilor pgne. Pe acetia Sfntul Printe i mustr cu asprime, artndu-le n
ce mare primejdie s-au aruncat, clcndu-i n picioare nu numai calitatea lor de
cretini, dar chiar i pe cea de fiine cuvnttoare nzestrate cu raiune. El spune:
Ridic-te la cinstea ta de om, fugi de oceanul iadului, de rul cel de foc, de
spectacolul de la baie! C baia aceea d natere oceanului iadului i aprinde acel
adnc al flcrii.
Teatrul, de asemenea, n critica sever a Sfntul Ioan, este considerat a fi ceea ce poate fi
mai ru, izvor al celor mai cumplite pcate [n.n.: astazi, cuvintele Sfantului Ioan sunt in
mai mare masura valabile pentru filme si pentru spectacolele asa-zise "de
divertisment", indiferent de canalul sau suportul lor - TV, cinema, DVD, internet, etc. decat pentru teatru - care si el este de cele mai multe ori la fel de nociv, insa si-a pierdut
mult din influenta sociala pe care o detinea in vremea Sfantului].
Teatrele cele desfrnate - zice el - v nva s v desfrnai; teatrele, aceast cium
cu anevoie de strpit aceste farmece pline de otrav, aceste curse cumplite pentru cei
nepstori, aceast pieire nsoit de plcere pentru cei nenfrnai.

408

Cei care frecventau teatrele, se justificau spunnd c piesele jucate pe scen sunt ficiuni.
Nefiind vorba de realitate aveau impresia c i pcatul lor nu poate fi real. Sfntul Ioan i
avertizeaz:
Ficiunile acestea au fcut pe muli s ajung desfrnai i au stricat multe case. i
mai cu seam pentru asta suspin, pentru c vd c nu vi se par rele cele de pe scen, ci le
aplaudai, strigai i rdei, cnd desfrul este prezentat fr de ruine. [...] Dac desfrul
este un ru, apoi este un ru i prezentarea lui pe scen. Nu mai spun ct de desfrnai
sunt actorii care joac astfel de piese, care reprezint desfrul i adulterul pe scen. Nu
mai spun ct de nenfrnai i de neruinai i fac pe spectatori! Nu este privire mai
desfrnat i mai nenfrnat dect privirea celui care dorete s vad astfel de
spectacole.
Sfntul Ioan consider c prin acele spectacole de la teatru se necinstesc nu numai
actorii i spectatorii, ci tot neamul omenesc. Din fiine raionale i libere, acetia devin
robi ai simurilor. Unii ca acetia au impresia c pot tri o via dubl: cea de acas i
cea de la teatru; c ceea ce se joac pe scen nu are nici o legtur cu viaa lor din
afar i cu cei din jurul lor.
n ce te privete spune Sfntul Printe - n-ai dori s-i vezi nevasta umblnd n
pielea goal prin ora; dar mai bine spus, nici n cas, ci ai socoti asta o ocar. Dar
te duci la teatru ca s faci de ocar i pe brbai i pe femei, ca s-i faci de ruine
proprii ti ochi! Nu-mi spune c actria care joac n pielea goal este o stricat!
Gndete-te c au aceeai fire i acelai trup i femeia stricat, i femeia cinstit! [...]
Este mai bine s-i pui pe ochi glod i rn dect s priveti o nelegiuire ca
aceasta. Nu-i att de vtmtor glodul pentru ochi, ct de vtmtoare este privirea
pofticioas i vederea unei femei goale [...] Cum se va mai uita la tine soia ta, cnd te
ntorci de la o nelegiuire ca aceasta? Cum te va mai privi? Cum i va vorbi cnd ai
batjocorit n aa hal pe toate femeile, cnd ai ajuns prizonierul unor astfel de spectacole i
ai ajuns robul unei femei stricate?.
n alt loc, el zice, de asemenea:
Spune-mi, te rog, cu ce ochi te mai poi uita acas la femeia ta cnd o vezi batjocorit pe
scen? Cum nu roeti, gndindu-te la tovara ta de via, cnd vezi c pe scen
toate femeile sunt fcute de ocar .
Ceea ce se petrece pe scen este izvor a toat necuria i desfrul, este mplinirea voii
diavolului. Nu poate cineva sa pretind, c participnd la acele scene, rmne
neatins de ntinciune. Sfntul Ioan zice:
Muli oameni cnd se ntorc de la nmormntare se spal, i doar mortul nu-i
necurat, pe cnd pcatul pune pe suflet atta necurie, c nu o poate curai toat
apa izvoarelor, ci numai lacrimile i mrturisirea [...] Pentru ce sunt aplauzele? Pentru
ce zgomotul, strigtele satanice, vnzolelile diavoleti? [...] Pentru c femeile, cu capetele
descoperite, lipsite de ruine, stau naintea spectatorilor i vorbesc; i dau toat silina
409

s fie ct mai neruinate i vars n sufletele asculttorilor toat obrznicia i

neruinarea lor, au o singur dorin: s smulg din rdcini castitatea, s fac de
ruine pe femei, s-i fac cheful diavolului. Pe scen, cuvinte de ruine i gesturi i
mai pline de ruine; la fel, pieptntura, mersul, mbrcmintea, vocea, micrile
minilor i ale picioarelor, ntorsturile ochilor, surlele, flautele, piesele de teatru,
subiectele lor, ntr-un cuvnt, toate sunt pline de cel mai mare desfru. Spune-mi, cum i
mai poi veni n fire cnd diavolul i toarn n suflet atta desfrnare i-i umple
attea pahare de desfru? Acolo iau natere adulterele, acolo se pune la cale
stricarea caselor, acolo sunt femei care-i vnd trupul, brbai care se prostitueaz, tineri
stori de vlag: toate sunt pline de frdelege, toate pline de mscri, toate pline de
ruine. N-ar trebui s rd cei ce se duc la teatru, ci s suspine i s plng cu amar.
[...] Din pricina teatrului se drm totul.
Teatrele nu drm doar sufletele spectatorilor, ci vtma grav i pe cei din familie,
drmnd csniciile.
Spune-mi - continu Sfntul Ioan din ce pricin se ntind curse csniciilor? Nu din
pricina celor ce se petrec pe scen? Din ce pricin se stric casele? Nu din pricina
teatrului acestuia? Nu din pricina teatrului brbaii se poart ru cu soiile lor? Nu din
pricina teatrului brbaii socotesc uuratice pe toate femeile? Nu din pricina
teatrului brbaii svresc adulter? Deci cel ce drm totul este cel ce se duce la
teatru! El aduce n via aceast cumplit tiranie.
Sfntul Ioan ntreb:
Care brbat n-a fcut adulter? (din cauza teatrului). Dac ar fi s i-i spun pe nume, ia arta muli brbai care s-au desprit de femeile lor, muli brbai care au ajuns
prizonierii acelor desfrnate, care au fcut pe unii brbai s-i prseasc cminele, iar
pe alii, nici s nu se mai gndeasc la cstorie!
Chiar dac pe cineva nu l-ar vtma teatrul, acela este totui vrednic de osnd,
fiindc-i pierde timpul fr rost, pentru c este sminteal altora i pentru c d
prilej s se in astfel de spectacole. Sfntul Ioan d s se neleag chiar, c cei ce
frecventeaz teatrele vor primi o mai mare osnd dect actorii ce joac acele piese
pline de desfrnare. Scamatoriile i tot ce se ntmpl acolo,
toate aduc pe capul tu zice Sfntul Ioan vina celor petrecute pe scen. Dac n-ar fi
cine s-i priveasc, n-ar fi nici cei ce au aceste meserii; aa, pentru c sunt, iau i ei parte
la focul cel venic pentru cele petrecute pe scen. Deci chiar dac spectacolele de teatru
n-ar vtma cu nimic curenia ta trupeasc i sufleteasc, ceea ce-i cu neputin,
totui vei da amarnic socoteal pentru pierderea celorlali; i a acelora care s-au dus
la teatru, pentru c te-au vzut pe tine c te duci, i a actorilor, pentru c prin ducerea ta la
teatru i-ai fcut s aib aceast meserie.
i n alt parte el spune:

410

Cei care-i laud pe actori, aceia sunt mai cu seam cei care-i ncurajeaz s
vorbeasc aa; de aceea e i drept ca ei s fie pedepsii i pentru pedeapsa ce-i
amenin pe actori. [...] V pierdei toat ziua la teatru, btndu-v joc de sfinenia
cstoriei i fcnd de ocar aceast tain mare. Nu este att de pctos cel ce joac
astfel de roluri ct tu, mai mult dect el, tu care-i porunceti s fac asta; dar mai bine
spus, nu-i porunceti numai, ci prin rvna, prin veselia, prin rsul i prin laudele jocului
lor, contribui n toate chipurile la nfiinarea unor astfel de oficine drceti. S fugim de
cuptorul babilonian - ndeamn el - s stm departe de desfrnata egipteanc
Ar putea cineva s arunce vina asupra legilor statului, care au hotrt funcionarea
teatrului. Societatea n care tria Sfntul Ioan era, o societate n care Cretinismul era n
lupt cu pgnismul, avnd legi pe msur, care ncurajau uneori imoralitatea. Sfntul
Printe nelege bine acest lucru i nu pretinde din partea acestei societi s aib o
atitudine cretin; el pretinde ns o astfel de atitudine din partea cretinilor pe
care-i pstorea i crora li se adresa.
Dar sunt oare de vin spune el cei care fac legile c soiile sunt prsite, c tinerii
sunt corupi i casele stricate?
Teatrele ns vatm i societatea; ele alimenteaz fanteziile tuturor celor care ncalc
legile unei societi. Dac s-ar drma teatrele nu s-ar desfiina legile, ci s-ar
desfiina frdelegile.
Desfiinnd teatrele precizeaz Sfntul Ioan nu desfiinai legile, ci toate clcrile de
lege. Din aceste teatre ies cei care pngresc oraele. n aceste teatre se pun la cale
rscoalele i tulburrile [...] Cnd tinerii nu muncesc deloc i cnd sunt hrnii cu
nite pcate att de mari, ajung mai slbatici dect fiarele slbatice.
Sfntul Ioan este de acord s se drme teatrele, ns prefer mai degrab s fie drmate
acestea din sufletele spectatorilor:
Din partea mea teatrul este drmat i desfiinat. Totui nu v poruncesc s drmai
teatrele. Lsai-le s existe, dar facei s fie goale!
Sfntul Ioan deplnge starea cretinilor, care dei sunt ceteni ai cerului, mpreun
dnuitori cu heruvimii i prtai cu ngerii se dovedesc a fi mai ri dect barbarii care
nu cunosc astfel de spectacole.
Se spune zice el c barbarii au rostit cndva un cuvnt plin de nelepciune.
Auzind de aceste teatre nelegiuite i de distracia aceasta plin de pcate, au spus:
Romanii au nscocit aceste distracii ca i cum n-ar avea copii i soii. Prin aceste
cuvinte au vrut s arate spune el c nimic nu-i mai dulce dect copiii i soia, dac
vrei s duci o via curat.

411

Pacatele strigatoare la cer

Mareste imaginea.
Pacatele strigatoare la cer se ridica impotriva inclinatiilor firesti pe care Dumnezeu le-a
pus in firea noastra. Aceste pacate intuneca si deformeaza chipul lui Dumnezeu din om.
Ele sunt atat de grele, incat, mai mult decat altele, cer o rasplatire (dreptate) de la
Dumnezeu chiar in lumea aceasta. Ele izvorasc mai ales din necredinta si rautatea
constienta a omului, fiind savarsite cu multa inainte cugetare.
Potrivit traditiei crestine, pacate strigatoare la cer sunt urmatoarele cinci: omuciderea
constienta si avortul; homosexualitatea si practicile sexuale impotriva firii; asuprirea
celor lipsiti de aparare: vaduve, orfani, saraci, straini etc; nedreptatile sociale, mai ales
cele financiare si materiale; nerespectarea si chinuirea parintilor.
1. Omuciderea constienta si avortul
Viata este cel mai mare dar pe care ni l-a facut Dumnezeu, iar nu atat pentru faptul ca
acum ne putem bucura de frumusetile acestei lumi si ca putem lucra toate cele dorite, cat
mai ales pentru faptul ca, dupa aceasta existenta, ne asteapta viata vesnica.
Cain l-a omorat pe fratele sau, Abel. Cain este primul criminal din lume. Dupa omorarea
lui Abel, Dumnezeu i-a spus lui Cain: "Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga
catre Mine din pamant. Si acum esti blestemat de pamantul care si-a deschis gura sa, ca
sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta. Cand vei lucra pamantul, acesta nu-si va
mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant" (Facere 4, 10-12).
Omorarea unui om este un pacat strigator la cer, caci glasul sangelui celui omorat se
ridica la Dumnezeu si cere dreptate, adica razbunare. Constiinta il macina pe criminal, iar
societatea il marginalizeaza ca pe un corp strain. Acest lucru este exprimat amplu in
romanul "Crima si pedeapsa", scris de F.M.Dostoievski, unde Rascolnicov savarseste o
crima si, apoi, nemaifacand fata mustrarilor constiintei, se preda singur autoritatilor.
Istoria crimei: mandria naste manie; mania naste ura; ura naste agresivitate; agresivitatea
naste violenta; violenta naste sadism; sadismul duce la crima, iar crima este cea mai mare
nebunie care-l poate imbolnavi pe om, alaturi de necredinta in Dumnezeu. Pentru ca
uciderea este rodul maniei, Domnul Iisus ne indeamna sa ne curatim mai ales inimile,
"caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile"
(Marcu 7, 21).
Batjocorirea si lovirea in cinstea aproapelui este socotita ca o ucidere morala a acestuia,
precum insusi Hristos ne spune: "Ati auzit ca s-a zis celor de demult: "Sa nu ucizi"; iar
cine va ucide, vrednic va fi de osanda. Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe
412

fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau "netrebnicule", vrednic va
fi de judecata sinedriului; iar cine va zice "nebunule", vrednic va fi de gheena focului"
(Matei 5, 21-22).
Avortul este o crima care, desi este trecuta cu vederea de societate, striga la cer, inaintea
lui Dumnezeu. Parintele Serafim Man spune: "Ne intristam cand auzim de razboaie, de
crime sau accidente, dar nu ne gandim ca, de-a lungul timpului, avortul a curmat mai
multe vieti decat toate razboaiele si bolile la un loc. In fata lui Dumnezeu, avortul este
cea mai urata crima, ca insusi mama sa-si ucida copilul, lucru ce nu se intampla niciodata
in lumea animalelor. (...)
Avortul este unul dintre pacatele mari care aduc mania lui Dumnezeu peste noi toti.
Avortul il putem considera crima cu premeditare; chiar daca dupa legile omenesti nu este
sanctionat, dar in judecata lui Dumnezeu va fi chiar mai aspru pedepsit decat uciderea
unui om. Avortul este o dubla crima: in primul rand, impotriva lui Dumnezeu, care a creat
acea fiinta, si apoi impotriva acelui suflet, care, nefiind unit cu Hristos prin taina
Sfantului Botez, va fi lipsit de slava lui Dumnezeu, ramanand intr-un loc intunecos pana
la Infricosata Judecata cand, prin mila lui Dumnezeu va fi izbavit."
2. Homosexualitatea si practicile sexuale impotriva firii
Desfraul impotriva firii (sodomia, sexul anal) isi trage numele de la cetatea Sodoma, ai
carei locuitori si-au atras mania lui Dumnezeu, facand fapte pe care nici macar animalele
nu le fac. Fiind tarata in sodomie, firea omului striga catre Dumnezeu, precum citim:
"Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu. Pogori-Ma-voi
deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine strigarea
impotriva lor, iar de nu, sa stiu" (Facere 18, 20-21). Ingerii lui Dumnezeu, cand au sosit
in Sodoma, au spus: "Noi avem sa pierdem locul acesta, pentru ca strigarea impotriva lor
s-a suit inaintea Domnului si Domnul Ne-a trimis sa-l pierdem" (Facere 19, 13).
Impotriva firii sunt toate acele apropieri trupesti care nu au loc asa cum le-a randuit
Dumnezeu, in chip firesc, intre un barbat si o femeie. Pacate care striga la cer pot avea
loc intre doi barbati, intre doua femei, dar si intre un barbat si o femeie, dupa cum
urmeaza: sexul anal, sexul oral, alte practici sexuale perverse, precum si pozitiile sexuale,
care nu cauta firescul, ci altceva. Intre acestea, pot fi numarate si urmatoarele: vasectomia
si legarea trompelor; folosirea prezervativului si a altor anticonceptionale, care impiedica
trairea fireasca a apropierii trupesti.
Credem in Dumnezeu si facem tot ce ne-a indemnat Fiul Sau, ori ne facem voile si
renuntam la gandul ca putem dobandi viata cea vesnica. "Nu va amagiti: Nici desfranatii,
nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii (...) nu vor mosteni
imparatia lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 9-10).
3. Asuprirea celor lipsiti de aparare

413

Asuprirea celor lipsiti de aparare (vaduve, orfani, saraci, straini, napastuiti etc) este un
pacat care striga la cer, caci se incalca libertatea omului si firescul dreptatii. Cand acestia,
nefiind rai, striga catre Dumnezeu cu durere si cer sa li se faca dreptate, El le asculta
strigarea si-i pedepseste pe asupritorii lor.
Aceste categorii sociale erau asezate sub protectia lui Dumnezeu inca din Legea Veche,
precum citim: "Pe strain sa nu-l stramtorezi, nici sa-l apesi, caci si voi ati fost straini in
pamantul Egiptului. La nici o vaduva si la nici un orfan sa nu le faceti rau! Iar de le veti
face rau si vor striga catre Mine, voi auzi plangerea lor, si se va aprinde mania Mea si va
voi ucide cu sabia si vor fi femeile voastre vaduve si copiii vostri orfani" (Iesire 22, 2124).
Sfanta Scriptura este precum un cod de legi care ii apara pe cei lipsiti de aparare pe
pamant, asezandu-i in mana iubitoare a Dumnezeu. Pentru aceasta, ne facem impreunaslujitori cu Dumnezeu sau maini lucratoare ale lui Dumnezeu in viata celor napastuiti
atunci cand implinim urmatorul indemn: "Invatati sa faceti bine, cautati dreptatea, ajutati
pe cel apasat, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva" (Isaia 1, 17).
Sfintii lui Dumnezeu i-au ocrotit pe cei napastuiti ai lumii, precum marturiseste despre
sine Dreptul Iov: "Fiindca scapam de pieire pe cel sarman care striga dupa ajutor si pe
orfanul fara sprijin, binecuvantarile celui ce era gata sa piara veneau asupra-mi si
umpleam de bucurie inima vaduvei" (Iov 29, 12-13); "Din tineretile mele, am crescut pe
orfan ca un tata si de la nastere, am calauzit pe vaduva" (Iov 31, 18); "Strainul nu
petrecea noaptea niciodata afara; portile mele le deschideam calatorului" (Iov 31, 32).
La asemenea fapte ne indeamna si Sfantul Apostol Iacov, cand zice: "Cucernicia curata si
neintinata inaintea lui Dumnezeu si Tatal, aceasta este: sa cercetam pe orfani si pe vaduve
in necazurile lor, si sa ne pazim pe noi fara de pata din partea lumii" (Iacov 1, 27).
Pacate strigatoare la cer savarsesc cei care-i asupresc pe oamenii saraci, prin egoism,
indiferenta si nepasare, dispret si batjocura, camata, jefuire, partinire in judecata etc.
Domnul a zis: "Sa nu faceti nedreptate la judecata; sa nu cautati la fata celui sarac si de
fata celui puternic sa nu te sfiesti, ci cu dreptate sa judeci pe aproapele tau" (Levitic 19,
15).
Asemenea gresesc si cei care isi bat joc de cei cu deficiente fizice, precum citim: "Sa nu
graiesti de rau pe surd si inaintea orbului sa nu pui piedica. Sa te temi de Domnul
Dumnezeul tau" (Levitic 19, 14).
In aceasta privinta, Apostol Iacov ne spune:
"Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos,
Domnul slavei. Caci, daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in
haina stralucita, si va intra si un sarac, in haina murdara, iar voi puneti ochii pe cel care
poarta haina stralucita si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii ziceti: Tu stai
acolo, in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele, n-ati facut voi, oare, in gandul vostru,
deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene? Ascultati,
414

iubitii mei frati: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt saraci in ochii lumii, dar bogati
in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o El celor ce Il iubesc? Iar voi
ati necinstit pe cel sarac! Oare nu bogatii va asupresc pe voi si nu ei va tarasc la judecati?
Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun intru care ati fost chemati? Daca, intr-adevar,
impliniti legea imparateasca, potrivit Scripturii: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine
insuti", bine faceti; iar de cautati la fata omului, faceti pacat si legea va osandeste ca pe
niste calcatori de lege" (Iacov 2, 1-9).
4. Nedreptatile sociale
In continuarea pacatului mai sus amintit se numara si "oprirea platii lucratorilor", dupa
cum este numit acest pacat, care insumeaza mai ales nedreptatile sociale: amenzi
nedrepte, specula, munca neplatita la justa ei valoare; scaderea cu rea vointa a platilor
datorate muncitorilor; scumpirea exagerata a produselor, falsificarea alimentelor etc.
Dumnezeu a poruncit: "Sa nu nedreptatesti pe aproapele si sa nu-l jefuiesti. Plata
simbriasului sa nu ramana la tine pana a doua zi" (Levitic 19, 13). Omul nu a ascultat:
"Plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si
strigatele seceratorilor au intrat in urechile Domnului Sabaot" (Iacov 5, 4). Strigatele
celor nedreptatiti nu raman neauzite, iar castigul celor rai se preface in paguba.
5. Nerespectarea si chinuirea parintilor
Nerespectarea si chinuirea parintilor incalca porunca lui Dumnezeu de a-i respecta pe
acestia in toata vremea: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti
ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie" (Iesire 20, 12). Fiind
datatoare de viata, aceasta porunca a lui Dumnezeu este amintita si in Noul Testament:
"Copiilor, ascultati pe parintii vostri intru toate, caci aceasta este bine-placut Domnului"
(Coloseni 3, 20).
In perioada Vechiului Testament, cuvintele adresate copiilor care nu-si respectau parintii
erau deosebit de aspre: "Cel ce va bate pe tata sau pe mama sa fie omorat. Cel ce va grai
de rau pe tatal sau sau pe mama sa, acela sa fie omorat" (Iesire 21, 15-17). "Blestemat sa
fie cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa" (Deuteronom 27, 16). "Ca un hulitor
este cel care paraseste pe tata si blestemat de Domnul este cel care manie pe mama sa"
(Sirah 3, 16).
Pentru nasterea unui copil, parintii au meritul de a nu fi refuzat darul lui Dumnezeu.
Recunostinta pentru acest lucru nu trebuie sa ii paraseasca pe copii toata viata: "Din toata
inima cinsteste pe tatal tau si nu uita niciodata durerile mamei tale. Adu-ti aminte ca ei tiau dat viata; ce le vei da tu in schimb pentru ceea ce au facut ei pentru tine?" (Sirah 7, 2829). Chiar si atunci cand parintii ne devin dusmani nu se cuvine a-i dispretui, a-i vorbi de
rau sau a-i ura, caci Mantuitorul ne spune: "Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce
va urasc pe voi; binecuvantati pe cei ce va blesteama, rugati-va pentru cei ce va fac
necazuri" (Luca 6, 27-28).

415

Insemnarile monahiei Platonida, doamna Despina a Tarii Romanesti

(fragmente)
1551 Septembrie 15 zile, Schitul Ostrov
Doamne, ce este omul ca-Ti amintesti de el? Sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?
Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat pe
el
Astazi s-au implinit treizeci de ani de cand robul lui Dumnezeu, bunul domn Neagoe
Basarab, a plecat din aceasta viata degrab trecatoare, ca dintr-o vale a durerilor,
spre locasurile ceresti cele vesnice.
Odihneasca-se in pace sufletul lui, alaturi de sufletele copiilor nostri, coconii Theodosie,
Petru, Ioan si Anghelina, Ruxandra si monahia Sofronia!
*
Este seara si intorcandu-ma de la Vecernie in chilioara mea tacuta, am luat hartie si
condei pentru a-mi deserta inima de poverile grele si a le asterne spre stiinta
nepotilor si stranepotilor nostri. Bucurii si lacrimi, impliniri si sfasieri, slava si
infrangeri amare
Astazi, cand toti fiii pe care i-am nascut au intrat in pamant inaintea mea, cand anii
mi s-au imputinat si eu ca iarba m-am uscat, nu as putea indura lumina soarelui
stralucind deasupra, de nu as avea intiparit in suflet chipul luminos al domnului
Neagoe, un domn ales si daruit de Dumnezeu. Cand ranile amintirilor se desfac, ii
aud aievea glasul ce-mi porunceste, ca atunci cand era in viata: Sus sa avem
inimile, doamna!... Caci din voia lui Dumnezeu am avut cinstea de a-i fi doamna si
de a carmui impreuna, vreme de mai multi ani, Tara Romaneasca.
Ce vremuri blagoslovite!... De altminteri, pe cat ma pot intinde cu mintea, nu stiu sa
mai fi fost prin aceste locuri vreun domn asa evlavios si fara prihana precum a fost
Mria sa si-mi pare ca multa vreme va trebui sa treaca pana ce Dumnezeu va ridica
pe altul asemenea lui. Alaturi de domnul Neagoe am aflat margaritarul cel mai
scump si singura vistierie ce nu se poate fura de nimeni: dragostea lui Dumnezeu.
Caci aceasta este bucuria statornica si plinatatea cea fara lipsa a inimii.

416

Mria sa a avut un suflet sfant. Viata lui scurta s-a trecut mistuindu-se ca o
lumanare de ceara curata ce arde in sfesnic si lumineaza tuturor. A fost un om care,
iubind pe Dumnezeu mai mult decat pe sine, si-a petrecut zilele vremelniciei sale
intr-o necurmata pocainta. Fiecare fapta a sa era una a evlaviei, fiecare gand era o
rugaciune, cugetand la Legea lui Dumnezeu ziua si noaptea. Din viata Mriei sale am
invatat ca nu este sfarsit pocaintei, nici dragostei dumnezeiesti si ca sufletul insetat
dupa Domnul se vede pururea la inceputul caii si nu stie ca se inalta din putere in
putere si ca pune suisuri in inima sa
Insa dupa moartea domnului, nimic n-a mai fost ca inainte. Viata mea s-a clatinat de
multe ori, in furtuni si vifore ingaduite de Dumnezeu. Pentru aceea, simtindu-mi saracia
sufleteasca, am batut la usa milostivirii lui Dumnezeu, venind la acest liman de mantuire.
In linistea Schitului Ostrov cel inconjurat de apele Oltului, imi caut azi odihna sufletului
in rugaciune si singuratate.
Aici, in tacerea noptilor, valurile ce se zbat de maluri imi pare ca-mi aduc crampeie
dintr-o viata de demult, ce imi poruncesc sa nu le ingrop odata cu mine.
***
1551 Septembrie 20 de zile
Din pantecele maicii mele Tu esti ajutorul meu, intru Tine este lauda mea pururea
Primele mele amintiri sunt din anii copilariei, din Tara Sarbeasca in care am vazut lumina
zilei si am primit harul Sfantului Botez. Tatal meu a fost despotul Iovan Brancovici,
domnitorul de atunci al sarbilor. Am fost crescuta la Curtea din Srem de dascali iscusiti in
toate stiintele, dar mai ales in cunoasterea credintei pravoslavnice si a invataturilor
Scripturii.
Tara sarbeasca era mult smerita si chinuita de apasarea jugului robiei turcesti, dupa ce in
1389, in batalia de la Kosovo, strabunicul meu, slavitul tar Lazar, fusese infrant de
otomani pe Campia Mierlei. De atunci a inceput suferinta noastra, suferinta pe care noi
insine am ales-o pentru a nu ne lipsi de Imparatia cereasca. De atunci sarbii au o vorba:
Infrangerile inteleptesc mai mult decat biruintele, iar slava pamanteasca la nimic nu
foloseste in ceasul Judecatii.
Copilaria mea la Curtea sarbeasca a fost insotita de umbrele despotilor ale caror vieti ne
erau povestite inainte de a adormi. Eram leganati in soaptele cantarilor ce laudau
vitejia si evlavia tarului Lazar, caci infrangerea de la Kosovo a fost cantata de sarbi
mai mult decat orice biruinta. Si ni se insufla in chip tainic ca fiecare fiu ce se nastea
intr-o familie de sarbi are o singura mostenire de la inaintasi: datoria de a fi un urmas al
patimirii tarului Lazar.
N-am uitat pana astazi povestea bataliei de la Kosovo, care mi se spunea adesea in noptile
copilariei mele
417

Doua ostiri aprige s-au infruntat atunci. Una isi apara credinta si pamantul, alta venea sa
cucereasca, sa prade si sa ingenuncheze. Sultanul Murad I a navalit cu armata nesfarsita
de ieniceri si spahii, iar tarul Lazar a strans toata oastea Tarii Sarbesti, inaintea
bataliei, el a cerut jupanilor si ostenilor sa fie pregatiti de moarte. Cel ce nu este in
stare sa-si apere pamantul, sa nu mai aiba parte de rodul graului si al vitei de vie!, a
hotarat cu sfanta asprime. In ziua dinainte, impreuna cu toata oastea, tarul Lazar sa impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos, incredintand viata lui si soarta tarii
sale in mainile lui Dumnezeu. In acea noapte a avut o vedenie infricosatoare: un
inger i s-a aratat si i-a cerut sa aleaga intre imparatia pamanteasca si cea cereasca.
Daca voia o imparatie pamanteasca, atunci urma sa il invinga pe Murad cu toata
oastea lui, iar daca alegea Imparatia cereasca, atunci el si toti sarbii aveau sa moara
in lupta. Iar sufletul marelui Lazar a cantarit drept: imparatia pamanteasca este
scurta si trecatoare, cea cereasca este vesnica si nepieritoare. Si tarul a ales
Imparatia cereasca.
Au urmat zilele razboiului. Pe Campia Mierlei au curs rauri de sange. Mai intai
cneazul Milos Oblici a strapuns randurile ostirii turcesti si patrunzand in cortul sultanului,
l-a ranit de moarte cu sabia. Fiul sau, Baiazid, a ascuns aceasta turcilor si s-a napustit cu
furie napraznica spre inima ostii sarbesti, care era viteazul Lazar. A urmat o lupta
inclestata. Trei cai imparatesti au fost sfartecati sub tarul Lazar, dar el lupta inca,
nesimtind ranile de pe trup. Inconjurat de turci, tarul a fost rapus si odata cu el,
intreaga armata sarbeasca. Baiazid s-a minunat de barbatia tarului Lazar si de felul
in care a primit moartea. De aceea a ingaduit sarbilor sa-i inmormanteze trupul cu
cinste.
Apoi a fost un doliu mare si o jale nesfarsita pretutindeni. Tara vaduvita de feciorii
ei viteji a plans cu tanguire amara impreuna cu despota Milita, sotia tarului, si nu
era cine sa le poata mangaia. Lacrimile orfanilor, rugile mamelor si ale logodnicelor,
tanguirile sotiilor urcau necontenit la Dumnezeu. Ranile erau inca sangerande cand
sultanul Baiazid i-a trimis despotei Milita o scrisoare de pace. Era insa o pace
cumparata cu alta suferinta, caci sultanul fagaduia iertarea in schimbul Oliverei,
fiica cea mica a tarului Lazar. Sufletul tarinei Milita a murit inca o data Sabia si
Coranul cereau numai pret de robie si umilinta. Intr-un sfarsit, ea si-a biruit durerea de
mama si desi insusi Patriarhul Spiridon al Serbiei s-a impotrivit la aceasta si-a jertfit
fiica pentru binele poporului, trimitandu-o ca pe o noua Estera in mainile
vrajmasilor. A pus insa o singura conditie: ca Olivera sa ramana in credinta
crestineasca. Fiica s-a supus mamei sale, iar despota Milita s-a calugarit, primind
numele de monahia Evghenia. De atunci, impreuna cu tarul Lazar, au fost cinstiti
amandoi de poporul sarb ca sfinti.
*
Cu astfel de povestiri am crescut la Curtea din Srem De mici, copiii sarbi stiau ca sau nascut pentru suferinta si patimire, pentru cruce si, prin ea, pentru Imparatia lui
Hristos. Si spre incredintarea tuturor, Dumnezeu ne-a lasat trupul tarului Lazar nestricat

418

de trecerea anilor, izvorand mir cu buna mireasma, ca marturie a slavei pe care a primit-o
in cer.
Iar eu, roaba lui Dumnezeu Elena Milita, astazi monahia Platonida, am urmat
aceasta cale a stramosilor mei, desi am fost fiica lor cea mai de pe urma
***
1551 Octombrie ziua intai
Acoperamantul Maicii Domnului, Imparateasa cerului si a pamantului
Cate lacrimi n-au fost in viata mea si cate viscole aprige n-au suflat peste sufletul
meu, dupa ingaduinta si voia lui Dumnezeu! Caci adanc mare sunt judecatile Lui. Si
in toate amaraciunile am aflat scapare la mila negraita a Preacuratei Sale Maici.
Chiar si numai pomenirea numelui ei aduce sufletului bucurie, caci ea a venit in
aceasta lume pustiita de iarna pacatelor ca o primavara veselitoare ce a odraslit
mantuirea lumii. Nu sunt graiuri care sa poata lauda dupa vrednicie milostivirea
Nascatoarei de Dumnezeu. De ea se bucura toata faptura, cerul si pamantul, ingerii si
oamenii.
La ajutorul Imparatesei ceresti, la ocrotirea si mila sa am alergat din anii prunciei si
rugaciunea catre Preacurata Maica a Domnului a fost mangaierea zilelor mele.
Aveam cativa anisori cand bunica mea, despota Anghelina, m-a dus inaintea icoanei
Nascatoarei de Dumnezeu si mi-a spus:
- Iata, Milita, ea este maica ta, care te va ocroti toata viata! Cand nu va fi nimeni sa te
ajute, cand nu va fi nimic sa te poata alina, singura Maica Domnului nu te va parasi!
Si asa a fost, cu adevarat. De altfel, in fiecare seara o auzeam pe bunica rugandu-se in
odaia ei Maicii Domnului si incredintandu-i grija noastra, a tuturor. La lumina sfioasa a
lumanarilor, sub fumul inmiresmat de tamaie, o vedeam ingenuncheata inaintea
icoanei, iar glasul ei imi parea ca strapunge cerul si-l uneste cu vietile noastre, cu
taria unei legaturi ce nu poate fi rupta de nici o putere a lumii acesteia. Si
rugaciunile ei m-au ocrotit apoi toata viata.
Despre maica ce m-a nascut pastrez putine amintiri, care s-au sters cu trecerea anilor, caci
ea a murit bolnava de tanara, la putina vreme dupa nasterea mea.
Dupa moartea mamei, toata grija cresterii mele a purtat-o bunica Anghelina. Bunica a
avut un suflet sfant, iar inaintea pomenirii ei ma inchin cu evlavie si recunostinta.
Povestea vietii sale a fost pentru mine cea mai inalta invatatura despre cum trebuie
sa fie o sotie, o mama, o doamna si, in sfarsit, o monahie, caci spre sfarsitul vietii ea
s-a calugarit.

419

[...]
Si in toate zilele Preacurata Maica a vegheat asupra vietii mele, calauzindu-mi pasii
dupa voia cea buna si inteleapta a lui Dumnezeu. Caci dupa cum nu stii calea vantului
si cum se tocmesc oasele in pantecele maicii, tot asa nu poti patrunde lucrarea lui
Dumnezeu care face toate, cum spune Ecclesiastul
***
1551 Octombrie 3 zile
Soarele a apus dincolo de creste si intorcandu-ma in chilia mea, imi caut iarasi putina
odihna pe filele acestui caiet. A fost o zi incarcata cu pregatirile pentru iarna ale schitului,
cu primirea zugravului Dobromir, cu slujbele obisnuite. Pe la amiaza a trecut Oltul la
schit o vaduva sarmana cu fiicele ei, rugandu-ma sa le ajut si sa le dau putina cunostinta
de carte bietelor orfane. Desi au trecut atatia ani de la moartea bunului Neagoe,
oamenii inca imi spun mai intai doamna si apoi maica Platonida
Fiicele acestei mame indurerate mi-au umplut sufletul de duiosie. Nu aveau mai
mult de unsprezece ani, erau frumoase la chip, ingrijite, dar cu o privire ce le
destainuia tristetea de a fi pierdut pe cineva drag. Le-am fagaduit ca le voi ajuta.
Privindu-le, gandul mi s-a dus departe, in copilaria mea, la o fetita cu cosite negre
care abia implinise si ea, pe atunci, unsprezece ani
*
Era toamna anului 1499. Bunica Anghelina m-a instiintat ca voi merge la un banchet al
principelui Vladislav, in suita domneasca a tatalui meu.
Am fost imbracata in vesminte de pret, cu diademe si podoabe de aur in par, cu rochie de
brocart argintat si nestemate in loc de nasturi. La unsprezece ani, se chema ca eram de
acum o printesa a Sremului! Bunica a scos din cuferele ei de podoabe aceste daruri si m-a
gatit cu dragoste. M-a sfatuit cum sa ma port, spunandu-mi cu intelepciune ca acea vizita
va fi insemnata pentru mine. Si asa a fost.
Imi amintesc cat de maiestuoasa mi s-a parut Curtea de la Buda, cu palatul regelui
Vladislav si cu multimea nobililor veniti de pretutindeni!
Dupa ceremonia primirii si masa cu fast imparatesc, oaspetii mai tineri au fost poftiti in
salonul de pictura al Curtii, fala intregului palat. Era acolo o arta cu totul noua pentru
mine, straina de zugraveala ce-mi incalzea inima in bisericile noastre sarbesti. Din
tablouri imi parea ca ma urmaresc priviri reci, de care-mi era teama.
Gazda, un nobil invatat al palatului, ne-a laudat insa arta apuseana:

420

- Pe ruinele Constantinopolului, pe care cu totii l-am plans, se ridica o noua lume si o

noua arta. Europa merge de acum pe calea innoirii si iluminarii, slobozindu-se de
canoanele depasite de vremi. Priviti aceasta Madona! ne-a mai spus el, aratandu-ne
un tablou in care Preacurata Fecioara era despletita si purta in brate un prunc
dezbracat. Cata gratie, cata caldura umana!
Aceste cuvinte au fost pentru multi dintre oaspeti o grea umilinta, caci protectia pe
care ne-o daruiau apusenii n-a fost niciodata dezinteresata.
Atunci insa s-a auzit un glas:
- Am admirat mestesugul mare al zugravilor domniilor voastre! Sa stiti insa ca aceasta
pictura se adreseaza mai mult simturilor trupesti decat sufletului, iar ceea ce se
cladeste pe simturi are taria nisipului si a cenusei. Icoana bizantina nu va muri, pentru
ca puterea ei este duhovniceasca. In icoana bizantina noi marturisim si pazim neatinsa
curatia Maicii Domnului. Ea este Maica unui Fiu Rastignit si prin aceasta, a tuturor
celor ce patimesc. Si-mi pare ca Preacurata se odihneste mai mult in frescele
bisericilor noastre cotropite de turci, decat in palatele pline de fast, unde pare
dezbracata de neprihanirea ei!
Mi-am ridicat privirea spre cel ce rostise aceste cuvinte indraznete. Era un tanar
jupan din Tara Romaneasca, inalt la stat, cu ochii luminati de sprancene duioase, cu
fata senina si bucle castanii pana la umeri. Vorbise cald, linistit, insa cu putere. Lam privit cu recunostinta si sfiala, ca pe un inger coborat din frescele sarbesti
Spre seara l-am zarit iarasi in gradina, deosebi de zarva palatului. Statea drept, adancit in
ganduri, scrutand dincolo de frumusetile gradinii principelui Vladislav. Abia cand m-am
apropiat mi-a auzit pasii in covorul de frunze. S-a plecat inaintea mea, desi nu eram decat
o fetita de unsprezece ani, iar eu am indraznit sa-i spun:
- Va sunt recunoscatoare pentru cuvintele frumoase ce le-ati rostit. Drept multumire,
as vrea sa va fac un dar din partea tarului Iovan Brancovici. Este un medalion cu
chipul Maicii Domnului, maica celor ce patimesc, ocrotitoarea crestinilor
Si i-am intins medalionul pe care-l purtam la gat. El m-a privit cu dragoste si
uimire, spunand ca nu este vrednic de un asemenea dar
O voce insa a curmat vorbirea noastra:
- Milita! Despota Milita!
Era glasul tatalui meu, care ma cauta nedumerit. Am alergat inspre palat, lasand in
urma pasilor fosnetul frunzelor, iar in mainile acelui necunoscut medalionul Maicii
Domnului si, odata cu el, o parte din inima mea.

421

Aceasta amintire luminoasa am purtat-o in suflet cu taina si dor in toti anii

copilariei
Inainte de plecarea de la Buda ne-am luat ramas bun cu pace unii de la altii. Atunci am
aflat ca tanarul cel cu chip de inger era mare dregator la Curtea lui Radu, voievodul Tarii
Romanesti.
Acesta era Neagoe Basarab, omul de care Maica Domnului mi-a legat viata din anii
copilariei. Aveam sa-l reintalnesc abia peste cinci ani, in Tara Romaneasca.
***
1551 Octombrie 9 zile
Pomenirea Sfantului Stefan cel orb, bunicul meu
Astazi am facut o coliva la adormiti si una la sfinti, pentru bunicul meu. Si m-am intors
iarasi cu gandul la anii petrecuti la Curtea din Srem, ani scaldati mai mult in lacrimi.
Aveam numai doisprezece ani cand bunul meu tata a murit si m-a lasat fara
ocrotire. Mama vitrega s-a recasatorit si a fost recunoscuta de regele ungar ca singura
mostenitoare a tatei. Bunica Anghelina nu mai alerga decat la manastiri, unde inaintea icoanelor facatoare de minuni si a sfintelor moaste se ruga cu deadinsul pentru
ocrotirea noastra.
Cel mai adesea mergeam impreuna cu bunica la Kupinovo, unde se aflau moastele
intregi si izvoratoare de mir ale sotului ei, despotul Stefan cel orb. In tinerete, ei au
petrecut in surghiun, mai intai in Albania, apoi in Italia. Acolo bunicul meu cel
mult-patimitor a murit de tanar. Dupa o vreme, bunica a fost chemata din nou in
Serbia si nu a plecat fara sa ia cu sine trupul despotului Stefan. Trecusera sapte ani de la
moartea lui, insa dezgropandu-l, l-au aflat intreg, nestricat si binemirositor. Astfel,
bunica a adus in pamantul sarbesc sfintele moaste ale sotului ei, care au fost asezate
cu cinste in Manastirea Kupinovo.
O, sfinte al lui Dumnezeu, despote Stefan, roaga-te lui Hristos pentru noi!
***
[...]In singuratatea chiliei mele, intamplarile trecutului se intorc unele dupa altele,
troienindu-mi noptile cu amintirea lor. Ma asez iar dinaintea caietului si dau inca o fila
din viata mea
In primii ani ai casniciei mergeam deseori cu Neagoe la manastirile sale dragi si
fiecare drum era un prilej de a-mi povesti istoria acelor sfinte locasuri, precum si
viata sa de pana atunci.

422

Manastirea Bistrita a fost scoala in care domnul Neagoe a deprins mai intai
cunoasterea Sfintelor Scripturi si toate invataturile Sfintilor Parinti, precum si
vorbirea limbii elinesti, slavone si sarbesti. Acestea i-au fost de mult folos mai tarziu,
in slujba sa de postelnic la Curte, cand a mai adaugat inca si cunostinte de limba turca,
latina si ungara. Insa mai mult decat invatatura de carte, Neagoe a deprins de la
calugarii bistriteni nefatarnicia obiceiurilor si a vorbei, dragostea pentru psalmodie
si rugaciunea de noapte si dorul dupa un fel anume de viata, de care nu s-a mai
despartit in inima sa niciodata. Viata de la palat nu i-a intinat cu nimic curatia
mintii, iar dupa ce a avut parte si de povatuirea Sfantului Nifon, sufletul sau s-a
intarit si mai mult in bunatate.
La Bistrita, Neagoe mi-a aratat chilia unde a invatat in copilarie citirea si scrierea de la
Parintele Macarie, amintindu-si sagalnic cat de necrutator se aratase staretul cu dansul
pana ce fusese multumit de caligrafia lui si cate penite si hartii stricase pana atunci. Apoi
am mers sa ne inchinam in bisericuta din pestera, unde calugarii bistriteni vorbeau cu
Dumnezeu feriti de iscodirile lumii, loc plin de sfintenie despre care nu multi stiau.
La Manastirile Jitianu, Zdrelea ori Sadova, spre care adesea ne purtau pasii, ne bucuram
de pacea si simplitatea monahilor, care duceau o viata retrasa de tacere si rugaciune.
Pretutindeni Neagoe era primit cu dragoste, ca un casnic al tuturor, fiind cunoscut
calugarilor inca din vremea copilariei sale.
Intr-o zi, jupaneasa Neaga, mama lui Neagoe, ne-a spus:
- Iata, fiii mei, a trecut deja ceva vreme de cand v-ati insotit si eu inca nu v-am dat darul
meu de nunta, caci lucrurile s-au petrecut atat de grabnic incat n-am avut vreme sa
randuiesc toate Acum insa, fiindca va vad dornici de drumuri spre locuri sfinte, am
gandit sa va trimit pe voi sa va luati darul ce v-a asteptat pana acum. Tu, fiul meu, stii sa
ajungi la maica Magdalina Mergeti, dar, la Corbii de Piatra si spuneti-i maicii ca a
venit vremea sa va dea ce este al vostru Dumnezeu sa va ocroteasca la drum si sa va
intoarceti bucurosi!
Am pornit a doua zi spre Corbii de Piatra, cu o caleasca trasa de patru cai alesi. Drumul
ni s-a parut scurt, desi abia la apusul soarelui am ajuns la maica Magdalina. Cerul era
scaldat in culori rosiatice si sufletele noastre s-au infiorat si mai mult de frumusetea si
pustietatea acelor locuri. Totul era neclintit in tacere. De mii de ani muntii cei pietrosi
pareau ca reazema bolta cerului, fara schimbare. Manastirea era ca un cuib de randunele
prins de stancile de piatra, era aproape ca o pestera.
Pe maica Magdalina am gasit-o afara, citindu-si pravila la lumina celor din urma raze de
soare. Era o faptura firava, cu un trup peste care postul, lipsirea de toate cele usuratoare
traiului, insingurarea si pustietatea asezasera buna-cuviinta si smerenie. Era inca in
putere, dar batranetea batea la usa vietii sale.

423

Maica a simtit ca ne-am apropiat si s-a ridicat, inclinandu-se inaintea noastra cu

smerenie. A inteles indata ca eram sotia lui Neagoe si ne-a binecuvantat pe amandoi
cu toata inima, ca o mama. Am mers apoi in bisericuta si dansa a facut o rugaciune
de multumire ca am ajuns cu bine, dupa obiceiul ei de a pune toate ale vietii inaintea
Domnului. Pe urma ne-a asezat la masa, aducandu-ne cu dragoste din cele pe care
ea si cele trei monahii cu care petrecea impreuna le aveau drept hrana. Era o masa
pustniceasca, fara fierturi, dar peste ea plutea parca Duhul Sfant, care indulcea
bucatele si le preschimba in gurile noastre.
Dupa masa, maica Magdalina ne-a luat deosebi, sa ne vorbeasca. Tinea in maini o cutie
mica si veche, ca un cufaras si am inteles ca acela era darul de care ne vorbise mama
Neaga.
- Blagoslovit este Dumnezeu, copiii mei, ca a venit si ceasul acesta! a spus ea cu glas
domol. Iata, Neagoe, aici este darul pe care trebuie sa-l imparti cu sotia ta, asa cum te
va ajuta Cel de Sus. Este un dar care iti va aduce vifore si furtuni, insa este zestrea ta
si trebuie sa o mostenesti!
Maica i-a intins cufarasul lui Neagoe, indemnandu-l sa-l deschida. Inauntru stralucea un
inel frumos de aur. Neagoe l-a privit cu luare-aminte si a recunoscut sigiliul domnesc al
lui Basarab Tepelus, tatal sau adevarat.
Ne-am infiorat amandoi, iar maica, vazandu-ne tulburarea, a inceput sa ne
vorbeasca. Sedea cu mainile ofilite pe genunchi, tragand incet siragul de metanii,
boaba dupa boaba:
- Acesta este darul tau, Neagoe, de la domnul Basarab cel Tanar. El a trait in niste
vremuri tulburi si n-a avut nici o zi de pace. Alungat de mai multe ori din scaunul
domnesc, pribeag, fara sotie, cu familia risipita Doamna Maria i-a fost rapita de
Vlad Calugarul si nu s-a mai intors niciodata la dansul, desi a chemat-o in mai multe
randuri. Atunci a cunoscut-o pe jupanita Neaga, frumoasa si tanara si a cerut
dragostea ei. Apoi, inconjurat de dusmani de pretutindeni, Basarab nu s-a mai gandit
la nunta Afland insa ca Neaga ii poarta in pantece un prunc, a incredintat-o spre
ocrotire boierului sau cel mai de nadejde, jupanului Parvu, fratele meu. Gandul n-a
fost neintelept, caci la scurta vreme domnul a fost ucis. A apucat insa sa auda ca
Neaga nascuse un prunc de parte barbateasca si i-a trimis din surghiun acest inel.
Cauta si citeste scrisoarea care este ascunsa in tivitura
Neagoe a desfacut cu grija panza ce invelea capacul si a scos un hrisov vechi, impaturit,
care purta pecetea domneasca. A inceput a citi in soapta, mai mult pentru sine:
- Eu, Basarab cel Tanar, domn al Tarii Romanesti, fiul lui Basarab al II-lea, las acest
inel, insemnul domniei noastre, ca mostenire fiului meu Neagoe, nascut de jupaneasa
Neaga in anii pribegiei mele. Pentru pacatele mele, nu am izbandit a-i lasa alta avutie
decat aceasta si numele nostru de domn, lucru pentru care sa aiba in loc de la
Dumnezeu tot darul, ajutorul si binecuvantarea. Sa aiba parte de pace netulburata in
424

vremea domniei sale si sa fie un voievod bun, vrednic de pomenirea urmasilor sai in
veac. Acestea le-am scris eu, Basarab cel Tanar, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii
Romanesti, la anul 1482, luna, ziua Iar Hristos, imparatul veacurilor, sa pazeasca
acest hrisov pana la vremea randuita si bineplacuta Lui. Amin.
O tacere adanca s-a asternut in chilia maicii Magdalina. Numai degetele ei ostenite mai
petreceau boabele metaniilor. Dupa o vreme, la lumina candelei dinaintea icoanelor,
Neagoe si-a plecat fruntea, infrant.
- Faca-se voia Domnului! a spus el cu glas umilit.
A doua zi, lasand milostenie la manastire pentru pomenirea noastra, ne-am intors la
Craiova, insotiti de binecuvantarea maicii Magdalina si de povara unui dar care avea sa
ne schimbe viata amandurora. Pe drum, Neagoe mi-a aratat din departare muntii in care
sihastreau cativa pustnici batrani, de care aflase din povestirile maicii. Erau calugari care
se nevoiau in pesteri scobite si pe care nu-i stia decat bunul Dumnezeu. Pe unul dintre ei
il cunoscuse si Neagoe mai demult:
- Am venit cu mama la batranul Iosif cand aveam vreo noua ani, mi-a povestit el. Ea
aflase de la maica Magdalina ca este aici un pustnic cu darul stravederii. Locuia intr-o
pestera stramta, insa atunci locul acela saracacios mi s-a parut stralucitor si
preafrumos. Mama m-a dus inaintea batranului pentru blagoslovenie, ingenunchind si
cerandu-i cu lacrimi sa faca rugaciune pentru mine, caci eram bolnavicios in anii
copilariei. De cum a vazut-o, batranul pustnic a mustrat-o cu blandete, spunandu-i niste
cuvinte care atunci mi s-au parut fara noima, caci nu stiam taina nasterii mele: Fiica
mea, Dumnezeu a primit pocainta ta si a iertat pacatul tau. Mergi in pace la casa ta!
Tine minte ca Solomon a fost fiul lui David din Betseba, femeia lui Urie Hristos
Domnul este bun si milostiv, iar fiul tau, pentru care tremuri si te rusinezi, va fi maine
cinstea si lauda ta!. Ne-am intors la Craiova plini de bucurie. Sarmana mea mama
plangea si-i multumea lui Dumnezeu ca a cunoscut un astfel de om sfant, care-i luase o
grea povara de pe suflet Intr-adevar, Despina, in aceste gauri de munte, Insusi Hristos
locuieste alaturi de calugari. Blagosloviti sunt ei, cei bogati in Dumnezeu, care pentru
dragostea Lui au lepadat toate desfatarile pamantesti!
Ne-am amintit cu duiosie de parintele nostru Nifon, care alergase si el din tinerete,
precum cerbul insetat de izvoarele apelor, la Sfantul Munte, loc de nevointa despre
care ne povestea adesea, pomenind primii sai ani de viata calugareasca.
Ne-am indepartat cu tristete in suflet de coamele muntilor ce ascundeau in crapaturile lor
astfel de pietre scumpe, nepretuite inaintea lui Dumnezeu. Noi ne intorceam la traiul
lumesc cel desert, iar ei ramaneau sa-si duca ostenelile pustniciei, zi si noapte,
pentru dobandirea Imparatiei cerurilor. O, ochi ai lui Dumnezeu, care singuri
priviti spre nevointele si luptele cele de toata vremea ale pustnicilor! Cautati cu
milostivire si spre noi, pacatosii, cei legati cu patimile si poftele lumii acesteia amagitoare!

425

Cand ne-am apropiat de Craiova, Neagoe, privind limpede spre inaltimile zarilor, mi-a
spus:
- Despina, daca Dumnezeu ma va chema sa fiu domn, voi fi! Eu insa nu caut asta. Am
cunoscut cata neodihna si truda, cata tulburare si dusmanie pricinuieste o coroana
Dar nepatrunse sunt judecatile Domnului si cine poate sta impotriva voii Sale? Daca
insa Dumnezeu imi va da intr-o zi cinstea de a ajunge domn, mi-as dori ca cei mai
apropiati sfetnici ai mei sa fie acesti cuviosi pustnici. Mai sus de Targoviste, spre munti,
sunt niste locuri lesnicioase pentru traiul pustnicesc si as vrea sa ma inconjur acolo de
astfel de calugari, care sa se roage pentru noi sa ocarmuim bine norodul acesta. Ei vor
duce rugaciunile noastre la Hristos, iar noi le vom sluji cu cele de nevoie traiului.
Astfel, mi se descoperea, zi de zi, ce dar nepretuit imi daduse Dumnezeu prin
sufletul sotului meu, Neagoe Basarab
***
1551 Decembrie 28 de zile
In Biserica slavei tale stand, in cer a sta ni se pare
Cat de inaltatoare sunt slujbele Bisericii! Abia acum, cand eu insami le citesc la
strana zi de zi, ma uimesc cat de adanc este oceanul harului care i-a insuflat pe
sfintii facatori de cantari! Nu se satura mintea si nu poate cuprinde inima cate
simtaminte inalte, cata umilinta si strapungere, cata intelepciune si cunoastere se
ascund in slovele cartilor de slujbe, dand fiecaruia dupa a lui nevoie!
In zilele praznicului Nasterii Mantuitorului mi-am rascolit sufletul intrebandu-l ce
inseamna pentru el nasterea Fiului lui Dumnezeu, petrecuta cu o mie cinci sute de ani in
urma. Am cautat raspuns nu din carti, nu din cuvintele altora, ci raspunsul sufletului meu
inaintea lui Dumnezeu. Si cu infricosare am privit inapoi spre viata mea si iara mi s-au
infatisat inaintea ochilor oameni si fapte, imprejurari si locuri, fericiri si dureri
Unde a fost Hristos cel Viu si intrupat, in acesti ani, in viata ta, suflete?
Si am gasit ca numai Domnul, numai El a fost Cel care a umplut de inteles viata
mea. El a dat fericirii mele frumusete, durerilor mele nadejde, curgerii vremii un
talc si o asteptare sfanta. Fara Hristos cel Nascut pentru mantuirea sufletului meu,
viata mea n-ar fi avut un rost mai bun decat cel al necuvantatoarelor. Iar daca astazi
ma aflu in acest binecuvantat ostrov, e numai pentru ca Hristos Domnul viaza in
sufletul meu, ca dragostea Lui scanteiaza inaintea ochilor mei sufletesti, atat de
departe si totusi atat de aproape
Deschid Mineiul pe luna decembrie si aflu la sfarsitul lui aceste cuvinte la Nasterea
Mantuitorului Hristos, insemnate demult de mana domnului Neagoe:

426

Sa credem din tot sufletul si sa marturisim cu toata adeverinta ca pentru mila Sa cea
multa, Hristos S-a pogorat pe pamant si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Curata
Fecioara Maria, om deplin si Dumnezeu deplin.
Sa urmam credintei magilor, cu inimi infrante si smerite. Sa ne departam de
paganatatea obiceiurilor, pentru ca sa vedem pe Hristos, precum si ei s-au departat de
patria lor cea paganeasca spre a-L vedea pe El. Sa parasim lucrurile cele pamantesti
ca si magii, care dupa ce au parasit Persia au vazut pe Soarele dreptatii.
Asadar, suflete al meu, lasa toate si alearga la Vitleem. De esti pastor si te vei duce
acolo, vei vedea Pruncul in coliba.
De esti imparat si nu te duci acolo, nici porfira nu-ti va folosi la nimic.
De esti intelept, nici aceasta nu te poate impiedica a te duce acolo si a te inchina Fiului
lui Dumnezeu, caci aceasta foarte bine se potriveste cu intelepciunea.
Insa pazeste-te sa nu fii ca Irod, care numai la aratare zicea: Si eu voiesc sa merg sa
ma inchin Lui, iar cu fapta voia a-L omori. Lui Irod se aseamana toti cei ce primesc
Sfintele Taine cu nevrednicie, caci ei, zice apostolul catre corinteni, pacatuiesc fata de
Trupul si Sangele Domnului. Ei au intr-insii un tiran care se impotriveste Cinei lui
Hristos, un tiran care este mai cumplit decat Irod, adica pe Mamona.
Iar noi sa iubim pe Dumnezeu cu toata inima si sa cinstim pe Preacurata Lui Maica cu
tot sufletul si sa petrecem in curatie, ca astfel locas Lui sa ne facem. Caci de la
dumnezeiescul praznic al Intruparii cunoastem ca Dumnezeu nu are alt lacas, nici alta
casa mai draga decat trupul omului. Deci daca ne va vedea ca-L iubim din toata inima,
El va trimite spre noi puterea Sfantului si de viata facatorului Duh si-Si va face locas
intru noi si vom castiga inlauntru nostru Imparatia Cerurilor cea fara de sfarsit.
***
1552 Ianuarie 9 zile
Cand m-am hotarat a-mi asterne trecutul pe aceste file, am voit sa o fac spre pomenirea
domnului Neagoe, caci pana astazi inima mea multumeste milostivirii lui Dumnezeu
ca mi-a daruit a-l cunoaste si a unit vietile noastre. Fiindca toate cate le am in suflet,
toate cate au fost frumoase in viata mea, mi-au venit prin mijlocirea domnului
Neagoe
Insa amintirile, ca niste tirani cruzi, inlantuiesc prea strans sufletul meu si nu-l lasa
a se indeletnici curat cu rugaciunea. Si eu, care am venit aici sa aflu mila lui Dumnezeu
si am imbracat aceste sfinte vesminte monahale, ma vad inca petrecand cu mintea in
desertaciunile lumii. O, amar mie, ca din amandoua partile sunt mustrata de cuget: nici a
le uita pe toate nu-mi este cu putinta, de vreme ce datatorul tuturor bunatatilor este
Dumnezeu si nici a ma ruga cu atata raspandire nu-mi este fara de osanda!
427

Aflandu-ma in stramtorarea acestor ganduri, fac ascultare de cuvantul

duhovnicescului meu parinte, care m-a indemnat a impleti rugaciunea cu scrisul
celor de demult. Si pe aceasta trebuie sa o fac, iar pe celelalte nu mi se cade a le
lasa
Milostiv fii, Doamne, cu sufletul care in mila Ta nadajduieste!
[...]
***
1552 Iunie 26 de zile
Dupa sfintirea de la Curtea de Arges, Maria sa a petrecut cateva zile cu alesii nostri
oaspeti, dand fiecaruia cinstea si dragostea cuvenita. Si au fost acele ceasuri pline de
blagoslovenie si har, caci pe cat inseta Neagoe dupa cuvantul lui Dumnezeu, pe atat si
Patriarhul Theolipt dimpreuna cu mitropolitii si sfintitii egumeni athoniti si-au varsat
izvorul intelepciunii si dreptei lor socoteli duhovnicesti in urechile sale.
Toate tainele credintei noastre crestinesti, toata calea ce duce pe om catre sfintenie si
unirea cu Dumnezeu ni le-au lamurit acesti luminati parinti, ca unii ce-si aveau
viata impodobita din tineretile lor cu obiceiuri si tocmeli ingeresti. Si era cuvantul
fiecaruia impletit atat din invatatura dogmelor Bisericii, cat si din povata pentru
curatirea sufletului de patimi, caci amandoua acestea nu pot petrece una fara de
alta.
Astfel, am auzit de la dansii cuvant despre intruparea Fiului lui Dumnezeu, despre
cinstirea sfintelor icoane si a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu prin care a venit in
lume mantuirea, despre cele doua firi ale Mantuitorului Hristos, toate dupa predania
curata a Sfintelor Soboare. Iar impreuna cu dogmele credintei primeam din sfintita lor
gura si dulcea sfatuire pentru lupta cu patimile, pentru rugaciune si smerenie si, in scurt a
spune, pentru toata lucrarea care duce pe om la asemanarea dupa har cu Ziditorul si
Dumnezeul sau. Pentru aceea si domnul Neagoe, vazand atata folos, s-a sarguit a
chema la aceste ospete duhovnicesti pe egumenii si calugarii Tarii Muntenesti, spre
zidirea tuturor.
Iar Maria sa insusi asculta toate cu smerenie si luare-aminte, bucurandu-se de
cuvintele parintilor ca cel ce a aflat comoara mare. Si multe din acele sfatuiri le-a
insemnat atunci cu mana sa, cuprinzandu-le mai pe urma in invataturile pe care
le-a lasat spre mostenire fiului nostru Theodosie.
Astazi, cand duhul mi se stinge adesea in nesimtire si uitare, deschid iara si iara cartea cu
acele sfinte insemnari. Ochii mei saruta slovele scrise de Maria sa, ca pe o icoana a
iubirii pentru Hristos din care-mi trag lumina si, cu suflet umilit, citesc:

428

Fiul meu, sa nu te impleticesti in lucrurile lumii acesteia, ca sa te poti

pocai. Tine-te de dreptate, de adevar, de dragoste si de frica lui Dumnezeu. Fii
bland, nepizmataret, ascultator si rabdator, urand cuvintele cele grozave si
necurate si vei vedea pe Dumnezeu.
Fie-ti drag a te ruga de-a pururea si ti se va lumina inima si vei vedea pe
Dumnezeu. Uraste pofta bucatelor, ca sa nu te inconjure patimile amalicului.
Fii treaz in rugaciune, ca nu cumva sa te manance fiara. Fugi de vin, ca sa
nu te lipsesti de veselia lui Dumnezeu. Iubeste saracii, ca sa fii miluit. Iubeste
pe sfinti, ca sa te traga fierbinteala ravnei lor catre Dumnezeu.
In toate zilele socoteste-te de care porunca a lui Dumnezeu esti lipsit.
Totdeauna cugeta daca ai omorat vreo pofta a trupului si daca da, atunci adu
lauda lui Dumnezeu, ca pentru a Lui mila a fost aceea. Nu gandi intru tine
insuti ca te-ai indreptat cu ceva inaintea lui Dumnezeu, caci este scris: Cand
veti face toate cate va sunt poruncite, sa spuneti ca robi neharnici suntem. Nici
sa gandesti ca de acum esti bun, ca nu te vor crede vrajmasii tai. Nici sa te
nadajduiesti spre trup.
Cel ce se teme de draci, acela arata ca nu este intr-insul frica lui Dumnezeu,
iar cel ce se teme de Dumnezeu cu toata inima lui, acela este indraznet spre
dansii.
Bunatatea face curatie, iar mania cea iute face patimi. Si maica bunatatilor
este mila, iar umplerea rautatilor este semetia. Inima cea impietrita face
manie, iar infranarea face liniste.
Saturarea somnului naste inversunarea poftelor, iar curatia sufletului este
privegherea cu trezvie. Multimea nalucirilor este somnul cel mult, iar floarea
mintii este privegherea intru rugaciuni.
Plangerea goneste poftele, iar rasul face dezlipire de la Dumnezeu. A nu se
impodobi omul face smerenie, iar slava omului aduce nepasare.
A cugeta omul totdeauna cele ceresti face dragoste cu Dumnezeu, iar grijile
lumii acesteia gonesc faptele bune.
Cel ce-si pazeste gura sa, acela isi ridica mintea sus la Dumnezeu.
Cel ce face voia fratelui sau, acela insemneaza ca vede cu mintea lui
bunatatile, iar cel ce-si face voia sa arata neinteleptie.

429

Cel ce n-are indarjire, acela vede pe Dumnezeu.

Cel ce nu-si va spovedi cugetele, insemneaza si arata ca are slava desarta, iar
cel ce se va spovedi la duhovnic, acela va goni patimile.
Sfarsitul rautatilor este a gandi omul despre sine ca este drept.
Asa cum cariul mananca pe copac si gandacii il fac fara de frunza, asa si
pizma pierde ostenelile calugarului.
A-si pune cineva nadejdea in Dumnezeu, face sa rabde batjocurile fara
intristare. A cugeta si a pofti ca nimeni sa nu te graiasca de rau naste trufie.
Nu te nadajdui in puterea ta si va fi ajutorul lui Dumnezeu cu tine. Nu avea
vrajba cu nimeni, ca daca vei avea, rugaciunea ta va fi neprimita. Iubeste
adevarul, ca tot mincinosul este urat inaintea lui Dumnezeu. Sa ai pace cu
toti, ca sa fii indraznet in rugaciunile tale.
Te pazeste sa nu treaca vreun ceas fara rugaciune, ca aceasta aduce lumina
sufletului. Si daca ai facut lucruri bune, nu te lauda. Iar daca ai facut rautati
multe, nu te ingrija de tot, ci numai sa le parasesti ca sa nu mai faci si te vei
curati.
De te vor inversuna cugetele cele rele, tinde catre Dumnezeu rugaciuni
neincetate si te vei odihni de dansele.
Mai intai de toate este tacerea. Iar tacerea face infranare, infranarea face
umilinta si plangere, iar plangerea face frica, iar frica face smerenie. Iar
smerenia face socoteala de cele ce vor sa fie, iar acea socoteala face dragoste,
iar dragostea face sufletul sa vorbeasca cu ingerii. Atuncea va pricepe omul ca
este departe de Dumnezeu
(din: Maria Sa Neagoe Basarab. Insemnarile monahiei Platonida, Doamna
Despina a Tarii Romanesti, Editura Bonifaciu, 2012)

430

INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA

SUFLETULUI (I)
Publicat pe 13 Dec 2013 | Categorii: Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Cum sa tinem
post?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Valentin
Mordasov, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?) | | Print

Invataturi despre mantuirea sufletului

Scurta indrumare
Fii evlavios. Pe parintii duhovnicesti, pe tatal tau si pe mama ta, pe conducatori si pe
toti oamenii de bine cinsteste-i si urmeaza sfaturile lor folositoare. Respecta-i pe
oamenii in varsta. Fata de mai-marii tai fii respectuos, cu cei de-o seama cu tine fii
amabil, cu cei mai mici, binevoitor. Iubeste nu doar pe prieteni si pe cei ce-ti fac bine, ci
si pe vrajmasii tai, si roaga-te pentru ei. Aminteste-ti ca rostul tau in lume este ca in
orice imprejurare sa faci bine aproapelui tau, pe cat iti sta in putere. Nu te certa si
nu te invrajbi cu nimeni.
Bun lucru este sa-ti infranezi mania, sa ierti celui ce ti-a gresit si sa dai celui care iti
cere. Te-a suparat cineva? Iarta-l. Ai suparat pe cineva? Impaca-te cu el. Fereste-te
nu doar de faptele rele, ci si de cuvintele necuviincioase. Cand vorbeste cineva dintre
cei mai mari, taci si asculta. Nu crede oricarui zvon. Nu dori tot ce vezi. Fii drept, nu
dori nimic din ce nu este al tau. Cu atat mai mult nu fura si nu deposeda, ci fii multumit
cu ceea ce ai tu. Cele de care ai nevoie dobandeste-le prin propria munca. Da inapoi
ceea ce ai luat cu imprumut. Implineste ceea ce ai promis. Nu te lauda niciodata. Fii
curajos, gata de munca, lasand la o parte nepasarea celor lenesi. Dragostea de
munca este placuta lui Dumnezeu, iar tie de folos.
Nu deznadajdui la necaz. La bucurie nu-ti pierde cumpatarea. Celui care cere da-i,
daca ai; pe cel sarac ajuta-l pe cat poti. Nu invidia pe nimeni, fii binevoitor fata de toti.
Nu fi egoist si mandru. Fii prietenos fata de toti, dar nu te purta lingusitor fata de
nimeni. Saluta-i pe toti cei pe care-i intalnesti. Asemenea si celor care te saluta,
raspunde-le la salut. Celui care te intreaba raspunde-i, pe cel nestiutor indruma-l. Pe
cei tristi mangaie-i. Slujeste oricui poti.

Scurta regula folositoare de suflet, care duce la mantuire

- sa te insemnezi corect cu semnul sfintei cruci;
- sa taci intelept;
- sa ai duh binevoitor fata de toti;
431

- deasa pocainta in fata lui Dumnezeu cu rugaciunea: Doamne, iarta-ma si ajuta-ma!

Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine!;
- sa urmaresti gandurile potrivnice lui Dumnezeu si sa le alungi cu Numele lui
Dumnezeu;
- sa treci de la lucrurile vazute la Numele nevazut al lui Dumnezeu (a se vedea
Comoara duhovniceasca a Sfantului Tihon de Zadonsk);
- marturisirea trebuie sa fie sincera;
- sa te consideri pe tine mai rau si mai pacatos decat toti;
- taierea voii si a gandirii proprii, chiar cand ea pare buna (fa totul cu sfat, adica cu
sfatul parintelui duhovnicesc);
- deasa cugetare la plecarea ta din lumea aceasta in viata vesnica.
Indeplinind acestea, cu harul lui Hristos te vei mantui.

Pentru dobandirea fericirii vesnice sunt necesare:

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

credinta in Iisus Hristos;

dragostea de Dumnezeu si de aproapele;
pazirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu;
impartasirea cu Sfantul Trup si Sange ale Domnului Iisus Hristos;
faptele bune;
sa fii membru al Sfintei Biserici Ortodoxe;
pocainta sincera pentru pacatele proprii.

1. Credinta in Iisus Hristos

Dumnezeu este Duh Sfant. Lucrarea Sa este prezenta in tot ceea ce a creat. Stramosii
nostri, care au trait inainte de venirea lui Hristos, credeau in Cel ce va sa vina. Ei citeau
Scriptura, dar nu intelegeau, pentru ca nu erau luminati de Duhul Sfant. Cu toate acestea,
ei duceau o viata morala si sunt un exemplu pentru noi.
Noe si-a construit arca timp de aproape 100 de ani, i-a avertizat pe oameni despre mania
lui Dumnezeu care se va abate asupra lor, i-a chemat la pocainta, in ciuda faptului ca
multi il luau in ras.
Enoh se purta cu evlavie in fata lui Dumnezeu, isi inchipuia ca Domnul il priveste zi si
noapte si vede faptele lui. Atat de mult a bineplacut el lui Dumnezeu, incat a fost inaltat
la cer.

432

Iar Iov, cate a rabdat prin ingaduinta lui Dumnezeu! Cat au incercat sa-l convinga sa
cedeze, insa el a ramas credincios si statornic! Chiar si atunci cand zacea in gunoi si praf,
parasit de toti, el Il lauda pe Dumnezeu.
Dreptul Avraam, facand voia lui Dumnezeu, a lasat toate si a mers in tara pe care i-a
aratat-o El. Avraam ne invata adevarata credinta. Ne invata de asemenea ospitalitatea. El
ii primea pe toti strainii, intre care S-a aflat si Domnul. Avraam era atat de credincios si
de ascultator de Dumnezeu, incat nu a pregetat sa se pregateasca a-l aduce jertfa pe fiul
sau unul-nascut, cand Domnul i-a cerut-o. El ne invata ascultarea pe noi, preotii, pe
conducatori, pe parinti etc. Prorocul David ne invata credinta, pocainta si rugaciunea.
Si asa mai departe, la oricine am vrea sa ne referim, toti ne invata credinta si ceva de
folos; ne invata intelepciunea, ascultarea. Niciodata sa nu parasim rugaciunea, precum
Daniel si cei sapte tineri. De la toti putem sorbi intelepciune duhovniceasca si sa invatam
credinta. In viata trebuie sa cautam compania oamenilor credinciosi, intelepti,
placuti lui Dumnezeu, tari in credinta. Sa vorbim cu ei despre Dumnezeu. Sa citim
cuvantul lui Dumnezeu.
Lectura ne intareste in viata duhovniceasca. Credinta insasi apare din citirea si
ascultarea cuvantului lui Dumnezeu. Fiecare carte duhovniceasca ne ofera ceva nou
in cunoasterea lui Dumnezeu. Cerceteaza-te si alege-ti lectura in functie de
necesitatea si setea pe care le descoperi in inima: un acatist, Psaltirea, Evanghelia, o
opera a unui Sfant Parinte sau altceva. Citeste, indrepteaza-ti viata pas cu pas, ca sa
dobandesti credinta tare.
A-ti zidi fericirea interioara inseamna a lucra la dobandirea Duhului Sfant in
credinta si in adevar. Printr-o viata buna dobandeste o inima buna, umple-o de har.
Pentru aceasta, invata cuvantul lui Dumnezeu in trei feluri:
1) din Evanghelie;
2) din explicarea lui in scrierile Sfintilor Parinti, nevoitori ai Bisericii Ortodoxe,
3) din vietile sfintilor, luand aminte la viata lor si la felul cum au slujit lui Dumnezeu.
Multi nevoitori sunt trecuti in randul sfintilor. Nu este, oare, acesta un exemplu de
credinta sfanta pentru noi?
Obisnuieste-te sa citesti: dimineata din Evanghelie, in timpul zilei talcuirile Sfintilor
Parinti, iar seara din vietile sfintilor. Fie ca sufletul tau sa devina pamant
binecuvanat pentru a primi samanta cuvantul lui Dumnezeu. Sa te faci placut lui
Dumnezeu cu intelegere.
Se spune ca exista oameni trupesti si oameni duhovnicesti. Care e deosebirea dintre ei?
Cel trupesc traieste implinind poftele trupului sau, iar cel duhovnicesc traieste in
credinta, lucrand pentru a se face placut lui Dumnezeu. Dupa roadele lor ii veti
433

cunoaste. Cel trupesc face raul si uita ca l-a facut, dar tine minte atunci cand cineva ii
face lui rau; cel duhovnicesc iarta. Cel trupesc fura, cel duhovnicesc se leapada de ale
sale etc. Cel duhovnicesc dobandeste Duhul Sfant, isi intareste credinta; cel trupesc
dobandeste duhul rau, prin faptele sale rele devenind salas al acestui duh. Duhul
rau il duce in cele din urma la pierzanie, daca acel om nu-si vine in fire.
Soarbe intelepciunea duhovniceasca, ce intareste credinta. Pentru aceasta exista:
1) Biserica lui Dumnezeu;
2) cartile sfinte;
3) oamenii duhovnicesti.
Pentru aceasta am primit darul timpului, care este mai de pret decat toate comorile.
Trebuie sa-l pretuim asa cum il pretuiau vechii negustori. Cat de mult timp pierdem
in zadar in convorbiri desarte, curiozitati, fantezii, somn peste masura etc! Mult
folos dobandim in schimb de la timpul petrecut in rugaciune, in citirea sfintelor carti, in
cugetarea la vesnicie, in savarsirea faptelor bune etc. Cand sarbatoresti Anul Nou,
gandeste-te intotdeauna la darul timpului incredintat tie si la felul in care il folosesti.
Cauta sa-ti petreci viata in credinta, dupa legea data noua de Domnul Iisus Hristos si in
comuniune cu El. Sa crezi si sa stii ca Hristos Se gaseste in cei care sufera fara vina si
fara cartire, se afla in cei care cred in El, cand vorbesc despre Dumnezeu. Acolo unde
sunt doi sau trei adunati in numele Domnului, este prezent si Dumnezeu. El este prezent
in cei placuti Lui. Este prezent in chip deosebit in noii mucenici rusi. Omul care L-a
cunoscut pe Duhul Sfant prin credinta simte prezenta Lui: asa cum curentul electric
trece nevazut prin fire, tot asa si harul nevazut vine in om, iar acesta ii simte prezenta ca bucurie care ii cuprinde intreaga fiinta.
Omul care nu crede traieste ca un orb. Evanghelia ne vorbeste despre Zaheu, care
dorea atat de mult sa-L vada si sa-L cunoasca pe Dumnezeu, incat s-a catarat intr-un dud,
netinand cont de functia sa importanta. Tot asa si noi trebuie sa credem in Dumnezeu si sa
tindem spre El. Scopul oricarei cunoasteri este Dumnezeu!
Evanghelia ne vorbeste despre vremea in care israelitii, ca popor ales, s-au
invrednicit sa-L vada cu ochii lor pe Mesia. Au vazut minuni si vindecari, au auzit
cuvantul din gura Domnului Insusi, insa nu au crezut in El, ci au strigat:
Rastigneste-L, rastigneste-L!
Atunci harul lui Dumnezeu s-a luat de la ei.[1]
Rusia este un pamant binecuvantat cu un har deosebit. Credinta ne mantuieste. Noi ne
adunam acum in aceasta veche biserica, pe pamantul sfant al Pskovului, care a fost hotar
in fata dusmanilor ce au incercat sa cucereasca Rusia de la apus, fapt amintit si de
434

cronicari. Catolicii au incercat sa cucereasca si sa distruga duhul Ortodoxiei, insa

fara izbanda, pentru ca sfintii nostri s-au rugat pentru Rusia.
Noi preamarim pe Sfanta intocmai cu apostolii cneghina Olga si pe Sfantul cneaz
binecredincios Alexandru Nevski, in schima Alexie, care, cu sfintele lor rugaciuni, pana
astazi sustin si intaresc poporul rus. Preamarim pe Sfantul cuvios Nicandru, pe Sava de
Krapetk, pe Cornelie de Pecerska, pe Cornelie de Krapetk, pe Ioasaf de Snetogorsk, pe
Onufrie de Malsk si alti sfinti, tari in credinta, care au stralucit pe pamantul Pskovului.
Sfanta Biserica ne invata sa mergem pe calea Ortodoxiei, privind la viata sfintilor.
Acestia au trait pe pamantul sfant al Pskovului, au fost oameni ca si noi, cu ajutorul
lui Dumnezeu s-au curatit de pacate si au dobandit indrazneala la El, Caruia se
roaga pentru noi, pacatosii. Evanghelia ne indeamna pe noi, cei credinciosi, sa nu ne
ingrijim foarte mult de cele pamantesti, ci sa cautam mai intai Imparatia cerurilor, iar
celelalte se vor adauga noua. Pe primul loc trebuie sa fie dorinta de a bineplacea lui
Dumnezeu, iar toate celelalte pe planul al doilea. Unde este inima noastra, acolo este
si comoara noastra.
Este bine sa nazuim la hrana duhovniceasca, asemenea Mariei, dar, traind pe pamant,
trebuie sa implinim si cele ale Martei. Nu trebuie sa exageram, cum a facut monahul
care a mers intr-o manastire doar pentru a se ruga; iar cand nu l-au chemat la masa
nici prima, nici a doua si nici a treia zi, a inteles ca trebuie sa si munceasca.
In vremea noastra s-a raspandit foarte mult necredinta. Ea exista si inainte, dar nu
era atat de multa. Din cauza necredintei poporului, Domnul nu a facut minuni in
Nazaret, spunand ca nici un proroc nu este bine primit in patria sa. Vazandu-L zi de
zi, ani de-a randul, poporul era obisnuit cu El, devenind surd si mut, desi auzea
despre minuni si descoperiri facute de El in alte locuri. Deseori, suntem si noi ca acei
oameni: nu ne folosim de apa cea vie care este aproape de noi (in Biserica), ci bem
din balti murdare (secte, eresuri, superstitii). Exemple gasim si in trecutul nostru.
Astfel, Serafim de Sarov nu era cinstit ca facator de minuni in sfanta lui manastire,
ci, dimpotriva, el a fost prigonit. Asemenea s-a intamplat si cu Cuviosul Nicandru.
Nici Ambrozie de la Optina nu era pretuit.
Astfel, oameni care vin de departe la un staret induhovnicit primesc comoara
duhovniceasca, o primesc in inima si o duc cu ei, iar cei din jurul sau nu cunosc
aceasta comoara. Trebuie sa-i pretuim pe cei din jurul nostru; nu doar pe preoti, ci
pur si simplu pe oamenii duhovnicesti. Pe Iacob, fratele Domnului, nu-l cinsteau ca pe
un facator de minuni, dar il cinsteau pentru credinta, pentru sfintenia lui, pentru viata lui
fara de pacat.
Unii oameni ii intreaba despre problemele lor pe preoti, dar fara folos, pentru ca nu
implinesc ceea ce li se spune si n-au credinta. Daca gaseste credinta la om, Domnul
indrepteaza si corecteaza toate. Dar fara credinta, chiar si cel mai intelept staret nul va putea mantui pe om. Asa s-a intamplat si cu locuitorii Nazaretului: desi Domnul

435

era cu ei, nu erau ei in stare sa primeasca cele spre mantuire. La fel este si in
manastirile de azi. Cum a spus un monah:
Serafimi sunt multi, dar nu este nici un Serafim de Sarov.
Din cauza necredintei au aparut foarte multe boli duhovnicesti, multi demonizati.
Vrajmasul isi gaseste salas in sufletele care nu se afla sub ocrotirea harului lui
Dumnezeu. Conform profetiilor staretilor, la sfarsitul veacurilor cei bolnavi
duhovniceste vor fi atat de multi, incat oamenii si diavolii vor fi una, iar iadul va
ramane pustiu.
Cand omul traieste dupa voia lui Dumnezeu, demonii n-au putere asupra lui. Fara o
viata dupa voia lui Dumnezeu ramane doar forma exterioara a credintei. Viata pacatoasa nu exclude intotdeauna credinta, dar te indeparteaza de Dumnezeu. Pot fi bolnavi
duhovniceste chiar si preotii si monahii, daca ei duc o viata pacatoasa.
In Evanghelie sunt descrise unele intamplari minunate, cand demonii il recunosc pe
Dumnezeu si se cutremura, in timp ce contemporanii Sai nu-L cunosc, nu-L inteleg,
nu cred in El si nu se tem de El. Demonii Ii spun Domnului: De ce ne chinui inainte
de vreme?, adica inainte de judecata lui Dumnezeu. Oamenii insa permit sa fie
chinuiti de demoni. Vrajitorii contemporani, extrasensii[2] si magii sunt slujitori ai
demonilor. Ei pot trimite demonii la om, dar demonii nu pot pune stapanire pe om
fara motiv. Motivele sunt urmatoarele: nu-L cunosti pe Dumnezeu, nu crezi, nu
porti cruce, nu te impartasesti, nu citesti Psaltirea, Evanghelia, faci fapte rele.
Daca omul este aparat de credinta si de faptele ei, nu trebuie sa se teama de demoni.
Demonii n-au putere nici macar asupra porcilor fara ingaduinta lui Dumnezeu.
Vietile Sfintilor Ciprian si Justina ne vorbesc despre puterea credintei, despre biruinta
lui Hristos. Ciprian era un vrajitor puternic, avand in subordinea lui o legiune de demoni.
Cu toate acestea, cand tanarul aprins de dragoste fata de fecioara Justina i-a cerut sa-l
ajute s-o seduca, Ciprian n-a putut face nimic, pentru ca fecioara era o crestina cu
credinta tare si care se ruga lui Dumnezeu. Atunci Ciprian insusi s-a intors la
Dumnezeu, dar fiind chinuit de demoni nu si-a gasit linistea pana nu si-a facut
cruce. Atunci vrajmasul s-a retras. Acest lucru ne incredinteaza de puterea
semnului crucii. Fa-ti cruce des, fa-o corect, inchipuind exact semnul crucii asupra
ta. Aminteste-ti ca aceasta este arma noastra duhovniceasca. Insemneaza-te cu
evlavie, atent, cu rugaciune.
Cuviosul Ambrozie de la Optina spunea ca nu toti ajung generali in viata
duhovniceasca, dar soldat este obligat sa fie fiecare crestin. Nu toti pot atinge sfintenia
Mariei Egipteanca, care, cu darul lui Dumnezeu, stia cuvintele Scripturii fara sa le fi
invatat vreodata. Mai demult existau si in Rusia astfel de carti vii - staretii. Acum neau ramas doar cartile, in care gasim toate indrumarile de care avem nevoie. Trebuie
doar sa ne folosim de ele.

436

Printre multele minuni ale Domnului se afla si vindecarea unui surd si mut. De multe ori
si noi suntem surzi. Suntem surzi la spovedanie, cand nu stim ce sa spunem si lasam
pe seama noastra pacate nemarturisite. Suntem surzi cand este hulita credinta si
Biserica, iar noi tacem si nu aparam slava lui Dumnezeu. Cand trebuie sa invatam, sa
devenim mai iscusiti, sa adunam stiinta duhovniceasca, cat de des suntem surzi! In
schimb cand ar trebui sa tacem, ca de pilda in cazul in care suntem jigniti de cineva,
atunci nu o facem, desi acest lucru este necesar pentru smerirea noastra si pentru
dobandirea blandetii.
Multimi de protestanti au umplut pamantul nostru sfant. Ei rastalmacesc
invatatura crestina. Cei care ii asculta adeseori se imbolnavesc duhovniceste. Erezia
este foarte periculoasa pentru suflet. Feriti-va de ea! Sa nu aveti comuniune
duhovniceasca cu ereticii! Nu intrati in discutii cu ei, nu primiti nici un fel de
milostenie din partea lor si cu atat mai putin carti, Evanghelia etc. Pentru acesti
rataciti te poti doar ruga. Domnul ingaduie ereziile si ratacirile, pentru ca omului ii este
data ratiunea si voia libera, ca sa se lamureasca unde este adevarul. Dumnezeu nu vrea
sa aiba robi, ci fii liberi. Nu trebuie sa tragi pe nimeni cu forta in Rai.
Nu-ti aroga Imparatia cerurilor, asemenea ereticilor, care considera ca din moment
ce cred se vor mantui obligatoriu, pentru ca ei se considera deja sfinti. Si in biserica
noastra sunt astfel de credinciosi, care se mandresc cu credinta lor si nu doresc sa
vorbeasca cu cei necredinciosi, privindu-i de sus. Uneori cei ce slujesc in biserica au
un comportament trufas: considera ca lor le este permis sa vorbeasca in biserica, sa
impinga oamenii pentru a-si face loc, sa comande, sa judece. Un altul gandeste despre
sine: Eu sunt credincios, iar cutare este fara Dumnezeu si betiv. Ce asemanare poate fi
intre mine si el? Aceasta este o parere de sine periculoasa, mai ales pentru slujitorii
bisericesti. Preotul sau diaconul gandesc astfel, iar apoi vezi ca incep dintr-o data sa
bea sau sa-si adune averi. Este o mare ispita. Vrajmasul loveste in lucruri marunte,
de la care se ajunge apoi la cele mari. Deprinderea rea este periculoasa, pentru ca ea
duce la pacat si la patima, in timp ce deprinderea buna duce la virtute.
Viata sa fie conform credintei! Traiesti tu astfel? Trebuie sa ne punem la incercare:
credem noi, oare, in Evanghelie, implinim noi voia lui Dumnezeu cu constiinta
curata? Oare citim cuvantul lui Dumnezeu? Oare nu ne indreptatim? Oare ne
curatim sufletul prin spovedanie si prin impartasanie? Avem noi intotdeauna in fata
ochilor infricosata zi a Judecatii lui Dumnezeu? Nu preferam, oare, viata
pamanteasca, trecatoare, fericirii vesnice? Cerceteaza-te pe tine insuti si vei afla
cum trebuie sa implinesti voia lui Dumnezeu, pentru ce trebuie sa te rogi si ce
trebuie sa indreptezi la tine. Trebuie sa cautam Imparatia lui Dumnezeu, cum ne
invata Cuviosul Serafim de Sarov, ca Duhul Sfant sa Se salasluiasca in noi. Intareste-ti
credinta prin fapte, fara de care, dupa cuvantul apostolului, ea este moarta. Aceste fapte
sunt: postul, rugaciunea, nevointa de dragul lui Hristos.
a) Sa luam ca exemplu postul. Pentru unii oameni, pantecele este dumnezeul lor.
Ortodocsii invata infranarea de la mancare: nu trebuie sa mananci inaintea Sfintei
Liturghii din zilele de duminica si in sarbatori. Mancarea este preferabil sa fie
437

pregatita mai simplu in zilele de post. In timpul prepararii mancarii este obligatoriu
sa te rogi.
Trebuie sa te rogi si in timpul mesei, caci astfel nu vei manca in exces. Nu uita de
asemenea sa te rogi inainte de masa si sa-I multumesti lui Dumnezeu dupa masa.
Aminteste-ti ca mancarea consumata in tacere este ca painea, iar cea consumata cu
rugaciune si multumire ca mierea. Se spune de asemenea ca mancarea insotita de
discutii, glume, dispute, judecarea aproapelui se consuma ca gunoiul.
Hranindu-ti trupul, nu uita sa-ti hranesti si sufletul. In acest scop, la manastire (dar
mai demult si in casele oamenilor simpli) in timpul mesei se citeste cu voce tare din
vietile sfintilor sau din alte carti duhovnicesti. Aminteste-ti ca lacomia pantecelui este
pacat de moarte. Pantecele satul te duce in iad. Hrana simpla te deprinde cu
cumpatarea, care este una dintre cele mai importante virtuti. Pentru a hrani oamenii,
Domnul avea mancare simpla: paine si peste. 12 cosuri cu firimituri au strans ucenicii
dupa hranirea a 5000 de flamanzi: acesta este un exemplu de cumpatare. Cumpatarea
lasa mai mult loc si resurse pentru lucrarea milosteniei. Astfel, o virtute atrage dupa
sine alta virtute.
Cinsteste in mod deosebit posturile lungi ale anului bisericesc. Sa simti postul ca pe o
sarbatoare pentru suflet. Postul ne da putere sa ne abtinem de la rau si ne intareste credinta. Postul este dragoste de aproapele. Postul este o lucrare sfanta. Postul este
cercetare de sine, cugetare la pacate: la felul cum trebuie sa le evitam, cum sa
indreptam pacatele savarsite inainte, cum sa dezradacinam deprinderile rele si
placerile pacatoase.
Posteste nu doar in privinta mancarii, ci si cu ochii, cu urechile, cu limba.
In post curateste-te prin spovedanie si impartaseste-te. In post este bine sa incerci sa
urmezi Prorocului si Botezatorului Domnului, Ioan Inaintemergatorul, care era foarte
infranat atat la mancare, cat si la imbracaminte si trai. El vietuia solitar din copilarie, iar
insingurarea il apropie cel mai mult pe om de Dumnezeu. Sfintii Parinti prevesteau ca
in vremurile din urma putini vor putea afla calea insingurarii. Acest lucru se poate
observa astazi: prin televizor ne intra in casa tot felul de oameni, vrajitori, dansatori
si multi altii, pe care n-ar trebui sa-i primim in nici un chip.
b) Sora si prietena postului este rugaciunea. Putem invata sa ne rugam cu ajutorul
cartilor de rugaciune atat de accesibile noua si al acatistelor. Aceste rugaciuni sunt
alcatuite de Sfintii Parinti si in ele ni se descopera felul in care se rugau ei. Iata un
exemplu pentru noi!
In timpul postului, datorita infranarii sporeste credinta si ne vine mai usor sa ne
rugam si sa citim cartile sfinte. Nu nesocoti citirea rugaciunilor de dimineata si de
seara (sa-ti faci din aceasta o regula). Daca nu poti, atunci cu sfatul parintelui
duhovnicesc citeste pravila Sfantului Serafim dimineata, la amiaza si seara:

438

Tatal nostru - de trei ori;

Nascatoare de Dumnezeu Fecioara de trei ori;
Crezul o data.
Dar ia seama ca aceasta pravila trebuie completata cu rostirea Rugaciunii lui Iisus
in cursul zilei. Roaga-te staruitor, pana cand vei simti in inima roadele rugaciunii:
pacea, bucuria, harul. Roaga-te cum se ruga vaduva de judecatorul nedrept,
insistand pana cand i-a implinit rugamintea. Invata-te sa starui cu rugaciunea ta la
Dumnezeu, ca sa dobandesti pacea launtrica si credinta tare.
Staruieste in practicarea Rugaciunii lui Iisus astfel incat rugaciunea rostita (a buzelor)
sa devina rugaciune a mintii, apoi aceasta sa devina a inimii, pentru ca, in cele din urma,
rugaciunea inimii sa se transforme in rugaciune contemplativa, insa tine minte ca aceasta
din urma este cea mai inalta forma de rugaciune si este darul lui Dumnezeu. Nu te
avanta spre dansa, ca sa nu cazi in amagire. Daca nazuiesti la dobandirea ei, cauta
un indrumator.
Vrajmasii rugaciunii sunt: agitatia, vorbirea desarta, barfa, aflarea stirilor, jocurile
(de carti, sahul etc), televizorul, imaginile necuviincioase, cartile mondene, ziarele.
Insingurarea este invatatoarea intelepciunii si a rugaciunii. Ea naste sfintenia.
Dusmanul mantuirii, stiind folosul insingurarii, aduce plictiseala, deznadejde,
tristete: omul ramas singur se indispune, sufera, plange. Foloseste-te corect de
insingurare: nu te gandi la nimic altceva in afara de Dumnezeu.
Inchinaciunile ajuta credintei; ele antreneaza in rugaciune si trupul, alungand lenea
si plictiseala. Fa inchinaciuni cu ravna si cu zdrobire de inima.
c) Domnul ne-a spus:
Nevoiti-va,
Intrati pe poarta cea stramta.
Este o porunca adresata tuturor. Nevoiti-va reprezinta indemnul la nevointa de dragul
lui Hristos. Usile stramte inseamna silirea de sine, stramtorarea proprie de dragul lui
Hristos: nu vrei sa te ridici la rugaciune ridica-te; este post infraneaza-te,
rabda; esti manios stapaneste-te, cedeaza; iarta dusmanului tau, intoarce raul cu
binele; mancarea gustoasa refuz-o. Iata, nevoieste-te si tu astfel. Esenta
crestinismului o constituie aceste nenumarate nevointe. Viata nevoitorului este plina
de efort, de necazuri, din moment ce firea noastra pacatoasa cere altceva, atragandu-ne la
pacat. Nevointa alunga pacatul, iar lupta cu deprinderile rele invata rabdarea
necazurilor si curateste sufletul. Nevoitorii dobandesc pacea launtrica cu ajutorul
binecuvantat al lui Dumnezeu.

439

d) O alta mare nevointa ne-o descopera Apostolul Petru: rabdarea necazurilor pentru
Hristos. Pentru suferintele de care avem parte in viata noastra scurta ni se daruieste fericirea vesnica; pentru incercari dobandim rasplata. Astfel, Bonifatie era rob, betiv,
desfranat, insa cand a primit moartea muceniceasca pentru Hristos a devenit sfant.
Rabdarea suferintelor se da celor curajosi. Crestinul nu trebuie sa se infricoseze de
ele, ci de chinurile vesnice.
Devin mucenici nu doar cei care au rabdat chinuri trupesti, ci si cei care au rabdat
chinuri sufletesti. Intareste-te in rabdarea necazurilor inchipuindu-ti cu gandul
chinurile suferite de cei care au patimit pentru Hristos. In timpul prigoanelor
straduiti-va sa ramaneti uniti; daca esti slab, fugi, dar cand esti prins nu nega
credinta. Iertarea pacatelor este rasplata pentru statornicia in credinta! Cand nu este
cazul, nu risca, nu te expune pericolului. Nadajduieste in Dumnezeu si nu
deznadajdui niciodata, fiindca deznadejdea este pacatul lui Iuda, sinucidere
duhovniceasca. Credinta ta sa fie puternica!

[1] In Talmudul evreiesc exista o mentiune de la anul 70 dupa Hristos despre faptul ca
Dumnezeu a incetat sa primeasca jertfa lor, adica mielul junghiat, care dupa rugaciunile
arhiereului lua asupra sa pacatele poporului lui Israel. Sangele lui, amestecat cu apa, era
folosit pentru stropirea celor care se rugau ca semn al curatirii. Se scrie ca jertfa de
curatire nu mai este primita de Domnul de 37 de ani, adica din momentul rastignirii
Fiului lui Dumnezeu, precum este spus in Scriptura: Mila voiesc, iar nu jertfa. Astfel, la
evrei pana astazi nu exista curatire.
[2] Persoane cu perceptii extrasenzoriale, de ex: parapsihologii, bioenergoterapeutii,
radiestezistii etc

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si

intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA

SUFLETULUI (II): Trebuie sa fii hotarat pentru
Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor
necinstite ale oamenilor!
Publicat pe 14 Dec 2013 | Categorii: Dregatorul bogat si Pazirea poruncilor, Hrana
duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Valentin Mordasov, Porunca cea
mai mare din lege, Razboiul nevazut | | Print

Continuare de la: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU

MANTUIREA SUFLETULUI (I)
440

2. Dragostea de Dumnezeu si de aproapele

Intareste credinta prin dragoste. Roaga-te:
Doamne, cred, ajuta necredintei mele!,
cum se ruga tatal iubitor pentru fiul sau bolnav. Asa se ruga si iubitoarea de Dumnezeu
Varvara, marea mucenita, pe care tatal o ferea de cunoasterea lui Dumnezeu,
inchizand-o intr-un turn, izoland-o de lumea Ortodoxiei. Insa Varvara era inteleapta;
ea L-a cunoscut pe Dumnezeu din cele create de El: cerul, pamantul, stelele, luna,
soarele, natura. L-a cunoscut si L-a iubit mai mult decat orice pe lume. Tatal ei,
inchinator la idoli si prigonitor al crestinilor, i-a luat viata, taindu-i capul. El nu si-a
crutat propria fiica de dragul idolilor neinsufletiti, dar, fara sa-si dea seama, el
insusi i-a oferit cununa muceniciei.
Credinta ortodoxa ne invata sa-i iubim si sa-i cinstim pe parintii nostri, dar aceasta
dragoste nu trebuie sa fie mai mare decat dragostea de Dumnezeu. Astfel, marea
mucenita Varvara ne invata statornicia in credinta si dragostea de Dumnezeu. Cati
oameni a adus ea la adevarata credinta prin exemplul ei, prin cuvant si fapta!
Adeseori rudele ne propun sa implinim voia lor pacatoasa:
Nu merge la biserica, dormi duminica!,
De ce te imbraci ca o evlavioasa? etc.
Vrajmasul mantuirii se ridica impotriva noastra prin sot, copii, vecini sau alte
persoane. Uneori relatiile bune dintre oameni se mentin pana cand afla despre
cineva ca e credincios si merge la biserica. Din acel moment relatiile se schimba.
Domnul spune:
N-am venit sa aduc pace, ci sabie.
Aceasta sabie este pentru a desparti pe cel pacatos de cel drept. Apostolii spuneau in
astfel de situatii:
Drept este sa ascultam mai mult de Dumnezeu, iar nu de voi.
In situatia amintita mai inainte, trebuie sa fii hotarat pentru Dumnezeu, iar nu sa faci
pe plac cererilor lor necinstite. Nu te teme sa suporti insultele, defaimarea pentru
credinta. Milioane de oameni au suferit punandu-si chiar viata pentru Domnul. Nu
te rusina de credinta, pentru ca Domnul sa nu Se rusineze mai apoi de noi. Apostolul
Petru spunea ca noua ni s-a dat nu doar sa credem, ci si sa patimim. De aceea, fii
statornic! Cel care va suferi pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru credinta
ortodoxa va primi mare rasplata! La sfarsitul veacurilor, chiar si cel mai pacatos om

441

care nu va primi pecetea lui Antihrist si nu se va lepada de Dumnezeu va merge in

Imparatia cerurilor.
Pentru intarirea in dragoste, trebuie sa cugetam mai des la viata lui Iisus Hristos.
Cand un ucenic oarecare a venit la staret cu o plangere asupra celui care l-a nedreptatit,
staretul l-a intrebat:
Oare esti tu mai bun decat Domnul? Cat a rabdat El!
Astfel si noi: in orice intristare, incercare, boala, suferinta trebuie sa ne gandim mai
des la chinurile, rabdarea, smerenia si blandetea Mantuitorului. Mediteaza in
sufletul tau despre Domnul, munceste duhovniceste, citeste, ca sa cresti in dragostea
lui Dumnezeu.
Cea mai puternica arma a demonilor este sa ne asalteze cu tot felul de ganduri, ca sa
ne impiedice sa ne gandim la Dumnezeu si sa ne rugam. Daca, de exemplu, un monah
a ajuns la rugaciunea contemplativa, atunci el experimenteaza Raiul si este aproape de
Dumnezeu. Asupra noastra, a simplilor mireni, harul, adica dragostea lui
Dumnezeu, se pogoara in timpul cugetarii duhovnicesti.
Cugetarea duhovniceasca este mantuitoare pentru noi: ea ne da trezvie, asaza toate
la locurile lor, ne distrage de la grijile lumesti. Dumnezeu vede neincetat cu ce se
ocupa inima noastra si este gelos. Si gandurile noastre sunt cunoscute in cer.
Cugetand, ne rugam in interiorul nostru. Cel mai bun mijloc de cugetare este Sfanta
Scriptura, cuvantul lui Dumnezeu. Cel care-L iubeste pe Dumnezeu se lumineaza
prin cugetarea duhovniceasca, iar prin smerenie si pocainta se curateste si se
apropie de Dumnezeu.
Orice munca trebuie insotita de cugetarea la Dumnezeu, de aceea serviciul
crestinului trebuie sa fie placut lui Dumnezeu si folositor oamenilor. Cugetarea la
Dumnezeu (esenta rugaciunii) il ajuta pe om sa scape de deprinderile rele: fumat,
betie, lacomia pantecelui etc. Cel care Il iubeste pe Dumnezeu nu poate sluji la doi
domni.
Sfanta Biserica o cinsteste pe Maria Magdalena cea intocmai cu apostolii. Ne amintim
ca, pentru dragostea si inchinarea ei, a fost prima careia i S-a aratat Domnul dupa
Inviere. Ea Il iubea pe Dumnezeu sincer, din toata inima, dovedind prin fapte
dragostea sa. Ea insasi a venit de cateva ori la mormantul Domnului, invatandu-ne
si pe noi sa venim inaintea tuturor la casa lui Dumnezeu si, cu atat mai mult, sa nu
intarziem. Ea a renuntat la tot ce avea si a dobandit pace, eliberare de patimi,
smerenie, blandete, rabdare, darul propovaduirii si al facerii de minuni.
Maria Magdalena, care a stat langa Crucea Domnului, ne invata sa-L iubim pe
Dumnezeu, sa stam alaturi de ea si sa plangem pentru suferintele Mantuitorului si
pentru pacatele noastre si sa ne rugam; sa respectam miercurea si vinerea ca zile
mari ale suferintelor lui Hristos si sa nu uitam de post in aceste zile. Ea i-a daruit
442

imparatului oul care s-a inrosit in mainile ei, dovedind moartea nevinovata a
Mantuitorului, iar imparatul l-a pedepsit pe Pilat. Trebuie s-o urmam pe Maria
Magdalena si in curajul ei de a marturisi adevarul.

Legea lui Dumnezeu ne invata ca femeia trebuie sa taca in biserica, dar in

familie si in societate femeii care Il iubeste pe Dumnezeu ii este permis sa
semene cuvantul lui Dumnezeu, insa cu intelepciune, daca oamenii se
intereseaza, intreaba, asculta. Trebuie sa te rogi intotdeauna inainte sa
vorbesti, sa nu inveti cu superioritate, sa urmaresti ca omul sa fie in
dispozitia potrivita pentru a asculta cuvantul lui Dumnezeu. Mantuindu-l
pe altul, mantuieste-te pe tine insati: ia seama la tine si nu arunca
margaritare porcilor, ca nu cumva ei sa se intoarca si sa te sfasie.
3. Pazirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu
Zece porunci a inmanat Domnul poporului israelit prin Moise, prorocul Sau.
Crestinilor le sunt cunoscute de asemenea, ca si tanarului din Evanghelie, care le pazea
din tineretea sa. Insa, dupa invatatura carturarilor si a fariseilor, el L-a intrebat pe Hristos:
Care dintre ele este cea mai mare?
La aceasta, Domnul i-a raspuns:
Pazeste-le pe toate si te vei mantui.
Iata-le:
- sa-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul tau;
- sa nu-ti faci chip cioplit;
- sa cinstesti numele lui Dumnezeu;
- aminteste-ti de ziua sambetei si sfinteste-o pe ea (la crestini este ziua duminicii);
- cinsteste pe tatal tau si pe mama ta;
- sa nu ucizi;
- sa nu fii desfranat;
- sa nu furi;
- sa nu marturisesti stramb;

443

- sa nu invidiezi si sa nu doresti ceva strain.

Poruncile sunt legea duhovniceasca ce trebuie pazita de toti credinciosii. Fiecare din
porunci este la fel de importanta in fata lui Dumnezeu. De aceea, cine incalca una,
incalca toata legea. Dar daca vrei sa fii desavarsit, dupa cum ne invata Hristos, lasa tot
si urmeaza-Mi Mie. Domnul ne cheama sa lepadam cele pamantesti, materiale,
pentru a invata de la Dansul sa dobandim cele duhovnicesti.
Pentru aceasta ne-a fost data Evanghelia.
Evanghelia cuprinde cele despre mantuirea noastra, dar este strabatuta de doua porunci
care exprima insasi esenta ei:
- dragostea de Dumnezeu;
- dragostea de aproapele.
Poruncile indeamna la dobandirea a doua virtuti: a iubirii de Dumnezeu si a
dragostei. Dragostea de Dumnezeu este deasa cugetare la Dumnezeu, dupa cum am spus.
Cugetarea la Dumnezeu poate fi rugaciunea, care este de patru feluri:
- rugaciune de iertare;
- rugaciune de pocainta;
- rugaciune de multumire;
- rugaciune de preamarire.
Cugetarea la Dumnezeu poate fi si gandul de multumire pentru viata proprie, pentru
toate bunurile pamantesti, pentru experientele daruite de Domnul, pentru necazuri si
suparari si pentru efectul lor tamaduitor, pentru intalnirile providentiale cu anumiti
oameni etc. Ea poate fi de asemenea cugetarea la viata pamanteasca a Domnului
nostru, la Patimile Sale indurate pentru noi.
Ea poate lua si forma altor ganduri, despre care ne invata Sfintii Parinti, ca de pilda
Sfantul Siluan Athonitul. El a dus o viata placuta lui Dumnezeu. A murit in anul 1938,
lasand in urma invatatura sa scrisa, pe care noi avem fericirea s-o citim. Scrierile sale
respira dragoste, insufla nadejde, ne invata sa nu cadem in deznadejde, care este
mai rea decat hula de Dumnezeu.
Cuviosul Siluan ne invata sa-l invingem pe dusmanul nostru prin smerenie si
pocainta; ne invata barbatia de a ne ridica daca am cazut si de a nu ne tulbura daca
harul se retrage pentru un timp de la noi. Necazul si primejdiile i-au invatat pe
multi arta rugaciunii. Cate lacrimi si cata nevointa sunt necesare pentru a dobandi
smerenia! Sufletul smerit este multumit in toate si face bine tuturor. Credinciosii
444

intelepti si care indeplinesc voia Domnului sunt fii ai lui Dumnezeu, iar simplii
credinciosi sunt robi ai lui Dumnezeu.
Pentru vrajmas si pentru cel care te-a nedreptatit trebuie sa te rogi indata, pentru
ca atitudinea fata de dansul sa nu nimiceasca in inima dragostea. Inima plina de
dragostea de Domnul devine in numele Lui ingaduitoare si pasnica cu aproapele
sau.
Straduieste-te sa-i inteleptesti pe copii si pe apropiatii tai care au ratacit de la viata
evlavioasa numai prin rugaciune.

La impartasanie sa mergi cu sentimentul evlaviei, al pocaintei si al

nevredniciei. Citirea Sfintei Scripturi lumineaza sufletul si inmulteste
dragostea. Cand omul nu intelege Sfanta Scriptura inseamna ca este nevoie sasi indrepteze viata. Cine mustra pe cei rai, dar nu se roaga pentru dansii,
pierde harul si dragostea. Cand gandesti rau despre oameni, duhul rau
intra in inima, nimicind dragostea.
Cel ce implineste voia lui Dumnezeu, adica poruncile Lui, este multumit in toate,
este recunoscator lui Dumnezeu si are dragoste permanenta si har. Asa era, de pilda,
Sfantul Ioan de Kronstadt. Permanent inconjurat de oameni, zambea si era
multumit intotdeauna, inima lui fiind coplesita de dragoste.
Rugaciunea de multumire catre Dumnezeu are o mare putere. Daca ne vom
indrepta neincetat mintea catre Dumnezeu, nu ne vom intrista din pricina celor
pamantesti. Dar noi suntem neputinciosi. De aceea gandurile noastre sunt atrase
necontenit spre cele pamantesti. Cand se intampla astfel, prin rugaciunea de
pocainta intoarce din nou gandul tau la Dumnezeu, izvorul nesecat al dragostei
atotdesavarsite. Si repet: pentru a nu sluji la doi domni, trebuie sa cugetam numai la
Dumnezeu si sa dobandim dragostea Lui dumnezeiasca prin implinirea poruncilor Sale.
In pilda despre spicele de grau si despre neghina semanata in lanul Domnului de
vrajmasul neamului omenesc, Domnul Hristos ne spune:
Cel ce are urechi de auzit sa auda.
In lanul Domnului cresc, amestecate, si spicele de grau, si neghina: si dragostea, si ura.
Fereste-te de adunarile rele. In vechime, cei sanatosi ii evitau pe bolnavii de lepra.
Acum trebuie sa ne ferim de lepra duhovniceasca (patimi, deprinderi rele), ca sa nu
ne imbolnavim. Marul stricat nu poate fi sanatos, iar cel sanatos se poate strica,
daca sta langa cel stricat. Este bine sa-l vizitezi pe cel bolnav, dar daca acest lucru
dauneaza sufletului tau, renunta.
Este bine sa mergi in pelerinaj la locuri sfinte, izvoare, moaste, dar daca calatoria iti
ruineaza sufletul, renunta. Domnul, Care ne iubeste, doreste vindecarea noastra
sufleteasca si ne da pentru aceasta harul Sfantului Duh, indeosebi pe doua cai: prin
445

rugaciunea bisericeasca si prin Sfintele Taine. La acestea se adauga o a treia: dragostea

si lucrarea ta. In viata, fiecare om primeste un talant. Dar cum folosim noi acest
talant? Spre slava lui Dumnezeu, in folosul aproapelui, pentru mantuirea sufletu lui
nostru? Nu mai este mult si Domnul ne va intreba despre aceasta. Ce vom
raspunde?
Cand omul crede in Dumnezeu, Il iubeste, merge la biserica, pazeste poruncile Lui si
se roaga, Domnul Insusi ii daruieste pe deasupra cele pamantesti de care are nevoie.
Sfantul Ioan de Kronstadt primea multe donatii; cu o mana le primea, iar cu
cealalta le impartea. Avraam era bogat si ospitalier, primind in casa sa pe toti cei
care treceau pe acea cale: le oferea hrana, bautura si adapost pentru odihna.
Deseori, caravane intregi gazduiau la el. Si dreptul Iov era bogat. El a indurat
incercarea Domnului fara cartire.
De la toti acestia trebuie sa invatam cum sa folosim bunurile pamantesti daruite de
Domnul; sa-L iubim pe Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui; sa chivernisim cu
intelepciune bunurile noastre, astfel incat bogatia sa nu ne fie spre pierzare, iar saracia sa
ne fie spre mantuire. Sa stim ca mantuirea noastra consta si in implinirea indatoririlor
noastre, si in pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Odata cu scoaterea Crucii, la mijlocul
Postului Mare, Sfanta Biserica ne aminteste despre nevointa purtarii Crucii. Insusi
Domnul ne-a dat exemplu. El a rabdat chin si moarte pentru pacatele noastre, a
aratat o neinchipuit de mare dragoste fata de Tatal si fata de neamul omenesc. Sa
fim vrednici de ea!
(VA URMA)

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si

intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

4. Impartasirea cu Sfantul Trup si Sange ale Domnului Iisus Hristos

Impartasania este cea mai insemnata Taina a Bisericii Ortodoxe, daruita noua de Domnul.
Impartasania lumineaza mintea si trupul. Cine se impartaseste dupa o pregatire atenta,
cu sentimentul nevredniciei, zdrobirii si al rugaciunii de iertare, devine capabil de
comuniune cu Dumnezeu, daca se va ingriji sa tina mintea la Domnul, Care i-a
vizitat sufletul. Dupa impartasanie, omul devine de obicei linistit, curat, bland, bucuros.
Sfanta Impartasanie lucreaza asupra noastra putin cate putin, facandu-ne mai buni.
Dar daca cel care s-a impartasit nesocoteste sfantul dar (Impartasania), atunci el
pierde harul lui Dumnezeu, ba mai mult, atrage asupra sa mania Domnului. Cine se
impartaseste fara pregatire si fara o stare sufleteasca potrivita, acela se impartaseste
ca un trup mort!
Staretii recomanda ca cel care se imbolnaveste sa caute si sa primeasca mai intai
tratament duhovnicesc: sa se spovedeasca amanuntit si sa se impartaseasca. Abia
446

apoi, cu binecuvantarea lui Dumnezeu, sa se adreseze medicului. Astfel ne invata si

Evanghelia. Din pericopa despre vindecarea femeii cu scurgere de sange invatam nu doar
despre credinta care mantuieste de boala, dar si despre faptul ca intotdeauna cel bolnav
trebuie sa se atinga mai intai de Dumnezeu. Sunt nenumarate cazuri cand oamenii s-au
vindecat doar prin Sfintele Taine, care ii eliberau de pacat: Spovedania, Impartasania,
Maslul.
Domnul a binecuvantat painea, vinul, untdelemnul. Urmand exemplul
Mantuitorului, Sfanta Biserica face asemenea. Aceste materii binecuvantate sunt
sfinte, la fel ca si agheasma, si pot fi folosite pentru sustinerea sanatatii sufletului si
a trupului. Se poate folosi in acelasi scop uleiul din candela de la sfinti, de la icoanele
facatoare de minuni. Acesta poate fi folosit extern, dar si intern; nu este obligatoriu sa
fie luat pe nemancate, ci in orice moment este nevoie [la cei bolnavi, n.n.].
In zilele noastre sunt multi bolnavi: si varstnici, si tineri, si copii. Uneori, prin boala
copiilor Domnul vrea sa-i intelepteasca pe parinti. De aceea, cand copilul este
bolnav, e bine ca ambii parinti sa se marturiseasca si sa se impartaseasca. Adeseori,
prin boala Domnul ne cheama la pocainta, dar noi nu auzim. Domnul este Doctorul
nostru, El trateaza cu mijloace simple si sufletul, si trupul. Tot El a randuit sa existe
medicii, care astazi sunt multi si trateaza fiecare diferit. Este mai bine sa recurgi la un
medic ortodox, care, tratand bolnavii, imbina stiinta medicala cu rugaciunea, fiind
astfel luminat de Dumnezeu.
In Evanghelie sunt relatate si cateva invieri din morti. Acest fapt ne invata sa inviem si
noi sufletele noastre moarte prin spovedanie si prin impartasirea cu Sfantul Trup si
Sange ale Domnului nostru Iisus Hristos.

5. Faptele bune
Fericiti cei milostivi, adica cei ce fac fapte de milostenie! Faptele de milostenie sunt
cunoscute tuturor. Hraneste, imbraca, munceste, fii de folos oamenilor, ajuta un invalid, nu trece pe langa un om fara un cuvant bland, fii amabil, primeste pe cel strain,
imparte castigul tau cu cel sarac. Aminteste-ti ca cei fara de adapost, cei lipsiti, cei
schilozi sunt mari inaintea lui Dumnezeu. Aici, pe pamant, ei par pedepsiti, dar la
Dumnezeu vor fi miluiti.
Sfintii faceau bine oamenilor, netinand seama ce fel de oameni sunt acestia:
pacatosi, neortodocsi si altii. Trebuie sa ajutam tuturor celor care au nevoie, dupa
puterea noastra. De exemplu, ingrijirea bolnavilor este una dintre cele mai mari
fapte de milosardie. Insa, cand mergi sa ingrijesti un bolnav, trebuie sa te cercetezi
pe tine insuti. Daca il ingrijesti din interes, nu vei primi rasplata in cer. Cand cel
care sufera de patima desfranarii ingrijeste un bolnav, primeste vindecare de
patima sa.
Boala este folositoare pentru suflet, daca este asumata fara cartire, cu rabdare. Insa
cand bolnavul se plange si ii invidiaza pe cei sanatosi, atunci isi pierde rasplata cereasca.
447

Omul poate suferi intreaga viata si sa nu aiba rasplata in ceruri, daca nu crede in
Dumnezeu, carteste, se inraieste, jigneste, ii supara pe altii. Daca insa fiind bolnav,
un credincios ortodox va cadea in asemenea pacate, trebuie sa se caiasca indata si sa
se roage sa dobandeasca intarire, ca sa nu se lipseasca de fericirea vesnica pentru o
slabiciune de o clipa.
Vorbind despre faptele de milosardie, noi avem deseori in vedere si milostenia.
Milostenia este materiala si duhovniceasca. Milostenia duhovniceasca este mai
inalta. Aceasta poate fi: sfatul bun, cuvantul bun, compatimirea, suspinul, bucuria, o
carte duhovniceasca daruita altuia sau pe care o poti recomanda cuiva ca lectura, a
citi o carte duhovniceasca omului care nu stie sa citeasca sau care nu vede bine.
Rugandu-te, sfatuieste-l, compatimeste-l pe cel ce sufera, povesteste-i ceva din
Evanghelie, ajuta-l sa se roage, poarta-te cu bunatate fata de el, fereste-l de pericol.
Fiecare om este un semanator. El seamana zilnic. Ce seamana, aceea va secera in
ceasul mortii. Celui care seamana raul ii va sta impotriva tot raul savarsit in viata sa si va
fi dat chinurilor vesnice. Cu totul altfel se va intampla cu cel ce seamana binele.
Postind, omul se foloseste pe sine, dar este important ca el sa aduca folos si altora,
dupa exemplul vaduvei, care I-a dat lui Dumnezeu ultimii sai doi bani, sau al altor
saraci, care nu aveau bani, dar aveau o inima generoasa. Unul sapa morminte gratis
pentru cei raposati, alta culegea din padure poame si ciuperci pentru cei bolnavi si
neputinciosi, un al treilea facea reparatii in biserica etc. Este imposibil sa enumeram
multimea faptelor bune, prin care un om poate fi de folos altora. Credinta si faptele ei il
fac pe om mostenitor al Imparatiei cerurilor, pentru ca faptele bune, din mila lui
Dumnezeu, se transforma in virtuti, iar sufletul impodobit cu virtuti este apt pentru
Imparatia cerurilor.
In pilda despre lucratorii viei, Domnul spune ca fiecare lucrator va primi rasplata.
Aceasta nu depinde de cat timp a muncit omul. Cei veniti in ceasul al saselea sunt
cei credinciosi din copilarie; cei din ceasul al noualea sunt cei credinciosi din
tinerete, iar cei din al doisprezecelea ceas sunt cei veniti la credinta inainte de
rasplata, adica inainte de moarte.
Ce poti face in acest rastimp scurt? Poti doar sa aduci pocainta, sa faci fapte de
pocainta accesibile omului aflat intr-o astfel de situatie. Copiii, veniti din frageda
pruncie la Dumnezeu, cu supunere si cu ajutorul lui Dumnezeu se indrepteaza
repede, dar cu cat omul este mai in varsta, cu atat mai greu se petrece acest lucru.
Usor se smulge un pacat subtire si fraged ca o mladita, dar cu greu poate fi
dezradacinata deprinderea pacatoasa veche. Dar nu trebuie sa te lasi cuprins de lene,
ci sa te nevoiesti pentru Domnul, nadajduind in ajutorul si in sprijinul Sau.
Straduieste-te sa eviti situatiile si motivele care mijlocesc caderea in pacat, obiectele
care te ademenesc la pacat, imaginile, intalnirile nepotrivite; fii constient ca te afli in
fiecare clipa sub privirea atotvazatoare a Domnului. Vorbeste cu Domnul permanent prin rugaciune, vorbeste cu Maica Domnului, cu sfintii marturisitori, oriunde
ai fi si orice ai face: aceasta este temelia virtutii.
448

Fereste-te de rau si fa binele, ne invata Domnul. Adica: curata sufletul tau prin
pocainta si nu uita sa il umpli de virtuti. Sufletul nu trebuie sa ramana gol, ca sa nu
se intoarca in el patimile de odinioara cu mai mare putere.
Intre virtuti, mai intai sunt iertarea si nerautatea. Iarta tot si tuturor. Iarta nu doar cu
cuvantul, ci din toata inima. Roaga-te ca Domnul sa-ti dea darul iertarii, roaga-te pentru
cel care te-a suparat, fa-i bine. Aminteste-ti ca Domnul iti iarta tie mult mai mult
decat poti tu ierta si trebuie sa fii recunoscator pentru aceasta mila. Recunostinta ta
trebuie sa constea in a ierta supararile ce ti se fac. Iertarea a toate aduce pace. Pacea
este rodul harului Duhului Sfant. Iertarea supararilor duce la nerautate, iar nerautatea
duce treptat la dragoste.
Biruieste raul cu binele, asemenea Sfantului Tihon de Zadonsk, ale carui sfinte
moaste mijlocesc pana astazi vindecarea demonizatilor. Nimic nu este mai greu decat
sa-ti ierti vrajmasii, sa te rogi pentru ei si sa le faci bine. Acest lucru il poate face doar cel
lipsit de rautate. De aceea, dobandeste nerautatea si bunatate sufleteasca prin fapte
de milosardie: da milostenie dupa putere, si cu cuvantul, si cu fapta. Munceste pentru
tine si imbogateste-te in Dumnezeu, precum acel taran evlavios care impartea venitul
gospodariei in trei parti: o parte o dadea manastirii, o parte saracilor si o parte o pastra
pentru sine. Daca ai gospodarie, gradina, animale, dobandeste prin ele folos nu doar
pentru trup, ci si pentru suflet, facand milostenie din rodul muncii tale. Tot binele pe
care-l facem noi pe pamant, Domnul ni-l intoarce in cer.
Este mare cel care slujeste tuturor. Un om a postit doua saptamani, iar altul a slujit
unui bolnav. S-a dovedit ca cel de-al doilea a fost placut inaintea lui Dumnezeu.
Altul nu primeste gandurile pacatoase, ci le respinge cu rugaciunea si astfel se face
bineplacut lui Dumnezeu. Cel care se opune gandurilor rele se zideste prin ganduri
bune. Gandul rau este radacina pacatului. Nu este infricosator faptul ca ne asalteaza
gandurile, ci faptul ca noi le acceptam, ne complacem in ele si acestea ne conduc la
savarsirea pacatului cu fapta.
In fiecare fapta si gand, daca ele sunt bune, este prezent Dumnezeu. Atata timp cat
simtim prezenta Domnului, primim tot ce este de folos si necesar.
Cand insa ne lasam gandurile in voie, demonii ne insufla tot felul de sugestii si
chipuri: desfranare, frumusete, slava etc. Omul inghite toata aceasta mancare
demonica si o aduna in suflet. Apoi ne trezim ca ne vine in minte ba o ticalosie, ba
alta, si ele devin aidoma unor pete murdare pe suflet. Trebuie sa avem grija
neincetat de sufletul nostru si sa spalam la timp aceste pete prin pocainta, tinand
seama ca la nunta trebuie sa mergem cu haine curate.
Sfintii nevoitori Il aveau intotdeauna pe Dumnezeu in fata ochilor. Sfantul Serafim de
Sarov parcurgea in fiecare saptamana tot Noul Testament. Citirea Evangheliei aduce
Duhul Sfant in suflet. Daca citirea Evangheliei ti se pare dificila, greu de inteles,
plictisitoare, inseamna ca aceasta este exact lectura care iti este necesara, inseamna
ca tu esti bolnav si acest medicament amar este singurul care poate sa vindece
449

sufletul tau. Nu-l respinge si te vei convinge tu insuti de acest lucru, cand el va
deveni pentru tine mai dulce decat mierea. Domnul S-a trudit mult sa ne invete
credinta cea adevarata. Stradania Lui nu a fost si nu va fi niciodata zadarnica. Roadele ei
sunt milioanele de oameni care se mantuiesc. Nu astepta momentul cand sufletul tau
va fi dus la Judecata, unde toti cei care nu s-au ingrijit de sufletul lor in timpul vietii
pamantesti plang amarnic. Lucreaza cat mai este timp.
Fa fapte bune in taina. In Evanghelie, in pericopa despre vindecarea orbului, Domnul ii
porunceste aceluia sa nu spuna nimanui Cine l-a vindecat. Cu atat mai mult noi, pacatosii, daca reusim sa facem fapte bune, nu trebuie sa le facem cunoscute celorlalti.
Omul care iubeste slava pierde virtutea. Doar parintelui duhovnicesc le poti
descoperi si sa te sfatuiesti cu dansul.
Ne amintim de Fericita Xenia, care aducea caramizi pentru constructia bisericii noaptea,
de Ioasaf de Belgorod, care taia lemne in taina, de Nicolae, Facatorul de minuni, care in
taina a daruit aur, si de multi alti sfinti. Nu spune ca mergi sa te rogi: Iisus Hristos nu
spunea nimanui cand Se indeparta de popor in taina, lasand in departare chiar si pe
ucenicii Sai. Slava si vorbirea desarta inghit virtutea. Si postul trebuie sa fie tainic.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si

intamplari

INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA

SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile
pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU
CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin
Mordasov
Publicat pe 07 Jan 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI
CUVINTE DE FOLOS, Parintele Valentin Mordasov, Pocainta, Razboiul nevazut | | Print

Partile anterioare:

INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA

SUFLETULUI (I)
INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA
SUFLETULUI (II): Trebuie sa fii hotarat pentru Dumnezeu, iar nu
sa faci pe plac cererilor necinstite ale oamenilor!
INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA
SUFLETULUI (III): Impartasania cu pregatire, leacurile bolilor,
faptele milosteniei, pocainta, paza gandurilor, citirea Evangheliei
450

INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA

SUFLETULUI (IV): Viata in Biserica, postul, rugaciunea, pocainta,
dobandirea Duhului Sfant

Pocainta sincera pentru propriile pacate

Sfintii Parinti ne invata ca in vremurile din urma crestinii se vor mantui numai prin
rabdarea necazurilor si prin pocainta.
Pacatele usoare sunt nimicite prin pocainta; pentru pacatele mai grele si pentru cele
de moarte este nevoie de mai multa pocainta si este mai bine sa primesti un canon de
la preot, decat o pedeapsa grea de la Domnul.
Ingrijeste-te de mantuire. Cerceteaza-te pe tine insuti in fiecare seara. Intoarce-te la
Tatal Ceresc asemenea fiului risipitor. Petrece-ti toata ziua inaintea lui Dumnezeu,
noteaza mustrarile de constiinta si toate faptele care le-au provocat. Gandeste-te la
faptele bune pe care ai fi putut sa le faci, dar nu le-ai facut. Cerceteaza-te daca n-ai
ispitit pe altii la fapte pacatoase. Aminteste-ti tot, fara ascunzisuri, si noteaza.
Vrajmasul se straduieste sa ne stearga pacatele din amintire, sa le ascunda. Pacatul
nepocait distruge harul lui Dumnezeu si nu-l lasa pe om sa moara linistit si impacat.
Asa cum ne spalam hainele cand s-au murdarit, asa si sufletul nostru, intinat de
pacat, trebuie sa-l curatim prin pocainta. Trebuie sa credem cu tarie ca pacatele se
iarta. Spovedania deasa este foarte folositoare, dar nu este pe placul vrajmasului
mantuirii noastre, care incearca cu toate puterile sa ne impiedice s-o facem: ne
inspira frica inaintea spovedaniei, ne aduce in minte intrebarea de ce sa ma caiesc
in fata preotului?, ne insufla ganduri rele despre el, ridica impotriva noastra oameni necinstiti care ne impiedica, ne indeparteaza de spovedanie, ne fura mintea.
Prin pocainta ne izbavim de multe necazuri. Pocainta alunga demonul desfranarii,
al mandriei, al maniei si al rautatii.
Aminteste-ti nu doar faptele pacatoase, ci si cuvintele: nu cumva ai indemnat pe cineva
la pacat? Nu cumva ai ranit pe cineva cu cuvantul? Uneori, prin cuvant poti chiar
ucide sufleteste. Cerceteaza daca nu cumva ai trait pe seama altora fara a fi nevoie.
Ia cele zece porunci si gandeste-te la pacatele ce corespund incalcarii fiecareia dintre
ele: pe cele pe care le ai, noteaza-le, ca nu cumva sa le uiti, caci pentru pacatul uitat
nu poti face pocainta. Cerceteaza-ti amanuntit viata de familie, ia seama mai ales la
cele trupesti, la pacatele desfranarii; acestea sunt mai greu de marturisit. Pocainta
este lupta cu pacatul.
Pacatul isi ia inceputul din gand. Taie gandul rau cu sabia rugaciunii, ca sa nu
savarsesti din nou pacatul deja marturisit. Suporta cu rabdare pedeapsa lui
Dumnezeu: boala, nerecunostinta, batranetea. Teme-te de judecarea celorlalti:
451

omul, dupa ce incepe sa inteleaga ce este pacatul si sa se pocaiasca, este ispitit sa

vada pacatele straine si sa le uite pe ale sale. Invata sa urasti pacatul, iar nu pe omul
pacatos, caci si acela este faptura a lui Dumnezeu. Aminteste-ti ca vremea pocaintei
este doar in viata aceasta. Pe lumea cealalta exista doar judecata si osanda.
Exista o legatura directa intre boala trupeasca si starea de pacatosenie a omului,
fapt pe care il confirma multe locuri din Scriptura:
Iarta-ti-se pacatul tau, spune Domnul, vindecand pe cineva.
Mergi si sa nu mai pacatuiesti, ii spune altuia.
De aceea repet: Sfintii Parinti sfatuiesc ca, in cazul oricarei boli, mai intai sa te
spovedesti si sa te impartasesti. In vremea noastra poate fi considerata drept o
deosebita bunavointa a lui Dumnezeu o mutilare trimisa de El pentru a
preintampina caderea in pacat, pentru a feri omul de posibilitatea de a face pacate.
Este regretabil ca multi nu inteleg acest lucru.
Este bine sa inveti pocainta de la Maria Egipteanca. Ce a facut Maria cand puterea lui
Dumnezeu nu i-a permis sa intre in biserica? A parasit viata pacatoasa si tot ce o
ademenea la pacat: averea, obiceiurile, casa si a plecat spre a se insingura in pustie. 17
ani a fost asaltata cu putere de ispite in gand, iar ea a luptat si a urmat calea
pocaintei pana la sfarsit.
Noi insa nu acordam importanta gandurilor noastre. Dar se stie ca si copiii pana la sapte
ani pot ajunge in iad, si multi de asemenea se gasesc in iad din cauza gandurilor si a
cuvintelor intinate. Caci poate surveni moartea subit si pacatosul nu are posibilitatea
de a se pocai. Omul poate pierde fericirea vesnica si din cauza pacatelor mai mici.
Cei care-L hulesc pe Dumnezeu se lipsesc de Impartasanie.
In fiecare zi ne spalam fata, dar nu trebuie sa uitam sa spalam si sufletul cu lacrimi
de cainta. Nu te speria de situatiile neplacute, cand lumea te va arata cu degetul
pentru ca refuzi placerile pacatoase, cand te dispretuieste si te uraste din acest
motiv. Tu fii hotarat din toate puterile sa placi numai lui Dumnezeu. Pacatul
intuneca mintea; pocainta o lumineaza. Pocaieste-te, mediteaza, inlocuieste
gandurile cotidiene cu ganduri duhovnicesti. Doar celor care se caiesc le ajuta rugaciunile sfintilor mijlocitori.
Deseori ne crutam pe noi insine, nefacand deosebire intre pacat si neputinta. Lenea
si iubirea de sine pot fi greu deosebite de neputinta. De pilda, miercurea si vinerea sunt
zile de post si adevaratul crestin trebuie sa le respecte. Deseori dezlegam mancatul
devreme, chiar daca nu este necesar, indeosebi de sarbatori.
Sa cautam sa dobandim o purtare inteleapta. Sa presupunem ca un om are carti
duhovnicesti, ceea ce este un lucru bun, dar ce folos, daca el insusi nu le citeste si nici
altora nu le da?
452

Sa luam seama si la bucuria rautacioasa: cand spunem cuiva un adevar, simtind in

sufletul nostru o placere in a-l invinui, acest fel de a proceda face suparare aceluia.
De asemenea, cearta: denota lipsa smereniei; persoanele implicate in cearta gresesc,
indiferent care dintre ele are dreptate.
Defaimarea are loc si atunci cand dam porecle sau altfel de nume nepotrivite
celorlalti: acesta este hot, acela barfitor, desi aceia nu sunt vinovati de asemenea fapte.
Pacatul geloziei exista si sub forma geloziei duhovnicesti fata de preot. Fiecare om se
nevoieste si slujeste dupa putere, iar preotul este multumit de fiecare in mod diferit
si il abordeaza pe fiecare dupa nevoile sale, dar intre oameni apare invidia: de ce
aceluia i-a daruit, iar mie nu?
Cel manios sau iritat chiar si cand tace transmite starile sale altora; de aceea, in astfel
de momente el trebuie sa se lupte cu aceste pacate prin rugaciune si pocainta.
Minciuna este pacat chiar si atunci cand nu e pe deplin minciuna, ci semi-adevar, pentru
ca acesta din urma este pacatul vicleniei.
Vorbire desarta sunt si glumele, care deseori se transforma in indrazneala, jignire,
mahnindu-l pe cel vizat de ele sau chiar ducandu-l la deznadejde.
[...]
Pacatul neascultarii consta in a nu asculta de parintii duhovnicesti, de conducatori etc,
incalcand tot felul de reguli. Pacatul juramantului, necinstirea lui Dumnezeu,
nerespectarea sarbatorilor sunt pacate pe care de multe ori nu le marturisim la
spovedanie, la fel ca si pacatul indulcirii in post (a se desfata cu o bomboana).
Suntem vinovati de pacatul zgarceniei si atunci cand dam, iar apoi ne pare rau ca am
dat.
Dovedim credinta slaba si atunci cand, primind un sfat duhovnicesc, urmam
cugetului nostru lumesc.
Pacatele limbii adeseori anuleaza faptele noastre bune. Acestea sunt: vorbirea intinata
(injuraturile si alte cuvinte urate), ironizarea, lingusirea, lauda de sine, barfa (a
imprastia zvonuri, vesti despre altii), discutiile inutile, uneori imorale. Pacatele
savarsite prin organele simturilor duc adesea la ganduri pacatoase, de care este greu
sa te debarasezi, de aceea si ele trebuie marturisite.
Cugetarea la cele bune ajuta la evitarea pacatelor. Viata duhovniceasca corecta
reprezinta scutul sigur impotriva vrajmasilor vazuti si nevazuti, a uraciunilor si a bolilor
duhovnicesti. Uraciunea duhovniceasca se intalneste frecvent in zilele noastre: este
atunci cand omul traieste conducandu-se dupa propria parere, indreptatindu-se pe

453

sine in toate faradelegile, invinuind mereu pe altii etc. Un astfel de om incalca voia lui
Dumnezeu si aduna in suflet tot felul de pacate, indreptandu-se spre iad.
Si femeile trebuie sa ia seama la o serie de pacate care pot deveni un obstacol in
calea mantuirii: pacatele limbii (barfele, minciuna, amagirea, clevetirea),
impodobirea, care provoaca tentatia ce atrage la pacat, nerusinarea, discutiile despre
pacatele trupesti, ispitirea altora, intinarea casatoriei etc. Femeile mironosite purtau
in sine Mirul lui Dumnezeu si-l daruiau altora, educau copiii si tineretul. Acum
invatatorul copiilor este televizorul.
Multe femei, desi au fantana aproape, beau apa din balti murdare: traiesc pe pamantul sfant pskovitean, dar privesc peste hotare. Eva tot cu curiozitatea a gresit si a
atras blestemul asupra omenirii, dar Fecioara Maria a mantuit lumea cu curatia,
smerenia, blandetea. Toata stiinta pamanteasca este nimic in comparatie cu cunoasterea
Adevarului. Stiinta cea sfanta pentru femei este: cum sa placi lui Dumnezeu si
sotului, cum sa educi copiii, cum sa citesti Sfanta Scriptura, ce fel de medicamente sa
intrebuintezi pentru vindecarea sufletului. Cauta Imparatia lui Dumnezeu si se vor
adauga tie si celelalte: cunostintele, profesia, bunastarea necesara. Vezi cu cata
intelepciune a alcatuit Dumnezeu lumea si increde-te in Domnul.
Foarte raspandit este si pacatul ignorantei duhovnicesti: nu stim cum sa ne purtam in
biserica, cum sa ne caim, cum sa ne rugam si altele. Mai demult aceste lucruri le stiau
chiar si elevii scolilor bisericesti de parohie, dar acum nu le mai stiu nici oamenii cu
studii superioare. Trebuie sa aflam, sa ne caim ca nu stiam si sa ne rugam ca Domnul sa
ne ajute sa aflam. Mergi la biserica, citeste, intreaba si vei invata toate. Nepasarea
duhovniceasca este foarte periculoasa in zilele noastre, de vreme ce poti ajunge
foarte usor la vrajitori, sectanti, astrologi si la alte slugi ale diavolului.
Unele spectacole, emisiuni de divertisment televizate si multe dintre filme pervertesc
sufletele, periclitand mai ales curatia sufleteasca a copiilor si a tinerilor. Prin
intermediul lor, trei placeri se incuibeaza in subconstientul omului: lacomia
pantecelui, desfranarea si rautatea sau agresivitatea. De asemenea se seamana in suflet
zgarcenia si iubirea de arginti, care l-au pierdut pe Iuda. Unii nici nu se considera
zgarciti, ci dimpotriva, cred ca este corect sa nu dea milostenie celor saraci si
amarati.
In Evanghelie se vorbeste despre leprosi. Ei sufereau de o boala molipsitoare
ingrozitoare, care provoca celorlalti repulsie. Bolnavii se strangeau si locuiau impreuna in
locuri izolate, departe de comunitate, iar rudele, compatimindu-i, le aduceau mancare pe
care o lasau la o oarecare distanta de ei si plecau. Zece astfel de leprosi a intalnit si a
vindecat Domnul. Unul dintre ei s-a intors si I-a multumit.
Oare nu suntem noi toti contaminati astazi de lepra pacatului? Domnul ne spune si noua,
ca si acelor leprosi, sa mergem sa ne aratam preotilor si sa aducem jertfa de curatire,
adica sa ne pocaim de pacate. Domnul a dat numai preotului ortodox o putere deosebita:
iertarea pacatelor pe pamant, prin care acestea sunt iertate si in cer. Prin preot se face
454

vindecarea leprei duhovnicesti. Spovedeste pacatele tale si straduieste-te sa te indrepti,

prin pocainta si fapte bune. Multumeste-I lui Dumnezeu ca primeste intoarcerea ta, nu
amana pocainta daca ai pacatuit.
Sfantul Ioan de Kronstadt sfatuieste sa ne pocaim imediat ce am pacatuit si sa cerem
iertare pana cand vom simti cum harul curateste inima noastra si o usureaza cu
adierea pocaintei. Pacatele mici sunt periculoase, intrucat se transforma in
deprinderi si ne duc pana la savarsirea pacatelor de moarte, care ne despart de
Dumnezeu.
Asa este, de exemplu, vorbirea desarta. Sa luam un exemplu: doua femei mergeau la un
staret. Una, avand pacate mari, se necajea si plangea. Cealalta insa, care nu avea pacate
mari, era vesela. Cand au ajuns, staretul a poruncit uneia sa adune pietre mari si sa le
aduca la el, iar celeilalte sa stranga pietre mici, cate poate, si de asemenea sa i le aduca.
Dupa ce au implinit porunca, staretul a cerut fiecareia sa duca inapoi pietrele si sa le puna
exact in acele locuri de unde le-au luat. Prima a implinit usor porunca, dar a doua a
inceput sa planga: nu-si amintea de unde a strans pietrele ei mici. Tot asa este si cu
pacatele: cu cat pacatul este mai mic, cu atat il uitam mai repede. Insa vrajmasul
mantuirii le strange pe toate si ni le va aminti la vami. De aceea, nimiceste pacatul
prin pocainta cat timp este mic.
Pentru fiecare vorba desarta trebuie sa te caiesti indata. Cercetarea de sine trebuie
facuta zilnic. Pacatele mici se iarta in fiecare zi prin pocainta facuta la rugaciunea
de seara sau indata ce ai gresit. Pacatele mari se iarta la spovedanie. Omul
indepartat de credinta nu-si vede propriile pacate, dar cand se intoarce la
Dumnezeu si harul ii patrunde in inima, atunci si pacatele mici ies la iveala, asa cum
firele de praf se vad in lumina razelor de soare.
Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faci este sa inlocuiesti deprinderile rele cu
altele bune, ca de exemplu:
Inainte scoteai la iveala greselile apropiatilor, ii mustrai pentru pacate, ii acuzai.
Acum taci mai des, sfatuieste doar cand esti intrebat, gandeste-te la mantuirea sufletului, citeste din Sfanta Scriptura, roaga-te, frecventeaza biserica.
Inainte plecai de acasa si te intorceai fara sa te rogi. Acum fa acestea cu rugaciune.
Inainte porunceai altora: adu, da, mergi Acum straduieste-te sa slujesti tu insuti
celorlalti.
Inainte amanai faptele credintei pe mai tarziu: ma voi ruga mai tarziu, voi merge
la biserica mai tarziu, voi ajuta mai tarziu Acum straduieste-te sa faci totul in prezent: acum.
Inainte erai indiferent fata de faptele credintei. Acum acestea sa fie preocuparea ta
de capatai.
455

 Inainte vorbeai la masa. Acum straduieste-te sa mananci in tacere, rugandu-te.

Inainte incalcai postul, te imbracai necuviincios. Acum evita aceste lucruri.
Inainte iti veneau in minte ganduri desarte, pacatoase, si tu te desfatai cu ele. Acum
alunga-le cu rugaciunea.
Straduieste-te astfel in toate, ca sa placi lui Dumnezeu, ca pocainta ta sa fie spre mantuire
si ca sa curatesti temeinic pamantul sufletului tau creat de El, incat acesta sa dea rodul cel
bun al virtutilor, atat de necesare pentru mantuire.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si

intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

Monahul Teodosie Dionisiatul

30 January 2014
Prini aghiorii Monahul Damaschin Grigoriatul

Mnstirea Dionisiu, Athos

Unul dintre cei mai simpli i mai plini de har monahi ai mnstirii Dionisiu este printele
Teodosie. De obrie din Tesalonic, are acum, n 1999, aproximativ 50 de ani. A trit mai
bine de douzeci de ani n mnstirea sa i a slujit la numeroase ascultri, att n
mnstire, ct i n afara ei. Acum ns se afl la casa printeasc, cu binecuvntarea
mnstirii sale, pentru a o ngriji pe mama sa, care se afl n ultima perioad a vieii sale
pmnteti, deoarece nu mai are alt copil n afar de el i nici alt rudenie.
Cnd m-am ntors la mnstirea Dionisiului, n 1999, ca un simplu nchintor, l-am
ntlnit iari pe printele Teodosie. I-am propus atunci s-mi vorbeasc despre prinii
mnstirii lui, precum i de ali clugri pe care i cunoscuse. A primit cu mult bucurie.
n plus, mi-a spus c vrea s-mi vorbeasc i de steaua nou-rsrit pe firmamentul
Bisericii ntr-una din mnstirile insulei Kalimnos. Aceasta este Cuvioasa Pelaghia pe
care printele Teodosie a avut-o povuitoare duhovniceasc mai bine de zece ani.
Printe Teodosie, spunei-ne ceva, mai nti, despre asceza pe care o fac prinii de
astzi din mnstirea dumneavoastr.

456

 Cu adevrat, muli prini s-au nevoit n mnstirea noastr, aa cum este astzi Gheron
Theoclit, precum i Btrnelul nostru drag, fostul egumen Haralambie, care ntr-adevr sau nevoit pentru sfinirea sufletelor lor. Cel din urm, printele Haralambie, este monah al
faimosului nevoitor din veacul al XX-lea, Gheron Iosif Isihastul. Au trit mpreun n
peterile de la Sfnta Ana Mic, apoi s-au mutat la Nea Skiti. De acolo, ucenicii
Btrnului Iosif s-au mprtiat n diferitele laturi ale Sfntului Munte i fiecare i-a
organizat propria lui obte. Ne spunea printele Haralambie despre Stareul su, Gheron
Iosif, c a fcut multe tmduiri miraculoase numai i numai cu rugciunea lui Iisus. Toi
ci fceau ascultare de poruncile lui se vindecau, iar ceilali care pstrau cte ceva din
voia lor proprie, nu. Un alt printe apostolic al veacului nostru este printele Efrem
Katunakiotul. L-am vizitat de multe ori. ntotdeauna ne sublinia importana ascultrii. Ne
spunea: Am venit aici ca s facem ascultare, n-am venit ca s facem rugciune.
Ascultarea nate rugciunea. i dac ai rugciune, s tii c ea provine din ascultare. Din
ascultare provin toate celelalte virtui: lacrimile, bucuria inimii, curirea sufletului
.a.m.d.. Odat l-am ntrebat la spovedanie dac, dup mrturisirea pcatelor, acestea
pleac din suflet i toate urmele lor sunt curite. Mi-a rspuns c pcatele pleac toate,
dar rmn urmele rnilor. Atunci eu iari l-am ntrebat: Cum se face c pleac pcatele,
iar urmele rmn. Ce s facem ca s se cureasc cu desvrire omul?. El mi-a
rspuns: Copilul meu, lacrimile pocinei terg toate ntinciunile i urmele rutilor
dinluntrul nostru, dar s tii c lacrimile provin din rugciune, iar rugciunea din
ascultare.
Odat m aflam la mnstirea Maicii Domnului Eleusa din Kalimnos. M cunoteam cu o
monahie, Pelaghia, pe care o am de atunci ca pe mama mea duhovniceasc. Am mers la
acea mnstire i, n timp ce vorbeam cu ea, dintr-odat m-a cuprins o negrit pace
nluntrul meu. Mi-am adus aminte atunci de cuvintele lui Hristos ctre apostoli: Pacea
Mea dau vou (In 14, 27). M-am ntors i i-am zis maicii: Tu ai asemenea har i poi
s-l dai i altora?. Ea cumva s-a fstcit, a stat puin i apoi a spus: Dac te apropii de
un om i are ceva, atunci i tu te mprteti oarecum de ceea ce are el. Despre aceast
maic am multe s povestesc. Are atta ndrzneal ctre Domnul, nct cu rugciunea ei
poate s rezolve orice dificultate de-a mea, oriunde m-a afla, i atunci cnd o chem n
rugciune, vine ndat i m ajut n chip miraculos, iar prin har mi dezleag toate
problemele. O pild s-i dau. M aflam odat ntr-o chilie de la Kavsokalivia. N-o s-i
spun acum numele ei. Am rmas acolo trei zile. M aflam ntr-o stare plin de
dezndejde, deoarece eram npdit de peste tot de pureci i nu mai aveam nici un pic de
stare. Btrnul Chiliei aceleia mi-a spus: Las ca s ne nepe puin, ca s nu ne lenevim
la rugciunea lui Iisus!. Eu ns, chiar din prima sear, am fost att de atacat de pureci,
nct nici nu am putut s dorm. Durerile trupului erau insuportabile. O aveam pe maica
aceea ca pe o mijlocitoare ctre Dumnezeu i am nceput s-o strig n ajutor: Maic
Pelaghia, vino s m slobozeti de ispit, m mnnc purecii!. Dup puin timp, am
auzit ca un fel de vijelie de vnt care a intrat n chilia mea i ncet-ncet ntregul meu trup
a fost slobozit de tirania purecilor. n scurt timp, nu a mai rmas nici unul dintre aceti
tlhari. Eram pe atunci nc mirean. L-am slvit pe Dumnezeu. Dup aceea, m-am gndit
s merg la mnstirea ei din Kalimnos. Dup cteva luni, m-am dus. Am gsit-o i i-am
spus c rugciunea ei m-a izbvit de pureci. Atunci ea mi-a rspuns:

457

 Tu, copilaul meu, s tii c te am ca pe fiul meu duhovnicesc. Ori de cte ori m chemi
n rugciune, ndat vin lng tine i te ajut.
Bine, dar eu m aflam la Sfntul Munte, iar tu eti femeie, cum ai putut s intri acolo?
M-am dus, cu puterea lui Dumnezeu!
i cum ai putut s urci pe potecile acelea grele ale Athonului, mai ales c ai un picior
mai scurt i una din mini i este pe jumtate paralizat?
Mie, copilaul meu, s tii c Dumnezeu mi-a dat alte picioare i am ajuns la
Kavsokalivia.
Eu nu vizitasem toate sihstriile i toate laturile Schitului Kavsokaliviei i atunci cum s
nu m mir s aud c o btrnic pe jumtate paralizat mi-a descris cu toate amnuntele
acest Schit. Ca s m ncredinez c toate cte mi le-a spus erau adevrate, data urmtoare
cnd m-am dus la Kavsokalivia am vizitat toate locurile pe care Btrna Pelaghia mi le
descrisese. Erau exact aa cum mi le-a spus ea. Ct sunt de minunate lucrurile Tale,
Doamne! Dup aceea, am ntrebat-o pe maic:
Spune-mi, maic, cum ai reuit s alungi purecii?
Iat, am venit lng tine, copilul meu. Purecii pe care i aveai erau ghearele diavolului.
Nu-i plcea diavolului pelerinajul tu la Sfntul Munte. A vrut s te alunge i s te ntorci
iari n lume. Purecii ia, s tii c erau cu miile pe tine!
i apoi, am ntrebat-o, ce s-a ntmplat, maic?
Apoi, am ridicat minile mele ctre Hristos i i-am zis: Hristoase al meu, ia de pe el
purecii i omoar-i
Atunci am vzut, continu maica, purecii plecnd de pe ntreg trupul tu. M-am temut
atunci ca nu cumva aceast ceat drceasc sub forma purecilor s tbrasc pe trupul
Stareului Chiliei. Dac s-ar fi ntmplat aceasta, e sigur c el ar fi prsit Chilia de frica
lor. Dar slav lui Dumnezeu, prin intervenia dumnezeiasc a plecat toat acea ceat
drceasc. Apoi s-a auzit un glas care mi-a spus: Acum patul lui Teodor aa m
numeam eu ca mirean s-a curit cu desvrire. Atunci i tu ai putut s te odihneti
cteva ore. tiu c nu dormisei de trei zile.
Ce lupte duhovniceti a dus maica Pelaghia?
Ea, de la vrsta de doi ani, s-a aflat n minile duhovnicului ei. Mama ei a dus-o la
acesta ca s o nvee s se spovedeasc de mic. Astfel, nluntrul ei a fost sdit credina
n Dumnezeu, n Maica Domnului i n Biseric. De aceea, de mic copil s-a nvrednicit s
o vad adesea pe Maica Domnului i s o simt ca pe micua ei. De mai multe ori le-a
spus prinilor ei: O iubesc pe Maica noastr cea Mare i vreau s stau n braele ei. De
458

mic copil mergea n biserica satului ca s aprind candelele. Deoarece era mic de statur
ns, din pricina vrstei, nu ajungea la candele i folosea o scar. Atunci i s-a artat Maica
Domnului i i-a inut scara. Copilia a ntrebat-o:
De ce ai venit s-mi ii scara?
Dac nu a fi inut-o, copilul meu, s tii c de multe ori ai fi czut.
Ascult, continu printele Teodosie, i alt ntmplare. Cnd mama ei a adormit, Btrna
Pelaghia era pe atunci de 12 ani, o feti. Mama ei a fost o femeie sfnt, avea duhovnic
i cu mult bucurie i-a predat copilul lui Hristos i Maicii Domnului. nainte s moar, a
venit Maica Domnului s-o viziteze. Atunci femeia i-a spus: Preasfnta mea Stpn, ce
se va ntmpla cu Ecaterina, care este nc un mic copil? Las-m nc s mai triesc ca
s o cresc, i dup aceea, ia-m!
Pe Ecaterina ta, i rspunse Maica Domnului, s tii c o voi crete eu. M-a avut i m
are de acuma ca mam a ei de dou ori, o voi ngriji ca i tine, ba nc chiar mai bine.
ntr-adevr, mama Ecaterinei a murit, iar Preasfnta Stpn a luat-o pe copil n paza ei.
La Crciun, pe cnd tria nc, mama Ecaterinei obinuia s i fac daruri i mncare
bun. Acelai lucru l fcea i Maica Domnului. Pe o farfurie rotund i punea adesea
dulciuri, mncare bun i alte daruri. Toate acestea n chip minunat. nainte s devin
schivnic, a vzut-o n biseric pe Maica Domnului, care a chemat-o aproape de ea ca s
i arate schima pe care o va lua. Pe atunci sora de mnstire Ecaterina a vzut schima i sa uimit foarte tare, deoarece schima era plin de lumin dumnezeiasc i cereasc.
O, Preasfnta mea Stpn, zise Ecaterina, d-mi ndat darul acesta!
Nu nc, dar i-o voi da peste ase luni, a zis Maica Domnului.
i ntr-adevr, duhovnicul a chemat-o i dup ase luni i-a dat schima cea ngereasc i
dumnezeiasc. Dup ce a luat marea i ngereasca schim, fcea mii de metanii i spunea
lui Hristos plngnd: Hristoase al meu, eu sunt o copil foarte srac, dar i fgduiesc
s fac tot ce pot ca s-i fie pe plac. Dar vreau ca i tu, Hristoase al meu, s-mi dai trei
harisme. nti, s-i vd pe brbai ca pe nite uri, nici s nu m smintesc de ei i nici eu
s nu i smintesc pe dnii. A doua, s am rugciunea inimii i s fiu mpreun cu Tine zi
i noapte, nencetat. i a treia, s nu m ntind deloc pe pat. Aa se face c nu s-a mai
ntins pe pat de la vrsta de 16 ani pn la cea de 76. Cnd i-a terminat rugciunea
aceasta, Domnul a cobort i i-a spus: Copilul meu, Pelaghia, tot ce mi-ai cerut, de
astzi vei avea. i ntr-adevr, ce lupte a fcut, ce ispite i bti a rbdat de la demoni,
dar i ce mngieri duhovniceti a avut! n fiecare sear avea mpreun cu ea trei sfini:
pe Sfntul Mare Mucenic Gheorghe, pe Sfntul Mare Mucenic Dimitrie i pe Sfntul
Tmduitor Pantelimon.
Acum s-i spun cum a primit din belug harul Sfntului Duh, pentru c atunci cnd
intram n chilia ei, ntotdeauna aceasta era plin de bun mireasm duhovniceasc. Eu
459

mi-am dat seama c aceast mireasm provenea de la nsi maica, dar nu am ndrznit
s-i spun ceva. M cunoteam cu ea de mai bine de ase ani. Ea a nceput s aib
ncredere n mine i s-mi spun mai multe din lucrurile de tain ale vieii ei. M duceam
la mnstirea ei de la Tesalonic de patru ori pe an. M considera copilul ei duhovnicesc,
iar eu o numeam mama mea.
Ce este asta ce rspndete bun mireasm n chilia ta, maic? am ntrebat-o.
Uite, copilaul meu, am aici nite tmie.
Tmie ns ea nu ardea i n-am vzut n chilie nici scrum i, de fapt, nici tmie. I-am
spus atunci:
Maic, sunt de atia ani mpreun cu tine i te iubesc ca pe mama mea. Acum am
ndrzneal ca un fiu al tu duhovnicesc i te rog s nu-mi ascunzi nimic. De unde vine
aceast mireasm i cum ai dobndit-o?
A rs, a stat puin pe gnduri, i-a acoperit faa cu broboada i mi-a spus:
Nu vreau s-i spun, fiindc m tem s nu o pierd.
Era o monahie foarte smerit, a fost i stare i avea treisprezece ucenie n vremea
aceea. Dup multe struine i rbdare din partea mea, mi-a spus:
Ascult, copilul meu, mai demult a trecut pe aici un teolog i a predicat. Atunci mi-a
spus: Dac nu dobndim harul Sfntului Duh, n-am fcut nimic n via. Atunci eu am
nceput s-o rog pe Maica Domnului s-mi trimit n mod simit pe Sfntul Duh, fr
ntreruperi sau scderi. ntr-o zi, dup dumnezeiasca Liturghie, am intrat n Sfntul Altar
(avea citit rugciune pentru aceasta de ctre arhiereu), ca s aranjez anumite lucruri.
Atunci am vzut nuntru o pasre. Cum de ptrunsese aceast pasre n Sfntul Altar?,
m gndeam. Nu cumva s fac vreo stricciune. i astfel, gndindu-m, am ncercat s
o prind cu minile i s o dau afar. Dup puin, vd c pasrea zboar i se aaz tocmai
pe Sfntul Potir i intr nuntru. Mi-am dat seama atunci despre ce fel de pasre era
vorba. Dar aceast ntmplare mai presus de fire mi-a dat o asemenea bucurie, nct
numai eu pot s cunosc n ntregime mreia ei. Dup puin timp, pasrea a ieit din
Sfntul Potir i s-a aezat pe umrul meu. Dup aceea, pasrea a intrat n gura mea, a
ptruns n inim, i de atunci o simt c a rmas acolo.
i acum poi vorbi cu Dumnezeu n orice moment vrei?
Da, aa cum vorbesc cu tine, mi-a zis ea, tot aa vorbesc i cu Dumnezeu. i spun i i
cer tot ce vreau i, potrivit cu folosul sufletelor noastre, Domnul m aude i mi face voia.
Dar ce rzboi mi duceau demonii n fiecare zi, nu pot s descriu! M trgeau de haine,
mi aruncau iragul de metanii departe, m loveau, ncercau s mpiedice rugciunea
inimii, iar alteori strigau furioi: Ne-ai nnebunit, ne-ai nnebunit.

460

De multe ori, continu s istoriseasc printele Teodosie, n timpul nopii cobora din cer
ca un stlp luminos de foc i strlucea n chilia ei. n mijlocul acelei lumini uneori se
arta Hristos, Care cobora la ea i o binecuvnta. Uceniele ei au ntrebat-o:
Ce lumin era aceea care se vedea noaptea n chilia ta?
Iar ea le-a rspuns cu smerenie:
Nu a fost nimic, mi-a czut ceva pe jos i am aprins lanterna ca s gsesc.
Cnd mama monahiei Evsevia era pe moarte, s-a petrecut urmtoarea ntmplare. Maica
Pelaghia a chemat-o la ea pe monahia Evsevia i i-a spus:
Ieri sear am vzut ngerii cobornd la voi n sat i stnd deasupra casei tale. Am vzut
c au luat sufletul mamei tale i l-au dus la tronul lui Dumnezeu. Mama ta, s tii c este
foarte bine, aezat n rai, mpreun cu Hristos, i nu trebuie s te ntristezi deloc.
Dimpotriv, s te bucuri, pentru c i ea se roag acum pentru noi. Scopul pentru care a
venit pe pmnt a fost mplinit, adic s stea acum de-a dreapta Celui Preanalt.
Dimineaa au dat telefon de acas i au ntiinat-o pe monahia Evsevia c mama ei
murise.
Ori de cte ori veneam, printe Damaschin, n chilia maicii Pelaghia, totul era plin de
bun mireasm, cum i-am mai spus. Odat discutam mpreun cu ea i, dup ce am
terminat, am zis i eu nluntrul meu cu gndul: Sfinte Ierarhe Nectarie, solete pentru
noi!. n aceast clip, ea a zmbit. I-am spus:
De ce rzi?
Pe care sfnt l-ai chemat ca s se roage pentru noi?
Eu tiu pe care sfnt l-am rugat, dar tu s-mi spui ce ai vzut i cum ai aflat c m-am
rugat la un oarecare sfnt?
Ascult, copilaul meu, atunci cnd ai spus n tain rugciunea ta, l-am vzut pe Sfntul
Nectarie ridicndu-i minile i rugndu-se lui Hristos pentru noi.
ntr-unul din numeroasele pelerinaje pe care le-a fcut la Sfintele Locuri, s-a dus i la
Mnstirea Sfntului Gheorghe Hozevitul. A luat atunci o lumnare i a vrut s o pun n
sfenic. n clipa aceea, a vzut nc o mn omeneasc care mpreun cu a ei a luat
lumnarea i a aezat-o n sfenic. Acelai lucru l-a vzut i o alt monahie care era acolo
i care n-a vrut s-o mai lase n nici un chip s plece. I-a spus: Mna lui Hristos a venit i
i-a luat lumnarea din mn ca s-o aprind. Dar ce fel de om eti tu, maic? Rmi
mpreun cu noi! Acolo, la mnstirea Hozeva, fericita maic Pelaghia a rmas de multe
ori, pentru c n acel loc Dumnezeu i descoperea multe taine.

461

Ca mirean ce nc eram, am cumprat odat un autoturism. I-am spus: F, maic, puin

rugciune, ca s fie o main bun, s nu mi se strice pe drumuri i s m pzeasc
Dumnezeu de pericole. Atunci ea a nceput s-mi descrie maina: Este alb, cutare
marc, are cutare icoane nuntrul ei, .a.m.d..
Odat cltoream cu mama mea la o mnstire. La o curb, trebuia s schimb caseta pe
care noi o ascultam i cu cealalt mn s in volanul. n mod ciudat, volanul a nceput s
se roteasc singur i s conduc maina, fr ca eu s neleg cum.
i-aduci aminte, mi-a spus ulterior maica, atunci cnd mergeai la cutare mnstire i la
o anumit curb te-ai aplecat s schimbi caseta, iar maina era s prseasc drumul? Team vzut cum cltoreti, am vzut pericolul i am venit s te ajut.
Odat a venit un monah care vizitase ntreg Sfntul Munte i niciunde nu-i gsise loc de
odihn duhovniceasc. Apoi a cltorit prin toate insulele Mrii Egee, n Dodecanez, n
Patmos, i n cele din urm a ajuns la Kalimnos. Eu atunci am primit binecuvntare s
rmn singur ntr-o Chilie care se cheam a Sfintei Treimi i este n preajma mnstirii
maicii Pelaghia. Printele Gherasim, un cunoscut de-al meu, mi-a dat telefon s-l in pe
acest monah acolo, n sihstria Sfintei Treimi. L-am primit i, deoarece eu eram mirean,
iar acela monah, am fcut ascultare. Aa c fceam toate treburile casei. ntr-o zi i-am
spus:
A vrea s fac o plimbare pe malul mrii.
Dar el s-a mpotrivit, zicndu-mi:
Eu sunt aici responsabil, aa c nu te las s mergi.
Nu te-am adus aici eu ca s-mi fii stare i nici duhovnic, ci dac vrei s faci pe stareul,
s tii c plec pe dat la Mnstirea Sfntului Pantelimon.
Am plecat, dar nluntrul meu eram tulburat. Iau telefonul i o sun pe maica Pelaghia.
Fr s apuc eu s zic ceva, mi-a spus ea toat pania i c mi s-a ntmplat aceasta,
deoarece n-am ntrebat-o, ca s aflu care e voia lui Dumnezeu. Mi-a spus, aadar, c nu
era voia lui Dumnezeu ca s-l iau pe acel monah la Sfnta Treime. Atunci i-am spus c
sunt plin de tulburare. Bine, mi-a zis ea, nchide telefonul i ateapt!. Ea a nceput
atunci s se roage i o negrit bucurie m-a cuprins n ntregime n scurt timp. Dar ce
putere are rugciunea ei! S-i rspund Dumnezeu la orice lucru cere!
Alt dat mi-am programat s merg n Kalimnos pe 28 octombrie, atunci cnd avem zile
libere. Mi-am ornduit lucrurile, mi-am luat liber pentru o sptmn de la serviciu i am
hotrt s-mi cumpr bilet de avion. Era ns cu neputin s gsesc un bilet din cauza
mulimii mari de cltori. Totui, ntr-o sear, a venit la mine acas o doamn de la Biroul
de Voiaj al Companiei de Transport Aerian i mi-a spus: Du-te acum ndat la Biroul de
Voiaj, pentru c s-au gsit biletele tocmai pentru orele i zilele n care ai cerut!. ntr-

462

adevr, Dumnezeu a fcut o minune i, cu rugciunile maicii Pelaghia, am putut cumpra

biletul de avion ca s m duc s-o vizitez.
Am ajuns la mnstirea ei i i-am cerut lmuriri pentru modul minunat n care am gsit
biletul de avion. Ea a rs, i-a acoperit faa cu broboada i n cele din urm mi-a spus:
Tu tii c eu m rog pentru tine. ntr-o zi, rugciunea mi-a spus c Teodor vrea s vin
aici. Eu m-am bucurat. Alt dat, cnd m-am rugat, mi-a spus rugciunea c Teodor vrea
s vin, dar nu gsete bilet. Atunci m-am dus la Sfinii Apostoli, care au cutreierat lumea
ca s propovduiasc Evanghelia lui Hristos, i le-am spus: Sfinilor Apostoli, care ai
umblat prin toat lumea, nu putei s gsii un bilet pentru copilul meu, Teodor, ca s vin
lng mine?. Uite, aa s-au gsit biletele i ai putut s vii. Cnd ai gsit biletul, mi-a zis
maica, Hristos m-a ntiinat iari la rugciune, i atunci am ateptat ca s ajungi.
Ce s-i mai spun, printe Damaschin, ndrzneala ei ctre Dumnezeu, smerenia ei, ce
lucruri minunate! ntr-o zi, mi-a spus:
S tii c am vzut astzi sufletul tu plin de necurii, dar m-am rugat i l-am fcut
curat. Nu ai simit nimic?
Maica mea, s tii c ceva am simit, o bucurie duhovniceasc i o putere care vine i
acoper capul meu, i nu pot s spun nimic despre aceasta. Cel ce nelege s
neleag
O doamn evlavioas cunoscut maicii Pelaghia dorea s duc n America o icoan a
Sfntului Dimitrie ca s-o vnd. Btrna Pelaghia ns i-a spus s n-o vnd n America,
pentru c acolo catolicii i protestanii nu cinstesc icoanele sfinilor notri. Doamna aceea
a acceptat. Maica a cumprat ea icoana i a aezat-o la nchinat n bisericua Sfntului
Dimitrie, care se afl n incinta mnstirii ei. Aceast bisericu a fost construit cu
materiale pe care maica nsi le-a crat n spate cnd era tnr monahie. Att de mult sa bucurat Sfntul Dimitrie de aceast icoan, nct n noaptea aceea i s-a artat n somn
maicii Pelaghia i i-a spus: M-ai ndatorat foarte mult cu ceea ce ai fcut. Cnd sufletul
tu va pleca din trup, s tii c eu voi veni s-l iau i s-l nfiez naintea lui Dumnezeu,
i s-L rog din adncul inimii ca s te pun n cel mai bun loc.
Alt dat, mi-a spus maica Pelaghia, au venit doi demoni care m-au btut att de mult,
nct m-au schilodit, de chioptam. Niciodat n-am mncat atta btaie de la demoni ca
n acea noapte. Am nceput s plng i, n timp ce plngeam, mi-am ridicat privirile i am
vzut icoana Maicii Domnului: Of, Maica mea, i-am spus, vezi ce mi-au fcut? n clipa
aceea, Maica Domnului a cobort din icoan i a stat lng mine. M-a ntrebat: Unde teau lovit, copilul meu, Pelaghia? i ndat m-a binecuvntat i toate durerile au ncetat.
Odat, duhovnicul mnstirii, printele Kiril, s-a mbolnvit. El, mai demult, venise n
vizit la Sfntul Munte. Aici primise darul Sfntului Duh i nsi Maica Domnului l-a
povuit s mearg n Dodecanez i s-i sprijine acolo pe cretinii ortodoci. Aadar, el a
venit n insulele noastre, i printre primele sale ucenie au fost maica Pelaghia i verioara
463

ei. Atunci cnd s-a mbolnvit, printele Kiril a fost internat la spitalul din insul. Maica
Pelaghia a fcut rugciune pentru el cu iragul de metanii n acea sear. n clipele n care
fcea rugciunea cu iragul de metanii, a vzut c boabele se transformau n flori bine
mirositoare. ndat a aprut i ngerul Domnului i i-a spus: Ia aceste flori i du-le la
duhovnicul tu la spital!. El a primit florile i s-a minunat de ntmplarea aceasta.
Acolo unde se afl mnstirea maicii Pelaghia este o zon de deert i lipsit de
ap, astfel nct nu crete aproape nimic. Odat, maica dorea s mnnce vinete. i-a luat
iragul de metanii i a nceput s se roage Sfntului Gheorghe, strigndu-l: Hei, tu,
Sfinte Gheorghe, n-ai putea, tu cu calul tu cu care alergi peste tot s-mi gseti nite
vinete? Sunt de attea zile nemncat i a vrea s mnnc vinete. O femeie din satul
vecin, care avea n grdina ei vinete, a auzit atunci o voce brbteasc puternic
strigndu-i la ureche: Strnge vinetele i du-le repede la maica Pelaghia de la
mnstire!. ntr-adevr, femeia a luat vinetele i le-a pus la picioarele maicii, fiind n
mod vdit nedumerit. A ntrebat-o:
Cine a fost brbatul acela care a venit i mi-a poruncit, fr ca s-l vd, s-i aduc
vinetele, Maic Stare?
Nu tiu, nu tiu, ce-mi tot spui, copilul meu, a zis Starea. Nu tiu cine te-a ntiinat ca
s le-aduci.
Astfel de ntmplri din viaa ei, printe Damaschin, sunt nenumrate. Nici nu pot s mi
le-aduc aminte pe toate. Multe le-am scris deja i poate c se vor tipri vreodat
dimpreun cu sfnta ei via acolo, la mnstirea Maicii Domnului Eleusa din Kalimnos.
nainte de sfritul vieii ei pmnteti, Dumnezeu a ngduit s aib i un atac cerebral,
pentru ca ea s strluceasc i mai mult n slava cea cereasc.
Simii prezena ei lng dumneavoastr i dup adormirea ei, printe Teodosie?
Da, i n mod foarte regulat. O chem n rugciunile mele i i simt ajutorul. Ea este
adevrata mea mam, i chiar mai mult dect o mam. Dumnezeu nu caut la fa. Dup
msura n care ne nevoim, ne d i darurile sale duhovniceti. Gherontisa Pelaghia a avut
mult rbdare n ntristri i n ispite. A dus lupte pline de biruin mpotriva demonilor.
Li s-a mpotrivit cu un cuget foarte brbtesc. Rugciunea ei pentru lume era nencetat.
n loc s doarm pe pat, sttea cte dou-trei ore pe noapte pe un scaun ca s se
odihneasc puin, iar restul orelor se ruga nencetat. Hristos i ea erau una. Se svrise o
unire ipostatic ntre Ziditor i zidirea Lui prin harul Preasfntului Duh. Odat m-am dus
la mnstirea ei i nu eram spovedit. Atunci ea mi-a spus:
Teodore, Teodore, vd mrcini n jurul tu.
Ce este aceasta ce-mi spui, maic? Vezi pe ngerul meu sau pe diavolul care m
mpiedic?
Pe amndoi i vd, copilul meu, mi-a rspuns.
464

Oricnd voia, maica Pelaghia putea s viziteze Raiul. Avea legturi prieteneti cu toi
sfinii. Vorbea cu Maica Domnului i o ruga pentru orice ntmplare din viaa ei sau a
altor oameni. Era unit cu lumea cea cereasc. Tot ceea ce cerea de la Hristos, primea. Nu
avea nevoie s fac nici o cltorie, mergea cu duhul oriunde voia, oricnd dorea i
rmnea orict timp dorea. S-avem parte cu toii de rugciunea ei i s o rugm s
mijloceasc la Domnul pentru mntuirea noastr! Amin. Ca om, Gherontisa Pelaghia s-a
nscut n 1910 i a adormit n 1986, la Kalimnos.
Printe Teodosie, v mulumesc foarte mult pentru minunatele istorisiri pe care ni le-ai
fcut despre aceast cuvioas a Bisericii noastre, maica Pelaghia. Sunt att de bucuros c
Dumnezeu i n zilele noastre arat sfini att de mari i bine plcui Lui, mai cu seam
cnd e vorba de o femeie, adic de un vas mai slab. Slav lui Dumnezeu pentru toate i
mulmiri nencetate Maicii Domnului i Tatlui ceresc pentru maica Pelaghia pe care a
druit-o Bisericii ca mijlocitoare! Rugai-v i pentru noi, printe Teodosie!
Domnul s fie cu voi i maica Pelaghia s ne ajute cu rugciunile ei pe toi!
Sursa: Monah Damaschin Grigoriatul, Prini athonii pe care i-am cunoscut. Povuiri
din Sfntul Munte, Volumul al II-lea, Editura Sfntul Nectarie, Arad, 2008.
- See more at: http://www.pemptousia.ro/2014/01/monahul-teodosiedionisiatul/#sthash.whnoTk8u.dpuf

PARINTELE VALENTIN MORDASOV:

Suntem in Postul Mare, vreme a intristarii pentru pacate. Biserica este locul
curatirii de pacate. Invata sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine vrea sa caute ceva
in intuneric aprinde o lumanare. Asemenea si tu, daca nu-ti vezi pacatele, ia poruncile,
deschide Evanghelia de la Matei, capitolele cinci, sase si sapte, si incearca-ti constiinta pe
baza ei.
Nu uita niciodata ca cea mai importanta lucrare pentru om este mantuirea. A doua
este lucrul mainilor, lucrarea pamanteasca. Evita intalnirile, vizitele. Sfanta Fecioara a
vizitat-o pe ruda sa Elisabeta, dandu-ne exemplu pe cine si cum poti vizita fara sa-ti
pagubesti sufletul. Evita vizitele mai cu seama in ziua de 8 martie. Unora chiar si
vizitarea locurilor sfinte le aduce mai multa paguba decat folos. Cand mergi in
vizita sa ai doua scopuri: sa aduci folos sufletului propriu si sa aduci folos altuia.
Imaginile de tot felul ne aduc in suflet mult gunoi, deschizand accesul
vrajmasului.
As fi fericit sa merg in Rai, dar pacatele nu ma lasa, spunem noi. Dar printr-o
marturisire dreapta, prin cainta, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi de
465

pacate si ne-a deschis calea spre Rai. Gandeste-te la vesnicie. Nu exista pentru
demoni un lucru mai trist decat timpul postului. Urmeaza-le in post si priveghere
sfintilor. Multumeste pentru toate cate ti se intampla.
Mantuitorul ne-a aratat calea smereniei. El l-a rabdat chiar si pe Iuda, stiind totul
despre el. La fel si noi trebuie sa-i rabdam pe cei rai. Sa nu-i blamam, sa nu batem toba
despre pacatele lor. Pentru a ne ruga nu este nevoie de nevointe exterioare
deosebite, ci mai ales de smerenie si liniste sufleteasca. Suporta mustrarile si
implineste ordinele fara cartire. Asculta de cei superiori, de cei egali si de cei mai mici
decat tine. Te-a suparat cineva, nu carti, dobandeste deprinderea sa te smeresti.
Primeste toate relele ca rasplata pentru pacatele trecute, prezente si viitoare. Nu te
descuraja, nu deznadajdui, multumeste, lauda-L pe Dumnezeu. Cedeaza in toate,
dar nu atunci cand se incalca legea lui Dumnezeu, inchina-te cel dintai, iubeste locul
din urma, nu te da in laturi de la munca de jos. Mustrarile si ofensele fac sufletul sa
straluceasca, precum un cui ruginit pe podea, calcat de multe picioare, dobandeste luciu.
Eforturile si faptele sunt pretuite pe masura smereniei cu care sunt savarsite.
Smerenia este dovada sfinteniei vietii, ea il face pe om salas al lui Dumnezeu.
Smerenia consta in a face bine celui care iti face rau. Invata-ti inima sa cugete ca toti
ceilalti sunt mai buni decat tine. Nu sustine cu insistenta punctul tau de vedere.
Tacerea, cugetarea si vorbirea smerita, imbracamintea modesta, umilirea de sine,
starea celui din urma iata caile spre smerenie. Cine nu suporta necinste, acela nu
poate atinge smerenia. Obisnuieste-te cu imbracaminte simpla, cu vase de bucatarie
simple, cu modestia in vorbire, in cantare. Nu cauta onoruri. Mantuitorul ne-a aratat
calea spre smerenie. David s-a smerit pe sine. Fecioara Maria s-a invrednicit sa devina
Maica intregului neam omenesc pentru smerenie. Chiar si diavolul, daca ar avea
smerenie, ar deveni inger. Cum se poate mantui un om batran, bolnav, neputincios,
sarac, necarturar? Prin smerenie. O treime din ingeri a cazut din mandrie. Primii
oameni au pacatuit din mandrie. Domnul S-a smerit pe Sine pana la moartea
rusinoasa pe cruce; S-a smerit pe Sine spaland picioarele apostolilor Sai. Sfantul Ioan
Botezatorul se considera pe sine nevrednic sa dezlege incaltamintea din picioarele lui
Iisus. Apostolul Petru, cu ocazia pescuirii minunate, a spus Domnului: Iesi de la mine, ca
sunt om pacatos. Sutasul, mare conducator, se considera nevrednic sa-L primeasca pe
Domnul in casa sa. Femeia cananeianca se considera pe sine deopotriva cu cainii. Fiul
risipitor, smerindu-se, i-a, spus tatalui: Fa-ma ca pe unul dintre argatii tai. Apostolul
Pavel scria despre sine ca despre cel mai mic dintre apostoli si primul dintre pacatosi.
Cuviosul Macarie cel Mare ne vorbeste despre un curtean care a pregatit o ciorba minunata, dar n-a sarat-o A face fapte bune fara smerenie este totuna cu a pregati o
masa fara sare. Dumnezeu iubeste smerenia si o cauta la om.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si

intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

466

SFANTUL LUCA, ARHIEPISCOPUL CRIMEEI:

Din talcuirea la rugaciunea Sfantului Efrem Sirul[1]
Doamne si Stapanul vietii mele! Duhul iubirii de stapanire nu mi-l da mie!
Ce este duhul iubirii de stapanire? Este nazuinta de a avea intaietate, de a stapani
asupra altora, de a ocupa primul loc. Aceasta nazuinta spre intaietate l-a pierdut pe
arhanghel capetenia tuturor ingerilor si l-a facut satana, l-a doborat din cer. Aceasta
nazuinta spre stapanire i-a pierdut pe Core, Datan si Aviron, care au pizmuit slava lui
Moise atunci cand acesta a dus poporul lui Israel prin pustie spre tara Canaanului ei au
vrut sa-l dea jos si sa puna mana pe putere, si Domnul i-a pedepsit infricosator: pamantul
s-a deschis si i-a inghitit cu toate familiile lor.
Iubirea de stapanire este cea care i-a manat pe toti ereticii, care au vrut sa se inalte
mai presus de Biserica lui Hristos punand gandirea lor in locul invataturii acesteia
sau sa se faca mai-mari in Biserica.
Iubirea de stapanire i-a manat pe toti oamenii care au cutremurat lumea cu
revolutiile lor. Au existat scriitori cu idei perverse, care au corupt generatii intregi.
Domnul Iisus Hristos a osandit iubirea de stapanire patima de a stapani in cuvantarea
Sa impotriva carturarilor si a fariseilor, a fatarnicilor. A osandit patima lor de a fi cei
dintai, dorinta lor de a avea locurile de frunte la ospete, de a fi salutati ca niste
conducatori ai poporului. Domnul i-a osandit si le-a zis ucenicilor Sai, iar prin acestia
noua, tuturor:
cine voieste sa fie cel dintai, sa fie sluga tuturor (Mt. 20,27).
El porunceste ceva potrivnic iubirii de stapanire: a nazui nu la pozitii inalte, ci a fi cel
din urma, a-i sluji pe toti.
Vedeti ca iubirea de stapanire patima de a avea influenta, patima de a ocupa primul
loc este potrivnica duhului Evangheliei, duhului smereniei. Ea domneste insa in
toti nu este nimeni care sa nu fie molipsit de ea, nici macar copiii mici. Stim cum se
intampla in jocurile copiilor: unul dintre pusti iese in evidenta, incepe sa comande,
pe urma le da porunci tuturor, e gata sa se bata daca cineva ii disputa intaietatea de
lider.
Chiar si printre sihastri, chiar si in manastiri, unde n-ar trebui sa fie iubire de stapanire,
unde toti ar trebui sa isi aminteasca porunca Domnului de a sluji tuturor, chiar si acolo
domneste in oameni iubirea de stapanire: toti alearga dupa pozitii inalte, inseteaza de
recompense, doresc onoruri. Multi parinti educa in copiii lor ambitia, patima
intaietatii, se straduie ca acestia sa ocupe in viata o pozitie inalta si prin aceasta isi
strica odraselele.

467

Oare nu pot intelege ca putini sunt cei ce pot ocupa pozitii inalte, ca nu pot toti sa fie pe
locurile de frunte? Acesta ar trebui sa fie destinul oamenilor exceptionali, insemnati de
Dumnezeu. Extrem de multi nazuiesc sa ocupe o asemenea pozitie sociala si nu se
dau in laturi de la nimic ca sa-si atinga scopul: isi pun in miscare relatiile, lingusesc,
slugarnicesc, se folosesc de orice metode ca sa-si atinga scopul, sa ocupe o pozitie
inalta, sa devina unul dintre cei care au putere.
Foarte des, Domnul ii pedepseste: nefericita lor patima se incheie printr-un esec. Ei se
inraiesc, refuza sa mai munceasca pentru societate, se refugiaza si se inchid in viata de
familie insa amorul propriu ii roade si acolo, iar ei, la randul lor, isi rod familia,
ii rod pe cei apropiati si nu au pace in suflet.
Iata roadele iubirii de stapanire, iata de ce Sfantul Efrem, in marea sa rugaciune, Il roaga
pe Dumnezeu sa il izbaveasca de duhul stricator al iubirii de stapanire, care este atat
de potrivnic smereniei, fara care nu putem face nici un pas in viata crestina.
Daca asa stau lucrurile, daca nu trebuie sa alergam dupa functii inalte, dupa pozitii de
frunte, asta nu inseamna ca nu trebuie sa nazuim sa ne ridicam, sa obtinem cea mai
inalta demnitate insa anume cea mai inalta; nu demnitatea stricacioasa si lipsita de
valoare, ci cea care este mare in ochii lui Dumnezeu . Ni s-a aratat tuturor calea spre
onoruri mai presus de oricare altele, cu care nu se pot compara nici un fel de onoruri, nici
un fel de realizari pamantesti: ni s-a aratat calea spre Imparatia lui Dumnezeu, ni s-a zis
ca putem deveni prieteni ai lui Dumnezeu, fii ai lui Dumnezeu. La acest scop vom
ajunge doar nazuind sa implinim toate poruncile lui Hristos. Nu trebuie sa ne tulburam
daca am fost pusi intr-o pozitie marunta, lipsita de vaza in societate: trebuie sa ne
amintim ca atunci cand nu asteptam slava pamanteasca, atunci cand nu nazuim spre ea,
Domnul stie sa ne scoata spre foarte largi orizonturi.
Adeseori, Domnul ne da aceasta slava in pofida asteptarilor si a vointei noastre. Slava
fuge de cei care alearga dupa ea, care inseteaza de ea, si ii gaseste pe cei care fug de
ea. Adevarata slava, slava de la Dumnezeu, se da celor care nu alearga dupa ea.
Trebuie sa ne straduim sa ne dezvoltam capacitatile si talentele date de Dumnezeu
fara sa ne gandim la stapanirea asupra oamenilor, sa ne cufundam smerit si lin in
dezvoltarea darurilor noastre, fara zarva, fara sa stie lumea si poate ca, asa cum s-a
mai intamplat nu o data, Domnul ne va ridica la inaltimi nebanuite de slava.
Cunoastem, din istoria stiintei si filosofiei, numeroase exemple de mari savanti care si-au
petrecut viata in saracie, necunoscuti de lume, fiind chiar persecutati, in deplina
contradictie cu ceea ce cauta oamenii molipsiti de patima iubirii de stapanire: in saracie,
in singuratate, acestia s-au aplecat asupra enigmelor stiintei si filosofiei si au facut lucruri
pentru care istoria omenirii i-a proslavit, facand din ei stele stralucitoare ale progresului.
Aduceti-va aminte ca Domnul stie sa proslaveasca faptele omenesti savarsite potrivit
poruncilor lui Hristos.

468

Cine voieste sa fie cel dintai, acela sa fie cel din urma, sa le fie tuturor sluga.
Rugati-va impreuna cu Efrem Sirul sa va izbaviti de patima grea a iubirii de
stapanire. De aceasta patima sa va izbaveasca pe voi, pe toti, Domnul Iisus Hristos.
Amin.
***
Doamne si Stapanul vietii mele! Duhul grairii in desert nu mi-l da mie!
Si Sfantul Efrem se roaga pentru aceasta, si Sfantul Proroc David zice in psalmul sau:
pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele.
Si Insusi Domnul Iisus Hristos a zis ca pentru orice cuvant desert vom da socoteala la
infricosatoarea Judecata. Ganditi-va cat de serios si cat de grav este acest lucru:
pentru fiecare cuvant desert, chiar si pentru unul singur, vom da socoteala.
Spuneti-mi, oare este ceva luat mai putin in serios decat cuvantul? Uimitor, socant, cum
de nu pricep oamenii uriasa, colosala insemnatate a cuvantului omenesc.
Capacitatea noastra de a cuvanta ne aseamana intr-o masura insemnata lui Dumnezeu Insusi. Domnul a zidit prin cuvant toata lumea, cuvantul lui Dumnezeu are o putere
enorma. Stiti ca prin cuvantul sau Prorocul Ilie a inviat morti, prin cuvantul sau a oprit
ploaia, a inchis cerul si a adus prin aceasta foamete, dar a facut si sa se pogoare ploaie
peste pamant.
In ce consta puterea cuprinsa in cuvant? Sa nu credeti ca odata iesit din gura cuvantul
se risipeste in vazduh si nu ramane din el nimic. Nu este asa. Cuvantul traieste,
traieste secole, mii de ani. Pana acum rasuna cuvintele pe care le-au rostit marii Proroci
ai lui Dumnezeu, care au trait cu multe veacuri inainte de Nasterea lui Hristos. Marile
cuvinte ale lui Moise, marile cuvinte pe care le-au spus candva Sfintii Apostoli, care au
iesit din gurile nevoitorilor lui Dumnezeu, invatatura Bisericii, traiesc de-a lungul a mii
de ani. Iar de vreme ce cuvantul traieste mii de ani, inseamna ca el este extrem de
important. Iesind din gurile noastre, cuvantul actioneaza intotdeauna, extrem de
profund, asupra oamenilor din jurul nostru, ba chiar si asupra celor aflati departe.
Orice cuvant bun, intelept, traieste in inimile omenesti si aduce roade bune pentru multi
ani. Orice cuvant rau - clevetire, minciuna, vorbire de rau traieste, de asemenea,
foarte mult, prinde radacini in mintile, in inimile oamenilor de aproape si de
departe, le orienteaza gandurile si dorintele. Auzind cuvintele noastre rele, acestia
sunt otraviti de ele si, la randul lor, rostesc cuvinte la fel de rele si otravite.
Cuvintele intelepte si harice ale sfintilor zidesc dreptatea in lume, fac un bine vesnic,
pe cand cele rele si pacatoase aduc necinste, ura, aduc o uriasa vatamare celor din
jur si chiar omenirii intregi.
469

Cuvintele vii se propaga ca undele radio, se propaga prin spatiu si se revarsa in

inimile si in mintile oamenilor. Cuvintele sunt o uriasa putere, care ii uneste pe
oameni sau ii desparte ii uneste atunci cand cuvantul este plin de dreptate si
adevar, ii desparte atunci cand este plin de clevetire si rautate fata de ei. Daca
oamenii ar fi lipsiti de cuvant, ar semana cu animalele, si viata omeneasca s-ar duce de
rapa.
Iata cat de mare, cat de adanca este insemnatatea cuvantului omenesc. Iata de ce se roaga
Sfantul Efrem pentru izbavirea de grairea in desert.
Cu totii ati intalnit in viata destui oameni, mai ales femei, care trancanesc,
trancanesc si iar trancanesc la nesfarsit, fara vreo retinere, si limba lor nu mai
oboseste: melita, melita si iar melita. Tot ce spun ei e desertaciune, lucruri care nu
aduc folos nimanui. Si Efrem Sirul se roaga lui Dumnezeu sa-l izbaveasca de grairea in
desert. El se temea sa nu cada, sa nu-l piarda limba, pe cand acesti nefericiti guralivi nu
se tem de nimic.
Stiti ca adeseori oamenii ii suporta pe acesti flecari: Trancanesc, lasa-i sa
trancaneasca iar lor li se pare ca sunt ascultati cu placere, nestiind ca in adancul
inimii oamenii se simt impovarati de ei si chiar ii urasc. Atat de mare rau este grairea in
desert, raul pe care ei il produc cu flecareala lor!
Daca limba trancaneste si vorbeste in desert, si gandurile ratacesc, nu se
concentreaza la nici un lucru profund, adevarat, important, hoinaresc peste tot fara
nici o tinta, asa cum hoinareste un nenorocit de caine vagabond, dand din coada.
Atat gandurile, cat si simtamintele, cat si orientarea dorintelor lor, a activitatii lor
sunt desarte, lipsite de importanta. Sufletul e flamand, omul cu pricina este
nesuferit celorlalti, iar siesi isi aduce o vatamare foarte, foarte grava. Iata ce
inseamna grairea in desert.
Oamenii intelepti, care duc viata duhovniceasca, nu graiesc in desert niciodata: ei
sunt intotdeauna tacuti, concentrati. In Grecia antica erau la mare cinste filosofii si
inteleptii. Filosofii nu primeau pe nimeni ca ucenici pana cand cel cu pricina nu dovedea
ca stie sa taca insa ar fi trecut, oare, acest examen vreunul dintre flecarii nostri
contemporani? Bineinteles ca nu.
Daca pacatul grairii in desert este atat de grav, cum sa scapam de el, ce sa facem cu limba
noastra neinfranata? Trebuie sa facem ceea ce facea Efrem Sirul: trebuie sa ne rugam
lui Dumnezeu ca sa ne izbaveasca de aceasta patima, si Domnul Iisus Hristos ne va
implini cererea. Trebuie sa evitam comunicarea cu cei care graiesc in desert, sa ne
tinem cat mai departe de ei, sa cautam partasia putinilor intelepti, care isi deschid
gura doar ca sa spuna cate un lucru folositor, de la care nu vei auzi cuvinte desarte,
vatamatoare de suflet.
Trebuie sa va supravegheati cu foarte mare atentie, sa dobanditi obiceiul de a
examina ceea ce vreti sa spuneti, sa va deprindeti cu tinerea limbii in frau. Sa nu-i
470

dam voie sa flecareasca. Seara sa va aduceti aminte ce ati spus ziua, sa vedeti daca
n-ati trancanit, daca n-ati jignit pe cineva, daca n-ati mintit, daca n-ati barfit. Daca
va veti insusi obiceiul acesta, va veti obisnui sa va supravegheati orice miscare a limbii si
s-o infranati.
Aduceti-va aminte: cu cat omul este mai concentrat pe lucrul principal, pe cele
launtrice, pe cele adevarate, cu cat isi face mai multa vreme pentru citirea
Evangheliei, a Sfintei Scripturi, a scrierilor Sfintilor Parinti, cu atat se patrunde mai
mult de intelepciunea acestora si cu atat ii va pieri mai mult pofta de a trancani.
Mare lucru este a dobandi stapanirea asupra propriei limbi!
In epistola sa soborniceasca, Apostolul Iacov spune:
daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa infraneze si
tot trupul (Iac. 3,2).
Intelegeti ce inseamna a-ti infrana tot trupul? Asta inseamna a-ti supune trupul
scopurilor supreme ale vietii duhovnicesti, a-ti infrana toate poftele, patimile, tot ce
e rau, toate cele la care te trage trupul. Incepeti cu infranarea limbii, si daca veti atinge
scopul acesta, veti dobandi desavarsirea si va veti infrana tot trupul iar daca va veti
infrana tot trupul, veti fi curati si drepti inaintea lui Dumnezeu. De aceasta curatie si
dreptate sa va invredniceasca pe voi, pe toti, Domnul, iar rugaciunea lui Efrem Sirul sa va
aduca intotdeauna aminte de acest lucru. Amin.
***
Duhul gandului smerit daruieste-mi, Doamne, mie, slugii Tale.
Aduceti-va aminte ca porunca despre smerenie este prima porunca a fericirilor iar
de vreme ce este prima, inseamna ca este si cea mai insemnata. Ati auzit vreodata
cuvantul lui Dumnezeu, vestit prin Prorocul Isaia:
Asa zice Domnul, a Carui locuinta este vesnica si al Carui nume este sfant:
Salasluiesc intr-un loc inalt si sfant si sunt cu cei smeriti si infranti, ca sa inviorez pe
cei cu duhul umilit si sa imbarbatez pe cei cu inima franta (Is. 57,15).
Oare nu vreti sa locuiasca impreuna cu voi Insusi Dumnezeu? Iar daca vreti, tineti
minte bine: El Insusi spune ca locuieste in inimile celor smeriti si le da viata acestor
inimi si cata nevoie avem si noi ca inimile noastre sa primeasca viata!
Oare nu vreti ca Dumnezeu sa caute spre voi? Iar daca vreti, tineti minte ce este smerenia,
ce este acea sfanta virtute care Ii place lui Dumnezeu atat de mult, pentru care Dumnezeu
locuieste impreuna cu noi si cauta spre noi.

471

Ea este lucrul diametral opus mandriei. Smeritii sunt cei saraci cu duhul, care isi
amintesc de neajunsurile lor, care isi tind privirea spre adancul inimii, care isi
supravegheaza neobosit miscarile, urmarind orice necuratie pe care o vad acolo.
Sfintii, care au implinit mereu poruncile lui Hristos, care L-au iubit pe Hristos, inaintea
privirii mintii carora statea mereu Domnul, isi aminteau necontenit de smerenie si se
rugau intotdeauna s-o dobandeasca.
Hristos spune:
Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima (Mt. 11, 29).
Domnul ne porunceste sa invatam de la El smerenia, Domnul ne porunceste sa urmam
Lui in smerenie. Smerenia s-a aratat de-a lungul intregii vieti pamantesti a Domnului. Ea
a inceput inca de la nasterea Lui, fiindca El S-a nascut ca cel mai smerit, cel mai
simplu om, cel mai nebagat in seama S-a nascut intr-o pestera pentru animale, a
fost pus in iesle.
Iar dupa aceea, intreaga viata, oare nu a dat nenumarate pilde de smerenie? Cand Irod s-a
aprins de manie, a vrut sa-L ucida pe Mantuitorul Nou-Nascut, si i-a trimis pe ostasii sai
sa-i omoare pe pruncii din Bethleem, oare Domnul n-ar fi putut trimite o legiune de ingeri
dintre legiunile pe care le avea intotdeauna la indemana, oare nu l-ar fi putut dobori pe
Irod? Bineinteles ca ar fi putut, insa a preferat sa dea dovada de smerenie si a fugit de
mania lui Irod in Egipt.
Si in continuare cata smerenie a aratat in viata Sa, mergand 200 de kilometri pe jos pana
la Ierusalim la prima chemare a celor carora le trebuia ajutorul Lui, si asta neavand unde
sa-Si plece capul!
Oare n-a dat o neobisnuita, desavarsita pilda de smerenie spaland picioarele
ucenicilor Sai? Aceasta este cea mai adanca smerenie.
Iar despre smerenia de care a dat dovada inainte de judecata si dupa judecata, cand
a fost dus pe Golgota, rastignit pe cruce, nu indraznesc sa vorbeasca buzele omenesti,
atat de mare, atat de nemasurata este aceasta.
Domnul porunceste sa invatam de la El smerenia dar cine isi aduce aminte acum de
smerenie? Smerenia este o insusire a sufletului omenesc pe care cei mandri o
infiereaza cu dispret, pentru ca ei nu cred in Hristos, pentru ca au ales nu calea lui
Hristos, ci alte cai: ei spun ca acesta este duh de robie, ca cei smeriti sunt robi, lipsiti
de calitatea cea mai necesara, indispensabila, ca sunt lipsiti de spiritul protestului,
rezistentei active in fata gravelor plagi ale omenirii.
Au acestia dreptate? Nu, nici urma! Cu privire la oamenii smeriti trebuie spus nu ceea ce
zic cei care-i infiereaza, ci cu totul altceva: ca ei nu sunt robi, care se supun pasiv
raului si violentei, ci singurii invingatori ai raului si ai violentei. Trebuie spus ca
472

numai ei poarta cu adevarat lupta cu raul, caci dezradacineaza din inimile lor si din inima
altor oameni insesi izvoarele raului. Ei nu cred ca pricina raului consta doar in imperfectiunea raporturilor sociale.
Cel smerit nu este rob, ci ostas adevarat al lui Hristos.
Dar cat de putina, nemarginit de putina smerenie este in ziua de astazi! Imensa
majoritate a oamenilor dispretuiesc smerenia, nazuiesc spre intaietate si dominatie
in lumea aceasta. Cei cu adevarat smeriti aproape ca nu mai sunt de ga sit; oamenii
nu se gandesc la smerenie, smerenia e uitata, de tot uitata. La smerenie se gandesc
doar cei ce merg din toata inima pe calea lui Hristos, care invata de la El smerenia.
Numai sfintii sunt cu adevarat smeriti.
Lucrul acesta poate parea ciudat: cum pot sfintii care ii intrec cu mult pe ceilalti oameni
in ce priveste calitatile morale, inaltimea duhovniceasca la care au ajuns sa se
considere, absolut sincer, mai prejos decat toti ceilalti? Temeiul sfinteniei lor consta in
aceea ca ei nu se inaltau mai presus de ceilalti, ci isi osandeau propria inima.
Sfintii observau cu o neobisnuita acuitate fiecare miscare a inimii lor si vedeau pana
si cea mai mica necuratie din ea, si dupa ce o vedeau isi aminteau intotdeauna de
necuratia aceea, si ca atare se socoteau nevrednici inaintea lui Dumnezeu.
Oamenii mandri si obraznici indraznesc sa judece despre cele mai inalte si sfinte
lucruri, pe cand cei smeriti sunt lipsiti de cutezanta, modesti, potoliti. O multime de
asemenea exemple gasim in Sfanta Scriptura si in Vietile Sfintilor.
Cine este mai mare inaintea lui Dumnezeu decat dreptul Avraam, care a auzit mari
fagaduinte si a fost numit prieten al lui Dumnezeu? Si totusi, acest mare om n-a
incetat niciodata sa se numeasca pe sine praf si cenusa. Cine este mai mare inaintea
lui Dumnezeu decat David, imparat si proroc? Si totusi, el zicea despre sine insusi:
vierme sunt, si nu om, ocara oamenilor (Ps. 21,6).
Acestea erau din partea lui cuvinte absolut sincere. Cine a fost mai mare inaintea lui
Dumnezeu prin ostenelile sale decat Apostolul Pavel? Si totusi, el se numeste pe sine cel
dintai dintre pacatosi, atat ii erau de straine cutezanta si ingamfarea: el era modest, nu
obraznic, spunea despre sine ca a fost intre corinteni intru slabiciune si cu frica si
cutremur mare (I Cor 2, 3). Aceasta smerenie adanca este un exemplu pentru noi toti,
care ne aflam nesfarsit de departe de ea.
Trebuie sa ne gandim intotdeauna cu ravna la smerenie si cu ravna s-o cerem de la
Dumnezeu. Nu putem dobandi aceasta virtute prin nici un fel de silinte proprii.
Smerenia acest mare dar de la Dumnezeu este primita numai de cei care nazuiesc din
toata inima sa implineasca poruncile lui Hristos. Numai lor le va da Domnul acest mare
dar. Inima lor e smerita iar cand inima omului e smerita, Duhul Sfant va locui in ea.

473

Vedeti ce mare fericire este sa fii smerit; vedeti cat de greu este sa fii smerit? Sa
aveti nadejde si sa stiti ca fiecare pas pe calea lui Hristos va apropie de sfanta
smerenie. Daca veti inmulti si veti indesi acesti pasi, cum au facut apostolii si sfintii,
prin aceasta va veti apropia de Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos le spunea ucenicilor:
cel mai mare dintre voi sa le fie tuturor sluga, pentru ca
cine se inalta va fi smerit, iar cine se smereste va fi inaltat (Lc. 18,14).
Ce nesfarsit de des se implinesc aceste cuvinte ale lui Hristos! Cati oameni mandri, care
nazuiesc sa ajunga mai presus de toti, cad apoi mai prejos de toti! Cati oameni
smeriti, neinsemnati, nascuti in familii sarace, nevoiasi la inceputul vietii lor, n-au
devenit mai apoi oameni mari! Asa este, de pilda, viata multora dintre marii ierarhi
moscoviti.
Multi, multi altii proveneau si ei tot din cele mai modeste paturi sociale, insa Dumnezeu
i-a inaltat datorita marii lor smerenii. Domnul spune:
multi dintai vor fi pe urma, si cei de pe urma vor fi intai.
Asa se intampla si in viata noastra, asa va fi si la Infricosatoarea Judecata. Cei
dintai vor ajunge cei din urma, si cei din urma, cei neinsemnati, cei dispretuiti, vor
ajunge in frunte. De multa, multa osteneala este nevoie ca sa nu uitam de smerenie,
de multa, multa osteneala este nevoie ca sa o dobandim.
Trebuie sa ne amintim cuvintele Apostolului Petru:
si toti, unii fata de altii, imbracati-va intru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mandri
le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (I Pt. 5, 5).
Aduceti-va aminte: Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, si numai celor smeriti le
da har. Aduceti-va aminte ca Domnul Iisus Hristos S-a smerit pana la moartea pe cruce.
Iar noi trebuie sa tindem catre smerenie, sa o cerem mereu de la Dumnezeu:
Doamne si Stapanul vietii mele, duhul gandului smerit daruieste-mi mie, slugii Tale!
Sa stiti si sa va amintiti ca, daca omul isi va aduce aminte mereu aceste cuvinte sfinte, va
primi de la Dumnezeu adanca virtute a smereniei. Amin.

http://www.youtube.com/watch?v=GPlAwObnHtI
ce este ortodoxia in engleza

474

SCHIMONAHIA SEPFORA sfaturi duhovnicesti de

mare trebuinta pentru crestinii de azi de la o
sfanta a zilelor noastre: TOTI TREBUIE SA SE
ROAGE UNUL PENTRU CELALALT. Puneti inceput
nevointei, iar Domnul va va ajuta
Publicat pe 26 Mar 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum
munceste crestinul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Cum sa tinem post?, Educatia
crestina/ Copiii in Biserica, Intristarea, deznadejdea, Maica Domnului, Maici
duhovnicesti, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfintii - prietenii lui
Dumnezeu, prietenii nostri | | Print

SCHIMONAHIA SEPFORA (1896-1997)

Schimonahia Sepfora (in lume Daria Nicolaevna Sniakina, nascuta Senialcina) s-a
nascut intr-o familie de tarani, in satul Gluhovo, din gubernia Tambov, la 19 martie
1896. Parintii ei erau harnici, cinstiti, oameni credinciosi, chiar daca nu aveau stiinta de
carte. Dintre cei 13 copii au supravietuit doar Daria si fratii ei Vasile si Pavel. Primul a
fost ulterior ucis in razboi in anul 1914, iar al doilea a fost omorat cu pietre in timpul
deschiaburirii, la inceputul anilor 30.
Familia era foarte religioasa. Atat in neamul tatalui, cat si in al mamei existau monahi.
Tatal impreuna cu bunicul au calatorit mult pe la locurile sfinte si chiar i-au adus
Daei (Daria), pe cand era in varsta de 7 ani, un sirag de metanii de la Muntele
Athos. Fetita petrecea mult timp impreuna cu monahiile manastirii cu hramul
Mantuitorului situata in apropiere. De la ele a invatat lucrul mainilor (rucodelia) si
impreuna cu ele a dobandit dragostea sincera pentru Rugaciunea lui Iisus.
Daa visa la viata monahala, totusi dupa moartea prematura a tatalui mama a
binecuvantat-o sa se casatoreasca cu un tanar consatean Dimitrie Sniakin, un om
credincios. Fata s-a supus fara murmur si a intrat intr-o familie mare, bogata.
Socrul, care era starostele bisericii din sat, avea patru baieti si o fata. El nu le permitea
copiilor sa plece dupa casatorie si Daria s-a dovedit a fi nora cea mai mare, care dupa
obicei se cuvenea sa aiba grija de gospodarie:
Nu aveam timp nici macar sa-mi scot opincile, dar sa ma mai si odihnesc
Ea insa reusea intru toate. Domnul ii dadea puteri pentru ca ea se ruga Lui
neincetat.
In anul 1917 s-a nascut fiica sa Alexandra, apoi fiul ei Vladimir, care a murit in
pruncie. In anul 1922, dupa nasterea fiicei sale Parascheva, soacra, multumita de
munca si viata duhovniceasca a Dariei, i-a ingaduit sa faca un pelerinaj la Sarov si
475

Diveevo. Pelerinii duceau la manastire milostenie, cine ce putea: o bucata de panza,

opinci noi, putina faina, untdelemn Pe atunci manastirile erau foarte sarace. In anul
1924, dupa nasterea fiicei sale Lielia, Daria s-a dus din nou la Sarov, iar in anul 1928,
dupa nasterea fiicei sale Iulia, s-a indreptat pe jos la Lavra Pecersk din Kiev.
In timpul colectivizarii familia Sniakin a fost deschiaburita. Chiar si casa a fost
desfacuta butuc cu butuc. Daria impreuna cu copiii au ramas fara acoperis. Fiica sa
Parascheva isi aminteste despre acele timpuri:
Ce mancam? Ce mancau toti, aceea mancam si noi. Iarba Am mancat toata iarba
care crestea langa casa Si cerseam, ce era sa facem
Dupa razboi a fost mai usor de trait. Toate fiicele ei au facut scoala. Insa necazurile
continuau sa afecteze familia. In anul 1954 sotul Dariei a murit, si curand
imprejurarile au adus familia la Kireevsk.

Impreuna cu fiica sa, Parascheva, viitoarea schimonahie Ioana

Dupa moartea sotului, Daria a renuntat la toate grijile pentru cele pamantesti. Fiica
sa mai mare, Alexandra, s-a asezat cu traiul la Serghiev Posad si Daria a locuit timp
indelungat la ea, in apropiere de Lavra Sfintei Treimi. Frecventa slujbele manastiresti,
dupa care se intorcea la Kireevsk in chilia sa retrasa. Oamenii o cunostea ca bunica
Dasa simpla, fara cunostinta de carte, totdeauna purtand batic. Era o persoana
duhovniceasca, care nu prin studiu, ci cu duhul a cunoscut tainele lucrarii ascetice.
Avea totdeauna cu sine siragul cu matanii, cea mai mare parte a timpului o petrecea
in tacere, iar viata ei launtrica aproape ca nimanui nu-i era descoperita. Despre
inaltimea acestei vieti oamenii isi dadeau seama dupa cazurile de inainte-vedere pe
care le manifesta. Multi au observat ca ea nu vorbea despre nimic fara sa fie nevoie,
pur si simplu. Si daca te sfatuia ceva, atunci faceai neaparat.
Odata Daria a venit la Lavra si a povestit la spovedanie despre vedenia sa din
timpul noptii: ingerii o imbracau in haina monahala. Atunci a fost binecuvantata sa
fie tunsa in mantie si in curand a fost tunsa cu numele de Dositeia. Parea ca era deja
la o varsta inaintata. Despre ce nevointe poate fi vorba, cand trupul e deja extenuat de
truda vietii indelungate?! Insa Pronia lui Dumnezeu a oranduit ca maica, manifestand
ravna, sa slujeasca lui Dumnezeu in monahism aproape 30 de ani.
In anul 1989 Vladica Serapion, Mitropolitul de Tula si Beleevsk, a tuns-o pe maica
Dositeia in schima cu numele de Sepfora. La cei mai bine de 90 de ani ai sai purta in
singuratate, in taina, nevointa rugaciunii. Ucenica sa de chilie isi aminteste:
Se intampla ca ma apropiam, vrand nespus de mult sa vad cum se roaga schimnicii. Ea
pomenea atat de multe nume, incat ramaneam cu gura cascata de uimire Cred ca nu
dormea toata noaptea, ci abia spre dimineata atipea putin Ea se ruga, iar daca eu
476

deschideam usa, atunci incepea sa se tarasca pe genunchi, ascunzandu-si cu smerenie

rugaciunea: Nu stiu ce mudarie e pe aici Acum o s-o adun.
La schimonahia Sepfora veneau adeseori locuitorii nou-renovatei Sihastrii Optina.
Rugaciunile maicii le erau de mare folos. Ea vedea cu duhul ce se petrece la Optina,
urmarea cu atentie constructiile, totdeauna ii intampina cu bucurie pe monahi:
Domnul v-a dat timp, dragii mei. Si va mai da. Veti mai trai. Sa nu contraziceti pe
nimeni, doar pentru credinta adevarata stati cu tarie Rugati-va unul pentru altul, ca
sa rezistati.
In anul 1992 Sihastriei Optina i-a fost data biserica din satul Klakovo. Aici de
Nasterea Domnului a anului 1996 maica Sepfora a fost adusa intr-o noua casa.
Inconjurand casa construita pentru ea, maica i-a zis ucenicei de chilie:
Priveste, bucuria mea, ce casa buna! Exact ca aceea pe care o aveam noi.
Ea se bucura asemenea Dreptului Iov, caruia Dumnezeu, vazand devotamentul si
dragostea lui, i-a intors toate cele pe care mai devreme i le luase: si i-a intors
indoit tot ce avusese inainte (Iov 42,10). Astfel si maicii Sepfora Domnul i-a dat si
mai multa dragoste din partea numerosilor fii duhovnicesti.
Traind la Klakovo, maica iesea doar la biserica. La ea veneau oameni insetati de
cuvant duhovnicesc. Printre acestia se numarau si calugarii de la Optina, si
monahiile de la Samordino, si surorile aflate sub ascultare, si mirenii credinciosi.
Sfaturile sale aveau si un caracter practic, ofereau si lamuriri pur duhovnicesti,
monahicesti. Iata, de exemplu: un calugar a voit sa fuga de desertaciune si griji intrun loc retras. Maica a suspinat, ea insasi in intreaga sa viata avusese aceasta
dorinta, foarte fireasca pentru monah, insa
Bucuria mea, pustiul e pretutindeni!
Unde?
Iata,
s-a atins ea cu mana de piept,
in inima. Aici impreuna cu noi e Domnul Si Maica Domnului. Unde sa-i cauti, din
moment ce Ei sunt aici?
Cineva a intrebat-o care sfinti e mai bine sa fie urmati.
Pe Serafim de Sarov trebuie sa-l ascultati cel mai mult,
a spus ea, ca despre o persoana vie.
477

Iar dintre cei de demult A cazut pe ganduri. Vai, noi nu putem vietui asemenea lor,
nu vom putea astfel! Aminteste-ti pe cei care au vietuit mai de curand: Ambrozie de la
Optina, Ioan de Kronstadt Aduna-i pe cei mai de aproape.
Iar odata le-a zis monahilor:
La ce ati venit aici? Sa va luptati cu vrajmasul. Sa faceti manastirea. Deci toti trebuie
sa se roage unul pentru celalalt. Cand vezi ca a intrat fratele: Mantuieste-l, Doamne,
da-i, Doamne, sa-si gaseasca de lucru! Altul munceste: si pentru acesta roaga-te
Iata, asa trebuie sa traiesti. Atunci toti veti fi frati.
Timpul trecerii ei la alta viata s-a apropiat. Ziua sfarsitului i-a fost descoperita maicii
dinainte. Spunea ca nu va mai trai mult: Poate pana la Paste si inca putin. Era
ziua de 13 mai 1997 si a devenit evident ca maica se stinge. Cu crucea in mana, in
tacere, S-a pregatit pentru intalnirea importanta care inevitabil trebuie sa se
intample fiecaruia pentru marea taina a mortii. Si iata ca, la citirea rugaciunilor
de la iesirea sufletului, la cuvintele atunci vor pune pe altarul Tau vitei, inima i s-a
oprit. Stareta a adormit in duminica Femeilor Mironosite. Schimonahia Sepfora a
purtat asemenea sfintelor femei credinta, nadejdea si dragostea catre Domnul
nostru Iisus Hristos, parcurgand calea ingusta, cu suferinte, insa plina de bucurie
duhovniceasca.
Inaintea mortii maica a spus:
Asa cum exista rudenie pamanteasca, la fel exista si rudenie cereasca. Iar aceasta din
urma este mai presus decat prima pentru ca este totdeauna curata. Si daca Domnul tia daruit un prieten apropiat cu duhul, se cuvine sa-I multumesti pentru aceasta mare
milostivire. Ma rog pentru voi toti, bucuria mea, si daca Domnul ma va invrednici,
atunci si acolo ma voi ruga.
Incercati-va pe voi insiva, dragii mei,
spunea maica.
Iata, daca voi face asa, voi rabda oare? Si daca voi face altfel? Puneti inceput
nevointei, iar Domnul va va ajuta.
Inima, bucuria mea, este leu. Urla, se arunca asupra tuturor. Ochii sunt vulturi.
Zboara intr-o parte sau alta fara oboseala. Mainile sunt greble. Pe toate cele din lume
le aduna la sine. Picioarele sunt iepuri. Sar inainte si inapoi si nu dau ascultare
nimanui. Limba este un dragon. Pe toate le arde in calea sa.
Stareta spunea acestea adeseori vizitatorilor, atragand atentia asupra pacatelor lor
nepocaite, vindecand sufletele lor cu blandete, fara sa-i forteze.

478

Pe parcursul zilei maica citea si pe altii ii sfatuia sa faca la fel de 40 de ori rugaciunea
Tatal nostru, de 150 de ori Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te, si
neaparat cele cinci sute de rugaciuni. Ea sfatuia ca randuiala de rugaciune a
Nascatoarei sa fie citita imediat dupa pranz, chiar si stand, insa cu mare atentie:
Dumnezeu a asezat in gura Arhanghelului Gavriil aceste cuvinte ca s-o instiinteze pe
Preasfanta Fecioara Maria despre Pruncul Mantuitor. Gandeste-te doar: ce mare
bucurie! Maica lui Dumnezeu, care ne este tuturor Mama, ne iubeste pe noi toti si ne
mangaie. De la ea neamul omenesc primeste atat de multe! Cum sa nu i te adresezi ei,
Preamilostivei Stapane!
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Kazanskaia, lumineaza ochii mei trupesti si
duhovnicesti! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Rug nemistuit, apara-ne de
orice rau, ca nu cumva sa ne ardem! Floare Nevestejita, bineinmiresmeaza-ne cu
harul Duhului Sfant! Munte care ajungi la cer, indeparteaza de la noi nenorocirile
vrajmasului!
- si maica incepea sa enumere in rugaciune cu matanii icoanele Nascatoarei de
Dumnezeu. Iar numarul icoanelor pomenite de catre ea ajungea pana la trei sute.
Maica se straduia sa faca totul singura, cu ajutorul lui Dumnezeu, nedorind sa
impovareze pe nimeni cu grija pentru ea.
Orice munca trebuie facuta cu rugaciune, spunea ea.
Daca sapi gradina, adauga Rugaciunea lui Iisus. Cand sapi o groapa, spune rugaciunea, daca mai sapi inca o alta, iarasi spune o rugaciune si in acest fel, pe
neobservate, vei primi si deprinderea cea buna. Orice munca poate fi unita cu
rugaciunea. Si atunci nu veti munci cu rugaciune, ci rugaciunea o veti face cu lucrul
mainilor (rucodelia). Si ce altceva poate fi mai important pentru suflet?
Puneti-va toata nadejdea in Dumnezeu si rugati-va. Domnul Insusi va orandui toate si
orice munca va fi cu spor. Iar daca in rugaciune nu veti spori, atunci niciunde si in
nimic nu veti avea reusita.
Maica isi ascundea cu staruinta viata ascetica. Daca cineva incepea discutia despre post,
ea spunea:
Ah, de-ar trece mai repede postul, imi doresc atat de mult scrumbii!
Iar trecand postul, manca o bucata de paine, bea dupa aceasta apa si gata. Ea
suferea in mod deosebit pentru acei care, avand credinta, nu respectau posturile
randuite de catre Biserica. De unii ca acestia ii era mila, ii considera lipsiti de
libertate, robiti de patimi.

479

Imbuibarea pantecelui, dragii mei, ingreuneaza sufletul si tulbura la rugaciune. Se

cuvine ca tot timpul sa luptam si sa stam cu tarie pana la moarte. Daca astazi vei
manca ceva dulce, maine sa postesti, daca la pranz ai mancat ceva in plus, renunta la
cina. Iar daca ai cazut, ridica-te si iarasi porneste la lupta Iar atunci cand te asezi la
masa, straduieste-te sa mananci cat se poate fara graba. Nu te grabi. Pastreaza in
minte Rugaciunea lui Iisus. Si stabileste-ti o masura. Fie ca la inceput sa fie mare. Apoi
cate putin micsoreaz-o si incearca-te pe tine. Omul este astfel constituit, ca nu simte
imediat saturarea. Daca e sa mananci repede, atunci poti manca mult, si oricum te vei
simti flamand, iar daca vei manca fara graba si cu rugaciune, atunci curand te vei
izbavi de imbuibarea pantecelui.Trupului nostru nu-i este necesara multa hrana. E
vorba doar de obicei.
Despre faptul ca postul se slabeste pentru calatori, maica zicea:
Mai devreme, calatori erau considerati aceia care parcurgeau pe jos intr-o zi vreo
treizeci, patruzeci, si chiar saizeci de verste, iar spre dimineata iarasi trebuiau sa
porneasca la drum. Atunci cum sa nu mananci? Altfel nici puteri nu ai mai avea sa
mergi in continuare. Iar in prezent oamenii merg vreo doua ore cu masina si deja zic:
sunt calator, si incalca postul. Nu e treaba buna.
Insasi stareta pana la otpustul Liturghiei nu manca nimic. Dupa impartasanie se
retragea in singuratate trei zile si se ruga fara sa primeasca pe nimeni.
Atunci cand maicii Sepfora i se aduceau oarecare dulciuri, le primea cu recunostinta,
bucurandu-se ca un copil, si unii credeau ca maica iubeste dulciurile. Ea insa le
impartea in taina celor intristati.
Daca intristarea se abate asupra ta, spunea stareta, atunci stai inaintea Domnului
si zi: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma! Intareste, Doamne,
inima mea sa arda dupa Tine! Canta de cateva ori troparul Hristos a inviat, si
intristarea se va indeparta de la tine. Lui Dumnezeu se cuvine sa-I slujim cu
bucurie.
Limba este plina de venin aducator de moarte (Iacov 3, 8). ine-ti gura inchisa si nu
te lasa inselat. In prezent e greu sa respecti tacerea in manastiri, insa si mai greu e
sa-ti infranezi limba in lume, aflandu-te in viata desarta. Taci, taci, bucuria mea,
vorbeste cu Dumnezeu in rugaciune, iar cu oamenii doar din necesitate. Daca te vei
intalni cu cineva pe drum si vei simti ca discutia aluneca spre desertaciune, atunci
inchina-te si spune-i cu dragoste ca trebuie sa te duci pentru o urgenta, iar urgenta
ta, bucuria mea, este tacerea si rugaciunea. Se cuvine sa te consideri nevrednica de a
grai ceva, iar pe rudenii sa nu le primesti pentru discutii. Sa te consideri mai rea decat
toti, mai rea decat animalele necuvantatoare, doar sa te rogi si sa taci.
Maica spunea totul cu binecuvantare si nevointele sale le pastra ascunse de oameni.

480

Dragii mei, nu va evidentiati pe voi insiva, altfel vor incepe oamenii sa va laude, iar
aceasta nu se cuvine deloc. Toate se cuvine sa fie savarsite in taina, si atunci
Dumnezeu te va mantui. Vai voua, cand oamenii va vor vorbi de bine! (Luca 6,26).

Trebuie sa va rugati pentru copiii vostri. Rugaciunea mamei are o mare

putere. Se intampla ca parintii sa-i vorbeasca de rau pe copii inaintea
oamenilor ca nu traiesc asa cum se cuvine. Dar toate acestea, dragii mei,
depind de noi insine. Daca nu exista pace in suflet, nu exista pace nici in
familie, iar acolo unde e pace, acolo e si Dumnezeu, si unde e Dumnezeu,
acolo e pace.
Daca veti frecventa biserica lui Dumnezeu in zilele de duminica si in
sarbatorile bisericesti si acasa va veti ruga si ii veti cinsti pe sfinti si drepti si
pentru toate Ii veti multumi lui Dumnezeu, atunci veti dobandi odihna
(liniste) sufleteasca, iar copiii vostri nu vor fi drogati si betivi. Altfel Domnul
ingaduie necazul din pricina negrijii.
Se cuvine sa mergem mai des la spovedanie. Ar fi bine sa aveti un caiet, sa
scrieti in fiecare zi acolo pacatele personale si in fiecare zi sa va caiti
inaintea Domnului. Spovedania sincera din inima este cea mai puternica
arma impotriva celui viclean.
Insasi maica Sepfora nu renunta nici macar in cazul bolii la rugaciunea bisericeasca:
Mai bine sa mori in biserica lui Dumnezeu, decat sa ramai fara Liturghie.
Isi tainuia bolile si nu apela la doctor, incredintandu-se voii lui Dumnezeu. Pe altii
insa nu-i oprea s-o faca, zicand: caile mantuirii sunt diferite de la om la om: unul
poate supravietui si fara ajutor medical, altul pur si simplu e necesar sa se trateze.
Depinde de credinta fiecaruia.
Si bolile, si medicii, toate sunt in mana lui Dumnezeu, spunea stareta.
Se cuvine doar sa ascundem bolile noastre si sa nu le aratam oamenilor. Bolnav este cel
care sta la pat. Iata, atunci nu vei mai ascunde neputinta. Dar daca umbli, vorbeste
despre boala cu doctorii. Ca si neputintele sufletesti e de dorit sa le descoperi doar
aceluia care le poate tamadui si nu fiecarui om pe care-l intalnesti. Se cuvine sa fii
bolnav in taina. Pe cel care e bolnav, Dumnezeu il miluieste.
Trebuie sa cunosti pe toti sfintii ale caror icoane se afla la tine in casa. Daca ai
asezat o icoana in coltul sfant, invata troparul sfantului respectiv si citeste-l in fiecare
zi. Daca pe perete sunt atarnate zece icoane, citeste neaparat zece tropare, dimineata
sau seara sau noaptea, insa roaga-te acestor drepti ai lui Dumnezeu. Icoanele nu sunt
o expozitie.
481

Maica binecuvanta rar pentru pelerinajele indepartate:

Mai bine undeva pe aproape in drum pe toate le vei pierde, chiar si pe cele pe care
le-ai avut.
Iar daca ii cerea cineva binecuvantare pentru drum, intreba:
Cu cine vei merge?
Cu Ivan.
Nu asta te-am intrebat, ci cu Cine vei merge? Cu Domnul, Preasfanta Nascatoare de
Dumnezeu, sau cu Sfantul Nicolae pe buze?
[...]
Teme-te, bucuria mea, de odihna trupeasca! Aceasta e o mare paguba. Ea nu
permite inimii sa arda si stinge flacara dragostei si a adevaratei bucurii. Fie ca
inima ta sa arda totdeauna de ravna catre Dumnezeu! Nu-ti fie mila de tine, ci
lupta-te ca sa nu se stinga focul dreptatii. Cel care isi asaza nadejdea in Domnul nu
stie de intristare, iar cel care este impovarat cu griji de prisos se afla in intristare
Mare este milostivirea lui Dumnezeu si nimic nu se poate asemana cu ea! Sa existe
doar pocainta si frangerea inimii Adevarata pocainta este plina de bucurie (Scara,
Cuv. 30, 21), caci stie Dumnezeu ca omul este neputincios si iarta. El n-a venit sa-i
mantuiasca pe cei drepti, ci pe noi, pacatosii, sa ne aduca la pocainta. Orice s-ar
intampla, indiferent ce suferinta, mica sau mare, te-ar vizita, primeste-o cu bucurie
si pentru toate multumeste-I lui Dumnezeu. Intareste-te in Domnul. Doamne, fie ca
inimile noastre sa arda dupa Tine in dragoste si umilinta!

Sf. Luca al Crimeei, ale carui moaste se cinstesc in paraclisul Institutului

National de Endocrinologie C.I. Parhon (langa Statuia Aviatorilor, in curte)
.
***

Luati seama sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici!

482

Va amintiti aceste cuvinte ale lui Hristos? V-ati gandit la faptul ca ele se refera direct si
nemijlocit la dumneavoastra? Oare aveti putini dintre acestia mici de care trebuie
sa luati seama?
Oare aveti putini fii si fiice pentru care varsati lacrimi amare? Oare sunt putine fiice
si fii desfranati hoti si huligani? Varsati nespus de multe lacrimi pe seama lor. Din
ce cauza? Deoarece inainte nu va aminteati aceste cuvinte ale lui Hristos: Luati seama
sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici! Cind vi se face greu din pricina a ceea ce fac
copiii vostri, atunci plangeti, atunci va rugati Domnului ca El sa va ajute. Dar rugaciunea
voastra ramane fara de roada pentru ca nu trebuie sa punem asupra lui Dumnezeu
propriile noastre obligatii, pentru ca dumneavoastra singuri trebuia sa aveti grija de
copiii vostri si sa-i educati, mai degraba decat sa asteptati sa faca aceasta
Dumnezeu.
Daca slujitorul nu-si da straduinta la lucrarea sa, dar asteapta ca voi s-o indepliniti, oare
veti lucra in locul lui, oare nu va veti mania pe sluga nepasatoare? Ce doriti dar de la
Dumnezeu, daca singuri nu aveti grija de copiii dumneavoastra?
Sfantul Ioan Gura de Aur a spus cuvinte ingrozitoare la adresa celor care nu au grija de
educarea copiilor lor:
Parintii care nu-si educa copiii lor crestineste sunt mai nelegiuiti decat ucigasii de
prunci, deoarece ucigasii de prunci despart sufletele de trup, iar acestia si sufletul, si
trupul il arunca in gheena de foc.
Un raspuns greu vor avea de dat inaintea lui Dumnezeu fiecare dintre cei care nu
poarta grija de educarea copiilor lor.
In Biblie, in prima carte a Regilor se povesteste despre binecredinciosul arhiereu Eli, care
a fost judecator al poporului lui Israel timp de 50 de ani. In preajma lui se afla si-i slujea
Sfantul Proroc Samuel, pe atunci inca copil.
Si odata, intr-un vis, acestui sfant copil Domnul i-a poruncit sa-i vesteasca arhiereului
Eli ca il asteapta pedeapsa cumplita a lui Dumnezeu, pentru ca nu se ingrijeste de
copiii sai.
Iar copiii lui erau preoti ai Vechiului Testament si, prin necinstea lor, inraiau
poporul si il indepartau de Dumnezeu. Cand evreii aduceau carnea animalelor in dar
lui Dumnezeu, atunci slujitorii acestor preoti alegeau cele mari bucati din carnea din
cazan, in care aceasta era fiarta pentru jertfa, si o dadeau acestor necinstitori. Alegeau
chiar si carnea cruda, iar, la cererea celor care aduceau mai intai grasimea sa fie arsa pe
jertfelnic, raspundeau: Daca nu o vei da, ti-o voi lua cu forta. Vazand aceasta,
poporul se indeparta de la aducerea jertfelor. Pentru astfel de necinste Dumnezeu ia pedepsit nu numai pe acesti preoti, ci si pe arhiereul Eli. Acest lucru s-a intamplat
astfel: era in vremea invaziei filistenilor asupra pamantului lui Israel si, in timpul unei
lupte aprige, acest batran de 98 de ani statea in preajma bisericii, in asteptarea
483

vestilor. Si a alergat la el un crainic ingrijorat, acoperit de praf, si i-a spus: Fiii tai
au fost ucisi, iar chivotul a fost luat in robie. Auzind aceasta stire, marele preot a
cazut pe spate, si-a rupt coloana si a murit de moarte grea. Iar Domnul i-a vestit ca
pedeapsa va continua asupra intregului neam al lui.
Iata, vedeti cat este aceasta de cumplit - intreg neamul pamantesc al arhiereului Eli a
fost pedepsit, pentru ca nu i-a oprit pe copiii sai de la pacat grele! Aceasta il paste pe
fiecare dintre cei care nu-si va da silinta la educarea copiilor sai.
Despre cei care din toata inima se straduiesc sa-si educe copiii in buna cinstire auziti la
fiecare slujba a Utreniei, in Psalmul 102, asemenea cuvinte binecuvantate:
Mila Domnului din veac in veac spre cei ce se tem de Dansul, si dreptatea Lui spre fiii
fiilor lor, spre cei ce pazesc legamantul Lui si isi aduc aminte de poruncile Lui ca sa le
faca pe ele.
In vecii vecilor binecuvantarea lui Dumnezeu este asupra celor care isi educa copiii
in evlavie. Si tot in vecii vecilor va apasa blestemul lui Dumnezeu asupra celor care n-au
fost educati in duhul evlaviei crestine. Spuneti-mi ce se va intampla cu fiica
dumneavoastra nefericita, care din tinerete se deda desfraului, apoi se va casatori si
va naste copii? Va fi oare binecuvantarea lui Dumnezeu asupra ei si asupra familiei
sale? Nu, nu! Aceasta va da nastere unui neam neevlavios, potrivnic lui Dumnezeu.
Ganditi-va cat este de cumplit acest lucru, ce raspuns dati in fata lui Dumnezeu daca nu-i
educati pe copiii vostri potrivit bunelor moravuri crestine!
Cum ar trebui sa-i educam?
Asa cum si-au educat copiii lor vechii crestini, crestinii primelor veacuri. Ei ii
deprindeau de la cea mai frageda varsta cu rugaciunea, cu biserica, cu posturile, cu
Tainele bisericesti, ii invatau sa citeasca dupa cartile Sfintei Scripturi, niciodata nu
le permiteau sa se aseze la masa fara de rugaciune. Le insuflau copiilor ca fiecare
fapta, fiecare pas al crestinului incepe cu semnul crucii si cu rugaciune.
Ei aveau grija nu doar de educarea generala a copiilor lor, nu doar de dobandirea de catre
dansii a intelepciunii pagane, de studierea filosofiei, muzicii, artelor. Nu! Invatandu-i pe
copiii lor, ei se conduceau de o regula profunda, sfanta: il considerau nefericit pe cel
care cunoaste totul si nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Il considerau fericit pe cel care Il
cunoaste pe Dumnezeu, desi nu stie nimic altceva.
Nu ganditi ca prin aceasta vi se interzice sa-i invatati pe copiii dumneavoastra toate
stiintele laice. Deloc. Cei mai mari parinti ai nostri si invatatori ai Bisericii insisi, in
tinerete, se dedicau studiului intregii intelepciuni stiintifice, filosofice. Sfintii Vasile
cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gura de Aur au fost oameni cu inalte studii ai
vremurilor lor. Si copiii dumneavoastra ar trebui sa fie oameni cu studii, invatati. Doar ca
este important ca studiul si educarea lor sa nu se limiteze la intelepciunea laica, la
484

intelepciunea acestei lumi, ci impreuna cu aceasta ei sa cunoasca dreptatea si adevarul

suprem, sa invete legea lui Dumnezeu si poruncile lui Hristos, sa se deprinda cu evlavia,
mereu sa-si aminteasca de Dumnezeu, de calea lui Hristos. Atunci si numai atunci ei
nu se vor pierde pe calea intelepciunii omenesti, doar atunci vor pune mai presus de
toate intelepciunea crestina, cunoasterea lui Dumnezeu. Astfel ar trebui sa-i invatati
pe copiii dumneavoastra.

Dar cum ar trebui sa-i educati, sa saditi in ei inalta moralitate crestina? Intai de toate
prin exemplul vostru, deoarece copiii sunt educati anume prin exemplul parintilor
lor. Orice invatatura verbala, orice arta pedagogica este nimic, in comparatie cu acel
exemplu pe care copiii il vad la parintii lor. Spune-mi, vor creste oare oameni buni si
cinstiti acei copii care in persoana parintilor lor vad cele mai rele exemple de
imoralitate? Vor fi curate si intelepte fetele voastre, daca voi insiva le dati exemplu de
desfranare? Vor fi curati, incapabili sa fure copiii vostri, daca nu-i veti invata
onestitatea inca din cei mai fragezi ani de viata?

Cand fiii pustiesc gradinile straine, nu lasa sa se coaca roadele in livezi si, atunci cand vin
sa se planga impotriva lor, unele mame raspund calm: Ei bine, copiii sunt mici, ce
poti cere de la ei? Domnul va cere de la ei! Va intreba pe parinti de ce le-au permis
copiilor lor sa fure de la cea mai frageda varsta, de ce nu i-au invatat poruncile Sale,
de ce nu le-au insuflat dezgustul si dispretul fata de hotie si de huliganism?

Raspuns greu veti da in fata lui Dumnezeu pentru orice ispita pe care o vad in voi
copiii vostri, pentru toate certurile, ocarile, vorbirea desarta, bataile care se petrec
sub ochii lor! Daca procedati in asa fel, atunci ce-i veti invata pe copiii vostri?
Cunoscutul invatator a toata lumea, cel mai mare dintre oratorii bisericesti, Sfantul Ioan
Gura de Aur, a spus despre parintii care nu-i invata pe copiii lor binele, dar incurajeaza
purtarile lor rele, pasiunile si necinstea:
Dar voi, parca intentionat incercati sa-i pierdeti pe copii, le porunciti sa faca doar
ceea ce, o data facand, nu te poti mantui. Vai - este spus - celor ce rad - voi dati
copiilor vostri mai multe prilejuri de ras. Vai celor bogati dar voi numai aceasta va
straduiti, ca ei sa se imbogateasca. Vai cand toti oamenii va vor vobi de bine iar voi
deseori va cheltuiti toata averea pentru marirea lumeasca; iarasi: cel ce-l injoseste pe
fratele sau este vrednic de gheena iar voi ii considerati slabi si lasi pe cei care tacut
asculta cuvantarile suparatoare ale altora.
Hristos ne porunceste sa ne intoarcem de la ocara si lupta, iar voi ii lasati pe copiii
vostri sa faca aceste fapte rele. Cel ce-si iubeste sufletul sau a spus Domnul il va
485

pierde, iar voi in orice chip ii atrageti pe ei in aceasta dragoste; si daca nu veti ierta
spune El -pacatele oamenilor, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua, iar voi
chiar ii mustrati pe copii atunci cand acestia nu doresc sa se razbune pe cei care i-au
suparat. Hristos a spus ca iubitorii de marire, fie ca postesc, fie ca se roaga, fie ca
dau milostenie, toate acestea le fac fara folos; iar voi va straduiti ca copiii vostri sa
primeasca slava. Si rau nu este doar aceea ca le insuflati copiilor vostri ceea ce este
contrar legilor lui Hristos dar mai si huliti binele, numind modestia lipsa de educatie,
blandetea lasitate, dreptatea slabiciune, smerenia slugarnicie, nerautatea
neputinta. Ii inclinati spre astfel de fapte pentru care Iisus Hristos a hotarat
moartea inevitabila; voi nu purtati grija de sufletul lor, ca si cand ar fi ceva
nefolositor, iar de ceea ce este cu adevarat de prisos va ingrijiti ca de ceva necesar si
important.
Voi faceti totul pentru ca fiul sa aiba un slujitor, cal si hainele cele mai bune, dar ca el
insusi sa fie bun, la aceasta nici nu vreti sa va ganditi. Nu ducand pana la un
asemenea nivel grija pentru lemne si pietre, sufletele nu invredniciti nici macar de o
mica parte a unei asemenea purtari de grija. Faceti totul doar ca sus pe casa sa aveti
o statuie minunata si acoperisul sa fie de aur, iar ca podoaba cea mai de pret
sufletul sa fie de aur, la aceasta nici nu vreti sa va ganditi.
Asa vorbea Sfantul Ioan Gura de Aur in timpurile vechi, cu 1500 de ani in urma, dar
aceste cuvinte sunt de folos sa le auziti si acum, deoarece astazi ii educati pe copiii vostri
la fel de rau, fara a le insufla frica de Dumnezeu. Oare nu va ingrijiti intai de toate sa
le asigurati copiilor vostri o situatie mai buna in viata, sa-i puneti in randul celor care
au putere, bogati si puternici? Oare nu le sugerati faptul ca puterea sta in bani, ca
trebuie sa acumulezi mai multe cunostinte de dragul bogatiei si pentru o viata
indestulata, nestingherita? Dar chiar este necesar acest lucru?
Avem nevoie de fapt de contrariu. Trebuie sa le insuflam copiilor nostri dispretul fata
de bani, bogatie, slava, pozitie inalta in societate. Trebuie sa le altoim dragostea de
curatie, sfintenie, evlavie. Dar de aceasta voi va ocupati cel mai putin.
Pe copii trebuie sa incepi sa-i educi inca din scutece, pentru ca numai la o varsta
foarte frageda acestia se supun cu usurinta oricarei invataturi. Sufletul lor este moale
ca ceara, pe el se imprima totul si exemplele noastre rele, si cuvintele evlavioase, si
orice exemplu luminos si curat. Vechii crestini de la cea mai frageda varsta deprindeau
copiii cu rugaciunea si cu citirea Sfintei Scripturi. Iar acum spun: Este oare aceasta o
lucrare copilareasca a te ocupa cu psalmii? Aceasta este lucrarea monahilor si
batranilor, copiii au nevoie de distractie si de bucurie!
Voi uitati lucrul despre care Sfantul Tihon de Zadonsk a spus asa de simplu:
Un mic copacel, oriunde l-ai inclina, in acea directie va si creste; noul vlastar va
raspandi acel miros cu care il udati, turnand in el ori lichid urat mirositor, ori unul
aromat si curat.

486

Daca in sufletul unui copil mic veti introduce un miros greu, el va deveni urat
mirositor. In cazul in care veti introduce mireasma aromei lui Hristos, copiii vostri
vor fi bineinmiresmati in fata oamenilor, vor fi bucurie si mangaiere pentru voi.
Educati-va copiii prin exemplul vostru!
Despre aceasta a spus frumos celebrul predicator rus, arhiepiscopul Ambrosie de
Harkov:
Cand nici un membru din familie nu poate trece peste rugaciunile de dimineata si
de seara atunci cand tatal nu pleaca din casa, la lucrul sau, fara a se ruga in fata
sfintelor icoane, iar mama nu incepe nimic fara a se insemna cu chipul crucii, cand
copilului mic nu i se permite a se atinge de mancare pana nu si-a facut cruce -, nu se
deprind oare copiii sa ceara in toate ajutorul si binecuvantarea lui Dumnezeu, si sa creada
ca fara ajutorul Lui nu exista nici o siguranta in viata, iar fara de binecuvantarea Lui nu
exista succes in activitatile omenesti?
Nu poate ramane fara de roade pentru copii credinta parintilor, atunci cand ei, in
timp de nevoi si de saracie, cu lacrimi in ochi spun: Ce sa fac? Fie voia lui
Dumnezeu! in vreme de pericol: Dumnezeu este milostiv! In situatii dificile:
Dumnezeu ma va ajuta! In timp de succes si de bucurie: Slava lui Dumnezeu,
Dumnezeu mi-a trimis! Aici, intotdeauna si in toate, se marturiseste bunatatea lui
Dumnezeu, pronia lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu.
Mama, subiectul intregii iubiri si a tandretii pentru copii, cu o expresie evlavioasa a
feei se roaga inaintea icoanei Mantuitorului. Copilul o priveste cand pe ea, cand
icoana si nu are nevoie de lungi explicatii despre ce inseamna aceasta. Iata prima
lectie de cunoastere fara cuvinte a lui Dumnezeu! Este prima si cea mai importanta
lectie de evlavie. Aceste lectii puteti si trebuie sa le dati intotdeauna si in toate
copiilor vostri. Trebuie sa-i feriti pe copiii vostri de tot ce este necurat, rau. Trebuie
sa le opriti pe fiice de la lectura romanelor neintelepte, pasionale, sa le cereti sa citeasca
selectiv. Ar trebui sa le retineti de la vederile desarte, sa nu le permiteti intotdeauna sa se
distreze si sa fuga pe la cinema si prin teatre. Trebuie sa le deprindeti cu viata de munca
si de liniste casnica.
Si, mai mult decat atat, n-ar trebui sa uitam ca nu poti educa un copil mic fara a-l
pedepsi uneori. Ar trebui sa va amintiti ca cea mai mare greseala o fac acei parinti
care sunt indragostiti de copiii lor mici, ii admira, le iarta totul, niciodata nu-i
pedepsesc. Despre unii ca acestia inteleptul Sirah a spus: Alinta-ti copilul, si el te va
ingrozi.
Iata ce spune marele Sfant Tihon de Zadonsk:
Tinerii nepedepsiti si care au ajuns la maturitate sunt, in fond, precum caii nedresati si
naravasi. Prin urmare, crestine, iubeste pe copiii tai si pedepseste-i! Lasa-i acum sa
sufere cu trupul, cat sunt tineri, pentru ca tu sa nu suferi pentru ei cu inima mai
487

tarziu. Lasa-i sa planga din pricina ta, pentru ca tu sa nu plangi din cauza lor si
pentru dansii. Cu toate acestea, cumpatarea in toate este demna de apreciat si
necesara.
Aveti nevoie de moderatie in pedepse, dupa cuvantul aceluiasi sfant. Nu trebuie sa-i
pedepsiti pe copii cu manie, cu rautate, cu ura. Trebuie sa-i pedepsiti cu rabdare,
iubitor. Copiii vor simti aceasta dragoste, vor constientiza ca merita pedeapsa, si
atunci pedeapsa va fi cu folos si ii va indrepta. La o astfel de pedeapsa a copiilor multi
dintre voi nu gandesc si lasa nepedepsite nu doar greselile mici, ci si pe cele grave chiar
furtul, huliganismul, uneori si viata desfranata a fetelor tinere.
Vedeti ce sarcini imense stau in fata voastra in lucrarea educarii copiilor? Vedeti cat
de sfinte sunt indatoririle mamelor? Nu exista o obligatie mai importanta, nu exista
o raspundere mai mare inaintea lui Dumnezeu pentru o mama decat buna crestete a
copilului. In fata lui Dumnezeu veti da raspuns si veti atrage asupra tuturor urmasilor
mania lui Dumnezeu, daca nu va veti sargui la educarea copiilor vostri. Si inca de aici,
de pe pamant, veti suferi si veti plange, privind la ei.
Asadar luati seama, sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici! Mereu ingrijiti-va de ei,
mereu dati-le exemple curate si sfinte de evlavie, si atunci binecuvantarea Domnului va fi
din veac in veac asupra copiilor vostri si asupra voastra.

Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre

POCAINTA si MARTURISIRE: Lacrimile spala
greseala, oricat de rea, de murdara, de
dusmanoasa, de urata si de varsatoare de
sange ar fi fost
12-01-2014
Print

Despre pocainta si marturisire

Taina Pocaintei este cea mai mare si cea mai binecuvantata Taina care ne-a fost
lasata, care ne pregateste cel mai bine pentru ceruri. Niciun pacat de pe pamant nu
este de neiertat pentru om, pentru omul care se va pocai, si pentru Dumnezeul
iubirii, care-l primeste. Dumnezeu este multumit si Se odihneste in omul care se
pocaieste, oricat de pacatos ar fi. Pocainta este intotdeauna deschisa oricarui om
pacatos, Dumnezeu doreste doar marturisirea greselii, si de acolo inainte toate se incheie
cu bine. Prin smerenie vine Marturisirea, care aduce curatirea, iar curatirea aduce
cu sine mila lui Dumnezeu.
488

*
Lacrimile sufletului pocait curatesc inima, mintea, sufletul, trupul, viata, cuvantul,
fac fara prihana chiar si orice exprimare a omului.
Niciodata sa nu uitam de nadejde. Oricat am cadea si ne-am rani, sa nu
deznadajduim! Deoarece Dumnezeu ne daruieste viata, aceasta este o chezasie a lui
Dumnezeu ca ne asteapta. Daca Dumnezeu nu era de o milostivire netarmurita,
nimeni nu s-ar fi mantuit. Hristos ne asteapta, nu trebuie sa intarziem si sa
amanam!
*
Daca harul lui Dumnezeu nu ne umbreste, nu ne schimbam. Daca ne schimbam,
daca ne pocaim, daca cugetam la intoarcere, se intampla datorita harului lui
Dumnezeu. Ca sa vina insa harul lui Dumnezeu, trebuie sa fim primitori. Nepasarea
si trandavirea impiedica venirea darurilor lui Dumnezeu la noi.
*
Postirea, printre altele, infraneaza pornirile nesatioase pe care le avem, si ne
foloseste intotdeauna sufleteste si trupeste.
*
Toti suntem pacatosi, nimeni nu a pasit pe pamant fara de pacat, in afara de Iisus Hristos,
Dumnezeu-Omul. Prin urmare, toti avem nevoie de pocainta si de intoarcere la
Dumnezeu, si doar prin pocainta sincera si marturisire ne curatim, pentru ca cela ce
vine la scaunul Sfintei Spovedanii va primi iertare prin reprezentantul lui Dumnezeu.
*
Cand omul se pocaieste de pacat si se intoarce catre Dumnezeu, imediat iubirea
dumnezeiasca isi intinde bratele si-l imbratiseaza pe fiul risipitor, pe omul pacatos
intors, si toate ranile, toate mizeriile pe care le are se sterg si devine curat. Omul,
caindu-se sincer, ajunge intr-o mare masura la pocainta adevarata, si se mantuieste.
*
Deoarece toti oamenii suntem pacatosi, avem datoria sa ne pocaim, ca sa ne sfintim.
Pacatele sunt ale noastre, sfintirea este a lui Dumnezeu.
*
Toti sa alergam la atotputernica Taina a Sfintei Spovedanii, ca sa ne spalam si sa ne
indreptam, sa ne mantuim in dar.
489

*
Increderea in fortele proprii inseamna egoism si mandrie. Urmand insa exemplul lui
Petru, care a plans cu amar, ni se sterge greseala. Lacrimile spala greseala, oricat de
rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost.
Greseala pe care am facut-o, este spalata de lacrimile amare ale pocaintei, si omul revine
la vrednicia cea dintai.
*
Ceea ce doreste Dumnezeu de la noi este sa ne intelegem vina, sa avem cunostinta de
sine, sa ne cerem iertare, si sa-L iubim cu adevarat. Aceasta iubire o cere Dumnezeu
de la om, indemnandu-ne sa nu-l iubim pe diavol, si prin diavol sa mergem in iad.
*
Diavolul, zi si noapte ne intinde curse, deschide prapastii, aduna tabere de razboi, si
noi cadem la intelegere cu vrajmasul? Incheiem armistitiu cu cel viclean?
*
Diavolul este amagitor si viclean, zi si noapte se sileste ca sa ne piarda sufletul, iar noi ne
aratam nepasatori pentru mantuirea sufletului nostru, in timp ce avem nevoie sa ne silim!
Nepasarea, trandavia si ezitarea sufletului [sunt] infricosatoare! Sufletul doarme si
merge ca robotul in viata, fara sa sesizeze scopul si destinatia pe care o are omul.
*
Sfintii plangeau, si noi ne aratam nepasatori? Ne gandim la atat de multe alte
lucruri, dar un lucru ne este de folos , cel mai important, pregatirea si amintirea
plecarii din aceasta viata, careia nu-i dam nicio importanta.
Sfintii Parinti intelepti respingeau pacatul prin asalt. Vindecarea radicala a patimilor se
face prin taierea inchipuirilor, a celor din jur.
*
Oricat ne-am intina, oricat am pacatui, cand ne caim, cand ne intoarcem, cand
cadem la Dumnezeu cu cainta sincera, cu spovedanie adevarata, cu umilinta curata,
este exclus sa nu primim iertare de la Dumnezeu.
*
Cainta sincera si adevarata inlocuieste primul Botez, pe care noi, pacatosii, l-am
intinat.
490

Zapisul curat se pregateste de aici, precum pasaportul. Cand pasaportul sufletului

nostru a fost gasit in regula fata de Legea dumnezeiasca, nu vor putea sa ne
opreasca vamesii vazduhului, care impiedica orice suflet sa mearga spre cele de sus.
*
Nu exista suflet de crestin-ortodox care-si plange pacatele, pentru care Dumnezeu sa
nu randuiasca modul mantuirii. Cand omul cauta mantuirea, gaseste moduri si metode
ca sa smulga mila lui Dumnezeu! De aceea trebuie sa nu ne aratam trandavi, ci sa ne
pregatim!
*
Pocainta adevarata sterge pacatele si din amintirea lui Dumnezeu, le arata ca si cum
nu s-ar fi intamplat.
*
Prin spovedanie curata se vindeca toate ranile si se iarta toate pacatele.
*
Hristos are mila de noi si nu ne paraseste. Harul Lui, insa, ne trece cu vederea, ca omul
sa se intelepteasca si sa inteleaga ca a facut o greseala, si sa se intoarca prin pocainta pe
calea cea dreapta, si sa regaseasca iubirea binecuvantata a lui Hristos. Mantuitorul este
mangaierea si Izbavitorul nostru.
*
Fara Sfanta Evanghelie in mainile noastre, nu avem indrumator, nu avem busola,
nu avem nimic, nu putem sa ne mantuim!
*
Pocainta curata este indispensabila, cainta nu lasa nimic nevindecat. Daca nu ni s-ar
fi dat pocainta, nu s-ar fi mantuit nimeni!
*
Gandurile se aseamana cu viermele care mananca lemnul, acel vierme care
mananca putin cate putin copacul pe dinauntru. Astfel, lemnul pe dinafara pare
minunat la vedere, dar pe dinauntru a fost distrus incat, deodata se frange de la
mijloc. La fel si calugarul si crestinul care nu se izbavesc curat de ganduri, in final
se pierd, pentru ca cel care n-a scapat si de gandurile mici, putin cate putin este
mancat pe dinauntru.

491

*
Dumnezeu doreste ca sufletul sa se mantuiasca, dar mai intai el trebuie sa colaboreze cu
Dumnezeu. Daca sufletul nu doreste sa colaboreze cu Dumnezeu, nu se mantuieste!
*
Daca oamenii cunosteau maretiile Raiului, si-ar fi jertfit totul, ca sa le dobandeasca.
*
Iertarea poruncita de Dumnezeu este de neconceput pentru oameni. Omul sarac,
omul pamantesc, cel vinovat, apostatul, cel cu pedeapsa grea, nu vrea sa-i ierte
semenului sau un cuvant, o greseala mica. Deci Dumnezeu cum sa-i dea iertare, daca
el nu-l iarta pe aproapele sau?
*
Dumnezeul nostru este ocean necuprins de iubire, de milostivire si de iertare.
Ganditi-va ce fel de Dumnezeu avem! De aceea, sa nu ne pierdem curajul si
nadejdea pocaintei si intoarcerii noastre. Daca ne pocaim, El ne primeste din tot
sufletul, cu iubirea Lui nemarginita. Daca talharul, cu cheia lui: Pomeneste-ma!, a
deschis usa Raiului, cu mult mai mult cainta, intoarcerea, lacrimile, vor deschide cu
mai multa usurinta portile Imparatiei cerurilor.
*
Adevarul ne confirma ca omul isi poate incheia viata in orice moment, si va merge
in vesnicie. Si deoarece se va intampla negresit acest lucru, sa ne ingrijim personal.
Trebuie sa fim gasiti pregatiti, curati, marturisiti, iubitori etc. S-o facem acum, cand
avem vreme la dispozitie. Sa ne silim pe noi insine sa credem in acest adevar, ca vom
muri, ca vom fi judecati, ca vom fi osanditi, avand ca fundament Evanghelia. Sa
tinem Evanghelia, si sa ne straduim s-o punem in aplicare.
*
Dumnezeu doreste cainta adevarata, indepartarea de pacat, inima zdrobita si
smerita. Doreste pocainta si lacrimile, ca sa daruiasca bucuria mangaierii, pe care
lumea nepocaita n-o cunoaste.
*
Hristos este rugaciune continua, mangaiere care nu are masura. Prin urmare,
trebuie sa-L iubim si sa pomenim cat putem Numele Lui Cel Sfant.
*
492

Hristos a venit ca sa ne invete prin toata viata si exemplul Lui, modul si metoda in care
trebuie sa vietuim si noi. Hristos inseamna binefacere, iubire si milostivire fata de
aproapele, fata de om.
*
Omul care are intentia sa se mantuiasca, va fi vanat de mila lui Dumnezeu, pana
in ultimul moment, pentru ca Dumnezeu gaseste prin farul pe care-l are inlauntrul
inimii Lui, molecula intentiei mantuirii. l va invrednici si ii va da puterea omului
sa se mantuiasca in final. Sfanta Evanghelie a lui Hristos este plina de mangaiere, si
de aceea va recomand s-o cercetati mereu, ca sa aveti lumina Lui in viata voastra.
*
Cand mintea omului se indeparteaza de amintirea lui Dumnezeu, cand nu-si mai
aminteste de Creator, cand nu se mai roaga, si crestinul nu mai implineste voia lui
Dumnezeu, nu mai tine poruncile lui Hristos, se gaseste in neascultare, cade in
pacate.
*
Mintea omului se intineaza, dar se si curateste lesne. Inima se curateste greu si se
intineaza greu. Ea este impovarata de radacinile impatimirii. Toate patimile sunt
inradacinate in aceasta inima. De aceea, toti simtim durere cand Dumnezeu, Care
doreste mantuirea noastra, face eforturi de-a lungul timpului, ca printr-o
smulgere duhovniceasca, sa ne scoata radacinile patimilor si sa ne daruiasca
sanatate si libertate sufleteasca.

(din: Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicesti, Editura Egumenita, 2012)

Cum recunosti reclamele mincinoase?

Aproape in orice directie intorci capul, vezi cel putin un mash, un panou, un banner
sau un afis prin care esti indemnat sa cumperi anumite bunuri si servicii.
Majoritatea mesajelor publicitare transmit cam acelasi lucru, cea mai buna calitate
la cel mai avantajos pret!
493

Dar cum recunosti daca comerciantul incearca sa te pacaleasca sau nu prin mesajele prin
care se promoveaza?
O lista neagra a practicilor de marketing si publicitate interzise permanent se regaseste si
in Directiva europeana privind practicile comerciale incorecte.
Pe aceasta lista se afla 31 de practici incorecte, toate interzise in cele 27 de state membre
ale UE.
Iata unele dintre cele mai frecvente practici prin care cumparatorii sunt pacaliti sa
cumpere anumite bunuri si servicii:
Afirmatia neintemeiata privind detinerea de marci de incredere
Comerciantul afiseaza o marca de incredere, o marca de calitate sau echivalent fara
autorizatia necesara in acest sens sau afirma ca un produs a fost agreat, aprobat sau
autorizat de un organism public sau privat fara un temei real sau fara a indeplini conditiile
necesare pentru agrearea, aprobarea sau autorizarea obtinuta.
Un exemplu in acest sens sunt anunturile de genul "Toate fructele si legumele noastre
sunt certificate, 100% fara OMG!", pe care comerciantul le afiseaza pentru a garanta ca
produsele sale sunt naturale, desi nu a efectuat nicio analiza la un laborator de
specialitate.
Publicitatea capcana
Atunci cand esti invitat sa cumperi produse la un pret declarat, dar nu ti se spune de catre
comerciant ca nu va putea furniza produsele respective sau echivalente la pretul declarat
si in cantitati rezonabile, cu siguranta te afli in fata unei reclame capcana. Unele dintre
cele mai intalnite exemple in acest sens sunt reclamele de genul "Zboara la Barcelona cu
numai 1 Euro! Promotie speciala Fly-by-Night Airlines pentru toate zborurile catre
Barcelona".
Operatorul aerian respectiv si-a facut astfel publicitate, timp de o luna, in mai multe
reviste si pe internet, dar, in realitate, doar un numar redus de locuri a fost alocat la pretul
redus. Pentru a nu fi acuzata de publicitate capcana, compania trebuia sa poata oferi un
numar rezonabil de locuri la pretul promovat, avand in vedere amploarea publicitatii
si/sau (cel putin) sa afiseze numarul de locuri disponibile la pretul promovat.
Invitatia de a cumpara un produs cu intentia de a promova un altul
Invitatia de a cumpara produse la un pret declarat, urmata de refuzul comerciantului, sub
un pretext sau altul, de a prezenta consumatorilor articolul care a facut obiectul
publicitatii sau prezentarea unui esantion defect cu intentia de a promova un alt produs se
afla si ea pe lista neagra a practicilor publicitare nepermise.

494

Atunci cand vedeti un anunt de genul "Cel mai bun pret pentru ...", dar comerciantul
declara ca nu-l mai are pe stoc, iar apoi incearca sa va vanda un alt produs, la un alt pret,
indiferent daca produsul este mai nou sau mai vechi decat cel promovat sau la un pret mai
mic sau mai mare, sunteti victima asa numitei tactici "capcana si deturnare".
Prezentarea drepturilor garantate drept beneficii speciale
Va suna cunoscut un astfel de mesaj publicitar: "Stim cu ce disconfort va confruntati
atunci cand noua masina de spalat se strica. Fiind clientul nostru pretios dorim sa va
oferim o garantie speciala de doi ani. Daca produsul dumneavoastra se strica in urmatorii
doi ani, noi ne vom ocupa de reparatie sau va vom inlocui produsul cu unul nou"?
Promovarea sub aceasta forma a unui produs este interzisa deoarece o garantie de doi ani
pentru produse defectuoase nu este o caracteristica distinctiva, ci este este obligatorie
potrivit legislatiei europene.
Lichidare de stocuri false
Daca comerciantul practica preturi speciale afirmand ca este pe cale sa isi inceteze
activitatea sau sa isi mute sediul, fara a intentiona sau realiza acest lucru, e clar ca e doar
o tactica de marketing prin care incearca sa-si sporeasca vanzarile.
Utilizarea fricii consumatorilor fata de riscurile privind siguranta
Probabil ca nu de putine ori ati vazut astfel de mesaje: "Stiati ca 55% din gospodarii sunt
cel putin o data victimele unei spargeri? Asta inseamna ca exista 50% sanse ca
dumneavoastra sau familia dumneavoastra sa fiti ranit de un delincvent sau ca bunurile
dumneavoastra sa fie furate. Din fericire, exista o modalitate simpla de a garanta
siguranta bunurilor si a familiei dumneavoastra. Cumparati sistemul de alarma ..."!
Ei bine, acesta este un alt exemplu de reclama nepermisa, asta pentru ca utilizeaza
nejustificat frica fata de riscurile privind siguranta. Astfel, orice comerciant care face
afirmatii de facto inexacte cu privire la natura si amploarea riscurilor la care se expune
consumatorul referitor la siguranta personala sau a familiei sale in cazul in care nu
achizitioneaza produsul in cauza este pasibil de sanctiuni.

495

EXISTA EXTRATERESTRI? Raspuns pentru bombele psihologice ale NASA din

partea Cuv. Serafim Rose si a invataturii ortodoxe. OCULTISMUL DIN SPATELE
LITERATURII S.F., NATURA DEMONICA SI ANTIHRISTICA A EXPERIENTELOR
OZN
Postat de admin pe 02 Dec 2010 la 05:16 am | Categorii: Pagini Ortodoxe, Presa,
Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor Print This Post

Si tot aceast literatur, ntr-o perioad crucial de criz si tranzitie a civilizatiei

umane, a constituit o fort de prim ordin n crearea sperantei si a strii de asteptare
actuale a fiintelor extraterestre, care vor veni si vor rezolva problemele omenirii,
cluzind-o ctre o nou er cosmic a istoriei sale.
Putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastic a oferit imaginile,
evolutionismul a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat
plauzibilitatea acestor ntlniri extraterestre.
(Cuv. Serafim Rose).
Publicam aici intreg studiul fundamental al Fericitului Parinte american Serafim
Rose inclus in volumul Ortodoxia si religia viitorului, ca raspuns la marea bomba
cu care, iarasi, ne ameninta NASA, chiar pentru ziua de azi, 2 decembrie, si pe care
destui o asteapta cu infrigurare, eveniment psihologico-mediatic ce poate fi lesne
comparat cu auspiciile si modalitatile de pregatire a terenului pentru asteptarea si
dorirea salvatorului Antihrist. Iar comparatia, precum veti vedea mai departe, are un
temei mult mai adanc si mai concret decat putem crede Deocamdata, la numai doua
saptamani de la precedenta bomba (rasuflata) anuntata cu acelasi mare tam-tam in
prealabil, dupa cum scrie la cartea de marketing al constiintelor colective, astazi
Agentia Spatiala Americana organizeaza o noua conferinta de presa, cum altfel?, la
fel ca si prima, exceptionala si senzationala:
Hotnews: NASA va dezvalui detalii despre o descoperire in astrobiologie care va
avea impact asupra dovezilor despre viata extraterestra
Ziare.com: NASA repeta scena anuntului: Au fost gasiti extraterestri, pana la urma?

496

Nu este prima oara cand NASA a tinut cu sufletul la gura rasuflarea unei intregi
planete, referitor la o stire bomba.
ca apoi, asa cum s-a intamplat si cu precedenta conferinta de presa, preconizat
apocaliptica, a gaurilor negre, sa vedem cum se desumfla rapid basica de
porc.
Avem deja pre-anuntul, furat de cei de la The Sun:
Ziuaveche: NASA n-a gasit extraterestrii, ci doar bacterii care traiesc in arsenic
NASA va anuna, ntr-o conferin de pres programat pentru joi la ora local
14.00, c a descoperit bacterii care triesc n arsenic, un element despre care se
credea c este prea toxic pentru a susine viaa.
Descoperirea susine ipoteza c viaa ar putea exista pe alte planete care nu au
fosfor n atmosfer, considerat vital pentru nceputul vieii, scrie The Sun, citat de
Realitatea.net. Geobiologul Dr. Felisa Wolfe-Simon a fcut descoperirea n timpul a doi
ani de cercetare a Lacului Mono (foto), din Parcul Naional Yosemite, California, care are
una dintre cele mai mare concentraii naturale de arsenic de pe Pmnt.
Ea va explica descoperirea alturi de ali cercettori de la NASA, printre care i
ecologistul James Elser, care va vorbi despre posibilitatea de a gsi extrateretri pe
alte planete. La conferin vor participa i cercettorii care caut via pe Marte i pe
luna lui Saturn, Titan.
NASA a provocat o isterie mondial cu anunul unei descoperiri majore care va fi
fcut joi, iar oamenii bnuiau c este vorba despre viaa extraterestr. The Sun a
nclcat ns embargoul de a difuza tirea pn la anunul oficial.
Deci nimic cu adevarat nou, ci numai aceeasi posibilitate care se vehiculeaza de
cateva decenii, neintrerupt... Dar este cert ca se mentine suspansul si se intretine
climatul psihologic ca ceva exista si va fi curand certificat oficial, atmosfera de
asteptare fiind, cum spuneam, minutios pregatita
Sa ne amintim numai de campaniile tot mai agresive de acreditare stiintifica a
existentei extraterestrilor (iar nu doar a fenomenelor OZN!), ca fiinte superioare
de pe alte planete, campanii duse de diverse publicatii si siteuri de mai multa vreme
incoace, dar din ce in ce mai intensificat:
Descopera.ro: Descopera extraterestrii dintre noi
Romania Libera: Astronomul Vaticanului crede c extrateretrii au suflet
EvZ:

497

Viaa pe planeta Gliese 581g, aproape sigur

Vecinul meu, extraterestrul
Realitatea.net:
Nu suntem singuri: Una din patru stele are o planet ca Pmntul
OZN-urile, tot mai prezente n jurul Terrei
Antena3:
Ofieri americani: Armata SUA, sabotat de extrateretri (VIDEO)
ONU va desemna un ambasador pentru relaiile cu extrateretrii (VIDEO)
Interesant insa ce spune blogul Zvoner: NASA descopera isteria exceptionala din
mass-media romaneasca
***
Sa vedem acum pozitia ortodoxa, explicata in mod exhaustiv de Cuviosul Seraphim
Rose, privitoare la aceste fenomene.
Intrucat studiul este mai lung si mai greu de parcurs, cu pasaje pe alocuri tulburatoare si
mai greu de digerat, iar cei mai grabiti pot sa sara peste (sub)capitolele 2 si 3, care
prezinta detaliat istoricul si cazuistica fenomenului. Deosebit de importante sunt insa
capitolele 4 si 5.

Semne din Cer - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor

1. Atmosfera science-fiction
Originile acestui gen de literatur sunt ndeobste plasate la nceputurile secolului
XIX. Unii prefer s-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combin un stil
de un realism foarte persuasiv cu o substant narativ atins ntotdeauna de
misterios si de ocult. Altii o consider precursoare a literaturii stiintifico-fantastice
pe contemporana lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului
poet), care, n cartea sa Frankestein, or the Modern Prometheus (Frankestein sau
Prometeul modern, tradus recent si n romneste, n. tr.) combin stiint fantezist si
ocultism ntr-un mod ce caracterizeaz multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci
ncoace.

498

Povestirea stiintifico-fantastic tipic avea s apar ns la sfrsitul secolului XIX si

nceputul secolului XX, odat cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecnd prin faza
manifestrilor literare de mna a doua, asa cum apreau ele n periodicele ieftine din
America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o
form literar de prestigiu international n deceniile din urm. Mai mult, un numr
de filme de maxim audient atest ct de mult atmosfera SF captiveaz imaginatia
maselor.
Filmele SF ieftine si mai curnd de senzatie ale anilor 50 au fcut loc n ultimii
aproximativ zece ani altora mai moderne, care si spun de idei, cum ar fi Odiseea
spatial 2001, Rzboiul stelelor, sau ntlnirea de gradul III, fr a mai mentiona unul
din cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane, Star Treck (distribuit si
pe postul nostru national de televiziune, n. tr.).
Filozofia sau mai curnd ideologia care st la baza spiritului SF si care l genereaz,
este mprtsit, chiar dac numai implicit, de toti creatorii de SF. Aceast filozofie
ar putea fi rezumat astfel:
1. Religia n sens traditional este fie cu totul absent, fie prezent n mod accidental
sau artificial. Chiar ca form literar, SF-ul este n mod vizibil produsul unei
perioade deja post-crestine (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley).
Universul SF este cu totul secularist, desi n el se amestec adesea nuante oculte sau
orientale. Dumnezeu, atunci cnd este mentionat, este prezentat ca o putere vag
si lipsit de contur, iar nu ca o fiint personal (de ex. Forta din Rzboiul Stelelor,
o energie cosmic care are att un aspect pozitiv ct si unul negativ). Fascinatia
crescnd a omului contemporan fat de temele SF este o reflectare direct a pierderii
valorilor religioase traditionale.
2. n centrul universului SF nu se mai situeaz Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa
cum l cunoastem noi astzi, ci asa cum va deveni el n viitor, conform mitologiei
evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt n general oameni obisnuiti, nu ei
sunt cei care ies n prim plan, ci ntlnirile lor cu diferite tipuri de supraoameni ce
reprezint rase supraevoluate ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele
mai multe ori provin din alte galaxii.
Ideea c exist forme de viat inteligent mult evoluat pe alte planete a devenit
att de nrdcinat n mentalitatea contemporan, nct pn si n cele mai
respectabile speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotit ca ceva de la
sine nteles.
Astfel, ntr-o foarte popular serie de crti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods Carele zeilor -, Gods from OuterSpace - Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi
ale prezentei fiintelor extraterestre sau ale unor zei n preistorie, crora li s-ar datora
aparitia subit a inteligentei la om, inteligent care este anevoie de explicat prin teoria
evolutionist obisnuit.

499

Cercettori de prestigiu din Rusia speculeaz c distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar

datora unei explozii nucleare, c n urm cu secole pmntul a fost vizitat de fiinte
extraterestre, c Iisus Hristos se poate s fi fost un astfel de cosmonaut si c
astzi este posibil s ne aflm n pragul unei a doua veniri a acestor fiinte
inteligente din spatiul extraterestru. [Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic
Descoveries Behind the Iron Curtain - Descoperiri din sfera psihicului din spatele
Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp. 98-99. Vezi articolele n lb. rus ale Dr.
Viaceslav Zaitaev, "Visitors from Outer Space", in Sputnik, Jan. 1967, si "Tamplest and
Spaceships" - Temple si nave spatiale, in Sputnik Jan. 1968 ]
Cercettori la fel de reputati din lumea occidental cred destul de serios n existenta
inteligentelor extraterestre, din moment ce de aproape 18 ani ncoace ei ncearc,
prin intermediul telescoapelor radio, s intre n legtur cu ele. Exist n ntreaga
lume cel putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care ncearc s
receptioneze semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.
De asemenea, teologi protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au
obisnuit s urmeze orice idee nou pe care o lanseaz stiinta, fac la rndul lor
speculatii n cadrul noului domeniu al exoteologiei (adic teologia spatiului
cosmic), cu privire la natura raselor extraterestre (v. rev. Times, 24 aprilie 1978).
Este de netgduit c mitul SF i fascineaz cu putere pn si pe cei mai luminati
intelectuali si oameni de stiint ai zilelor noastre.
Fiintele evoluate ale viitorului, asa cum apar ele n literatura SF, sunt prezentate
invariabil ca unele ce au depsit limitele umanittii obisnuite, mai ales cele ale
personalittii. Asemenea lui Dumnezeu din povestirile SF, omul a devenit si el
o impersonalitate bizar. n cartea Childhoods End (Sfrsitul copilriei) a lui Arthur C.
Clarke, noua ras de oameni are fizionomia caracteristic vrstei copilriei, ns
chipurile sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi
transformri evolutive nc si mai nalte, pn la absorbirea ntr-o Supraminte
impersonal.
n general literatura SF ale crei idei se afl n opozitie diametral fat de
nvttura crestin, dar n concordant perfect cu unele scoli filozofice orientale
vede progresul evolutionist si spiritualitatea n termenii unei depersonalizri
crescnde.
3. Umanitatea si lumea viitorului sunt vzute, n termenii SF, ca proiectii ale
descoperirilor stiintifice celor mai noi; proiectii care nu sunt ctusi de putin lipsite de
substant, pentru c ele corespund remarcabil cu realitatea cotidian a experientelor
ocultiste si demonice, asa cum s-au desfsurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.
Iat cteva dintre caracteristicile acestor fiinte supraevoluate ale viitorului:
comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a aprea si a disprea,
transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin
gndirea pur, miscarea la viteze ce depsesc cu mult mijloacele tehnologiei
500

moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si

propovduirea unei filozofii spirituale care se plaseaz dincolo de orice religie si
care promite sosirea unui timp n care inteligentele avansate nu vor mai depinde de
materie.
ntr-adevr, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva dect prin practici
sataniste si vrjitoresti tipice. ntr-o istorie a literaturii SF se noteaz c
un aspect persistent al creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normal
prin intermediul unor personaje si evenimente care depsesc conditiile de spatiu si de
timp normale. [Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science,
Vision, - Literatura SF: Istorie, Stiint, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p.
175].
Scenariile unor filme ca Star Treck, precum si multe alte povestiri SF, seamn
foarte bine prin unele locuri (mai ales n amnuntele lor stiintific viitorologice)
cu unele descrieri din Vietile Sfintilor Printi, pe vremea crora activittile
vrjitoresti erau ceva obisnuit la popoarele pgne, printre care sfintii erau de multe ori
nevoiti s-si duc viata.
Literatura stiintifico-fantastic nu are mai nimic stiintific, si nici prea
viitorologic nu este. Ea se prezint mai degrab ca o ntoarcere la originile mistice
ale stiintei moderne - stiinta dinaintea iluminismului secolelor XVII si XVIII, care
era foarte apropiat de ocultism.
In aceeasi istorie a literaturii SF se noteaz c rdcinile literaturii SF, ca si rdcinile
stiintei, se situeaz n zonele magicului si miticului (Scholes si Rabkin). Cercetrile si
experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indic si ele o
viitoare jonctiune ntre stiint si ocultism, dezvoltare care se afl n deplin armonie
cu literatura SF.
Literatura SF din Uniunea Sovietic (care se bucur acolo de aceeasi popularitate ca si n
Vest, desi cunoaste dezvoltri usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura
SF din aria occidental. n general, temele metafizice ale literaturii SF sovietice
(care se scrie sub ochiul atent al cenzorului materialist), sunt de influent
occidental sau sunt inspirate direct de spiritualitatea hinduist, asa cum se remarc
n cazul scriitorului Ivan Efremov. Cititorul sovietic de literatur SF rmne, potrivit
unui critic, cu o capacitate vag de a distinge demarcatiile critice dintre stiint si
magie, dintre omul de stiint si vrjitor, dintre viitor si fantezie.
Literatura SF, att din Vest ct si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane,
confirm n ntregime spune acelasi autor -, faptul c faza superioar a umanittii
o constituie ocultismul. [G. V. Grebens, Ivan Efreniov - Theory of Soviet Science
Fiction - Teoria literaturii SF sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110]

501

4. Prin nssi natura sa viitorologic, literatura SF tinde s devin utopic. Cteva

romane sau povestiri chiar descriu o societate perfect a viitorului, dar cele mai multe
dintre ele se ocup de evolutia societtii moderne la o stare mai avansat, sau cu
ntlnirea cu civilizatii superioare de pe alt planet, cu speranta (care uneori este
prezentat ca realitate) c problemele cotidiene ca si limitrile conditiei umane pot fi
depsite. n creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine cosmic si ncepe
s dobndeasc calitti nemateriale, iar civilizatia post-industrial va fi ca aceea de
tip hinduist. [Grebens, pp.109-110]
Fiintele avansate din spatiul cosmic sunt adesea nzestrate cu calitti
mntuitoare, iar aterizrile navelor spatiale sunt semnul unor evenimente
apocaliptice - de obicei sosirea unor fiinte binevoitoare care s conduc oamenii n
progresul lor evolutiv.
ntr-un cuvnt, literatura SF a secolului XX este n ea nssi un semn gritor al pierderii
valorilor si mentalittii crestine n interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul
de diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestnd mai
curnd, pe fat sau n ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot aceast literatur,
ntr-o perioad crucial de criz si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fort
de prim ordin n crearea sperantei si a strii de asteptare actuale a fiintelor
extraterestre, care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, cluzind-o ctre o
nou er cosmic a istoriei sale.
Pretinznd c este stiintific si nereligioas, literatura SF n realitate este un mijloc
propagandistic de vrf (de form secularist) n mediatizarea noii constiinte
religioase ce invadeaz omenirea, pe msur ce crestinismul autentic supravietuieste n
arii etnice si geografice tot mai restrns.
Toat aceast prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor
concrete de aparitii OZN, care corespund n mod ciudat cu asteptrile
pseudoreligioase spre care este stimulat omul civilizatiei postcrestine!
2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintific
Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregtit ntructva omenirea
pentru aparitia OZN-urilor, noi n mod evident, neputnd ntelege realitatea lor
obiectiv pe baza literaturii sau asteptrilor si fanteziilor omenesti.
nainte de a ncerca s aflm ce sunt OZN-urile, trebuie mai nti s cunoastem natura si
gradul de ncredere pe care l putem acorda observatiilor care s-au fcut asupra lor.
Exist cu adevrat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si
dorinta de mplinire psihologic si pseudo-religioas pe de alt parte?
Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de ctre Dr.
Jaques Vallee, un cercettor francez care n prezent locuieste n California, expert n
astrofizic si n stiinta computerelor, si care a fcut parte, mai multi ani, din
502

comisiile de investigare stiintific a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Mrturia lui

este cu att mai pretioas, cu ct el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor
Unite, mai ales din Franta, ceea ce ntregeste considerabil tabloul general al fenomenului.
Dr. Vallee afirm c, desi obiecte zburtoare ciudate au mai fost observate n secolele
trecute, istoria lor modern ncepe odat cu transformarea lor ntr-un fenomen de
mas, adic odat cu anii celui de-al doilea Rzboi Mondial si de atunci nainte. Pe
continentul american fenomenul a fost receptat prima oar n 1947, dar el se repetase de
mai multe ori pn atunci n tri ale Europei. [UFO's in Space : Anatomy of a
Phenomenon - OZN-urile din spatiu: Anatomia unui fenomen -, Ballantine Books, N. Y.,
(publicat initial de Henry Regnery Company, 1965)]
n timpul celui de-al II-lea Rzboi Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate
ce preau c se afl sub un control inteligent, iar n 1946, mai ales n luna iulie, a
fost un adevrat val de astfel de aparitii, n Suedia si n alte tri nord-europene.
Initial s-a presupus c obiectele percepute n acest val scandinav sunt meteori, apoi c
ar fi rachete (sau rachete fantom) sau chiar bombe, si uneori c sunt un nou tip
de nav spatial, capabil de miscri cu totul neobisnuite n spatiu si care nu las nici o
urm pe sol, nici mcar atunci cnd par c aterizeaz.
Presa european era plin de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toat lumea
n Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar n nici mcar
unul dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor extraterestre sau
interplanetare. Dr. Vallee conchide c valul a constat din aparitia unor obiecte reale,
dar rmase neidentificate si c el nu se poate pune pe seama rumorilor pre-existente
despre OZN-urile sau despre vizitatorii din spatiul extraterestru.
Conform cercetrilor sale, din acest val de farfurii zburtoare si din altele ce i-au
urmat, lipseste orice asociere ntre interesul crescnd al maselor pentru literatura
SF si curbele maxime ale aparitiei bizarelor obiecte dup cum nici cu ani nainte, cnd
Orson Wells panicase ntreaga opinie public american n 1938, cu a sa adaptare
radiofonic dup Rzboiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre
vreun val de farfurii zburtoare.
El concluziona c
nasterea, cresterea si extinderea unui val OZN este un fenomen obiectiv, independent
de influenta constient sau inconstient a martorilor oculari sau a reactiilor lor fat de
el.
Prima reperare, care s-a nregistrat n Statele Unite si care a fost preluat si
difuzat n mas de mass-media american, a avut loc n iunie 1947, cnd Kenneth
Arnold, un comis voiajor care si pilota la acea or propriul avion, a vzut nou obiecte
n form de disc, asemenea unor farfurii ce zburau n apropiere de Muntele Rainier din
Statul Washington. Ziarele au preluat imediat vestea si astfel a nceput era
farfuriilor zburtoare.
503

Ceea ce este totusi interesant, este c aceasta nu a fost prima aparitie OZN american; sau fcut alte observri nepopularizate, n lunile de dinaintea acesteia. Mai devreme, n
aceeasi lun, avusese loc un val OZN n Ungaria, atestat de cincizeci de martori
oculari.
Deci, se vede clar c aparitiile OZN din 1947 nu se datoreaz nicidecum peste tot
isteriei colective generate de incidentul Arnold. S-au mai semnalat si alte aparitii n
cadrul valului american din 1947, mai cu seam n lunile iunie, iulie si august. Desi
unele ziare fceau speculatii despre vizitatorii interplanetari, aparitiile erau totusi luate
n serios de oamenii de stiint, care presupuneau c se afl n fata unei tehnologii foarte
avansate, dup toate probabilittile americane, sau poate chiar rusesti.
Un al doilea val s-a manifestat n iulie 1948, cu aparitii n America si n Franta. n
Statele Unite niste piloti aflati n zbor de noapte la bordul unui DC-3 al companiei
Eastern Airline au vzut o nav de zbor n form de torpil cu dou rnduri de hublouri,
nconjurat de un soi de aur albstruie si emitnd o coad de flcri portocalii. n august
al aceluiasi an s-au nregistrat numeroase aparitii la Saigon si n alte prti ale Asiei de
sud-est, ale unui obiect prelung n form de peste.
1949 a fost anul n care s-au semnalat discuri si sfere ciudate n Suedia si noi OZNuri n America, dou dintre ele observate de specialisti si experti n astronomie. Valuri
OZN mai mici, precum si aparitii izolate, au continuat n 1950 si 1951, n Statele Unite
mai ales, dar si n Europa.
n 1952 a aprut primul val OZN cu adevrat international, care s-a manifestat n
aparitii repetate n S.U.A., Franta si Africa de Nord. Apogeul acestui val l-au
constituit dou aparitii senzationale ce s-au manifestat deasupra Casei Albe din
Washington, D. C. si deasupra Capitoliului, adic deasupra unor cldiri care se afl sub
permanent supraveghere radar. n septembrie, un alt val a cuprins Danemarca,
Suedia, Germania si Polonia de nord. n acelasi interval s-a comunicat n Franta
prima aterizare OZN, care include si prezenta unor omuleti.
n 1953 nu s-au mai nregistrat valuri OZN, ci doar aparitii izolate. Una dintre ele a
avut loc la Bismarck, Dakota de Nord, cnd, ntr-o noapte, patru obiecte au plutit si
au fcut manevre de zbor deasupra unei statii de filtrare a aerului timp de trei ore.
Raportul oficial al acestui eveniment se ntinde pe mai multe sute de pagini, cu declaratii
din partea unui foarte mare numr de martori oculari, cei mai multi dintre ei fiind piloti si
personal militar.
Anul 1954 a fost anul celui mai mare val OZN international de pn atunci. Franta
a fost practic coplesit de aparitii comunicate zilnic pe parcursul lunilor septembrie,
octombrie si noiembrie. Valul francez este caracteristic pentru dificulttile cu care se
confrunt o investigatie stiintific solid a fenomenului OZN:
Fenomenul a fost att de intens, impactul asupra opiniei publice att de profund,
reactia ziarelor att de emotional, nct reflexia stiintific ajunsese la saturatie cu mult
504

nainte de a fi posibil o investigare serioas. Drept urmare, nici un cercettor nu-si

putea risca reputatia stiintific studiind pe fat un fenomen prezentat cu atta patim si
care inevitabil putea duce la distorsiuni; oamenii de stiint francezi au pstrat tcerea
pn cnd valul a trecut si s-a mai estompat n constiinta oamenilor.
n timpul valului francez au aprut caracteristicile tipice ale ntlnirilor
extraterestre de mai trziu: aterizri OZN (n mprejurri bine descrise de cele
mai multe ori), fascicole luminoase dinspre OZN nspre privitor, oprirea motorului
masinii (martorului ocular) n vecintatea locului aparitiei (OZN-ului), mici fiinte
ciudate mbrcate n costume de scafandri, tulburri fizice si psihice grave la
martorii oculari.
Din 1954 ncoace s-au semnalat n fiecare an astfel de aparitii n diferite tri, cu valuri
internationale majore n anii 1965-67 si 1972-73. Aceste aparitii sunt ndeosebi
numeroase si cu efecte foarte adnci n trile Americii de Sud.
Cea mai cunoscut investigatie guvernamental a fenomenului OZN este cea ntreprins
de Flota American a SUA, la scurt timp dup primele aparitii OZN americane din 1947.
Aceast investigatie, cunoscut din 1951 sub numele de Project Blue Book
(Cartea Albastr) a durat pn n anul 1969, cnd a fost abandonat la recomandarea
Raportului Condon din 1968 raport ce constituie opera unei comisii stiintifice
condus de un fizician renumit de la Universitatea Colorado.
Cei care s-au ocupat ndeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat ns imediat c
n nici unul dintre ele nu se ia n serios existenta fenomenelor OZN si c preocuparea lor
este mai curnd aceea de a calma opinia public prin explicarea oficial a unor
fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.
Unele grupuri de persoane interesate de ntelegerea fenomenului Farfuriilor
Zburtoare, au mers chiar pn la a afirma c Statele Unite se folosesc de aceste
investigatii ca de un paravan n spatele cruia tin ascuns cunoasterea adevratei
naturi a fenomenului OZN.
Dup toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetri dect c au fost
fcute cu neglijent, pentru simplul motiv c obiectul lor central, fenomenul OZN,
era privit ca neavnd nici o legtur cu realitatea. Mai mult. Ca urmare a unor
ntmplri cu OZN-uri, care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiint
ncepu s nu le mai plac aceast tem de cercetare, din aceleasi motive, am putea
spune, care au determinat-o pe vulpe s nu-i mai plac strugurii.
Primul director al Crtii Albastre, cpitanul Edward Ruppelt, a mers pn la a
mrturisi ca
dac scopul Fortelor Aeriene a fost acela de a crea si mai mult confuzie n jurul acestui
fenomen, atunci ei nu ar fi putut face o treab mai bun Se poate vorbi despre o

505

confuzie organizat n abordarea acestei probleme Totul n acest raport se bazeaz pe

premisa c de fapt nu exist OZN-uri*.
Raportul Condon contine cteva explicatii clasice ale Fenomenului OZN; n una din
ele, de exemplu, se afirm c
aceast aparitie neobisnuit trebuie considerat asadar ca fcnd parte dintr-o
categorie de fenomene aproape cu sigurant naturale, dar care sunt att de rare, nct
nu au putut fi descrise sau evaluate pn la momentul aparitiei lor, sau de la acel
moment nainte. [Ruppelt, Report on Unidentifted Flying Objects, - Raport asupra
Obiectelor Zburtoare Neidentificate - Ace Books, New York, 1956, pp. 80 -83]
Consultantul stiintific principal al Crtii Albastre pentru mai bine de jumtate din cei
22 de ani, ct au durat investigatiile, a fost astronomul J. Allen Hynek de la Northwestern
University; el a numit pe fat toat aceast activitate drept un proiect pseudo-stiintific.
[Hynek, The UFO Experience : A Scientific Inquiry Experienta OZN : O investigare
stiintific, Ballantine Books, New York, 1977, pg. 215, 219]
n cei 22 de ani de investigatii, asa cum au fost ele, Cartea Albastr a reunit totusi
peste 12000 de cazuri de fenomene aeriene uimitoare, dintre care 25% au rmas
neidentificate n pofida chiar a explicatiilor adeseori forjate. Mii de alte cazuri sau colectat si se mai colecteaz nc de ctre organizatii particulare din S.U.A. si din alte
tri, n conditiile n care aproape toate organele guvernamentale se feresc s fac
comentarii asupra lor.
n Uniunea Sovietic subiectul a aprut mentionat public pentru prima oar n 1967
(ceea ce nseamn implicit aprobarea oficial), cnd Dr. Felix U. Ziegel de la Institutul
de Aviatie din Moscova afirma, ntr-un articol din revista sovietic Smena, c radarul
sovietic receptioneaz obiecte zburtoare neidentificate nc de acum douzeci de ani.
[UFOs, What are they? - Ce sunt OZN-urile? - in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si articolul
"Unidentified Flying Objects" - "Obiecte Zburtoare Neidentificate" - n Soviet Life, Feb.
1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain , pp. 94103]
In aceeasi perioad a avut loc o conferint stiintific (sovietic) pe tema Civilizatii
Spatiale, condus de astronomul armean Victor Ambartsumyam, care sublinia
urgenta unor studii preliminare privind problemele stiintifice si tehnice ridicate de
comunicarea cu astfel de civilizatii a cror existent el o considera de la sine
nteleas. [Felix Ziegel, "On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial
Civilizations" - Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre,
studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967
Psychic Discoveries, p. 96]. n anul urmtor ns, tema OZN-urilor a fost din nou
interzis n Uniunea Sovietic, iar de atunci cercettorii sovietici si comunic rezultatele
colegilor lor din vest doar pe ci neoficiale.

506

n Statele Unite subiectul se situeaz n afara ariei de cercetare, att pentru

cercurile de resort militare, ct si pentru oamenii de stiint propriu-zisi, dar este
demn de notat faptul c n anii din urm un numr din ce n ce mai mare de
specialisti (mai ales tineri) iau foarte n serios fenomenul OZN si se ntrunesc pentru
a studia cele mai adecvate metode de cercetare; Cercettorii Hynek si Vallee vorbesc
despre un colegiu invizibil al unor oameni de stiint foarte activi n cercetarea
problemei, dintre care cei mai multi refuz s-si vad mentionat numele (n massmedia)
n contextul cercetrilor fenomenului OZN.
Exist desigur si altii care neag existenta OZN-urilor, punndu-le pe acestea pe
seama unor perceptii deformate, dup ei OZN-urile nefiind altceva dect obiecte
naturale, baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau proiectii psihologice. Unul
dintre acesti autori este Philip Klass; el demasc cu delectare fenomenul OZN, si trage
concluzia, n urma ctorva investigatii, c OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie
falsuri grosolane. Investigatiile sale l-au convins c
ideea unor nave spatiale miraculoase apartinnd altor civilizatii este un basm
confectional pe msura mentalittii adulte.
[Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York,
1974, p. 360]
Asemenea cercettori de neclintit se bazeaz mai ales pe faptul c practic nu exist
dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai
existentei lor, fiind nevoiti s recunoasc putintatea dovezilor de ordin fizic din
chiar cele mai bine documentate rapoarte.
Dar, ceea ce a convins un numr de savanti, n anii din urm, s ia n serios
fenomenul, nu este dovada fizic a existentei lor, ci faptul c o multitudine de
persoane, a cror probitate si seriozitate nu poate fi pus la ndoial, au vzut
lucruri ce se situeaz dincolo de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect
puternic.
Iat cum descrie Dr. Hynek aceste mrturii:
Aveam invariabil sentimentul c m aflu n fata unor oameni care mi descriu
desfsurarea unui eveniment foarte real. Acest eveniment se constituia pentru acea
persoan ntr-o experient capital, pe care si-o aminteau n cele mai mici detalii si care
nu avea nici o legtur cu imaginatia; un eveniment pentru care de obicei respectiva
persoan nu era ctusi de putin pregtit si a crui ntelegere o depsea cu
desvrsire (The UFO Experience).
Aceast experient a intensei realitti a fenomenului OZN, conjugat cu lipsa total
a dovezilor fizice care s ateste existenta lor, plaseaz fenomenul mai curnd n sfera
studiilor de psihologie, dect n cea a investigrilor unor fenomene fizice; mai precis,

507

n sfera cercetrilor prin care se studiaz mai curnd rapoartele dect ntlnirile
extraterestre n sine, si gradul de credibilitate si consistent a acestor rapoarte.
Activitate care tine deja de domeniul psihologiei, din care n mod firesc abordrile care
urmresc exclusiv dovezile palpabile ale existentei OZN-urilor se exclud ca neadecvate.
Dar din aceast perspectiv poate c nici prerea d-lui Klass cum c aceste nave
spatiale miraculoase nu sunt dect niste basme pentru oameni mari nu este cu
totul nendrepttit. Pentru c a vedea cu proprii ochi un OZN este una, iar a
interpreta ceea ce ai vzut (sau ceea ce altcineva a vzut) este cu totul altceva:
experienta n sine poate s fie real, n timp ce relatarea sau interpretarea ei poate
s tin de domeniul basmului sau a miturilor contemporane.
Prin activitatea sa, Dr. Hynek a contribuit mult la nlturarea prejudectilor despre
ntlnirile sau observrile obiectelor extraterestre. El a artat clar c de cele mai
multe ori persoanele care declar asemenea ntlniri sau observri nu sunt nici
sectanti superstitiosi si nici oameni needucati sau labili psihic. Declaratiile unor astfel
de indivizi (care nu prezint credibilitate) sunt usor de identificat si orice cercetare asupra
lor este automat sistat.
Dimpotriv, relatrile cele mai coerente si mai precise vin din partea unor oameni
normali si responsabili (adesea de formatie stiintific), pe care respectiva experient
i-a surprins sau chiar socat si creia ei nu i gsesc nici o explicatie (The UFO
Experience); si cu ct experienta este mai puternic iar OZN-ul vzut mai de aproape, cu
att mai putin dispus este respectiva persoan s o relateze.
Dosarele OZN sunt o colectie de evenimente incredibile povestite de ctre persoane
perfect credibile, dup cum declar un general din cadrul Fortelor Aeriene. Faptul c
exist ceva n spatele attor mii de declaratii credibile nu poate fi pus la ndoial.

3. Cele sase tipuri de ntlniri extraterestre

Dr. Hynek, care a studiat mai n amnuntime problema dect cei mai prestigiosi dintre
experti, distinge sase categorii generale de fenomene OZN sau extraterestre [The
Hynek UFO Report - Raportul Hynek asupra OZN-urilor-, Dell Publishing Co., New
York, 1977, cap. 4-9; The UFO Experience, cap. 5-10]
Prima dintre ele, a luminitelor nocturne, este si cea mai frecvent mentionat si cea mai
putin stranie dintre toate. Acestea pot fi usor asimilate cu corpuri ceresti, meteori etc. si
nu sunt considerate propriu-zis OZN-uri. Luminitele nocturne cu adevrat ciudate
(acelea care rmn neidentificate), cele care par manevrate n mod inteligent si nu
pot fi considerate nave spatiale, sunt de cele mai multe ori reperate de mai multi
martori, printre care ofiteri de politie, piloti, sau operatori ai turnurilor de control.

508

A doua categorie de OZN-uri o constituie discurile diurne, al cror comportament

este similar cu al luminitelor de noapte. Aceste discuri sunt asa numitele farfurii
zburtoare si ele apar n toate relatrile incluse n aceast categorie; ceea ce difer este
forma OZN-ului, care variaz de la cilindric pn la circular. Au un aspect metalic si
depsesc capacitatea celor mai sofisticate nave spatiale cunoscute pn n prezent. Se
afirm c OZN-urile de gradul doi sunt, ca si luminitele nocturne, silentioase, si c pot
aprea n grupuri de dou sau mai multe.
n a treia categorie ntr descrierile radar-vizuale, adic reperri de OZN-uri care se
fac cu ajutorul radarului (reperrile radar fiind si ele susceptibile de diferite erori). Cele
mai multe din aceste cazuri au loc noaptea, cnd sunt reperate simultan de mai
multe avioane (uneori trimise special s urmreasc OZN-urile deja semnalate), de
la distante relativ mici.
n astfel de cazuri, avioanele sunt ntotdeauna depsite de OZN-uri, care uneori se
plaseaz ele n urmrirea avionului si apoi dispar la viteze uluitor de mari (pn la
6640 km pe or si chiar mai mult). Uneori, ca si n ntlnirile de gradul 1 si 2, obiectul
pare c se divide (n dou sau chiar mai multe prti distincte), iar alteori radarul
nici mcar nu nregistreaz obiective reperate clar de piloti n timpul zborului.
Aceste ntlniri, ca si cele din primele dou categorii, dureaz de la cteva minute pn
la cteva ore.
Exist un numr de cazuri documentate din primele trei categorii, fiecare dintre ele
fiind observate de numerosi martori oculari, izolati, credibili si cu experient. Dr.
Hynek noteaz ns c oricare din aceste cazuri ar putea fi produs de un set de mprejurri
su conditii extrem de neobisnuite si nu neaprat de un fenomen total necunoscut.
Dar cnd se acumuleaz cazuri bine documentate si toate asemntoare ntre ele,
posibilitatea ca ele s fie puse pe seama unor conditii naturale exceptionale devine
foarte mic (The UFO Experience). Din acest motiv cercettorii fenomenului se
concentreaz acum asupra studiului celor mai bine documentate cazuri, comparnd
dosarele cel mai bine articulate si mai credibile pentru fiecare din ele, si reusind s
discearn astfel caracteristici si structuri comune clare ale manifestrilor OZN.
Reactia emotional a celor care au vzut astfel de obiecte n cadrul ntlnirilor
apartinnd primelor trei categorii, este una de perplexitate si uimire; ei nu si pot
explica ctusi de putin comportamentul lor si rmn cu dorinta manifest de a mai
vedea odat obiectul mcar un pic mai de aproape. Cazurile n care martorii au
ncercat un sentiment acut de team sunt putine la numr si de cele mai multe ori se
refer la piloti care, ncercnd s urmreasc obiectele necunoscute, si ddeau seama c
au de-a face cu o tehnologie ce depseste cel mai nalt nivel cunoscut si c respectivele
obiecte sunt pilotate clar de cineva. Pe de alt parte, n cazul ntlnirilor la mic
distant, reactia psihic a persoanelor n cauz este foarte puternic si cu
consecinte durabile.

509

ntlnirile de gradul I sunt cele n care un obiect luminos este vzut de la 150 m
sau chiar mai putin, luminozitatea lui fiind att de puternic, nct lumineaz si
solul de pe raza lui. Ele adesea plutesc la o distant foarte mic deasupra solului,
parcurgnd n acest mod distante considerabile, pentru a decola apoi brusc la viteze
incredibile, silentios, si mai ntotdeauna pe vertical.
Cazurile de ntlniri de gradul I, att de numeroase si documentate ntotdeauna
de mai multi martori, sunt att de asemntoare ntre ele, nct cel care le studiaz
are impresia c este vorba invariabil de acelasi obiect zburtor. Trstura specific a
ntlnirilor de gradul I este ns aceea c ele au loc mai ales noaptea n zone mai
putin locuite si c numrul martorilor oculari nu depseste n general trei sau patru
(n cazurile examinate de Dr. Hynek).
ntlnirile de gradul I ntotdeauna intimideaz si sunt adesea terifiante, dar ele nu
las urme vizibile asupra martorilor oculari; acestia sunt de obicei att de coplesiti
de ceea ce vd, nct pierd cu totul din vedere s fotografieze obiectul, n ciuda
faptului c uneori au aparat de fotografiat asupra lor. Efectul tipic al acestor ntlniri
asupra martorilor oculari este redat de unul dintre ei astfel:
V asigur c oricine a vzut un astfel de obiect de att de aproape, fie chiar si pentru
un singur minut, nu l mai uit toat viata (The Hynek Report).
Experienta este att de neobisnuit, nct cei care o povestesc nu sunt crezuti, ceea
ce i face pe acestia s nu o mai povesteasc deloc sau s o povesteasc doar unui
cerc restrns de prieteni, sau de abia peste ani de zile. Este un tip de experient care
este foarte real pentru cei care au trit-o, dar incredibil pentru cei care ascult relatri
despre ea.
O ntlnire de gradul I tipic a avut loc n 1966 si i-a avut drept protagonisti pe
doi serifi din Portage County, Ohio. Pe la ora 5 dimineata ei au vzut un obiect
mare ct o cas ridicndu-se cam la 30 m nltime. Pe msur ce obiectul se
apropia de ei, luminozitatea lui crestea, luminnd tot locul dimprejur, oprindu-se
deasupra lor. Cnd a nceput iar s se miste, politistii l-au urmrit. Aproape de zori,
obiectul a mai fost reperat de alti doi politisti, la o nltime mai mare, dup care a
disprut n spatiu printr-o miscare brusc pe vertical.
Presiunea exercitat din partea Congresului american a obligat comisia nsrcinat cu
dosarul Crtii Albastre s investigheze n amnuntime acest caz, concluzia tras fiind
aceea c politistii avuseser de-a face cu o observare a planetei Venus. Politistii au
fost supusi unei masive campanii de ridiculizare n pres, care a dus la distrugerea
familiei unuia dintre ei si la ruinarea snttii si carierei sale.
Astfel de tragedii personale n rndurile celor care au experienta ntlnirilor de
gradul I sunt att de obisnuite, nct ele trebuie, sau ar trebui neaprat considerate
caracteristice tipic fenomenului OZN.

510

ntlnirile de gradul II sunt similare celor de gradul I, cu diferenta c obiectele

zburtoare las urm pe sol iar efectul psihic asupra privitorului este violent si
durabil. Urmele constau n prjolirea sau uscarea vegetatiei pe suprafata pe care a
aterizat obiectul.
Acest tip de ntlnire este deci cu mult mai potrivit pentru investigatia stiintific,
cci n afar de relatrile verbale ale fenomenului, mai exist si dovezi materiale ale
manifestrii lui. Cu toate acestea, investigatiile stiintifice sunt aproape inexistente,
pe de o parte pentru faptul c celor mai multi cercettori le este team s abordeze
problema OZN-urilor n general, iar pe de alta pentru c dovezile materiale nssi
ale existentei lor sunt de obicei neconcludente din punct de vedere stiintific sau sunt
subiective.
Exist un catalog care contine peste 800 de cazuri de acest tip din 24 de tri (The Hynek
Report). Dovezile materiale sunt neconcludente pentru c nici o portiune sau bucat
de OZN nu a fost autentificat pn acum si pentru c urmele lsate pe sol sunt
uneori la fel de greu de explicat ca si ntlnirile nssi. Aceste urme sunt de cele mai
multe ori de form circular cu un diametru de 6 pn la 9 m si cu o adncime de 30 cm
pn la 1 metru; pmntul n interior este ars sau deshidratat si se afirm c portiunea
rmne steril timp de unul sau doi ani. Analizele chimice ale solului din aceste
suprafete nu au permis nici o concluzie clar cu privire la posibilele cauze ale acestei
sterilitti.
ntlnirile de gradul II au loc cel mai frecvent, noaptea, n sectiuni mai putin
circulate ale soselelor. Este vorba aproape invariabil de un obiect luminos care
aterizeaz pe cmpul de lng sosea sau chiar n mijlocul ei, n fata unor masini ale
cror motoare sau faruri se opresc sau se sting brusc; pe cei dinuntru i cuprinde
spaima, ei nerevenindu-si dect odat cu decolarea OZN-ului; dup decolare motorul
sau farurile masinii (martorului ocular) pot fi din nou actionate, sau si revin de la sine.
Cele mai bizare dintre toate rapoartele OZN sunt cele care relateaz asa numitele
ntlniri de gradul III, pentru c n ele apar si fiinte vii asa numitii ocupanti,
omuleti, humanoizi sau creaturi. Prima reactie la citirea acestor rapoarte este
aceea de a imagina omuleti verzi si de a considera ca incredibil ntregul fenomen,
categorisindu-l drept fals sau halucinatie.
Totusi, succesul recentului film american SF, numit chiar cu numele acestei categorii de
fenomene OZN, ntlnire de gradul III (pentru care Dr. Hynek a fost consultant
tehnic), mpreun cu rezultatele sondajelor de opinie din 1974, care demonstreaz c
54% din cei care stiu ceva despre OZN-uri cred c ele sunt reale, iar 46% din cei
chestionati cred n existenta vietii inteligente pe alte planete, indic gradul din ce n
ce mai sporit al acceptrii din partea contemporanilor nostri a posibilittii existentei
reale a inteligentei non umane. [ J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of
Reality: A Progress Report on Unidentified Flying Objects La granita realului. Starea
cercetrilor asupra obiectelor zburtoare neidentificate t Henry Regnery Co, Chicago;
1975; pp. 289-290]
511

Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastic a oferit

imaginile, evolutionismul a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat
plauzibilitatea acestor ntlniri extraterestre.
Ceea ce este surprinztor si uluitor n acelasi timp este c asemenea ntlniri au loc
nc astzi, conform mrturiilor multor martori oculari credibili. Deci de important
capital este interpretarea care trebuie dat acestor fenomene: s fie vorba ntr-adevr
de contacte cu vizitatorii din spatiul cosmic, sau avem de-a face cu ntlniri de o cu
totul alt natur, explicate ns conform cu spiritul veacului? Acestea sunt
ntrebrile care i preocup pe cercettorii fenomenului OZN.
Dr. Hynek recunoaste c i vine greu s admit existenta ntlnirilor de gradul III:
Dac nu mi-ar fi team c ultragiez integritatea stiintific, mrturisesc c as fi gata
s omit din toat inima acest capitol al cercetrilor referitoare la OZN-uri (The UFO
Experience).
Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivittii stiintifice, lui i este imposibil
s ignore multitudinea cazurilor att de bine documentate ale acestui ciudat
fenomen. Dintre cele aproape 1250 de cazuri de ntlniri extraterestre la mic distant
descrise de Dr. Jacques Vallee, 750 mentioneaz aterizarea unei nave spatiale, si mai
mult de 300 dintre acestea specific prezenta humanoizilor n interiorul sau n
jurul navei; o treime din aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori
pentru fiecare caz n parte.
ntr-unul din cazurile cu humanoizi ce a avut loc in noiembrie 1961 n nordul
SUA, patru brbati care se ntorceau de la vntoare au observat prbusirea unui
obiect n flcri, ce parc era un avion. Cnd au ajuns la locul prbusirii toti au
vzut un obiect alungit de form cilindric nfipt oblic n pmnt si cu patru figuri,
dup toate aparentele omenesti n jurul lui.
Brbatii s-au deplasat n orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar cnd s-au
ntors la locul respectiv n-au mai vzut dect niste luminite rosii, obiectul disprnd
fr a lsa nici un fel de urm, desi terenul era noroios. Dup ce ofiterul de politie a
plecat cuprins de uimire, cei patru au vzut din nou obiectul venind spre sol ca o lumin
rosiatic. S-au ntors la casele lor cu sentimentul ciudat c a existat o portiune de
timp pierdut n timpul noptii.
n ziua urmtoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de ctre mai multi
indivizi cu nftisare oficial, care i-au pus ntrebri despre incident si apoi l-au
condus acas n masina lor, cerndu-i s nu dezvluie nimnui cele ntmplate.
Vntorul a presupus c respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care
ncearc s escamoteze existenta vreunei masini secrete.

512

Toti cei patru protagonisti ai ntmplrii au rmas extrem de marcati de pe urma ei

si dup sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat s povesteasc totul unui agent al
Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).
Momentele principale ale acestei relatri sunt tipice pentru multe din seria ntlnirilor
de gradul III. Un caz usor diferit l constituie faimoasa aterizare OZN de la Kelly,
care a fost investigat n amnuntime, att de politie si de Fortele Aeriene, ct si de
cercettori independenti.
n seara si noaptea de 21 august, 1955, locuitorii unei ferme patru adulti si sapte
copii au avut o ntlnire prelungit cu umanoizii.
Fiul cel mare al acestei familii (adolescent) a vzut un obiect zburtor ateriznd
n spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, ns o or mai trziu un omulet ce emitea o
lumin ciudat se apropia de cas. Au mai fost vzuti si alti omuleti (sau poate
aceiasi omuleti care reapreau). Se apropiau invariabil de cas din directia cea mai
ntunecoas, si niciodat cnd luminile erau aprinse. [Vallee, UFOs n Space - OZNurile din spatiul cosmic 187-191; Hynek, The UFO Experience - Dosarul OZN - pp. 172177]
Doctorul Hynek face distinctie clar ntre ntlnirile de gradul III si cazurile
indivizilor de legtur (persoanelor care declar c au avut contact cu extraterestii (n.
tr)). Aceste persoane de legtur au deseori ntlniri cu fiinte extraterestre,
primesc adesea de la ele mesaje pseudo-religioase privind existenta unor fiinte
superior dezvoltate de pe alte planete care vor veni curnd s aduc pace pe
pmnt.
Astfel de indivizi sunt mai ntotdeauna membri ai unor culte religioase iscate de pe urma
fenomenelor extraterestre. Pe de alt parte, ntlnirile de gradul III obisnuite sunt
foarte asemntoare celorlalte tipuri de ntlniri extraterestre; ele li se ntmpl
unor oameni cu ocupatii similare si prezentnd un nalt grad de credibilitate, au loc
ntotdeauna pe neasteptate si produc ntotdeauna un soc, fiind att de incredibile.
Ocupantii observati n astfel de situatii, sunt vzuti mai ntotdeauna (de obicei de la
distante foarte mici) culegnd mostre de roc si de sol, cercetnd cu interes instalatiile
si vehiculele omenesti sau reparndu-si propriul vehicul de zbor.
Acesti umanoizi prezint caracteristici cu totul neumane: capete foarte mari
(care fie nu au ochi deloc fie i au asezati la mare distant unul de altul, cu nas foarte
mic sau deloc si cu o fant n loc de gur), picioare foarte subtiri si lipsa gtului; unii
au nltimea normal a omului, dar altii nu sunt mai nalti de 1 m, ca n cazul Kelly
din Hopkinsville. Recent s-a compilat un catalog ce nsumeaz peste 1000 de ntlniri
de gradul III. [Hynek, The UFO Experience - Dosarul OZN -, p. 31]
S-au raportat si cazuri n care ocupantii obiectelor zburtoare au rpit persoane
de la sol, cel mai adesea n scop de testare. Credibilitatea celor care au fcut astfel de
relatri poate fi cu greu pus la ndoial. Aproape toate dovezile privitoare la aceste
513

cazuri, (excluzndu-i pe indivizii de legtur) s-au obtinut cu ajutorul hipnozei

regresive; experienta este att de traumatic pentru martori, nct ei nu si-o mai
amintesc dect mai trziu, cnd ei nsisi accept s fie hipnotizati si s nteleag
astfel misteriosul salt peste timp din urma ntlnirii extraterestre ntlnire care
pn la un anumit punct si-o amintesc perfect.
Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de abductie a avut loc pe 19 Septembrie,
1961, la miezul noptii, lng localitatea Whitfield din New Hampshire. El a devenit si
subiectul crtii lui John Fuller (The Interrupted Journey Cltorie ntrerupt),
publicat ntr-o form rezumat n revista Look. n seara n care Barney si Betty Hill se
ntorceau din vacant, un OZN ateriza pe sosea exact, n fata masinii lor. De ei s-au
apropiat niste umanoizi si, ultimul lucru pe care si-l mai amintesc este c, dou
ore mai trziu s-au trezit la o distant de 35 de mile de locul respectiv, tot pe sosea.
Aceast amnezie le procur ambilor soti stri de mare tensiune psihic si disconfort
fizic, ceea ce-i fcu in final s recurg la un psihiatru. n stare de hipnoz ambii au
relatat, independent unul de cellalt, c au fost transportati la bordul unei nave, unde
umanoizii i-au supus la diferite analize, lundu-le probe de tesut cornos (unghii, piele).
Au fost eliberati dup dou ore, dup ce li s-a dat n prealabil sugestia hipnotic de a nusi aminti nimic din ceea ce li se ntmplase. Ei au relatat aceast experient (tot n
conditii de hipnoz) ntr-o stare psihic deosebit de zbuciumat (The UFO Experience).
Un caz similar a avut loc pe 3 Decembrie, 1967 la ora 2:30 dimineata, cnd un
politist din Ashland, statul Nebraska a vzut pe sosea un obiect ce emitea puncte
luminoase si care la apropierea lui a decolat. Raportnd apoi superiorilor si
prezenta unei farfurii zburtoare n zon, s-a ndreptat spre cas cu o durere de
cap ngrozitoare, cu un zgomot asurzitor n urechi si cu urma unei lovituri rosii sub
urechea stng.
Mai trziu s-a descoperit c a existat o perioad de 20 de minute de care el nu-si mai
aminteste nimic; sub stare de hipnoz ns a mrturisit c a pornit n urmrirea
OZN-ului, care a aterizat din nou. Ocupantii au ndreptat un fascicul luminos
asupra lui si l-au luat la bord, ntr-un loc plin de pupitre de control si de aparate
asemntoare computerelor. Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din
Franta, in timpul abductiei sale care a durat 18 zile.
La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale
halucinatiei sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a
ne putea ngdui s le tratm cu usurint. n msura n care relateaz ntlniri cu
aparate de zbor concrete, reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingtoare.
Mai mult, psihanalistii nsisi atrag atentia asupra faptului c rezultatele hipnozei
regresive nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflat sub hipnoz nu este
capabil s disting ntre experientele reale si sugestionrile inculcate n
subconstientul su, fie de hipnotizor, fie de altcineva, n momentul presupusei
ntlniri de gradul III.
514

Dar chiar dac aceste experiente nu sunt cu totul reale (ca fenomene obiective n
spatiu si n timp), faptul nsusi c ele au fost implantate n mintile oamenilor n
proportii att de masive n anii din urm este deja semnificativ. Fr ndoial c
ceva exist si n spatele acestor cazuri de abductie, iar recent cei care
investigheaz fenomenele OZN au nceput s caute explicatiile lor n alte directii.
Asemenea experiente, si mai ales ntlnirile de gradul III ale anilor 70, sunt n
mod vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin nainte
de a ntlni OZN-uri, cei care urmeaz a fi protagonistii lor viseaz lucruri ciudate,
sau aud bti n usa n conditiile n care nu se afl nimeni n apropiere, sau primesc
vizite ciudate dup aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul
OZN-ului.
OZN-urile chiar ajung s dispar si s apar n loc s decoleze si s aterizeze cu viteze
mari; alteori au loc vindecri miraculoase n prezenta lor sau cnd cineva este expus la
lumina emis de ei. [Jacques Vallee, The Invisible College, E. P. Dutton, Inc., New York,
1975, pp. 17, 21]
Alteori ns ntlnirile de gradul III au dus si la leucemie, precum si la boli
produse de radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice:
deteriorarea pesonalittii, dement, sinucidere. [John A. Keel, UFOs : Operation
Trojan Horse - OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, G. P. Putnam's Sons, NewYork,
1970, p. 303]
Sporirea si intensificarea componentei psihice a ntlnirilor extraterestre i-a
determinat pe cercettori s le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care
produc efecte psihice asemntoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor (The
Invisible College).
Multi cercettori au remarcat asemnarea dintre fenomenele OZN si spiritismul
secolului al XIX-lea, n care fenomenele psihice se combin cu efecte fizice stranii,
tehnologia acelora fiind desigur mai primitiv. n general, n anii 70 a nceput s
dispar distinctia ntre fenomenele OZN propriu-zise, sau normale, si diferitele
culte OZN, si aceasta datorit faptului c n aceast decad omenirea a devenit din
ce n ce mai receptiv la practicile oculte.

4. Explicarea fenomenelor OZN

Cea mai recent carte a Dr. Jacques Vallee despre OZN-uri, The Invisible College
dezvluie care sunt opiniile unora dintre cei mai prestigiosi cercettori asupra
acestei probleme. Dr. Vallee consider c ne aflm astfel foarte aproape de o ntelegere
clar a naturii acestui fenomen.

515

El observ c ideea existentei unei forme de inteligent extraterestr a devenit la

mod, att printre oamenii de stiint, ct si n cercurile celor care ghicesc norocul
(astrologii zilelor noastre), mai ales ca rezultat
al setei neostoite de a contacta inteligente superioare care s aduc rezolvarea
miraculoas a tuturor problemelor ce sfsie si agit biata noastr planet.
n mod semnificativ el mai noteaz c ideea unor vizitatori din spatiul extraterestru a
devenit marele mit, sau superbul neadevr al vremurilor noastre.
Totusi credinta n acest mit i se pare o naivitate:
Explicatia aceasta este prea rudimentar; ea nu acoper diversitatea interactiunilor
dintre ocupantii obiectelor zburtoare si pmnteni, si nici marea varietate
comportamental a celor dinti.
Dr. Hynek noteaz c, pentru a explica diversitatea efectelor produse de OZN-uri, trebuie
s plecm de la ideea c ele sunt
un fenomen cu efecte fizice fr ndoial, dar care prezint si atribute ce tin de sfera
psihicului (The Edge of Reality, p. 259).
Dr. Vallee crede c ele sunt
att obiecte fizice, ct si instrumente psihice, ale cror proprietti specifice rmn s fie
definite de acum nainte (The Invisible College, p. 200).
Teoria c OZN-urile nu exist de fapt ca obiecte concrete si c ele tin doar de
fenomenele psihice sau parafizice a fost naintat de un numr de cercettori nc de
la nceputul anilor 1950. Pe parcurs ns ea s-a erodat, pe de o parte datorit proliferrii
grupurilor de tip sectar ce exaltau ideea originii extraterestre a OZN-urilor, si pe
de alta datorit chiar explicatiilor oficiale, ce corespundeau perfect marii majoritti a
opiniei publice, conform creia ntregul fenomen este pur imaginatie. [Keel, UFOs:
Operation Trojan Horse, pp.38,41]
Dar, n prezent, cercettori de mare prestigiu sunt de acord n a considera c, desi
OZN-urile prezint indubitabil caracteristici fizice, ele nu pot fi nicidecum
socotite nave spatiale aflate n posesia cuiva, ci ele tin n mod clar de domeniul
parafizic sau ocult.
ntr-adevr, de ce att de multe OZN-uri aterizeaz att de des exact pe mijlocul
soselelor? De ce aceste aparate att de sofisticate si demonstrnd o tehnologie att de
avansat au nevoie att de des s fie reparate? De ce este nevoie ca ocupantii lor s
ia att de des probe de la sol (pe parcursul unei perioade care nsumeaz deja 25 de ani!)
si s testeze un numr att de mare de oameni dac ele sunt ntr-adevr misiuni de
recunoastere asa cum pretind umanoizii de la bordul lor?
516

Dr. Vallee se ntreab pe bun dreptate dac nu cumva ideea cu vizitatorii din spatiul
cosmic este o pur diversiune, avnd
scopul precis de a disimula natura infinit mai complex a tehnologiei, care mai ales
d amploare acestor fenomene (The Invisible College, p. 28).
El crede c
de fapt noi nu avem de-a face cu valuri succesive de vizitatori extraterestri; noi ne
confruntm de fapt cu un sistem de control. De fapt prin ntlnirile de gradul III
se realizeaz un foarte eficace sistem de control al convingerilor si credintelor
individului. Fiecare val de OZN-uri are un impact social din ce n ce mai mare.
Mase din ce n ce mai largi de tiner i sunt atrasi pn la fascinatie de problemele
cosmosului, de fenomenele psihice si para-psihice, de noi frontiere ale constiintei.
Apar mereu pe aceast tem sumedenii de crti si articole care modific n profunzime
mentalittile si ntreg spatiul cultural n care trim.
ntr-o alt carte a sa, Dr. Vallee noteaz:
A devenit deja posibil determinarea a mari segmente ale populatiei s cread n
existenta unor rase supranaturale, n posibilitatea masinilor zburtoare, n pluralitatea
lumilor locuibile, si aceasta doar cu ajutorul ctorva scene si imagini atent regizate,
ale cror detalii sunt adaptate desigur culturii si superstitiilor existente ntr-un anumit
spatiu geografic la un moment dat .
[Vallee, Passport to Magonia - Pasaport pentru Magonia, Henry Regnery Co., Chicago,
1969, pp. 150-1]
Exist ns unele mici detalii care pot arunca lumin asupra ntelesului acestor scene
regizate si care nu au scpat cercettorilor atenti ai fenomenului, mai ales atunci cnd sau avut n vedere ntlnirile de gradul III si cele de contact direct cu umanoizii; si
anume, acestea sunt detalii de o factur profund absurd sau care sunt de un
rationament a cror rationalitate nu poate nicicum anula latura lor absurd (Valle,
The Invisible College).
n mod si mai semnificativ, ntlnirile sunt n ntregime gratuite, fr vreun scop sau
nteles clar. Un psihiatru din statul Pennsylvania a avansat chiar ideea c
absurditatea ce caracterizeaz aproape toate ntlnirile de gradul III, nu este
altceva dect o foarte clar tehnic hipnotic.
Cnd persoana este tulburat de elemente absurde sau contradictorii, pe care se lupt
s le nteleag, atunci psihicul su este foarte deschis si receptiv la transferul de idei,
la vindecri miraculoase, si asa mai departe.
Dr. Vallee compar aceast tehnic cu irationalitatea koan-urilor* din budismul zen
si remarc similaritatea dintre ntlnirile extraterestre si diferitele ritualuri oculte de
517

initiere care predispun mintea la nou set de structuri simbolice. Toate acestea
indic n opinia lui trecerea la o nou form de religie.
[* koan = paradox folosit ca tem de meditatie n zenbudism, cu scopul de a anihila
orice recurs al mintii la ratiune si rationalitate si de a forta individul s dobndeasc
instantaneu o iluminare de tip intuitiv - WEBSTER's New Collegiate Dictionary (n.
tr.)]
ntelegem asadar c ntlnirile extraterestre nu sunt altceva dect formele moderne
ale unui ocultism vechi de cnd lumea. Abandonnd credinta n Iisus Hristos,
omenirea si caut acum mntuitori n spatiul extraterestru, iar fenomenele n
discutie nu fac altceva dect s furnizeze, prin materialitatea lor OZN-uri,
extraterestri -, recuzita extern necesar credibilittii. Dar n ce const totusi acest
fenomen? Cine s fie cei care l regizeaz si, mai ales, n ce scop ar face-o?
Rspunsul la cel putin primele dou ntrebri l dau oameni de stiint nsisi, desi, neavnd
competent n domeniul religios, ei nu sesizeaz semnificatiile mai profunde ale
descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului
Iowa, care a si scris mai multe crei n domeniul ce ne intereseaz, a fcut, dup o
cercetare amnuntit a documentelor sustinute n Cartea Albastr redactat de Fortele
Aeriene, urmtoarea declaratie:
Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic multidimensional, ale crui rdcini tin
de sfera planetei Pmnt
(Canadian UFO Report, Summer, 1977).
John Keel, care a pornit n cercetrile sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care
n materie de religie este un agnostic, scrie:
n esenta lor, OZN-urile sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri si de
fantome, al crei univers mintal este straniu si aberant; este realitatea unei lumi
dominate de iluzie n care realitatea nssi este distorsionat de forte stranii, care
n mod vdit pot manipula spatiul, timpul si materia fizic forte care se situeaz
aproape n totalitate dincolo de puterea noastr de ntelegere... Aparitiile OZN par a
fi pe de-a ntregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de cnd lumea
(UFOs: Operation Trojan Horse).
ntr-o bibliografie recent a fenomenelor OZN pregtit de Biblioteca Congresului, se
noteaz la prima pagin urmtoarele:
Multe dintre rapoartele asupra OZN-urilor, care se public n prezent n presa de mare
audient la public, relateaz incidente care sunt izbitor de asemntoare fenomenelor
de posedare demonic, psihice sau de alt fel, pe care teologii si parapsihologii le
cunosc de mult vreme. [Lynn G. Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated

518

Bibliography - OZN-urile si alte subiecte nrudite: O bibliografie adnotat -; US

Government Printing Office, Washington, D. C. ,1969]
Cei mai multi cercettori ai fenomenului OZN caut de acum explicatia lui n sfera
demonologicului si a ocultului.
n cteva studii recente efectuate de cercettori protestanti (evanghelici) toate aceste
dovezi sunt unite si sistematizate, iar concluzia care se impune este c fenomenele
OZN sunt de origine demonic [Clifordd Wilson si John Weldon, Close Encounters: A
Better Explanation, O mai bun explicare a ntlnirilor Extraterestre, Master Books, San
Diego, 1978; Spiritual Counterfeits Project - Revista Dosarului "Falsuri Spirituale",
Berkeley, Calif., Aug. 1977; "UFOs: Is Science-Fiction Coming True?" - Se adevereste
literatura stiintifico-fantastic despre OZN-uri?"].
Este adevrat c unele dintre ele s-au dovedit a fi rezultate ale sarlataniei sau
halucinatiei, dar acesta nu este nici pe departe cazul tuturor miilor de dosare care sau acumulat pn n prezent asupra fenomenului. C frauda este de asemenea
ntlnit n cadrul sedintelor de spiritism este foarte adevrat. Dar spiritismul
nsusi, atunci cnd este autentic, produce negresit stri paranormale, care nu sunt
altceva dect rezultate ale actiunilor demonice. La fel stau lucrurile cu fenomenele
OZN.
Istoriile de caz din grupa contactului direct cu OZN-urile dezvluie caracteristici tipice,
identice cu cele care se regsesc n practicile oculte sau demonice. De exemplu, un
ofiter de politie din California a vzut primul OZN n iunie, 1966, si de atunci
nainte a avut foarte des astfel de ntlniri.
Devenisem complet obsedat de OZN-uri. Eram convins c ceva absolut mret mi se
va ntmpla n curnd. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gndit
la Dumnezeu, dar n schimb am nceput s citesc cu nversunare toate crtile despre
OZN-uri care-mi cdeau n mn Vegheam noptile, asteptnd n zadar s mai
primesc vreun semn, ncercam s comunic mental cu ceea ce eu credeam c sunt fiinte
extraterestre, aproape c m rugam la ei s-mi apar n fat sau s intre ntr-un fel n
legtur cu mine.
In cele din urm a cunoscut ce nseamn o ntlnire de gradul III; o nav cam
de 24 m n diametru i-a aprut n fat, dar a decolat imediat, lsndu-l perplex si cu
expectativa unui moment mret dar nimic n-a mai urmat dup toate acestea.
OZN-urile au ncetat s mai apar, iar omul, frustrat n asteptrile sale, a nceput s
bea pn la atingerea unei stri depresive n care l ncerca din ce n ce mai des
gndul sinuciderii. Nu a reusit s ias din acest iad dect prin convertirea la Hristos.
Cei care ns au intrat n contact nemijlocit cu nsisi extraterestrii, au lucruri cu
mult mai nfricostoare de povestit. Ei devin literalmente posedati de aceste fiinte
care ncearc mai nti s-i ucid pe cei care le opun rezistent. (UFOs: A Better
Explanation).
519

n afar de semnificatia general a fenomenului OZN, ntlnirile de gradul III mai ales
ne oblig s ntelegem c scopul lor precis este acela de a nsela individul care
particip la ele si de a-l mpinge, fie spre a cuta noi contacte al cror mesaj mai
apoi s-l popularizeze, fie si aceasta ntotdeauna spre stri de acut confuzie si
dezorientare personal.
Dac amestecul ciudat de elemente fizice si psihice ce caracterizeaz fenomenele OZN
este si aspectul ce intrig cel mai mult pe cercettori, rmnnd din punctul lor de vedere
fr solutie, el este ns cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate
ortodox si mai cu seam Vietile Sfintilor.
n interiorul acestei spiritualitti se stie c si demonii dispun de trupuri fizice, numai
c materia din care sunt fcute ele este att de subtil, nct nu poate fi sesizat dect
de oameni cu usile spirituale ale perceptiei deschise, fie prin vointa lui Dumnezeu, ca
n cazul sfintilor, fie mpotriva ei n cazul vrjitorilor sau celor care accept s fie
mediumi n sedintele de spiritism. Doctrina Ortodox despre demoni si ngeri si
modul n care este simtit actiunea lor de ctre oameni a fost sintetizat (printre altii
n. tr. ) de marele episcop si printe al Bisericii din secolul al XIX-lea Ignatie
Breancianinov. [ea este expus pe larg n cartea The Soul After Death - Sufletul dup
Moarte -, St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, California, 1979, Din Ignatie
Breancianinov stau trad. n lb. rom. extrase n vol. Cuvnt despre moarte, Ed. "Pelerinul
Romn", Oradea 1993]
Literatura ortodox ofer numeroase exemple de manifestri demonice, care se
potrivesc perfect cu scenariul ntlnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete
(adic prezente si contrafaceri demonice) care apar si dispar brusc, care au
ntotdeauna menirea de a nspimnta si semna confuzie ntre oameni, ducndu-i n
final la distrugere. Viata Sfntului Antonie cel Mare si a Sfntului Ciprian al
Cartaginei, care mai nainte fusese vrjitor, sunt pline de astfel de incidente.
Viata Sfntului Martin Milostivul (+397, episcop de Tours, mentionat n Proloage vol.
I, 13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonic care prin puterea ei de a
manipula obiecte fizice se potriveste perfect cu momente similare din cadrul
ntlnirilor de gradul III.
Un anume tnr Anatolie se face monah lng Mnstirea Sfntul Martin, dar din
fals smerenie devine victima nselciunii diavolesti. I se pare c st de vorb cu
ngerii, iar ca s-l ncredinteze de sfintenia sa, acesti ngeri au promis s-i
druiasc o mantie strlucitoare din cer ca semn al puterii dumnezeiesti ce se
slsluia deja n el.
Deci, ntr-una din nopti, pe la miezul noptii, se fcu zgomot mare de pasi ce parc
jucau, si de murmure ca de multe voci n schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de
lumin. Apoi se asternu linistea, iar cel nselat iesi din chilia sa, purtnd straiul cel
dumnezeiesc. Cineva a adus o lumnare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era
peste msur de moale si de lucioas, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea
520

spune din ce anume era fcut, ns la vedere si la pipit prea o hain si nimic mai
mult.
n zori, duhovnicul tnrului Anatolie vrea s-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfntul
Martin, ca s se descopere dac ntmplarea nu era cumva o nselciune diavoleasc. De
fric, ucenicul refuz, si cnd fratii l traser cu de-a sila, haina cu pricina se fcu
nevzut din minile lor.
Autorul acestei mrturisiri (care fie a asistat personal la ntmplare, fie a aflat-o de la
participantii directi la ea) ncheie istoria astfel:
diavolul nu a putut s-si tin pn la capt nselciunea, sau s si-o ascund, cnd a
auzit c va ajunge naintea fetei Sfntului Martin.
Era n puterea Sfntului Martin s recunoasc pe diavol n orice chip s-ar fi artat,
fie cu firea sa proprie, fie preschimbat n vreo alt form a ruttii cu care s-i nsele
pe oameni - inclusiv n forma idolilor si chiar n chipul lui Hristos nsusi, mbrcat ca
mprat, lumina din jurul trupului su fiind ns rosie (semn c este de la diavolul,
dup Sfintii Printi, vezi Filocalia vol. 1-12, trad. Pr. D. Stniloae n. tr.)
Deci nu ncape nici o ndoial c farfuriile zburtoare ale zilelor noastre se
ncadreaz perfect n tehnologia diavoleasc; cu adevrat, nimic altceva nu le-ar
putea explica la fel de bine. Astfel, feluritele nselciuni diavolesti despre care ne
avertizeaz scrierile patristice, s-au adaptat la mitologia contemporan a spatiului
cosmic - nimic mai mult.
De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit individ de
legtur. Iar scopul obiectului neidentificat nu este greu de lmurit. El este acela
de a-i impresiona si de a-i umple pe spectatori de un sentiment de team n fata
misterului. In acelasi timp, de a produce dovada existentei unor inteligente
superioare (care se numesc ngeri, pentru cei care le cad victime dintre rndurile
credinciosilor, sau extraterestri, pentru omul ateu contemporan), ale cror mesaje
transmise oamenilor s aib astfel o autoritate care s nu poat fi pus la ndoial.
Vom analiza aceste mesaje n cele ce urmeaz.
n viata Sfntului Nil de Sorska (cel care n secolul XIV a ntemeiat schiturile ca
centre de viat monahal n Rusia), se descrie o rpire demonic care este
aproape identic cu abductia extraterestr.
La ctva vreme dup moartea Sfntului Nil locuiau n mnstirea lui un preot si fiul su.
Odat, pe cnd biatul fusese trimis cu o treab la cineva, i apru deodat n fat un
om ciudat care l apuc de mn si l duse, ca si cnd ar fi fost purtat de vnt, n
mijlocul unei pduri foarte slbatice. Si pe cnd preotul si monahii se rugau la Sfntul
Nil s-i ajute s descopere copilul pierdut, Sfntul veni n ajutorul biatului si sttu afar,
n fata ferestrei la care era asezat copilul; iar cnd lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea n
521

mn, cldirea se zgudui din temelii si toate duhurile necurate czur la pmnt.
Sfntul porunci diavolului s duc biatul napoi de unde l luase si se fcu nevzut. Apoi,
dup oarece strigte si ceart ntre diavoli, acelasi strin apuc biatul si-l duse la
Schit ca vntul, asezndu-l pe o cpit de fn, dup care dispru. Cnd l-au gsit
clugrii, biatul le povesti tot ce i se ntmplase, ce vzuse si ce auzise. De atunci
ncolo umbla foarte smerit, purtnd n el parc o anumit team.
[The Northern Thebaid, -Tebaida nordului - St.Herman - Alaska Brotherhood, 1975, pp.
91-92]
ntr-o rpire demonic similar din Rusia secolul XIX, un tnr, blestemat fiind de
mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol ntruchipat ntr-un bunic,
avnd puterea de a sta nevzut n mijlocul oamenilor, ajutndu-l astfel pe diavol s
semene confuzie printre ei. [St. Nilus, The Power of God and Man's Weakness (in
Russian) - Puterea lui Dumnezeu si slbiciunea omeneasc (n lb. rus), St. Sergius'
Lavra, 1908; St. Herman Brotherhood, 1976, pp. 79-98]
n secolele trecute astfel de ntmplri adevrate despre actiunile drcesti nu
uimeau pe nimeni (pentru c omenirea acelor vremuri era constient de realitatea
puterii diavolului n. tr.). Astzi ns, unul din semnele crizei spirituale la care
asistm, const din aceea c omul modern, n pofida iluminismului si a
ntelepciunii sale, fiind confruntat din nou cu astfel de experiente nu mai este
capabil s si le explice, pentru c a pierdut trirea vietii duhovnicesti care s-l ajute
la aceasta.
Cercettorii actuali ai fenomenelor extraterestre, n ncercarea lor de a explica fenomene
care au devenit prea evidente pentru a mai fi ignorate, s-au alturat cercettorilor din
domeniul psihiatriei si psihologiei, pentru a formula o teorie unificat, care s permit
analiza global a acestor fenomene att psihice, ct si fizice. Dar acesti cercettori nu
fac altceva dect s perpetueze metoda modern rational a gndirii de sorginte
luminist pentru a cerceta un domeniu spiritual, nedndu-si seama ns c acesta nu
poate fi investigat cu mijloacele stiintifice obiective, ci exclusiv cu instrumentul
credintei.
Lumea fizic este neutr din punct de vedere moral, ea putnd fi cunoscut relativ usor n
urma observatiei stiintifice; dar lumea nevzut a spiritului comport entitti (fiinte)
att ale binelui ct si ale rului, pentru care cercettorul stiintific nu poate avea
instrumente obiective de discriminare, dect n conditiile n care el accept
revelatiile referitoare la ele pe care Adevrul ntrupat, adic Iisus Hristos, le-a adus
oamenilor.
Astfel, cercettorii contemporani ai fenomenului extraterestru plaseaz crtile
Sfintei Scripturi, scrise sub insuflarea Duhului Sfnt, pe acelasi plan cu textele
spiritiste de inspiratie demonic, neputnd din aceast cauz distinge ntre
activittile demonice si cele efectuate de ngeri.

522

Dar ei acum stiu (dup o lung perioad n care stiinta a fost dominat de
prejudecti materialiste) c exist un domeniu al realului de esent nefizic ale crui
efecte sunt observabile n fenomenele extraterestre. Dar ct vreme ei vor persista s
abordeze acest domeniu n mod stiintific, ei vor continua s fie dusi n eroare, cu
aceeasi usurint cu care este nselat cel mai naiv individ de legtur.
Cnd ncearc s determine cine sau ce se afl n spatele fenomenelor extraterestre si care
ar putea fi semnificatia lor, acesti cercettori cad prad, inevitabil, celor mai fanteziste
speculatii. Vallee nsusi se mrturiseste dezarmat n fala manifestrilor extraterestre,
neputnd spune dac ele sunt un mecanism scpat de sub control, o reuniune
solemn de ntelepti plin de bunvoint (asa cum ar vrea s ne fac s credem
mitul extraterestru), sau o teribil monstruozitate superuman a crei simpl
contemplare duce orice fiint omeneasc n pragul dementei, adic o monstruozitate
care este, prin natura ei, demonic. [The Invisible College, p. 206]
O evaluare just a fenomenelor extraterestre nu poate fi atins dect din interiorul
revelatiei si al experientei hristice, fiind accesibil doar crestinului credincios care
trieste real si cu smerenie pe aceste coordonate. Nimeni nu poate afirma c omului i
este dat s explice n amnunt si pe de-a ntregul lumea nevzut a ngerilor si a
demonilor; dar cunoastem destul prin descoperirile Sfintei Scripturi si ale Sfintei
Traditii, pentru a fi ncredintati de realitatea acestor fiinte spirituale (ngeri si
diavoli) si de modul n care trebuie s reactionm noi la influentele lor, mai ales
atunci cnd trebuie s dejucm si s nvingem nselciunile diavolesti.
Cercettorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia c ele sunt identice cu
fenomenele numite demonice; dar numai crestinul si anume cel ortodox, care este
instruit si luminat de 2000 de ani de experient patristic a luptei cu demonii este
capabil s nteleag semnificatia adnc a acestei concluzii.

5. Semnificatia fenomenelor OZN

Care este deci semnificatia fenomenelor extraterestre contemporane? De ce au aprut
ele, din punctul de vedere al timpului istoric, tocmai acum? Care este mesajul lor? Ce
viitor anunt ele omenirii?
*
n primul rnd, fenomenele extraterestre nu constituie dect unul din multitudinea de
evenimente paranormale care uluiesc omenirea la ora de fat. Cu doar ctiva ani n
urm, cei mai multi le-ar fi considerat minuni de domeniul fanteziei. Dr. Vallee, n
cartea sa Colegiul invizibil se exprim astfel:

523

Observm n mediul nostru nconjurtor evenimente neobisnuite si neasteptate ce se

numr cu miile. Ele produc o mutatie general n structurile de credint religioas
ale oamenilor, n ntreaga lor mentalitate privitoare la conceptul de invizibil.
Se ntmpl ceva ciudat cu constiinta oamenilor zilelor noastre; aceeasi putere sau
fort care a marcat rasa uman n trecut se manifest din nou asupra ei n prezent.
n limbaj crestin, aceasta nseamn c avem de-a face cu o nou dezlntuire
demonic asupra omenirii. n viziunea apocaliptic crestin (a se vedea sfrsitul crtii),
se stie de existenta unui timp (pe care tocmai l trim) n care puterea ce tine n fru
cele mai de pe urm si cele mai slbatice manifestri demonice pe pmnt nu se va mai
manifesta la un moment dat (II Tes. 2,7).
Disparitia modurilor de guvernare si a ordinii publice bazate pe conceptia crestinortodox asupra lumii, ntruchipat de persoana regelui, domnului crestin-ortodox sau
mpratului, este deja de mult vreme un fapt istoric.
Viziunea crestin-ortodox asupra lumii nu mai exist ca un tot organic nealterat,
cci Satan a fost dezlegat din nchisoarea lui n care a fost tinut nchis prin harul
Bisericii lui Hristos. El a iesit acum, s amgeasc neamurile (Apoc. 20, 7-8), spre
a le pregti pentru nchinarea la Antihrist spre sfrsitul vremurilor.
Poate c niciodat de la nceputurile Crestinismului ncoace puterile demonice nu sau manifestat ntr-un numr att de mare si att de pe fat ca n zilele noastre.
Teoria vizitatorilor din spatiul extraterestru nu este dect unul din multele pretexte
pe care le folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor
fiinte superioare care si vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.
n al doilea rnd, OZN-urile nu sunt altceva dect tehnici mediumistice de ultim
or, prin care diavolul si cstig aderenti pentru sfera lui ocult. Ele sunt un semn
teribil al marii susceptibilitti a omului contemporan la influentele demonice, asa
cum nu s-a mai ntmplat niciodat n era crestin. n secolul trecut de exemplu, era
de obicei necesar participarea la sedinte de spiritism pentru a intra n contact cu
demonii, pe cnd astzi privirea cerului este suficient n acest scop (este adevrat,
de preferint noaptea).
Omenirea a pierdut n prezent si ultima rmsit a unei viziuni crestine asupra
existentei, plasndu-se acum n mod pasiv la dispozitia multiplelor puteri
cobortoare din vzduh. Recentul film ntlnire de gradul III este o dezvluire socant
despre ct de superstitios a putut deveni omul contemporan, omul asa-zis eliberat
de sub imperiul credintei crestine obscurantiste; acest om este gata ntr-o clip s
cread, fr s pun nimic la ndoial, orice experient neobisnuit, indiferent
unde l-ar duce ea, fr s-ti treac prin cap mcar c are de-a face cu grosolane
contrafaceri diavolesti.

524

Doua alte recent descoperite fenomene paranormale demonstreaz cu ct ndrzneala

demonii se folosesc de mijloace fizice (in particular, aparate tehnice moderne) pentru a
intra n contact cu oamenii.
Un cercettor leton (acum urmat de altii) a descoperit fenomenul vocilor misterioase care
apar inexplicabil pe benzilor aparatelor de nregistrare, chiar si atunci cnd nregistrrile
se realizeaz n conditii de laborator ntr-o atmosfer epurat de orice zgomot, efectul lor
fiind foarte apropiat cu cel al sedintelor de spiritism. Prezenta unui mediu sau a unui
psihic n camer favorizeaz acest fenomen (Konstantin Raudive, Breakthrough: An
Amazing Experiment in Electronic Comunication with the Dead Bres ctre lumea
nevzut: O experient uluitoare de comunicare electronic cu mortii, Taplinger
Publishing Co., New York, 1971).
Se presupune ca deseori, liniile telefonice au fost folosite de extraterestri cu voci
metalice pentru a intra in contact cu indivizii de legtur, ct si cu cercettori ai
fenomenelor extraterestre. In ultimii ani ns s-au raportat si cazuri n care la telefon au
fost auzite si voci ale persoanelor decedate. Nu se poate nega, dup cum declar nsusi
reporterul acestui fenomen, c diavolii cei de demult se afl acum din nou printre noi,
ntr-o msur nemaintlnit n trecut (Keel, OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, p.
308)
n al treilea rnd, mesajul adus de OZN-uri este de natur s pregteasc lumea
pentru aparitia lui Antihrist; mntuitorul omenirii apostaziate soseste pentru a
stpni lumea. Poate c vor sosi chiar din vzduh, pentru a imita mai bine venirea
Mntuitorului (Matei 24,30; Fapte 1,11). Sau poate c vizitatorii extraterestri vor
ateriza n locuri publice pentru a declansa o nchinare cosmic n fata stpnului
lor. Sau poate c focul pogort din cer (Apoc. 13,13) nu va fi dect o parte a
marelui spectacol demonic rezervat vremilor din urm. Oricum, mesajul adresat
omenirii zilelor noastre acesta este: mntuirea asteptati-o nu de la Adevrul crestin
aflat prin descoperire dumnezeiasc si nu de la credinta n Dumnezeu Cel nevzut, ci
de la vehiculele din spatiu.
Este unul din marile semne al vremilor de pe urm acesta: si spaime si semne mari
din cer vor fi (Luca 21,11). Nu mai departe dect acum o sut de ani, Episcopul Ignatie
Briancianinov nota n cartea sa Despre semne si minuni:
cu ct aviditate caut crestinii nostri s vad minuni, sau chiar s fac ei nsisi
minuni! Aceast cutare nu d altceva la iveal dect nselciunea de sine, care se
naste din buna prere de sine si din slava desart, si care se slsluieste n suflet
punnd stpnire pe el.
Adevratii fctori de minuni aproape c au disprut, dar oamenii sunt mai setosi de
minuni ca niciodat. Ne apropiem de timpurile cnd calea va fi larg deschis pentru o
multime de false minuni mari si grozave, care s duc la pierzare nenorocita
ntelepciune cea dup trup, care se va lsa atras si nselat de ele.

525

Iat n aceast carte si cteva rnduri pentru cercettorii fenomenului

extraterestru:
Antihrist va face mai cu seam minuni n vzduh, adic acolo unde si are satan
mprtia. Minunile vor izbi cel mai tare simtul vzului, pe care l vor fermeca si
nsela. Sfntul Ioan Teologul, vznd n duh semnele ce au s fie naintea sfrsitului
lumii, afirma c Antihrist va face semne mari nct si foc s pogoare din cer, pe
pmnt, naintea oamenilor (Apoc. 13,13). Sfnta Scriptur indic aceast minune ca
fiind cea mai mare dintre minunile lui Antihrist, iar locul aparitiei ei este vzduhul. Va fi
un spectacol splendid si nfricostor.
Sfntul Simeon Noul Teolog spune si el:
cel care se nevoieste cu rugciunea, s nu priveasc des n vzduh, cci ntr-acolo se
afl slasul duhurilor rele, care lucreaz mari si felurite nselciuni
(Philokalia, The Three Forms of Heedfulness Cele trei feluri de paz).
Oamenii nu vor ntelege c minunile lui Antihrist nu au n ele nici un fel de notiune de
bine sau scop rational, nici un nteles clar, c sunt strine de adevr si pline de
minciun, de toat slbticia si rutatea, c sunt scamatorie goal menit s uluiasc si
s lase cu gura cscat, mai ales pentru a-i da prad uitrii ca s-i poat nsela, seduce
si fascina cu efecte spectaculoase, gunoase si prostesti.
Toate nselciunile diavolesti au n comun aceea c, dac li se d cea mai mic
atentie, ele devin periculoase; aceast mic atentie, chiar dac este lipsit de simpatie
pentru ceea ce se vede, poate s duc pe omul respectiv n ispit si poate s lase asupra
lui o influent rea.
Mii de indivizi care au intrat n legtur cu OZN-uri sau care au fost pur si
simplu martori oculari, au simtit pe pielea lor efectul acestui nfricostor adevr; iar
dintre acei care s-au lsat coplesiti de acest fenomen, putini au scpat. Chiar
cercettorii care nu-si afirm nici o apartenent religioas avertizeaz n termenii cei
mai categorici opinia public mpotriva acestui pericol.
John Keel, de exemplu, spune:
S nu tratm cu usurint fenomenul extraterestru; a te juca cu el este ca si cum teai juca cu magia neagr. Acest fenomen i seduce mai ales pe cei neurotici, pe creduli
si pe imaturi. El poate duce la schizofrenie paranoic, la demonomanie si chiar la
sinucidere dup cum s-a si ntmplat ntr-un numr de cazuri. Cea mai usoar
curiozitate la adresa fenomenelor extraterestre se poate transforma ntr-o obsesie
distructiv. Din aceast cauz recomand energic printilor s le interzic aceste
preocupri copiilor lor. Educatorii si alte categorii de adulti s nu ncurajeze astfel
de interese la adolescenti

526

(OZN Operatiunea Calul Troian).

ntr-un alt loc, Episcopul Ignatie Briancianinov nsemna groaznica viziune a unui
modest fierar rus dintr-un sat de lng Petersburg, care a avut loc n zorii epocii
noastre marcate de necredint si de revolutii (1817):
el vzu odat, n plin amiaz, multime de diavoli n chip omenesc seznd pe crengile
copacilor din pdure, mbrcati n haine ciudate, cu tichii ascutite, care cntau
acompaniati de instrumente parc vrjitoresti, un cntec plin de groaz: Vremea
noastr a sosit, fac-se voia noastr!.
Noi trim la captul acestei perioade nspimnttoare de triumf demonic n care
umanoizi sinistri (noile ntruchipri diavolesti) se arat la mii de oameni si pun
stpnire, prin aparitiile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui
Dumnezeu s-a ndeprtat. Fenomenele extraterestre sunt pentru crestinii ortodocsi un
semn c trebuie s calce cu mult mai mult hotrre, trezvie si bgare de seam pe calea
mntuirii, cunoscnd c putem fi ispititi si nselati nu doar de religiile mincinoase, ci
si de fenomene fizice care uluiesc privirea.
n secolele de demult, crestinii erau mai circumspecti cu privire la fenomenele noi si
strine, cunoscnd dinainte nselciunile diavolilor; dar n epoca noastr, a luminilor,
curiozitatea celor mai multi este attat de ele, oamenii urmrindu-le chiar cu
pasiune, pentru c ei cred c diavolul este un personaj imaginar, de basm.
Cunoasterea exact a naturii fenomenului extraterestru poate s-i impulsioneze pe
crestinii ortodocsi s triasc o viat duhovniceasc mai constient si mai
constientizat, care s le permit o viziune ortodox mai generalizat asupra lumii,
astfel nct ei s nu cad prad cu atta usurint ideilor si modelor la ordinea zilei.
Crestinul ortodox constient trieste fr putint de tgad ntr-o lume czut. Toat natura
nconjurtoare este strin si nstrinat de paradisul pe care el l caut si pe care se lupt
s-l obtin. El este parte a unei umanitti n suferint, urmas a ntiului om, Adam, care,
ntreag, are nevoie s fie mntuit prin rscumprarea druit liber tuturor de Fiul lui
Dumnezeu, prin Jertfa Sa mntuitoare de pe Cruce.
Crestinul Ortodox stie c pentru persoana uman nu exist nici un fel de evolutie
spre forme superioare, si el nici nu are motive s cread c exist fiinte evoluate
pe alte planete; el n schimb stie c exist ntr-adevr n univers si alte inteligente
avansate n afar de el. Acestea sunt de dou feluri: ngeri si diavoli. Efortul su este
acela de a fi n comuniune cu ngerii, care i slujesc lui Dumnezeu si de a refuza orice
contact cu duhurile rele care L-au respins pe Dumnezeu (adic diavolii), iar acum
se lupt, din invidie si rutate, s-l duc si pe om la pierzare.
El stie c omul, din cauza iubirii de sine si a slbiciunii sale, nclin cu usurint spre
greseal, creznd n basme, care promit contacte cu stri de existent superioare
si cu fiinte evoluate, fr efortul unei vietuiri crestine de fapt care promit tocmai
527

aceast scutire sau eliberare de orice efort ascetic. Mai departe, el nu se va baza doar
pe capacitatea sa de a dejuca nselciunile demonilor, ci se va tine strns si cu hotrre de
rnduielile Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Printi, pe care i le pune la ndemn Biserica
lui Hristos spre a-si salva viata.
Un astfel de crestin ortodox are, asadar, posibilitatea s reziste nselciunilor religiei
viitorului, care nu este altceva dect religia lui Antihrist, n orice form i s-ar prezenta
ea. Restul omenirii, cu exceptia unei minuni dumnezeiesti, nu poate dect s fie
pierdut.
Din: ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI

Se leaga cu:
Raspunsuri duhovnicesti de la Parintele Ambrozie Iurasov despre PROFETIILE
DE TIP VANGA SI NOSTRADAMUS, HOROSCOAPE, OZN, CREDINTA IN
SUPERSTITII
OZN-urile i Extrateretrii = Experiene Demonice
Raspunsul ortodox la afirmatia Vaticanului ca exista extraterestri (Pe la Vatican
bantuie muuulti extraterestri) parintele Mihail Stanciu
***
Pr. Mihai Valica: SFARSITUL LUMII SI MISCARILE OCULTE IN NOUA ERA A
GLOBALIZARII
CRESTINII IN FATA NOII ERE (NEW AGE)
NOUA SPIRITUALITATE SI DUMNEZEUL NEW-AGE
Regretatul Parinte Symeon de la Essex: NEW-AGE = MISCAREA LUI ANTIHRIST
Monahul Arsenie Vliangoftis: CATRE O RELIGIE UNIVERSALA?
DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST SI REVENIREA PROROCULUI ILIE
Mi-e frica, Parinte, tare n-as vrea sa ajung vremurile acelea! Ce sa fac?
RASPUNSURILE SI VIZIUNILE NEINSELATOARE DESCOPERITE
SFANTULUI LAVRENTIE DIN CERNIGOV
Parintele Proclu: TOTI DIAVOLII DIN IAD AU IESIT PE FATA PAMANTULUI

528

Multa demonizare exista astazi in lume

Vindecarea demonizatului din Gadara si CUM NE SECERA AZI DIAVOLUL
Meditatie obscurantista, adica ortodoxa despre demoni si lupta impotriva lor
Cuv. Seraphim Rose: ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM! VA MAI
SUPRAVIETUI CREDINTA NOASTRA?
Sfantul Ignatie Briancianinov ne invata sa deosebim semnele si minunile lui Hristos
de cele ale Antihristului
Parintele Cleopa: DA, NOI SUNTEM CEI DE PE URMA! PROOROCII
MINCINOSI SI MINUNILE DRACILOR
Parintele Cleopa DESPRE VISE, VEDENII, GHICITORII, VRAJITORII SI
DRACII ARHICONI: Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea ca sa te duca
in iad?
Etichete: Antihrist, aparitii OZN, aratari demonice, demoni, demonizare, demonologie,
diavol, enigme, exista extraterestri, explicarea OZN, extraterestri, farfurii zburatoare,
fenomenul OZN, fenomenul UFO, hipnoza, indracire, inselare, intalniri de gradul III,
intalniri misterioase, Jacques Vallee, lumea nevazuta, manipulare, minuni, mistere,
mitologie, NASA, obiecte misterioase, obiecte neidentificate, obsesie, ocultism,
ortodoxia despre extraterestri, Ortodoxia si religia viitorului, OZN, perspectiva crestina
asupra ozn, psihoza, religia lui Antihrist, religia viitorului, schizofrenie, Science Fiction,
semne din cer, semne si minuni, Serafim Rose, Seraphim Rose, SF, spatiu cosmic, Star
Treck, tehnica hipnotica, UFO, vazduh, viata extreaterestra
42 Comentarii
42 Raspunsuri to EXISTA EXTRATERESTRI? Raspuns pentru bombele psihologice
ale NASA din partea Cuv. Serafim Rose si a invataturii ortodoxe. OCULTISMUL DIN
SPATELE LITERATURII S.F., NATURA DEMONICA SI ANTIHRISTICA A
EXPERIENTELOR OZN
pe 02 Dec 2010 la 07:06 # Mirela

Foarte interesant, multumim pentru sinteza foarte buna (si detaliata).

1. Am vazut si eu odata unul mai de aproape si e prima oara cand vad, (desi cautasem
anterior si nu gasisem ceva asemanator) o fotografie cu un ozn care arata exact ca cel
vazut de mine ma refer la acesta,(desi aceste aparitii pot fi induse hipnotic, nu stiu daca
ele si exista fizic, insa atat timp cat extraterestrii se manifesta cat se poate de fizic, e
529

posibil ca si unele dintre obiecte cu care pare ca s-ar deplasa, sa posede masa fizica). In
Bucuresti vazusem, destul de aproape de pamant, cam 150 de metri, dimensiuni mici
(max.2-3 metri diam), mai erau inca doua persoane care au vazut. Ce e ciudat ca a aparut
din senin, de parca se materializase atunci, si ma si uitam (culmea) in acea directie pe cer
in acel moment. O fractiune de secunda am sesizat luminile dupa care doar o forma
triunghiulara metalica (ma si intrebam, uitand mai tarziu de acele lumini, daca nu cumva
era vreun zmeu, dar era prea mare si statea nemiscat).
2. Era util sa fi precizat in articol, un caz foarte lamuritor si care s-a petrecut chiar la noi,
este vorba de incidentul care a avut loc la Balea Lac in 78. Cateva nopti la rand, cei care
au participat la aceste intamplari erau cativa soldati, un locotenent, un caporal si un
sergent. Deci oameni care nu ar trebui sa se sperie usor. Acest eveniment, pe langa ca face
dovada faptului ca aceste fenomene chiar exista, dar sunt cu totul malefice, inspira
groaza. Pe langa asta, este o intalnire de gradul 4, adica fiinta extraterestra ii ataca, iar
martorii percep la un moment dat ca aceasta poseda un fel de coarne. Citez:
Au avut impresia ca in acel moment sergentul tinea capul aplecat spre pamantau
auzit deodata un suflu ca de tigru venind dinspre umbra si imediat sergentul a cazut
pe spate cu bratele desfacute in lateral si cu capul spre vale.a cazut de parca fusese
trraznit, ca un mortSibu Dumitru si Stan Gheorghe nu s-au mai putut misca.Ei au
incremenit pe locMai tarziu aveau sa declare ca nu datorita fricii (ei ar fi dorit sa fuga
de acolo cat mai repede), ci din cauza acelui suflu ca de tigruO putere necunoscuta,
mai presus de propria lor vointa, i-a paralizat locului
Prezentarea intamplarii, in detaliu se gaseste aici. Exista si niste schite care s-au facut de
catre martori, inclusiv pt. aratarea extraterestra (aici). Este oarecum asemanatoare
descrierea cu cea din cazul Kelly-Hopkins, vezi foto.
3. Eu cred ca sunt aparitii demonice, care la sfarsitul vremurilor se vor arata pe fata si vor
ingrozi pe oameni. Defapt, chiar scriind despre cazul Balea Lac, vad ca m-a luat o stare
de rau, cu ameteli si dureri de cap (ceea ce nu mi s-a intamplat demult). Tin minte ca
spunea Cuv. Paisie ca atunci ne vom lupta direct cu ei.
Singura parte buna este aceea ca nu ne vom plictisi (pt cine isi doreste mai multa
adrenalina).
pe 02 Dec 2010 la 09:32 # Cristi

http://ro.altermedia.info/religietraditii/pe-la-vatican-bantuie-extraterestrii_8529.html
Un astronom al Vaticanului susine c este posibil s existe extrateretri i, n cazul
acesta, e foarte posibil ca ei s aib suflet. Dac au suflet, atunci cu siguran ei trebuie
ndreptai ctre credin.
Oare pe cind primul botez al unui extraterestru,hahahaha
530

pe 02 Dec 2010 la 09:51 # admin

@ Cristi:
Nu prea e de ras, sa stii. Pe cand? Pai cam pe cand o sa vina si Antihrist.

SFANTUL GRIGORIE PALAMA. Invatatura despre conditiile vindecarii sufletului de

patimi, in sinteza Mitropolitului Hierotheos Vlachos
Postat de admin pe 14 Nov 2011 la 04:01 am | Categorii: Calugaria / viata monahala, Ce
este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Egoismul, voia proprie, IPS Hierotheos
Vlachos, Pocainta, Sfantul Grigorie Palama, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii
nostri | Print |
SARACIA DUHOVNICEASCA SI FERICITA INTRISTARE

PATIMILE I VINDECAREA NTREIT A SUFLETULUI

Chiar de la nceputul lucrrii sale, Sfntul Grigorie Palama pune accentul pe faptul
c adevratul monah este cel ce-i pstreaz mintea simpl, nemprtiat i
nedispersat n multe lucruri: acea concentrare unic a minii care d msura
monahului celui adevrat, interiorizat. Un monah adevrat este cel a crui minte
este adunat n inima sa. Pentru a realiza aceasta, ascetul hotrte s triasc o via
retras i simte un dezgust pentru tot ceea ce i mprtie mintea de la rugciune.
Aceast mprtiere poate avea loc n compania multor oameni, chiar i a
monahilor, i chiar n momentul cnd scrii. Dac scrii, i mpovrezi mintea cu i
mai multe griji apstoare. Cei ce au un suflet sntos fac excepie de la acest lucru.
Oricum, chiar i dragostea lor pentru Dumnezeu nu este curat. Acest lucru este i
mai evident n situaia celor mpovrai de patimi, n care caz acetia nu ar trebui s
scrie. Isihastul trebuie s fie despovrat de griji i, de aceea, numeroi Prini care au
531

atins un nalt nivel de linitire nu au scris, chiar dac ar fi putut scrie lucruri importante i
de folos.
Cnd el definete ce nseamn a fi un monah adevrat i afirm c pentru a-i pstra
mintea simpl, trebuiesc evitate grijile, el continua s analizeze ce nseamn moartea
sufletului. Citnd multe texte biblice, el spune c pcatul reprezint adevrata moarte
a sufletului, n sensul c atunci cnd sufletul pierde Harul lui Dumnezeu, el se
ntunec. Desprirea sufletului de trup nseamn moartea trupului, iar desprirea
sufletului de Dumnezeu nseamn moartea sufletului. Aceasta este adevrata moarte.
Prin clcarea voii lui Dumnezeu sufletul i-a pierdut comuniunea cu Dumnezeu i astfel
trupul a fost supus ostenelilor, suferinei i descompunerii i, desigur, s-a supus morii.
Exist moartea cea dinti i cea de-a doua. Cea de-a doua moarte este desprirea
ultim i definitiv de Dumnezeu, lucru care se ntmpl n cazul celor ce nu s-au
pocit, i care va avea loc dup nvierea morilor.
Moartea, cu adevrat vorbind, este aceasta: n cazul sufletului nseamn desprirea
sa de Harul divin i supunerea cu totul pcatului. Aadar, oricine se teme de aceast a
doua moarte i poart n sine adevrata via nu se teme de moartea trupeasc.
Aa precum viaa trupului nseamn unirea sa cu sufletul, tot la fel viaa sufletului
nseamn unirea sa cu Dumnezeu. Viaa sufletului nu se refer exclusiv la suflet, ci i
la trup, deoarece alctuirea omului le presupune pe amndou. Moartea a venit prin
clcarea poruncilor, iar viaa vine prin mplinirea poruncilor lui Dumnezeu. Trupul
gust viaa sufletului i este liberat de moarte i de iadul cel venic n cazul celor ce
triesc dup poruncile lui Hristos. Aadar i asupra trupului este mprtit viaa
venic ntr-un Hristos, fr durere, boal i ntristare i cu adevrat acesta devine
nemuritor.
Aa precum n cazul lui Adam moartea sufletului su i-a precedat moartea trupeasc, la
fel i acum viaa sufletului precede viaa trupului. In Hristos, prin moartea Sa pe Cruce,
Sufletul Su a fost desprit de Trupul Su, n vreme ce nici unul nu s-a separat n fapt de
cellalt, iar, mai trziu, a avut loc i nvierea Trupului Su. La fel se petrece i cu omul.
Chiar dac sufletele drepilor sunt desprite prin moarte de trup, totui, ntruct ele nsele
nu sunt desprite de Dumnezeu, va exista nviere i nlare i pentru trupurile lor.
Toi vor fi nviai, drepii i pctoii, dar numai drepii vor fi nlai la ceruri.
Dobndirea vieii adevrate, care este cauz a nemuririi i a vieii celei venice, trebuie
s nceap de acum. n acest scop, Dumnezeu ne-a druit aceast via ca loc de
pocin. Pocina este necesar. Nu trebuie s cdem n dezndejde, pe care
diavolul o sugereaz nu numai celor ce triesc fr s se ngrijeasc de suflet, ci i celor
ce triesc o via ascetic. Pocina este strns legat de voina liber a omului, adic de
libertatea sa de alegere. Dumnezeu, n marea sa dragoste fa de omenire i ofer
omului vreme de pocin, dar dac acesta nu vrea s se pociasc i s se ntoarc
ctre Dumnezeu, El nu-i retrage puterea pe care ne-a dat-o. Fr ndoial, El
continu s-l invite pe om s intre pe fgaul vieii celei adevrate. Acest lucru apare
532

limpede n parabola lucrtorilor viei. Tatl nostru Cel Ceresc ne cheam prin Fiul
Su i ne mpac cu Sine fr s ia n consideraie jignirile noastre ce I le aducem.
Totui nu numai c El ne cheam, dar ne promite i o rsplat, i, cu adevrat o rsplat
de negrit. Hristos nsui spune: Am venit ca ei s poat avea via i nc din
belug. Belugul la care se refer Hristos reprezint nu numai faptul de a fi i dea
tri mpreun, ci i faptul c El ne-a fcut frai i motenitori ai mpriei. Pentru a
se bucura de acest belug de via, omul trebuie s renune la tot ceea ce i st n calea
obinerii lui, adic la bogie, via uoar, slav deart, la toate lucrurile trectoare,
precum i la orice patim rea i urt a sufletului i a trupului, la toat mizeria adunat
n vremea visrilor, la tot ceea ce a auzit, vzut sau vorbit i care pot duna sufletului.
De aceea, pocina nseamn ntoarcerea minii ctre Dumnezeu, ajungerea la
adevrata via prin pocin.
Pocina i renunarea la toate lucrurile ce pot fi duntoare pot fi experiate de
ctre toi oamenii, dar, mai ales de ctre monahi. Este posibil i n cazul celor
cstorii s-i caute curirea sufletului lor, dar acest lucru se face cu foarte mare
dificultate. De aceea, cei ce iubesc mntuirea, care i-au aintit privirea spre viaa ce va s
fie, i aleg o via trit n curie. ntruct i acest trup al nostru este greu de pus la jug
i greu de ndreptat pe calea virtuii, aceasta nseamn c este mai greu atunci cnd
suntem legai i de numeroase alte fiine. In cazul celor cstorii grijile nu sunt
blamate, dar ele sunt cu desvrire interzise celor ce triesc n celibat.
[...]
Dup spusele Domnului nostru Iisus Hristos exist o poart ngust i o cale strmt, dar
exist i una mare i larg. [...] Calea cea strmt i cu necazuri nu este independent
de srcia duhului. Domnul a binecuvntat srcia, spunnd: Fericii cei sraci cu
duhul. Nu este vorba doar de o srcie a trupului, ci de o srcie trupeasc
mpreunat cu smerenia sufletului. Aceast smerenie este esenial, ntruct este posibil
ca cineva s se lepede de avuii i s triasc n post i nfrnare, doar pentru a fi ludat
de ali oameni. Aceasta nu nseamn a fi srac cu duhul, deoarece slava deart
reprezint contrariul srciei duhovniceti. Cel ce are o inim nfrnt i smerit se
consider pe sine nevrednic de laude, avere i confort. Mergnd pn acolo nct
Sfntul Grigorie pune n discuie bazele vieii monahale, mai departe el dezvolt
subiectul vindecrii omului de patimi. De aici nainte, el face o minunat analiz a
patimilor i a vindecrii lor ntruct monahismul ortodox intete vindecarea omului.
Sufletul omului are o ntreit alctuire, cu alte cuvinte el are trei puteri, latura raional,
a inteligenei, cea mnioas i cea poftitoare. Cnd sufletul este bolnav, cele trei fore ale
sale sunt i ele bolnave. Hristos a nceput vindecarea sufletului cu latura poftitoare,
ntruct dorina nesatisfcut alimenteaz puterea mnioas i atunci inteligena se
mbolnvete i ea. De aceea, fora mnioas a sufletului nu se poate vindeca naintea
vindecrii laturei poftitoare i nici inteligena nu poate fi vindecat pn cnd celelalte
dou fore ale sufletului nu vor fi fost vindecate. De aceea, latura poftitoare trebuie
vindecat.

533

Primul vlstar al forei poftitoare ce apare nc din copilrie este dragostea fa de

posesiunile materiale, iar zgrcenia apare puin mai trziu, dei totui nc din copilrie.
La nceput, copiii doresc s posede diferite obiecte, iar zgrcenia apare mai trziu,
deoarece aceasta din urm nu i are rdcinile n firea omului, ci n opiunea lui. Patima
zgrceniei apare din necredina n purtarea de grij a lui Dumnezeu. Dragostea de
posesiuni materiale i zgrcenia cauzeaz multe rele, precum lcomia, avariia, hoia i
aa mai departe. Nu numai c exist multe patimi derivate din zgrcenie i iubirea de
averi, dar apare i lipsa vreunei nclinaii de a face binele. Mintea unui avar este
moart i, n realitate, ea este ngropat n praful i rna aurului, aa precum morii sunt
ngropai n pmnt. Mormntul omului zgrcit miroase mai tare dect mormintele
celor mori. Srcia de bun voie l elibereaz pe om de aceast miasm i de aceast
patim ucigtoare de suflet a zgrceniei. Monahul care are patima iubirii de posesiuni
i zgrcenia este incapabil de ascultare. De aceea, renunarea precede ascultarea.
Monahul care nu vrea s se elibereze de aceast patim ucigtoare este posibil s capete
boli trupeti.
Dup ce va fi analizat faptul c cea dinti patim care trebuie vindecat este iubirea
de avuii, de lucruri materiale, Sfntul Grigorie merge mai departe la cea de-a doua
patim, care este dragostea de sine. Aceast patim se dezvolt n om naintea patimii
iubirii trupeti, cnd omul este nc destul de tnr. Exist dou feluri de dragoste de
sine. Una este slava deart, care se leag de nfrumusearea trupului i dorina de a
avea haine scumpe, iar cealalt i afecteaz pe cei cunoscui pentru virtuile lor i ea
este nsoit de ipocrizie i de ngmfare. Aceast patim se poate vindeca prin
dragostea pentru slava cereasc, prin sentimentul propriei nevrednicii i prin
ndelunga rbdare a dispreului celorlali, punnd slava lui Dumnezeu mai presus
de propria slvire. Dac exist cumva vreo virtute, aceea trebuie atribuit lui Dumnezeu,
iar atenia trebuie ndreptat ctre El. Un mare ajutor n vindecarea acestei patimi l
are retragerea din lume i trirea unei viei de rugciune, nchiderea n propria
chilie. Ca atare, se poate evita ngmfarea cnd vezi dezgustul pe care-l aduce cu sine
aceast patim. O alt patim legat de iubirea de sine este dorina de a ctiga stima
celorlali. Aceast patim este cea mai subtil dintre toate. i ntruct e cea mai
subtil, trebuie cu orice pre s te fereti de ea evitnd s o accepi, respingnd orice
gnd care ar putea aduce cu sine acceptarea ei, narmndu-te mpotriva ei. Dorina
de a ctiga stima celorlali este o patim dezastruoas. Ea l conduce pe om mai departe
la lipsa de credin. A te bucura de laude din partea oamenilor provoac invidie, care
reprezint o crim potenial: cauza celei dinti ucideri i apoi uciderea lui Dumnezeu.
In cele din urm, patima iubirii de sine l duce pe om la mari falsiti.
A treia patim, care este vlstarul dorinei, este lcomia, din care se nate toat
necuria. Lcomia este strns legat de patima carnal i apare la om ca fiind a treia
pe msura maturizrii sale. Oricum, ea este nnscut n om. Cum se poate explica
aceasta? Sfntul Grigorie Palama face excelente observaii asupra acestui punct
crucial, care reprezint o problem a psihologiei contemporane. El spune c nu
numai aceast patim ci i micrile naturale legate de procrearea copiilor apar nc
din pruncie dimpreun cu dorina pruncilor de a suge la pieptul mamei lor. Dar
afirmm c ele apar mai lent la om, ntruct n pruncie aceste patimi sunt naturale, i, de
534

aceea, nu sunt blamabile. Aceste patimi din pruncie ne indic o boal sufleteasc. Dar
ele se transform n tablou clinic al unei astfel de boli la cei care fac exces de ele. Cnd
noi rsfm trupul pentru a-i ntreine patimile, patima devine rea, iar iubirea de
sine este nceputul patimilor carnale i o boal a sufletului. Aceast nvtur a
Sfntului Grigorie este important ntruct ea exprim atitudinea Bisericii fa de toate
acele analize psihologice ale reaciilor sufleteti ale pruncilor i ale copiilor analize care
creeaz mai multe probleme.
Sfntul Grigorie amintete c mintea este prima victim a acestor patimi. Mintea este
micat de patim ntruct ea este cea care primete imaginea lucrurilor din lumea
nconjurtoare prin intermediul simurilor, folosindu-le ntr-o manier ptima. Se arat
din exemplul Evei c acest lucru se ntmpl mai ales prin intermediul ochilor. De
aceea trebuie acordat o mare atenie simurilor i minii. Aadar, dei patimile sunt
considerate ca existnd nc din copilrie, ele nu conduc la pcat, ci la pstrarea i
ntrirea firii omeneti nainte ca mintea s fie implicat n ele. [...]. n toate situaiile,
omul care dorete s fie eliberat de patimi trebuie s acorde o mare atenie minii
nemptimite.
Pentru a stinge un foc devastator, nu e de nici un folos s lupi cu flcrile, ci trebuie
scos materialul care l alimenteaz. Acelai lucru este valabil i n problemele
duhovniceti. Pentru patima desfrnrii, nu este suficient s posteti i s-i
chinuieti trupul, ci mult mai important este ca izvoarele gndurilor s fie secate
prin rugciune i smerenie.
Sfntul Grigorie este un isihast n toate omiliile sale, dar cu mult mai mult n ceea ce
privete vindecarea sufletului. El accentueaz necesitatea vindecrii minii. Aflm din
nvturile Prinilor Bisericii c facultatea contemplativ a sufletului nconjoar ermetic
facultatea poftitoare a sufletului i patimile [trupesti]. Iat de ce vindecarea trebuie aflat
acolo. Osteneala trupeasc i abinerea moderat de la mncare sunt i ele necesare,
dar ceea ce vindec patimile trupeti sunt osteneala trupeasc i rugciunea care
nete dintr-o inim smerit. Aadar, monahul trebuie s cultive facultatea
contemplativ, linitea, el trebuie s stea n chilia sa ptimind osteneala rugciunii
fcut cu smerenie. Chilia celui ce duce o via cu adevrat monahal este un adpost
al autoconstrngerii. Este posibil ca s trieti o via de chilie n singurtate i s
dobndeti srcia duhovniceasc.
SRCIA DUHOVNICEASC
Mintea i patimile sunt vindecate cu ajutorul srciei duhovniceti. De aceea Sfntul
isihast sftuiete:
Haidei, atunci, s devenim sraci cu duhul prin smerenie, supunndu-ne eul nostru
nembuntit la osteneal i lepdnd toate averile.
Intreaga via duhovniceasc a omului este o experiere a srciei duhovniceti. Anterior,
Sfntul pusese accentul pe binecuvntarea adus de srcie, iar acum intreprinde o
535

profund analiz a ei. Mai nti scoate n eviden legtura dintre srcia
duhovniceasc i ispite. Exact ca plantele care, pentru a putea da roade, trebuie s
treac prin iarn i s ndure intemperiile fiecrui anotimp, la fel se ntmpl cu
orice om care duce lupta pe calea virtuii.
Deoarece doar prin ptimirea rbdtoare a necazurilor n care de bun voie intr [=a
nevointelor, n.n.], precum i a celor nebnuite, fiecare persoan credincioas este adus
la desvrire.
Sufletul nu poate aduce roade dac nu vin mai nti greutile iernii. Dac nu ducem
cu rbdare jugul necazurilor ce vin asupra noastr, nu putem primi binecuvntare
pentru ceea ce facem dup dorina noastr. Aceasta nseamn c dac noi nu putem
ndura ncercrile vieii, nu putem primi binecuvntare pentru efortul ascetic i
osteneala pe care noi nine ni le-am ales i pe care le practicm. Omul care se
pociete se ateapt la orice fel de necaz, accept orice ispit [incercare, n.n.] i se
bucur de ea, deoarece ajut la curirea sufletului, ntrete rugciunea i apr
sntatea sufletului.
Intristarea binecuvntat este strns legat de srcia duhovniceasc. Durerea fa de
srcia lumeasc aduce cu sine moartea, n vreme ce durerea adus de srcia
duhovniceasc duce la pocin, aa cum spune Sfntul Apostol Pavel. Sfntul Grigorie
analizeaz minunat beneficiile aduse de ntristarea cea dup Dumnezeu care
reprezint un element al renaterii umane i este esenial pentru viaa
duhovniceasc.
Sunt patru feluri de srcie duhovniceasc. Mai nti, srcia n felul nostru de a
gndi, apoi cea n trup, n al treilea rnd n ceea ce privete bunurile lumeti, i n
ultimul rnd prin ncercri i ispite care ne vin din afar. Intruct el a analizat deja
srcia care vine din ispite, celelalte trei feluri de srcie sunt analizate pe larg n cele ce
urmeaz.
Fiecare experiere a srciei d natere la ntristarea i mngierea corespunztoare.
Srcia trupeasc i umilina asumate de bun voie cuprind foamea, setea, privegherile
i, n general, suferinele i ostenelile trupeti precum i o nfrnare cu msur a
simurilor. Aceast srcie trupeasc d natere la ntristare i lacrimi care aduc
frngerea inimii. Cnd sufletul este eliberat de rele i de amrciune, prin frngerea
inimii, atunci se bucur de mngieri.
Srcia n felul de a gndi este strns legat de nvinuirea de sine, care este esenial
pentru vindecarea sufletului. La nceput, nvinuirea de sine conduce la frica de
pedeaps, mai ales la cea venic, cu tot ceea ce se leag de ea. Aceast ntristare, atta
vreme ct o experiem, este foarte util deoarece atrage dup sine mila lui Dumnezeu i
ne aduce mngiere. Dar aceast nvinuire de sine, prin ea nsi, reprezint, o greutate
inteligibil pus pe gndurile sufletului. Ea stoarce i scoate vinul mntuitor care
bucur inima omului, adic omul nostru luntric.

536

Srcia n ceea ce privete bunurile lumeti reprezint virtutea sfintei srcii. Aceast
lepdare de bunuri trebuie mpletit cu srcia n duh pentru a fi bineplcut
naintea lui Dumnezeu. Din aceast srcie duhovniceasc apare ntristarea i
mngierea de la Domnul. Se ntmpl n felul urmtor: Cnd mintea se retrage de la
interesul pentru toate lucrurile materiale i de la tulburarea pe care acestea le
produc i devine contient de omul cel luntric, atunci mai nti de toate ea i
vede urta masc pe care i-a creat-o siei ca urmare a rtcirilor ei prin universul
lucrurilor lumeti. Aceasta nseamn c atunci cnd mintea este mprtiat n
universul senzaiilor din lumea nconjurtoare, omul nceteaz de a mai fi om.
Observnd aceast masc urt i inform, el se lupt s-o nlture prin ntristare.
Dup ce mintea s-a curit i a scpat de perdeaua patimilor, intr n cmara comorilor
i se roag Tatlui. Atunci Dumnezeu ofer daruri, precum pacea gndurilor i smerenia
care este izvorul i propteaua tuturor virtuilor. Aici se afl Raiul gndit, n care se afl
toi pomii virtuilor. In mijloc se afl palatul sfnt al iubirii, iar n incinta exterioar a
acestui palat nflorete bucuria inefabil i de nenstrinat, care reprezint pregustarea
veacului ce va s fie.
Urmrile srciei duhovniceti sunt foarte numeroase. Lepdarea de bunuri d natere
la eliberarea de griji, care mai apoi d natere la atenie i rugciune. De la aceste
virtui vin ntristarea i lacrimile, care spal prejudecile sufletului. Apoi calea ctre
virtute e mai uoar, contiina devine neptat, iar de acolo rsare bucuria i rsul
binecuvntat al sufletului. Acum lacrimile de durere se transform n lacrimi de
bucurie i omul se bucur de darurile logodnei mistice. Dar este necesar s vezi i
Mirele, nu numai s primeti darurile logodnei, att comuniunea, ct i unirea cu Mirele
sunt necesare. Aceasta se ntmpl pe parcursul cltoriei minii. Cnd mintea,
dimpreun cu celelalte puteri, se rentoarce n inim i este curit de orice idei sau
imagini, atunci ea st dinaintea Domnului surd i mut. Cnd s-a nlat la
Dumnezeu, n adevr, nu n imaginaie, ea devine un paznic al diferitelor lucruri n
lumin, fr a se fi deprtat de trup. Atunci, cu adevrat, prin fora inefabil a Duhului
aude lucruri de nerostit i vede lucruri invizibile ochiului. Ea devine un nger pe
pmnt i prin ea nsi aduce orice lucru creat mai aproape de El. Astfel, omul devine
firesc, ntruct el unete ntreaga creaie i se dovedete a fi un microcosmos n
macrocosmos.
Apoi, Sfntul Grigorie citeaz texte din Sfinii Prini care explic aceast stare a
minii i roadele vederii lui Dumnezeu, precum cele ale Sfntului Nil, care spune c
lumina Sfintei Treimi strlucete n minte, ale Sfntului Diadoh al Foticeii care afirm c,
n starea de iluminare dumnezeiasc, Harul zugrvete asemnarea asupra chipului din
noi i cele ale Sfntului Isaac Sirul care spune c puritatea minii este cea n care lumina
Prea Sfintei Treimi lumineaz nluntrul nostru.
Mintea iluminat i unificat de ctre lumina Sfintei Treimi transmite trupului unit cu ea
i numeroase semne ale frumuseii divine. Atunci, i trupul se afl ntr-o stare stabil a
lucrrii virtuilor i nu mai are nclinaii sau foarte puin nclin ctre ru. Hristos i d
posibilitatea s perceap cu claritate esenele luntrice -logoi ale firii. Omul presimte
realitile suprafireti i, desigur, atunci toate darurile Harului sunt oferite: Diferite
537

lucruri miraculoase, precum vederea luntric, naintevederea i experierea lucrurilor

care au loc la mare distan, ca i cum ar avea loc dinaintea ochilor acelui om, i, n
general, toate darurile pe care le ofer Dumnezeu. Sfntul Grigorie insist asupra
faptului c lucrul cel mai important este rentoarcerea minii ctre sine cu toate
celelalte puteri:
ntoarcerea minii ctre sine i concentrarea ei asupra sa, sau, mai degrab, adunarea
tuturor forelor sufleteti n intelect orict de ciudat ar suna acest lucru i ajungerea la
starea n care att mintea n sine, precum i Dumnezeu lucreaz mpreun.
Acesta este un lucru esenial, ntruct rugciunea singur nu este suficient dac toate
puterile sufletului, inclusiv puterea poftitoare i cea mnioas, nu coopereaz.
BINECUVNTATA NTRISTARE
Dup ce a dezvoltat pe larg tema srciei duhovniceti i dup ce a descris rezultatele ei
de ordin terapeutic pentru mintea omeneasc, ntruct ea conduce la vederea Luminii
necreate, revine la tema sa favorit, i anumela binecuvntata ntristare. Mai nti,
subliniaz faptul c exist o ntristare lumeasc care ntovrete spontan srcia
lumeasc. Intristarea e lipsit de orice fel de consolare, ntruct ea nu ofer vreo
uurare sufletului, mai ales atunci cnd celui ce sufer i lipsete adevrata cunoatere.
El nu are vreo consolare, ntruct suferinele i cresc din cauza faptului c i supune
raiunea plcerilor i durerilor aduse de simuri, nesubjugndu-le pe acestea din
urm forei raiunii. Apoi face referire la pasaje citate din Sfinii Prini cu privire la
ntunecarea pe care o aduce pcatul n suflet, la efortul de curire a inimii de patimi, i la
faptul c ntristarea lumeasc duce la moartea sufletului. Pasajele citate sunt din
Sfntul Vasile cel Mare, Sfntul Marcu Ascetul i Sfntul Macarie al Egiptului.
Trirea acestei binecuvntate ntristri duhovniceti este necesar. Fr ntristare,
chiar dac cineva se lipsete de orice bunuri materiale, acceptnd srcia, el poate
uor reveni la ceea ce a abandonat. Aadar, ntristarea pe care Domnul a
binecuvntat-o nu numai c aduce mngiere i o pregustare a bucuriei celei
venice, dar apr i virtutea. In acest fel omul dobndete echilibru n cltoria sa
duhovniceasc. Atunci cnd experiem ntristarea, dobndim, de fapt, un alt lucru bun. Nu
numai c se pierde nclinaia spre ru i nu se mai ajunge la lucrurile fcute n
trecut dar le i consider ca i cum n-ar fi existat vreodat. Cuvintele Sfntului
Grigorie sunt uimitoare ntruct ele arat faptul c ntristarea l cur pe om complet i
l readuce la starea n care se afla nainte de a fi pctuit. In acest fel el devine
absolut curat. Cnd se ntristeaz pentru pcatele sale, Dumnezeu le privete ca
fiind nevinovate i, de aceea, rmn nepedepsite. Oricine a pctuit, dar continu s
se ciasc, Dumnezeu i va socoti pcatele nevinovate i acesta se va bucura de viaa cea
venic dimpreun cu cei ce nu au pctuit.
Dac omul care a pctuit mpotrival ui Dumnezeu continu s se ciasc pentru
pcatele sale, acestea i vor fi considerate drept nevinovate i dimpreun cu cei ce n-au
pctuit va umbla fr piedici pe calea ce duce la viaa cea venic.
538

Intristarea este la nceput dureroas ntruct ea este nsoit de frica de Dumnezeu.

Cu trecerea timpului ea se unete cu dragostea i aduce cu sine dulceaa i sfinita
mngiere a binecuvntrii Mngietorului. Numai cei ce tiu din proprie experien
pot confirma dulceaa ntristrii celei binecuvntate.
Dulceaa ntristrii este descris printr-o ndoit exemplificare. Unul este luat din logodn
i nunt. Inceputul ntristrii seamn cu o cerere de logodn adresat Domnului,
care pare a fi aproape inacceptabil. Intristarea care apare se aseamn cuvintelor de
curtoazie ce sunt aduse ca ofrand de ctre sufletul care dorete s se uneasc cu cel
mai nentinat Mire, dar el nu-i vede prezena i nici nu sper c Acesta va veni. Deci
el plnge, se ntristeaz i se ciete. Dar aceast revrsare de ntristare reprezint o
nentinat unire nupial. Aa precum mirele i mireasa se unesc ntr-un singur trup, la
fel i sufletul ce experiaz ntristarea binecuvntat se unete cu Domnul ntr-un
singur duh.
Cellalt, exemplu este luat din parabola fiului risipitor. Inceputul ntristrii este
asemntor rentoarcerii la tatl su cu cuvintele: Tat, am pctuit dinaintea
cerului i naintea ta, i nu mai sunt vrednic s m numesc fiul tu. Dar experierea
profund a ntristrii se aseamn cu momentul cnd Tatl se duce n ntmpinarea
fiului i l mbrieaz, n mbriarea plin de compasiune a Tatlui, fiul este
mbiat i mbrieaz la rndul lui. Apoi, dup ce se va fi ntors mpreun cu Tatl
su el benchetuiete mpreun cu Tatl su, mprtind cu el bucuria cereasc.
Haidei, atunci, n binecuvntata srcie s cdem i noi la picioarele Domnului
Dumnezeului nostru i s ne plngem pcatele, aa nct s ne putem curai de pcatele
fcute, mai nainte s devenim inaccesibili rului i, primind binecuvntrile i
mngierile Duhului, s-L slvim pe Duhul dimpreun cu Tatl Cel fr de nceput i
cu Unul Nscut Fiul Su, acum i pururea i-n vecii vecilor. Amin.
(din: HIEROTHEOS, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS, Sfantul Grigorie Palama
Aghioritul, Editura Bunavestire, Bacau, 2000)

Legaturi:

DOCUMENTAR (video, subtitrat) SI CANTARI (audio si video) PT. PRAZNICUL

SFANTULUI GRIGORIE PALAMA
Parintele Mihail Stanciu: Rugciunea si foloasele ei la Sfntul Grigorie Palama
(1296-1359)
CALEA SPRE SFINTIRE A SFANTULUI GRIGORIE PALAMA: Lumineaza-mi
intunericul!
539

Minuni din viata si dupa moartea Sfantului Ierarh Grigorie Palama

Pr. Theodoros Zisis: RAIUL LUI DUMNEZEU SI RAIURILE OAMENILOR
din invatatura Sfantului Grigorie Palama
Sfantul Grigorie Palama si biruinta invataturii celei adevarate
Sfantul Grigorie Palama despre cum sa petrecem Postul Nasterii Domnului
Marturisire si impartasire Sfantul Grigorie Palama
Pilda Sfantului Grigorie Palama Putem inchide sau falsifica Lumina?
***
CONFERINTA DE LA IASI A IPS HIEROTHEOS VLACHOS despre viata si
teologia parintelui Ioannis Romanidis (VIDEO SI TEXT) prima parte
MITROPOLITUL IEROTEI VLACHOS: PARTEA A DOUA (INTREBARI SI
RASPUNSURI) A CONFERINTEI DE LA IASI. (audio si text). Despre
impartasania deasa, rugaciunea inimii, psihoterapia ortodoxa si pr. Ioannis
Romanidis
***
SFANTUL SILUAN ATHONITUL: Fara har, sufletul e asemenea unui dobitoc.
CAND NE ASCULTA DUMNEZEU RUGACIUNILE?
CUVIOSUL SOFRONIE DE LA ESSEX: Naiv este cel ce crede ca va putea urma
lui Hristos, fara lacrimi
ARHIMANDITUL SOFRONIE: Ce putere are rugaciunea, ce efecte are cainta?
Unde este dragoste, acolo este plansul
Sfintii Parinti ne cheama la pocainta si la plans
PARINTELE SOFIAN BOGHIU SFATURI ESENTIALE PENTRU VIATA
DUHOVNICEASCA: Cauta sa fii sincer, mereu sa fii cinstit cu tine insuti. Lupta cu
noi nu este simpla
Sf. Valeriu Gafencu: SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE Ce inseamna
sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
Fuga de Dumnezeu si tanarul bogat din noi

540

ABANDONATI-VA IN MAINILE LUI DUMNEZEU!

Parintele Rafail Noica: BOGATIA SI SUFICIENTA DUSMANII POCAINTEI
Merinde duhovnicesti pe calea postului de la Parintele Sofronie
Arhimandritul Sofronie Saharov: CARE E CONDITIA DEOSEBIRII
DUHURILOR?
CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: Totdeauna recomand pocainta SI marturisire.
Niciodata nu recomand DOAR marturisire
SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare,
de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU
PATIMILE SALE
Sfantul Tihon din Zadonsk: VEZI-TI, OMULE, SARACIA!

3 Comentarii

Intre TEROARE si TORPOARE sau TAINA FARADELEGII IN ACTUALITATE

541

Postat de cuvant pe 15 Dec 2007 la 12:14 am | Categorii: Crestinul in lume,

Documentare, Meditatii duhovnicesti, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Razboiul
nevazut, Reeducarea ieri, azi si maine, Vremurile in care traim | Print |

S nu ndrzneti s ridici mna ta cea slab pentru a opri valul puternic al apostaziei.
Evit-o, pzete-te tu nsui de ea, i-i va fi de ajuns. Cunoate duhul vremii, cerceteazl, ca s poi evita pe ct posibil influena lui.
Asa ne prevenea prin cuvinte cu putere multa Sfantul Ignatie Briancianinov. Gandul cu
care am pornit in publicarea acestui mini-serial dedicat principiului/duhului reeducarii
a fost acela de a intelege cel putin intr-o mica masura scopurile si resorturile de
functionare ale acestuia, dar si, mai larg, de a cerceta si a intelege in mod deosebit
specificul vremii noastre, de a cunoaste virusii si bolile spirituale cele mai
primejdioase care bantuie epoca in care traim, pentru a putea sa ne aparam cat putem mai
mult sufletele de raul lor. Fiind mai constienti de acestea, vom sti mai bine si sa aplicam
remediile duhovnicesti ale Sfintilor Parinti, vom sti sa folosim mai adecvat armele pe
care Biserica ni le pune la dispozitie si a le aplica intelept, in cunostinta de cauza, aplicat
anume acestor conditii in care traim si acestor ispite cu care ne confruntam.
Tinta a fost sufletul nostru. Incepand cu Revolutia franceza, oprimantii au lucrat
asupra victimelor nu numai prin detentiune si crima, ci si prin reeducare,
afirma parintele marturisitor al lui Hristos, Gheorghe Calciu. Principiul reeducarii
functioneaza si el pe doua planuri cel al aplicarii violente si bruste, prin teroare, si
cel al desfasurarii sale in in lentoare, istoric, ca o evolutie necesara spre care se
indreapta intreaga omenire. Prin evolutia sa lenta, popoare intregi se schimba, se
reformeaza, isi schimba cadrele de vietuire traditionale. Ne aducem aminte de faimoasa
teorie a formelor fara fond prin care T. Maiorescu critica starea societatii romanesti ce
imprumutase formele institutionale vestice, civilizate si europene, in timp ce in
profunzime, in realitate, modul de vietuire nu era european, civilizat. Cu alte cuvinte,
elitele care au construit Romania asa cum este ea astazi se raportau la valori de
imprumut, invatate la Paris de la mari admiratori si sustinatori ai revolutiilor din Franta.
Aceste valori nu erau traite si experiate de poporul roman, si nici macar nu erau valori ale
poporului francez, ele erau simple creatii abstracte ale unor filosofi de salon care erau
cu totul lipsiti de experienta politica si foarte vrajmasi monarhiei si bisericii catolice.
Asadar, incepand cu zorii modernitatii, s-a raspandit, prin revolutii, sau, mai lent,
prin reforme, acest mod de viata al formelor fara fond, care functiona in sistem
schizofrenic. Adica, desi in casa ta erai roman, si traiai dupa cum ai invatat de la
strabunii si parintii tai, afara, in public, erai european, cu haine nemtesti si cu
pretentia ca ai institutii europene. Dar istoria a mers inainte, si acum ne aflam intr-un alt
stadiu. Cine mai crede ca ne aflam stazi intr-o situatie de tipul formelor fara fond se
insala. Revolutiile, reformele, si mai ales comunismul, au spart acest perete protector al
vietuirii private traditionale, al trairii macar in intimitate a celor mostenite de la parinti.
Astazi ne aflam in stadiul omului celui nou, stadiul reformatului, al
542

reeducatului. Astazi fondul insusi este pervertit, pentru ca s-a ajuns la tinta la
sufletul omului.
Acum suntem romani la suprafata, dar europeni inlauntrul nostru. Deoarece omenirea,
saturata de modernitate, secatuita de rationalism, a cautat, oarecum firesc, sa se
reintoarca la traditii. Dar acest mod de viata traditional este disparut, pentru ca
nimeni nu il mai traieste. Cautarea, pornita dintr-o intuitie fireasca a omului, sfarseste
stramb, foarte stramb in recuperarea traditiei ca ornament, ca obiect de muzeu, ca
exponat tratat ca sa nu putrezeasca, insa lipsite cu totul de viata. In acest sens
actioneaza si U.E., cu ale sale sloganuri mincinoase despre diversitatea in unitate si cu
programele sale care sunt destinate zonelor ce sunt declarate istorice, multe dintre ele
manastiri Da, se dau bani, se fac programe, dar toate acestea pentru a conserva
mortuar traditia, pentru a o transforma in simplu ornament. Ca si cum daca ne punem
in loc de bibelourile din vremurile comuniste o opinca curatica si exotica, ne putem
impartasi cu vreo picatura din modul vechi de viata al stramosilor nostri. Tinta a fost
atinsa, la nivel general. Iar acest proces de falsificare prin re-creare artificiala a traditiei,
prin muzeificare, se afla in plina desfasurare. Iar scopul este ca pe dinlauntru sa fim
apostati, iar pe dinafara crestini. Cum? Incercam mai jos sa punem cap la cap
marturiile celor ce au avut intuitia vremurilor noastre.
Una din principalele mize ale lucrarii satanei in aceste zile este pervertirea constiintelor
si a puterii de judecata, a gandirii normale si sanatoase, tocmai pentru ca omul sa nusi mai poata folosi darurile mintii, facultatile de cugetare si judecata in folosul mantuirii
sale, sa nu mai stie sa sesizeze dimensiunile mai profunde al vietii, ratiunea existentei
noastre pe acest pamant pe care ar trebui sa ne simtim straini si calatori. Se spune ca
diavolul este semanatorul tulburarii, al confuziei, al indoielii, al derutei, al ametelii
si al haosului. Interesul lui de prima instanta este sa ne ravaseasca mintea pana acolo
incat sa nu mai putem distinge deloc albul de negru si adevarul de minciuna, nici sa mai
fim capabili sa deslusim nuantele si, mai ales, sa deosebim duhurile. In al doilea moment,
odata cucerit primul si cel mai important fort mintea noastra el urmareste sa
blocheze interventia fireasca, autoprotectoare a anticorpilor spirituali si tinteste
ca energiile vointei noastre lucratoare inspre cele ale Duhului sa fie paralizate,
vlaguite, secate, netrebnicite. Nu mai avem putere sau nu mai avem motivatie sa ne
impotrivim. In acel moment, actiunea de infectare a sufletului nostru cu toate duhurile
rautatii, minciunii si uratului se poate desfasura nestingherita pana la capat, pana la
distrugerea sa.
Dar aceasta lucrare dusa la scara mare, la nivelul intregii societati, se manifesta cu putere,
si pe plan duhovnicesc, si intre cei ce fac parte din Biserica. Mai ales aici da vrajmasul
cele mai puternice atacuri, pentru ca aici se afla principalii sai inamici si aici este si
singurul loc de care ii este cu adevarat frica. Regasim si in Biserica, uneori cu mai mare
putere, ceea ce Parintii au numit actiunea Marii Apostazii sau lucrarea tainei
faradelegii, ce se manifesta si la nivel global. Duhovnicia se vrea a fi pervertita si ea,
iar una din tinte este tot distrugerea capacitatii credinciosilor de a discerne, de a
avea dreapta judecata, de a se forma realmente (si ca intelegere, si ca traire) in
cugetul si in Duhul Bisericii, al Sfintilor Parinti. Din pacate, astazi foarte putin se
543

accentueaza in Biserica aceasta necesitate esentiala a discernamantului, fara de care nici

o lucrare duhovniceasca nu poate fi exercitata cu folos si pazita de inselare. Cu atat mai
mult cand inselarea este astazi la tot pasul si imbraca cele mai felurite forme. Notiunile
fundamentale ale invataturii crestine sunt supuse astazi unui ingrozitor proces de
falsificare. Sa amintim acum numai in treacat despre cat de pervertite sunt, in multe din
discursurile bisericesti, ideile de ascultare, de smerenie, de ne-judecare, de
iubire, de pace sau de misiune, ca sa nu mai vorbim de obsedantele concepte de
unitate si de ecumenism. Multe alte exemple se pot da si este nevoie sa fie discutate
cu de-amanuntul, dar acest palier duhovnicesc al actiunii de reeducare a mai facut si va
mai face (chiar daca nu neaparat intr-o maniera sistematica, dar este ceva ce ne preocupa
in mod constant) obiectul unor articole separate pe Razboi intru Cuvant.
Am plecat de la experimentul Pitesti pentru a creiona cele doua fatete ale organizarii
societatii totalitare de astazi: o fata crunta, hidoasa, cea a reeducarii demente prin
teroare, si o alta fata, a confuziei, a vagului, a aparatentelor inselatoare, a reeducarii
prin torpoare, cum spunea in mod inspirat o sora si prietena a noastra.
Totalitarismul de astazi combina in mod eficient strategia zaharelului cu cea a
biciului, bici care, el insusi, ia astazi ia infatisari foarte rafinate. Construieste orase
uriase, comoditati tot mai sofisticate, te hraneste, te incalzeste, te (re)educa si te
scuteste si de grija de a iti educa si forma copiii tai (fiind pe cale sa-ti reduca drastic,
pana la interdictie inusi dreptul de a-ti mai educa liber proprii copii! aceasta este
tendinta foarte clara pentru viitor, experimentata deja partial in unele state si cu unele
semne deja existente si la noi). Planifica totul, centralizeaza totul, inregistreaza totul,
organizeaza totul. Iti ofera locuinte, indatorandu-te prin credite pana la sfarsitul vietii. Iti
promite batraneti (relativ) linistite, calculandu-ti, prin asigurarile sociale, in fata ta,
fiecare banut. Iti ridica uriase constructii in care gasesti tot ce pofesti, numai sa intinzi
mana. Si tot asa Prin toate acestea cauta sa-ti creeze un lant inextricabil de dependente
din care sa nu mai poti iesi. Te leaga, adica, prin fire tot mai multe, care se numesc
credite, asigurari sociale, de sanatate, de educatie, de aceasta minunata lume noua. In
acelasi timp, emite legi tot mai constrangatoare, pentru a sanctiona drastic orice
abatere de la frazeologia oficiala, marginalizeaza orice individ suspect care greseste
prin simplul fapt ca e diferit si gandeste diferit. Mai bine spus, pentru ca e normal si
gandeste normal!
In textele de mai jos prezentam doua tipuri de diagnostice duhovnicesti care arata, poate
cel mai potrivit, cum anume stam. Vom incepe printr-un text al Sf. Chiril al Alexandriei,
care descrie tactica prin care vrajmasul se straduieste sa distruga omul de la inceputul
vremilor acestora. Intelegem mai bine, cu ajutorul Sfantului Parinte, de ce astazi
programul de munca (sau robie) al majoritatii oamenilor se intinde de dimineata
pana seara, special pentru a se secatui puterile sufletesti ale omului si a-l reduce
strict la orizontul sau pamantesc, la simpla conditie biologica. Mai mult, vom intelege
si mai bine, citind marturiile Sfantului Ignatie Briancianinov si ale Cuv. Paisie
Aghioritul, cum, deja patruns si inmuiat bine de epuizarea acestei robii samavolnice,
omul este mult mai permeabil la ispitele subtile ale vrajmasului. Extenuat in acest mod,
omul are tendinta sa asiste pasiv la invadarea constiintei si mintii sale cu sugestiile
544

omniprezente in lumea de astazi (de exemplu: omul zilelor noastre, care este solicitat la
maximum la serviciu, intorcandu-se acasa, nu gaseste putere decat sa se relaxeze
uitandu-se la TV). Adica sa se anestezieze si mai mult, sa se lase patruns, incet-incet,
de otrava prin care vrajmasul ii amorteste sau chiar ii paralizeaza judecata, vointa
si afectivitatea normala. Omul contemporan este stimulat sa nu mai gandeasca critic si
echilibrat, este invatat sa ocoleasca tot ceea ce poate starni conflict interior sau criza, sa
nu problematizeze, SA NU MAI AIBA NELINISTEA CEA BUNA.
Al doilea tip de diagnostic duhovnicesc este cel pus de teologul apologet ortodox Virgiliu
Gheorghe, intr-o sintetizare cat se poate de lamuritoare privind cele doua fatete ale
totalitarismului de astazi: zaharelul si biciul, prin rezumarea celor doua distopii, celor
doua carti aproape profetice ale secolului XX: 1984 a lui George Orwell si Brave New
World a lui Aldous Huxley:

Sfantul Chiril al Alexandriei despre scopul si consecintele muncilor egiptenesti:

Pe acestia [pe fiii lui Israil], fiind impinsi la inceput de foame, i-au luat in stapanire
egiptenii, incat din oameni liberi si de origine de sus si din vita de sfinti, i-au facut
supusi pe neasteptate si pe nepregatite, subjugati stapanirii lor si i-au asuprit
salbatic, dand ca motiv al cruzimii impotriva lor, urmatoarele: <<Dar s-a ridicat alt rege
peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif. Acesta a zis catre poporul sau: Iata, neamul
fiilor lui Israel e multime mare si e mai tare decat noi. Veniti dar sa-i impilam, ca sa nu
se mai inmulteasca si ca nu cumva la vreme de razboi sa se uneasca cu vrajmasii nostri
si, batandu-ne, sa iasa din tara noastra!>> (Iesire 1, 8-10). Il intrista, cred, pe
stapanitorul egiptenilor, chiar si numai gandul la libertate al celor subjugati printr-o
supunere silnica si nu cu voia lor. <<De aceea au pus peste ei supraveghetori de
lucrari, ca sa-i impileze cu munci grele. Atunci a zidit Israel cetati tari lui Faraon:
Pitom si Ramses, care serveau lui Faraon ca hambare, si cetatea On sau Iliopolis>>
(Iesire 1, 11).
Caci acestea au fost roadele stapanirii de nesuportat: suferintele neintrerupte, lucrari la lut
si la caramida, cetatile inconjurate de ziduri si de turnuri si movilele ridicate in camp,
care se faceau fara plata si cu sudoarea multa a celor ce munceau la ele. Caci stapanitorii
veacului aceestuia, punand stapanire pe nenorocitele suflete ale oamenilor, le
dezvlaguiesc (le storc de vlaga n.n.) in lucrari la lut si la caramizi si in cele ce se fac
pe pamant si pentru pamant si legandu-le de niste munci rele si nefolositoare (caci
asa sunt cele ale timpului si privitoare la timp), le silesc sa primeasca o viata amara si
mult chinuita, care nu le va aduce niciun folos celor siliti sa o rabde. Caci cu ce pot folosi
lucrurile si patimile trupului nefericitului nostru suflet? Dimpotriva, vom aduce castig
diavolului si dracilor si bogatia si marirea va fi a imparatiei vrajmase, precum si Faraon
nu putina slava socotea sa aduca cetatile pe care i le zideau lui fiii lui Israiul, siliti sa faca
aceasta fara mancare si fara plata ()

545

Muncile israelitilor infatiseaza tipul si icoana muncilor noastre pamantesti desarte si

profane, pe care le savarsim siliti si biciuiti de Satana si de puterile rele cele impreuna
cu el, pe care Sfanta Scriptura i-a indicat prin numele supraveghetorilor. Acestea
sunt imprastierea cea rea plina de sudoare si de osteneala si inecate in lutul necuratiei si al
placerii mocirloase. Dar s-a milostivit Dumnezeu si atunci de cei impilati in modul cel
mai dispretuitor si mai salbatic de stapanirea egiptenilor, de cei le slujeau acestora fara
trebuinta. Si si-a facut indata din preabunul Moise un slujitor al bunavointei sale fata de
ei. Dar oare nu-L vom afla pe Dumnezeu facand aceasta si cu noi insine? ...
(Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, Partea intaia, Inchinarea si slujirea in Duh si
Adevar, Editura Institului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti,
1981).

Sfantul Ignatie Briancianinov despre strategia ispitelor subtile si molesitoare:

n cele mai multe cazuri ncercrile ce vin asupra noastr, la prima vedere, sunt
nensemnate nct nici nu le-ai putea socoti ncercri. Dar aceasta-i doar o viclenie a
vrjmaului care, datorit unei experiene ndelungate, a dobndit n lupta cu omul neclit
o dibcie extraordinar. ngerul czut a observat c ispitele evidente, grosiere i violente
i insufl omului un zel puternic i un mare curaj pentru a se lupta cu ele. Pentru a
rmne ascuns, le va nlocui pe acestea cu ispite mai uoare, dar foarte subtile, i de
o extrem eficacitate. Ele nu provoac zel n inimile noastre, ele nu declaneaz o lupt
spiritual, dar te in ntr-un fel de letargie i arunc duhul nostru n stare de
espectativ. Ele te copleesc i n mod progresiv i epuizeaz puterile psihice, te arunc
n plictiseal i n inactivitate; ele te ruineaz i fac din tine o int a patimilor, ca
urmare a slbnogirii, plictiselii i inactivitii. Viclenia diavolului i greutatea luptei pe
care o duce el astzi cu clugrii au fost descoperite mai dinainte de ctre Dumnezeu.
Dumnezeu i ncununeaz pe lupttorii de astzi ca i pe cei de demult, dei nevoinele
acelora, n mod aparent, erau mai mari dect ale acestora. S ne pzim dar s nu ajungem
n istovire, n plictiseal i n lenevire! S ne mobilizm toate puterile i toat atenia
pentru a pzi poruncile Evangheliei! mplinindu-le vom descoperi nenumratele curse
ale vrjmaului i viclenia cu care el le combin i le pune n lucrare. Vom vedea c
necazurile i ispitele de astzi, uoare n aparen, tind, ca i cele de odinioar, s-l
ndeprteze pe om de Hristos, s distrug din lume adevratul cretinism, nelsnd s
dinuiasc dect forma exterioar (!), cu care s-i nele mai uor pe oameni. Vom
vedea c ispitele uoare pe care satan le pune n lucrare cu o rutate infernal acioneaz
mult mai eficient dect ispitele violente, sigure, vzute i directe.
(Sf. Ignatie Briancianinov, Faramiturile ospatului, Episcopia Ortodoxa Romna
Alba-Iulia, 1996)

546

Cuviosul Paisie Aghioritul despre anestezicul injectat de vrajmas si despre generatia

noastra fiarta:
Am spus unor medici cu care discutam despre anestezia pe care o fac la operatii:
<<Anestezia celui viclean are consecinte neplacute asupra omului, in timp ce aceea pe
care o faceti dumneavoastra ajuta>>. Anestezia diavolului este otrava pe care o
arunca sarpele peste pasari sau peste iepurasi ca sa-i paralizeze si sa-i inghita fara a
se impotrivi. Diavolul, atunci cand vrea sa lupte un om, trimite mai intai un dracusor
anestezist, ca sa-l faca pe om nesimtit, duca care merge el insusi si-l ciopleste, si
face din el orice vrea Dar inainte merge anestezistul. Ne face injectie cu nesimtire si
uitam de grija mantuirii. Iata, vezi, noi monahii, am fagaduit rabdare cand vom fi
ocarati, batjocoriti etc, dar in cele din urma de multe ori ispita ne zapaceste si facem
cele potrivnice celor fagaduite. Altfel incepem si altfel sfarsim. Pentru altceva am pornit
sa mergem, si in alta parte mergem.
Le-au distrus pe toate, familia, invatamantul, serviciile Nu-i intereseaza nimic!
Nu au nimic inlauntrul lor... () Exista un duh caldicel, deloc barbatesc. Ne-am
stricat cu desavarsire! Cum ne mai rabda Dumnezeu! Demult, ce buna-cuviinta exista!
Ce marime de suflet! (.) Cu acest duh rebel care a intrat, cu aceasta nepasare, s-a
terminat, s-a inecat tot statul. () Nepasarea fata de Dumnezeu aduce nepasarea si
fata de toate celelalte; aduce descompunerea. () Dar generatia de astazi este
generatia nepasarii! Cei mai multi actioneaza numai de parada. Dar sa nu le spui sa se
apere, daca s-ar intampla ceva! Astazi nici parazi nu mai vor. Mai demult mergeau la
parazi, auzeau un mars si tresarea ceva in ei. Astazi exista un duh razvratit la noi, la greci.
Desigur, alte popoare sunt mai rau, pentru ca nu au idealuri ().
Dar si crestinii de azi nu sunt luptatori. Primii crestini erau nuci tari; schimbau
toata lumea. Si in epoca bizantina, au scos o icoana din biserica si s-a impotrivit toata
lumea. Hristos S-a rastignit pentru noi ca sa inviem si noi suntem nepasatori! ()
Nu, astazi in lume nu se mai justifica nestiinta. Lipseste dispozitia cea buna, marimea
de suflet.
Prezena cretinilor este mrturisire de credin. Cineva poate ajuta mai mult cu
rugciunea, dar tacerea lui o vor exploata ceilali i vor spune: Cutare i cutare n-au
protestat, prin urmare sunt de partea noastr, sunt de acord cu noi. Dac nu ncep unii
s loveasc rul, adic s mustre pe cei care smintesc pe credincioi, se va face mai
mare ru. Astfel se vor ntri puin cei credincioi, dar vor fi mpiedicai puin i cei ce
lupt Biserica. Biserica nu este corabia lor cu care sa faca plimbari, este corabia lui
Hristos. Acestia sunt de blamat. Singurul lucru care ii intereseaza este sa aiba salariu
mare, masini de lux, sa alerge la distractii () Alii iari din buntate spun:
Ereticilor, nu le spunei c sunt n rtcire, ca s le artm dragoste. i aa pe toate
le niveleaz. Dac acetia ar fi trit n primii ani ai cretinismului, n-am fi avut nici
un sfnt. Atunci spunea cretinilor: Arunc numai tmie n foc i nu te lepda de
Hristos! Dar n-au primit; F-te numai c arunci!. Nici aa n-au primit; Nu vorbi
despre Hristos i du-te liber n alt parte. Dar nici pe asta n-o primeau. Astazi vezi o
lume fiart.
547

(Cuv. Paisie Aghioritul, Trezire duhovniceasca, Editura Evanghelismos, Bucuresti,

2003).

Virgiliu Gheorghe despre cele doua fete ale totalitarismului:

Big Brother este cu ochii pe tine
Atat la Orwell, cat si la Huxley societatea de maine este una totalitara, in care
preocuparea principala a dictatorilor cei care au acumulat puterea este cum sa poata
controla mai bine mintea oamenilor, cum sa faca mai eficient procesul spalarii
creierelor. Scriindu-si cartea la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in plina
perioada a ascensiunii puterii sovietice, Orwell opteaza pentru metoda violenta, pentru
un regim al terorii, inspirat parca din lagarele de reeducare din China, Rusia sau
Romania. Universul concentrationar orwelian este alcatuit din partidul interior elita
conducatoare, oamenii din umbra -, partidul exterior instrumentele prin care se
realizeaza guvernarea, oamenii care suporta in cel mai inalt grad regimul terorii si prolii
poporul tinut in intunericul lipsei de educatie. Ministerele cele mai importante prin care
se realizeaza guvernarea sunt:
- Ministerul Adevarului, cel care administreaza ideologia conducatoare, marea
minciuna prin care e condusa lumea. Sarcina lui e sa rescrie permanent istoria, sa falsifice
realitatea, sa reduca limbajul prin restrangerea fondului lexical si a campului de
semnificatii a cuvintelor, astfel ca ele sa nu mai permita o gandire profunda;
- Ministerul Iubirii, cel care se ocupa de urmarirea indivizilor, de reeducarea prin
tortura a celor care cad in erezia de a gandi altfel decat partidul;
- Ministerul Abundentei, duce politica infometarii;
- Ministerul Pacii se ocupa de razboi, un razboi care nu se mai termina niciodata.
Starea permanenta de razboi, teroarea, favorizeaza confuzia si haosul, justifica orice
masura a partidului si, totodata, stabilitatea sistemului. Ecranul televizorului este asezat in
toate locurile publice, precum si in casa fiecaruia, fara a exista posibilitatea de a-l
inchide, imaginile acestuia, ideologia partidului ii urmareste obsesiv pe locuitorii acestei
lumi. Lozincile care guverneaza gandirea absurda a acestei dictaturi sunt:
- Razboiul este pace;
- Libertatea este sclavie;
- Ignoranta este putere.
In ultimele pagini ale cartii apar cele doua lectii fundamentale ale reeducarii: 1. Daca
partidul iti spune ca doi plus doi fac cinci sa crezi cu adevarat ca asa este; 2. Nu
548

ajunge numai sa te supui Partidului. Trebuie sa te golesti de sine pentru a-i face loc
acestuia sa te umple de cele ale sale.
Trebuie sa-l iubesti din toata inima pe Big Brother.

Conditionati sa fie fericiti

Dar ce este fericirea?
In minunata lume noua imaginata de Huxley, spalarea creierului se va realiza exclusiv
prin mijloacele blande, in esenta magice si hipnotice, prin conditionarea pavloviana
a atitudinilor si comportamentelor si prin inocularea hipnopedica a ideologiei. In
aceasta lume oamenii sunt liberi sa gandeasca, dar ei gandesc numai ceea ce au fost
conditionati sa gandeasca. Libertatea se exprima nu prin a putea gandi asa cum vrei, ci
prin a te distra asa cum ti se nazare. Problema constiintei este rezolvata prin disolutia
completa a acesteia. Spalarea creierelor se va face prin degradarea morala a copiilor,
inca din primii ani de viata, prin ruperea lor de familie, de trecut, de natura si de
carti. Prin forta imprejurarilor, indivizii acestei lumi sunt modelati complet dupa chipul
ideologiei conducatoare. Desi nu exista violenta, izolarea completa de familie, de lume si
de adevar face ca oamenii Minunatei lumi noi sa fie intr-o mai mare masura lipsiti de
libertatea de a gandi decat cei din lumea lui Orwell. Inginerii, oamenii de stiinta ai
acestei lumi studiaza si aplica metodele prin care se poate patrunde in adancul
mintii omului, de unde sa-i poata dicta cum sa gandeasca, cum sa simta si ce trebuie
sa faca pentru a fi fericit. Exista si aici niste conflicte produse de cativa dintre cei care,
dintr-o deficienta de conditionare, constientizand situatia in care se afla, se revolta intr-un
fel sau altul impotriva sistemului. Acestia vor sfarsi izolati pe o insula, iar salbaticul cel
nascut intr-o rezervatie de indieni, deci total neconditionat, nesuportand sa mai traiasca in
lumea fericirii fara constiinta si adevar, de fapt a artificialului si a falsitatii, se va
sinucide. Iesirea nu exista pentru ca nu mai este cautata. Pentru oamenii din minunata
lume noua nu mai exista iesire, nu din cauza fortelor de represiune, ci pentru ca
acestia nu mai cauta iesirea. Fuga de orice fel de conflicte se realizeaza in spatiul
imaginarului, fie televizual, fie orgiastic sau narcogen. Drogul este solutia prima si
ultima a oricarei probleme. Iar cei care incalca legile erotismului libertin, legandu-se
sufleteste si pe durata de cineva, cei care refuza drogul, sunt declarati indezirabili si vor fi
eliminati. Oamenii lumii noi sunt multumiti si fericiti pentru ca au multa paine si mult
circ.
Dupa cum am mai spus, desi par atat de deosebit structurate, exista o multime de
elemente comune celor doua tipuri de dictatura, care nu fac altceva decat sa ne ajute
sa intelegem ca, in esenta, obiectivele lor sunt aceleasi. Dar ce este cel mai curios,
odata cu trecerea timpului, aceste elemente se contureaza tot mai bine, venindu-le, parca,
vremea sa se intrupeze in istorie. Trebuie remarcat insa ca spiritul general chiar si al
mijloacelor de control politienesc ramane inca cel huxelian. Imaginea bine cosmetizata
a statului democratic, a drepturilor omului sau al parintelui iubitor care-si cearta
549

copilul, doar pentru ca-i vrea binele, nu trebuie stricata. Mijloacele de urmarire
raman inca ascunse sub masca neutralitatii, pentru a salva pe cat se va mai putea
iluzia libertatii. Ele nu trebuie sa induca sentimentul de teama in popor, ci, dimpotriva,
pe cel al sigurantei pe care o ofera acest control total al realitatii. Controlul absolut al
persoanei umane nu mai este doar un imperativ al fictiunii orweliene. Ranjetul lui Big
Brother, daca suntem putin mai atenti, transpare chiar si in rapoartele prezentate la
nivelul marilor organisme internationale. ()

Cartea, dusmanul regimurilor totalitare

In lumea lui Orwell este prezenta cartea, dar aceasta este mistificata in laboratoarele
Ministerului Adevarului. In Minunata lume noua este conditionata repulsia fata de
carti, caci, ramane in permanenta riscul ca ei sa citeasca vreun lucru de natura sa
deconditioneze in mod nedorit unul din reflexe. Ce se intampla astazi in cadrul
societatilor avansate? Sistemul educational american este la pamant, este o ruina.
Patruzeci de procente dintre tinerii americani care intra la Colegii recunosc ca nu stiu sa
scrie si sa citeasca corect. Douazeci si trei de milioane de adulti sunt analfabeti. (Raportul
specialistilor de la Universitatea Columbia SUA The Global Economy, 1990).
Prin urmare, televiziunea si cultura divertismentului au reusit mai bine decat distopicele
ministere ale propagandei statelor totalitare sa-i indeparteze pe copii de carte.
Creierul copiilor care-si petrec timpul preponderent in fata televizoarelor si Internetului
este cu adevarat conditionat sa nu mai gaseasca placere in lectura. Nu numai ca aceasta
este mai putin fascinanta ca imaginea in miscare sau pentru ca ar pretinde un efort mai
mare, ci si pentru ca tot ce inseamna vizionare reprima edificarea retelelor neuronale
implicate pe parcursul lecturii.
Cartea ar putea disparea pe viitor in primul rand pentru ca nu se vor mai gasi suficienti
oameni care sa o aprecieze, care sa o doreasca, care sa o cumpere. Civilizatia Gutenberg
este, dupa cat se pare, inlocuita de cultura halucinatiei colective, de cultura
fantasmelor si a balaurului antropomorfizat si cu iesire la ecranul ultraplat.

PARINTELE IOANICHIE BALAN. BLANDUL MARTURISITOR DE 4 ANI IN

VESNICIE. Cuvinte de folos (I): Rugati-va mai mult! Cine vorbeste mult, pagubeste
mult
550

Postat de admin pe 22 Nov 2011 la 12:00 pm | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti,

Calugaria / viata monahala, Credinta in familie, Crestinul in lume, Mandria, trufia,
Parintele Ioanichie Balan, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?),
Vremurile in care traim | Print |

Medicamentul lumii nu este streptomicina sau stiu eu ce alt medicament.

Salvarea lumii, medicamentul lumii este iubirea. Iertati-va, iubiti-va, mai
vizitati-va, incurajati-va, ajutati-va... Cand va disparea iubirea va veni sfarsitul
lumii!
Iubiti-va preotii si rugati-va pentru ei, caci cu rugaciune ii veti face mai
buni, nu cu carteala sau cu cleveteala!
***
Cititi si:
PARINTELE IOANICHIE BALAN marturisiri video (22 nov. 2007)
Treziti-va, frati romani, pana nu-i prea tarziu! strigatul de dincolo de moarte al
Parintelui Ioanichie Balan
Parintele Ioanichie Balan, o viata pentru Hristos
Printele Ioanichie Blan, un om al Duhului

***
Rugaciunea
Sa ne invatam cu rugaciunea. Orice ar fi, cine se roaga are numai de castigat. Cine
vorbeste, pagubeste. Cine vorbeste mult, pagubeste mult.
Rugati-va mai mult. Cand un popor se roaga, fie si numai unu la suta, Dumnezeu
cruta tara.
Te rogi mai mult, devii vesnic. Vrei sa aduci o contributie majora familiei tale si
neamului in care te-a nascut Dumnezeu? Roaga-te mai mult.
Sa incepem cu rugaciunea. Teoria e pe planul doi. Nu te intreb cata carte stii si nu-ti
spun cata stiu eu. Eu intreb: Cat te rogi, frate?. Si de acolo imi dau seama de ce ai
551

sau nu ai liniste. Trebuie sa ne intoarcem la rugaciunea parintilor nostri. N-ati avut

mama si bunici acasa? Cand ne-om ruga noi ca bunicutele noastre, se schimba
situatia in Romania. Nu v a aduceti aminte? Cine nu stie? Bunica punea broboada pe
cap, statea in genunchi si se ruga si plangea in basma si se stergea cu capatul
broboadei. Ea nu stia decat Tatal nostru si vreo doua rugaciuni, dar rugaciunea ei
oare o am eu? Parintele Dimitrie Bejan si Parintele Cleopa au vazut o taranca cu opinci
in picioare care se ruga si avea o flacara mare de foc deasupra capului. La aceasta
rugaciune trebuie sa ajungem noi. Ori e foc, ori e nimic. Si atunci nu mai trebuie sa
facem cereri la parlamente sa ne dea cutare. Apelam la Dumnezeul luminii si la focul
rugaciunii.
Intai sa va rugati si dupa aceea sa va apucati de orice actiune. Daca nu te-ai rugat
mult, nu reusesti in ziua aceea mult. Faceti incercarea aceasta. Si eu am observat
aceasta. De pilda, eu mai stiu niste rugaciuni pe de rost. Cand ma duc la drumuri lungi
undeva sau chiar pe tren intr-o deplasare si am un obiectiv foarte important de realizat,
fac si eu ce rugaciuni pot, si inchei cu Acatistul Bunei Vestiri, pe care noi calugarii il
stim pe de rost, ca e de datorie sa-l stie orice calugar. Sa vezi ce bine iti merge atunci.
Cand ai facut numai pe jumatate acatistul, primesti numai pe jumatate. Cand e
facut tot, parca toate usile se deschid si reusesti. Rugati-va mai mult, sa vedeti cum
reusiti. Rugati-va mai mult si sa vedeti cum Dumnezeu le rezolva prin ingerii Lui. Ca
daca le-am face toate numai noi, unde mai sunt ingerii lui Dumnezeu? Totul este saL slavim pe Dumnezeu. Nu-i nevoie sa-I ceri lui Dumnezeu ce-ti trebuie. Slaveste-L
pe Dumnezeu si El iti da si ce-ti trebuie tie. Nici nu te astepti, si gasesti blidul cu
macare pe masa.
Cand incepi o casa noua, cand incepi o familie noua, cand incepi sa faci ceva de folos
pentru casa ta sau pentru altii, nu incepe pana nu te rogi si nu postesti. O zi, doua, trei, o
saptamana, pana seara, dupa cum poti, dar cu binecuvantare duhovnicului tau.
Cand avem necazuri multe si mari si nu ni se implineste nici o cerere, sa promitem lui
Dumnezeu ceva: ca vom ajuta la o biserica, ca vom creste un copil orfan, ca vom merge
pe la cei saraci. Fiecare cat poate, nu sa promita ce nu poate. Cat poti si cat crezi ca ai. Sa
vezi ce repede ti se implineste cererea.
Indumnezeirea omului incepe cu rugaciunea si se termina cu rugaciunea. Incepi cu
Tatal nostru si termini cu rugaciunea inimii sau cu rugaciunea cea de foc si cu lacrimi
care curg fara sa stii cum si cand, si care nu mai inceteaza.
Zi macar de 10 ori Doamne Iisuse si ti se sfinteste gura.
Sa te rogi pentru pace pana ce o dobandesti.
Tu roaga-te si aceasta este Filocalie.
Fara rugaciune devenim crispati, suparati, intunecati, mandri.

552

Staruirea in rugaciune este cea mai mare fapta, ca de aici vin toate.
Daca ai invatat sa te rogi, stii toata teologia.
Sfanta Liturghie
Cat se mai face Sfanta Liturghie pe pamant pretuiti biserica si nu stati in timp de
sarbatoare sau duminica pe la porti, pe la nunti, pe la cumetrii sau afaceri.
Sa stai la Sfanta Liturghie este mai de folos decat a face metanii, a citi la Psaltire sau a
face alta nevointa.
Trairea in Hristos
Viata omului este o taina, nici omul nu-si cunoaste taina vietii lui. Traiesti cu Hristos,
fara sa stii ca esti chiar langa El, dar simti ceva, simti bucuria, simti pacea, si aceea e
prezenta lui Hristos.
Hristos e cu noi. Asta este bucuria noastra. Nu cata avere ai si cate masini in poarta,
ci cata bucurie ai in Hristos, cat te hranesti din rugaciune vorbind cu Hristos.
Legatura ta cu Domnul, cu cerul, cu vesnicia. Asta conteaza.
Faceti milostenie sufleteasca in ficare zi, ca milostenie trupeasca nu prea avem de unde.
Ce inseamna milostenie sufleteasca? Sa iei o carte sfanta sau Noul Testament si sa
mergi la un crestin bolnav, la o batranica, la un om sarac si sa ii citesti de acolo un
capitol, sau sa faceti rugaciune, sa cititi un acatist sau Paraclisul Maicii Domnului. Si
te inchini, si se bucura si bolnavul si tu ca ai facut o milostenie. Deci fa milostenie nu cu
bani, ci fara bani, ca e mai mare milostenia sufleteasca, sa mangai un om, sa mergi
la un bolnav, sa-i duci o carte buna, sa-i duci o cruciulita, sau mai ales, sa duci la
preot pe o ruda de a ta, sau barbatul, sau sotia, sau copilul, sau fata, ca poate nu
sunt spovediti de multi ani de zile. Deci a duce un om, care nu s-a spovedit de mult
timp, la preot, este cea mai mare milostenie. Sa fie si el spalat, curatit si impacat. Sau pe
altul sa-l indemni la biserica duminica, sa nu lucreze, sau pe altul sa-l indemni sa
meraga la un spital, pe altul sa-l indemni sa se impace cu sotia, cu copiii. Indemnati
lumea spre biserica, spre duhovnic, spre Hristos. Nu ii oferi bani, nu ii oferi cadouri, ci
ii oferi pe Hristos, care e mai scump decat toate. Deci iata atatea fapte de milostenie pe
care puteti sa le faceti.
Schimbarea lumii nu vine nici din Japonia, nici din America, nici de la Moscova.
Schimbarea lumii vine din casele noastre, din inimile noastre.
Foarte greu poti trage un suflet din pacat la fapta buna, din iad in rai, din necredinta sau
din secta sa-l tragi la Hristos, la Sfanta Cruce si la biserica. Sau sa-l scoti pe altul din
carciuma si sa-l faci crestin bun, sa iubeasca Biserica si pe Hristos. Cel mai greu este de
vanat nu pasari, nu avioane prin vazduh, nu rachete, nu altceva, ci sa vanezi un

553

suflet de om si sa-l scoti din rautatea lui si sa-l aduci in bratele lui Hristos. Este cel
mai greu lucru in viata asta, dar este si cel mai rasplatit si cel mai scump pe pamant.
Sa primim cuvantul lui Dumnezeu nu asa: A, a mai spus si ieri vorba asta! Am mai
auzit-o o data. Nu, fratilor. Sfintii Parinti, cand ascultau sau citeau un cuvant din
Evanghelie pe care-l stia toata lumea pe de rost, incepeau sa planga. Totdeauna
oamenii cu viata sfanta, care au inima deschisa pentru cuvant, pentru Hristos si
pentru mantuire, cand aud cuvantul, chiar daca e tot acela, ei plang, inima lor
vibreaza, ei Il doresc pe Hristos, il simt in inima lor, vor sa-L tina mai mult in bratele lor.
De aceea ii vezi ca stau mai mult la rugaciune, de aceea si postesc tot mai mult, de aceea
se spovedesc tot mai des, de aceea cand se roaga plang si ravnesc pentru Sfanta
Impartasanie.
Drumul crucii este drumul mantuirii. Salvarea nu va veni nici de la rasarit, nici de la
apus, ci numai de sus. Dar nu se mai uita nimeni in sus, cica de sus nu vine nici un
dolar. Salvarea o da Hristos, dar prin cruce, prin jertfa personala, daca o accepti.
Daca nu o accepti, esti un spectator, ca si cum te uiti la un film, si a trecut filmul, a
trecut viata si te-a carat cineva la mormant. Pacat de tine.
De aceea nu merge bine lumea aceassta, ca noi vrem sa facem o alta lege, nu legea
Evangheliei. Nu luam pe Hristos de model, ca sa ne jertfim si noi, caci atunci s-ar
naste copii, ar fi societatea echilibrata. Asa, doua vorbe si un cuvant si hai la tribunal, neam despartit; hai la doctor, am scapat de copii.
Fereasca Dumnezeu sa ne ajunga blestemul pomului celui fara de roade. Sa traim o
viata intreaga fara roade, apoi hai ca in sfarsit s-a nimerit sa nasc un copil si cam cu atata
merg. Nu te poti mantui asa.
Dusmanul nostru este numai diavolul. Dar de diavol ma pot apara cei din Apus sau
cei din Rasarit? Nu, numai crucea ma apara, numai faptele mele bune, numai
smerenia, numai trairea cu Hristos.
Sa nu mai judecam. Mai bine sa ajutam cu rugaciunea. Ajutati cum puteti. Intai cu
cuvantul, ca e mai scump cuvantul decat banul. Cuvantul iese din inima, banul iese din
buzunar. Dar si banul trebuie, ca el este legat de Marta. Trebuie si Marta, dar intai de
toate Maria.
Indoiala rapeste tot in viata: ravna, rugaciunea, pacea.
Cand iesim afara din inima, vai ce trista e lumea aceasta! Cand te uiti numai in afara si
nu ai izvorul in inima ta, tare-i trista lumea! Parca ti-ar fi dor sa pleci mai degraba
din lumea aceasta sau sa te duci prin alte tari din Apus si din Rasarit! Unul ca acesta
gandeste: Tare m-as duce in alta parte, ca tare m-am saturat de Romania!. El nu
stie ca acolo e mai rau decat la noi. El nu stie ca acolo sunt mai multi nebuni ca la
noi! El nu stie ca acolo gaseste mai greu, mai rau, mai amar. El se gandeste ca e
ciocolata mai multa, ca sunt oameni mai fini, ca sunt masini mai frumoase, ca sunt
554

spectacole mai tentante etc. Nu, frati romani! Intoarceti-va acasa. Intoarce-te nu la casa
mamei tale, intoarce-te in inima ta, cauta acolo pe Dumnezeu, cauta acolo pe Hristos,
descopera-L pe Hristos in inima ta si traieste credinta ortodoxa. De astazi inainte
numai acei vor supravietui pe pamant si vor avea curaj si barbatie si tarie sa
supravietuiasca in societatea de azi, care il vor avea pe Hristos in inimile lor. Adica
aceia care se vor ruga mai mult. Nu aceia care vor privi mai mult pe la spectacole
sau vor citi mai mult. Aceia care se vor ruga mai mult, aceia vor birui mai mult, aceia
vor fi mai tari, aceia vor fi mai fericiti, aceia vor alunga demonii din jurul lor.
Cum vine Hristos in inima noastra? Practic. Sa explicam pe intelesul tuturor. Ce putem
face ca Hristos sa vina la noi, sau daca Il simtim, sa ramana cu noi? Iata! Oare neam spovedit? Ne-am impacat cu fratii si surorile? Mi-am cerut iertare de la mama pe
care am suparat-o? Sau am ierat pe fiul care m-a jignit si pe care l-am blestemat?
Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gura de iad. Atat mai vorbim,
atata mai clevetim, atata mai povestim, atata mai marim minciunile de prin sat pe
care le mai auzim, incat nu ne intrebam daca mai aude Domnul sau nu rugaciunea
noastra. Ce-ar fi daca ne-am uita la noi si in inima noastra, ne-am uita la copilasii
nostri cum ii crestem, ca sa dam socoteala pentru fiecare?
Cand suntem prea liberi omeneste, suntem robiti. Libertatea mea este sa nu ma
stapaneasca patima, sa nu ma stapaneasca diavolul, indiferent prin ce patima.
Atunci canta inima in tine, simti bucurie de viata, toate sunt frumoase.
Exista doua feluri de libertati: o libertate materiala, exterioara, profana, care de fapt
inseamna o inrobire prin patimi, si o libertate interioara a duhului, a rugaciunii, libertatea
lacrimii cand te rogi, libertatea duhului pe care ti-o da numai rugaciunea, spovedania,
sfanta impartasanie, prezenta regulata la biserica, citirea cartilor sfinte.
Trairea in Hristos inseamna sa ne curatim sufletul si casa si tara si manastirile de
toate smintelile care au fost, sunt sau care le-au adus altii in ultima vreme. Sa ne
curatim, pentru ca vazduhul acesta sa fie curat. Ca numai atunci Romania invie cu
adevarat. Altfel inviem gospodareste, cu case, cu masini, cu laude, cu fotografii. Noi
vrem sa trecem de la partea ochiului, a vederii, a fotografiei, a albumului, la trairea
autentica in Hristos, prin inviere, prin iubire, prin impacare, prin curatie.
Nu va risipiti timpul cu fleacuri. Ori cu Hristos, ori cu diavolul.
Usor este a zice: Doamne, ma pocaiesc, dar mai greu este a zice: Doamne, nu stiu
sa ma pocaiesc.
Taci si vei fi lumina pentru cei din jurul tau.
Macar de ne-am mantui, ca fata Domnului o vad numai sfintii.

555

Am fost langa Parintele Paisie inainte de a se muta la Domnul; era cu adevarat un

om cu viata sfanta. L-am apucat cu amandoua mainile si i-am zis: Parinte Paisie, datimi un sfat. Cine stie daca mai pot veni, poate pana maine nu mai ajung, vreau sa-mi dati
un sfat. Si mi-a spus un sfat comun, dar care spune foarte multe: Parinte Ioanichie, ce
poti face astazi nu amana pe maine, ca nu stii daca in ziua de maine mai ajungi cu
viata. Ce poti sa faci bun astazi, astazi sa faci. Ai un ceas de rugat, roaga-te acum. Ai
un ceas sa citesti o catisma, citeste-o acum, maine nu mai stii, ca nu e ziua ta. Poti sa
citesti astazi o carte sfanta, sa dai viata la un suflet, sa te duci la un bolnav, sa
mangai un om deznadajduit, acuma fa-o. Maine nu mai este ziua ta.
Iubirea
Dumnezeu a creat lumea din iubire. Sfintii se roaga pentru noi pentru ca ne iubesc.
Ingerii ne protejeaza pentru ca ne iubesc. Si ne iubesc pentru ca ne smerim. Ne
iubesc pentru ca iubim. Ne iubesc pentru ca ca iertam. Ne iubesc pentru ca nu avem
judecati si procese. Ne iubesc sfintii pentru ca ne smerim si noi si strigam la ei, ca prin
rugaciunile lor si ale Maicii Domnului sa salveze Dumnezeu lumea, tara, satul, casa.
Nu e nevoie de rachete. Cea mai teribila arma impotriva diavolului este iubirea si crucea.
Un mare pustnic a zis: Stii cand va veni sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la
un om la altul. Cand nu va mai fi carare intre tata si mama, intre parinti si copii,
intre copii si biserica. Cand va pieri iubirea si ne vom da numai pe afaceri si numai
pe castiguri si numai pe minciunarii si numai pe alergari prin alte tari, doar-doar neom imbogati.
Nu paganii, ci noi, crestinii, grabim sfarsitul lumii, pentru ca nu ne mai iubim.
Medicamentul lumii nu este streptomicina sau stiu eu ce alt medicament. Salvarea lumii,
medicamentul lumii este iubirea. Iertati-va, iubiti-va, mai vizitati-va, incurajati-va,
ajutati-va.
Cand va disparea iubirea va veni sfarsitul lumii.
Smerenia
Unde-i smerenie, nu e nevoie de sange.
Dragostea sa nu lipseasca dintre noi. Nu sa radem: Uite cela ce-a facut!, Uite cu
cela ce s-a intamplat!, Uite femeia aceea!, Uite omul acela!, Uite tiganul
acela!. Sa nu zicem asa, ca nu stim care e intai. S-ar putea ca tocmai tiganul pe care
uneori noi il mai mustram, tocmai acela sa fie inaintea noastra la Hristos. Cine stie?
Ca acela numai din traista traieste, din saracia lui. Umbla saracul si toti il rusineaza si il
inghiontesc: Du-te mai incolo ca n-am acuma, ca ti-oi da maine! Si el lasa asa,
saracul. Vezi cata smerenie are acela! Unde-i smerenie la noi ca smerenia de la
cersetorii acestia pe care-i inghiontim?
556

Defaimandu-te pe tine, incetul cu incetul intra sfanta smerenie, intra darul lui
Dumnezeu in inima ta, vine cate o lacrima cand si cand, incepe sa-ti fie drag sa citesti la
Sfanta Psaltire, ti-e tot mai draga slujba la biserica, ti-s dragi cantarile de la strana, parca
ar canta ingereste, si sufletul tau este impacat, linistit, ca o apa care curge incet, incet.
Fiecare dintre noi mai intai sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea darul smereniei, ca nici
o virtute nu intra in om fara rugaciune, fara a o cere de la Dumnezeu. Sunt si virtuti
din nastere, dar acelea sunt foarte usor cuprinse de demonul mandriei. Iar noi sa
incepem a ne smeri nu prin altceva, ci intai prin rugaciune, cerand de la Dumnezeu
darul smereniei, darul umilintei si poate si al lacrimilor. Si cu ajutorul lui Dumnezeu,
cu sfatul duhovnicului si cu rugaciunile celorlalti din jur si cu ocara sau mustrarea
parintilor batrani, fiecare se poate modela ca sa lepede din el cel mai cumplit diavol, care
se cheama mandria.
Preotia
Daca ne departam de Dumnezeu, atunci si Dumnezeu ne ia duhovnicii, ii lasa mai
putini, le ia darul cuvantului, le da frica sa n-aiba curaj sa mustre pacatul pe fata si
ne cearta cu boli, cu necazuri. Si in locul Duhului Sfant si al duhovnicilor profunzi,
se inmultesc sectele de tot felul.
Iubiti-va preotii si rugati-va pentru ei, caci cu rugaciune ii veti face mai buni, nu cu
carteala sau cu cleveteala. Si mai postiti si pentru preotul satului si se va face mai bun si
ne va merge si noua mai bine, si ii va da Dumnezeu cuvant pentru mantuirea noastra.
Lecturi duhovnicesti
Cititi Vietile Sfintilor. Dupa Sfanta Evangheli e, cele mai sfinte carti pe care trebuie sa le
citeasca oamenii sunt Vietile Sfintilor. Cele 12 volume cu Vietile Sfintilor de peste tot
anul. Este Evanghelia pusa in practica. Invatati aici si istorie, gasiti aici si combaterea
sectelor, si exemple de sacrificiu, gasiti aici martiri, icoane de mame vii, chipuri de
fecioare, oameni desfranati, femei cazute in ultima stare de desfrau, care apoi au
ajuns la culmea sfinteniei. Nu-i nevoie de filosofie multa, aici e filosofia sfintilor,
trairea sfintilor.
E vremea sa cititi mereu capitolul 24 de la Matei. O seara capitolul 24 de la Matei si
seara urmatoare capitolul 21 de la Luca. Sunt doua capitole care se completeaza
unul pe altul si vorbesc de vremurile in care traim si care ne asteapta de acum
incolo.
Viata de manastire
Chiar daca n-ai facut tot canonul, dar daca esti in pace cu toti si mai smerit decat
ceilalti si zici tu intai: Iarta-ma, parinte sau frate, atunci ai implinit toata
Evanghelia.

557

Daca ar fi mai multa dragoste, alta ar fi soarta manastirilor naostre romanesti. Dar
vorba multa, minte imprastiata, drumuri, turism monahal. Stiti cam cum umblam din
loc in loc: Ma duc colo sa vad, ma duc dincolo sa fotografiez, ma duc acolo sa mai nu
stiu ce si timpul trece si se scade din zilele tale. Si te imputinezi si vezi si ce nu
trebuie si vii cu mintea imprastiata si te mai tulburi si n-ai pace si n-ai sporire
duhovniceasca.
Nu ne va intreba Hristos cate metanii am facut sau cate cutare. Trebuie facute, ca sunt
canon calugaresc. Ne va intreba: Frate, ai iubit pe toata lumea? Te rogi pentru toata
lumea? N-ai smintit pe careva?. Sau alte pacate din acestea cu gandul. Ne va intreba
daca ne-am rugat neincetat sau ne culcam si dormim bine, mancam bine, radem,
vorbim, ne plimbam, facem turism si asta este calugaria. Nu, asta este un microb
modern. Cum ar fi SIDA in lume asta este turismul la calugari. Calugarul este om de
rugaciune, nu de calatorii lungi sau scurte. O tara intreaga asteapta rugaciunile
manastirilor, ale tinerilor si ale batranilor, si ale calugarilor care traiesc in
singuratate. Sa ne rugam pentru lume si pentru tara. Pentru ca mai ieri sau ca
alaltaieri au iesit demonii la drumul mare.
Ca sa formezi un viitor staret, preot sau duhovnic, un purtator de Hristos, trebuie ca
din sufletul unui batran duhovnic sa picure cate o lacrima, cate o scanteie, cate un
fir, cate o lumina in sufletul unui tanar.
Cel care are dragoste de rugaciune acela are chemare.
Viata de familie
Nu mai cheltuiti ore intregi la aceasta ticaloasa ispita pe care o aveti in casa:
televizorul. Imi spun femeile, oamenii si copilasii la spovedanie ca privesc acolo la
icoana lui antihrist de la o ora pana la sase ore. Spune asa intr-o profetie: in vremea
de pe urma toti oamenii vor avea in casele lor icoana lui antihrist. Si nu mai spune care.
Si daca credem cuvantul batranilor nostri, al marilor nostri duhovnici si al tuturor
cuviosilor care au trait si mai traiesc in aceasta vreme, ne dam seama ca aceasta este
icoana lui antihrist. Si fiecare dati jertfa o ora, doua, trei si pana la sase ore. Chiar
femei de la tara zic: Parinte, am stat la televizor pana la ora doua noaptea. Dar de
ce, femeie, taranca? De ce, mama hai? Mama-ta avea asa ceva?. Nu. Cati copii
avea?. Noua. Cati ai?. Doi. Cum ti-s?. Rai. De ce?. Si a inteles de ce.
Daca familia se destrama, adio Ortodoxia. Familia este obstea cea mai binecuvantata
de Dumnezeu inca de la inceput, din care ne-am tras cu totii: si sfinti, si nesfinti, si buni,
si rai, si pacatosi.
Am ajuns cu natalitatea la marginea prapastiei. Cautam orice si umblam dupa
toate, dupa masini, dupa vile, dar nu putem naste un inger in plus in casa noastra.
De aceea ingerii pleaca din casele acelea unde unul se naste si sapte ii duci la doctor.
Nu stau ingerii acolo si daca nu stau ingerii cum o sa stea Hristos acolo?

558

Daca nu poti sa-ti stapanesti casa si copii, arunca-ti televizorul, da-l intr-o rapa
undeva. Nu-l da la altul cadou, ca bagi diavolul in casa altuia.
(din: Mi-e dor de cer, Viata Parintelui Ioanichie Balan, Editie ingrijita de Arhim. Petru
Balan, Ed. Man. Sihastria)

***
Romania
Ati mai vazut alte tari? Daca ati vazut, ati vazut cu ochiul laicului, insa eu am vazut cu
ochiul monahului, care vede altfel. E tragedie ce e in alte tari. Noi inca mai avem o
tara cu oameni curati in ea. Cu cat e mai naiv romanul, cu atata e semn ca mai are
oleaca de curatie in el. Ce sa-i spui la o matusa de la tara care se roaga si plange inaintea
unei icoane? Ea e curata. Ce? Sa stie viclesugurile si minciunariile lumii acesteia? Nu
trebuie sa le stie, ca ai pierdu-o, saraca.
Vreti sa faceti ceva pentru Romania? Faceti intai incepand cu familia
dumneavoastra.
Nu gasiti in alta parte pacea pe care o are romanul aici. Paine mai putina , gologani
mai deloc, dar omul daca e crestin e fericit. Du-te in Occident, au tot ce le trebuie
si cate sapte masini si dimineata se anunta cati s-au spanzurat in noaptea aceea.
Pai daca tu mananci banane, daca tu ai trei-sapte masini, daca tu ai toti dolarii, de
ce te agati de grinda? Ce ai? Uite, eu ma duc la matusa Ileana care are trei lemne, niste
vreascuri, coace doua barabule, mananca, bea o gura de apa, face o cruce mare, zice Tatal
nostru, si e fericita. Pai atunci nu e pacat ca noi, cu o tara atat de frumoasca, se ne uitam
in alte parti sa visam malaiul uscat de acolo?
Intoarceti-va la rugaciune, umpleti bisericile, munciti cat puteti. Cand vedeti ca
fabrica nu mai merge, cela a mai furat-o, altul a jecmanit-o, altii se sfadesc de la guverne
ca nu mai stiu cum sa-si imparta banii, atunci nu-i de rusine viata la sat. Are mama o
gradinuta, mai da si la fata mamei, mai da si dincolo, azi asa, maine o sa fie altfel, dar noi
suntem nemuritori, ca traim si credem in Hristos, si avem pe Dumnezeu in inima noastra
si tara e bogata si ne hraneste. Sa stiti, o sa treaca si timpul acesta. Acum sa se umple ei,
grasii, sa se ingrase ei bine asa, asta e vremea lor. Taceti din gura si rugati-va lui
Dumnezeu. Si Dumnezeu, pentru credinta poporului si a dumneavoastra, o sa va dea
tot ce va trebuie, numai cat trebuie, nu mai mult, cat trebuie, si e suficient.
Vrei sa fie Romania mai frumoasa si mai binecuvantata si Ortodoxia mai tare?
Schimba-ti viata ta, eu sa mi-o schimb pe a mea, si toti la un loc, intr-o fratie si o
credinta sa cantam lui Dumnezeu si sa-L slavim.
559

Eu am fost prin mai toata Europa. Nu dau Romania pe nicio tara. Nici chiar pentru Tara
Sfanta, caci Romania este Tara Sfanta a noastra.
Toata salvarea unui om, mantuirea lui, a unui neam, a lumii intregi, nu vine de la
oameni, sa nu credeti una ca asta. Tocmai de aceea unora le-a intrat in minte ca ei
salveaza lumea. Ca eu pot sa te ajut, dar sa ma asculti sau sa te inchini mie! Noi
avem un singur Dumnezeu Caruia ne inchinam: Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.
Ajutorul ne vine de la frati, si de la prieteni sau neprieteni si de la vecini. Da, sunt oameni
si ei. Si ei poate cred intr-un fel in Dumnezeu. Si unii si altii. Ii cinstim, ii respectam, le
dam chiar noi inainte Buna ziu a. Dar ei sa stea la painea lor si in casuta lor, iar noi aici
in pamantul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Fiecare in locusorul lui. Fiecare isi mananca
painea pe care a muncit-o cu osteneala lui. Fiecare zice in limba lui Tatal nostru si
celelalte rugaciuni. Deci fratie, da, dar robie nu! Sa traim in armonie da, dar sa vina
unii mai mari ca sa zica ca noi va stapanim pe voi Ne-am saturat de atatea robii: si
ateiste, si comuniste, si sub turci, si sub tatari, si sub cate lifte au mai trecut pe aici, doar
stiti istoria. Dar uite ca ei au murit si Romania n-a pierit. Spunea cineva ca noi, romani,
am mancat coliva la cateva imperii. S-ar putea sa aiba dreptate. Ei au mancat, au furat, au
murit si nu mai sunt acuma, iar acest popor smerit si bland, legat de Hristos si de cruce si
de mirul credintei ortodoxe, supravietuieste.
Daca va veti induhovnici, daca va veti elibera si nu veti sucomba in fata instinctelor
trupesti, daca veti refuza total toate practicile pagane, yoghine, muzica rock, filmele
decadente si pornografice, si veti trai in Hristos, daca nu veti lipsi duminica de
duminica de la sfanta biserica, afara de cazuri extreme, daca veti citi carti sfinte si
veti tine cat puteti sfintele posturi si ca veti spovedi si impartasi regulat, Romania
este salvata.
Cand vrei sa stii care e soarta unui neam, a unei tari, te duci sa vezi cat sunt la
biserica duminica, daca sunt carciumi deschise duminica prin sate, cati sunt acolo si cati
sunt la biserica. Te duci si vezi pe la spitale, pe la puscarii, cati sunt acolo, multi, putini,
tineri, batrani. Si iti dai seama ce vrednicie sau nevrednicie are tara aceea. Asa si noi,
daca suferim si vom suferi din ce in ce mai mult, caci asa sunt semnele pe care le
simtim noi de la Dumnezeu si le si vedem -, e semn ca noi inca nu ne rugam cu
lacrimi, cu foc, e semn ca noi inca nu postim cum posteau inaintasii nostri, e semn ca
pacatele noastre sunt mult prea mari si prea multe ca sa ne mearga mai bine decat ne
merge.
Un roman, care e casatorit cu o frantuzoaica si amandoi sunt mari intelectuali, imi spunea
urmatoarele: Parinte, in Franta sunt 40.000 de catedrale fara preot, fara liturghie de
multi ani de zile. Unele s-au facut carciumi, altele sunt pustii, altele le vand la altii.
Lumea occidentala nu mai vrea nici botez la copii. Vedeti catastrofa Occidentului? Noi
vrem sa mancam guma din Occident, dar las sa traim cu mamaliga romaneasca, pentru
ca pamantul e foarte bun si Dumnezeu ne hraneste.
Nu ne va scoate nimeni din Carpati daca nu-L vom scoate noi pe Hristos din inima
si din casele noastre.
560

Ce puteti face dumneavoastra pentru tara aceasta? Intai sa va faceti oameni buni,
adica crestini curati, smeriti, sinceri, iubitori de oameni, iubitori de Dumnezeu,
iubitori de tara, iubitori de neam, de tot ce e sfant si curat. Sa fiti oameni de rugaciune.
Incepeti-o cu rugaciunea. Cu rugaciunea facem ceva, fara ea nu facem mai nimic.
Fara Dumnezeu nu putem face nimic bun. Sa fiti oameni care mergeti regulat la sfanta
biserica, oameni care aveti duhovnicul dumneavoastra, va spovediti regulat, va
impartasiti regulat. Sa vedeti dupa acea cat de frumos se deruleaza viata. Iti gasesti si
serviciu, termini facultatea, gasesti si o fata buna.
Patimi
Cand faci un pacat si te stapaneste si devine patima, efectiv intra demonul in tine
intr-un anumit fel si te chinuie. Si daca ai o patima, sa zicem betia, desfraul, maina,
razbunarea, nu ea in sine te chinuie, ca patima in sine nu are nici trup, nici suflet, ci
demonul care o aprinde, care te bombardeaza si te imboldeste sa o faci, care te
indeamna: intra aici!, Razbuna-te pe cutare. Iata-l ca vrea sa te omoare. Da-i tu in
cap!, Iata dincolo! Intra in casa pacatului!, Du-te si ucide-ti pruncul!, Lasa-ti
sotul! Uite te asteapta altul sau alta!. Nu patima in sine e cea care te chinuie, desi ea
este o deprindere, ci demonul, diavolul. De aceea spune Sfantul Efrem Sirul ca la
sfarsitul vietii faptele bune se transforma in ingeri si faptele rele in diavoli, si ingerii sau
faptele bune il insotesc pe suflet de-a dreapta, iar cele rele de-a stanga, pana la tronul
judecatii lui Hristos.
Bogatia Ortodoxiei
Am fost la Vatican. Mi-au aratat muzeul, cartile pe care le lucreaza ei acolo, o biblioteca
extraordinara, cu milioane de carti, kilometri. Le-am pus o intrebare simpla: cinstiti
parinti, sunteti multumiti cu atata cultura cata aveti?. Stiti ce mi-au zis: Parinte,
vorbiti-ne ceva de rugaciunea inimii. Dumneavoastra aveti mistica, noi avem cultura
aceasta, politica, si ea ne usuca si se osifica. Dumneavoastra aveti duhul, pe care noi
nu-l avem.
Pastrati traditia noastra sfanta, ca este lasata din mosi-stramosi. Am fost si prin alte
parti si sa stiti ca s-a pierdut traditia. Noi avem aici mai putin, dar cat ne trebuie.
Tara-i bogata, manastirile sunt in jurul nostru, preoti avem. Am fost in Occident si
ce am vazut m-am ingrozit. Acolo e gol. E plina masa de bucate si toata tehncia pe
masa, dar n-am vazut multi occidentali fericiti. Sa nu le ravniti. Nu au Sfanta
Liturghie. Am fost chiar la Paris odata si i-am intrebat pe niste oameni capabili, catolici
de-ai lor: In orasul acesta asa de mare si prea laudat al Europei, la ce biserica imi
recomandati sa merg maine, duminica?. S-au gandit cinci minute si se sfatuiau intre ei:
Unde sa-i spunem la preotul acesta sa se duca?. Le-am spus: La o biserica unde se
slujeste frumos. Stiti unde m-au trimis? Parinte, au zis ei in limba lor, la noi la
catolici te duc degeaba. Du-te la biserica rusa, la episcopia rusa. Acolo e cea mai
frumoasa slujba, cea mai frumoasa predica, cel mai cald cuvant, acolo il gasiti, la
ortodocsi. Aveau rusii acolo o episcopie si slujeau frumos. Era plina de francezi si
de oameni de nu stiu unde si stateau ca mieii. Iar la francezi in biserici era pustiu.
561

Se vorbeste in ultimul timp despre o unire a bisericilor. Este imposibila o unire asa
sentimentala. Ma pup cu un preot catolic si gata, ne-am unit. Asta nu e unire, este
un sentimentalism de moment, mai mult cu caracter politic, dar nicidecum religios.
Fiecare cu Dumnezeul lui si cu legea lui, dar, daca ne sarutam, suntem frati. Nu!
Suntem frati, ca nu ne dam in cap nici unul la altul, dar una este fratia si intelegerea
sociala, omeneasca, intre oameni, si alta este credinta cea curat ain Hristos. Nu
putem sa scoatem la targ dogmele ortodoxe. Ramanem in bucuria Invierii.
Biserica Ortodoxa nu ar putea sa fie ortodoxa daca n-ar fi luptata din toate partile.
Ortodoxia a fost mereu luptata si tocmai asta i-a dat viata si a silit-o oarecum sa fie tot
timpul verticala.
Copiii si tinerii
Cat e de puternica rugaciunea copiilor! Cu cat vor fi mai multi pruncii acestia, cu
atat Romania va avea mai mare viitor! Daca vor fi numai doi-trei si restul numai
batranei si in carja, vai de noi, disparem si de la Dumnezeu si de pe harta lumii. Iar de
vom avea prunci, copii din aceastia nevinovati, care sunt ca niste ingeri, Dumnezeu ne va
auzi rugaciunile. Nu stiti ca atunci cand e un necaz mare in casa, cel mai important
lucru e sa pui copii sa se roage? Sa vezi ce bine merge in casa aceea unde sunt copii
mici, nevinovati si se roaga. Ai din acelea fara de leac? Eu n-am auzit. Poate foarte rar,
dar de obicei nu. Copiii pe care ii nasti ii dau mamei sanatate si aduc harul Duhului
Sfant in casa aceea.
Ce facem cu tineretul? Asta-i viitorul lumii. Copiii acestia tineri, nevinovati, care inca nu
sunt muscati de pacat, care sunt curati. Salvati tineretul! Salvati copiii! Daca nu, intra
demonul in ei, in special prin televizor, si n-o sa aveti ce sa le mai faceti. Salvati copiii
dumneavoastra, copiii Romaniei, copiii neamului, copiii lui Dumnezeu! Ca va va
intreba: Nu-i destul ca ai nascut putini si mai mult de jumatate i-ai dat la doctor?.
Macar aceia care a dat Dumnezeu si i-ai nascut si sunt mici si de-abia acum fac ochi si se
uita la soare, la luna, la stele, la bune, la rele, salvati-i. Ochii si copiii! Ochii si elevii de
liceu! Ca acolo se strica copiii cel mai tare: acasa la televizor, cand sunt lasati de
capul lor sau necontrolati cu sarpele in casa. Il tii in casa, sarpele una stie, sa muste,
sa otraveasca si sa te omoare. Apoi in liceu. S-a constatat, s-a verificat, se stie peste
tot, ca cei mai decazuti din societatea noastra crestina sunt tinerii de liceu. E varsta
cand tanarul nu e nici copt, nu e nici crud. Cum e mai rau. Si el are orgoliu, isi da aere
ca e cineva, ca stie totul, ca poate. Si acolo incep desfraurile, acolo e cuibul sectelor.
Acolo se instaleaza yoga, acolo vin satanistii. Acolo incep drogurile. Vin straini din
tara lor pagana si vand napolitane cu droguri in ele. Am mai spus-o si o spun si azi, sa nu
se uite: nu mancati nimic din cele ce nu sunt facute de mainile dumneavoastra, de
neamul dumneavoastra. Nu mancati din mana paganului.
Sfaturi pentru studenti

562

Cautati sa traiti impecabil ortodox. Nu acceptati pacatul, nu faceti compromisuri de

constiinta, ca le platiti maine. Si te mustra constiinta si ti se mai rup aripile, nu mai ai
curajul unui tanar sau a unei tinere care este curat in fata lui Hristos.
Acesta este cel mai greu examen al tineretului nostru si al studentimii: infranarea de la
instinctele biologice si trupesti, infranarea de la desfrau.
Saracie si bogatie
Unde sunt de toate lipseste totul.
E tare bine ca n-avem prea mult. Cand avem prea mult, facem pozne prea mari.
Cei mai multi suntem saraci. Tare e bine ca suntem saraci. Chiar daca nu ne convine
vorba asta, dar tare mai suntem cuminti cand n-avem mult in buzunar. Asta e cea
mai mare filosofie. Si cand romanul nu poate face aceasta filosofie personal, il ajuta
Dumnezeu si ne facem cuminti si mergem smeriti la biserica si nu uitam de Hristos.
Cand oamenii au mai mult, putini rezista la avere. Foarte putini rezista la patima.
Atunci intervine Dumnezeu ca semn ca inca ne mai iubeste si ne face mai saracuti, ne
mai da o boala intr-o coasta si ne aduce la El.
Inainte eram saraci material, dar foarte bogati spiritual. Iar de cand am inceput sa ne
inbogatim material si alergam ca nu stiu cine dupa averi si dupa mitul acesta al
imbogatirii, de abia acum am saracit spiritual.
Fericirea nu este acolo unde e pantecele plin si cont mare in banca. Fericirea este acolo
unde este Hristos in inima mea si in inima ta si in inima noastra.
Parintii nostri nu cautau averi, ci cautau linistea si comuniunea cu Dumnezeu.
Ispitele vremii
Prima lege cu care Romania a intrat in libertate dupa asa-zisa revolutie a fost libertatea
avorturilor! Crima numarul unu! Deci s-a inceput libertatea cu o crima! Sau mai
bine-zis cu doua, prima in Piata acolo unde au fost omorati atatia tineri -, iar a doua
libertatea avorturilor.
Bioenergie. De unde are energie cucoana sau cumatra cutare, vopsita peste tot, si
vine sa-ti dea tie energie? Aceea sa-ti dea energie?
Televizorul este cea mai mare otrava. Intr-un viitor foarte apropiat acest instrument
se va transforma in dusmanul oamenilor. Va veni vremea in curand cand nu doar ca
va va aduce vesti in casa, ci va comunica undeva tot ce se intampla in casa
dumneavoastra, inclusiv si cele care nu e voie sa le vorbim aici. Asa se anunta acum in
presa mondiala, ca in curand televizoarele vor fi dusmanii oamenilor. [...] Luati aminte.

563

Deci in locul lui puneti o icoana mare si aruncati acest instrument care de multe ori
va inseala.
Noi, romanii, nu am fost invatati cu multe informatii. Vorbarie multa, informatii
multe, cearta intre ziaristi si ziare, incat omul intotdeauna e tulburat. Ce ziceti de
faptul ca unul din doi este tulburat sau amandoi sunt tulburati? Pai cum sa nu fie?
Te uiti in ziar si stai cu o ureche la televizor si cu una la radio si pe urma zici ca esti
tulburat? Daca ai citi din Sfanta Scriptura un capitol sau daca ai citi vreo catisma din
Sfanta Psaltire, daca ai citi de la Sfintii Parinti un cuvant si un acatist sau o alta
rugaciune, demonul nu ar intra in casa, copiii tai ar fi izbaviti de demonizare, casa
ta ar fi in pace, iar copiii linistiti.
Toate ziarele acestea te imbolnavesc. Inventarul de crime, inventarul de avioane cazute,
inventarul de bombe explodate, inventarul de prostituate, inventarul de politicieni. Cand
le cauti mai bine, nu e nimic, te tulbura mai mult. Nu stiu sa dea frumusetea neamului,
dau numai uratenia neamului si o mai uratesc si ei din condei si se injura unii pe altii prin
ziare. Noi, ca fii ai lui Dumnezeu si copii ai Bisericii lui Hristos si ca frati in Hristos,
sa transmitem partea frumoasca, bucuria din mine sa o simta si vecinul meu. Ravna
lui pentru Hristos sa o simt si eu.
Unii spun ca asculta Liturghia la televizor. Mai frate, nu mai sta tolanit pe pat cu
ochii la televizor la Sfanta Liturghie, ca iti bati joc de sfintenia slujbei. Tehnica asta
moderna pe o parte te ajuta si pe trei te strica. Du-te la biserica, sa te rogi cu ingerii si
cu preotii si cu poporul acolo unde sunt sfintii si preotul cu sfintele in mana. Cand esti pe
patul spitalului sau cine stie unde la un loc de munca, da, de acord. Se dau slujbele la
aceste aparate pentru cei care nu pot sa mearga la biserica, nu pentru cei ce nu vor sa
mearga sau stau acasa comod.
Fiti atenti ca acuma este o vreme cand o sa iasa multi hristosi mincinosi si prooroci
mincinosi, adica lucruri fictive si fictiuni.
E mai rau azi ca ieri, pentru ca sunt metode mai diabolice de a distruge pe crestini.
Candva era: N-ai voie sa mergi la biserica. Candva, acum cativa ani. Acuma nu: dute la biserica. Dar in schimb seara stai trei-patru ore si vezi prostii la televizor.
Lucruri murdare, urate, care nu se pot pomeni in biserica. Si daca nu stai tu, sta
sotia; daca nu stau parintii, stau copiii. Doua, patru, sase ore stau acolo. Asta inseamna
iadul sigur al caselor dumneavoastra.
Televizorul in sine nu este nimic, dar se lucreaza la o satanizare in masa a lumii,
indeosebi a tineretului, prin televizor. Daca vreti sa aveti copii normali, sanatosi, sa
reuseasca la facultate, sa le mearga bine, scapati de aceasta pacoste. Daca nu puteti si vi
se pare un drog nebiruit, mergeti la preoti batrani sa va mai citeasca la fete, la copii,
niste rugaciuni, ca sa poata birui acest demon. Dati-le altceva, fratilor, sunt lucruri
frumoase, nu toate murdariile de acolo. Nu stiti dumneavoastra ca parinti ce stim noi ca
preoti care-i mai spovedim, ce pozne se intampla. Si cand veniti la noi e prea tarziu. Cand
vin oameni la spovedit, eu nu-i intreb de unde sunt, ci le spun: Fratilor, uitati cum e, cei
564

care aveti televizor in casa si aveti si copii si stati sa priviti la el nu va primesc. Nu va

primesc deloc la spovedit. Dar ce se facem parinte?. Daca nu te angajezi ca il
demontezi si inca il mai legi si la cablu acela prin care aduci toti demonii in casa ta, nu
te spovedesc. Care ne-a ascultat, bine le-a mers. Care nu ne-au ascultat, plang acum
in pumni. Ori cu Dumnezeu, ori cu televizorul. Daca s-ar da lucruri frumoase la
televizor si tot ar fi pacat. Sa zicem ca s-ar da numai lucruri crestine, dar nu poti, mama,
sa-ti duci viata numai la televizor.
Se omoara circa doua milioane de copii pe an. Cadoul Romaniei adus lui Hristos.
Este un genocid national de care ne ingrozim. Noi incurajam mamele care nasc, dar
deplangem acele femei care nu vor sa nasca si care fac crime asa de cumplite. Casnicia
nu este un sport, nu-i doar asa, o vila, o masina, un copil, un caine legat de funie sa-l
plimbi pe strada si gata! Ucidem, ne ucidem. Omoram, ne omoram..
Cat timp aceste turnuri satanice, televiziunile, vor lucra pentru diavolul, pace in tarile
noastre nu va fi, liniste in casele noastre nu va fi.
Aceia vor fi martiri de azi incolo, care vor sti sa-si biruiasca intai instinctele lor firesti
si care vor sti sa infrunte, fara bat, ci prin comportamentul lor moral, prin
rugaciune neaparat, sa infrunte si sa indeparteze din inima si din casa si din jurul lor
toate tentatiile satanice din lumea de astazi.
Pelerinaj
Cand intri intr-o manastire intai du-te si te roaga. Nu merge la manastire mancat, daca se
poate mergi mai flamand, fa cateva metanii in biserica, du-te si la cimitir, inchina-te, caci
or fi poate niste sfinti pe acolo, poate aprinzi o lumanare. Nu vorbi cu nimenea, roagate macar un ceas stai in meditatie si in rugaciune, dupa aceea incepi sa intrebi unde sa
mananci, unde sa te culci. Traieste atmosfera harica, sacra a unei manastiri strabune. Nu
este manastire unde sa nu fi fost si sfinti, dar ii stie Dumnezeu din cer, ingerii si
pamantul. Pentru sfintenia romaneasca nu s-a facut publicitate, a ramas asa, mai
mult anonima, dar fiecare lacas dumnezeiesc are ascunsi in pamant unii sfinti.
(din: Mi-e dor de cer, Viata Parintelui Ioanichie Balan, Editie ingrijita de Arhim. Petru
Balan, Ed. Man. Sihastria)

Se salveaz numai aceia care ascult de glasul contiinei

Contiina este una dintre cele mai delicate teme. Aceasta pentru c, dei toi resimim n
via mustrarea contiinei, nu toi reacionm la fel naintea acesteia. De ce nu d omul
565

ntotdeauna curs glasului contiinei? Unii pentru c s-au lipit prea tare de unele pcate,
pentru c le aleg i le iubesc pentru plcerea grosier pe care acestea o furnizeaz. Alii
pentru c au fost nelai de cine-tie-ce credin sau filosofie, ca s cread c oglinda
binelui i rului este alta dect propria contiin. Contiina pe care i-o revendic acest
om este aceea pe care o configureaz opinia public sau curentele la mod, n care se
reflect chipul ultimelor ideologii. n felul acesta, cretinul are ca oglind a contiinei
sale Evanghelia lui Hristos, pe nsi chipul Lui ascuns n adncul inimii sale de la Botez,
iar omul lumesc i afl reperul vieii, gndete i se comport potrivit duhului lumii
acesteia, care, mai cu seam astzi, ne npdete de peste tot.
Gndirea lumeasc sau falsa contiin, numit de modernitate cnd contiin moral,
cnd civic, cnd corect politic, este aceea care se impune n zilele noastre mai ales
prin mass-media, tiin de popularizare i divertisment. Aceast pseudo-contiin este
practic cel mai mare duman al sntii mentale i fericirii omului modern.
n urm cu civa ani, am fost surprins s constat distorsiunile de contiin pe care le pot
produce ideologiile vremii noastre. ntr-o discuie purtat n Olanda cu o fat din aceast
ar, am realizat care este cauza acceptrii tot mai mari a homosexualitii n Occident.
Biata fat, dei recunotea c homosexualii i lesbienele i produc repulsie i scrb,
susinea c aceste sentimente sunt primitive i c este datoare s lupte cu struin
mpotriva lor, pn se va elibera de ele. Pe urm, am aflat cu uimire c unii tineri ajung
chiar s probeze homosexualitatea din acelai motiv: ideile cu care au fost familiarizai de
mici le-au siluit mintea n a crede c nebunia acestora este ceva normal i de dorit.
n general, aproape ntreaga filosofie de via a zilelor noastre promoveaz i lefuiete
astfel de concepii, care definesc cadrele de contiin ale omului modern o pseudocontiin a unei raiuni silit s gndeasc altfel dect potrivit inimii sau glasului lui
Dumnezeu din om.
Consecina?
Dac omul nu face ce-i dicteaz contiina ideologic a plcerii i drepturilor, se va simi
nefericit chiar dac nu i-ar lipsi nimic din ceea ce este necesar unui om pentru a fi
fericit. Dac ns urmeaz duhului lumii, creznd c astfel i ctig fericirea, ncepe s
resimt tot mai mult o anumit amrciune n suflet n fond, golul lsat n sufletul su
de pcat i mustrarea adevratei sale contiine.
De pild, nu puine sunt femeile care, urmnd calea familiei i fcnd mai muli copii, se
simt frustrate de faptul c nu s-au realizat profesional sau nu s-au distrat suficient,
sacrificndu-i astfel viaa. Aceasta le-o spune mintea hrnit cu teoriile i curentele
vremii dei inima lor se odihnete n preajma copiilor i a soului, n cldura cminului.
Ideile acestea, ca nite virui, o pot neliniti, fcnd-o s cread c ar fi nefericit, i chiar
o pot pune n diferite conflicte cu soul i copiii. ns acesta este totui un caz fericit!
La cellalt pol, aflm o alt femeie: cea care, pentru realizarea profesional, amn
ntemeierea unei familii, care nu pierde ocazia de a se distra ct mai mult, eventual ca-n
566

filme. Mai putem ntlni, de asemenea, femeia i brbatul cstorii care refuz venirea
pe lume a unui copil (sau a nc unui copil) din cauza plcerilor pe care le-ar putea pierde
prin ngrijirea acestuia. Acestora din urm, dei pot avea tot ce se spune n telenovele c e
necesar pentru a fi fericit, li se ncuibeaz n inim tot mai mult tristeea i un anume
sentiment al zdrniciei tuturor lucrurilor. Glasul contiinei le spune cu totul altceva
dect le vorbete mintea, dect ncearc s demonstreze celorlali, pentru a salva
aparenele. Se simt nefericii De aici depresiile, de aici butura, drogul sau televizorul
ca anestezice pentru o tristee ce copleete sufletul atunci cnd rmn singuri cu ei
nii.
n mare, aceasta este drama omului modern, aici putem afla cauza celor mai multe dintre
bolile psihice sau trupeti pe care acesta le sufer. Mintea, virusat de mesajul mediatic
sau de o educaie bolnav, confund binele cu rul, alegnd astfel ceva potrivnic inimii
adic firii omului aa cum a fcut-o Dumnezeu. Aceast schizofrenie, aceast ruptur
profund ntre mintea mbolnvit de raionalismul ateu al ideologiilor timpului i inim,
nu exprim altceva dect distana care se afl ntre noi i Hristos.

Ce putem face?

n chip firesc, trebuie s ne ntoarcem la adevr, cci numai adevrul ne face liberi i
fericii. Iar aceasta se poate mplini numai prin Biseric, numai n Hristos. Necazul e ns
c exist astzi tot mai muli oameni care frecventeaz des Biserica i chiar se spovedesc,
dar nu progreseaz deloc. Dimpotriv! Viaa lor nu difer mult de cea a celor mai puin
credincioi: necazurile se in lan, nemulumiri interioare, conflicte, depresii, alunecri n
pcate mari, divoruri etc. Vzndu-i, ceilali exclam cu oarecare satisfacie: i ce le-a
folosit c au fost credincioi?!
Problema este tocmai aceasta: mintea, concepiile, felul de a gndi i simi, de a ne
raporta la lume i la ceilali de lng noi nu este potrivit Evangheliei lui Hristos, ci
duhului lumesc, cu care muli dintre noi am crescut i n care ne-am scldat pn cnd au
aprut ncercrile ce ne-au adus (sau readus) la Biseric. Raiunea liberalizat i trufa,
nfurat strns n tot felul de nchipuiri i filosofii atee de via, nu se las uor aezat
pe fgaul adevrului, al smeritei-cugetri izvorte din ascultarea glasului contiinei i-al
poruncilor lui Dumnezeu. Iar aceasta se petrece cu att mai mult atunci cnd omul a
apucat s se nvrtoeze ptima ntr-un mod mincinos de via!
Aadar, nu numai prezena cu trupul n sfintele biserici ne va putea ajuta, ci schimbarea
minii i a concepiilor ptimae la care unii in, din pcate, mai mult dect la proprii
copii, mai mult dect la propria familie i sntate, mai mult dect la Hristos.
Trebuie, deci, sinceritate i hotrre n a ne mpotrivi cugetrii lumeti ideologiilor care,
prin televiziune i internet, ni se slluiesc n suflet. mprii ntre lume i Dumnezeu,
567

nu vom putea dobndi o contiin linitit, nu ne vom putea mplini ca oameni i

cretini.
Desigur, n aceast lucrare de curire i nnoire a minii nu-i bine s pornim singuri.
Trebuie mai nti s mergem ct mai des la biseric pentru a ne mprti din Duhul lui
Dumnezeu prin Sfintele Taine. Bunoar, alturi de chemarea numelui lui Dumnezeu n
rugciune, este esenial s ne adpm ct mai mult mintea din cuvintele dttoare de via
ale Evangheliei, ale vieilor i nvturilor Sfinilor Prini. Acestea au mare putere n
luminarea minii, n cunoaterea cu ali ochi a lumii n care trim i a contientizrii vieii
trite pn acum.
Mai important dect toate este ns aflarea unui duhovnic iscusit, martor al contiinei
noastre i al cuvntului lui Dumnezeu rostit ctre noi. Cci, pentru descurcarea nclcelii
de idei i dorine ptimae care ne mpienjenesc mintea i sufletul, nu este suficient
doar acea spovedanie fugitiv i sumar a ctorva pcate, de genul: nu am furat, ucis i
desfrnat! Numai cu aceasta nu facem dect s ne adormim contiina cu gndul c neam mplinit i datoriile religioase, fr ns a schimba prea mult ceva n viaa noastr. Ba
mai mult, printr-o asemenea ndoire n inima noastr, s-ar putea mai degrab s-L
suprm pe Dumnezeu
Oare cele mai multe certuri i divoruri n lumea noastr nu se produc tocmai din cauz
c, dei soii locuiesc mpreun, mintea i inima unuia dintre ei sau a amndurora este n
cu totul alt parte? Dar dac oamenii nu ngduie uor o asemenea situaie, se mhnesc,
sufer i se despart dup un timp, cu ct mai mult Dumnezeu nu se va mhni pentru c
mintea noastr rtcete i inima desfrneaz cu tot felul de plceri, dei noi ne numim cu
auto-suficien cretini?
Unii oameni, pentru c sunt sinceri i hotri, strbat acest drum de la minte la inim n
cteva sptmni, alii n luni sau ani n funcie de ct de deprtai au fost n viaa lor de
cele dumnezeieti. Mai sunt i dintre aceia care, dup o via ntreag de stat n pridvorul
Bisericii, se lupt cu aceleai neputine ca la nceput a cror virulen ptima se arat
tot mai mult o dat cu naintarea n vrst. Cauza este una singur: dac nu ne strduim s
ne golim de duhul lumii, ci vom cuta mereu scuze i justificri pentru micile plceri i
pcate svrite, nu ne vom putea niciodat umple de Duhul lui Dumnezeu, nu vom putea
nicicnd afla pacea Lui.
Aadar, noi suntem cei ce alegem nu Dumnezeu ne rezerv un destin sau altul! Viaa
noastr este, nc din lumea aceasta, chipul fidel al hotrrii sau al nehotrrii noastre de
a-L iubi din toat inima, din tot sufletul i din tot cugetul nostru pe Dumnezeu. Marcu 12:

568

DEZVOLTAREA SEXUALA SANATOASA A COPILULUI

Cu totii ne dorim o dezvoltare sanatoasa a copiilor nostri, inclusiv identitatea lor sexuala.
Ceea ce ia fiinta in pantece este un rezultat al dragostei si afectiunii noastre ca adulti, si
poseda un gen, o personalitate si o inestimabila valoare. Ca si parinti, la randul nostru, ne
aflam si noi intr-un proces de dezvoltare continuu, invatand care este planul lui
Dumnezeu pentru familie. Trebuie deci sa incepem avand finalul in mintea noastra, si
anume ce ne dorim pentru copiii nostri si de ce?
Urmatoarele puncte va vor ajuta sa depistati atit aspectele pozitive cit si cele negative
care afecteaza dezvoltarea sexuala a copiilor vostri. E recomandat sa analizati
indeapropare situatia din famillile voastre, sa rectificati aspectele negative care
distorsioneaza identitatea sexuala a copiilor vostri, si sa intariti partile pozitive.
1. In primul rind este important de inteles ca asa dupa cum copilul evolueaza in trup si isi
dezvolta sexualitatea, evolueaza si spiritual astfel incit dezvoltarea armonioasa sexuala
implica ambele aspecte. E la fel de importanta si dezvoltarea unei relatii deschise
intre partinti si copii, astfel incit paritntii sa devina mentori si modele sanatoase in
dezvoltarea sexuala a copiilor lor. La fel de important este dezvoltarea unei
sexualitati care e in conformitate cu planul lui Dumnezeu si care face placere lui
Dumnezeu. Folositor este si ca de la o virsta frageda copilul sa discearna sexualitatea
sanatoasa de cea nesanatoasa.
()
3. In al treilea rind, cautati sa conectati dezvoltarea sexualitatii copiilor vostri cu modele
biblice. Copiii trebuie invatati ca dragostea nu poate fi separata de sexualitate, nici
sexualitatea de dragoste, si ca iubirea e singura premiza a sexualitatii sanatoase.
4. In al patrulea rind, trebuie cunoscuti factorii care duc la subminarea sexualitatii
normale a copiilor. Acesti factori trebuie evitati.
* Primul factor e abuzul sexual al minorilor. El pune in pericol atasamentul si increderea
naturala a copiilor fata de parintii lor si fata de alti adulti, iar un singur abuz poate afecta
in mod profund viitoarele generatii. Ranile cauzate de abuz sexual se transmit din
generatie in generatie si nu se opresc doar la prima generatie afectata. Trauma sexuala
afecteaza nu numai trupul ci si mintile si sufletele copiilor.
* Al doilea factor este promiscuitatea parintilor. Studii sociologice arata ca monogamia
formeaza integritate sexuala in copii, pe cind concubinajul o denatureaza.
569

* Al treilea factor este dependenta sexuala. O viata conjugala centralizata pe activitati

sexuale creeaza dependenta, iar dependenta sexuala este o tulburare a dezvoltarii sexuale.
* Al patrulea factor este de natura genetica. Este familia ta in general inclinata spre
anumite dependente? Studiile arata ca sexualitatea copiilor sufera in familiile in care unul
sau ambii parinti sunt dependenti de droguri, alcool, injuraturi sau alte comportamente
nocive sau antisociale.
* Al cincilea factor este cel de mediu. A fost copilul tau expus ponografiei, vreunui joc
sexual, sau bancurilor sau glumelor sexuale sau cu inteles dublu? Este aproape
imposibil ca in zilele noastre copiii sa nu fie expusi, chiar incidental, pornografiei
sau bancurilor murdare. Chiar in trecere, ponografia sau bancurile murdare i-i fac
curiosi, le stirneste imaginatia, si i-i ispiteste. Curiozitatea ii impinge la fapta sau la
adoptarea unui stil de viata dependent de pornografie. Fiti de asemenea cu bagare de
seama la jocurile pe care copiii le fac. Au ele semnificatii sexuale? Pricepeti, acceptati si
aplicati principiul biblic nu stirniti, nu treziti dragostea pina nu vine ea. (Cantarea
Cantarilor 8:4)
* Al saselea factor este trauma in general, fie sexuala, fizica, verbala, emotionala sau
spirituala. Aveti un copil al carui frate mai mare deja manifesta o conduita gresita in ce
privesc relatiile sexuale? Daca da, trebuie sa fiti cu bagare de seama.()
5. In ultimul rind, analizati propriile experiente de viata, incurajati pe cele pozitive si
eliminati pe cele care v-au afectat negativ dezvoltarea sexuala proprie. Intrebati-va, cu
cine se intovarasec copiii vostri? Din ce familii parvin? Ce modele de viata cauta ei
sa imite? Din nefericire mass media ne hraneste zilnic cu o doza enorma de modele
nocive din punct de vedere al sexualitatii atit pe noi cit si pe copiii nostri . Ce trebuie
facut? Impiedicati accesul copiilor la filmele, programele si materialele care glorifica
sau normalizeaza perversiunea. Explicati-le ca ceea ce vad si aud in afara familiei
este gresit, si ca ceea ce vad si aud in familie este singurul model de intimitate
normal si fericit pentru ei. De asemenea, imbracati-va copiii modest. Nu-i
transformati in vedete de moda. Nu le stirniti sentimentele intime. Pastrati separate
rolurile traditionale ale sexului biologic si promovati-le in prezenta copiilor vostri.
ONU SI PROTEJAREA COPIILOR
Astazi relatam un eveniment pozitiv privind eforturile Natiunilor Unite de a proteja
copiii. In 2000 ONU a adoptat doua Protocoale Optionale la Conventia Internationala a
Drepturilor Copilului (New York 1989). Unul dintre ele este Protocolul privind Vinzarea
Copiilor, Prostituarea Copiilor si Pornografia Infantila (Optional Protocol on the Sale of
Children, Child Prostitution and Child Pornography). Pina in prezent 137 de state au
semnat si ratificat acest Protocol Optional, 27 altele l-au semant dar nu l-au ratificat, iar
29 inca nu l-au semnat. Pe 25 mai Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a tinut o
conferinta de presa cu prilejul Zilei Internationale a Copilului in care a incurajat tarile
care inca nu au semnat sau ratificat Protocolul sa o faca pine in 2012.

570

english.peopledaily.com.cn/90001/90777/90856/6999373.html Romania a semnat si

ratificat Protocolul in 2001 si a intrat in forta in ianuarie 2002.
Sursa: http://dir.groups.yahoo.com/group/alianta-familiilor/

Alte referinte:
Mutilarea copiilor cu botox si cu moda satanica
PERVERTIREA METODICA A COPIILOR: TRAIM IN VREMURI MODERNE
SEXUALIZAREA COPIILOR prin alimente si presiune psihica
Vom mai avea dreptul sa fim crestini? CONTINUA ASALTUL PE TOATE
FRONTURILE ASUPRA FAMILIEI, VIETII SI NORMALITATII
Reportaj Semne al lui Rafael Udriste (TVR): DE CE DEMNITARII TARII JURA
PE BIBLIE SI LEGIFEREAZA IMPOTRIVA CREDINTEI CRESTINE?
Sa constientizam: COPILUL E TINTA PRINCIPALA IN MARKETING
Cultura desfraului vaneaza copiii si-i face sclavi/ CUM SE IMBRACA LA SCOALA
COPIII NOSTRI?
CINE NE DISTRUGE, NE PERVERTESTE SI VREA SA NE TRAFICHEZE
COPIII (sub masca adoptiilor)? CINE VREA CU ORICE PRET SA STRIVEASCA
FAMILIA?
CONTROLUL POPULATIEI SI OFENSIVA DEZLANTUITA IMPOTRIVA
VIETII, A COPIILOR SI FAMILIEI/ VREM O GENERATIE DE PSIHOTICI
SAU DE DEPRAVATI?
ATENTIE LA EMANCIPAREA TIMPURIE A COPIILOR SI LA AGRESIUNILE
VIRTUALE!
DEZVALUIRI TULBURATOARE DESPRE FRAUDELE SI
MONSTRUOZITATILE ascunse in spatele faimoaselor studii despre
SEXUALITATE ale lui ALFRED KINSEY, intemeietorul sexologiei si principalul
responsabil pentru depravarea generalizata de astazi
Cea mai mare agentie de planificare familiala din SUA, deconspirata a fi cuib de
proxenetism, pedofilie si avort
Copii nscui cu brandul n brae
571

Born to buy
COVER STORY: Hannah Montana Mania sau cum transformi o generatie ntr-o
tint de marketing
Prezentatoare britanica de TV: Parintii folosesc televizorul ca babysitter, in timp ce
emisiunile ca Hannah Montana ne tampesc copiii
Hannah Montana se drogheaz VEZI VIDEO
Generaia Singur acas. Jumtate dintre copii petrec cel mult o or pe zi cu
prinii
Cititi si:
CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE
IURASOV de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul
Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE
SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA,
TELEVIZORUL
CE AM FACUT CU LIBERTATEA DUPA 21 DE ANI? IPS Bartolomeu Anania, in
Pastorala de Craciun, denunta DEPRAVAREA PLANIFICATA PRIN ORELE DE
EDUCATIE SEXUALA si dezmatul generalizat din mass-media, acuzand crima
lenta si studiata savarsita impotriva tinerilor
Glasul de tunet al Mitropolitului Bartolomeu Anania avertizeaza si mustra raspicat
si dincolo de mormant: EUROPA, NU SODOMA!
CRUCEA, PUTEREA NEBUNA A CRESTINULUI. Inaltul Teofan mustra, in
Duminica Sfintei Cruci, nelegiuirile anti-familie din lumea contemporana
(propaganda homosexualitatii, avortului, prostitutiei, educatiei sexuale)

572

CUTREMURUL DE PMNT ESTE

SEMNUL MNIEI LUI DUMNEZEU
de (Pr.) Econ. Constantin Moisiu
Noi credem i mrturisim c Dumnezeu ne nva i ne d semnele sale (Isaia VIII,
20)
Toat lumea se plnge de greutatea vremurilor pe care le trim, dar nimeni nu vrea
s recunoasc i partea lui de vin n aceast rsturnare i rvire a valorilor
morale.
Observm cu toii cum aproapele nostru este stpnit de cel mai slbatic egoism, dar nu
ne dm seam c i noi nine n acela pcat hlduim. Ne revoltm de zgrcenia
altora, fr s o lepdm pe a noastr. Mrei i trufai suntem, dar ne turbur numai
mndria i semeia celorlali. Hulim nencetat pe Dumnezeu, dar ne scrbim cnd
auzim pe alii lund n deert numele lui. Suntem ndrtnici i neasculttori de prini,
nerecunosctori i nemulumitori fa de binefctorii notri, lipsii de cuviin, i de
dragoste n raporturile cu semenii notri, dar grozav ne suprm cnd alii ne ntorc
cu aceeai msur . Nenduplecai cnd e vorba s trecem cu vederea greala i
suprarea ce ne-a cunat-o vecinul nostru, dar suntem cuprini de mnie i dor de
rzbunare, cnd el se poart la fel cu noi. Grim de ru pe alii, cu gndul vrjma de a
le strica numele cel bun, dar s nu auzim pe cineva clevetindu-ne, c-i punem mna n
gt. Trim o via uuratic i fr fru, dar nu gsim cuvinte ct mai tari pentru ca s
nfierm pe nesocotitorii bunelor moravuri. Ne supr nedreptatea dar noi ntrecem
msura. Cruzi pn la vrsare de snge i haini pn la crim, cerem totui mil i
omenie dela alii. Ne bucurm cu drceasc bucurie cnd vedem pe fratele nostru n
suferin i strmtorare, dar vai i amar de el dac s-ar purta la fel cu noi.
Vedem adic paiul din ochiul aproapelui, dar nu vedem brna din ochiul nostru.
Fiecare dorete de istov i ateapt cu nfrigurare schimbarea vremurilor i a oamenilor, dar nici unul nu ncearc s nceap cu el nsui aceast prefacere. Ne mulumim
doar cu nfiarea adevratei credine, dar prin purtarea noastr nechibzuit,
tgduim puterea ei.
Pentru astfel de pcate i alte multe frdelegi, despre care ruine este a i gri, din pricina nesupunerii fa de Tatl Ceresc i a nesocotirii poruncilor lui, viaa a ajuns o
povar strivitoare, iar zilele pe care le trim crunte i apstoare pn la
dezndejde.

573

De aceea s-a aprins mnia lui Dumnezeu mpotriva acestei ri, ca s aduc peste ea
tot blestemul scris n cartea aceasta. (Deuteronom XXIX 26).
Purtarea ta i ale tale fapte rele au pricinuit aceasta (Ier. IV 18).
n adevr. Anul 1940, este anul ncercrilor celor mai dureroase pentru neamul
nostru. n acest an, mnia Sa care nimicete i urgia Sa care nspimnt, s-au
revrsat pustiitoare peste ara noastr scump.
Mreul edificiu al Romniei ntregite ridicat pe morminte de eroi, ca pe nite umeri
de uriai, s-a prbuit. Hotarele izvodite cu sngele vitejilor notri, au fost
sfrtecate. Zapisul de venic i neturburat stpnire asupra acestei sfinte moteniri a
fost sfiat iar trupul patriei noastre scumpe, mutilat de lcomia nesioas a vrjmailor
neamului. Visul ntru care o mie de ani au ndjduit i de dorul cruia ne-au rposat
i moii i prinii s-a spulberat numai dup 22 ani de dinuire din pricina
netrebniciei noastre.
Cu lacrimile n ochi, cu faa crispat, cu inima nsngerat de durere, cu minile ncletate pe arme am privit neputincioi cum se nruie i se risipete clironomia
ncredinat pe minile unor motenitori nevrednici.
Dar a trebuit s se mplineasc Scriptura ce zice:
Regele fr rnduial prpdete pe poporul su (Sirah X 3).
i fiindc am lepdat legiuirile lui Dumnezeu am clcat n picioare rnduelile lui i
nu ne-am trezit la pocin, valurile mniei dumnezeeti nc nu s-au potolit.
Am semnat zadarnic smna noastr i n deert ne-am ostenit frmntnd
pmntul cu sudoarea frunii, cci dumanii au mncat roadele muncii noastre.
Basarabia, ca i celelalte provincii ne-au fost rpite tocmai cnd holdele prguite
erau gata pentru seceri.
Dar cum nici dup aceasta nu ne-am nelepii, urgia mniei lui Dumnezeu s-a
artat i sub alt nfiare.
S-a nchis cerul i pmntul s-a fcut ca arama i silinele noastre s-au sleit n deert, cci
ogoarele n-au mai rodit i pomii din livezi n-au mai fcut fructe. Am ajuns s pltim kg.
de mere i de pere de la 50-100 lei kg.
De vreme ce ns nici dup toate acestea nu ne-am ntors i nu ne-am pocit, ci neam pus de-a curmeziul i n-am ascultat legea Domnului, a adus Dumnezeu sabia
strin n ar, ca s sfrme semeia puterii noastre i pinea o mncm cntrit
cu cntarul. (Vezi pentru toate acestea Levitic XXVI 16, 19, 20, 25, 26), iar foametea

574

rnjete amenintoare la ua fiecruia, ntruct nici odat nedreptatea i lcomia de

ctig n-a nflorit mai mult ca acum.
De la cel de rnd pn la cel mai de frunte toi sunt lacomi de ctig (Ieremia VI,
13).
i n aceast dorin dup navuire nimeni nu mai ine seam de lege i dreptate, de
mil i iubire. Nu-i zi lsat dela Dumnezeu n care s nu apar n jurnale nume de
negustori, care pierznd simul ruinei i omeniei speculeaz fr ndurare pe cel
aflat la ananghie, dei dumnezeiasca nvtur poruncete:
S nu facei strmbtate n judeci, la msurtoare la cntar i la msuratul bucatelor,
ci s avei cntar drept, greuti drepte (Levitic XIV 35-36).
Iar de vei nesocoti cuvntul lui Dumnezeu,
Vei mnca, zice Domnul, dar nu te vei stura i foamea ta va roade, vei pune la o parte,
dar nu vei putea s scapi nimic de mna vrjmaului i ceia ce vei scpa eu voi trece
prin ascuiul sbiei (Miheia VI, 13-14).
Cu toate aceste ameninri nspimnttoare ns, toi s-au abtut, mpreun
netrebnici s-au fcut.
Pentru aceste mari neornduieli i grele nelegiuiri, alte ameninri nc i mai
cumplite atrn deasupra capului nostru. Cci nu numai c Dumnezeu ne va lipsi de
orice sprijin i ajutor, dar
voi pune pe copii cpetenii peste ei i nerozii vor domni peste ei, zice Domnul
Atotiitorul. (Isaia III, 4).
Ce este oare ameninarea comunist, care devine din ce n ce mai cuteztoare, dect
ncercarea de a rsturna buna rnduial i a ntrona anarhia, cnd
oamenii se vor necji unii pe alii fiecare pe aproapele su, copilul va hrui pe cel
btrn i cel mojic pe cel de neam, bun. (Isaia III 5).
Dar noianul frdelegilor noastre a ntrecut marginea rbdrii i milostivirii dumnezeieti,
care este zbavnic la mnie i pentru aceea alt Scriptur se mplinete astzi n urechile
noastre precum zice:
Oraele voastre le voi face paragin i voi pustii sfintele voastre lcauri i astfel
voi nimici ara aceea, nct dumanii votri, care vor locui ntr-nsa, vor rmnea
ncremenii (Levitic XXVI 31-32).

575

Cci iat, cine nu s-a nfiorat de groaza cutremurului din noaptea de 9-10 noiembrie
1940, i cine n-a auzit de prpdul i pustiirea pe care le-a fcut n regiunile
bntuite?
A cuta s tlmceti acest nprasnic fenomen geologic numai ca fiind datorit
deplasrii i aezrii straturilor adnci ale pmntului, fr a vedea ntr-nsul
degetul amenintor a lui Dumnezeu, nsemneaz a spori nc i mai mult sentimentul
de spaim i de groaz n faa puterilor oarbe i nfricotoare ale naturii.
De oare ce dac omul s-ar ti lsat numai la cheremul acestor fore nestpnite,
unde s-ar mai putea gsi el sprijin i ndejde, unde va afla chezie vieii n astfel de
mprejurri?
De aceea, n aceste clipe de obteasc groaz
i preotului i se va ntmpla ca i poporului, stpnului ca i robului, slugii ca i
stpnii sale; vnztorului ca i cumprtorului, mprumuttorului ca i celui ce se
mprumut, datornicului ca i celui ce are zapisul datoriei. (Isaia XXIV 2).
Oamenii nvai, ca i cei nenvai sunt cuprini de acela sentiment de nimicnicie,
care-i nfrete n rugciune.
n ziua aceea, zice Domnul, va pieri curajul regelui i al dregtorilor, preoii i vor
pierde cumptul lor... (Ieremia IV 9),
ndejdea unora ca i a celorlali fiind numai la Dumnezeu. i nimeni n astfel de
momente nu mai st pe gnduri i nici nu alearg la raftul cu cri ca s-i lmureasc pe
cale tiinific pricina cutremurului, ci gndul tuturor se nal numai i numai ctre
Cel de sus de unde ateapt ajutorul.
ndeosebi, cretinii cei adevrai sunt pe deplin convini, c dac nici o pasre din
cele ce se vnd dou de un ban, nu cade pe pmnt fr tirea Tatlui nostru (Matei X.
29), cu att mai vrtos pmntul nu se va clti de pe temeliile lui fr ngduina
ziditorului su.
i cu drept cuvnt. Din rzoarele Crii sfinte culegem lstarii prea frumoasei nvturi,
c Dumnezeu, cel ce se mbrac n vemnt de mreie i strlucire, urzit din raze de
lumin, a ntins cerul de azur ca un cort ocrotitor i tot El a ntrit pmntul pe tria
lui, care nu se va clti n veacul veacului. (Ps. 104, 2 i 5).
Unele ca acestea tiind cnd vedem c se petrec totui astfel de nfiortoare
ntmplri c pmntul ne fuge de sub picioare
noi credem i mrturisim c Dumnezeu ne nva i ne d semnele Sale (Isaia VIII
20)

576

i deci, cutremurele de pmnt, despre care pn acum oamenii de tiin n-au putut s
constate nc originea lor i nici dac s propag prin atmosfer sau prin pmnt, nu sunt
numai simple fenomene seismice, ci i semnele mniei dumnezeeti, pentru pcatele
i frdelegile noastre.
Zidind Dumnezeu pe om dup chipul i asemnarea sa l-a pus ca pe un mprat fpturii i
l-a aezat n rai ca s-l pzeasc i s-l lucreze. Dar omul, neasculttor dumnezeietii
porunci fcndu-se, s-a nmulit rutatea n lume, n aa msur, n ct i-a prut ru
lui Dumnezeu c a fcut om pe pmnt i s-a mhnit n inima sa. Atunci a rostit
Domnul: Nimici-voi de pe faa pmntului pe omul pe care l-am zidit; i pe om i
dobitoacele i trtoarele i psrile cerului, cci mi pare ru c le-am zidit. (Facere
VI 6-7).
Iar aceast mnie a lui Dumnezeu s-a artat i se arat nc, n multe feluri i n multe
chipuri: n potop de ape multe sau n secet cumplit, n molim ucigtoare sau n
crncene rzboaie, n groaznice semne cereti sau n nfricotoarea cutremurare de
pmnt.
Cci, dac deschide Dumnezeu mna sa toate se umplu de bunti, iar ascunzndui el faa, toate se nspimnt. Le ia napoi sufletul, ele mor i se ntorc n pulberea lor,
de le trimite iari duhul lor, se zidesc din nou i primenesc faa pmntului. Se atinge de
muni, i face de fumeg, iar de-i arunc ochii spre pmnt, l face de se cutremur.
Aa cum tremur n faa tatlui sau mamei sale copilul vinovat, aa cum se nfioar de
fric n faa profesorului colarul, care se tie cu lecia nenvat sau precum se zguduie
criminalul n faa contiinei mustrtoare.
La toate acestea cugetnd adusu-mi-am aminte de proorocul ce grete:
Iat Domnul va pustii pmntul i l va preface n pustietate va rsturna faa lui i va
mprtia pe locuitori
Pmntul st pngrit sub cei ce-l locuiesc, cci el au clcat legea i au nfrnt
rnduiala i legmntul l-au stricat pe veci. Pentru aceasta blestemul mistuiete
pmntul i locuitorii de pe el ispesc pcatul.
Pentru aceasta pmntul se sfrm, pmntul plesnete i sare n buci, pmntul se
clatin, pmntul se mic ncoace i ncolo ca un om beat, se d n sus i In jos ca un
scrnciob De ce? Pentru c pcatele l apas (Isaia XXIV 1. 5. 6. 19-20), i ntrt mnia Lui Dumnezeu.
Iar de mnia lui pmntul se cutremur i popoarele nu pot ndura urgia lui. (Ieremia
X, 10).
Munii se cutremur din pricina lui pmntul se zbucium n faa lui mpotriva
urgiei lui cine st i cine poate s stvileasc aria mniei lui? (Naum I, 5-6).

577

i acum de se ntreab cineva, ce legtur poate fi ntre pcat i cutremurul de pmnt, va

afla rspunsul tot n Sf. Scriptur, care ne ncredineaz c din pricina pcatului strmoesc, nu numai omul, ci
toat fptura suspin laolalt i este pn acum, ca n dureri de natere. (Romani
VIII, 22)
cci, nici pmntul n-a scpat de mnia lui Dumnezeu, precum adeverete aceeai
scriptur zicnd:
Blestemat s fie pmntul din pricina ta. (Facere III 17).
Ba de va fi cu luare aminte va observa mult asemnare ntre durerea i zbuciumul
sufletului omenesc i aceast zvrcolire a mruntaielor pmntului. Cci precum
dup o boal grea omul este adeseori scuturat de friguri i suspine, tot aa pmntul dup
marele cutremur nc mai este zglit din cnd n cnd de uoare zvcnituri, ca nite
tresriri de contiin, turburat de crunte remucri.
A vrea nc s-i mai atrag luarea aminte, frate cretin, ca s te pzeti de cei ce
caut sufletul tu i gsesc acum vreme cu bun prilej ca s-i nclceasc paii n
cursa rtcirilor i a smintelii de la dreapta credin.
Tlmcind semnele vremii dup credina lor greit, sectanii vor ncerca s te
ncredineze c sfritul lumii se apropie i Domnul e la u.
Cutai s nu v amgii, cu muli vor veni ntru numele meu zicnd c eu sunt
Hristos i vremea s-a apropiat dar s nu mergei dup ei (Matei XXIV 4-5) cci de
ziua i ceasul acela, nimeni nu tie, mei ngerii din ceruri, nici Fiul, fr numai singur
Tatl (Ibid. 36).
Fii deci, tare n credin.
i, de vei auzi de rzboaie i de zvonuri de rzboaie, s nu v spimntai, c se
cuvine toate acestea s fie. C se va scula neam peste neam i mprie peste
mprie dar nc nu va fi atunci sfritul. i va fi pe alocurea foamete i cium i
cutremure, ci acelea toate vor fi nceputul durerilor (Matei XXIV, 6-8).
Desigur, n faa unor astfel de nprasnice ntmplri i zguduitoare nenorociri, nchipuirea
mulimei este rscolit pn n strfunduri i anume copleit de groaz crede ca totul s-a
sfrit. Aceast zgomotoas vnzolire i crncen ncierare a popoarelor, aceste
sngeroase i fr de sfrit rzboaie ntre neamurile pmntului sunt rodul poftelor
care se lupt n mdularele omenirii, stpnit de duhul urei i al mndriei, de duhul
vicleugului i al desftrii.
Cartea Sfnt ne nva c rzboiul este un ru, pe oare Dumnezeu l ngduie ca mijloc
de pedeaps mpotriva popoarelor, pentru necredina i nelegiuirile lor. Prin urmare, atta
578

vreme ct lumea zace ntru cel ru este firesc s se ntmple toate acestea,
credincioii ns nu trebuie s se nspimnte, ci s le socoteasc drept un semn al
certrii dumnezeieti, pe care o pot mblnzi prin pocin i rugciune.
Dup cum popoarele se frmnt i se ntrt, tot astfel i cerul i pmntul se afl n
micare. Aa cum exist adic o turburare a forelor morale, exist i o lupt a puterilor fizice. Cnd aceste puteri ajung s se ciocneasc ntre ele, se produc n omenire
ntmplri neateptate i impresionante, pn la nfricoare. Iar dac cumva n
unele mprejurri se pierde oarecum echilibrul acestor fore atunci se petrece un fel
de rsturnare a rnduielilor firii, care uneori au urmri catastrofale.
i n aceast stare de nestatornicie a elementelor, cnd nsi stihiile firii par a-i sta mpotriv, cretinul adevrat trebuie s rmn neclintit n credina, c nici un fir de pr
din capul lui nu va pieri, fr ngduina Tatlui ceresc.
Ci, de vreme ce tim c valurile mniei lui Dumnezeu se revars cu urgie mpotriva celor
ri, pctoi i ndrtnici, mpotriva celor necredincioi i nepocii, mpotriva celor ceL uit pe Dumnezeu i sunt nedrepi, prigonitori i farnici, nu cumva s se suie n
inima noastr trufaul gnd i vicleana prere, c numai cei ce au ndurat pagube
nimicitoare sau au czut de moarte npraznic cu acest prilej au fost n adevr
pctoi iar cei rmai n via, sunt singurii rnduii de Dumnezeu spre dobndirea
mntuirii. S nu fie. Despre aceasta ne ncredineaz nsui Mntuitorul.
Cci, iat ce citim n Sf. Evanghelie.
n vremea aceea, erau civa acolo, care ddur de tire lui Iisus despre acei galileeni,
al cror snge Pilat l amestecase cu jertfele lor. Atunci El rspunznd le-a zis: Credei
oare c aceti galileeni, fiindc au pit aceasta, au fost ei mai pctoi dect toi
galileenii? Nu! zic vou; dar de nu v vei poci, toi la fel vei pieri.
Sau, acei optsprezece ini, peste care s-a surpat turnul n Siloam i i-a omort, gndii
oare c au fost ei mai greii dect toi locuitorii din Ierusalim? Nu, zic vou; dar de nu
v vei poci, toi vei pieri la fel (Luca XIII 1-5).
Deci, te ntreb i eu acum pe tine iubite cititorule: crezi oare c sutele de oameni peste
care s-a nruit blocul Carlton, ori au pierit sub ruinele altor cldiri prbuite de
cutremur au fost ei mai pctoi dect toi ceilali locuitori ai rii noastre?
Nu, desigur. Dar, a vrut Dumnezeu, ca prin pedeapsa altora s ne nelepim.
Drept aceea, bine tiind c nimeni nu se poate mpotrivi certrii dumnezeeti, firesc este
s ne ntrebm: Ce vom face dar, pentru ca
milostiv, blnd i lesne ierttor s fie nou bunul i iubitorul de oameni Dumnezeul
nostru i s-i ntoarc mnia, care se pornete asupra noastr i s ne izbveasc de
ngrozirea lui cea dreapt.
579

Rspunsul este scurt:

mpcai-v cu Dumnezeu , (II Corinteni V, 20).
Iat calea.
Dar cum vom ajunge la aceast mpcare?
S ne recunoatem mai nti pcatele, prin care am atras urgia lui Dumnezeu
asupra noastr, s le splm cu lacrimi de pocin i s lum nestrmutata
hotrre de a nu le mai svri.
Deci pocii-v i v ntoarcei, ca s se tearg pcatele voastre, ca s vin dela faa
Domnului vremi de uurare (Fapte III, 19-20).
Ci, de vom asculta cuvntul lui Dumnezeu i vom umbla dup rnduielile lui de vom pzi
poruncile lui i le vom mplini atunci ne va trimite el ploi la vreme i pmntul va da
roadele lui iar livezile poamele lor. Atunci precum zice Scriptura
treieratul vostru, se va lungi pn la culesul viilor i culesul viilor pn la vremea
semnatului i vei mnca pinea voastr pn vei fi stui i vei sllui fr grij n
ara voastr. Voi hrzi pace n ar i vei locui ntr-nsa fr ca nimeni s v
stinghereasc Vei urmri pe vrjmaii votri i ei vor cdea n sabie sub ochii
votri. Cinci dintre voi vor pune pe fug o sut i o sut dintre voi, vor pune pe fug zece
mii i dumanii votri, vor cdea n sabie sub ochii votri. (Levitic XXVI, 3-8).
Iar pentru a nu mai fi prini din nou n mreaja pcatelor i a pricinui iari
aprinderea mniei lui Dumnezeu, s ne rugm nencetat ca s nu cdem n ispit.
Atunci se va mplini Scriptura ce zice:
i dac a vzut Domnul c ei s-au umilit, fost-a cuvntul Domnului grind: s-au
umilit i nu-i voi mai nimici. (II Cronici XII, 7),
cci mnia lui Dumnezeu se ndulcete fa de credincioi i se uureaz prin ndurarea
lui.
Drept aceea, mpreun cu biserica s ne rugm zicnd:
Cel ce caui spre pmnt i-l faci pe el de se cutremur, izbvete-ne pe noi de groaza
cea nfricoat a cutremurului, Hristoase Dumnezeul nostru i trimite-ne nou milele
tale cele bogate, pentru rugciunile Nsctoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de
oameni. (Troparul cutremurului).

580

Sursele duhovnicesti ale suferintelor copiilor

Caci Dumnezeu i-a inchis pe toti in neascultare, pentru ca pe toti sa-i miluiasca. O,
adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necercetate
judecatile Lui si cat de nepatrunse caile Lui! Caci cine a cunoscut gandul Domnului
sau cine a fost sfetnicul Lui? Sau cine mai inainte I-a dat Lui si va lua inapoi de la
El? (Rom. 11,32-35)
Cele mai luminate minti din toate timpurile si ale tuturor popoarelor au cugetat la
cauzele pentru care sufera copiii nevinovati. Strigatul disperat al inimii, care iese din
adancul sufletului, este o nemultumire indreptatita fata de chinurile prin care trece un
copil. In ultima vreme, tema suferintei copiilor nu lipseste din paginile publicatiilor
periodice. I se dedica tot mai multe emisiuni la radio si la televiziune, precum si sedinte
de guvern. Ce a provocat aceasta neliniste in societate?
In ultimii ani, in Rusia, nivelul natalitatii s-a micsorat. Este cel mai mic din Europa
(mai putin de 9 copii la 1 000 mie de oameni). In schimb, cu o treime s-a marit
mortalitatea populatiei, care a devenit cea mai mare de pe continent (peste 15 decedati la
o mie de oameni). Si aceasta fara sa mai vorbim de avorturi si de copiii care se nasc
morti! Indicele mediu anual din Rusia numara aproximativ doua milioane de cazuri
de intrerupere a nasterilor. Din 10 femei insarcinate, 7 avorteaza si doar 3 nasc.
Barbatii refuza sa devina tati, iar femeile sa devina mame.
Nu este un secret ca tinerii sufera de timpuriu de boli de inima, de bolile cailor
respiratorii si de dureri de coloana. In parte, foarte raspandita este boala numita
scolioza. Multi tineri, atat fete, cat si baieti, ating inaltimea de pana la 150 cm si cantaresc
pana la 45 kg. La fel, putin imbucuratoare sunt si datele care se refera la traume.
Problema sanatatii copiilor si a adolescentilor s-a discutat la Colegiul Ministerului
Sanatatii din Rusia pe 15 mai 2001. Dupa unele date oficiale, in prezent, se numara 574
000 de cazuri de copii invalizi. Una din cauzele cel mai frecvent intalnite de
invaliditate o constituie dereglarile psihice grave, cel mai des, retardarea (22, 3%).
Bolile psihice duc la invaliditate de 11 ori mai mult decat cele ale sistemului digestiv si
de 7 ori mai mult decat tumorile maligne. In ultimii cinci ani, numarul copiilor cu
dereglari psihice a crescut pana la 16, 7%. In anul 2 000, in evidenta dispensarelor
neurologice existau peste 717 000 de copii si 238 000 de adolescenti. In comparatie cu
alte tari aceasta cifra este uriasa.
La 65, 9% din copii s-au depistat dereglari psihice (nevroze, anomalii ale personalitatii,
irascibilitate, agresivitate, cinism etc). 31% sufera de retardare, 3,1% au psihoze (din
581

care 0, 5% au schizofrenie). Vom aminti ca psihozele se caracterizeaza prin delir,

halucinatii, dereglari ale constiintei etc. La adolescenti, primul loc il ocupa retardarea
(50, 3%), apoi urmeaza dereglarile psihice (43, 9%) si psihozele (5, 8%, aici se include si
schizofrenia - 1, 8%). Asa ceva nu s-a mai intamplat niciodata in tara noastra!
62% din copiii care cresc in internate sufera de dereglarea intelectului si de
incetinirea dezvoltarii fzice si psihice. La 43% din copiii orfani si la 77, 3% din copiii
care provin din familii cu probleme se observa reactii exagerate la stres si diferite
dereglari psihosomatice (hipertonie arteriala, stenocardie, ulcere etc). 23% sufera de
dereglari ale comportamentului, reactii patologice ale caracterului si ale personalitatii
(excitare marita, oboseala, sensibilitate excesiva, timiditate exagerata etc).
Frecventa dereglarilor psihice la copii oscileaza de la o regiune la alta, de la 22, 5 pana la
71%. Peste 70% din elevi intampina greutati in asimilarea programei scolare. Printre
elevii scolilor profesionale sunt semnalate de 14 ori mai multe de cazuri de reactii
psihogene, de 19 ori mai multe cazuri de patologii ale personalitatii (de exemplu,
psihopatie), de 2,5 ori mai multe de nevroze. Dupa cum observam, patologia progreseaza
odata cu varsta.
Nu demult s-a semnalat inca o nenorocire dereglari psihice la copiii de varsta frageda.
Dupa unele date ale Centrului de cercetare a bolilor psihice RAMN, astfel de boli apar la
copiii de pana la varsta de trei ani. Daca la inceputul anilor 80, la o suta de copii de pana
la varsta de trei ani se depistau 9 cazuri de dereglari psihice, iar 30 erau sub semnul
intrebarii, la sfrsitul anilor 90 , numarul acestor date a crescut pana la 15,5 si, respectiv,
35.
O problema sociala majora constituie intrebuintarea substantelor psihotrope de catre
adolescenti care inca nu au atins majoratul. In evidentele privind narcomania si
alcoolismul sunt 761,7 de cazuri la 100 000 de copii. Varsta lor continua sa scada.
Dar cati pacienti nu au fost inregistrati oficial! 19,6% din crime se savarsesc de catre
adolescenti in stare de ebrietate.
Bolile sunt una din cauzele scutirii de armata. In anul 2 000, mai mult de 2% din
aceste boli il reprezentau dereglarile psihice. Tot ele constituie cauza principala a
scutirilor de armata si de marina in primele trei luni de la incorporare (39%). In
primavara anului 2001, 54% din recruti (fiecare al doilea!) aveau restrictii din cauza
sanatatii. Pentru comparatie: in 1998 astfel de tineri constituiau 48%, iar in 1989, in jur
de 4%. In 33 de regiuni, tinuturi si republici ale Rusiei acest indice este mai mare. De
exemplu, 70% din recrutii din Moscova (mai bine de 2/3!) sunt, de fapt, oameni bolnavi.
Cifre uluitoare! Insa, cu parere de rau, ele apartin generatiei noastre tinere. Oricat
de trist ar fi, informatile despre starea sanatatii popoarelor ne amintesc de comunicatele de pe front. In realitate, aceasta situatie este una de razboi si de stingere a unui
popor.

582

In urma carui fapt avem astazi o situatie atat de critica? Savantii nu raman indiferenti
fata de aceasta problema. Ei cerceteaza intens factorii genetici, psihici, sociali etc,
care actioneaza negativ asupra sanatatii familiei si a rusilor, in genere. Cat despre
factorii duhovnicesti si scopul duhovnicesc, acestia, de obicei, raman in umbra. Sa
incercam sa umplem acest spatiu liber.
Preocuparea pentru cauzele duhovnicesti ale suferintelor copiilor a aparut inca de mult.
Este una dintre cele mai dureroase probleme. Este putin probabil sa existe vreo familie pe
care ea sa n-o priveasca direct sau indirect. Ea atinge cele mai sensibile coarde ale
sufletului. De aceea, in discutia pe aceasta tema, e nevoie de tact, delicatete si prudenta
maxima.
Cunoasterea surselor duhovnicesti ale suferintelor copiilor este de mare ajutor
medicilor, pedagogilor, psihologilor si altor specialisti care lucreaza cu copiii. Ea este
utila parintilor si celor care se gandesc sa aiba copii. Speram ca exemplele si opiniile
care urmeaza il vor alina pe cel care este macinat de suparare si necaz, pe cel care sufera
de moartea copilului sau pe cel care compatimeste si traieste durerea aproapelui. La fel,
credem ca o discutie sincera pe aceasta tema va oferi un bogat material, va solutiona
anumite indoieli si nedumeriri ale persoanelor pe care le framanta intrebari de genul: De
ce Dumnezeu mi-a dat aceasta cruce, sa am un copil invalid? De ce a murit micutul
meu, iar ceilalti copii sunt vii si sanatosi? Cu ce am gresit ca fiii mei se imbolnavesc
atat de des? Am dori sa-i facem pe adulti sa se gandeasca serios la responsabilitatea
pe care o au la nasterea si cresterea copiilor, sa-i ferim de greselile fatale, si pentru
aceasta ei se vor rasplati cu sanatatea lor.
Problema cauzelor duhovnicesti ale suferintelor copiilor ne chinuie, mai ales, cand
propriii nostri copii se imbolnavesc sau mor, iar noi, vrand-nevrand, incepem sa
cautam vinovatul. Cautam un adevar, cu toate ca el poate fi dureros. Aici, pe
pamant, pregatindu-ne pentru Judecata si incercand sa ne pastram constiinta
curata, suntem chemati sa ne conducem viata dupa Scriptura si dupa invatatura
Sfntilor Parinti. Cum explica ei cauzele duhovnicesti ale suferintelor copiilor?
Vom evidentia doar trei astfel de cauze:
Pacatul stramosesc, savarsit de Adam si Eva.
Lucrarile aparte ale Proniei dumnezeiesti.
Pacatele personale ale parintilor.
Le vom analiza pe rand.

Vinovati fara de vina

583

Putem intelege izvoarele duhovnicesti ale tuturor necazurilor noastre plecand de la

invatatura ortodoxa despre raportul dintre natura si harul dumnezeiesc in om. Din
perspectiva traditiei patristice a Bisericii de Rasarit, natura si harul din om nu se opun, ci
se presupun reciproc. Desi harul nu intra in definirea sau compozitia naturii umane, de la
inceput, prin actul creatiei, el a fost inradacinat in ea, are impartasire cu ea. ,,Unind cu
trupul si sufletul intr-o minunata alcatuire, zidit-ai neamul omenesc, canta Biserica in
Acatistul catre Prea Sfantul si de Viata Facatorul Duh. Teologul rus V. N. Lossky,
citandu-l pe Sfantul Grigorie Teologul, scria:
Sufletul primeste viata si har in acelasi timp, pentru ca harul este suflarea lui
Dumnezeu, prezenta vie a Duhului Sfant. Daca omul a devenit viu din momentul cand
Dumnezeu a suflat in el suflare de viata, aceasta s-a intamplat pentru ca tocmai harul
Sfantului Duh este adevaratul inceput al existentei noastre.
Dupa Sfantul Grigorie de Nyssa, Creatorul a pus chiar de la inceput in Adam
cuvantul ziditor, care constituia norma existentei lui si il facea partas al
dumnezeiestii firi (II Petru 1, 4), scopul vietii lui Adam fiind nestricaciunea (vezi
intelepciunea lui Solomon 2, 23) si unirea cu Dumnezeu prin el a lumilor duhovniceasca
si materiala.
Insa primul om a dorit sa fie el in centrul universului si nu Dumnezeu, sa devina ca
dumnezeu (Fac. 3, 5), sa traiasca numai in sine si de la sine, sa se izoleze si sa se
separe de harul lui Dumnezeu. Nebunia lui Adam a constat in refuzul lui de a fi dupa
chipul si asemanarea lui Dumnezeu si in setea dupa egalitate cu Dumnezeu, in
incercarea, dupa sfatul sarpelui, de a se inalta in locul lui Dumnezeu, de a transforma propriul eu in centrul universului. In acel moment, harul l-a parasit pe om.
Integritatea personalitatii lui s-a destramat, iar armonia elementelor, a puterilor si a
capacitatilor naturii lui (integritatea firii) s-a destramat.
Sfintii Parinti vedeau radacina acestei catastrofe in caderea stramosului nostru
Adam, iar in el si a tuturor urmasilor lui. In urma caderii, legile existentei dupa
Dumnezeu au fost incalcate, ceea ce a provocat stricaciunea omului si a universului.
Una din explicatiile teologice despre incalcarea poruncii dumnezeiesti spune ca aceasta a
fost o ispita diavoleasca de a dobandi pe cale exterioara cunoasterea suprema si de a
incerca sa se inalte deasupra existentei fara cuvenitele eforturi launtrice.
Cartea Facerii descrie schimbarea fatala care s-a produs in sufletul Evei. Visul de a
deveni egali cu Dumnezeu a impins-o sa creada ca pomul interzis al cunoasterii binelui si
al raului este bun de mancat (pofta trupului), placut ochilor la vedere(pofta ochilor)
si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta (mandria). Mai intai, la Eva a aparut dorinta
pacatului, iar apoi lacomia pantecelui, slava desarta si mandria au pus stapanirea pe
ea. A luat din el si a mancat si a dat si barbatului sau si a mancat si el (Fac. 3, 6).
In Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul citim:

584

Viata iubitoare de cele materiale si iubitoare de averi, alegand eu un loc de saracie,

Mantuitorule, m-am impresurat acum cu sarcina grea. Impodobitu-mi-am chipul
trupului cu imbracamintea de multe feluri a gandurilor rusinoase si sunt osandit.
Innegritu-m-am cu deadinsul numai de podoaba mea cea din afara, nebagand seama
de cortul din launtru, cel dupa chipul lui Dumnezeu ingropatu-m-am Mantuitorule, cu
patimile frumusetii chipul, celui dintai; dar ca pe drahma oarecand, cautandu-ma, asa
ma afla.
In aceste simboluri se oglindeste tragedia duhovniceasca. Ea l-a dus pe om la pierderea
pozitiei de stapan al universului, la supunerea fata de calamitatile naturii, la lupta
neincetata pentru existenta si pentru bunurile materiale, la cataclisme social-istorice si, in
final, la necesitatea rascumpararii noastre de catre Hristos.
Un mare apologet crestin din secolul al II-lea, Tertulian vedea in pacatul stramosesc
inceputul pacatului omenesc in genere si incalcarea celor zece porunci. Dupa afirmarea
marelui, teolog sarb, Cuviosul Iustin (Popovici), omul a devenit, practic, complicele
diavolului, s-a facut nu dumnezeu-om, ci diavol-om, care a introdus puterea mortii.
Iar Cuviosul Macarie cel Mare spunea ca pana la cadere Adam era imparat si stapan lumii
vazute, iar harul lui Dumnezeu era temelia, centrul persoanei, centrul duhovnicesc al
eului lui. Omul putea sa nu pacatuiasca. Intelepciunea lui Dumnezeu ,,l-a pazit pe
primul om scos din pacatul lui si i-a dat putere sa stapaneasca toata faptura.
Intelepciunea lui Solomon 10, 1-2). El isi controla dorintele si proceda in conformitate cu
inclinirile lui firesti. Darul libertatii este una din trasaturile chipului lui Dumnezeu.
Dupa cadere situatia s-a schimbat radical: Adam s-a vandut si s-a oferit diavolului, iar
in sufletul stramosului a patruns cel viclean. Cat timp in suflet lucreaza patimile omul
poarta in sine sufletul pacatului. In cazul cand harul Domnului le biruie cu impreunalucrarea voii omenesti, in locul sufletului pacatului vine sufletul luminii. Ispitindu-l
pe Adam, dusmanul neamului omenesc l-a lipsit de putere si a devenit imparatul
acestei lumi. Adam a pierdut harul dumnezeiesc, iar sarpele a luat locul lui Dumnezeu in
el. Ca un stapan al casei, sarpele este in suflet ca un alt suflet. In omul patimas si
nepocait, pacatul formeaza un suflet aparte, se lipeste de trup, iar in inima apar o
multime de ganduri viclene.
Daca nu ne vine in ajutor harul lui Dumnezeu, nu avem cum sa nu pacatuim.
Posibilitatea pacatuirii este insotita de inclinarea pentru pacat, care striveste
independenta noastra. Chiar daca vom reusi sa evitam pacatele, fara ajutorul lui
Dumnezeu ne vom impotmoli din nou in ele. In acest sens, Apostolul Petru citeaza un
proverb Cainele se intoarce la varsatura lui si porcul scaldat la noroiul mocirlei lui (II
Petru 2, 22).
Despartindu-se de Dumnezeu, natura umana a devenit nefireasca sau, mai bine-zis,
mai prejos de fire, impotriva naturii. Duhul, care este partea cea mai importanta a
sufletului, a incetat sa mai traiasca in Dumnezeu si sa soarba de la El puteri pentru a
conduce mai departe sufletul si trupul. Duhul a inceput sa paraziteze sufletul. La randul
585

lui, sufletul a refuzat sa implineasca poruncile lui si s-a supus cererilor necumpatate ale
trupului. Iar trupul s-a instapanit cu totul si omul s-a dat peste cap.
Sfantul Teofan Zavoratul aseamana starea denaturata a fiintei noastre cu un telescop
compus din mai multe piese. Aceste piese sunt bagate una in alta si de aceea este
imposibil sa privesti prin el. El mai compara sufletul cu un instrument muzical
dezacordat, din ale carui sunete nu putem sa determinam nici macar denumirea lui,
fara sa mai spunem de melodie.
Cauza acestei stari este pacatul primilor oameni (stramosesc). El consta in incalcarea
poruncii lui Dumnezeu si imbolnavirea sufletului, care s-a indepartat de harul dumnezeiesc. Teologia ortodoxa intelege prin pacatul stramosesc caderea mostenita, adica
stricaciunea, moartea si patimile . Prin stricaciune se intelege faptul ca sufletul s-a supus
trupului si impreuna cu el a devenit izvorul continuu al stricaciunii (descompunerii).
Activitatea psihica depinde mult de procesele fiziologice. Gandurile noastre sunt
sovaielnice, notiunile nedesavarsite, iar cugetarile gresite, caci trupul cel putrezitor
ingreuiaza sufletul si locuinta cea pamanteasca impovareaza mintea cea plina de
grija (Intelepciunea lui Solomon 9, 14-15). Fiind in trup, sufletul lucreaza prin creier
si este strans legat de trupul care se descompune mereu in elementele componente.
Astfel, substantele hranitoare care vin odata cu hrana, in procesul metabolismului,
se transforma in produsi metabolici daunatori si se elimina din organism. Sa ne
amintim ce spune Sfanta Evanghelie: cele ce intra pe gura nu intra in inima (Mc. 7,
19). In caz contrar, se produce o intoxicare. Celulele rosii ale sangelui (eritrocitele) se
nasc in maduva osoasa, nu traiesc mai mult de 120 de zile, iar dupa aceea mor. Drept
cimitir le serveste splina. Stratul superior al pielii noastre (epidemia) se descuameaza si
se reface mereu. In sfarsit, ultimul exemplu schizofrenia (de la grecescul schizo despic, phren constiinta). La aceasta boala se observa scindarea sentimentelor si a
gandurilor, dedublarea activitatii psihice, instrainarea persoanei de lumea
inconjuratoare si ruperea inlauntrul ei.
De fapt, fiziologia umana are la baza lupta cu descompunerea, pana in momentul cand
viata biologica se va sfarsi o data cu putrezirea corpului. Nu intamplator Sfantul Grigorie
Teologul a numit sufletul purtator de hoit.
La inceput, omul a fost chemat la nemurire, insa noi vom muri cu totii. In Sfanta
Scriptura se spune: Dumnezeu a zidit pe om spre nestricaciune si L-a facut dupa chipul
fiintei Sale. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat in lume si cei ce sunt de partea lui
vor ajunge s-o cunoasca (Intelepciunea lui Solomon 2, 23-24). Moartea ne tine strans
sub stapanirea diavolului, cel ce are stapanirea mortii (Evrei 2, 14-15), si domneste
si peste cei ce nu pacatuisera (Rom. 5, 14). Pana la sfarsitul veacurilor, viata
omeneasca este strans legata de pamant. Concluzia este urmatoarea: prin moarte la
tarana cea fara chip. Desfacerea legaturii dintre trup si suflet (moartea fizica) este cea mai
mare realitate si finalul cel mai tragic al vietii pamantesti. Aceasta clipa ramane
necunoscuta si inevitabila. In fata ei toti sunt egali: barbati si femei, cuviosi si
pacatosi. Pacatosii nepocaiti sunt pedepsiti si cu moartea sufletului (vezi cap, II).
586

Pe langa aceasta, fiinta omeneasca este stapanita de patimi si de aici - predispozitia la

suferinte si durere, precum si atractia fata de placerile pacatoase. Puterile si capacitatile
sufletului au primit o alta intorsatura. Patimile au devenit o a doua natura a omului. Ele
au eliminat miezul emotiilor si al sentimentelor lui, i-au acaparat dorinta, mintea si
judecata proprie. Patimile au intunecat sufletul si sentimentele, au violat mintea, au
slabit vointa.
Patimile nu ocolesc pe nimeni. Urmele lor se intrezaresc chiar si la copiii care nu au
pacate personale. Fericitul Augustin a observat cum un prunc il privea cu invidie pe
fratele sau de lapte, pe care mama l-a luat primul ca sa-l alapteze. Deseori, pruncii fac
nazuri, din gelozie fata de alte persoane, pentru ca toata atentia sa fie indreptata
asupra lor; la fel, umbla cu siretlicuri cand vor sa obtina ceva.
Patimile ne conduc cu ajutorul factorilor fiziologici, psihici, sociali etc. Apostolul Pavel
descopera adevaratul lor rol. Iata doar trei citate:
Grija de trup sa nu o faceti spre pofte este vorba de a nu implini pofta
trupului, adica cerintele excesive ale organismului (Rom. 13, 14).
Sa bem si sa mancam, caci maine vom muri! (I Cor. 15, 32) aceasta este filosofia si
psihologia hedonismului (dupa care placerea este scopul si bunul cel mai mare al vietii).
Tovarasiile rele strica obiceiurile bune (I Cor. 15, 33), acestea arata imoralitatea
societatii, capacitatea de a distruge principiile morale.
Astfel, caderea (stricaciunea, moartea si patimile) il leaga pe om de lumea materiala, il
supune la pacate si permite diavollor sa-l stapaneasca. Pacatul si sufletul s-au
amestecat intre ele, ca pleava si graul intr-un camp. Parafrazand Sfanta Evanghelie, vom
spune ca pacatul nu a lasat in suflet piatra pe piatra (Mt. 24, 2). Si, intrucat alterarea
naturii umane se raspandeste asupra tuturor urmasilor lui Adam, caderea este boala
mostenita a omenirii. Ea determina oboseala, orice neputinta a trupului, boala,
necazul si moartea. Pacatul stramosesc este inceputul metafzic al neputintelor
trupesti, sufletesti si duhovnicesti, al suferintelor si al mortii oricaruia dintre noi,
precum si ale copiilor nostri.
Asa cum dintr-un izvor otravit curge apa rea, tot asa si natura alterata a omului din Eden
reproduce ceva care i se aseamana. Fiecare dintre noi este nu doar rodul propriilor parinti,
ci si homo sapiens al neamului biologic. Iata de ce, incepand cu momentul conceperii
si pana la moarte, suntem prizonierii diferitelor imprejurari triste. Din pacate,
nimeni nu poate ocoli acest pahar amar. Pacatul sau virtutea se rasfrange in mod
nevazut si lasa o pecete asupra omenirii in genere. Putem sa inrautatim sau, invers,
cel putin partial, sa indreptam in noi inclinatiile patimase ale generatiilor
precedente si sa lasam aceasta mostenire urmasilor.
Din punct de vedere crestin, suntem copiii lui Adam si ai Evei, suntem vinovati fara de
vina. Nimeni din noi nu a pacatuit in rai, cu toate acestea, toti avem de a face cu pacatul
587

stramosesc. In ce fel se rasfrange el asupra oamenilor este o tema cu totul aparte. Din
numeroasele ei aspecte vom evidentia doar unul consecinta medico-psihologica a
caderii stramosilor. Aceasta ne va ajuta sa intelegem care sunt cauzele suferintelor
copiilor.
Prima mentionare biblica despre boli o gasim in capitolul 3 din Cartea Facerii (secolul al
XVI-lea i.Hr.). Cuvantul boala nu se foloseste in textele biblice. Intrucat Eva nu s-a
cait de greseala ei, Domnul Dumnezeu spune:
Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales, in vremea sarcinii tale: in dureri vei naste
copii, atrasa vei fi de catre barbatul tau si el te va stapani (Fac. 3,16).
Bogatia semantica a acestei afirmatii este inepuizabila. Pe de o parte, Ziditorul prezice
ca prin fapta sa Eva s-a condamnat pe sine si pe fiicele ei la o soarta grea. Toate
problemele de sanatate ale femeii (modificarea organismului in timpul pubertatii, bolile
ginecologice, necazurile din timpul menstruatiei, graviditatii, nasterii si alaptarii,
durerile de mama in procesul educational, menopauza) sunt un ecou al pacatului
stramosesc.
Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea, striga
prorocul David, dandu-ne astfel un exemplu de pocaire (Ps. 50, 6). Dupa afirmatia
Sfantului Grigorie de Nyssa, a Cuviosilor Maxim Marturisitorul si Efrem Sirul, daca nu
ar fi existat pacatul stramosesc, oamenii s-ar fi inmultit altfel, intr-un mod necunoscut
noua, in orice caz fara patima trupului, fara boli si griji. Sfantul Ioan Gura de Aur
sustine ca, pana la cadere, stramosii nostri duceau in rai o viata feciorelnica, erau ca
ingerii, nu erau impovarati de nevointe trupesti si nu simteau nevoia apropierii
fizice. Casatoria, care include si nasterea de copii, a inceput din clipa alungarii din Eden.
Bineinteles, aceasta nu inseamna ca orice boala femeiasca este rezultatul nemijlocit al
pacatului personal al Evei. O asemenea concluzie ar fi nedreapta si practic ar nega
influenta Proniei lui Dumnezeu, a oamenilor, a demonilor si a pacatelor noastre
personale asupra sanatatii. Cu toate acestea, fapta primei femei a denaturat natura
feminina in genere, intrucat Eva a devenit mama tuturor celor vii (Fac. 3, 20). Orice
femeie, intr-o oarecare masura, simte aceasta distrugere a integritatii naturii sale. Cum se
manifesta ea?
In pofida realizarilor medicinii, multe boli specifice femeilor sunt greu sau chiar
imposibil de a fi tratate, duc la invaliditate si scurteaza considerabil viata. Vom indica
doar anomaliile dezvoltarii organelor genitale la femei, inflamatiile sau bolile
precanceroase, tumorile maligne sau benigne, disfunctiile menstruale, sarcinile extrauterine, dereglarile psihosexuale.
Renumitul psiholog si psihiatru german Ernst Krechmer a delimitat legatura dintre
reactiile isterice de frica si viata sexuala: Pofta sexuala neimplinita se manifesta prin
nevroze. Savantul descrie un caz aproape tipic. In urma casatoriei surorii mai mici, sora
cea mare, care era o fata batrana, a intrat intr-o stare de supraincordare, de gelozie si
588

de suparare. Odata, cand se plimba, s-a speriat de niste cai care si-au rupt zabalele
si a avut din senin un acces de isterie. Nu i se mai intamplase niciodata sa
reactioneze asa atunci cand se speria. Acum insa, orice moment de enervare sau de
frica, fiind in legatura cu nesatisfacerea vietii sexuale, ii provoca isterie.
E. Kretschmer sublinia ca tinerele, si femeile in genere, sunt predispuse isteriei
sexuale mai mult decat barbatii. Printre cauzele cel mai des intalnite ale acesteia, el
enumera iubirea neimpartasita, casnicia reusita a surorii sau a uneia dintre prietene,
gelozia, certurile cu barbatul iubit, casnicia nedorita sau nefericita, frica de a ramane
insarcinata, greutatile intampinate in relatiile intime: In unele din cauze o importanta
majora o are partea trupeasca a atractiei sexuale, iar in altele, partea psihica.
Dupa afirmatiile scriitorului rus V. F. Odoevskii, cu o tanara se intampla lucruri
ciudate atunci cand scopul principal al vietii ei este acela de a se casatori cat mai
repede. Pentru a atinge scopul dorit, acesteia i se da o educatie buna, este bine imbracata,
este scoasa in lume, i se impune sa se roage lui Dumnezeu. In aceasta situatie, dorinta de
a se casatori pune stapanire pe viata nefericitei. Nu e de mirare ca pentru ea orice
femeie devine un dusman personal, iar prima calitate a unui barbat este dorinta lui de
a se insura. Plangeti si blestemati pe oricine altcineva, dar numai pe aceasta biata
tanara nu.
Studiind anomaliile comportamentului sexual, psihanalistul german Karen Horni a
evidentiat o trasatura specifica a caracterului feminin nevoia nevrotica de iubire.
Aceasta se caracterizeaza prin inclinatie excesiva pentru dragoste, declaratie si sprijin,
prin sensibilitatea exagerata provocata de lipsa celui cautat. Printre simptomele acestei
boli se numara obsesia de a se casatori, gelozia, ura si dusmania isterica fata de
dezamagirea in partener, pofta sexuala si lipsa de pretentii, frica nemotivata de a il respinge si de a ramane singura. Dupa K. Horni, nevoia nevrotica de iubire este in
legatura cu incapacitatea de a iubi cu adevarat, iar frica de a pierde iubirea este o
trasatura specifica psihicului feminin.
Ea a sesizat ca de cele mai multe ori femeile sunt cuprinse de diferite temeri: frica de a
ramane fata batrana, de a se casatori nereusit sau de a se pierde in fata barbatului
iubit, nelinistea referitoare la posibilitatea de a avea sau nu copii, frica de a vatama
organele genitale in momentul inceperii vietii sexuale, frica de a nu putea duce sarcina
pana la capat sau de a muri in timpul nasterii.
K. Horni a consultat o bolnava care se temea foarte mult sa nu moara la nastere. Pricina
acestei temeri era urmatoarea: inca din copilarie isi urmarise multi ani cu frica mama ca
nu cumva sa ramana insarcinata. Daca i se intampla sa observe pe strada o femeie
gravida, simtea o dorinta patologica de a o lovi in pantece. Normal ca acum se temea ca
nu cumva sa i se intample si ei ceva asemanator.
Simtindu-se discriminate, unele femei ajung din invidie fata de barbat pana la
dorinta de a-si schimba sexul, avand complexul masculinizarii. Pe primul plan, se
situeaza aici ostilitatea fata de barbat, durerea ascunsa provocata de pozitia lui
589

privilegiata. Aceasta aminteste de dusmania lucratorului fata de superiorul lui, de

incercarea de a-i provoca daune si de a-l sicana psihic. In linii generale, imaginea ne este
cunoscuta; o observam la multe familii.
Dupa K. Horni, invidia inconstienta o lipseste pe femeie de posibilitatea de a-si
descoperi calitatile. Chiar si sentimentul de mama este primit ca o povara. La nivel social, evaluarea se realizeaza exclusiv din punctul de vedere al pozitiei barbatilor in
societate. Din aceasta cauza, femeia este nevoita sa-si recunoasca, vrand-nevrand,
nesiguranta. De aici, tendinta de a-si compensa prejudiciile pe seama persoanelor din jur,
invidia si ura fata de femeile care au succes pe plan sexual, sentimentul acut al defectelor
reale sau imaginare ale trupului ei, lamentari de viata nefericita, cosmarurile, disfunctia
ciclului menstrual (intarzierile, hemoragiile uterine pe fond nervos si frigiditatea).
Unele femei sufera de sterilitate, afectiune pe care atat apropiatii, cat si strainii le-o
reproseaza. Sa ne amintim de rusinea sterpiciunii Cuvioasei Ana, mama Fecioarei
Maria. Sterilitatea ingreuiaza si mai mult relatiile dificile din familie, slujeste ca
motiv pentru adultere si divorturi. De cele mai multe ori, femeia se simte nefericita
si umilita, mai ales cand nu este inteleasa si sustinuta de barbat.
Alte femei nu pot sa duca sarcina cu bine pana la capat. Sunt chinuite de: vome
(uneori permanente), salivatii abundente, edeme, hipertonie, convulsii etc. Uneori
apar nelinistea, insomniile, frica nemotivata, depresia, care poate ajunge pana la
incercari de sinucidere. Cu parere de rau, sunt multe cazuri de avorturi spontane.
Ele se suporta greu, atat moral, cat si psihic.
A treia categorie de femei refuza in mod artifcial sarcina sau o intrerup, cauza din
care, de cele mai multe ori, sunt rasplatite cu remuscari ale constiintei si cu boli
ginecologice. Se stie ca nici un contraceptiv nu garanteaza suta la suta evitarea sarcinii
sau a molipsirii cu boli dermato-venerice. In cazul conceperii unui copil nedorit,
neplanificat, din pacate, finalul este avortul, cu toate consecintele pe care le
implica acesta (procese inflamatorii sau chiar oncologice ale uterului, ale ovarelor, ale
vaginului, hemoragii, peritonita, sterilitate, traume psihice etc).
Uneori, complicatiile care apar in urma contraceptivelor si a avorturilor sunt
considerate in mod gresit ca boli aparute de la sine si femeia ramane nedumerita si
se intreaba cu ce a gresit ea de au lovit-o atatea necazuri. Pentru a-i ameliora starea
sanatatii, se apeleaza la diferite metode, printre care se numara si metodele exotice, foarte
costisitoare, si paramedicale (netraditionale). In acest timp, cauza tuturor problemelor se
afla in fata noastra. Riscul complicatiilor create din cauza relatiilor haotice si a folosirii
produselor contraceptive fara citirea atenta a prospectului. Exista insa un sir de boli
(stenocardia, infarctul miocardic, hipertonia, diverse anomalii ale inimii, ciroza si
marirea ficatului, migrenele etc.) care interzic folosirea contraceptivelor hormonale. Dar
uneori femeile nu vad intentionat toate acestea, caci tratamentul psihologic este
mult mai usor decat schimbarea modului de viata
[...]
590

Operatiile ginecologice, de regula, se inscriu in categoria celor dificile. Pe langa

complicatiile care pot aparea, ele traumatizeaza foarte mult femeia din punct de vedere
psihic. Acestea sunt operatii de extragere a fatului si interventii chirurgicale in urma
carora femeia ramane sterila.
Exista si o categorie de femei care nu pot naste pe cale naturala. In aceasta situatie
se apeleaza la operatia cezariana. Ea nu este in sine un pacat, in schimb este insotita
de riscul unor complicatii grave. Chiar si in cele mai moderne clinici, nu intotdeauna se
reuseste la orice interventie obstetricala sa se evite scurgerile, traumele, infectiile si alte
boli ale mamei si ale copilului sau chiar moartea ambilor.
Dupa nastere vin alte necazuri: se schimba corpul, dar nu spre bine, apar obezitatea si
edemele, se inflameaza pana la durere glandele mamare, lipseste sau dispare laptele; in
timpul alaptarii organismul pierde calciul necesar, fapt care duce la carierea dintilor.
Femeile sufera de dureri in zona abdomenului si a perineului, de constipatie, de
transpiratie etc.
Continuand discutia despre soarta femeilor, vom aminti ca intotdeauna apar multe
griji in cresterea pruncilor, in conducerea gospodariei. Nu este un secret ca cea mai
mare parte a acestor griji cade pe umerii femeii. In acest sens sunt adevarate
proverbele: Copiii mici nu te lasa sa dormi, iar cu cei mari nu poti adormi sau Nu
este mama care a nascut, ci cea care a crescut copilul.
Multe necazuri provoaca si menopauza. Rare sunt cazurile cand ea decurge normal, fara
complicatii ale bolilor psihice sau somatice, fara deviatii psihice. Unele femei refuza
categoric sa accepte venirea batranetii. Ele primesc menopauza ca pe o nenorocire
foarte mare, o lovitura puternica si semn al imbatranirii. De aici vin enervarea,
isteriile, depresia, gandurile de singuratate si de viitor intunecat.
Situatia se agraveaza si mai mult din cauza barbatilor care sustin legea stupida a
inferioritatii femeii, lege care o umileste pe aceasta si care ii lezeaza insemnatatea si
demnitatea. Aceasta explica intr-un fel nemultumirea femeilor in ceea ce priveste pozitia
lor sociala (servitoare, menajera, dadaca etc), precum si inceputurile luptei pentru
drepturile lor. Nemultumirea sociala si psihosexuala creata de sexul puternic, este
una din cauzele refuzului indeplinirii datoriei de sotie (adulterele, divorturile etc.) si
de mama (contraceptivele, avorturile, sterilizarea etc.).
Acestea sunt unele din problemele duhovnicesti-morale si medicalo-psihologice cu
care se confrunta femeia. Ele au patruns in viata noastra ca o consecinta a pacatului
stramosesc.
Asupra barbatului pacatul s-a rasfrant altfel. El (pacatul) i-a afectat acestuia nu atat
sanatatea, cat rolul si pozitia lui in univers. Iata de ce, in comparatie cu femeile, bolile
barbatilor sunt mult mai putine (prostatite, adenom de prostata ). Barbatului Evei,
Dumnezeu ii da masura indreptarii intr-un alt fel:

591

 Blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate

zilele vietii tale! Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului! In
sudoarea vietii tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care
esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce (Fac. 3, 17-19).
Vom mentiona ca Adam nu este blestemat, insa locul stabilirii oamenilor este lipsit de
binecuvantarea dumnezeiasca. De aici provin cataclismele naturale, nenorocirile
ecologice, lipsa de fertilitate a pamantului sau roada putina, pericolele din partea
animalelor salbatice si a microorganismelor, care pot raspandi diferite boli si chiar ucide.
Acestea, precum si alte catastrofe ne fac viata si mai grea. La Judecata de Apoi, Universul
va fi distrus in intregime si se va crea o noua lume (vezi Apoc. 21, 4-5).
Pe langa toate acestea, viata omului este insotita de munca grea. Pana la cadere,
Adam a fost chemat sa lucreze si sa ingrijeasca raiul. Acum el este condamnat sa-si
castige painea. A munci in sudoarea fruntii inseamna a depasi dezamagirile si
esecurile, a lupta neincetat pentru propria existenta si pentru a satisface necesitatile
celor apropiati.
Asadar, am analizat pe scurt consecintele medicale si psihologice ale caderii
protoparintilor. S-ar parea ca sentinta Judecatorului Ceresc este peste masura de aspra.
Toti urmasii sunt condamnati, intr-o oarecare masura, la ceea ce am amintit ceva mai sus.
Unii ganditori religiosi considera ca omul este o greseala a lui Dumnezeu, ca El l-a creat
in zadar si ca diavolul a iesit invingator.
Ar fi fost corect sa credem aceasta daca Dumnezeu i-ar fi pus pe protoparintii nostri in
fata sortii de neinvidiat si i-ar fi lasat in voia lor. Insa Ziditorul a procedat altfel. Mai
intai, El l-a blestemat pe sarpe, l-a lipsit de impartasirea cu El, i-a harazit chinul
vesnic in focul iadului (Fac. 3,14).
In al doilea rand, El a facut fagaduinta venirii Mantuitorului (Fac. 3, 15). Pentru
aceasta S-a aratat Fiul lui Dumnezeu ca sa strice lucrurile diavolului (I Ioan 3, 8),
spune Apostolul Ioan Teologul. Iisuse, Cel ce esti Pastor Bun al oilor Tale, nu ma da
ispitei sarpelui, nici nu ma lasa in pofta satanei ca samanta putrejunii este intru
mine, cerem noi in rugaciunea de seara a Sfantului Antioh.
De ce Il numim noi pe Domnul Iisus Hristos Rascumparatorul si Mantuitorul nostru?
Pentru ca El prin Duhul Cel vesnic S-a adus lui Dumnezeu pe Sine (Evrei 9, 14), L-a
milostivit pe Tatal Ceresc si i-a impacat pe oameni cu El. Hristos a luat asupra-Si
durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat prin ranile Lui noi toti neam vindecat si Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor
(Isaia 53, 4-6).
Mielul lui Dumnezeu a dat Sangele Lui pentru noi pe Cruce, Si-a dat Sufletul pentru
sufletele noastre si Trupul pentru trupurile noastre.

592

Sfanta Inviere a lui Hristos a biruit moartea, care a incetat sa mai fie sfarsit al vietii
omenesti. In locul mortii vesnice si al gheenei, crestinul este chemat sa mosteneasca
invierea si viata vesnica in imparatia Cerurilor. In schimbul stricaciunii i s-a promis
nestricaciunea, iar in schimbul patimilor, nepatimirea (biruinta asupra lor). Pentru a
dobandi mantuirea se cere o lucrare comuna, din partea lui Dumnezeu si a omului.
Cand incercam sa implinim poruncile biblice, avem in persoana Mantuitorului pe
Ajutatorul si Ocrotitorul nostru.
Calea mantuirii incepe de la Taina Botezului. Aceasta taina nimiceste pacatul stramosesc
si toate pacatele personale savarsite inainte, alunga demonii. Astfel, se inlatura pacatuirea
mostenita a firii noastre, insa nu si consecintele pacatului stramosesc (stricaciunea,
moartea si patimile). Prin Taina Mirungerii ni se impartasesc darurile Sfantului Duh
necesare pentru lupta de mai departe cu pacatul si consecintele lui. Prin Spovedanie,
Dumnezeu il iarta pe cel ce se caieste cu adevarat, ii da binecuvantarea Sa si il uneste cu
Sfanta Biserica. Prin Taina Sfantului Maslu, Dumnezeu ii vindeca pe crestini de boli si ii
iarta. Taina Impartasaniei (Euharistia) este randuita pentru ca harul Sfantului Duh sa
ne sfinteasca si sa ne uneasca cu Dumnezeu prin Trupul si Sangele lui Hristos. Prin Taina
Nuntii, Dumnezeu binecuvanteaza familia si pe tineri pentru conceperea, nasterea si
cresterea copiilor. Si, in sfarsit, prin Taina Preotiei, cel ales pentru slujirea Bisericii
primeste un dar deosebit si dreptul de a savarsi tainele bisericii.
Biserica Ortodoxa nu ramane indiferenta fata de suferintele omenesti. Ea ii
orienteaza pe fiii si pe fiicele Sale pe calea cea dreapta. Nasterea de prunci este
considerata darul cel mai mare al lui Dumnezeu, iar rodul pantecelui, mostenirea si
rasplata Lui (Ps. 126, 3). Apostolul Pavel spune ca femeia se va mantui prin nastere de
fii, daca va starui cu intelepciune in credinta, in iubire si in sfintenie (I Tim. 2, 15).
Prin urmare, relatiile intime dintre soti care sunt binecuvantate de Dumnezeu nu
constituie un pacat si o piedica pentru mantuirea sufletului. Prin aceasta se intareste
opinia nou-testamentara despre chinurile din timpul nasterii. Efortul educatiei
copiilor, desi este in stransa legatura cu necazurile mamei, imbogateste foarte mult
sufletul femeii. Una dintre cele mai clare dovezi in acest sens este jertfirea mamei,
renuntarea deplina la sine in numele copilului. Aceasta constituie adevarata scoala a
indreptarii si educarii tuturor fiicelor Evei.
Iata ce spune Sfanta Scriptura despre inteleptul rege Solomon. Doua femei au venit la el
ca sa li se faca dreptate. Ele locuiau in aceeasi casa si amandoua nascusera in aceeasi zi.
Noaptea, cand in casa nu se mai afla nimeni, uneia dintre femei i-a murit pruncul si ea l-a
asezat langa cealalta femeie, iar pe copilul cel viu l-a luat langa ea. Dimineata, cand s-a
trezit, femeia a observat ingrozita ca langa ea era un copil mort si strain. Bineinteles ca a
invinuit-o pe vecina sa ca i-a furat copilul. Mamele s-au infatisat inaintea regelui, ca
acesta sa le faca dreptate. Fiecare din ele credea ca are dreptate.
Dar cum procedeaza regele? El face, am spune in termeni contemporani, un fel de
experiment psihologic: Dati-mi o sabie Taiati copilul cel viu in doua si dati o
jumatate din el uneia si o jumatate din el celeilalte! Spunand acestea, imediat se
produce o minune: mama cea adevarata face un gest de o frumusete rara: Si a raspuns
593

femeia al carui fiu era viu regelui caci i se rupea inima de mila pentru fiul ei:
Rogu-ma, domnul meu, dati-i ei acest prunc viu si nu-l omorati! Iar cealalta a zis:
Sa nu fie nici al meu, nici al ei, taiati-l!
In acest fel, regele Solomon a descoperit care din ele era mama adevarata a
copilului. El le-a pus intr-o situatie-limita, le-a verifcat sentimentele materne.
Adevarata iubire de mama s-a dovedit a fi nobila si curajoasa, ea a rupt toate
lanturile si s-a jertfit in numele copilului.
Crestinismul a adus indreptatiri insemnate si in privinta sexelor. El a interzis
obiceiurile pagane si satanice, care umileau demnitatea femeii. Biserica lupta pentru
respectarea femeii, pentru compatimirea neputintelor ei fiziologice si psihice. Pentru
pastrarea pacii si a linistii e nevoie de intelegerea motivelor, a cauzelor care provoaca
conflicte, nervozitate si alte neintelegeri.
Nu intamplator Apostolul Pavel porunceste femeii sa se supuna barbatului, sa se
teama sa-l necajeasca si sa piarda increderea lui, iar barbatului, sa-si iubeasca sotia
si s-o ocroteasca (Efes. 5, 22- 33). Iar Apostolul Petru spune:
Voi barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai
slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care, impreuna cu voi, sunt mostenitoare ale
harului vietii, asa incat rugaciunile voastre sa nu fie impiedicate (I Petru 3, 7).
De obicei, pe umerii femeii cad toate grijile si treburile casnice. Cand mama, sotia sau
fiica arata grija, atentie si impart impreuna cu barbatul necazurile acestuia, toate
durerile lui se micsoreaza. Caci el, ca fiu al lui Adam, este nevoit sa duca o viata
plina de greutati si suferinte. Ele ii formeaza duhul si inlatura patimile. Fara toate
acestea, cresterea duhovniceasca este imposibila. Autocunoasterea, nevointa ascetica si
morala se aseamana cu munca lucratorului care lucreaza pamantul. Sa ne amintim trei
dintre pildele evanghelice: a semanatorului, a semintei cazute in pamant si a grauntelui
de mustar (Mc. 4, 1- 34). Ingrijirea virtutilor sadite in suflet, lupta neincetata cu
gandurile pacatoase (iarba cea rea) si cu demonii, ferirea de arsita patimilor, grijile
legate de strangerea roadelor duhovnicesti, iata nevointa chinuitoare, dar plina de
har.
Asadar, medicamentul impotriva pacatului este harul lui Dumnezeu, cum se spune si
in rugaciune: intotdeauna vindecand cele bolnave si umpland cele secate. Dumnezeu
ne ocroteste de uneltirile diavolului si de orice rau, El este Doctorul sufletelor si al
trupurilor noastre, este Izvorul nemuririi si Calea care ne duce la Dumnezeu-Tatal.
Domnul Dumnezeu este binecuvantat; binecuvantat este Dumnezeu, zi de zi, canta
prorocul David (Ps. 67, 20). Mantuitorul ne arata calea biruirii pacatului si consecintele
lui negative.
Iar Apostolul Pavel vorbeste in numele tuturor crestinilor:

594

 legea duhului vietii in Hristos Iisus m-a eliberat de legea pacatului si a mortii Iar
daca Hristos este in voi, trupul este mort pentru pacat; iar Duhul, viata pentru dreptate
(Rom. 8, 2 si 10).
Ramane ca noi sa facem alegerea.
Sa presupunem, va spune scepticul, citandu-l pe Ivan Karamazov:
Solidaritatea in pacat a oamenilor o inteleg, inteleg si solidaritatea in razbunare, dar
nu o inteleg pe cea in pacat impotriva copilasilor si daca este adevarat ca ei sunt
solidari cu tatii lor in faradelegile acestora din urma, atunci, desigur, dreptatea nu este
din lumea aceasta si eu nu pot sa o inteleg.
Da, ne este greu sa intelegem acestea. Dar mai bine sa meditam impreuna. Iar
pentru a inlesni intelegerea vom apela din nou la Sfanta Scriptura si la Sfanta
Traditie. In nici o alta parte nu vom gasi un raspuns mai potrivit. Aici, pe langa
descoperirile dumnezeiesti, vom gasi si cheia tainei bolilor si a mortii, a sanatatii si a
nemuririi. Tot aici vom afla de ce Pronia lui Dumnezeu ingaduie sa sufere copiii, cand ei
sunt inca fara de pacat.

CONTINUAREA LA:
Suferintele copiilor si caile lui Dumnezeu. DE CE MOR COPIII
NEVINOVATI?
DE CE SUFERA COPIII? Despre pacatele parintilor si bolile copiilor
(Din: K.V. Zorin, De ce sufera copiii, Editura Sophia, Bucuresti, 2006)

Bine ar fi daca ai ajunge la parintele Iustin Parvu, la parintele David de la Sadinca, la

parintele Pantelimon de la Turnu, la parintele gherontie puiu de la Caraiman, la Antonie
Lita de la manastirea Pantelimon de la Silistea-Gumesti Teleorman.

Ioan Ianolide in Detinutul-profet:

ANTIHRIST
595

Istoria e confruntarea dintre bine i ru, dintre Dumnezeu i satana, dintre Hristos i
antihrist. Pcatul, satana i antihrist se afl n necurmat ofensiv de a stpni
lumea, de a o duce spre iad: iad istoric i venic, iad spiritual i material. Virtutea,
harul i Hristos lupt necontenit spre a sfini lumea i a o conduce spre rai: rai pe
pmnt i n ceruri, rai n duh i n materie.
n aceast btlie nu ntotdeauna nving cretinii, ci sunt i epoci de triumf antihristic.
n aceast btlie nu ntotdeauna sunt bine delimitate forele virtuii de forele
pcatului, ori slujitorii lui Dumnezeu de slujitorii satanei. Antihrist folosete i
masca binelui spre a-i nela pe oameni.
Antihrist nu e un om pctos, ci e un om demonizat, n care rul devine concepie i
aciune antihristic i antiuman. Antihrist are ur contient mpotriva lui Hristos,
fiindc Hristos nu S-a nchinat satanei i n-a vrut s devin mpratul unei lumi
pctoase i mincinoase.
Sunt mai multe fore apocaliptice ce se desfoar n istorie - desfrnata, arpele,
balaurul dar toate transmit puterea lor Fiarei cu numrul 666 acesta este
Antihristul. Forele antihristice se recunosc prin faptul c sunt mincinoase, rele, viciate,
necredincioase, corupte, tiranice, pline de ur, de nelegiuire i de blasfemie.
De cealalt parte, cretintatea formeaz forele hristice n lupt cu pcatul, satana i
antihrist. Ele mrturisesc adevrul, iubirea, dreptatea, frumuseea, bucuria venic,
credincioia i slava lui Dumnezeu. Biruina lor e asigurat de puterea lui Hristos
Dumnezeu.
Pcatul a viciat fiina duhovniceasc i material a oamenilor, ptrunznd n
societatea lor, n istoria lor i n natura lor. Prin pcat omul a pierdut comuniunea cu
Dumnezeu i a rtcit fie prin propriile erori umane, fie prin ispitirea satanic.
Pcatul este individual, este comunitar i este politic, de aceea i pedepsele sunt
personale, comunitare i politice. Pcatul tinde s orienteze, s organizeze i s
stpneasc lumea. Pcatul personal este grav n profunzime, dar nu are suprafa mare.
Pcatul organizat, legalizat i guvernamental preia toat gravitatea pcatului
personal i-i adaug orizont larg, tinznd s corup i s piard lumea toat.
Suferinele cele mai cumplite ale lumii sunt cele comunitar-politice i atrag i cele
mai grave pedepse.
Cretinismul opune pcatului curirea, virtutea i sfinenia, dar spre a nfrunta forele
organizate ale pcatului, credina trebuie s fie mai lucrtoare, mai puternic i mai
convingtoare dect tentaiile pcatului. Lupta se d la modul individual, comunitar i
politic.
Biserica nu se poate rezuma la pcatul personal, ci trebuie s dispun de conceptele i
mijloacele luptei cu pcatul comunitar i politic. Restaurarea lumii e un proces complex
596

i complet prin biruina lui Hristos n toate planurile i dimensiunile vieii. Hristos a
biruit lumea aceasta este ndejdea lumii.
Satana este prima creatur ce s-a opus lui Dumnezeu. Pcatul originar a nceput prin
ispitirea omului de ctre satana. Satana a iscat n om eul, tentndu-l cu orgoliul i
plcerea i ispitindu-l s se despart de Dumnezeu. Aa a ajuns omul eu fr
Dumnezeu, sau chiar eu mpotriva lui Dumnezeu.
Duhul satanic ispitete din afar pe om, se strecoar ntr-un gnd i n cele din urm
umple omul n toat fiina lui sufleteasc i trupeasc. Oamenii satanizai folosesc
magia neagr, dar de multe ori nu mai au contiina satanizrii lor, ba chiar l neag pe
satana, ns sfritul lor este nebunia i sinuciderea.
Satana ajunge s stpneasc omul, apoi l face agent al su, al rului comunitar i
al rului politic. Omul satanizat este un pericol social, cultural, politic i spiritual.
Satanizarea colectiv i organizat politic este un monument de rutate, ce se asemuiete
sfatului satanic din iad, otirilor demonilor i ordinii demonice din iad. Satanizarea
ajuns stare de lege, de ordine i de guvernare creeaz o atmosfer satanic, o
pseudo-spiritualitate i o modalitate de vieuire satanic. Sunt astzi organizaii
omeneti satanizate ce rspndesc satanismul. Satanizarea e mai rea dect pgnismul.
Cnd forele satanice ajung s cucereasc puterea n lume, ele i fac otiri ca s le apere,
legi care s le organizeze, ideologii care s le justifice i chiar religii ca s-i nele pe
oameni.
Guvernarea puterilor satanice se justific prin starea de pcat i necredin i ea are o
durat corespunztoare iconomiei provideniale, prin care lumea i va plti rtcirile ei
pn ce se va poci i va reintra n rnduiala dumnezeiasc a vieii. Cretinii nu trebuie
s lase forele satanice s cucereasc puterea; iar dac au cucerit-o, ei trebuie s-i
organizeze forele i s o nving n numele lui Hristos.
Cretinismul este veghea i puterea sfnt care rspunde de mntuirea lumii. i vai de
cretinii ce nu corespund sfintei misiuni ce le este ncredinat, cci Dumnezeu va ridica
i din pietre pe ali alei ai Si, care s-I zideasc mpria!
Antihrist este un om, i anume un om politic ce va stpni lumea descretinnd-o,
sataniznd-o i pierznd-o.
Antihrist e persoan, dar fenomenul antihristic e social-politic. Hristos este i El
persoan, dar cretinismul este fenomen general-uman. Iat cele dou poziii, cele dou
lumi i cele dou persoane ce stau fa n fa n confruntarea apocaliptic: Hristos
i antihrist.
Antihrist are neamul su, otirea sa, filozofii si, activitii si, legile sale, spiritualitatea
sa, cultura sa, civilizaia sa, lumea sa, aliaii si, tovarii si de lucru, slugile sale,
spionii si, clii si, metodele sale i este plin de nelepciune, iscusin i putere. El
597

tie s fie i frumos, i bun, i omenos, spre a induce lumea n eroare[1]. El convinge
i pe unii cretini, pn ce-i va pierde, cci el nu sufer pe Hristos.
Antihrist e ofensiv, cuceritor i revoluionar. El folosete aurul ca zeu i ca putere,
minciuna ca argument i capcan, tirania ca guvernare. El tie s dizolve prin
libertate, s anuleze prin egalitate i s stpneasc prin putere.
Sabia e argumentul su suprem: ucide pe toi cei ce nu i se supun. Urte adevrul,
dragostea, dreptatea i toate valorile ce vin de la Dumnezeu. Antihrist e spiritul caiafic
perpetuat n istorie prin uciderea lui Hristos. Pentru antihrist, Iuda i Caiafa sunt
sfini, iar Hristos este trdtorul. Antihrist se vrea pe sine centrul lumii, prin alungarea
hristocentrismului.
Pe muli sfini i va sili el s i se nchine, dar tot nu-i va asigura puterea. Puterea lui e
tolerat de iconomia dumnezeiasc pentru a se respecta libertatea omului. Puterea lui se
explic prin pcatele i necredina oamenilor, prin orgoliul de a stpni lumea i
prin ispitirea satanic. Oamenii au de ales ntre a sluji lui Hristos sau lui antihrist.
Puterea lui antihrist are un caracter local i altul universal, un caracter temporar i altul
etern. Btlia apocaliptic este necurmat pn la biruina final a Mielului.
Puterea lui antihrist e tolerat pentru o vreme, iar vremea aceea este n funcie de trezirea
cretinilor, cci cretinii vor suferi pn ce vor deveni vrednici de Hristos, asemenea Lui,
biruitori prin El.
Cretinii particip cu Hristos la mntuirea lumii, dup cum antihrist particip cu
fiii ntunericului la pierzania lumii. Cretinii s nu uite c adesea fiii ntunericului
sunt mai nelepi, mai viguroi i mai puternici dect fiii luminii. Cretinii s
neleag c neprihnirea lor, energia i puterea lor trebuie s depeasc i s
nving pe a fiilor ntunericului.
Cretintatea va triumfa prin Hristos. El vine s desvreasc i s fac posibil
mntuirea lumii czut n pcat.
Antihrist va fi biruit de Hristos.

(in: Ioan Ianolide, Detinutul Profet, Ed. Bonifatie, 2009)

598

TALCUIRI LA APOCALIPSA. Despre Armaghedon si ereziile imparatiei de o mie de

ani: MARTORII LUI IEHOVA, MESIANISMUL IUDAIC, SIONISMUL
Publicat pe 19 Feb 2012 | Categorii: Iudaism / Rabini, Parinti si invatatori, Talcuiri ale
textelor scripturistice, Talcuiri la Apocalipsa, Vremurile in care traim | Print

Arhim. Evsevios Vittis: TALCUIRI LA APOCALIPSA (III)

Omilia a patruzeci i aptea
Apocalipsa (19, 11-21)
Condamnarea fiarei i a profetului mincinos i nimicirea armatei lor de ctre Mesia
Hristos (lupta lui Mesia) (19,11-21).
Mesia Hristos apare cu armata Sa n vederea luptei decisive (19,11-16).
Un nger vestete nimicirea armatei potrivnice lui Dumnezeu (19,17-18).
Fiara i falsul profet sunt prini de vii i aruncai n marea cea de foc, n timp ce armata
lor este nimicit cu totul (19,19-21).
n omilia precedent ne ntrebam ce a mai rmas din Apocalips, odat ce am ajuns la
capitolul al 19-lea. ns pe msur ce ne apropiem de sfrit, ni se descoper tot mai
multe evenimente importante. Le vom meniona nc de la nceput prin ceea ce au
fundamental, pentru a ne face o idee despre ele, iar apoi le vom analiza pe rnd. S ne
grbim, aadar, s vedem sfritul ce se apropie. M refer desigur la sfritul
Apocalipsei, aceasta ca s nu apar vreo nenelegere. Cu puin rbdare, vom vedea i
evoluia evenimentelor urmtoare. Trebuie s spun cu anticipaie c aici avem de a face
cu una din prile cele mai frumoase ale acestei sfinte cri. Astzi ne vom preocupa n
modul concret de intrarea n lupt a lui Mesia, moment att de ateptat.
Ce a mai rmas s vedem din Apocalips?
a) Biruina lui Hristos mpotriva Antihristului (19,11-21).
b) mpria lui Hristos de o mie de ani i condamnarea, la nceput temporar, iar apoi
definitiv a Satanei (20,1-10).
599

c) Judecata universal (20,11-15).

d) Noua zidire (creaie) i Cortul lui Dumnezeu cu oamenii (Noul Ierusalim) (21,122,5).
e) Epilogul Apocalipsei (22,6-21).
a) Biruina lui Hristos mpotriva Antihristului (19,11-21).
Aceast parte reprezint o introducere la ntreaga seciune a Apocalipsei, ncepnd cu
capitolul al 19-lea, versetul al 11-lea i sfrind cu capitolul al 22-lea, versetul al 5-lea. n
aceast seciune n care vom intra acum este descris vedenia biruinei mpratului
Hristos asupra Antihristului. Este ultima lupt cu puterile ntunericului acestui veac.
Aceste puteri sunt reprezentate de mprai, milenariti, puternicii pmntului i
armatele credincioase acestora, toi fiind de partea fiarei. Biruina lui Mesia Hristos
a fost menionat deja cu anticipare, dup obiceiul Sfntului Evanghelist, n capitolele
precedente. Triada satanic: balaurul fiara profetul mincinos, pregtesc armate pentru
lupta cea de pe urm. Pentru ei reprezint o chestiune de via i de moarte. Lupta care va
avea loc va fi cea de la Armaghedon. nainte de aceast lupt va avea loc distrugerea
Babilonului celui nelegtor (simbolic). n conflictul ce urmeaz sunt menionai
mpraii ce s-au supus fiarei, cei ce s-au fcut complici la ticloiile ei. Acetia se
adun aadar n jurul ei mpreun cu puterile lor armate pentru a se apra, ntruct
vd c puterea lor a nceput s se clatine. Toat aceast coaliie a rului l va rzboi
pe Miel n persoana credincioilor Lui.
Este vorba aici de o lupt real? Se vor aduna cu adevrat armate, de o parte i de
alta, la locul numit Armaghedon, pentru a ajunge s se lupte corp la corp?
Rspunsul este nu. Lupta aceasta apare i n capitolele precedente ca un model. De
fiecare dat avem impresia c este vorba de un conflict deosebit. n realitate, btlia de la
Armaghedon nu este dect una singur i pe aceasta o vom vedea n capitolul al 20-lea.
Aceast lupt este simbolic, ns reprezentarea ei este iconic pentru a putea fi neleas.
Arsenalul armatei Domnului i al partizanilor Si ce l vor urma, este cu totul
duhovnicesc. Lupta pe care o va duce Mielul este pur duhovniceasc. Este cel puin
o nerozie s ne imaginm c Mielul va avea nevoie s adune armate, s le narmeze
pentru a ataca apoi cu ele puterile antihristice, care, la rndul lor, sunt i ele
excepional de bine narmate. Mielul, Dumnezeu fiind, nu are oare puterea de a-i face
s dispar doar printr-o suflare? Ne vom ntoarce la acest aspect cnd vom ajunge la locul
respectiv, ns inem s accentum aceste lucruri nc de acum, ntruct circul cele mai
fanteziste poveti n legtur cu faimoasa lupt de la Armaghedon.
n privina aceasta apar tot felul de confuzii i nenelegeri asupra evenimentelor de
atunci. Aa-numiii Martori ai lui Iehova provoac i ei mult confuzie. Ei au o viziune
pur evreiasc asupra lui Mesia, ateptnd ca El s fie un mprat rzboinic ce va
supune politic pe dumanii israeliilor, pentru a nfiina n cele din urm o mprie
la nivel mondial. Aadar, ei pun accent pe conflictul de la Armaghedon, interpretndu-l
n sens propriu. n acelai fel se raporteaz i la mpria de o mie de ani a lui
600

Hristos, precum i la cea de a doua venire a Lui. Nebunia i nerozia lor ar putea
constitui nite circumstane care s le mai absolve din vin, dac nu ar avea
neruinarea s slujeasc altor scopuri, ale evreomasoneriei i sionismului. n pofida
ridiculizrilor la care s-au expus prin dezminirile repetate ale previziunilor legate
de evenimentele sfritului, a cror dat au fixat-o cu mare exactitate, ei persist
mai departe n acest mod de a vedea lucrurile. Repetai, repetai, iar n final unii vor
crede. Aceasta este metoda lor.
S spunem c descrierile referitoare la pregtirea acestei lupte ar fi valabile n liter,
ntruct conflictul ca atare nu va fi descris. Apare aadar c n lupt vor fi antrenate
armate ce dispun de clrime. Ne punem ntrebarea: Atunci cnd va avea loc acel
conflict, se va apela la clrei ca n vechime? Pe cai au luptat cei din Golf? Lupta nu va
fi clare, vom primi rspuns. Atunci nseamn c ne ndeprtm de ceea ce la prima
vedere pare c este spus la modul propriu i intrm n sfera simbolismului. Cte din cele
spuse sunt reprezentri simbolice i cte reprezint realitatea nsi? Dup ce putem
cunoate aceasta? Fie acceptm c n acest caz avem de a face cu o expresie pur
simbolic, fiind redat o lupt ce urmeaz s aib loc n viitorul ndeprtat, n condiiile
din vremea apostolului ntruct, dac el ar fi scris acum, cu siguran nu ar fi folosit
imaginea clreilor, ci una adus la zi, ca expresie a unei lupte pur duhovniceti fie, n
cel de-a doilea caz, vom accepta n liter descrierea ei, fapt ce ne va pune ntr-o
ncurctur fr ieire. Nu intrai ns n astfel de detalii cu falsificatorii Scripturii. Ei
se adreseaz de fapt unei lumi care nu tie nimic despre ce nseamn cu adevrat
Apocalipsa i nici cele la care face ea referire. De aceea au efect demersurile lor.
Dac es totul cu abilitate sub forma unei poveti frumoase, de ce s nu prind la oamenii
simpli? S ne ntoarcem ns unde am rmas cu cuvntul nostru.
Referirea repetat la aceast lupt a sfritului, de fiecare dat sub un nou chip, are loc
pentru a se accentua c tot ce va avea loc nainte i dup lupta de la Armaghedon este
cuprins n judecata lui Dumnezeu. Ceea ce a fost deja vestit este pe punctul s se
mplineasc. Orice hotrre a lui Dumnezeu se va concretiza pn la urm.
Important pentru noi, sfntul Evanghelist ine s accentueze aceasta n diverse
chipuri, este c toate cele anunate vor avea loc. Timpul exact al desfurrii lor i
aparine lui Dumnezeu. n acelai fel a vestit i distrugerea Babilonului celui nelegtor
(simbolic). Cnd i-a venit timpul, pur i simplu l-a distrus. Acest lucru reiese i din
ordinea imaginilor prezentate. La fel va fi i cu puterile ntunericului, nimicirea lor fiind
vestit din timp. Acum a sosit timpul mplinirii acestei hotrri.
n imaginea luptei, vom vedea c un rol fundamental l joac Clreul Alb. El are toate
caracteristicile lui Mesia, ce se regsesc n descrierile profeilor din Vechiul Testament.
Aici sunt subliniate urmtoarele lucruri:
I. Dumnezeu l-a desemnat pe Mesia mai nainte de veci s fie biruitorul stihiilor lumii i
conductorul acestei lumi, ce se consider de nebiruit.

601

II. Aceast lucrare purttoare de biruin a lui Mesia este ct se poate de conform voii lui
Dumnezeu. Biruitorul mplinete vechile profeii referitoare la biruina lui Dumnezeu.
Biruitorul, Mesia, reprezint enipostazierea Cuvntului Lui, adic a uneia din
Persoanele Sfintei Treimi Fiul lui Dumnezeu -, care nu doar vestete voia lui
Dumnezeu, ci o i duce la mplinire. Dumnezeu este Judectorul i va lovi rul chiar n
moalele capului. Judecata lui Dumnezeu i lupta mpotriva rului au un nume: Iisus
Hristos.
III. La cele relatate deja despre semnificaia luptei ce urmeaz a fi descris de Sfntul
Evanghelist, am mai preciza cteva aspecte. Pentru a face mai palpabile cele despre care
vorbete, Evanghelistul face apel la imagini. Imaginea transmite nemijlocit ceea ce nu
poate cuvntul. n cazul acesta ne vorbete, aadar, de lupt, de faptul c Mesia
Hristos va desfura o campanie mpreun cu ngerii Si, pentru a Se rzboi cu
puterile Antihristului. Nu este cu adevrat o prostie s ne nchipuim c ngerii
nevzui vor ajunge s se rzboiasc cu armate vzute i c va avea loc o lupt real
dus cu sbii, sulie i celelalte mijloace de care mai dispuneau pe vremea aceea
armatele, pentru a-i nimici pe dumanii lui Dumnezeu? Scriptura spune clar c
Domnul i-ar putea nimici doar printr-o suflare (II Tesaloniceni 2,8). Are El, aadar,
nevoie s fie ntrit de armate de ngeri pentru a-l dobor pe Antihrist? Cel Ce poart
toate cu cuvntul puterii Sale (Evrei 1,3), Care ine, altfel spus, toate doar prin puterea
cuvntului Su, are nevoie de un corp armat impuntor pentru a-l neutraliza pe satana i
toate puterile lui ntunecate? ns altceva vrea s accentueze Sfntul Evanghelist atunci
cnd descrie cele ce urmeaz s aib loc. S nu ne lsm purtai de toate prostiile i
neghiobiile debitate de eretici, atta timp ct ei interpreteaz Scriptura prin a sa
dezlegare, adic plecnd de la propria lor nelegere, ntruct toat prorocia
Scripturii cu a sa dezlegare nu se face (II Petru 1,20), aa cum spune mai sus
Apostolul Petru. De aceea au ajuns i la tot felul de neghiobii i interpretri arbitrare.

Iat de ce avem nevoie de ndrumarea sigur pus la ndemn de Tradiia

noastr, ntotdeauna nluntrul Bisericii lui Hristos i niciodat n afara ei,
aa cum fac nenumrai eretici sub diverse nume.

Dup aceast parte introductiv, s vedem textul nsui:

i am vzut cerul deschis i iat un cal alb, i Cel Ce edea pe el se chema Credincios i
Adevrat i ntru dreptate judec i d rzboi. Iar ochii Lui ca para focului i pe capul
Lui steme multe, avnd nume scris, pe care nimeni nu l tie, fr numai El. i este
mbrcat n hain vopsit cu snge i se cheam numele Lui: Cuvntul lui Dumnezeu. i
otile cele din cer urmau dup El pe cai albi, mbrcai fiind n vison alb i curat. i din
gura Lui iese sabie ascuit, ca s loveasc cu dnsa neamurile. i El le va pate pe ele
cu toiag de fier i calc teascul vinului mniei i iuimii lui Dumnezeu Atotiitorul. i are
peste haina i peste coapsa Sa numele scris: mpratul mprailor i Domnul domnilor.
i am vzut un nger stnd n soare i a strigat cu glas mare, zicnd tuturor psrilor
celor ce zboar n mijlocul cerului: Venii i v adunai la cina Marelui Dumnezeu. Ca s
mncai trupuri de mprai i trupuri de cpitani i trupurile celor tari i trupurile
602

cailor i ale celor ce ed pe ei i trupurile tuturor celor slobozi i celor robi, i ale celor
mici, i ale celor mari.
i am vzut pe fiar i pe mpraii pmntului i otile lor adunate, ca s fac rzboi cu
Cel Ce ade pe cal i cu oastea Lui. i s-a prins fiara i odat cu ea, prorocul cel
mincinos care a fcut semnele naintea ei, cu care a amgit pe cei ce au luat semnul
fiarei i pe cei ce s-au nchinat chipului ei. De vii s-au aruncat amndoi n iezerul cel de
foc care arde cu piatr pucioas. i ceilali au fost ucii cu sabia Celui Ce edea pe cal,
care ieea din gura Lui. i toate psrile s-au sturat din trupurile lor.Apocalipsa
(19,11-21)
Pn acum am avut parte de glasuri i ngeri venind din cer. Putem vedea cum cerul se
deschide ncetul cu ncetul. La nceput s-a deschis o poart a lui, pentru a ntrezri lauda
i slava ce i sunt aduse lui Dumnezeu. Mai trziu s-a deschis templul ceresc, pentru a
se arta ce gndete Dumnezeu despre oameni. Acum, n relatarea ce urmeaz, cerul
se deschide i mai mult. Aceast deschidere nu se face pentru a satisface anumite
curioziti omeneti, ci pentru vdirea anumitor adevruri. Acum se mplinete
fgduina pe care Domnul a fcut-o ucenicilor Si la nceputul chemrii lor. Acelai
Evanghelist a consemnat-o n Evanghelia sa: Amin, amin griesc vou: de acum vei
vedea cerul deschizndu-se i pe ngerii lui Dumnezeu suindu-se i pogorndu-se peste
Fiul Omului (Ioan 1,51). Altfel spus, vei nelege c, prin Iisus, Dumnezeu a venit cu
adevrat pe pmnt i mai ales acum, prin cea de a doua venire a lui Mesia, Cruia Tatl
I-a ncredinat ntreaga Lui judecat.
n continuare ne este nfiat Mesia, adic Iisus Hristos. Descrierea are loc ns n puine
cuvinte, fiind fcut cu claritate i expresivitate tocmai pentru a nu mai fi nevoie de o
completare ulterioar. Imaginea lui Hristos nfiat aici este foarte diferit de cele de
pn acum. La nceputul Apocalipsei, Iisus aprea n mijlocul sfenicelor de aur ca
Marele Arhiereu Ce conduce Biserica i pe fiecare membru n parte ctre elul final.
n continuare, a fost zugrvit ca un Miel fr de rutate i blnd, apoi ca un Miel
junghiat i n cele din urm ca un Miel ce st, adic unul jertfit i nviat. Acum ne
este nfiat ca un Miel plin de mnie, despre care s-a vorbit deja n capitolul al 17lea, fiind consemnat nfricoarea vrjmailor Lui ce au neles c vremea
ngduinei a trecut. Mielul se transform de data aceasta n conductorul rzboinic al
nenumratelor oti cereti. Antihristul a crezut c-i va face n continuare bunul su plac,
ucigndu-i pe cei ce aparin Bisericii. El nu a tiut c a fost o unealt a lui Dumnezeu i
c acum este timpul s fie judecat. Mielul nu mai apare cu chipul Su smerit de pe
pmnt. Acum vine sub chipul cel mprtesc, ntruct a venit vremea s-i exercite
aceast calitate. Noua Lui trstur este corelat cu mprirea dreptii, puterea i
judecata concentrndu-se ntr-o singur persoan.
Sfntul Evanghelist vede cerul deschis, iar acolo pe Cuvntul lui Dumnezeu proiectat
peste ntreaga lume. Pentru aceasta i se d darul profeiei, ca s arate, s fac accesibil
semenilor pe Cuvntul Ce este deocamdat ascuns. Cerul este nchis naintea celor
necinstitori i trupeti, naintea celor ce sunt pmnteti i legai de cele de aici,
nevrnd s-i ridice privirile spre cer i a se nla dincolo de ce este praf, cenu i
603

umbr. De aceea se spune c poart n ei chipul pmntului, fr a mai putea ncpea n

ei chipul cerului. Orict de spirituali ar fi considerai acetia de ctre cei asemenea lor,
ei nu sunt dect nite ini sufleteti, ce cuget la cele pmnteti, lipii de formele
veacului acestuia pctos i neltor.
Mesia Se arat ca un Clre pe un cal alb. Este Acelai Care la nceputul Apocalipsei a
venit ca un biruitor i ca s biruie. Atunci nu era stabilit nici lupta pe care urma s o
duc, nici biruina de care urma s aib parte. De atunci ncoace, ns, a lsat s se
ntrezreasc faptul c lucreaz ca un trimis al lui Dumnezeu. Aici, n momentul acesta,
este statornicit clar lucrarea Lui, care va fi judecata. Cu ct Iisus Se descoper mai
mult, cu att mai vdit este, printre altele, calitatea Lui de Judector, ntruct a
fost pus spre cderea i ridicarea multora, dup cum a spus cndva Btrnul
Simeon, inndu-l n braele sale ca Prunc (Luca 2,34).
Mesia este Cel credincios i adevrat, fapt menionat despre Domnul i n alt parte:
Martorul Cel credincios i adevrat (Apocalipsa 3,14). Este credincios nu pentru c El
crede, ci pentru c este crezut, ntruct este vrednic de crezare ca cineva s-i pun
ncrederea n El. El este ns i adevrat, n antitez cu cel care dintru nceput este
mincinos i tatl minciunii, satana, fiara, profetul mincinos i toi urmtorii lor.
Mrturia, chezia dat de El are un caracter stabil, venic i neschimbat, precum este i
dumnezeirea Lui. Este credincios i adevrat, ntruct cuvntul Lui, ceresc fiind, nu are
legtur cu umbra, cu forma sau cu imaginea, aa cum este n cazul cuvntului pmntesc
al omului. Cuvntul omenesc nu este credincios i adevrat, ntruct pentru a se exprima,
folosete umbra, forma i imaginea. De aceea oamenii nu se pot nelege n profunzime
unii cu alii, ntruct nu pot exprima ntocmai ceea ce voiesc i simt. ntr-un fel simt i
gndesc, i altceva reuesc s transpun n cuvnt. Drept pentru care i ceilali i pricep
puin, ntruct una aud, i alta neleg, fr ca s o fac n mod intenionat, iar aceasta este
legat de neputina funciar a cuvntului omenesc de a exprima totul. Cuvntul ceresc,
chiar i atunci cnd se face carne, cnd devine cuvnt omenesc stnd pe un cal
alb, i vdete, pentru cine are ochi s vad, curia, nsuire simbolizat de
culoarea alb, fiind vorba de o realitate ce vine din profunzimile existenei, fr s
se amestece cu cele exterioare, ale acestei lumi, care ar putea s-i schimbe
identitatea. Cuvntul lui Dumnezeu este ntotdeauna viu, i lucrtor i strbate pn
la desprirea sufletului i a duhului (Evrei 4,12). Cine are urechi poate auzi cuvntul
Cuvntului cel mntuitor, cuvntul lui Dumnezeu, cuvnt ce nal de la cele pmnteti
la cele de Sus, cuvnt ce este spre veselirea inimii.
Rzboiul pe care urmeaz s-l poarte Mesia este unul al dreptii i al judecii
ntru dreptate. Este singurul rzboi care este drept. Toate rzboaiele pmnteti,
orict de drepte ar prea c sunt, au tot felul de umbre care le ntunec, chiar dac la urm
capt strlucire. Cuvntul lui Dumnezeu, Mesia Hristos, a venit s restabileasc
dreptatea desfiinat de Antihrist. Atunci cnd spune c ntru dreptate judec i duce
rzboi, se nelege c arma Lui este dreptatea. Rzboiul dus prin mijloacele
dreptii i pentru restabilirea ei are un caracter pur duhovnicesc. Aici ne sunt
artate felul i nsuirile armelor lui Mesia i, prin urmare, caracterul Su ce nu are nicio
legtur cu caii i cu confruntarea trupeasc, corp la corp, aa cum ne sugereaz imaginea
604

pur omeneasc folosit. Am spus i ceva mai nainte c este cu totul nebunesc ca unii s
vad lucrurile numai n liter, i nu n duh, ntrind astfel perspectiva sionist asupra lui
Mesia.
Mesia ca mprat este i Judector suprem. Judecata nseamn i desfiinarea rului,
care poate fi ntrupat ntr-un regim politico-religios i mbrcat sub haina legalitii,
plecnd de la dreptul dat de putere.
Nu exist niciun risc ca Mesia, n timpul judecii Sale, s fie n vreun fel nedrept, aa
cum s-a ntmplat i se ntmpl cu muli ce spun sau chiar doresc cu sinceritate s fac
dreptate celor nedreptii. Cei din urm, n pofida posibilei lor dispoziii bune de a
impune dreptatea, pot ajunge n situaia de a impune nedreptatea absolut. Omul nu
poate vedea lucrurile n toat profunzimea i amploarea lor. Mesia are ochi de foc.
Privirea Lui seamn cu lumina focului, fiind nenchipuit de ptrunztoare i avnd
puterea de a ine totul sub control. Altfel spus, ochiul Lui poate ptrunde, dintr-o
parte n alta, tot ce privete. El nu este mpiedicat de ceea ce noi numim trecut,
viitor sau viteza de desfurare a lucrurilor. Sunt ochi ce cunosc cele ascunse,
vdind cele nevzute i tinuite ale inimii: judector cugetelor i gndurilor inimii
(Evrei 4,12). Ochii sunt de foc i pentru c ard tot ce este pctos. Prin urmare, focul din
privirea Lui pune la ncercare, face vdit trinicia lucrurilor omeneti, rezistena lor n
faa judecii Lui.
Mesia vine ca Cel Ce are o mare autoritate, fapt exprimat prin coroanele de pe capul Lui.
Fiecare coroan sau stem nfieaz cte o trstur mprteasc, avnd inscripionat
cte un nume. Aa obinuiau s poarte pe atunci mpraii Rsritului. Pe coroanele lui
Mesia exist ns i un nume necunoscut i de toi neneles. Necunoscut nu este forma
sa, anume cuvntul ce nfieaz acel nume, consemnat de Evanghelist prin Cuvntul
lui Dumnezeu. Ce se afl n spatele acestui nume mintea omeneasc nu poate
pricepe, ntruct nimeni nu poate cunoate pe Fiul (Matei 11,27), dect numai
celelalte Persoane ale Sfintei Treimi. Orice nume al lui Dumnezeu nu reprezint o
manifestare a esenei Sale, adic ceea ce este El n profunzime, ci doar o manifestare n
afar a lucrrii Lui. Despre Dumnezeu se poate spune c este Lumin, Via, Sfinenie,
Libertate, c este Nestriccios, Neschimbtor, Nevzut, de Neneles. Nu putem ns
defini ce este Dumnezeu n esena Lui. Polinomia (mulimea numelor Lui) se refer la
lucrrile Lui. Ce este n esen, tie numai El nsui.
Mesia Hristos poart hain vopsit cu snge. De ce? ntruct este vopsit cu
cinstitul snge ieit din coasta Sa. mbrcat cu hain vopsit cu snge ne indic
ntruparea i patima Sa sngeroas. Aceasta face dovada firii omeneti asumate prin
ntruparea Fiului lui Dumnezeu, spune Antim, Patriarhul Ierusalimului atunci cnd
tlcuiete acest pasaj. Fiul lui Dumnezeu se druiete lumii prin jertfa sngeroas a
Crucii.
n mod paradoxal, Mesia, Cel Ce conduce lupta, nu ine sabia n mna Lui. Ci sabia
ascuit i cu ti dublu iese din gura Sa. Este ns oare posibil ca cineva s lupte inndui sabia n gur? Doar plecnd de la aceste cuvinte, i tot ar fi suficient s nelegem c tot
605

ce se spune aici are un caracter simbolic. Avem aadar de a face aici cu lucruri mai
profunde: Cci armele otirii noastre nu sunt trupeti (II Corinteni 10,4), spune
Apostolul Pavel, fcnd referire la lupta pe care o are de dus orice cretin. Dac
acest lucru este valabil pentru fiecare credincios n parte, cu att mai mult este pentru
conductorul lor. Arma cea puternic a lui Hristos este cuvntul Lui, care nu este
neputincios precum cuvntul omenesc. Graiul Cuvntului este dumnezeiesc, adic
atotputernic. Prin cuvntul Lui s-au zidit cerurile i toate prin El au fost fcute, toate
stau i sunt inute prin puterea cuvntului Lui. Pentru aceasta l va omor cu duhul gurii
Sale pe cel fr de lege (II Tesaloniceni 2,8). l va nimici, aadar, nu cu cuvntul
Su, ci printr-o simpl suflare a gurii Sale. Pe cine? Pe cine altul dintre dumani,
dect pe satana mpreun cu puterile lui?
Cu ct cuvntul lui Hristos i vdete mai mult puterea mntuitoare, fiind
cuvntul vieii venice, mngietor, ntritor, lumintor, sfinitor pentru cei care l
primesc, cu att mai aspru i necrutor se arat a fi cu dumanul i tatl minciunii
i al oricrei ruti, cu satana i instrumentele lui. Cuvntul lui Hristos este puternic
ca dogoarea sau aria soarelui ce nmoaie lumnarea, ns ntrete mocirla, fcnd-o ca
piatra. Aa de nimicitor va fi i pentru fiar i armatele lui, oricte vor fi acestea.
Cuvntul lui Hristos, asemenea unui toiag, pstorete cu blndee oile Sale, chemndule pe nume (Ioan 10,3), avnd cu ele, altfel spus, o relaie strns. Acelai cuvnt,
vznd lupul venind (Ioan 10,12), se face toiag de fier cu care i zdrobete capul,
omorndu-l. Acesta este toiagul de fier prin care va restabili ordinea, vtmndu-i
i punndu-i la respect pe cei ridicai mpotriva Lui, a sfinilor i a poporului Su.
n capitolul anterior s-a vorbit despre teascul lui Dumnezeu, locul unde vor fi adunai
strugurii mniei, adic pctoii i necinstitorii. Mesia are puterea pedepsitoare de a
zdrobi strugurii. Tot despre o zdrobire a strugurilor este vorba i aici, n finalul imaginii
respective, fiindu-ne nfiat campania militar condus de Mesia mpotriva puterilor
fiarei, pentru a mplini porunca dat de Dumnezeu ca ele s fie nimicite. Lupta aceasta va
fi un teasc al lui Dumnezeu.
Antihristul a socotit c trebuie s fie conductorul i stpnitorul absolut al
pmntului, cinste dobndit prin violen, teroare, nelciune i minciun. Este
evident c a uzurpat o putere care nu i aparinea. De aceea trebuie s se confrunte
acum cu Cel pe a Crui hain vopsit n snge, la locul unde trebuia atrnat sabia Sa, st
scris: mpratul mprailor i Domnul domnilor. Acest nume i aparine lui Dumnezeu
i n aceeai msur i Fiului. Stpnitorul absolut a toate i Domnul, dintru Care sunt
toate (I Corinteni 8,6 i Coloseni 1,16), vine s-i arate Antihristului Cine este adevratul
Domn al lumii.
Precum este Conductorul lor, aa sunt la nfiare i armatele cereti ce vin s
completeze i s creeze un echilibru n imaginea luptei zugrvite de Evanghelist. Ele sunt
mbrcate tot n alb, avnd podoabe mprteti fr de cusur i caii lor sunt albi. Toate
acestea constituie indicii ale sfineniei i curiei lor cereti.

606

De fiecare dat, sfntul scriitor evit s descrie scene de violen, teroare, ucideri i
distrugeri, atunci cnd se ntmpl ca ele s aib loc. Este suficient ca toate aceste
conflicte sau evenimente tragice s fie menionate ntr-un mod simplu, ca unele ce aparin
sfritului i nu merit o mai mare atenie. Dac cineva este doritor de scene de lupt
sngeroase, cu oameni ucii i altele asemntoare, poate deschide Iliada, unde abund
astfel de lucruri. n spiritul celor de mai sus, nu vom trece la analizarea luptei de la
Armaghedon, presupus a fi o lupt ntre puteri statale. Dar ce nseamn n definitiv
acest Armaghedon (nu al Armaghedonului1, ntruct este un cuvnt strin i nu se
declin n grecete, precum n cazul lui Washington, pe care la genitiv l lsm tot cu
form de nominativ, spunnd: Washington n loc de Washington-ului), eveniment plasat
n viitor, despre care s-a vorbit att de mult? Armaghedon sau Armagheddon (cu doi de d)
este n esen un cuvnt evreiesc, nsemnnd muntele din Meghido, care, elenizat, a
devenit Armaghedon. n realitate, oraul evreiesc Meghido nu are niciun munte. Dup
cum menioneaz Vechiul Testament, acolo au avut loc cu mult vreme n urm
lupte foarte sngeroase. Numele acesta a devenit aadar simbolic, desemnnd un
rzboi cumplit de sngeros. Rzboiul acesta nu urmeaz s fie descris. De altfel, ni se
nfieaz o imagine simpl, n care toi vrjmaii cad ntr-o clipit sub sabia inut n
gur de Mesia. Sfritul acestui rzboi este cunoscut, fiind vestit de ctre un nger nc de
la nceput ntr-un mod dramatic, de undeva de sus. Vestea nimicirii desvrite a
armatelor fiarei i a aliailor ei apare de undeva din mijlocul cerului, dintr-un loc att de
nalt, cum ar fi nlimea soarelui. Tot din acel loc sunt chemate psrile s se sature de
mulimea cadavrelor ce acoper cmpul de btaie. Vor cdea toi potrivnicii supui
fiarei, dimpreun cu cei care au crezut ei, avnd parte de acelai dezastru ca i ea.
Ei au ngenuncheat n faa fiarei i au ludat-o. Muli au fcut acest gest pentru a
scpa de moarte. Iat ns c nu au reuit, fiind ngenunchiai n cele din urm de o
moarte lipsit de orice mreie, speran ori ateptare. Ei nu au avut ndejdile i
ateptrile cu care s-au hrnit sfinii n chinurile i moartea lor. Aceia tiau c pesc pe
calea ce duce la lumina cea venic. Acetia, n schimb, au mers spre ntunericul i
osnda venic. Aceia, martirii, au murit ludnd i iubindu-L pe Domnul din tot
cugetul i sufletul lor. Acetia i-au dat sufletul aruncnd blesteme i hule mpotriva
neltorului care i-a condus la pierzare.
Sfritul luptei a fost cel vestit mai nainte. Toi au czut sub sabia Clreului Alb.
Gndii-v la o armat care, orict de mare i de narmat ar fi, este lovit n plin doar de
una din superbombele concepute de omul contemporan fr de minte spre grbirea
nimicirii lui. Ce va rmne din aceast armat? Absolut nimic. Aceasta ar fi imaginea ce
nfieaz rezultatul luptei de la Armaghedon. Ce reprezint o bomb atomic sau toate
bombele nenumrate adunate la un loc n faa lucrrii atotputernice a unui cuvnt
dumnezeiesc? Aadar, toi au czut. Fiara i profetul mincinos au fost prini de vii i
aruncai n foc i pucioas, n iezerul cel de foc care arde cu piatr pucioas.
Poate c unii mai sensibili se vor arta din nou nedumerii n faa asprimii unei pedepse
att de grele. Am putea vorbi mult referitor la acest punct, ns ne limitm la cele spuse
cu alt prilej. Un lucru este ns clar: nu suntem noi mai milostivi dect Domnul, Care
este iubirea prin excelen. Aceast iubire ne-a avertizat adesea c exist i dreptate,
ce nu trebuie trecut cu vederea. Putem s ne nchipuim c una din minile lui
607

Dumnezeu este iubirea, iar cealalt dreptatea Lui. Pn acum, Dumnezeu i-a artat cu
prisosin iubirea. Dar satana a ncercat s-i conving pe muli c iubirea Lui este
neltoare. Aadar, dup ce am respins, la vremea ei, dragostea lui Dumnezeu, de ce mai
voiesc acum ca El s i-o arate din nou? Dumnezeu este iubire, da, dar i dreptate. Am
accentuat suficient acest fapt cu alt prilej. Dreptatea Lui impune ca de data aceasta s
fie aruncai n iad de vii cei mai mari tirani i neltori din istoria umanitii,
Antihristul i profetul lui mincinos. Pedeapsa lor va fi aruncarea de vii n iadul cel
de foc.
Este nfricotor doar s cugetm la o astfel de pedeaps, nfiat omenete sub chipul
unui foc de pucioas, adic a unui foc foarte puternic. Astzi, pentru o mai bun percepie
a acelei realiti, am putea face apel la imaginea focului din centru unei explozii atomice.
ns indiferent ce imagine am folosi pentru iad, el nu va putea fi nicidecum
reprezentat n realitatea lui tragic. Iadul reprezint una din cele mai cumplite i
mai nenchipuite stri la care s-ar putea gndi cineva, adic tot ce poate fi mai ru.
Iadul este de fapt lipsa lui Dumnezeu. Cnd vorbim de lips, nelegem o deplin i
desvrit absen a lui Dumnezeu. n viaa de aici, Dumnezeu rsare soarele Su
peste cei ri i peste cei buni; i plou peste cei drepi i peste cei nedrepi (Matei 5,45).
Aceasta este o prezen a lui Dumnezeu, fie ea i indirect, imperceptibil, chiar i la
nivelul sufletelor celor necredincioi. El revars din cer cldur i ploaie, via i
speran. nchipuii-v ce ar nsemna lipsa soarelui i a ploii. Viaa ar deveni un iad. Un
ntuneric i un frig absolut ar mpri peste tot pmntul. Toate frumuseile pmntului,
intrate sub stpnirea nopii, i pierd toat strlucirea, frumuseea, culoarea i forma lor.
Ce poi deosebi pe ntuneric? Nimic, doar piedici la tot pasul. Primejdii i nfricori,
existente i nchipuite, ncep atunci s-i apese sufletul. Ce sunt toate acestea? Nimic, n
faa ndejdii c se vor destrma odat cu rsritul noii zile: Rsrit-a soarele i s-au
adunat i n culcuurile lor se vor culca (Psalmi 103,23), adic va disprea frica,
nesigurana, situaiile neclare, fantasmele i nchipuirile nopii. Ce va fi dac lipsete ns
aceast ndejde, dac la orizont nu mai apare nici un rsrit, dac ntunericul i ntinde
pentru totdeauna stpnirea sa? Dac acest ntuneric venic nseamn singurtate
absolut, atunci ct de mare devine frica? Doar gndul la ea, i te-ar putea nnebuni.
Pentru ca acest cuvnt al meu, legat de absena lui Dumnezeu, s capete un caracter mai
concret, v rog s-mi permitei s prezint aici n cteva cuvinte realitatea unei
singurti absolute, aa cum a fost ea zugrvit de cineva trecut prin aceasta, ntruna din nchisorile nfricotoare ale regimului dictatorial al Uniunii Sovietice.
Cea mai grea pedeaps n ateptarea morii era izolarea complet n nchisori speciale.
Cnd vorbim de izolare, nelegem o desvrit rupere de toate cele din lume, nefiind
posibil absolut nicio comunicare cu cele din afar. Nu se putea auzi nici mcar un
zgomot, de orice fel ar fi fost. Zidurile erau cu totul izolate, porile aijderea. Nu puteai s
comunici prin semne cu nimeni aflat n celula de alturi, prin acel att de cunoscut sistem
morse. Culoarele din pucrie erau acoperite cu covoare groase. Deinuilor nu li se
adresa niciodat vreun cuvnt, iar deplasarea lor dintr-o parte n alta nu se fcea n grup.
Erau mutai unul cte unul, ntr-o linite desvrit. Chiar de ar fi strigat cineva, ar fi
fost cu totul zadarnic. Nimeni nu l-ar fi auzit. Prizonierii se nelegeau ntre ei prin
gesturi ce aveau anumite semnificaii. n celul domnea o tcere de moarte. Doar un
608

bec puternic, de foarte muli wai, ardea n timpul nopii, zpcindu-te prin lumina
lui puternic. Nu puteai dormi n niciun chip, nu puteai s fii cu tine nsui. Cineva i
supraveghea fiecare micare. Nu i era permis s te ocupi cu nimic. Orict de bun
i-ar fi fost memoria, n cteva zile ajungeai s pierzi cu desvrire noiunea
timpului, ntruct nu mai exista nimic care s mai fac dovada curgerii lui. Pentru
tine, nu exista acolo zi i noapte, ntruct domnea o lips de micare i o stagnare
cumplit. Ct de mult i-ai fi dorit s-l vezi chiar pe cel ce te-a ntemniat ntr-un chip att
de inuman! Chiar i unul ca acesta era mcar un chip de om pe care l puteai vedea.
Mncarea o gseai ntr-un recipient special, ns cel care o punea acolo nu putea fi nici el
vzut. Desigur c ntr-o astfel de situaie, de cumplit izolare, mncarea nu mai avea atta
importan. Pur i simplu nu i mai era poft de ea. Sufletul tnjea, era nfometat de alte
lucruri. Cnd treci prin aa ceva, nimic nu i mai poate satisface trupul. Stai de unul
singur la modul absolut. Gndurile ncep s i se nvrt n minte. ns pn cnd? Mintea
ncepe s se tulbure. Raiunea nu ntrzie s aib parte de prima cltinare cumplit. Ct va
mai rezista n aceast lupt cu fiara cumplit a nebuniei? Cel ce a nnebunit dintr-o dat,
cel ce i-a pierdut raiunea n timpul unei lovituri primite n mod neateptat este fericit.
Nu a neles ce i s-a ntmplat i nici nu va contientiza vreodat. ns acela care vede
nebunia apropiindu-se n fiecare zi tot mai mult de el, fcnd presiuni tot mai mari asupra
minii, ncercnd s altereze i s desfiineze ce este omenesc n el, raionalitatea lui, o,
unul ca acesta este cea mai nefericit fptur de pe pmnt. Cnd vor veni s-l ia ca s-l
execute, nu va mai fi deja om. Nici mcar un nebun fericit, ci un cetean al iadului
O, fraii mei, fraii mei! Dac ne-am gndi mcar puin la realitatea iadului, ct
de paradisiac ne-ar fi viaa i nu exagerez prin prezena tainic a lui
Dumnezeu!
Omilia a patruzeci i opta
Apocalipsa (20, 1-10)
Condamnarea Satanei. mpria de o mie de ani a lui Hristos.
Satana este legat pentru o mie de ani (20, 1-3).
Prima nviere. Cei nviai mpresc mpreun cu Hristos pentru o mie de ani (20,4-6).
Satana, slobozit din nou, conduce Gogul i Magogul mpotriva sfinilor. Un foc din cer l
va nimici. Satana este aruncat definitiv n iezerul cel de foc (20, 7-10)
Omilia precedent a avut n vedere ultima seciune a Apocalipsei, din care ne-a mai
rmas de cercetat partea referitoare la biruina lui Hristos asupra Antihristului
(Apocalipsa 19, 11-21). Prin aceast omilie intrm n cea de-a doua parte a seciunii care
ne preocup.
b) mpria de o mie de ani a lui Hristos; condamnarea temporar i definitiv a Satanei.

609

Intrm acum n partea cea mai discutat i mai dificil a Apocalipsei, mai cu seam
versetele 1-10, care au preocupat poate ca niciun alt loc al Apocalipsei pe tlcuitorii ei.
nainte de a ncepe ns orice discuie asupra chestiunii din acest paragraf, ar fi bine s
ascultm textul nsui, att n original ct i ntr-o redare mai simpl, pentru a fi neles de
ctre toi.
i am vzut nger pogorndu-se din cer, avnd cheia adncului i lan mare n mna lui.
i a prins pe balaur, pe arpele cel vechi, care este diavolul i satana, i l-a legat pe el o
mie de ani. i l-a bgat pe el n adnc i l-a nchis i a pecetluit deasupra lui, ca s nu
nele mai mult pe neamuri, pn se vor plini o mie de ani. i dup acestea trebuie el s
se dezlege puin vreme. i am vzut tronuri i au ezut pe ele i judecat li s-a dat lor. i
am vzut sufletele celor tiai pentru mrturia lui Iisus i pentru cuvntul lui Dumnezeu
i care nu s-au nchinat fiarei, nici chipului ei i nu au luat semnul pe fruntea lor i pe
mna lor. i au vieuit i au mprit cu Hristos o mie de ani. Iar ceilali mori nu au
nviat pn nu se va sfri mia cea de ani. Aceasta este nvierea cea dinti. Fericit i
sfnt este cel ce are parte ntru nvierea cea dinti. Peste acetia moartea cea de a doua
nu are putere, ci vor fi preoi ai lui Dumnezeu i ai lui Hristos i vor mpri cu El o mie
de ani. i dac se va plini acea mie de ani, se va dezlega satana din temnia lui. i va iei
s nele neamurile cele ce sunt n cele patru unghiuri ale pmntului, pe Gog i pe
Magog, s-i adune pe ei la rzboi, al crora numr este ca nisipul mrii. i s-au suit pe
latul pmntului i au nconjurat tabra sfinilor i cetatea cea iubit. i s-a pogort foc
de la Dumnezeu din cer i i-a mncat pe ei. i diavolul cel ce i nela pe ei s-a aruncat
n iezerul cel de foc i de piatr pucioas, unde este fiara i prorocul cel mincinos, i se
vor chinui ziua i noaptea n vecii vecilor. Apocalipsa (20,1-10)
Dificultatea de nelegere corect a celor la care se face referire n aceste versete impune
o analiz mai extins a lor. Pentru acest motiv, ne cerem dinainte iertare dac cele expuse
vor fi prea lungi i prea greu de urmrit.
Chestiunile care implic o anumit dificultate n aceast seciune sunt urmtoarele:
a) Durata de o mie de ani a mpriei lui Hristos.
b) Dezlegarea satanei.
c) Aa-numita nviere de-a doua, n legtur cu prima i cu cea de-a doua moarte.
ntruct aceste chestiuni sunt foarte dificile, trebuie fcut un efort pentru a ni le apropia,
att ct ne va permite nelegerea noastr neputincioas. Oricum, nu intenionm s
aducem vreo tlcuire personal la cele de aici, potrivit minii noastre, ci s fim n
acord cu exegezele ortodoxe ale Apocalipsei, adic cu duhul i viziunea Biserici
noastre dintotdeauna. Dac n anumite locuri vom depi anumite limite sau ne vom
abate de la cele fixate acum, aceasta va fi fr de voie i deloc contient. Va fi din
neputin, ca atunci cnd vrei s conduci pe altul pe o potec ntunecat, greu de
strbtut, i mai ales ntr-o noapte fr pic de lumin, cnd fclia i este att de slab,

610

nct cu uurin poi pierde oricnd drumul i orientarea. Ndjduim totui c mpreun
cu ajutorul i rugciunile voastre vom ajunge la liman.
Am accentuat dificultatea ce ne st nainte i dintr-un alt motiv. Ignorana ce i
caracterizeaz pe muli dintre ortodoci n chestiuni de credin i Scriptur le d
multor eretici posibilitatea s-i rspndeasc rtcirile. Vom fi nevoii deci s
clarificm aspecte ce sunt cunoscute celor iniiai, ns cu totul necunoscute i greu de
neles celor ce nu au artat aplecare ctre Scriptur i, n general, ctre probleme de
credin. Prin urmare, s fim iertai cu anticipare pentru unele expuneri mai extinse ori
repetiii la care vom recurge n mod voit. Prin repetarea de dou sau de trei ori, anumite
aspecte se vor putea fixa mai bine n mintea celor prezeni. Ne rentoarcem la textul
nostru. Ce ne spune autorul?
1. Satana este legat o mie de ani pentru a nu mai nela neamurile.
2. Au fost aezate tronurile. Unii stau pe ele pentru a judeca.
3. mpreun cu ei (cu cei ce judec) stau i cei care au fost junghiai i sunt martiri ai lui
Iisus i propovduitori ai cuvntului lui Dumnezeu. Vor mpri cu Hristos pentru o mie
de ani.
4. Mia de ani constituie prima nviere. Cea de-a doua moarte nu are putere asupra
celor trecui prin nvierea cea dinti, care vor fi preoi ai lui Dumnezeu i ai lui
Hristos i vor mpri cu El o mie de ani.
5. Ceilali mori nu vor reveni la via nainte de mplinirea celor o mie de ani.
6. Prima i cea de-a doua moarte.
7. Satana este dezlegat i neal neamurile.
8. Prin lucrarea satanei, neamurile sunt ridicate mpotriva sfinilor i a oraului iubit, dar
sunt nimicite.
9. n cele din urm, diavolul este aruncat definitiv n iezerul de foc.
nainte de a ncepe analizarea chestiunilor de mai sus i legtura dintre ele aa cum apar
n textul sfnt, este necesar o informare orientativ asupra lui.
nc din primele veacuri ale Bisericii noastre, textul acesta al Apocalipsei a constituit
obiectul unor discuii aprinse, ducnd la tot felul de ndoieli, contradicii, nenelegeri,
chiar i erezii ce pot fi ntlnite pn n zilele noastre.
Principala cauz a acestor dificulti vine de la aa-numita mprie de o mie de ani
a lui Hristos pe pmnt, aa cum apare n textul nostru. Ideea mpriei de o mie
de ani a lui Mesia, dup cum ne informeaz cercettorii i istoricii din domeniu, era
611

cultivat de evreii binecinstitori, plecnd de la profeiile despre Mesia. Aceast idee

apare ca un model al mpriei lui Hristos despre care vorbete capitolul al 20-lea din
Apocalips.
Exist ns o diferen uria ntre ele, respectiv ntre concepiile iudaice asupra
mpriei de o mie de ani a lui Mesia i concepiile cretine referitoare la mpria
lui Hristos. Deosebirea dintre ele este ca de la cer la pmnt. Neputina omeneasc,
patimile omeneti ce ntunec mintea i o duc la nelciunea preuirii de sine, amestecul
de idei strine cu cele cretine etc. au creat o aa mare ncurctur, nct pentru muli este
dificil s mai aib o nelegere corect asupra acestei probleme. n aceast situaie ajung
mai ales ereticii, ca unii ce au drept singur lumin cluzitoare propria lor minte
autonom. S vedem, ntr-o anumit ordine, cum stau lucrurile. Mai nainte de toate, s
vedem ce era mesianismul iudaic, ce concepie asupra mpriei lui Mesia presupunea
acesta.
Desigur c lucrurile privitoare la mesianismul iudaic nu sunt simple i unitare,
ntruct i acolo pot fi ntlnite multe nuane i diferene de concepie. Putem ns
ncerca s trasm o linie general, dup cum urmeaz:
Toate nuanele i concepiile mesianice care au existat i mai pot fi ntlnite ntre
evrei, de-a lungul veacurilor pn astzi, converg ntr-un singur punct, acela c
mpria lui Mesia este realizabil din punct de vedere istoric. Ce nseamn aceasta?
Evreii sunt ncredinai c Mesia va veni ntr-o bun zi pentru a pune bazele unei
mprii reale. Mesia va deveni mpratul evreilor. Sediul mpriei Lui va fi
Ierusalimul. Mesia va fi un rzboinic cumplit i un conductor de oti nemaintlnit.
Va organiza poporul evreu n aa fel, nct acesta va fi de nenvins. i va birui pe toi
vrjmaii lui Israel i, ca biruitor, va curi pmntul Palestinei de toi cei ce nu sunt
evrei. mpria Lui Mesia va fi recunoscut de toate statele. Nu vor ntrzia apoi,
desigur, ca toi ori aproape toi s devin prozelii ai evreilor, fiind atrai la credina
evreiasc. ntre timp, templul lui Solomon, care astzi nu mai exist, se va ridica la o
i mai mare mreie dect a fost, iar diferitele neamuri vor merge acolo pentru a se
nchina smerii, aducndu-i ofrandele lor, ca semn al unei profunde cinstiri i
preuiri. n timpul acestei mprii, toi vor fi fericii i se vor bucura de toate buntile
pmntului. n mprie vor intra doar evreii, iar dintre acetia nu toi, ci numai cei care
au ateptat-o. Aceast mprie va dura o mie de ani. Dup trecerea acestor ani,
morii vor nvia, cei ri vor fi nimicii, iar cei drepi vor vieui n veci mpreun cu
Mesia, timp n care Iehova i va face simit prezena printeasc printre ei.
Aceasta ar fi, n mare, credina evreilor.
ntruct se spune c durata mpriei lui Mesia va fi de o mie de ani, concepia evreiasc
referitoare la mpria mesianic, ct i toate celelalte concepii nrudite, au cptat
numele de hiliasm.
Hiliasmul iudaic sau evreiesc are dou caracteristici:

612

a) Este cu totul pmntesc sau materialnic.

b) Avem de a face cu un hiliasm pur naional, ce i privete doar pe evrei.
Astfel de caracteristici se regsesc, n mare, i n sionism, un hiliasm evreiesc mai
modern, cu elemente politice sau de alt natur. Micarea intitulat sionism i-a preluat
numele de la muntele (dealul) Sionului, n vrful cruia este construit Ierusalimul, care n
Vechiul Testament era deseori numit n sens figurat Sion, dup muntele unde se afl
situat.
Acest hiliasm evreiesc are o influen mai mic sau mai mare n formarea diferitelor
concepii hiliaste din spaiul cretin. Aa-numitul hiliasm cretin are dou forme:
a) Exista un hiliasm cu caracteristici pmnteti, care se realizeaz istoric. Concepia
aceasta se sprijin pe o interpretare literal a textului Apocalipsei citit cu puin nainte. n
esen, acest hiliasm este evreiesc, mpnat ns cu elemente i terminologie cretin.
Hiliasmul de tipul acesta, n pofida deosebirilor date de feluritele sale nuane, i
nchipuie mpria ca un loc n care te vei bucura de toate bunurile pmnteti,
precum i de acele plceri considerate acum pctoase, dar care atunci vor fi
ngduite. Un promotor al acestui hiliasm mbrcat n hain cretin este considerat
Cherint, un contemporan al Sfntului Ioan Teologul. Adepii acestei concepii hiliaste au
fost diferii eretici, precum ebioniii, nazarinenii i alii. Cu acest fel de hiliasm s-au
confruntat mari teologi cretini, cum au fost patriarhul Dionisie al Alexandriei, Eusebiu al
Cezareei, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ieronim, Augustin i alii.
b) n spaiul cretin mai exist i o alt form de hiliasm, cu un aspect mai spiritualizat.
El a fost reprezentat de oameni sfini, unii dintre ei chiar martiri ai lui Hristos, precum a
fost Iustin Filosoful i Martirul, Tertulian, episcopul Metodie de Olimp i alii.
Este lesne de neles c viziunea acestor oameni era pur personal, nefiind adoptat
niciodat de Biseric. Dimpotriv, pentru a pune capt discuiilor, antinomiilor i
disputelor, Biserica a osndit oficial hiliasmul la cel de-al treilea Sinod Ecumenic. n
acest fel a fost interzis existena i punerea n circulaie a prerilor personale, fie i
venite din partea unor brbai sfini, care puteau duce la interpretri greite i la alte
nenelegeri n Biseric.
Problemele create n Biseric de concepiile hiliaste au avut urmri asupra recunoaterii
autenticitii crii Apocalipsei, care a ateptat mult pn s fie acceptat n Noul
Testament, ca avnd aceeai valoare cu celelalte cri. De aceea nu exist tlcuiri i nici
omilii asupra Apocalipsei. n Rsrit, chestiunea hiliasmului a fost ntotdeauna
primejdioas din pricina ereziilor legate de el. Dup rspndirea cretinismului,
concepiile hiliaste i-au pierdut din putere. ns de-a lungul timpului nu au lipsit
ereziile diferiilor hiliati, care exist i lucreaz pn astzi. Multe erezii au
mbriat concepia unei mprii pmnteti a lui Hristos, de o mie de ani. Ea este
susinut n special de aa-numiii Martori ai lui Iehova. ntruct astzi sunt destui cei

613

care promoveaz o astfel de viziune hiliast, ar fi de folos s ncercm creionarea unei

imagini de ansamblu asupra ei, ntocmai cum o promoveaz adepii ei.
Concepia mpriei de o mie de ani a lui Hristos a aa-numiilor Martori ai lui Iehova se
sprijin pe interpretarea n liter a textului auzit la nceput, coninnd acele elemente
evreieti menionate deja. Avem de a face, altfel spus, cu un hiliasm simual, materialist al
belugului, fr nicio legtur cu duhul cretin n ansamblu, ntruct este combtut i de
alte confesiuni. Cu att mai mult, el nu are absolut nimic n comun cu Ortodoxia.
Conform Martorilor lui Iehova, Hristos va nfiina o mprie pmnteasc de o
mie de ani. Ea va avea o dubl guvernare, una nevzut, n cer, iar alta vzut, pe
pmnt. n cer vor participa la guvernare cei 144000 consemnai n Apocalips. Pe
pmnt vor guverna drepii Vechiului Testament, avndu-l ca prim-ministru pe Patriarhul
Avraam, nconjurat i de ali drepi renumii ai vremii sale. Este de remarcat faptul c
guvernarea ce-L va avea pe Hristos n fruntea ei nu va avea n componena sa, spre
exemplu, niciun reprezentant al Noului Testament, fie i evreu ca origine, aa cum
erau apostolii. Credei c s-a rnduit astfel pentru a nu aprea certuri pentru ntietate,
aa cum consemneaz Evangheliile c s-a ntmplat ntre Apostoli? Oare nu ne spune
nimic faptul c toi, dar toi conductorii acestei guvernri vor fi evrei? Oricum,
guvernul respectiv se va ngriji s zideasc case pentru a fi aezai la loc potrivit toi cei
care vor nvia, ntruct se pare c Noul Testament a fcut o greeal spunnd c vor nvia
toi odat. Unde vor ncpea atia oameni? Ce guvernare va putea rezolva impecabil
attea probleme ceteneti ori de alt fel, chiar i cu Patriarhul Avraam n fruntea ei?
Ridicol toat aceast concepie, ns, din pcate, la acest nivel s-a ajuns. n orice
caz, vor fi create, se spune, premisele pentru o via minunat. Cei ajuni ntr-o astfel de
mprie vor avea parte de toate plcerile ce se pot nchipui, materiale i trupeti, i
vor tri o via de basm. Incredibil ct de hilare sunt concepiile acestor oameni, nct i
vine s crezi c trebuie s fie ori idioi, ori ntruct sigur nu sunt idioi vor s-i
idiotizeze pe ceilali spre a-i atinge scopurile, fapt ce reiese ndat la iveal dac te
apleci asupra Sfintei Scripturi. Sfntul Apostol Pavel face referire cu mult tristee la o
astfel de situaie: C va fi vreme cnd nvtura cea sntoas nu o vor primi, ci
dup poftele lor i vor grmdi lorui nvtori, ca s le gdile auzul. i de la adevr
auzul i vor ntoarce, iar la basme se vor pleca (II Timotei 4,3-4).
Cineva ar putea fi uimit cum pot unii ce au pretenia c studiaz Noul Testament s-l
tlmceasc n halul acesta, visnd la o mprie pentru care i-ar invidia iCoranul.
Att de musulman se arat a fi nelegerea lor asupra Noului Testament. Toate
acestea ar fi vrednice de rs, dac nu ar avea pur i simplu un caracter tragic, ntruct
nimeni nu se poate juca cu lucruri sfinte, fa de care eti chemat s ari un respect
desvrit, dup cuvntul Apostolului: cu fric i cu cutremur, mntuirea voastr s o
lucrai (Filipeni 2,12).
Vom trece acum la analizarea fiecrei chestiuni n parte din textul care ne preocup.
Prinderea i ntemniarea Satanei pentru o mie de ani

614

n textul Apocalipsei se face referire la legarea Satanei n adnc timp de o mie de ani,
pentru a nu mai nela popoarele. ntemniarea lui va nceta ns dup o mie de ani.
Dup cum fiecare dintre noi poate nelege, aici avem de a face cu o reprezentare
iconic. Cnd se vorbete despre cheie, lan i pecetluirea satanei n adnc, este clar c
textul folosete un limbaj imagistic (metaforic) pentru a face mai uor de neles un
eveniment de natur duhovniceasc. Satana este o fiin netrupeasc ce aparine lumii
duhurilor. Ea nu poate fi legat cu lanuri. Adncul nu reprezint o nchisoare
material, un loc unde cineva poate fi nchis i ieirea pecetluit pentru a nu fugi cel
ntemniat. Adncul, n cazul nostru, constituie o stare duhovniceasc ce nu poate fi
neleas cu mintea n chip simplu, ntruct realitatea duhului i cea a materiei sunt
foarte diferite ntre ele.
Textul nu ne spune nimic despre cele ce au precedat prinderea satanei. Aici apare aadar
un gol, evenimentul acesta fiind fr legtur cu cele dinainte.
Am spus deseori c Apocalipsa, ca i carte profetic, nu ine seama cu strictee de
succesiunea evenimentelor n timp: trecut, prezent, viitor. Cnd vorbete despre
evenimente trecute, are n vedere i evenimentele viitoare care nu au avut nc loc, iar
atunci cnd se refer la cele viitoare sau prezente, le poate viza i pe cele trecute. Cnd se
vorbete despre legarea satanei, nu este menionat i fixat timpul, anume cnd a avut loc
acest eveniment sau cnd va avea loc. Totui acest eveniment, ca realitate duhovniceasc,
a avut loc deja. Ceea ce ne aduce n fa Apocalipsa cu atta expresivitate nu este dect
cealalt fa a monedei, cea pe care nu am vzut-o pn acum. Sfntul Evanghelist ne
prezint n acest caz un eveniment a crui latur nevzut ne este descoperit acum de
Dumnezeu, dei mai exist i alte sugestii sau manifestri clare legate de el, dup cum
vom vedea peste puin timp. Prinderea satanei se ncadreaz n planul mai general al
iconomiei lui Dumnezeu, care ne este nfiat, am spune, iconografic. Cnd i cum
a avut loc legarea Satanei? La aceasta se face referire n Sfintele Evanghelii, unde ni se
spune c Domnul l-a legat pe satana. Vom face apel la cteva mrturii.
Cnd Domnul a vindecat un anumit demonizat, fariseii plini de invidie, pentru a mai
micora impresia produs de minune asupra poporului i pentru a-L calomnia pe Domnul,
au ndrznit s spun nici mai mult, nici mai puin c El conlucreaz cu satana i cu
ajutorul lui i-ar fi scos pe demoni. Att de orbii de invidie i ur erau.
Domnul i-a pus ns la punct cu logica Sa necrutoare, la care nu au mai ndrznit s
spun nimic, fiind lsai fr de cuvnt. Argumentele Lui au fost, aadar, acestea:
1. Cum poate exista mpria Satanei, dac dracii i alung pe draci? Este acest lucru
n interesul satanei, cpetenia dracilor? Desigur c nu. Orice mprie, continu
Domnul, care se mparte i se divide n pri antagonice nu poate sta n picioare, urmnd
s se destrame. Acelai lucru este valabil i n ceea ce privete comunitile umane,
oraele i familia. Dezbinarea conduce la destrmare i nimicire.

615

2. Dac eu scot demonii cu puterea satanei, continu Domnul, atunci propriile voastre
exorcisme, care i scot pe demoni, cu puterea cui se fac? Tot cu conlucrarea i ajutorul
satanei? Acestea vor fi prin urmare judectorii rutii voastre.
3. Faptul c Eu scot demonii cu puterea Sfntului Duh este o dovad c a venit judecata
i la voi.
4. ns v ntreb: cum poate intra cineva n casa celui puternic i s-i ia tot ce are?
Trebuie s fie mai puternic dect el, pentru a fi n stare mai nti s-l lege,
imobilizndu-l, i apoi s-i ia vasele. Este exact ce a fcut Domnul. L-a legat pe
satana i i-a eliberat pe oameni, pe care acesta i inea sub stpnirea lui (Matei 12,2429 i Marcu 3,23-27).
Cnd cei aptezeci de ucenici ai Domnului s-au ntors napoi de la lucrarea de
propovduire ncununat de succes i fcut tot la porunca Lui, I-au spus cu bucurie:
Doamne, i dracii se pleac nou ntru numele Tu. i a zis lor: Vzut-am pe satana ca
un fulger din cer cznd (Luca 10,17-18). Satana a czut sub loviturile lui Iisus.
Ucenicii aveau lucrarea lor, ns cel care scotea n realitate dracii era numele lui
Iisus.
Cu puin timp nainte de patima Sa, Domnul a spus: acum stpnitorul lumii
acesteia se va goni afar (Ioan 12,31). Ce este acest afar? Este chiar adncul
unde va fi dus satana prin Patimile i nvierea Domnului.
Cnd Domnul le-a vorbit ucenicilor cu puin timp nainte de a fi predat stpnirii de
atunci, a spus: stpnitorul lumii acesteia s-a judecat (Ioan 16,11). Stpnitorul lumii
acesteia este satana, fiind judecat prin puterea patimilor Lui.
Apostolii lui Hristos vorbesc despre legarea i osndirea Satanei ca ultim eveniment al
sfritului. Apostolul Pavel spune, de pild, n Epistola sa ctre Coloseni: Dezbrcnd
nceptoriile i domniile i-a vdit de fa, artndu-i biruii pe dnii ntru dnsa
(Coloseni 2,15). Pe Cruce, nceptoriile i domniile, adic puterile demonice, au fost
dezbrcate de putere, fiind nvinse definitiv i umilite n mod vdit n faa ntregii
lumi a duhurilor, purtai fiind ca nite nvini, aa cum fceau n vechime mpraii
biruitori cu rivalii lor, ducndu-i n spatele carelor lor de triumf, n chip
srbtoresc. n Epistola ctre Evrei, el spune din nou: Hristos, prin moartea Sa, l-a
surpat pe cel ce avea puterea morii, adic pe diavolul (Evrei 2,14). Hristos a devenit om,
spune Evanghelistul Ioan, ca s strice lucrurile diavolului (I Ioan 3,8). Prin prezena i
lucrarea Lui, dar mai ales prin jertfa Lui, i-a desfiinat acestuia toat meteugirea.
Prin ntruparea Sa, Domnul l-a alungat pe diavol din cer. Dup cum se menioneaz n
capitolul al 12-lea din Apocalips, mplinitorul acestei hotrri a fost Arhanghelul Mihail,
care l-a aruncat pe acesta pur i simplu pe pmnt. Lucrarea diavolului a fost limitat
de Domnul prin harismele speciale date ucenicilor Si, oferite apoi Bisericii i
sfinilor Si de-a lungul veacurilor: Iat, dau vou stpnire s clcai peste erpi i
peste scorpii i peste toat puterea vrjmaului (Luca 10,19). Ceea ce diavolul putea
616

face nainte de Hristos nu mai poate face acum. Venirea lui Hristos a nsemnat de fapt
nimicirea lui. De aceea satana l urte de moarte pe Hristos i pe urmtorii Si.
Antihristul i toate instrumentele lui ce se vor arta i aciona la sfritul veacurilor
vor constitui ultima manifestare a turbrii lui.
n vedenia referitoare la nchiderea diavolului n adnc de ctre nger avem un simbolism
al limitrii aciunii lui, ncadrat n simbolismul i iconica general a Apocalipsei. Cineva
i-ar putea pune ntrebarea: n loc s fi fost nchis acolo, nu era mai bine s fie aruncat n
iad, pentru a ne liniti i noi odat pentru totdeauna n privina lui? Dar chiar i n aceste
condiii, fr s fie aruncat n iad, de ce nu a fost inut legat acolo unde a fost pus? Putea
fi i aceasta o rezolvare. Credei c lui Dumnezeu nu i era cu putin ceea ce pn i
mintea noastr neputincioas ar putea gndi, cutnd cea mai bun cale de urmat?
Dumnezeu are ns planurile Sale, pe care fie nu ne este de folos s le cunoatem, fie se
vor descoperi mai ncolo, de ndat ce vom ajunge la versetul 10 din capitolul al 20-lea de
care ne ocupm. Deocamdat, ce putem spune cu certitudine este c:
a) Satana este legat n mod decisiv de ctre Hristos. Nu mai este liber s fac orice
i dorete.
b) Legarea Satanei nu este absolut, ci limitat, ntruct n felul acesta slujete
planului lui Dumnezeu. n cadrul Bisericii i prin mijloacele harului, pcatul, ca
stare sau dispoziie aflat sub influena celui ru, este alungat. Cnd blile sau
mlatinile seac, dispar i narii. Pcatul este mlatina. n aceast mlatin se mic
satana. Harul Domnului seac mlatina i n acelai timp l alung pe satana din inima
omului. Din momentul n care Domnul a ptimit i a nviat, diavolul este legat ca putere
(dinami)2, ceea ce nseamn c exist posibilitatea s-i fie legat i lucrarea (energhia)3.
Ce nseamn aceasta? n Biserica Sa i prin mijlocirea ei, Hristos a dat fiecrui
credincios posibilitatea de a-l lega cu putere pe diavol, folosind acele mijloace oferite
de El nsui, ce l pot imobiliza pe satana. Ca s fie mai clar, v dau un exemplu: Un
procuror scoate un mandat de arestare pentru cineva. Mandatul are puterea de a-l aresta
pe vinovat. Cnd acest mandat se finalizeaz cu arestarea, atunci porunca executorie
coninut de mandat nu este doar un act de putere, ci devine lucrare. Fr aceast porunc
ce are n spate o anumit putere i autoritate, arestarea, ca lucrare, este neputincioas. n
virtutea puterii actului, arestarea a devenit fapt, adic vinovatul a fost prins i bgat la
nchisoare.
Satana este legat prin Tainele Bisericii noastre. S vedem, de pild, ce se ntmpl
prin Sfntul Botez:
a) Ne lepdm de satana, refuzm s fim mpreun cu el, ieim din rndurile lui.
b) Ne unim cu Hristos. Intrm n rndurile celor care l urmeaz pe Hristos i i
aparinem Lui.
c) Invocm Sfnta Treime, n numele Creia ne i botezm.

617

d) Participm la moartea i nvierea lui Hristos, urmndu-L, altfel spus, pe Biruitor, ca pe

Unul ce l trte n spatele carului Su pe satana umilit i nfrnt definitiv.
e) Primim Ungerea Sfntului Duh i suntem pecetluii ca robi ai lui Dumnezeu,
Cruia i vom aparine n veci.
Satana este, aadar, legat. Numai dac vrem noi, el poate avea o anumit nrurire
asupra noastr. Altfel, suntem protejai de harul Domnului. S ne amintim de acea
scen impresionant n care Domnul, cu puin nainte de patima Sa, i spune la un
moment dat Apostolului Petru: Simone, Simone, iat satana v-a cerut pe voi, ca s v
cearn ca grul. Iar Eu M-am rugat pentru tine, ca s nu piar credina ta; i tu
oarecnd ntorcndu-te, ntrete pe fraii ti (Luca 22,31-32). Este exact ceea ce face
Domnul, din cer, unde se afl, pe ntreaga perioad a limitrii puterii Satanei:
pururea trind ca s se roage pentru dnii (Evrei 7,25). De acolo, din cer,
Arhiereul nostru venic Se roag s nu mai cdem n minile satanei. Trebuie ns
ca i noi s mplinim partea ce ni se cuvine, lucrnd mpreun cu Domnul la
mntuirea noastr.
Dumnezeu are n vedere anumite planuri, de care noi nu avem cunotin. El ngduie
Satanei nsui s conlucreze fr s tie la realizarea lor, chiar dac acesta este
micat doar de rutate i numai ru vrea s fac. mplinirea planurilor dumnezeieti
reprezint n final i o ruinare a Satanei, ntruct l arat a fi dependent de Dumnezeu,
tocmai de Cel de Care a vrut s se rup, pentru a deveni autonom. n ceea ce ne privete,
totul este s avem ncredere n judecata i n iubirea lui Dumnezeu, ntruct El tie foarte
bine ce are de fcut.
ns acest fapt s nu ne liniteasc pn ntr-att, nct s ajungem trndavi i moleii.
Apostolul Petru ne ndeamn: Fii treji, privegheai; pentru c protivnicul vostru,
diavolul, ca un leu rcnind umbl, cutnd pe cine s nghit (I Petru 5,8). Diavolul
a fost legat, ns mai este nc primejdios, precum un cine mnios inut n lan. S
nu intrm n zona sau n spaiul lui de micare. O fiar, chiar rnit de moarte, mai
este nc primejdioas. Nu te apropia de ea pn ce nu i-a dat ultima suflare. n cazul
Satanei, nimicirea lui venic de la sfrit mai ntrzie. De acest lucru nu trebuie s ne
ndoim. Pn atunci, ns, atenie.
Omilia a patruzeci i noua
Apocalipsa (20, 1-10):
Analizarea temei omiliei precedente. mpria de o mie de ani a lui Hristos.
nvierea: n mai multe etape sau doar una general pentru toi?
Continum astzi cu analizarea chestiunii la care am rmas n omilia precedent, legat
de mpria lui Hristos de o mie de ani i mai ales de semnificaia i caracterul nvierii
oamenilor.
618

Tronurile celor care vor mpri mpreun cu Hristos

Haidei s vedem acum cu atenie ce zice textul nsui referitor la mpria lui Hristos:
i am vzut tronuri i au ezut pe ele i judecat li s-a dat lor. i am vzut sufletele celor
tiai pentru mrturia lui Iisus i pentru cuvntul lui Dumnezeu i care nu s-au nchinat
fiarei, nici chipului ei i nu au luat semnul pe fruntea lor i pe mna lor. i au vieuit i
au mprit cu Hristos o mie de ani. Iar ceilali mori nu au nviat pn nu se va sfri
mia cea de ani. Aceasta este nvierea cea dinti. Fericit i sfnt este cel ce are parte ntru
nvierea cea dinti; peste acetia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoi ai
lui Dumnezeu, i ai lui Hristos; i vor mprai cu El o mie de ani.
Dac urmrim textul cu atenie, constatm c exist o mulime de chestiuni asupra crora
ar merita s zbovim. S le lum la rnd, att ct ne st n putin.
Sfntul Ioan vede tronuri. Unde stau ele? Nu se spune la modul concret. ntruct nu este
menionat locul lor, cel mai sigur ar fi s acceptm c este vorba de cer, nefiind vorba aici
de judecata final a oamenilor. Merit s remarcm faptul c nu se face referire la venirea
lui Hristos pe pmnt spre judecata ntregii lumi. Prin urmare, este vorba de un eveniment
care are loc n cer. Tron presupune o anumit autoritate i o distincie special acordat
cuiva. Cine sunt cei care au stat pe tronuri? Nu este precizat, ci se vorbete la modul
general. Totui, printre cei aezai pe tronuri sunt socotii aceia care L-au mrturisit
pe Hristos, indiferent de urmri, mergnd pn la mucenicie, precum i cei care,
ntr-un fel sau altul, au propovduit cuvntul Lui. Martirii au fost junghiai cu sabia
pentru curajul mrturisirii lor, iar aceast junghiere este expresia a slbticiei cu
care autoritile de atunci au tiut s primeasc mrturia lor. Numai dac ar fi s
cugetm puin la ce nseamn cu adevrat acest martiriu, i tot ar fi de ajuns s ne
cutremurm de slbticia lui. Cnd se vorbete de junghierea lor, nu nseamn, desigur, c
toi au fost omori n acelai chip. Folosim ns o astfel de expresie, junghiai, i
atunci cnd, de pild, vorbim de cei ce s-au jertfit pentru patrie. Nu nseamn c toi au
fost mcelrii, ci este o expresie prin care indicm felul morii lor nefireti i violente
suferite pentru ar. Ali martiri au fost omori n alt chip care, desigur, nu a fost mai
puin dureros. Aceti martiri nu s-au nchinat fiarei i nu au primit semnul pe mna
sau pe fruntea lor.
Este accentuat nc o dat marea importan a mrturisirii lui Hristos i a
cuvntului Su, precum i curajul de a nu te pleca n faa oricrei ameninri ce are
drept el nchinarea i recunoaterea fiarei ca Dumnezeu. Prin urmare, credincioii
sunt ntrii i ncurajai pe fa a nu ceda, ci a merge nainte, dac este nevoie chiar
pn la mucenicie.
Celor ce au ezut pe tronuri li s-a dat puterea de a judeca. Ne aducem aminte c n Rsrit
puterea mprteasc exercita i puterea judectoreasc suprem. Cinstea acordat acum
celor ce stau pe tronuri este aadar una mprteasc. Faptul acesta este subliniat i n
619

continuare, atunci cnd se spune c au mprit cu Hristos. Fcndu-se prtai

puterii mprteti, ei au dreptul s judece. Judecnd, iau parte deja la exercitarea
puterii lui Hristos.
Despre participarea Sfinilor Apostoli la judecata final mpreun cu Hristos aflm din
cuvintele adresate de Domnul acestora:
Amin griesc vou, c voi, cei ce ai urmat Mie, ntru a doua natere, cnd va edea
Fiul Omului pe tronul slavei Sale, vei edea i voi pe dousprezece tronuri, judecnd
cele dousprezece seminii ale lui Israel (Matei 19,28; Luca 22,30).
Apostolul Pavel spune c acelai lucru va fi valabil pentru toi sfinii (I Corinteni 6,2-3).
Nu putem dezvolta aici care este nelesul mai tainic al mpririi i al judecii.
Rmnem la acele lmuri care au avut loc deja. Toi cei pomenii mai sus vor mpri
totui mpreun cu Hristos, trind mpreun cu El o mie de ani. Ceilali, care au murit, nu
triesc aceti o mie de ani. Viaa aceasta sau cei o mie de ani constituie prima nviere i
fericii sunt cei care vor avea parte de ea. Cea de a doua moarte nu are nicio putere
asupra lor. n rstimpul mileniului respectiv, ei vor fi preoi ai lui Dumnezeu i ai lui
Hristos, cu Care vor mpri mpreun.
Pornind de la textul nostru, se desprind cteva chestiuni ce merit a fi luate n seam,
Dac vom rspunde la ele, vom putea nelege mai bine aceast realitate a mpriei de o
mie de ani.
mpria de o mie de ani a lui Hristos
a) Numrul 1000. ntruct se vorbete despre mpria de o mie de ani a lui Hristos,
punndu-se n paralel legarea satanei pentru aceast perioad de timp i starea celor mori
care nu vor avea parte de acei o mie de ani, haidei s examinm semnificaia numrului
1000:
n Apocalips sunt folosite o mulime de numere. Aproape de fiecare dat, ele
constituie simboluri, nefiind aadar folosite n nelesul lor obinuit. S dm cteva
exemple: cumpr doi pepeni, cinci kilograme de cartofi, trei mturi i pltesc 2000 de
drahme. i datorez cuiva 5000 de drahme i nu le voi returna timp de 6 luni. Am n banc
un milion i nu i voi scoate vreme de doi ani, iar dobnda va fi de 144000 etc. Aceste
numere exprim doar nite sume i nimic mai mult. Cnd spun trei mturi, neleg trei
mturi, i nu altceva. Dar dac i spun cuiva: s ai ochii n paisprezece, vreau s spun c
trebuie s-i ndrepte ochii n tot attea locuri sau c trebuie s fie atent? (Ai observat
cum apare i aici cifra 7, 7+7=14). Chiar dac eu, personal, a nelege literal acest lucru,
desigur c cellalt nu ar putea pune n aplicare aa ceva. ns nu m gndesc la acest
lucru nici eu, nici cel cruia i spun, ci spun doar c ar trebui s-i ncordeze foarte mult
atenia pentru a prentmpina un pericol sau altul. n cazul de mai sus, numrul 14
exprim cu totul altceva dect o valoare aritmetic. Dac spunem despre cineva c are
mintea de 400, ce nelegem de aici? (Pentru cei mai tineri, care nu tiu de unde vine
aceast expresie, facem precizarea c n Grecia, nainte s fie folosit kilogramul ca
620

unitate de msur pentru greutate, aveam ocaua, ce cntrea 400 de grame. ns o oca
corect trebuia s aib exact 400 de grame). Dac spunem, aadar, cuiva c mintea lui
este de 400, nelegem c mintea, logica lui este cu totul corect. 400 nseamn, n acest
caz, ceva desvrit, fr vreo lips.
n mod similar, pentru a se exprima diferite nelesuri, n Apocalips sunt folosite
numere cu neles simbolic. Am vorbit despre nelesul unora dintre numere, cum ar fi:
7; 3; 5; 12 ori altele, aa c nu mai este nevoie s revenim la ele. Precum i n cazul altor
numere, aa i cifra 1000 este folosit n Apocalips nu ca valoare matematic, ci
simbolic, nsemnnd mult. Acest fapt este ceva obinuit n Scriptur. A trit o mie de
ani. (Ecleziast 6,6), a trit adic curgerea timpului celor o mie de ani. i i-a spus ei:
F-te ntru mii de zeci de mii (Facere 24,60). i-am urat, altfel spus, fiica mea, ca
urmaii ti s fie nenumraietc. De altfel, la fel folosim i noi cifra 1000 n limbajul
zilnic. Amintii-v de colindele copiilor, cnd spuneau: iar gazda s triasc o mie de
ani
O mie nseamn, aadar, o perioad ndelungat, nu ceva extins la infinit, dar nici
prea puin. Plecnd de la aceste nelesuri, textul ne sugereaz c aceast mprie
a lui Hristos va avea o durat mare.
b) La care mprie a lui Hristos se face referire. n textul nostru se vorbete despre
mpria lui Hristos, ns care este aceasta? ntruct n Noul Testament se vorbete
despre dou mprii sau mai degrab despre dou chipuri ale aceleiai mprii. Unul
are un caracter mai pmntesc, cu deschidere ns ctre desvrire, mplinire i naintare
spre ceva mai nalt. Este vorba de ceea ce numim Biserica lupttoare de pe pmnt.
Foarte lmuritoare n acest sens sunt parabolele mpriei de la capitolul al 13-lea al
Evangheliei dup Matei: parabola semntorului, neghinelor, aluatului, gruntelui de
mutar, negutorului etc. Dei se vorbete despre mpria cerurilor, localizarea ei
pe pmnt se nelege a fi o stare sau dispoziie duhovniceasc.
Un alt chip al mpriei este pur ceresc, mpria fiind pregtit de la nceputul
lumii pentru credincioii lui Hristos, binecuvntaii Tatlui (Matei 25,34).
La ce mprie face referire textul nostru? Dei aici textul nu este clar, s ncercm s-l
facem mai accesibil, plecnd de la elementele puse de el la dispoziie. Aici se vorbete,
aadar, de tronuri i de sufletele ce stau pe tronuri. n timp ce stau pe tronuri, ele judec,
adic exercit o putere mprteasc. Dificultatea apare atunci cnd sunt nfiate ca
trind i mprind cu Hristos, timp n care ceilali, cei mori, nu triesc mia respectiv
de ani.
Viaa celor ce mpresc cu Hristos este numit prima nviere. Caracterul
mpriei depinde de nelesul dat cuvintelor au vieuit ori nu au vieuit, de nelesul
primei nvieri i al celei de a doua nvieri.
Este absolut necesar s vedem ce nseamn pe de-o parte au vieuit, iar pe de alta nu
au vieuit.
621

Textul de la versetele 4-6 face referire nu la toi morii, ci n mod concret la martirii lui
Hristos i, desigur, nu la toi, ci la o categorie anume de martiri sau, dup cum ne indic
erminia, la dou feluri de martiri ai lui Hristos din aceeai categorie. Ce nelegem prin
aceasta? n text se spune:
am vzut tronuri i au ezut pe ele i judecat li s-a dat lor. i am vzut sufletele celor
tiai pentru mrturia lui Iisus i pentru cuvntul lui Dumnezeu i care nu s-au nchinat
fiarei.
Fie c este vorba doar de sufletele celor junghiai, care au mrturisit pentru cuvntul lui
Dumnezeu i pentru Hristos i nu s-au nchinat fiarei, fie c este vorba pe de-o parte de
sufletele martirilor junghiai, iar pe de alta de cei ce nu s-au nchinat fiarei, dar care din
diferite motive nu au fost executai. Dac acesta ar fi nelesul, avem de a face atunci cu
martiri ai lui Hristos i cu mrturisitori ai lui Hristos. n orice caz, aceasta este singura
categorie de sfini despre care se spune cu trie c au stat pe tron i c judec. Ce
nseamn au vieuit? Dac socotim c au vieuit nseamn nvierea lor din mori,
atunci Hristos a venit pe pmnt i mprete. Plecnd ns de la aceast prere, apar ca
fiind nviai doar cei care au mrturisit n vremea fiarei (antihristului), fapt care nate
urmtoarea ntrebare: ce s-a ntmplat cu ceilali martiri i sfini ai altor epoci, dinainte
de mpria fiarei, a antihristului? Iar acetia nu sunt unul sau doi, ci nenumrai. Nu
sunt menionai printre cei ce stau pe tronuri nici cei doisprezece Apostoli ai lui Hristos.
Hristos ns a spus clar i categoric:
voi, cei ce ai urmat Mie, ntru a doua natere (la naterea cea din nou), cnd va edea
Fiul Omului pe tronul slavei Sale, vei edea i voi pe dousprezece tronuri, judecnd
cele dousprezece seminii ale lui Israel (Matei 19,28).
De aici nelegem foarte clar:
a) El nsui va sta pe tronul slavei (atenie la acest cuvnt) la naterea cea din nou.
b) Cei doisprezece Apostoli vor sta pe dousprezece tronuri pentru a judeca cele
dousprezece seminii ale lui Israel.
Pe lng cuvintele Domnului, mai avem i o mrturie a Apostolului Pavel care le spune
corintenilor:
Au nu tii c sfinii vor s judece lumea? Au nu tii c pe ngeri vom judeca? (I
Corinteni 6,2-3).
Conform cuvintelor Apostolului Pavel celui de Dumnezeu insuflat, pe tronurile sfinilor
vor trebui s fie toi cretinii credincioi, ntruct toi sunt chemai la sfinenie, putnd
judeca lumea i pe demoni. Acetia vor judeca la sfrit, ntruct Judecata va fi o singur
dat. Dup Judecat, nu va mai fi nevoie de exercitarea puterii judectoreti. Este o
nerozie s crezi c n mpria lui Dumnezeu va mai fi nevoie de tribunale.

622

De asemenea, n textul nostru, vorbindu-se de tronuri, nu se spune c a fost aezat tronul

slavei lui Hristos aceasta se spune la versetul al 11-lea, accentundu-se faptul c acolo
va avea loc Judecata i nici nu este menionat c tronurile ar aparine celor mai sus
pomenii, sfinilor sau mcar Apostolilor. Cnd ar urma atunci s judece Sfinii Apostoli?
Dup Judecat? n cadrul unui proces cu recurs? La astfel de concluzii neroade, ca s
nu spun hulitoare, pot fi condui cei ce i pleac urechea la tlcuirile ereticilor i ale
aa-ziilor Martori ai lui Iehova.
A doua chestiune ce apare n pasajul cercetat de noi este faptul c nu se vorbete de
naterea din nou la care v-am spus s luai aminte. Ce vrea s nsemne naterea din
nou? Este vorba, aadar, de o natere de la nceput, adic de o renatere a creaiei
odat cu prezena lui Hristos, preschimbarea ei ntr-o nou creaie, despre care o
s vorbim puin mai ncolo, ntr-un alt capitol. n acest loc nu se pune problema unei
nvieri a morilor, a tuturor celor adormii, ci doar a unora rnduii dinainte, care este
indisolubil legat de prezena lui Hristos.
A treia ntrebare ce se nate aici este peste cine va mpri Hristos mpreun cu martirii?
Pe cine va judeca, ntruct ceilali mori nu vor fi nviat?
A patra ntrebare este urmtoarea: Foarte bine, Hristos mprete cu sfinii Lui. Cum
vor putea atunci neamurile, adic idolatrii, s vieuiasc n acea perioad de o mie de
ani mpreun cu mpratul Hristos i cu cei mpreun mprai cu El, cei ce s-au artat
sfini, sfinii martiri i mrturisitori? i idolatrii nu vor fi puini, ntruct doar cei care sau pornit mpotriva Ierusalimului sunt nenumrai ca nisipul mrii. Apoi, un alt aspect,
doar att de puini credincioi vor fi atunci, ct s fie cuprini ntr-un singur ora?
Prin urmare, att venirea lui Hristos ca mprat slvit, i nu ca profet smerit, ignorat de
conductorii lui Israel i de puternicii pmntului, ct i venirea attor sfini slvii, nu a
reuit oare s limiteze numrul idolatrilor, cel puin att ct cei dinti s fi ncput ntr-un
ora n care toi s fie credincioi? Aceasta, desigur, n situaia n care nu mai era
nceptorul rutii, cel care dintru nceput a fost mincinos i neltor de oameni, adic
diavolul. Iat cte lucruri de neneles pot aprea plecnd de la o concepie eretic,
cu totul nepotrivit nvturii curate precum cristalul a Evangheliei despre noua
creaie ce va avea loc odat cu cea de a doua venire a lui Hristos. Aadar, dac inem
seama de nvtura sntoas a Bisericii, pe durata acelei mii de ani, avem de a face cu o
mprie i mpreun-mprire duhovniceasc mpreun cu Hristos n cer.
Am ajuns acum la o altfel de ntrebare: cte nvieri vor avea loc? Va fi n principiu o
singur nviere, urmat apoi de altele, n diferite faze, ceea ce nseamn mai multe nvieri
sau va fi doar una general pentru toi n acelai timp?
S vedem ce ne spune Scriptura referitor la aceasta?
n Vechiul Testament, mai exact la Profetul Daniil, citim urmtoarele:

623

n vremea aceea, scula-se-va Mihail, voievodul cel mare, cel ce st peste fiii poporului
tu, i va fi vreme de necaz cum n-a fost ca aceasta de cnd a fost neam pe pmnt pn
n vremea aceasta. i n vremea aceea se va mntui tot poporul tu, care s-a aflat scris n
carte. i muli din cei ce dormeau n rna pmntului se vor scula, unii la via
venic, iar alii la ocar i la ruine venic i tu mergi i te odihnete, c nc mai
sunt zile i ceasuri pn la plinirea sfritului; i te vei odihni i te vei scula ntru soarta
ta, la sfritul zilelor (Daniel 12,1-2 i 12).
Aici, n acest text, vedem c se vorbete despre o singur nviere. Daniil nsui, care este
alesul lui Dumnezeu, va nvia la nvierea cea de obte, iar nu mai nainte.
Cuvntul Domnului este mult mai clar n aceast privin:
Cci Fiu al Omului este, nu v mirai de aceasta. C vine ceasul ntru care toi cei din
mormnturi vor auzi glasul Lui. i vor iei cei ce au fcut cele bune, ntru nvierea vieii;
iar cei ce au fcut cele rele, ntru nvierea osndei (Ioan 5,28-29).
Ceasul desemneaz un timp concret cnd va avea loc nvierea tuturor, fr excepie. n
alt parte, Domnul spune:
i aceasta este voia Tatlui Celui Ce M-a trimis pe Mine, ca tot ce Mi-a dat Mie, s nu
pierd dintr-nsul, ci s-l nviez pe el n ziua cea de apoi. i aceasta este voia Celui Ce Ma trimis pe Mine, ca tot cel ce vede pe Fiul i crede ntru El, s aib via venic; i Eu
l voi nvia pe el n ziua cea de apoi Nimeni nu poate s vin ctre Mine, de nu-l va
trage pe el Tatl Cel Ce M-a trimis pe Mine; i Eu l voi nvia pe el n ziua cea de apoi
Cela ce mnnc trupul Meu i bea sngele Meu are via venic; i Eu l voi nvia pe
el n ziua cea de apoi (Ioan 6,39-40, 44, 54).
Nu este impresionant, fraii mei, aceast mptrit repetiie referitoare la ziua cea de
apoi ca zi a nvierii tuturor morilor? Se subliniaz ct se poate de clar faptul c nvierea
va avea loc n ultima zi a lumii acesteia, adic atunci cnd va fi cea de a doua Sa venire.
Apostolul Pavel ne mai d nc o ncredinare:
Cci aceasta grim vou cu cuvntul Domnului, c noi cei vii, care vom fi rmas ntru
venirea Domnului, nu vom ntrece pe cei adormii. Pentru c nsui Domnul, ntru
porunc, la glasul Arhanghelului i ntru trmbia lui Dumnezeu, Se va pogor din cer, i
cei mori ntru Hristos vor nvia nti. Dup aceea, noi cei vii, care vom fi rmas, vom fi
rpii mpreun cu ei, n nori, ntru ntmpinarea Domnului n vzduh; i aa pururea cu
Domnul vom fi (I Tesaloniceni 4,15-17).
n alt loc mai adaug ceva foarte important:
Iat, tain zic vou: C nu toi vom adormi, dar toi ne vom schimba ntr-o cirt, ntr-o
clipeal de ochi, la trmbia cea de apoi. Pentru c va trmbia i morii se vor scula
nestricai i noi ne vom schimba (I Corinteni 15,51-52).
624

Dumnezeiescul Apostol ne mprtete acest adevr tainic c nestricciunea celor

ce vor tri n vremea celei de a doua veniri a Domnului se va realiza dup nvierea
tuturor morilor, i nu nainte. Este exclus ca oamenii s vieuiasc n starea lor
obinuit vreme de o mie de ani naintea Parusiei. Nu se face nicieri referire la
nestricciunea trupurilor mai nainte de acest eveniment.
Va exista, aadar, doar o nviere de obte. Vorbind despre nviere, n acest caz nelegem
nvierea trupurilor. De ce vorbete textul despre nvierea cea dinti? Ce vrea s spun?
Atta timp ct exist doar o nviere i doar una va avea loc, cea dinti nviere nu
poate fi dect una duhovniceasc. Despre acest fel de nviere se vorbete foarte mult
n Noul Testament.
nvierea presupune existena morii. i n privina nvierii duhovniceti este la fel. Pentru
aceasta este accentuat de multe ori n Scriptur realitatea vieii duhovniceti i a morii
duhovniceti. Dumnezeu este Cel Ce este, Cel Care are via n El nsui (Ioan
6,48). n acelai fel, Hristos este i El via (Ioan 1,4). Este nceptorul vieii (Fapte
3,15). Este pinea vieii (Ioan 6,48) i dttor de via (Ioan 1,28). Toate acestea fac
referire la viaa duhovniceasc. ndeprtarea omului de Dumnezeu l-au dus la moarte
duhovniceasc. Vedem c s-a ntmplat acest lucru cu cei nti zidii. Dumnezeu le-a spus
cu trie:
Din tot pomul care este n grdin s mnnci. Iar din pomul tiinei binelui i al rului
s nu mncai dintr-nsul, cci n ziua n care vei mnca din el, cu moarte vei muri
(Facere 2,16-17).
Se poate observa aici c cei dinti zidii nu au murit ndat dup clcarea poruncii, ci au
trecut foarte muli ani pn la moarea lor. Atunci ce sens are expresia: cci n ziua n
care vei mncacu moarte vei muri? n ziua n care vei mnca, n aceeai zi vei i
muri? Nu se nelege aici c ar fi vorba de moartea trupeasc, ci de moartea
duhovniceasc. Cea trupeasc a urmat mai trziu. Acelai lucru l vedem i n parabola
fiului risipitor (Luca 15,32). Fiul nu era mort trupete, ci duhovnicete.
Sfntul Apostol Pavel le scrie colosenilor:
i pe voi care erai mori ntru pcate i ntru netierea mprejur a trupului vostru, v-a
nviat mpreun cu Dnsul (Hristos), iertndu-v vou toate greealele (Coloseni 2,13).
Aici se face din nou referire la moartea duhovniceasc a acelora dintre cretini care,
dei au crezut n Hristos, au lsat s intre n sufletul lor pcatul ascuns sub tot felul
de greeli. Acest pcat a nsemnat clcarea voii dumnezeieti i a dus la desprirea
de Dumnezeu.
n final, Domnul i spune episcopului Sardelor:
tiu faptele tale, c ai nume c trieti, dar eti mort (Apocalipsa 3,1).
625

nelesul cuvntului mort este evident duhovnicesc.

NOTE:
1 Armaghedon nu se declin la genitiv, ci apare la nominativ. Acest lucru nu poate fi
transpus n cazul limbii romne, ntruct s-ar traduce al Armaghedon, n loc de al
Armaghedonului [n.tr].
2 D (gr.) (dinami) = este putere potenial, ca virtualitate [n.tr.].
3 (gr.)(energhia) = este o putere potenial aflat deja n lucrare sau desfurare
[n.tr.].
(Din: Arhimandrit Evsevios Vittis, Talcuiri la Apocalipsa, vol. III, Ed. Egumenita)

Bolile duhovnicesti ale timpurilor noastre

Adancul vietii omenesti este determinat nu doar de conditile exterioare, fzice si
economice, ci, mai intai de toate, de alegerea moral-personala a constiintei. Aici se
gaseste radacina ontologica a omului: omul este o persoana, ce cauta sa dobandeasca
adancul si scopul vietii.
(Sfantul Ioan (Maximovici)
Domnul nostru Iisus Hristos spune: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei
bolnavi. Nu am venit sa chem pe drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta (Mc. 2, 17).
Scriitorii crestini (de exemplu, Cuviosul Maxim Marturisitorul) stabilesc o conexiune
intre sanatate si faptele bune si cunoasterea lui Dumnezeu, precum si intre boala si
626

pacat si necunoasterea lui Dumnezeu. Ava Evagrie sustine ca sanatatea sufletului se

numeste nepatimire (biruinta asupra patimilor). La fel, spune si SfantuI Mucenic
Metodie al Patarelor: Orice faradelege sufleteasca este o boala Adevarul este
sanatate, iar minciuna boala.
Fiecare din noi, chiar daca negam aceasta, intr-o anumita masura suntem contaminati de
patimi. Pe langa bolile somatice si psihice, exista si boli duhovnicesti. Simptomele lor
formeaza o imagine pestrita, uneori chiar contradictorie. Una din caracteristicile tragediei
duhovnicesti se exprima prin faptul ca omul sau nu e capabil sa dobandeasca, sau pierde
sensul vietii.
In zilele noastre, multi oameni, fara sa excludem copiii si adolescentii, sufera din
cauza pierderii propriului eu, a sensului si a valorilor existentei lor. Sensul vietii
devine stins si primitiv, iar stimulul vietii inert si vestejit. Experienta harica a
nevoitorilor marturiseste ca fara legatura interioara cu Dumnezeu lipseste
sentimentul plinatatii existentiale, se surpa pilonii si scopurile vietii. Are loc unirea
catastrofala a valorilor duhovnicesti cu goana dupa bunurile materiale, pentru care
oamenii accepta orice, chiar si crimele monstruoase.
Problema pierderii sensului vietii se agraveaza tot mai mult in lumea contemporana, in
care omul de cele mai multe ori devine o rotita in marele mecanism al statului, isi
pierde libertatea. Modul de viata care nu corespunde planului lui Dumnezeu
reprezinta o existenta neautentica, ale carei urmari sunt tot felul de boli
duhovnicesti. Vom analiza, pe scurt, doar unele dintre ele, din perspectiva psihologiei si
a medicinei crestine.
ADORMIREA CONSTIINTEI
Dereglarea duhovniceasca este rezultatul trist al pacatului primilor oameni, care a
lasat o amprenta adanca. Adam si Eva si prin ei intreaga omenire s-au ascuns (!)
de Dumnezeu cel Atotvazator si Atotstiutor in gradina Edenului (Fac. 3, 8), s-au
abatut de la calea vietii si au urmat-o pe cea a mortii. Asemenea unor copii rataciti, ei
s-au dus intr-o tara departata si acolo si-au risipit averea, traind in desfranari (Lc.
15, 13).
Cuviosul Iustin (Popovici) spune ca prin pacatul stramosesc
oamenii au transferat centrul vietii lor din natura dumnezeiasca intr-o realitate care
este in afara lui Dumnezeu, din existenta in nefiinta, din viata in moarte; ei s-au
indepartat de Dumnezeu si s-au ratacit in indepartarea intunecata si stricata a
valorilor si a realitatilor fictive.
Vom mai adauga ca stramosii s-au pomenit in fata necesitatii de a raspunde de
consecintele alegerii lor. Si au hotarat sa evite ceea ce nu putea fi evitat: sa se ascunda
de sentimentul de responsabilitate si prin aceasta sa slabeasca conflictul din interior,

627

nascut din constientizarea de cele savarsite. Dar, fugind de responsabilitate, care

este nedespartita de libertatea launtrica, stramosii au cazut intr-o robie si mai mare.
In urma caderii, Adam a inceput s-o vada pe Eva nu ca pe o persoana apropiata si draga,
ca pe jumatatea si ajutorul lui dupa porunca dumnezeiasca, ci ca pe o persoana
raspunzatoare pentru greselile lui. Sa luam seama la un detaliu semnifcativ din
discursul lui Adam: Femeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom
si am mancat (Fac. 3, 12). In aceste cuvinte se intrezareste reprosul adus lui
Dumnezeu ca nu i-a dat jumatatea potrivita, ca a gresit in alegerea sa. Aceasta alegere
nu mai este os din oasele mele si carne din carnea mea (Fac. 2, 23), ci pronumele
personal ea. Adam vorbeste Creatorului sau despre Eva aproape cu dispret: Iata
aceea! O instrainare si o raceala uimitoare!
Putem doar sa ne dam seama ce fel de dezvinovatire ar fi adus Adam in cazul in care
sotia lui ar fi fost creata din pamant! Intre soti nu mai exista relatia eu tu, ci
el ea. Unitatea persoanelor lor este distrusa, pentru ca ea este posibila numai
intre eu ,,tu, si nu intre el - ea. Adevarata iubire vorbeste intotdeauna la
persoana intai. Acest lucru se vede in pilda despre ful ratacitor. In discutia cu tatal, fiul
cel mai mare se dezice de fratele mai mic si il numeste acest fiu al tau (Lc. 15, 29-32).
Despre ce fel de dragoste mai poate fi vorba aici?
In realitate, primul om ii tradeaza nu doar pe Dumnezeu si pe sotia sa, ci si pe el insusi,
intrucat Eva este jumatatea lui cea mai buna. Astfel, se infaptuieste o crima intreita.
Tot asa procedam si noi cu cei dragi noua. Sentimentul de noblete a slabit, conceptul
de gentleman a devenit o raritate. Astazi, intalnim, mai degraba, impartirea
responsabilitatii si a averii. O nedreptate evidenta, uneori, ia masca vulgaritatii si a
depravarii de genul: Tot raul vine de la femeie; Gaina nu e pasare, nici femeia nu e
om; Femeia este cel mai bun prieten al omului.
Eva procedeaza la fel ca si barbatul ei. Ea arunca toata vina pe sarpe, pentru ca el a
mintit-o (Fac. 3, 13). Cu alte cuvinte, el mi-a furat libertatea, mi-a luat posibilitatea de a
vedea pacatul, m-a ademenit cu lingusirile lui. Cu toate ca sarpele nu a impus, ci doar a
propus sa fie incalcata porunca.
Fugind de responsabilitate, Adam si Eva au mers impotriva libertatii lor launtrice si
impotriva constiintei. Motivul principal a fost dorinta de a-si pastra nevinovatia, de a
ascunde faptul savarsit, neplacut si strigator. Se pare ca, pe langa dorinta de a ne
evidentia si de a ne dezvinovati cu pretul clevetirii altora, se ascunde frica de a
recunoaste in noi ceea ce observam la altii. Refuzul de a-l considera pe un om
prelungirea eului, iar pe sine prelungirea lui ne elibereaza, practic, de
porunca evanghelica de a-l iubi pe aproapele ca pe noi insine.
Pana azi, oamenii se conduc dupa aceasta porunca, insa pe cai viclene si murdare. Una
din ele este un fel de anestezie, care se numeste adormirea constiintei. Pentru fiecare
crestin eliberarea launtrica de pacat si de responsabilitatea pentru el sunt doua lucruri
dificile, uneori de nesuportat. Ele cer nevointa, ele obliga la implinirea multor cerinte si
628

de multe ori noi incercam sa scapam de povara aceasta. Oamenii care nu s-au pocait,
constient sau inconstient, pro-povaduiesc o alta invatatura - libertatea pacatului. Le
este mult mai usor sa traiasca sub povara pacatului decat sub cea a libertatii si a
raspunderii pentru pacat.
Adevar zic tie, spune Marele Inchizitor in romanul Fratii Karamazov, ca nu cunoaste
sufletul omenesc alta grija mai chinuitoare decat aceea de a gasi cui sa-i incredinteze
mai degraba harul libertatii cu care aceasta nefericita faptura se naste pe lume. Numai
aceluia insa care va izbuti sa-i impace constiinta ii va fi dat sa puna stapanire si pe
libertatea lui.
Asa cum ne invata Sfintii Parinti, Hristos numea constiinta paras (Mt. 5, 25-26). Ea
se impotriveste voii noastre si ii da in vileag pacatele. Sa ne amintim un fragment din
Sfanta Evanghelie care relateaza iertarea femeii desfranate. Fariseii au adus-o inaintea lui
Hristos, pentru ca ispitindu-L sa-L poata invinui de incalcarea legii lui Moise. Dar Iisus
le-a raspuns: Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra asupra ei (In. 8,
7). Iar ei auzind aceasta, spune mai departe Evanghelia, si mustrati fiind de cuget,
ieseau unul cate unul (In. 8, 9). De la cine sa iasa?
Evanghelia nu precizeaza ce s-a intamplat in sufletele acelor oameni. Daca ei au ignorat
mustrarile constiintei, inseamna ca au plecat de la Hristos, iar prin aceasta si de la sine;
daca s-au pocait, atunci ei s-au apropiat duhovniceste de Hristos, au apucat drumul gasirii
de sine. In orice caz, Dumnezeu a dorit sa trezeasca in ei constiinta adormita, ca
astfel, prin pocainta, sa se intoarca la Dumnezeu.
Ava Dorotei definea constiinta ,,ca ceva dumnezeiesc, un fel de gand, care asemenea
scanteii cuprinde in sine si lumina, si caldura.... Constiinta, asemenea unui compas
interior, ne ajuta sa delimitam binele de rau ca un barometru, indica vremea sufletelor
noastre. Iar Dumnezeu este martorul sentimentelor noastre si spectatorul inimilor noastre
(ntelepciunea lui Solomon 1, 6). Dumnezeu a pus ochiul sau peste inimile noastre
(Sirah 17, 7) si de aceea este numit martor (1 Tes. 2, 5; 10). In calitate de voce a lui
Dumnezeu, constiinta cere de la noi sa luam hotarari si sa actionam. Biblia ne invata
sa raspundem cu smerenie si evlavie lui Dumnezeu (Rom. 14, 12) si oricui care ne
cere socoteala despre nadejdea noastra (1 Petru 3, 15).
Un personaj zgarcit al lui A. S. Puskin numeste constiinta fiara cu gheare ascutite care
raneste inima, oaspete nepoftit, interlocutor plictisitor, creditor vulgar. Un alt personaj
puskinian, Boris Godunov, recunoaste ca nimic, afara de constiinta, nu este in stare sa ne
linisteasca de tristetile lumesti. Insa daca va aparea fie si o singura pata pe ea: Atunci va
fi o nenorocire! ca o buba sufletul va arde, iar inima se va umple de venin si in urechi
va rasuna mustrarea Sa fug, dar unde?... Nenorocit e cel in care constiinta e
murdara. Cu aceste cuvinte, tarul isi incheie monologul.
Aceleasi idei le intalnim si la renumitul psiholog austriac Victor Frankl: constiinta este
Tu-ul dumnezeiesc, organul sensului, forul in fata caruia suntem raspunzatori

629

si prin care Dumnezeu ne vorbeste. Dialogul cu ea nu este o simpla convorbire cu noi

insine. A fi om inseamna a fi fericit si a fi raspunzator.

Ca si atunci, in Eden, astazi adormirea constiintei se face prin calea

denaturarii adevaratei realitati. Noi toti, copii ai protoparintilor nostri,
ne suparam pe oglinda fiindca suntem urati, asemenea personajului din
fabula lui Kralov. Indreptatiri sunt foarte multe: asa au fost
imprejurarile, asa am fost educat, nu am avut alta solutie etc. Si
subtilitatea lor nu cunoaste margini. Reusim sa contrazicem chiar si cele mai
sfinte porniri ale sufletului.
Vom mentiona doar trei exemple:
in timpurile noastre poruncile evanghelice sunt mai degraba un ideal moral indepartat
decat o indrumare concreta in viata de zi cu zi. De aceea, implinirea lor este ireala. Nici
nu trebuie sa ne mai gandim la aceasta.
Desi medicii nu-mi interzic, nu pot sa postesc: mi-e frica sa nu ma simt slabit.
M-as ruga si as merge la biserica cu cea mai mare placere, dar nu am timp. Caci
trebuie sa lucrez, sa mai fac ceva pe acasa, sa citesc ziare, sa privesc televizorul si, in
sfarsit, sa ma odihnesc! Biserica este un lucru bun, dar nu am timp pentru ea.
Cand incercam sa convingem astfel de persoane, de multe ori, ele sunt de acord cu noi,
dar oricum nu incearca sa faca vreo schimbare. Argumentele lor acopera uneori
alegerea constientizata din interior: Daca nu asculta de Moise si de proroci, nu vor
crede nici daca ar invia cineva dintre morti (Lc. 16, 31).
Psihologii au descoperit ca oamenii primesc cu placere laude, atribuind succesul pe
seama eforturilor si capacitatilor lor. Iar insuccesului ii atribuie influentele
factorilor exteriori: ghinionul, nerezolvarea unei probleme, imprejurarile
nefavorabile, caracterul colegului, nesinceritatea partenerului.
Clasicul american al psihologiei sociale David Myers sustine ca, uneori, temandu-se de
insucces, oamenii isi creeaza intentionat piedici, chipurile insurmontabile, isi pregatesc
din vreme retragerea: in ajunul unei discutii importante, se distreaza aproape toata
noaptea, in loc sa invete pentru un examen, pierd timpul in fata calculatorului etc. Se
pare ca nu exista piedici pe care sa nu le putem crea pentru a ne indreptati.
Partinirea propriului eu se opune adevaratei smerenii, se aseamana cu mandria si
se manifesta in tendinta de a ne privi pe noi insine cu indulgenta. Cea mai mare parte
din oameni isi supraapreciaza comportamentul, infrumuseteaza sau isi amintesc
doar succesele, ca sa se ridice in fata propriilor ochi. Daca o fapta nedorita nu poate
fi uitata sau aplanata, se incearca, justificarea ei.

630

SfantuI Teofan Zavoratul scria despre aceasta in felul urmator: Orice om se crede mult
mai bun decat este el de fapt. Afara de anumite situatii care sunt foarte rare, noi
spunem: Ce rau am facut? Omul contrazice constiinta: Nu am nici o vina! si
incearca sa gaseasca scuze.

Inclinatia in folosul propriului eu iese la suprafata atunci cand incepe sa se

compare cu cineva. Dar Apostolul Pavel ne invata sa nu ne comparam cu cei care se
lauda singuri, masurandu-se si asemanandu-se pe ei cu ei insisi (II Cor. 10, 12). Cine
este ca mine! Care suflet nu a simtit o miscare asemanatoare?, intreaba SfantuI Teofan.
De obicei, pe oamenii pe care ii uram si care nu ne plac ii judecam mai aspru si ii
iertam mai greu decat pe noi insine. De fapt, in spatele acestor fapte se ascunde
mandria fariseica:
Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest
vames. Postesc de doua ori pe saptamana (Lc. 18, 11-12).
Unora le-ar sta bine sa spuna: Nu sunt ca acest fariseu, eu postesc de trei ori pe
saptamana
Noi slujim intereselor amorului propriu, considerand talentele sau faptele noastre
rafinate si impecabile. Cum afirma D. Mayers, multi considera propriile defecte drept
norme, iar virtutile ca pe ceva rar intalnit. Aceasta trasatura negativa se numeste efectul
unicitatii false.
Pe langa acest efect, mai putem mentiona si efectul acordului fals. Ne linistim cu faptul
ca toti gresesc si exageram numarul celor care au gresit la fel ca noi sau chiar mai
rau. De exemplu, a ascunde de sine viciul fumatului, a nu lua in seama sfaturile
medicilor si a slabi vigilenta constiintei ajuta zicala: Fumatul este daunator, dar nu
exista nefumatori! Daca asa stau lucrurile, atunci responsabilitatea fata de sine o ai nu
numai tu, ci si o anumita majoritate mitica.

Cauza alterarii sufletului este iubirea de sine. Ea face nevazatori ochii duhovnicesti
ai inimii si nu ne lasa sa ne vedem in lumina poruncilor lui Hristos. Adevarata Lumina lumineaza pe tot omul care vine in lume (In. 1, 9). In intuneric ramane cel ce
spune ca vede, fiind de fapt orb (vezi In.9,41).

631

Omul orbeste duhovniceste treptat. La inceput, pacatul intuneca inima nesocotita

si nechibzuita cu noroiul si funinginea faptelor, a cuvintelor, a gandurilor si
sentimentelor pacatoase (Rom. 1, 21). Dupa aceea, o face insensibila pentru lumina
adevarului si pentru chemarea adevarului (Mt. 13, 15). Si, in sfarsit, in inima
invartosata constiinta arsa savarseste cu nesat toate faptele necuratiei (I Tim. 4,
12; Efes. 4, 18-19).

Conform unor rezultate ale cercetarilor psihoterapeutice, orice modalitate de a evita

asumarea responsabilitatii dauneaza sanatatii psihice. Ca rasplata pentru
incercarile de a anestezia sau chiar de a amputa constiinta sunt dereglarea
dispozitiei, incordarea interioara, nelinistea, dusmania, confuzia, sentimentul de
vina si disperarea de a nu mai dori sa fim noi insine. Evitand asumarea
responsabilitatii, oamenii devin mai sugestionabili, reactioneaza mai putin adecvat
la anumite situatii, pierd sensul vietii! Lor li se formeaza sentimentul acut de
neajutorare, de deznadejde si de pericol.
Desigur, cele spuse se refera la cei care constientizeaza cat de cat ca savarsesc o crima
chiar impotriva vointei lor. Un om care este insensibil duhovniceste sau egoist nu face
altceva decat sa se bucure cat de bine a reusit sa se minta.
Din acest motiv, Biblia nu inceteaza sa ne cheme sa ne pastram constiinta curata:
Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea tasneste viata (Pilde 4, 3); Avand
cuget curat (I Petru 3, 16). Sensibilitatea si agerimea constiintei sunt criteriile
sigure ale sanatatii duhovnicesti, iar nesimtirea ei este o boala grava a sufletului.
Ava Dorotei ne invata sa pastram constiinta curata fata de Dumnezeu, fata de aproapele si
fata de lucrurile care ne inconjoara. A pastra constiinta curata fata de Dumnezeu
inseamna sa ne incercam cat de mult Il iubim, Ii multumim si ne rugam Lui, cat de bine
implinim poruncile Lui. Incercarea constiintei fata de oameni ne permite sa intelegem
masura iubirii noastre fata de ei. Pentru aceasta va trebui sa raspundem sincer daca
nu-i mahnim, daca nu-i smintim si daca procedam cu ei intr-un fel in care nu ne-ar
fi nici noua pe plac. Constiinciozitatea fata de lucruri consta in a fi atenti si grijulii cu ele
si in a le mentine in stare buna, a le folosi cu intelepciune, fara a exagera.
Prin totalitatea relatiilor cu Dumnezeu, cu aproapele si cu obiectele care ne inconjoara se
arata atitudinea pe care o avem fata de noi insine: cat suntem de critici si daca ne
iubim, ce patima avem, daca ne ingrijim de mantuirea noastra etc.
Satana a spus: Cojoc pentru cojoc! Ca tot ce are omul da pentru viata lui. (Iov 2, 4)
si, in parte, are dreptate. El foloseste acest principiu ca pe o metoda sigura, aproape
greu de refuzat pentru a rusina si a adormi constiinta prin moarte. Dorinta simpla si
fireasca de a trai se izbeste de cerinta impunatoare a constiintei de a duce o viata
sfanta. Putem rezista acestei lupte duhovnicesti numai daca ne jertfim. Mii de

632

mucenici care au patimit pentru credinta au nesocotit averile lor, numele, situatia in
societate, libertatea, sanatatea si, in sfarsit, viata pentru a-L dobandi pe Hristos.
Nu si-a pangarit constiinta nici noul mucenic pentru Hristos, soldatul Evgheni
Rodionov. Calaul lui, un terorist cecen, a povestit urmatoarele: Pe 13 februarie 1996, un
grup de militari rusi a ajuns in captivitate. Li s-a dat un ultimatum: Cine vrea sa
ramana in viata sa-si scoata crucea de la gat si sa se declare musulman. Cand
Evgheni a refuzat, cecenii l-au batut crunt, mai ales in plamani si rinichi. Chinurile
si batjocurile au durat trei luni.
Ca sa intelegem chinurile lui Evgheni, vom cita din marturiile unui crestin care, trecand
prin grozaviile Gulagului, a cartit impotriva lui Dumnezeu, nesuportand chinurile, dar
dupa aceea s-a cait:
Cele mai grele nu sunt torturile. Ei te pot chinui azi pe tine, iar maine pe altcineva si
astfel vei avea timp ca sa-ti revii. Ei, ca niste diavoli, te urmaresc si vor cu orice pret sa
te faca sa minti sau sa-L hulesti pe Dumnezeu. Cand esti torturat, dupa o ora-doua de
chinuri, durerea se micsoreaza. Dar dupa lepadarea de Dumnezeu, numai la gandul ca
L-ai tradat, durerea nu trece. Durerea duhovniceasca este mult mai chinuitoare decat
cea trupeasca. Ce sa faca omul ca dupa aceasta sa nu-si iasa din minti? Nu-i ramane
decat sa se roage. Fara rugaciune nu poti supravietui.
Evgheni a fost decapitat pe 23 mai 1996. Pentru o suma mare de bani, cecenii i-au aratat
mamei mormantul lui Evgheni. Ea l-a recunoscut dupa crucea pe care fiul ei o purta.
Uimitor ca cecenii nu au indraznit sa scoata crucea nici macar de la un mort.
Insemnatatea gestului eroic al lui Evgheni Rodionov este ca el nu si-a incalcat
constiinta, nu s-a dezis de credinta lui si a mamei lui. El avea doar 19 ani si aparent
un compromis cu constiinta ar fi fost o solutie mult mai rezonabila. Credinciosii
marturisesc ca o rugaciune rostita catre mucenicul Evgheni aduce mult folos. Odihneste
cu sfintii, Hristoase, sufletul robului Tau, acolo unde nu este nici boala, nici durere,
nici suspinare, ci viata vesnica!
Dupa cum vedem, e greu sa nu ne pangarim constiinta. Uneori, reusim sa ne mintim
si sa-L mintim si pe Dumnezeu chiar la Taina Spovedaniei Inima omului este mai
vicleana decat orice si foarte stricata! Cine o va cunoaste? (Ier. 17, 9), se infricoseaza
prorocul. Dar Dumnezeu cunoaste tainele inimii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa
caile lui si dupa roada faptelor lui (Ier. 17. 10).
Asadar, mecanismele fugii de responsabilitate pentru faptele savarsite au luat nastere
inca in gradina Edenului. Intr-un fel sau altul, ele lucreaza in fiecare om. Cu ajutorul lor,
noi cautam sa ne ferim de socuri si sa ne linistim constiinta, atunci cand incepe sa ne
mustre. Daca simtim ca nu avem dreptate, dar nu dorim sa recunoastem aceasta,
incercam sa ne convingem ca totul va fi bine. Dar, refuzand sa constientizam starea
reala a lucrurilor si nedorind sa patrundem in lumea noastra interioara, noi, de
fapt, fugim de Dumnezeu si de noi insine.
633

Refuzand sa raspundem in fata lui Dumnezeu, noi ne pierdem inaintea Lui, pierdem
contactul cu adancurile sufletului nostru. Atunci, manati de iubirea de sine si ca sa nu
ne mahnim de uratenia noastra, preferam sa nu ne privim in oglinda poruncilor
dumnezeiesti. Iar cand ea insasi ne demasca, noi o respingem sau chiar o hulim,
asemanandu-ne astfel cu imparateasa geloasa din povestea lui Puskin: Ah, sticla
rea si ticaloasa! Minti numai ca sa-mi faci necaz.
Omul este subiectul responsabilitatii. El ramane acelasi atata timp cat raspunde de faptele
lui in fata constiintei, care este spectatorul si judecatorul nevazut (Rom. 2, 15; II Cor. 1,
12). Refuzul fatis sau ascuns de a raspunde pentru faptele personale are rolul unui
resort care distruge duhovniceste o persoana.
(Din: K.V. Zorin, De ce sufera copiii, Editura Sophia, Bucuresti, 2006)

Saccsiv's Weblog
Protestantii intreaba: De ce sa fim ortodocsi?
Posted in ORTODOXIE, PROTESTANTI, SECTE by saccsiv on februarie 21, 2012
Preiau integral articolul Protestanii ntreab: De ce s fim ortodoci?:
de N. M., fost fondator al unei grupari protestante
Mic ghid ortodox de intrebari dogmatice
Aceasta intrebare, care poate parea nefireasca unui credincios ortodox , este foarte
importanta pentru un altul, care nu crede in credinta ortodoxa sau are prea putin de a face
cu ea. Ca un fost fondator al unei grupari protestante din Grecia, acum convertit la
Ortodoxie, cred ca merita stradania de a raspunde acestei intrebari chiar prin prisma
experientei trecutului, ca protestant si aprig luptator impotriva Bisericii Ortodoxe.
Deci intrebarea este: cum vede un protestant Ortodoxia? Si ce are nevoie pentru a o
aprecia?
634

1. Imaginea negativa a ortodoxiei

Cand pastorii protestanti se refera la Biserica Ortodoxa, o fac aproape intotdeauna cu un
spirit critic. Este o realitate ca, prin prisma unui credincios occidental, ei gasesc
numeroase aspecte care ii deranjeaza in Biserica Ortodoxa. Haideti sa aruncam o privire
la cateva lucruri de baza care il deranjeaza pe un potestant, din ceea ce observa el.
A. Ignoranta multimii
Cand un protestant vorbeste cu un ortodox, si incepe sa aduca diferite argumente (din
Biblie, de cele mai multe ori), in cele mai multe cazuri are in fata un om cu totul ignorant:
un om care nu a gustat credinta crestina, un om care urmeaza orbeste credinta,
nicidecum un om cu credinta constienta. Este adevarat ca ortodox obisnuit stie mai putin
despre Biserica Ortodoxa, decat stie despre echipa de fotbal favorita, literatura straina,
stiinta sau budism. Astfel, prin ochii acelui protestant, acea persoana nu va fi privita ca
cineva care nu stie ce este aceea Ortodoxie, ci ca un reprezentant al Ortodoxiei! Atunci
apare acea atitudine a fariseilor din timpul Mantuitorului care spuneau multimea acesta
care nu cunoaste legea este blestemata! (Ioan 7, 49).
B. Deficientele unor clerici
Pe un protestant scandalurile in care este implicat clerul ortodox il conving si mai mult de
corectitudinea alegerii lui in orice altceva in afara de Ortodoxie. Pentru el, fiecare preot
este un dusman, un slujitor al celui rau, un lup hraparet, imoral si explotator.
Dar cel mai mult il respinge atitudinea fanatica si autosuficienta pe care multi preoti o
afiseaza fata de protestanti.
C. Lipsa de unitate in parohie
In timp ce cei mai multi greci protestanti se bucura de bune relatii sociale in congregatiile
lor, in cele mai multe parohii ortodoxe grecesti se observa exact opusul. Credinciosii par
a fi straini unii altora, iar aceasta, pentru un protestant, este dovada lipsei de dragoste
crestina, ceva pe care el o gaseste insa in adunarile minoritare, unde fiecare se cunoaste
cu fiecare, iar relatiile sunt mult mai apropiate datorita imprejurarilor sociale in care se
gasesc.
C. Modul de rugaciune
Protestanti vad rugaciunile ortodoxe ca nebiblice. Ei au rezerve fata de icoane,
psalmodieri, lacasurile de cult, sfinte taine, vesminte preotesti, slujbe bisericesti, sfinte
canoane, etc. Orice au fost invatati ca nu apartin modului de rugaciune protocrestin,
scripturistic, ei nu considera a fi practici crestine, ci traditii omenesti. Totodata, pe
protestanti ii deranjeaza dezordinea din viata si slujbele Bisericii si purtarile
credinciosilor, atat preoti cat si laici. Fiind obisnuiti cu viata disciplinata din mica lor
comunitate, privesc Ortodoxia ca o zona de tranzit.

635

Din cele spuse mai sus, este limpede ca protestantii, dar chiar si ortodocsii de astazi
educati in spirit occidental care-si resping credinta, se rezuma la simptomele vizibile,
adica la aparente. Ei nu cauta sa cerceteze adancimile, sa observe ce anume se gaseste
in partea nevazuta a ceea ce vad. Se rezuma sa ramana la suprafata si nu pot ajunge
la esenta. Ei generalizeaza intregul si nu observa componentele. Ei atribuie niste
parametri credintei crestine, dar niciodata nu se intreaba pe ei insisi ce valoare au
lucrurile despre care in protestantism li s-au spus ca sunt traditii omenesti?.
Ca urmare, protestantii nici nu vor sa incerce sa vada lucrurile din punctul de vedere al
Ortodoxiei. De altfel, aceasta ar fi singura cale prin care ar putea sa vada maretia
Ortodoxiei. Daca cineva nu incearca sa-l inteleaga pe celalalt, sa se puna in locul lui, nici
nu va putea sa inteleaga comportamentul celuilalt sau simptomeledin umbra ale
credintei lui, adancimile. Acesta este motivul pentru care, inainte de a raspunde la
intrebarea de ce sa fiu ortodox?, am dorit mai intai sa arat ce anume il respinge pe unul
cu educatie occidentala de Ortodoxie.
Dezvaluind de la inceput motivele care m-au tinut departe de Ortodoxie, voi continua
prin a descrie ceea ce m-a facut sa ma apropii de credinta drept maritoare si m-a
determinat sa parasesc gruparea eretica pe care am creat-o in ignoranta mea si sa ma
unesc cu Hristos in Biserica Ortodoxa.
2. Izvorul credintei crestine
Cel mai important lucru care formeaza motivul suficient pentru ca cineva sa fie crestin
ortodox, este de a intelege sursa credintei.
Un protestant este invatat (iar el a acceptat fara nici un fel de verificare si documentare)
ca sursa credintei crestine este Sfanta Scriptura si nimic altceva in afara de Scriptura. De
fapt, un protestant chiar crede ca Sfanta Scriptura contine 66 carti, fara a primi
vreodata o explicatie de ce protestantismul a omis 10 carti care sunt recunoscute de
Ortodoxie.
Cand o astfel de persoana afla ca Sfanta Scriptura are inca 10 carti, si ca Sfanta Scriptura
NU este singura sursa de credinta crestina, dar ca sursa credintei este viata vie a
Bisericii in Duhul Sfant (pe care noi o numim Sfanta Traditie), si ca Noul Testament
a fost definitivat in secolul 4 d.Hr., de catre Biserica Ortodoxa, acea persoana este, in
mod inevitabil, la o rascruce. Atunci incepe sa se intrebe daca ceva nu este adevarat in
ceea ce protestantismul l-a invatat ca fiind adevarat si neindoielnic. Baza credintei
sale este nimicita. Devine evident pentru el ca este absurd sa respinga Biserica Ortodoxa
care i-a daruit Sfanta Scriptura, un produs al Bisericii Ortodoxe. Iar daca aceasta
persoana cauta cu sinceritate adevarul, incepe sa indrazneasca sa priveasca treptat
lucrurile prin punctul de vedere ortodox si intelege de ce stalpul si temelia adevarului
este Biserica ( 1 Tim 3, 15), si nu Sfanta Scriptura.
Biserica Ortodoxa este, prin urmare, acea biserica care are o TEMELIE STABILA SI
SOLIDA ca sursa de credinta, in contrast cu protestantismul. Biserica se sprijina pe
636

viata duhovniceasca a sfintilor care au marturisit-o, cu pretul vietii, de-a lungul istoriei de
la inceputurile ei si pana astazi.
3. Dovada istorica
Cunoscand acestea, protestantul va incepe propria sa cautare a Bisericii istorice.
Indiferent de modul in care fiecare crede ca ar fi fost modul de vietuire si de rugaciune,
sunt suficiente izvoare istorice in scrierile crestine vechi si in descoperirile
arheologice, care dovedesc ca primii crestini se rugau precum crestinii ortodocsi de
astazi si nu in precum protestantii. Exista marturii ale existentei sinoadelor, clerului,
icoanelor, vesmintelor preotesti, cinstirea sfintilor si a moastelor, dogmelor bine
definite, Sfintei Liturghii, a Sfintelor Taine precum spovedania, mirungerea,
existenta rugaciunilor pentru cei adormiti, crucea, posturile, sarbatorile,
s.a.m.d. Toate acestea au existat, inca de la inceputul crestinismului, cu schimbari
minore pana in ziua de azi.Cand protestantul descopera toate acestea din surse vechi,
istorice, atunci isi da seama ca tot ceea ce i s-a spus de catre liderii sai a fost doar o
descriere falsa si arbitrara a Bisericii Crestine primare; si atunci isi va da seama ca tot
ceea ce detestase in Ortodoxie ca fiind ne-scripturistic ne-a fost dat chiar de Domnul
Insusi!
4. Succesiunea apostolica
Subiectul acesta este la fel de important pentru a intelege de ce nu poti sa fii crestin in
afara Bisericii Ortodoxe. Cand cineva cerceteaza sursele crestine vechi, atunci incepe sa
inteleaga si unele versete din Sfanta Scriptura. Atunci va incepe sa inteleaga ca Biserica
functioneaza pe principiul divin al sinodalitatii si ca acest principiu este garantul unitatii,
coeziunii si sfinteniei in viata Bisericii. Atunci va incepe sa inteleaga ca in Biserica lui
Hristos, de la inceput, nimeni nu a actionat in mod arbitrar, fara autoritate; de la inceput a
existat ierarhie si autoritate, careincepe cu Dumnezeu Tatal, continua prin episcopii
din fiecate cetate si se termina cu fiecare crestin. Atunci se va trezi din letargia
protestanta si va intelege ca autoritatea episcopului nu este o nascocire omeneasca,
ci o invatatura crestina de credinta. Atunci va incepe sa se intrebe de sursa de
autoritate a liderilor protestanti (si chiar sursa de autoritate a lui insusi, atunci cand este
pastor). Cine, mai exact, i-a dat autoritatea de a fi deasupra celorlalti?
Atunci va avea surpiza sa descopere ca Biserica niciodata nu a apostaziat (asa cum
fusese informat), dar continua sa razbata prin istorie, in comuniune cu Domnul Iisus
Hristos si in Duhul Sfant. Atunci va intelege ca apostolicitatea exista NUMAI in Biserica
Ortodoxa, cand va descoperi ratiunile si mijloacele din preajma Schismei papistilor.
Drumul spre Ortodoxie va fi unul fara de intors.
5. Raspunsuri din experienta
Toate aceste informatii vor da acestuia suficiente raspunsuri viabile la toate acuzele pe
care le aducea candva Bisericii Ortodoxe. Astfel va sesiza motivele pentru atitudinea
autosuficienta observata la multi clerici si laici. Acum va intelege ca principiul sinodal
637

(unde nu exista o ierarhie piramidala cu puteri absolute, de neclintit), este deschis la

neintelegeri si conflicte dintre episcopi pe probleme nemateriale. Acum va intelege ca
intr-un spatiu de inchinare deschis oricui este firesc sa existe dezordine. Si mai ales, ca
intr-un astfel de spatiu, este normal ca pseudo-crestinii si oportunistii sa-si gaseasca loc.
Aceasta persoana va intelege deja ca aceleasi lucruri au existat de la inceputurile
crestinismului, si ca ogorul lui Hristos intotdeauna a avut, si inca mai are, destula
neghina!
Pana acum va fi invatat ce, si cum, sa creada. In acest mod, va pricepe ca in loc sa critice
conduita celorlalti este mai bine sa-si vegheze propria viata si conduita, stiind ca
niciodata nu a fost, si nici nu este, asa cum ar trebui sa fie in fata lui Dumezeu. Si ca, in
loc sa astepte pe la altii sa faca prima miscare, este mai bine sa-si creeze cercul sau de
prieteni de o credinta cu el. De altfel, el nu este scutit de responsabilitatea fata de ceilalti.
6. Clarificarea dogmatica
Un protestant sau nu, va gasi intotdeauna in Biserica Ortodoxa ceva ce nu poate fi gasit in
alta confesiune. Va gasi CONSISTENTA DOGMATICA DESAVARSITA.Deoarece,
chiar daca unii sau altii, impotriva firii, ar dori sa considere Ortodoxia ca un idol
lumesc, superioritatea ei tot va fi evidenta, in contrast cu orice idol plasmuit de om, fie
filosofic, religie sau ideologie. Doarece doar in Ortodoxie este REVELATIA
dumnezeiasca in ceea ce priveste invatatura despre viata si mantuire.
Doar in Ortodoxie putem afla SINGURA cale in care Dumnezeu poate fi cunoscut ca
Persoana, precum si Persoana in Iisus Hristos.
Doar in Ortodoxie putem afla o metoda de psihoterapie dovedita ca buna cu verificarea
experimentala in persoanele sfintilor.
Doar in Ortodoxie putem afla de ce Dumnezeu este Treimic si ce inseamna
Dumnezeu este dragoste.
Doar in Ortodoxie putem simti libertate in rugaciune si intelege jertfa Mantuitorului, fara
frica de un dumnezeu razbunator.
Doar in Ortodoxie putem invata adevarul despre Iad si Rai si putem fi coplesiti de
maretia dragostei dumnezeiesti.
Doar in Ortodoxie putem gusta Imparatia Cerurilor inca din viata aceasta, fara
promisiuni desarte pentru viitor, care nu au nici un fel de fundament in viata reala.
Pe langa toate acestea, toate invataturile dogmatice ortodoxe au consistenta si
plenitudinea care nu pot fi gasite nicaieri in alta parte. Aceasta este posibila pentru ca
numai in Ortodoxie revelatia dumnezeiasca nu este alterata. Cand folosim credinta
ortodoxa ca masura de comparatie, vom descoperi ca orice ideologie, sau oricare alta
invatatura eterodoxa, este o ratacire.
638

7. Sfintirea vietii
In final, pe masura ce omul se intareste in credinta ortodoxa si traieste ortodox, acel
om se schimba in asemanare cu Dumnezeu si incepe sa-si priveasca viata si semenii
intr-un mod cu totul diferit, intr-un mod care nu poate fi gasit nicaieri in alta parte.
El invata sa se judece pe sine, nu comparandu-se cu cei mai rai si blestemati ai lumii,
pentru a se simti pe el curat si vas ales, ci cu modelul PERFECT si SFANT al
Domnului Iisus Hristos. O asemenea comparare va aduce smerenie si un sentiment de
neinsemnatate a persoanei proprii. Cine gandeste asa este pe calea crestina, fara a-si
mai judeca semenii, ci privindu-i pe toti cu dragoste si bunatate. Vazandu-si aproapele
pacatuind, nu-l va mai judeca, ci se va umple de intristare si durere, stiindu-se pe sine
purtator de fire inclinata spre pacat. Stie ca nu doar pe acela, dar si pe el insusi, pacatul il
va putea duce in gheena. De aceea se va ruga si pocai si nu-l va judeca pe aproapele sau;
de aceea va vedea caderea aproapelui sau ca fiind propria cadere si va suferi pentru
mantuirea fratelui sau.
De cate ori se va intampla sa mai pacatuiasca, nu va deznadajdui, ci se va gandi la
milostivirea si dragostea lui Dumnezeu care a fost rastignit pentru cei pacatosi, nu
pentru cei drepti, se va ridica iarasi si va continua lupta fiind mai intarit.
Va cauta o relatie personala cu fratii sai, prin unicitatea care caracterizeaza fiecare fiinta
umana, si nu-i va privi prin prisma unor modele standardizate, legaliste, de conduita,
morala si viata. De aceea, el nu se va sfii sa ceara binecuvantare de la Dumnezeu si in
acelasi timp de la o persoana sfanta, care altadata in viata a fost un criminal, un nelegiuit.
Atunci nu-l va mai deranja nici dezordinea dintr-o biserica ortodoxa, ci se va bucura de
libertatea de exprimare a credintei a fiecarei persoane in fata lui Dumnezeu, fara nici un
fel de idei preconcepute.
El va trece din starea cazuta direct in gradina Bisericii, preferand sa se aseze in mijlocul
ei, intre florile ei sfinte, pentru a le soarbe seva lor datatoare de viata; si astfel va dobandi
cunoastere, dupa cum ii va darui Dumnezeu. Atunci va simti puterea lui Dumnezeu care
creste florile dintr-o gradina permanent vandalizata de tot felul de viermi neadormiti.
Si astfel aceasta persoana se va lumina, numai in Biserica Ortodoxa a Domnului
nostru, si-L va intalni pe Domnul, asa cum este El si alaturi de El, facandu-se partas
la viata in Dumnezeu.
Pentru oricine cunoaste, chiar oricat de putin, maretia si adancimea credintei ortodoxe, si
mergand cativa pasi pe calea care duce la mantuire, impreuna cu sfintii si gustand din apa
vietii vesnice, acela nu se va mai intoarce niciodata!

639

Am primit de la fratele Horia urmatorul material pe care il postez integral:

Dupa cum probabil unora dintre Dvs am apucat sa va relatez intamplarea

personal, am decis insa sa procedez si la asternerea ei pe ecranul
monitoarelor:
Personal, fiind client al BCR, mi s-a propus de catre angajatii amintitei banci in
cursul anului 2008 sa primesc un dispozitiv numit token cu ajutorul caruia sa pot
efectua tranzactii financiare prin telefon sau internet. Avantajele fata de sistemul
clasic de efectuare a platilor la ghiseu sunt net evidente, de genul comision
perceput minim sau inexistent, posibilitatea de initializare a platilor si in afara
orelor de program a bancii si din orice tara a lumii, acces permanent la starea
finaciara a posesorului, eliminarea timpilor de asteptare de la ghisee si multe
altele, pe care eu din lipsa de interes nici nu le-am retinut.
Click pe: BCR

Recunosc, am utilizat aceasta modalitate alternativa de plata si am beneficiat de

facilitatile oferite de catre sistemul e-banking, la momentul de fata isa reusind sa
ma debarasez de aceasta inovatie menita sa ne inrobeasca.
Primele semne de intrebare privitoare la onestitatea acestei mode bancare mi leam pus odata cu observarea faptului ca angajatii tuturor bancilor, nelimitandu-ne
doar la BCR, promoveaza de cateva luni bune cu o asiduitate de nemaiantalnit
E-BANKING-UL, ca o alternativa a viitorului la sistemul clasic bancar cu care de
voie, de nevoie am fost obisnuiti de ceva timp.
Si care este partea rea?
Coroborand aceste lucruri, pentru unii probabil marunte, cu scopul final al
pecetluirii oamenilor si functionalitatea care i se va da microcipului implantat in
corpul uman, ce va permite incheierea de tranzactii doar de catre posesorii
640

acestora, bine ne putem da seama ca tinta principala la momentul de fata a

elitelor finaciare este eliminarea banilor cash de pe piata.
Descriu in continuare o intamplare banala prin care am trecut, din care va veti
putea face o impresie asupra contextului creat si presiunii exercitate de banci
pentru ca oamenii sa se predea din proprie initiativa sistemelor alternative: Cu
aproximativ o luna de zile in urma, la Agentia BCR din Bucuresti situata la
intersectia dintre Sos.Panduri si Calea 13 Septembrie, intr-o zi de luni, am intrat
pentru a face niste operatiuni bancare. Aici am constatat ca din cele patru ghisee
existente, cu publicul lucra doar unul singur, celelalte fiind inchise. La rand
asteptau nu mai putin de 16 persoane, deci este clar ca se impunea suplinirea
unicului ghiseu cu cel putin unul, daca nu chiar cu toate trei. Povestirea
continua Persoanele erau nervoase, unele dintre ele devenind chiar irascibile,
cerand explicatii de la angajatii bancii pentru umilirea la care erau supuse.
Concomitent, in incinta bancii puteau fi observate o multime de angajate care se
indeletniceau cu diverse, numai cu satisfacerea pretentiilor clientilor nu. In
paralel, cativa ofiteri de credit, stand netulburati la birouri, ofereau o solutie la
toata nemultumirele a oamenilor: PLATILE ELECTRONICE, apeland la diverse
tactici de vanzari pentru ca oamenii sa primeasca acele token-uri. Inclusiv eu am
fost reintrebat in acest sediu de banca daca nu cumva doresc sa optez in sens
favorabil.
Am reusit sa imi dau seama ca toata aceasta stare tensionata nu se datora
acelor mici finantisti care sunt stimulati prin comisionele primite si nici
casieritelor care nu mai apareau la ghiseu, ci tocmai mai marilor sistemului
bancar, aserviti scopurilor murdare ale masoneriei, care impun in cunostiinta de
cauza o asemenea tactica in relatiile fata de clienti.
Vreau sa mai fac precizarea ca situatia din acea zi de luni nu a fost determinata
de vreo sedinta de inceput de saptamana la nivelul bancii sau vreo alta stare de
exceptie, caci marea majoritate a oamenilor erau revoltati tocmai de faptul ca in
vinerea dinainte intampinasera aceeasi grava problema.
La catva timp dupa acel neplacut moment, am intalnit o cunostinta careia i-am
relatat cele ce mi se intamplasera, astfel ca si acea persoana a putut de
asemenea sa imi relateze o situatie oarecum asemanatoare, dar de aceasta
data petrecuta intr-o agentie/sucursala/filiala a BRD, cand i s-a replicat in mod
deschis de catre o angajata a acesteia ca va trebui sa accepte ideea ca in scut
timp toate platile se vor face doar prin intermediul cardului.
Iar, unii cititori probabil vor spune ca este este doar problema acelora care au
ales sa lucreze cu bancile, care sunt in prezent in Romania institutii private. Eu le
spun insa ca trateaza subiectul cu maxima indiferenta, iar prin lipsa de
importanta pe care o acorda unui atat de grav subiect, nu fac decat sa se faca
partasi PREDARII TOTALE a intregii populatiei in fata scopurilor oculte urmarite
prin lucrarea bancilor. Nu uitati faptul ca toti angajatii institutiilor de stat au
641

fost constansi de catre autoritati prin act normativ, fara voia lor, sa accepte
primirea salariilor prin carduri, deci obligatoriu creanduli-se adiacent acestora
si cont.
Cata marsavie: i s-a dat in mod deliberat si gratuit obiect de activitate sistemului
bancar coordonat dupa cum bine stim din afara tarii de catre consortii private
patronate de catre elite financiare sioniste.Vezi:

Personalul din institutiile publice va primi salariul pe card, din 2008

si multe alte surse mult mai exacte, aceasta fiind prima care mi-a fost la
indemana.
Pe de alta parte si pensionarii sunt ademeniti spre acceptarea cardurilor pentru
primirea pensiilor, una din tactici fiind imputinarea factorilor postali si
supraancarcarea cu atributii a acestora, ceea ce duce uneori la intarzieri in
onorarea platilor prin Posta Romana.
In momentul de fata in tara exista peste 18 milioane de titulari de depozite si
mereu suntem avertizati si pregatiti mental spre primirea crizei de lichiditati,
astfel ca prin dotarea aproape a intregii populatii cu carduri si prin sporirea
numarului de utilizatori de e-banking, sa se poate in sfarsit sa se declare
imposibilitatea de a se mai elibera bani cash pentru tranzactii, ele putand fi
realizate in continuare in mediul virtual nestingherit, caci banii exista, dar nu ni-i
pot da.
Se va urmari in viitorul apropiat ca prin comisioanele in crestere aplicate pentru
operatiunile la ghiseu, cei ramasi neafiliati sistemului sa vina singuri de
bunavoie si sa solicite permisiune de a fi acceptati.
Sa nu cumva sa credem ca aceste intentii ale lor nu ne vor afeca pe noi datorita
faptului ca nu toata lumea va accepta aceste sisteme! In acelasi tip de capcana
pot intra si persoanele care poseda vechiul buletin de identitate cu termen de
valabilitate nelimitat sau carte de identitate cu termen de expirare peste 30, 40
sau 50 de ani (ambele sunt situatii de exceptie pentru persoanele in varsta; nu
cunosc cu exactitate varsta de la care se aplica) si care s-au gandit ca nu vor fi
putea fi constansi de aplicarea tehnicilor biometrice.
Tocmai prin aceste cartele de material plastic prin intermediul carora avem sau
vom avea acces la banii sau valoarea banilor nostri, mai mult ca sigur se
incearca IN PREZENT impunerea metodelor biometrice de securizare de catre
cea mai mare banca din Romania, BCR, care este cel mai agresiv angrenata in
642

ducerea la indeplinire a scopurilor mai sus prezentate (cu toate ca in trecut in

Romania deja se emiteau de catre ING ING a lansat primul card cu cip emis in
Romania

si BRD BRD a lansat primele sale carduri cu cip asemenea carduri cu cip).

643