Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Daniel Turcea Iubire Intelepciune Fara Sfarsit

    Încărcat de

    Vitalie Tilea
    204 vizualizări45 pagini
    hgh yy uygyu

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    hgh yy uygyu

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    204 vizualizări45 pagini

    Daniel Turcea Iubire Intelepciune Fara Sfarsit

    Încărcat de

    Vitalie Tilea
    hgh yy uygyu

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 45
    DANIEL TURCEA TUBIRE. INJELEPCIUNE FARA SFiRSIT POEME Prefaja de Valeriu Cristea EDITURA ALBATROS - BUCURESTI - 1991 sneinserata iubire" Citind si recitind tot ce s-a publicat pind in pre- zent din opera lui Daniel Turcea (1943—1979) : volu- mele antume, Entropia, 1970 i Epifania, 1978, pre- cum si masivul volum’ aparut la trei ani dupa disparitia poetului, in 1982, In colectia ,Hyperion* a editurii ,Cartea RomAneascé", volum Intitulat, de asemenea Epifanta, care reproduce integral cele dous volume antume (apirute tot la ,Cartea RomAneascé), addugindu-le 0 substantial selectie de postume, de este o sutd de pagini de carte, cltind si recitind acum toate aceste texte tipdrite, ca si un numér — restrins din pacate — de inedite (20 de p. dacti- ografiate) ce mi-au fost puse la dispozitie In ve- lerea scrierii insemnarii de fata, Incere un sentiment de acuta jena compus in orice caz din vinoviitie mo- rali si zidarnicie profesional, Lectura Imi dez- valuie un poet extraordinar, un mare poet, cel mai marturisit si mai limpede si mai iluminat poet cres- tin ortodox (nu ortodoxist !) al literaturii noastre de dupa razboi, si poate chiar al Intregii literaturi ro- mine. Unde mi-au fost ochii, de critic 5i de om? Cum am putut eu, tocmaf eu, Indirjit cdutétor al lui Dumnezeu si iubitor mai presus de orice al Dom- rului nostru Tisus Hristos (crezul meu este crezul 5 lui Dostolevski expus de acesta In serisoarea sibe- Fiana din ian—febr. 1854 edtre N. D. Porvizina js crezi ct nu exist nimic mat frumos, mai pro. fund, mai simpatic, mai rational, mat curajos si mai perfect decit Hristos, si nu numai cd nu existd, dar, mi-o repet mereu cu o dragoste geloasé, nici nu poate evista. Ba chiar mai mult de atit, dacd cinevu micer demonstra ci Hristos se afld in afara adevi- ruiui sf ar fi real e& adevirul este in afara tut Hiris- tos. as prefera si rlmin cu Hristos decit cu adevd- Tul, ') s& tree {8r8 cuvenita atengle, aproape orb pe nga contemporanul meu mai tinar cu opt ani deolt mine, Daniel Turcea, retras in chilia de lumina a rugéciunilor sale, arzind cao torté in planul spiri- tulai? Probabil cd nu am fost demn de aceasti apropiere, de aceasta reeunoastere. Eu clutam ¥i exut, in yreme ce Daniel Turcea gisise. In plin secol Intanecat XX, In plind dictatura ateist8. Cu ade- varat ,singur printre poeti" Desigur, clte ceva (ce urit sun acest ,clte cevaY) citisem din poezia lui Daniel Turcea, Cred ‘eé volumul lui de debut, Entropia, mi intimidase, mA speriase puts prin confinutul sau agresiv scientist si ostenta- tiv carturdresc, oarecum arid si totodata exorbitant, lin de lux de logict* si ,Jast de geometrii* : punetul, linia,. sfera, cubul, curba lunecind de placere a timgului* si formule matematice pure (pina si tn- ferii sint ,matematici") se amestecd aici printre con- cepts filozofice indiene sau chineze, de unde 0 anu- ‘me impresie de ,asiatism, de exotism livrese. De sigur, nici omul — care, in ciuda felului sdu foarte discret de a fi emana ceva neobignuit — nu putea ‘simi rémin& complet necunoscut. Ne-am intfin't de citeva ori si, © data cel putin, am stat mai mult de Yorba, Intr-un mic local din Piaja Romana. De fapt, ‘a vorbit aproape numai el (desi era opusul limbu- fului. Interesant e c& dup atifia ani Imi amintese exact gi despre ce: mi-a povestit entuziasmat, cu 0 verva extraordinaré, un film care fi pldcuse fcarte mult (si pe care apol aveam sic] vad gi si-] 1.v8d 1 insumi la fel de Incintat) si mi-a rezumat o carte senzationalé despre avari, populate migratoare ce fa trecut si peste teritoriul {arii noastre (carte scris& ‘si aplruta 1a noi, dar de care — desi mi-a trezit 0 mare curiozitate n-am putut da nici pind azi — 0 fi inventat-o poetul 7), Pilmul se numea .Buteh C> «idy § Sundance Kid" (cu Paul Newman si Robert Ked- ford) iar cartea despre avari istorisea — cet putin ‘asa pretindea poetul — cum acestia constituise:4 1a un moment dat un puternic regat pe teritoriul actual al {rit noastre, peste care se asternusera ca 0 les- pede grea, de neclintit, care ar fi strivit si ni aicit pind la urmé poporul roman daca un alt val mig. ator hear fi dizlocat, prin impact, aceast& platrd de mor- mint ce ar fi putut si ne fle fatalé. Astazi rvi se pare cA gi filmul si cartea alese In acea Indepa’ tats upa-amiazd dé Daniel Turcea ca bazi de dis-utie ‘au anumiti semnificatie din perspectiva. mo ‘ului ‘sdu de a gindi si a simfi, a evolufiei sale inte: rare spre starea de incandescenta a credinfei. Western 1 crestin, Buch Cassidy § Sundance Kid* este 0 apote- ozi a unor valori morale de mare altitudine, precum prietenia, curajul, nepasarea faa de bunurile aces tei limi si de existenta puiminteascd tn genore, apo- teozi ce izbuteste miracolul de a transfigura do banditi, doi tilhari In eroi gi sfinfi. Un miracol, Ic scara nationalé, evoca si cartea despre avari, 0 ,nvie- re* a poporului roman, de pe al cdrui piept sufocat Ingerii rstoarna la timp piatra funesté, Daniel Tur- ea a murit cu fabulosul curaj al celor dou’ perso- naje de cinema, convins c& miracolul invierii se va produce si in cazul lui. Cineva va sparge Intr-o 2i si lespedea de pe mormintul sau. Inainte de aparitia celui de al doilea volum al stu, si ultimul antum, Epifania, poate chiar tn anut aparifiei acestuia (1978), Daniel Turcea trimite o serisoare (nedatata) poetului din exil, $tefan Baciu, care tradusese din Entropia Cu ducurte va marturisesc, sint ortodor. Va mulfumese din suflet pentru traducerea versu- rilor. Se pare insd cd, fara 3A vreau, v-am indus in eroare, numind 0 poezie .Zen*, Dest mi-a pliécut spectacolul Asieé, jocul de umbre, ceremonitle mimind injelepciunea, nu sint budist. Si nici nu am dorit vreodata si fiu. Sint crestin, ortodoz. $i nimic nu ¢ mai opus. Nu am avut si nu am darul si chemaren de a serie despre lumind, despre inviere, despre tu- Dire sf taind. Stiu ined ch stnt infinit mai presus bundoard. nirvanel si ceremoniei ceaiului Va imbratisez st vd mulfumesc. Mi-afi facut de doud ori bine. Odatd traducindu-mi versurile, $i, a doua ard, facindu-ma s& renunt Ia tot ce, in poezie, fie si mumai ca aluzie, s-ar putea interpreta gresit! ‘Si acesta este cel mai mare bine, Am o carte, in plan, pe anul acesta. Dacd apare, 0 trimit. Incere sa opun Entropie’ Cucuria®, Ne-am permis s reproducem in intregime scri- soarea cdtre Stefan Baciu, deoarece ca repreainif un text de mare pref, un document esential pentri ‘nfelegerea evolutici poetice si spirituale a lu Daniei Turcea. Care, In aceste putine rinduri de o remareablld densitate si profunzime isi reneagd de Topt Entropia inifiala, optind pentru Epifania cres- tin-ortodox, Daci In volumul din 1979 poetul era convins — si finea sf ne-o comunice —. c& ,Organi- zatia Secret a ideii . Conspird-n Galarie, domnii mei", conspira, desigur, in sensul entropiei, dacd in Entropia, Daniel Turcea evoca .Fiinja Nefiinjel*, un spatiu watit de pur / ineit nu e locuit. Obiecte de gol, absenta J Ireal.." si, ca sbudist, ,tdcerea ce ninge in Vede", vorbind de ,puntea flasca", de yasfixiante Jeresti", de ,distanta ghilotina (excluzind toate orice comunicare), de sentimentul de a fi total descoperit, tragic neoerotit: ,am fi precum o Inciipere | neevis } ar putea trece drept budist fcuvinte sterse de autor) 2 Incere sa-mi vindee ranile primele cArti (cuvinte sterse de autor) tind decit Afard“, un ,Afara* cumplit, din_ moment ce ,cdmaga cenusii" e 0 ,dovadd ci-a ars Dumnezeu ( ny", In Epifania, volumul din 1978, Dumnezeu renagte din cenusa ca pasdrea Phoenix, isi face din nou aparitia, In intervalul ce separa cele dou vo- lume antume (1970—1978), poetul a trecut, dincolo de discretia existentei sale modest cotidiene, printr-o experienta spisituals coplesitoare, decisivi. Dovada cele doud Epifanii din 1970 gi 1982, aceasta. din rma incluzind si postumele. Nu e vorba, In acest caz — unic in istoria mai oud (i nu numai) a poeziel noastre de o simplé (rejconvertize, mai mult sau mai pufin formalA, ci de © adevératd iluminare, Poetul se umple de duh, trupul séu devine ,vas al Cuvintului", teofor = purtitor de Dumnezeu, E atit de plin de Acesta incit: nu Te mai pot ascunde / Faja Ta pllpite in ochit mei. Intreaga poezie a Iwi Daniel Turcea se transforma acum Intr-o uriag& revarsare de dragoste (titluri ct Poem de dragoste, Marea dragoste, Iubire — abunda, mai ales in postume). Mirele, Cuvintul, .Jubirea é in pline si vin prefacuta", divinitatea : cerul va arde / in mina { desdvirsirit", ,Hristos crucificatul si Hristos inviatul, Fecioara Maria, ,dinastiile supra- firesti*, evanghelia, sfintii, ,frumusezea ce nu se ma! stinge", ,mireasma’ viel vietl*, ,dragostea netmseratit” (sau ,ncinserata iubire*), blindetea, iertarea (.ierta- rea poate viaja si invie") sint ,temele* poeziei ul mului Turcea, a unei poezii ce nungi mai cauti temele si nu se mai cauté pe sine, contopindu-se total 10 cu lumina unei combustii mistice : ,nu sint poet # mi-e sete de lumina", O sete vesnic nestinsd intr-un ocean de lumina. Singura ,tema* a poetului, sub- sumindule pe toate celelalte, devine eternitatea : sdrumul acesta e mai lung ca viata-mi", credinta in ca: ,$f vom fi vil Intru eternitate*. Ceea ce e treed tor nu-l mai interesea2s : ,se vestejese si pler, nu vol cinta / nu vot cinta nicicind frunzele toamnei”. Nu am avut si nu am darul si chemarea de a serie despre lumina, despre inviere, despre iubire si taint” — afirma, cu crestineasci smerenie, Daniel Turcea In scrisoarea citre Stefan Baciu citaté mai sus. Dimpotriva! Tocmai acest dar, tocmai aceasta chemare Daniel Turcea le-a avut (i-au fost date, daruite), in cel mai inalt grad: poezia sa e plind de lumind (pind si vina se preface in lumind") gi iubire (acea ,neinserata iubire” aducind .tdmiduire trupurilor urii*, indemnind neostoiti: ,nu-i lisa ca ura / s-si aiba partea et in tine"), sldveste invierea (Anastasia e un alt titlu care se repeté de mai multe foi) si taina, ,taina ce-nconjoard si fine cerul / cum tif un fulg / in palma, de zipada* Cind, tn 1978, apirea volumul Epifania gi cind, dupa aceea, pind la inceputul anului 1979 gi-a seris ultimele versuri, cele ce intrA acum in aleatuires sectiunii postumelor, poetul era — si o stia — bolnav de o boala incurabild, a singelui (cel atit de des in- vocat, ca un blestem, mai ales in Entropia): am vd- zut suferinta, am privit durerea‘. Condamnat la moarte, cum se spune Indeobste. Cum Daniel Turcea fu ar fi spus Insi niciodata. El nu considera sfirsitul ‘ca sfirsit. La flacira Inalté a credinfei care stie, care injelege (,agera evlavie", scrie el undeva) : ,prietene frate, nici acum nu-nfelegi ?, moartea Isi schimba semnul, sensul, inversindu-le: ,martord esti | nu mortii' ci nasterii mele / acum". Depasind acel uEgipet al fricti": ,$i ce e omenesc ramine-n urma ca pielea unui sarpe", poetul e profund tneredingat c& ymurim pentru a nu muri (,cu vremeinicd moarte ‘murim"), evocd ,mormintul { ce naste". Dacd invert ‘sd nu mai / mori, niciodati", teama de moarte devine absurda: ,eu am uilat si frica si tristetea / nu mai ‘am de strabatut | decit propria-mi umbra, inserarea / fiinfei mele, Doamne, am aflat / celor ce au sftrgit lun inceput". Moartea care ste va duce in lumina devine sirbatoare, bucurie (,bucuria ce md nvinge"): ubucurd-te, va veni / Em sfirsit | clipa, ca o usd Targ deschisa in / lumina, extaz al contopirii mis- tice cu divinitatea : ,ma apropii de Tine si Tu / mai mult decit soarele ma prepuiesti.. Va mai amintiti de Markel, fratele mai mare al viitorului staret Zosima, mort adolescent, un persona} episodic dar extraordinar din Frajii Karamazov ? Dupa o scurtd dar violenta criza de ateism, Markel -- atins de 0 ftizie galopanté — se converteste si moare ca Intr-o aboteoza, transfigurat de fericire, beat de tubire fata de toti si de toate. Prin extinctia sa radioasé, tri- umfali, intru gloria credintei, Daniel Turcea seaman’ eit cu acest Markel, De pared personajul dostoiev- skian s-ar fi intrupat si ar fi trait — 0 vreme — 2 NOTA BIOBIBLICGRAFICA Nascut In Tirgu Jiu 1a 22 julie 1945. Absolvent al liceului Nicolae Balcescu" din Pitesti (1963) Licentiat al Institutului de arhitecturé fon Mincu* din Bucuresti (1968) ‘Moare la 28 martie 1979 1a nici 34 de ani Debut In revista ,Amfiteatru (1968) Bibliograti Entropia” (Editura Cartea Romfncasca, 1970) TEpifania” (Editura Cartea Roméneascl, 1978) sEpifania*, colectia Hyperion" (Bditura Cartea Romfneascd, 1982) Ultimul ' volum reproduce integral cele dowd culegeri antume, adSugind si un amplu ciclu de postume Jntitulat ,Poeme de dragoste*. Prezenta selectie destinatd colectiei ,Cele mai frumoase poczit* (seria nous) confine si 0 suit de ,Inedite" alese din manuscrisele poetului, ramase tn pastrarea sorei sate (acia Turcea) Autoportretul gl Turcea. desenele apartin lui Daniel “4 printre noi, nevrednicii! Horia Garbea are dreptate sd sustind Gn ,Curicrul romfnese", anul 11, nr, 6—7, 15 martic — 1 aprilie 1990) c& poezia Iui Daniel Turcea este ,0 forma speciald de jurnat". Un jurnal de credinfé, un jurnal mistic, am adauga, tot cea ce — in starea de exaltare religioas’ In care se gisea — mai putea scrie far a avea sentimentul c& a scris (poezie mai ales) este un act zadarnic gi frivol. Numai ci acest simplu jurnal al unei inalte triri_se transforma usor, de la sine, tntr-o oxcep- ional, mare poezie ablindetea candelei ii arde in intma ce nu mai stie nimic asemeni, in tubire, pe pmint stiu, vort muri dar citi splendoare * VALERIU CRISTEA ENTROPIA 970) EXPLOZIA Singele e desigur lumina cum decade in geometrii Umbra a Semnului Yang, lung exod — plexuri vii, din zépada din insigi Afara visdirii de lumi — viafa dar te nascu tu niscind-o dar daca Timpul e Narcis dacd realul e visul ce ne banuie, Tu esti si nu esti asfixiante firesti peisaje cu oameni in gurd ploi de singe intre cruce si urd 16 SECUNDELE crini de sub ape usor despletind apa imagininds-si vase subjiri iriging celule fara forma difuze geometrii helixuri instabile in rozele spirale sau fixe apatite sau mov ewantozomii Ceremonii de Osmiu in pale vacuole aur coloidal omizi de pori alunecfnd in spini fosforescenti aledtuind pagode pentru lungi unghii, lungi, de mandarini spunind 8 nu stiu edi secrete citre ruini de Galaxii perfecte ascunse suluri chiar In miex de drepte Organizatia Secreta a ideii conspiré-n Galante, domnii mei cack altfel, ca-n Timaios, nu ar mai fi egale secundele arithmos ideon sien transe ganse s-ar deschide a si cum am ninge fn Nirvane prin punctele apeyron am fi precum 0 Incapere heexistind decit Afara si-al vostru submarin de ere doar fructa fructelor din vara TARA SIN (DESPRE TAO, DESPRE TE) infinit si plot albastre cad incet in Tara Six da, Rousseau s-a aruncat pe fereastra de Ia balconul in stil empire sien cfdere ina jos Van Gogh a continuat si picteze munfi de creieri de pasare si de creieri de flori si numal morminte de griu iezuri cy nuferi oglinzile vii si mai vii si mai vil Tao st singur si nu cunoaste schimbarea* © fantastic echilibrim atita neliniste »Umbli-n cere si nu cunoaste nesiguranta* Atita, neliniste amestecatA cu spaima sPoji s&-1 Inchipui cu mama lumii* Tauda laud’ lauda ceai gi pagode de xilofon fructele racoare albit atomii fn litere chinezesti 19 hinge de asemeni cu hieroglife si ideograme pufoase si moi alb topind evantaie imense gi multe camelii 20 A TREIA De atunci Din clipa efnd totul a devenit fara sans Cy golfuru largi De foarte departe razbeau Iumini Noi mergeam gre: Tarté-mi mama © apisare dulce imi tnmoaie trupul Uite nici nu mai conteazi daci din cuburi pina la urma nu-ti iese, oricum desi Nu ar aveg nici un sens Ca pocale incipatoare de ris racorind Si-fi intre pind la urma tn palma din nebigare de seami (ri din dorinta noastra comund Cel pufin asa credeam eu atunei De a repeta cavaleadele vechilor voievori dar uncori totul intri-n tacere $i uite cu mari capeane ‘Umplindu-ti fata de riduri a Bi bine cind esti foarte aproepe Degi din a treia natura Cind nu mai ai unde cobort Pentru ca patul tau a devenit lebada ‘Masa dowd sau trel parasute $i incdperea din lemnuri nesigure Cind afli de plexurile Omenirii cu fructele proprii Cind stiu ca gindurile omenitii se intiInese afara si fara voia lor Aledtuind aspre cristale Unice Inchipuiti-va $i Geometria lor evolutnd pind Ia proportiile aerului Sint Si spre noi se apleacd ca spre oglinzile apei Nimeni n-ar mai binui ed doar vegetatia se uneste cu cerul Dintr-o spaimd atavicd a axfixierii In timp ce noi in interiorul celei mai framoase celule Cu ginduri poroase absorbind Anumitd sev gi mai precis aceea a matdsii ‘Matase vie si imaginind Imperiu dupa imperiu De pared acesti chiparosi ar fi stalactite De parca noi am fi acesti chiparosi Intr-o pesterd care astfel aflé de sine 2 Pind Ja plicerea atingerii Dar numai foarte rar beau in preajma ta ‘Adevarurile stele de mare Singurele care s-ar putea asemana Unor lentile-n miscare tentaculara i asta doar atunci cind thai parasit sub campanilele crucit Cai de magnezitt sub luna damnata ‘Si atunei de ce Siracuza ori Roma de corabii 0 mie Cas planeze asupra mea si a voastra frica Soldatul care-fi tulburd cercurile pe un pumn de nisip sndiuen focarele Desi se pare c& sub lovitura de sabie Asii de matase se-ntind Legile astea ale somnului te feresc de obiecte rea ascutite Si poate de aceea Imi plticea secolul 16 cu clavecin Singurele incaperi care te ferese de apisarea limpede a piramidelor $i mai tirziu a maginilor care si acum joacé din plécere salnul mecanie Desi jocurile astea au ceva de ceasornice la care doar timpul difera Si totusi eleganta si nostalgia cadrilulut Clavecinul este maxima tristete si staptnire de sine ‘A mea si a voastra Doamna In timp ce orga ne asazi Impreund pe cruce 23 $i erucea e de asemenea vie Numai cé nu poate vorbi De aceea Bach este miriapodul splendid Al cicatrifelor noastre gotice Si numai mult mai tirziu Binstain a infeles c& apa e adevarata sculpturd Toat dune de-nfelepetuni i-ar ajunge robotii ironiet Si vesnic copii Pentru 4 departarea dintre mine si tine © mai rapid ca © mitraliera Si de aceea nimic nu e mai frumos Decit sa-ti fringi in brate femeia ta apriga Dupa ce ai baut bunul vin rosu pind ce neaflat se face una cu singele Ma bucur Doamne c& beau din singele Tau Impartasanie frumusefe goluri pure si cu fastuoase, pale uneci, ireal, Lumina val Insecta, ‘vie Cale Te absoarbe. $i aratd vis magnetic, moleseald maduva de vis destin sansa monstru alcalin si aproape, prea aproape sufocant de multe clape renunjare cald si blind se descuie-acest pimint nu se poate, nu se poate prea aproape, prea aproape sInt nebun fiinded sint rege si domnese fara de lege peste lumi nelocuite Vil, pe cit le vreau Intinse ori insecte ireale privind cu lumini egale spatiu-ntreg cum se devord pe sine, palid’ or& 25 obiecte, obiecte : ferarhli, placeri si secte ce decad in mult mai bine subjiate si pufine singe, vale sore explozii rani de spafiu pure fraged’ lumina com respira, cum alege, cum disecd cum ueid ceckit aud uurechea vede ‘armonil de muaici Vede miinile sint emanatii sau absorb rivese aud Aetezimi eristale valuri Precum noaptea fir cap stiu ‘mal bine pring mogul rege trist In vast imperiu cum decad si cum sub lund pe o plaja nestirgita astm iubita dansatoare soldul soarelui de lin nne-a ales gi alealin ccurbe cuburi, palide, palide 28 uunghiuri ochi nebun, nebun si prapastii cum apun 51 se sting se sting se sting tot respira si un trup orb §i surd, nebun se naste se devor In uitare Jampioane, lampioane aerul respitd pasari jungia caime animale ‘ceremoniale rituri ‘morjii pale, feudale conurile colorate (sacerdoti initiere lumini-Con)’Ra Faraon Lux de logiei, evadari pitt soarelui gindeste Doamne singer lumina ‘trupul tau, al mortii pure omul cleste ifi desface mintea lui gheare de spafii craniul oehi de gol credul pol dementul plex al Portil care nu se vrea nu stie ‘ca spre el spre el vin toate descarnate de magie omul a a cu piel de aer tat se inchid se tnchiad aerul, doar el, crepusculul rea aproape si candid lun caleidoscop de lumi ne Incinta, ne respir’ tin fincere din cuburi fixe si vadun limpede apa doui, patru, sace logict Je suprima, le desface si egale gf pulseazd glob adine afar’ globul mult mai mare apoi cereul mai putin. cu patru raze ru, parinte, nu dansati ascultafi cum vine seara aceasti negresd arde-n. valufile ei devin ccurg fn purpura peretii se apropie au ou. mult mai multé seva sigur stiu mai bine prinf mogul rege trist In vast imperi 28 sinduiogetori supugii totul fac spre-a ma ucide mese Jungi de catifea. Sali, din s8ll in silt iubite Aansuri, vin, pumnale scumpe gi strdin, mantii de plag’ {es Incet cu fir cioplit mitul cum Incet ne leag si atft de trist si got Numai Cale, numai Cale Carfi legate-n scumpul fildes pe hirtii de lotus verzi fericifii regi, femele rdvisitd cum dezmierzi cum se sting sub noi altare temitoare si cenuse Jecul lumilor e simplu Poti si] afll, poli sé-l crezi numai Cale, numai Cale ireale toate fiinded-s netiresti EPIFANIA O CINTARE A TREPTELOR 1978 EV va fi s& eredem am fost odata departe i demult, acum s-au petrecut Incet, aproape nefirese Sn plin degert — uraniu colorat — si nori cu solzi superbe boli solare au nins tn noi, sau munfii Ararat Sau mingfieri s-au redeschis milenit ah, fructa locuita de aspida BALADA PASARIT vie Lumina venind, pe cale inima-mi cere Paste Jind sufletu-n Laerimi numai stl apere numai s&-1 poarte peste moarte 32 , 2 i CUNOASTERE Vocr IN ZAPADA a cunoaste Poate sint oameni cerul, Inseamnd ‘acolo a fi corul poate cf ci au ajuns eate ne cheama a prin noapte acel tu de s-ar face iertare zipada ce adie ce drumul ni I-a scuns fe apa si duh stelele ara cea raré pentru care vi jert de ce va veni rhe aduce aminte desi trupul poate c& nu e doar 0 colibé-n desert Ingropati mortii ca pe seminte voeile ca un orag de sticls uM morminte de ingeri atit de strdini le-am ajuns de s-ar face iertare tot cerul ce chiput ni a aseuns dimineata, iubi-te-vol lumea pleoapele-si va ridica sf Te vaca 10 tn noapte, iubi-te-voi in zapada 36 ROUA PE CRISANTEMA gustul sérat al morfii. Roua _ pe crisantema dar, iubitel f4r8 mune suse, ce va fi cu el straini, cum sinz si frumusetea armei {in cringul inflorit fn zori si nu-fi flu povard Tacrima sf nu-Ti mal flu 38 FAGADUINTA — fii-mi mormint de scortigoara sila Tine am s& viv ~ roe siti fia un bob de grta ingropat, fn lind seara in fagaduit tinut ling’ tut preacurat tunde pase pogoara 37 INSERARE, stingindu-se ramin numai strune neatinse ca sufletut aproape 89 PRIMA OARA 2 vedea ce nu se poate privi a asculta ce nu se poate rosti ca si cum te-ai naste-n pli soare ca si cum tot ce tial ar muri iota se trezese din fesuturi, din oase, din farina cea dintr-tun cort ies afar ve-nalfa ca 0 flacér’ lind si se vid PRIVELISTEA INSERARII sub ram povara florilor surisul fintina — adevarata sa sculptura — Cale astfel citit-acum apropierea Imoctit si reser, se va ntimpla din now? one e oe, lndeam ce ca mina peste srune fine! tot ce ating! © din cuvinte © “ BALADA SPLENDORIT smi spul ce nt vid ces dincto de ginduri trezejte zborel i splendoare ce L-ai pus wn Plena now si tend gindital ou She doore ft sufletul poral si tats fertl mle scum fnuenehide bia aud Pastre mnt chemi deasupra apelor acolo tmi deschide ! CUNOASTERE vecht sul strins cu semnele ca norli scris e-acum! si mul deschide ! ATIT DE TRANSPARENTA Lumina unui soare magnetic asemenea sufletului are nu vi s-a parut niciodata lumea atit de transparent ? zip de cal ce are de tine de cuvintul de lumina de hrana ta mai mult lipsa uti Intoarce fata tu déruind luminii te asemeni zidind, din nou, prin duhul gurii tale fn oameni, suflete ca alte cerurl vein miezul noptit 88 se spulbere sd-nceapa cael mai cumplit dectt un cosmos negrit {ti va fi sufletul, acoperit de vind sien locul unde lacrima se naste StrAin, acolo, tainic esti, durerea lui te va urma ca umbra “ {ard sa stiu un zid cum te desparte de tine Insuti cel chemat si lumea nu-i dectt acest prile}, singurul, de a nu muri, a FLOARE CARNIVORA atunei, sufletul, nestiind de sine se invaluie-n tacere lasind fara de har sé se aprind’ tun dor flird cuvinte ca 0 seard ce vine-n urm& dezgolind Insinguréri gindepartari si raze ca strilucirea unei spade, noaptea ce se las, vinovat sufletu-si uita Tavorul §i priveste citre frunze uimindu-se ca de a sa risipa atun @ Insetat de moarte gi se apropie ca de-o bubits cou degetele reci vapaia frunfil sf fi dezmierde 38 nu mai gtie numind uitarea, somn adine, genune fra sfirgit durerea ce Incepe i mult stréind, mult, tirzie 43 i pare vremea pentru-a sa izbinda s-ar naste pasire, s-ar naste nor si palid prin} mereu iubind s-ar pierde-n basme scinteind si nui mai fie Tul osinda al gindurilor vecki popor sé-ngroape taina sa de om luminii doar sfinfenia nebanuits Ja malul apelor in somn cind amagirea da in floare si vis, s-ar vrea acelor ape si ielelor s-ar face domn si Viaja sa gar vrea ursité a vina steaua s& i-o poarte si-0 stea si-l vindece de moarte ‘cu alta moarte, netraita cel care ined nu se stie iubit de nevizutul Soare bea vinul su, amiriciune sirac de Jinisti, de iertare melancolia-i lind sord si visnl creste In splendoare cumplita-i floare camivoré o DESPRE SUBLIM Invatacetul sa apropiat gi cucerindu-se pe sine, i-a grait — mé iaets, darul acesta, de care cu adevirat nu-s vrednie {in Iocul plingerit si-al tinguirii, vine st-mi spulbere oricare gind al urii, curat privese pe cel ce m-ar ucide dar Inch nu-i In mine bandtate si dragoste n-a Inceput si fle de acest dar nevrednie sint at 5 gral mi-e trupal stein, vrdjmag si rob gi frate si nuci dau soma si nusi dau mingtiere spune-mi am Insetat si nam gustat, ca stinca se face carnea gi mereu mA rog ca numai dragoste sé fiu, raspunde-mi ‘cum s& trdiesc, acum gi ce si fac? puyinal ce Il aveam de sdvtrsit, nevrednic 50 lam implinit pe cit mi-era-n puting’ ce am a face cum si fiu? raspunde-mi? deci seulindu-se étrinul miinile si le-a Intins spre cer carnea a Inceput si-i ard& zece faclli de foc ardeau in palme mut 1 privea cum arde E mai vin! sia simtit cum rug fiind gréia adinea pace ava, bétrinul = Intreg ca focal fil te-apropie aprinde 5 DIN LITERE din litere ca dintr-o rack din cenuga numerelor, din trupul acest-al cuvintetor ce se schimbi la fata din lucrari| din Snfelepciunea-nstelata ea din moarte, Invie invie acum Cuviat necuprins 52 CERTAREA FILOSOFILOR si cum sé numim nebunia dacd cerurile cerurilor nu pretulese elt col mai nail dintre suflete ? 0, frumusete, cine-a iubit intr-atfta an om? ce vom spune despre robul ce-a atins, cutremurindu-se, ‘crejtetul Adevirului chemind s& pogoare ale sale dintre ale sale duh peste Cuvint deasupra apei, inaintea deyertulul tm glua aratarii, te vad a fi In Cuvint Hing izvoral ce mereu rimine privirii strain dar co ochi si priveasca ce mfini s4 ating’ ‘Truput acesta jesut In tacerea cu o singuré stea pesetlaind mormintil ce naste L-am primit, cum primeste pimintul fii, at mingtierii spribegi sinteti, strigau loouitorii ta cortarl, cAilitori tn desert Inghetul armei si lan impodobit, ca singele care striga din soare si din nisipuri, din vis gi din apa de pretutindeni, acum de Ia Abel pind Ja cei féré nume pribegi sintem nomai o vreme cu vremelnicd moarte murim va fi Intro vineri spre sears, 1a ceasul al gasclea 4n valea lui losafat, inaintea miriadelor de miriade nimio nu va rimine ascuns cu fruntea In arin’, Inaintea slavei, infricogat gindind, om sint, cum a fost cu putinis si vid, s& and . sind cei numai suflet si ascultere oct ce nu mai stat deceit Iumina nu-ndréznese si se apropie cdrbune aprins cérbunele Cuvintului, aprins cu gustul singelui Gi al eternitagii cy ©, Implinire mai presus de rug’, mai presus Logos si prabugire Inceaté ‘a lumii, gindise Plotin neputind s& descrie cam sf stribatem fntr-o viati de om prépastia {4rd margini pentru a fi a ultimul orgolios al thvinsei pentru totdeauna Elade trei sute de ani tn agore in-areopag In arene, in urletul mulfimii luptind Impotriva jubirii aproapelui ‘tu 898i Aproapele iat. Lucian, Cerint, Iamblicos, ‘Apolonius magul din Tyana preféicutd-n cenus? stpinind peste fl@cari Simon, cAlitorind prin aer, cel orbit Avamonius Saesas, Porfirias hharfe atinse. Un imperiu Totul Je era Ingéduit. Orgiile sacre din Corint. Sacrificarea magicienti, manihell degertului cunoseatori ai lui Buddha, tdinuitori ‘ai misterelor mor{li, Doane, cum ai uitat Sau poate nu mai erau fiare-n imperiu sauy n-a mai fost Jemn pentru ruguri cu bani si ou stofe de pret cu ineilyari de purparé au cumpérat si cu sclave de Capadocia fili pci? leva fost rugul pat de nunt’ cu stagele izbuenind, sub biee, binecuvintind, au simfit gustal eternitaii fejele lor luminind cine le spune bucuria lor cine-o cunoaste ce nume vom da fericirii de-a strabate pind la ultimal cer om fiind, in trupul durerii cu fata scéldata In Incrimi socotindu-se pulberea drumurilor 58 ATHANATOS ascult& cer, ia aminte pamint ! al inimil al minunii stvirgita Induntru, in nume splendoarea de la marginea lumii ‘ind gindul incepe sa vada si soldi, din privire, si cad’ nimire, técere, 2spada giulgiul cunozsterii celor ce mor Jasé-l in spume, usor ridicati-wa arderi, vaecuhuri viu se apropie de Inceputuri 37 EXTAZ povard iki sint Jemn de rastignire Imi esti cer mult iertind peste suflet iubire 58 RACLA DE LUMINA, viata-mi puting ‘trupul ingindurat Ingroapa-le in Juming de-ar muri tot ce nue In mine curat {aria sl gindul preaiubind Ie sfingesti si nu mai gtiu s& nu mai sti ack mai sint sau ‘doar Tu esti 59 Pugin trupul Iingindurat uugor il le-ngroapa ae vii in uming TUBIRE, IMPARATEASA 1 un Inger Jndul strilucind al fefelor de fulger dar a trait, trdieste, ni aga curata u+i razi-n cer, nuci cerul, nu se-araté isirind fn inima de prune indete, binecuvinteazd amarii muni, amaril, in valuri 38: gind arune Inmiresmaté de Cuvint amiazi fin carne, Soare, in tAcerea Lor mirare heruvilor acest, numai al t&u, pogorémint pitrunde-n singe fiecare razi dar nu ca strugurele-n vie-ntemnijind si totusi, rodul viei, In patima cules s-avem in trup lumina orbitoare deasupra cuvintetor, peste vuietul de aripi a " {ara Infeles, fara moarte ridicati-va la via mormintelor trup de om ca gi aurul scinteietor ind plecapa de peste suflet se va ridica ducurati-va si ca steaua secerig Dimineota gi cum ne dosparte Tubire lind, Impardteasa ‘tBcere-nmiresmati ‘rai preacurat fringerea inimii iti cer si darul lacrimii cel numai adiere Covintu-n adiere se arat’ fie-mi plmintul ochilor iertat eo um ierurgie a semintei ‘aut sd-mi fie gindul, n durere jubirea suferintei daruleste-mi durerea patimirii ce se nagte rog, sufletul ce sabie cunoaste si pretul fiecdrui rob, pe munte lacrimi cu singe-amestecate, fiecare purtind tntreg nedesparjitul Soare ind soarele s-a-nfricosat s-asculte si s-a temut pamfntul s-acopere lumina ce mingtie Intregul cer cu mina-i si s-0 cuprinda cerul nu ajunge og acel grai care-a rostit Cuvintul ca Soarele si ne rdsari-n singe 708 acel grai a wv si pom rodind In miezul marii bu eral supusd si Imparateasa a iertirit v de-fi sint cenusi din cenus-apari mormint de-fi sint fii-mi Inviere §§ dacd iad ifi sint din iad résai ‘Tu, bucuri si dao& stined sint i2vor in stincd tu nasti fn mine apa mai adincd 8 pot iubi Tubirea cu setea setea Imi adapa ca-numa-n sete si-mi prefacd firea ‘Tu nagti In mine apa mai adinc& chipul cel tainic ‘aseminarea si apele fiiemi ai fii-mi noapte glas si gind si fapta ‘gi pacea eare vine luminind darul aeesta universu-n soaptd si suflet cald si suflet cald, suflind In ieslea inimii, vur Te naste in suflet, ea-ntr-o pester’, adincul si necuvintétorul tntuneric fii gindurilor mele vicleim ca Impreund, de péresimi, si-nflorim plingerea-n vestea bund cum n-au podosb’ cerurile-n glas, cine Tmpdréteasé lind se-ncunune cind prea smerit desivirgirii vas ea sclava se numea pe sine 66 fintini de sete nagti, nemarginire vr un dor de inceput de lume vine si sfat de taina te-a dorit, cind cerul era ascuns fn cele ce nu sint un dor de cer de om si de pamtnt Jin, Tmparateasa tu erai muntele umbrit, din taind si dectt cerul nopyii mai frumoasé mar preacurat, tacere-nmiresmata margine, margine chivot zidit, din umbra s@ ne fie vas luminii un dor de inceput de lume vine vn in orice om jiubindu-te i-aproapele 65 urtind tn sine ce nu poartd-n slava cerul in cere gi haru-n adineime nici sfintii cind e ruga stilp de foe nici plinsul, in pustietati, mingiietor nici bucuria cind, mingliafi de flécdri, na mor fn rugul ce Ie-ncepe vesnicia de fili p&cii spun. Invingatori ai suferintii ai sinelui, ai lumii nici trupul nu Ii s-a Intors farfnii ei nu au timp gi loc ci numai Soare subtire trup si numai suflet i vazut, muritoare farina svar destrdima-n faring, ucigitoare, a ingerului viaté, in lumind Insi fecioarei asemanare nui suflet, mai curat, sd se smereascé stipina 0 slavese cu ingereased teama privind Tubirea-n chipul pamfntese or nici Jacrima intregul deasupre, dor senin cei strabitut cu aripi ginditoare ea-i rugul ce aprins imine erin cu trei uceferi scinteind de scortisoara carte cu trei peceti Jegata in argint fe viata vietit sie mortii moarte mereu, ca o blindeje rasirind masi cu alesdturi dogat asternutd Tubirea 1h pline gi vin prefécuta deasupra cuvintelor peste vuietul de aripi in cuib de roua nemarginitul Soare gustind din fructul negustat adine al tainei al cunostingei doar ea s-a socotit negtiutoare ce bucurie nefnvinsé rugdmingii Usd a tainelor Jin timan boare ne cucerim tie lubire, Imparateast risipeste gindu-ntunecime roua Cuvintului ce-nvie daruieste Tubire, numai Tu, tamaduind, ramfi aproape © sear, innoptase-va curind mai sint atitea ziduri si duhuri rele stnt noian de ape gi sti, pln& in zori cu Tine sint, ca-n mine sé nu mori o zBOR DAR ceral ‘un cosmos e Lacrima ‘eo paste tun cosmos e lacrima dar numal taina rostesie cuvintele viogit fart hotar in Dumnezeu n IVIRE sicomorii-n floare tun om mort zimbind EPIFANIA mai mult Gectt viata dectt lumina Mingtietor mai adine mai aproape cuvintele precum 0 torta Intr-o mantie de flécari, arzind u aps si dun singe 51 aps 2 3 covint BALADA NUNTIL si via Cuvint vi-duh vin vestitorii ce la rlseruce ur sint pulberea drumului pleoapa aproape mormint fie Tubirea in noi s& Inceapa sfint, sfint, sfint “ suna din corn, dulcele corn toata suflarea Mirele cheama lasd-i, mai lasi-i can moarte dorm iat se-aduna au daruri multe bogatd-n durere wu pus cunund lacrima, gindurile SA ni le-asculte acel vin i Tau adus cind va fi larma noaptea cu stelele 8 nicl adoarma un pat de nunta in Jin mislin 6 cu finte de argint sus, pe un munte ce-l Implinim pumai ia aur {esut curat ne-a-ntimpinat pleoapele, lacrima PE MUNTE cu fata lumii din 8 noastré vind en Vil iacoperise acum fata ca razele-i s& nu ne mai raneases nea sarutat chi ce durere simt privind lumina vale a plingerii doar moartea mai rasfajé cu felurite chipuri, omeneasc& urease muntele se-apropia Cuvintul vindeca ascunsa-i vind de figcari sta Inconjurat gi viu fird de nume strévezime, Pe muntele Ingenuncherii, preacuratd era sub cer dar nu era In tome multimi de ile si uitind de sine tréia-n lumind si era lumind aprinsa din lumina ne-nserati ‘asa va-ncepe taina Nunfii, Mire n 6 desivirgirea ei Inmiresmata INTRUPAREA sie un rug aprins si-i adiere si moarte cei spre moarte gi ‘nu mai stia dacé in trup, In minte trdise viaja vietii, o privise i auzise glasul, dulce glas icatura izvorul cea din roua taina ‘imeni n-o vedea cum vine nor usor tdeere Inconjura neomenesti cuvinte era descoperit era aproape ascuns era, indepartat, desavirgit @ cu putinfa, oameni, eu putinta trup s&-1 cuprinds, trup de om fir de nisip, mai mult lecit ‘vaeduhuri si 58 nu moard urtind, de foc, asemenea povard a negraita din vechime adineim= ogora intr-insa raza de departe din vechime ce atinge Inviaza 0 TAINA mA cucerese ue erin, nor Taminos Doamna noastra cea umbritd doar de har sufletului meu odihna cimard, cea neficutd de omenesti mfini pentr-un mir care pogoaré pentru smirna care ured pe cit arde grdmBjoari entr-un lemn de scortigoara amirosind 8 ETERN ACUM ziva 2 opta fara sflrsit Pogorindu-se potirul se-aprinde ! ce nu vad ce nu trdiese ce nu sti e vial’ ce nu vid e lumina Hing’ ochii mei Tinga buzele mele si sub pleoape acum! aL ROVA cu sete beats faptura Ta, de roud NINSOARE lui Cornetiu Cesar Fra noapte cum nu mai fusese demult se ndruia, tn fulgi, intregul cer, rotindu-se th oer ava-i rispundea ratelui, noaptea, ling’ rlul Inghefat — eu nu-nfeleg ‘cum poate negraita pace, revarsarea luminii-n suflet omenesc si se pogoare — erede frate.Acum e-n nol. Priveste priveste-ma in ochi. Ce simti — mA jarté, ava, nu te pot privi = priveste-ma! — nu te mai uiti cu ochi de om Dogoare simt si ce nu-ndraznese a spune — priveste-ma! — parcé-ncepi si nu mai mori, s& nu mai at nici trup, numai prezenta Lui raze ies din ochi, m& iarta — ce simfi in tine? — negraita pace si trupul parc In vazduh sar pierde 83 si sufletul se faze far8 margini iarté-ma, ava, e fard cuvint si glasuieste In tacere. Viata simt. Tes din noi raze. Sint netrebnie. Nu Indraznese si ered ca e luming fi iatd, stepa-n adincimi se vede ingind pind departe. Sint aici e trupul meu gi n-am fost niciodata eu sint gf mare nume, teama, iubire mam rugat si-ti dea simtirea darului covirgind dorirea ‘multi s-au Kisat cu bucurie sfirtecati multi s-au odihnit pe rugurl mulfi au pisit pe ape, prin vazduhuri si au grait cu muntii, poruncind ‘multi au intors afara din morminte si rau niscut In dub, odikina p&cii gi smerite tdméduire trupurilor wril dar cite sint ascunse, ce lumind in bunatate si totusl n-au simtit deett putin ce simfi fn tine, zi in dar fara de rivaa a CINTAREA NOPTI Tubirea ca. noapte de Pasti, faclii aprinde si tot atftea stele ti urmeaza drumal Inspre cast © poate straiul de mireast pe care dimineata ar cuprinde veri, a venit i nu cram casa si-acum ne canta tot cerul, dinainte 4 stele vin spre noi ©, prea frumoas& cintarea noptii care ne cuprinde POEME DE DRAGOSTE (POsTUME) POEM DE DRAGOSTE a priv a vedea cu sufletal fard vegminte a atinge a intra fn taing 0 cram aproape eram induntru © usd de Jemn ne despartea de lume. Zugravita cu fele luminind in loc de stele bitndejea {rd seaman care arta {In mijloc, mas odihnind ‘mormintul © cupa de argint cu Infiorare poarta Jemn avind lind ticere rept frunze um carnea doare, se-nfioar’ mice sufletul putin, aproape mort am fost potrivnic. Te-ai smerit. Te por fn trup si-n singe cum cerurile n-au Ski fie cort atita loc gi vreme nici luming nici roua diminetilor povara nefn{elegind taina si bucuria ce mé-nvinge 89 gindurile ne sint acoperamintul ne-o-nsenin& spala-vom fn lacrimi faja sufletului lumina ce graieste lumina lumina ce-ntelege Tuming lumina ce lumineaza lumina POEM DESPRE IUBIRE 1 Infelepciunea pruncilor de-a-pururi mingfiere bucurati-va pe cei pe care nimeni nu-i iubeste cu dragoste smeritd fi iubesti i-am vazut, aproape stingheri sfiindu-se de-atita ferieire printre muribunzi printre uneltele uri ef nu urau pe nimeni privirea lor de dincolo de moarte urificindu-se si roua ce se prelinge pe obrazul cerului u nu, blindetea ntti stabiciune si se va vedea biruinja celor ce n-au urlt Inaintea Intregului cosmos 1 AICI B POARTA lumina seri sin adiere cum mereu preschimba faja sub care nu e, in grading sufletul lumii prinful ratacit ©, Lemuel, inima lui, atunel, in rugaciune Duhul implorind tn limba floril ce luneca desprinsa pe riul dinainte dea cadea si de a nu mai fi doar Jocul gol si Vindecat, de cer dar vilul ce negrait acoperd nu-l spuse 1 sick e poarta Gineolo nu poti fi iertat, ca Ingerii, din clipa cind Ela fost batut In cule si ziua Sa I-a vazut om, murind si La primit pamintul din mina maicii Sale 02 si n-a mai fost durere asemenea nicicind si nu mai era nimeni leprogii,. mortil, ciungii, orbii i ndracifii apostolii si mortii chemati 1a vial, ce vor fi zis fn camara lor mirii din Cana m1 destvirsirea sa duminict era, a treia 21 si-a-nviat, marturisind, acum atit de greu cuvintele se leags 91 ce-i al meu tmi este Impotriva caci voi fi blind acum si vol fi bun 83 POEM DE DRAGOSTE mireasma, ca privire de Inger se impristie si fara de chip, ca sé ne fie drag fi fard-nfaisare, s4 ne putem uita 0 te rog, vino, frate din cort s8 iesim In plind luming, In ceruri de har cu nume de tnger te chem lar si far nu trim, n-am crezut, n-am murit in zadar nr tot ce existd e pentru tine dar ufin fi s-a parut aceasta-n dar atit de mult El {i-a dorit fiinta {nett mereu te vrea si-fi poarta suf DIN Nov ACUM din nou acum, iarasi trecea peste ape atit de blind, atft de liber era atita bucurie gi atita taind avea acum, din nou, ca la-neeputul Cartii feu stiu, eu cred, eu sint fericit fn clipa morfii va inunda lumina gustul ei © pe buzele mele bucuria el e In mine atunei Insd, valul ei se va ridica f8r8 vreme, deodatd, usor, numai suflet si cor lurma ca un Inger prin aer, Cuvintul inafard ? tnduntru? Parca apele marii-ncetari, parc totul era peste fire pumai ei sintre ei pace gi taina, iubire nepitrunsd, desivirsitd iubire wa fun timp ca un fruct Sind prsindoae fait i users inte eptan sara TH enise\ pared de pretsindeni din rireaga viata, in hurarh ain comuy, exo letare ca omer, taser el lumi gleam ASEMENEA DIMINETII iat frumoasa, omeneasca infringere, 1a mare pref dar eu unul sint martor, eu am vazut acei oameni, blInzi, de neinfrint invatind nemurirea, ochil i-am privit. Suferinta nu Je mai putea micsora cu nimic fericirea sftrsitul lor © asemenea diminetii vestitul astrolog, apirat de stele, friguros ustiit de noroc, nu era asemiinator lor, nici yoghinul batrin ce mi-a spus ranile da, Ins& sufletul eu nu-l pot vindeca 7 Lumina, acum apari-ma de mine insumi apropie-te lumina, sfingeste farina gi gindal ity trdieste in mine nefnvinsi 99 rede si cerceteazd, eu nu ma tem omul acesta sirac ce abia mai respird bJtrinul instréinat care cere copilul, copiiul si toti Infrin{ii gi srmanii lumii aga cum ‘calea pe riicoare moartea, de neasemuit, a fiecérula propri adevarul si fapta inflorind rasdrea moarte noua si pururea noua e calea virtufit sfinu ai jalea celui ce crede tn rows daca e atit de amar si de searbéid, aminteste-ti cum numai aproplindu-te nu vei cunoaste de-atita lumina nici clipa © fri de nume bucurie, apropie-te 100 NOR, PESTE CERURI LUMININD Nor, peste ceruri lumintnd gustul adevarat al vietii, vesnicia si stea ce din pamint risari, Curaté si izvorind din tine vechiul Soare smerindu-se In chip de vin si pine Duzele mele-1 sorb cu teama cu gustul lacrimii Ingemanat pe chipul omenese obra? al lumii Pastire, pasire gi ca un stilp de foc MURIM PENTRU A NU MURI murim pentru a nu muri ori vom arde de tot pe rugul insetarii jertfa de tain’ fiind mistuindu-ne-n dub pentru a fi pururea vii murim spre viata sau murim spre moarte se vestejese gi pier, nu voi cinta rnu voi cinta nicielnd frunzele toamnei cele ce se vestejesc si pier toamad a lueruriior cind stelele se vor prabusi intr-o vreme @ lor deasupra adincului rnu aceste Iucruri le voi iubi si nu voi dori sufletulut mew strilucirea pietrelor, nici lauda nici valurile ce moarte sint, Mcasuri de morti ind un Egipet de piatra inalté imense sareofage cu nimic mai de pret decit pagii pe nisipuri 102 0 durere desigur acntringerii Ca si cum trupul ce doate gi plinge de-ar fi imens, din granit ar fi vesnic cum ne-am putea amagi ind nici cei ce Iucrau in desert nu mai credeau in nimic ma mai credeau si stia stiaw cf zidese © ruin cu © voluptate a mortit Egipet al frieii 0 dor iata Cuvintul ce n-a asfintit ti se-arata celor incepatori in chip de rob si tat color ce-1 pot urma pe muntele Inalt al schimbarit sale 1a fata tn adevar si viaja Cind Cuvintul fn noi se arata asa Juminind, aga clar gi fafa Lut straluceste ca soarele atunci hainele lui se fac albe 403 si hainele sint cuvintul Duneivestiri a biruinjel desavirsite ‘supra mortii 108 BALADA Pastire sé fi fost, nu te eintam mai aproape, rost lumii te giseam jarba ta #8 ff fost, pe cel mormint cum te mai cintam fara de cuvint fructé bucurind ochii, gura, n-ag fi putut descrie cit-n veci trezie am pierdut rizind 108 TUBIRE In noapte agteptam, Te asteptam de Tine mi-era sete, de Tine atinse ‘ca de adiere strunele si n-am mai fost ‘Singur si noaptea s-a facut © luminare aprinsti viata mea e un val ce-mi acoperé chipul gindurile mele, ce nu pot Inc& sé fie numai iubire nebun, pentru atit de neomeneasca iubire ‘cum nu meal uitat cum m-ai chemat, cum sopteat Js-mi tacerea Ta cuvintele Tale inima inimii de (érina risuflarea pimintului 108 nu Te mai pot ascunde fafa pllplie tn ochii mei in paloarea fetei mele pe buzele mele Plcoapele Tale se vor lisa peste cer este lucruri, fete-nlacrimate si va Incepe ceea ce ai dorit cceea ce ai iubit pentru totdeauna viata sau moartea Infelepciunea sau milul até sansa si nu-i declt un pas un gind dincolo de cer, in lumina dincolo de cer, fn bunatate frumusetea Ta cine o va spune yar NUNTA — ,Stapinul meu, ce este acum in miezul iernit cei acest miros adine de crini, cind incé ninge ? si-aceasta adiere, fara nume ce arde, arde ca de o sete, ca de o blindete fncit, stapine, s-a stins In mine orice dorinté gi trupul mi-e stréin. Uimit de pared s-ar invegminta-n ticere sh nu piarda nimic rostind. — ,Alleas Doamna mea, tu nu ai teame fe dragostea venind nefnserata ramfi fecioara, sora fii-mi mireas& dragostea nu va trece, nici din inimi pacea nu se va spulbera, ramfi aleasa fii erin curat si fi-va pururi viata 108 caci moartea te va duce fn lumin& de care nu putem acum grai te ristigneste sora mea oricirei patimi ca numa-n Dragoste Invesmintati sé fim 109 MARTURISIRE dar din aceasta nimie nu va putea intra in vers cack versul Imi e stréin ca marmura, euritmie stiu totul ast despre poezie ny mai pot fi decit stingaci si searbad 0 alt cale se deschide azi ea e gi vers gi lege $i masurd dar nu mA pot Intoarce ca sd scad dintre pacate partea mea de urd a, poate, lenesii din cer ort albi pe care vintul it preschimb& sint Iucrurl ce au intré-n nici o limba stat asteptat acolo unde pier urechile atente sf lumina puting a priviril, am venit ca 88 trdlese din nou sa nu am vina de-a nu fi spus cuvintul mintuirit stat tIndr, obosit acum de ipsa de tinerete st de ascultare a0 faceti ce vre{i, am marturisit, El va veni din nou si pentru fiecare igi va depune mirturia sa eu am uitat de frica si tristetea nu mai am de strabatut deft propria-mi umbré, inserarea fiinjel mele, Doamne, am aflat celor ce au sfirsit un Inceput m1 si clnd voi fi in tine, Lumina Inconjurat de lumina spulberd acoperdmintul acesta tesut peste ochi peste inima aratd-Te, ard tn mine vistierlile morfii vino, aproape mormint {ji sint Invie fn mine tun secerig al secerigului eind neghina TAINA DESAVIRSIRIT ingradeste dar rautatea da-i un sfirgit, si-nceteze nebunia lor cea Insetatd de singe tritese revarsarea rutafil peste suflet gi inima vindeed, lind luminindu-se pururea blind’ taina a tainelor, Inceputul bucuriei cael va vent o 2i, 0 21 desdivirsind cosmosul sufletelor si al atomilor © zi a rasplatirit pentru tot singele varsat in ascuns pentru toatd setrba si sila © ai a tuturor oamenilor aoe ea vu ASCUTA wna taina desdvirsirll poate unul, acela unul si pentru tofi coi din jur fara nici 9 importanta 4 naseuta lumind dinainte de luceatir e de fata pretutindent e tn mine si-nsoning val acopera sd nu ne orbeased adevérul ‘ochii nostri de {arin nu mai pot cunoaste cerul pomul Inflorind lumina 1 se risipea-n vazduh sufletul inmiresmat al petalei fara vind jubirea ca roua tn flécéri si ca flacdra deasupra apel TUBIRE eu voiam doar sa infeleg lumea si iat imi arati ce o-nconjoara cei inafara ei, tnafara cuvintelor eu vroiam doar sé amin moartea si infringerea si tu dintr-o data imi spui iubeste-ma niciodata, nimie nu va mai birui, dar ceea ce vei vedea vei auzi, vei tral va fi mai mult dectt vesnicia crede si apart curatd, inima ta ma apropii de Tine si Tu ‘mai mult decit soarele ma prefuiesti mai curat ea lumina cea mai aseunsi privirli ma doresti viu, asemenea abia banuifilor ingeri, cei care varuyt de ochi, de ceaga inimilor si mai mult decit ingerii cum sd Infeleg sa iubese atita iubire cum ma aperi, binecuvintat fi bucurie, asezi ‘Tu in mine cum ma iubegti cum nu ma lagi singur nici tn vis nici in moarte nici ia bueurie fii desvirsirea gi setea de desivirsire injelegerca si desdvirsita injelegere nici mu pot fi 16 ur STRAVEZIME ANASTASIA ita odihna blindetea candelei ti arde catia pogoramint Xm inka sofianie ce nu mai stie nimie asemeni, in Iubire, pe pimint stiu, vom muri dar cita splendoare ! us strain, 1uminind aproape cuvint, aproape ningere numal taind si numai dar nevzut deasupra adincului nimi fara sf gtiu fard A pot Infelege 19 ANASTASIA Sn trupul acesta aproape infrint fn singele acesta potrivaie ce rug si-a aprins itoarea sa viata t TU de peste cuvinte de peste cer ©, eft mi-a fost de aproape fn veacul acesta, stiryegte-te, noapte, de sete Incepi, tain’ de fier 120 121 ANASTASIA VICLEIM Pamintul inimii roud facd-se cer tun cer araind 12 Inconjurata de flacdri, strigare in biruinta 138 POEM larta-ma ingaduie-mi s4 seriu despre pamint, pamint fiina si despre cer daca sint cer si iarba 124 Tu asd, daed nu iubesti cuvintele si inghete nerostite chiar daci nu vei infelege pind Ia moarte, crede-ma oricine ai fi, esti mepretuit © jubire de peste moarte, neomeneascd dragoste, Iindumnezeind a deschis cerurile pind Ja ultime suflare cca tu 58 primesti in potirul inimil tale — cum ‘nu poate cuprinde, nici spune a tu si fnvefi s8 nu mai mori, niciodats 128 ACUM ma simt acum atit de vechi Inelt : e bine nimie nu mi-e acum strain mi-e dor de mine tnsumi raspindit tn lume 15 NECUPRINSUL nu vei mai avea soarele ca lumina ziua gi stralucirea nu te va mai lumina necuprinsul va risipl peste tine nelnserata Tui lumind zilele intristarli au un sfirsit 127 TUBIRE, lumina-va taina iar numal nevdzut s8 vada din nou cum incep, In slava cele ce pareau morminte ucruri si asezdiminte dinduntra, din afar tinuind vor lumina esti in mine ca-n mormint jarti-md sint din pamint numai ziduri vid afard zid ¢ cerul, ne desparte iubindu-ma, vit prin moarte INTREAGA LUME NU-I DECIT UN CORT intreaga lume nu-i deelt un eort frumos, aproape, am privit 2épada dar cilator venit-a de departe asemeni mie, pare un infrint si nimeni nu-i asemenea cu dinsul fii bun si iartd si mereu iubeste chiar dacd sulita patrunde-n coaste si aripa Sgt las peste singe iubeste chiar daca nebunii Incep masaerul nui lasa caura isi alba partea ei in tine ti spun cuvinte mult mai vechi ca lumea nu plinge moartea, iata mor fn tine a 58 nfelegi lumina lind Yi adue fn dar cum nu vazurd infelepfit lumit respird vesnicia sind cu gind 128 129 VIATA DIN LITERE ascultdi-ma din litere ca dintr-o urna am venit sd-ji spun adevarul fam venit s&-ti vestese biruinja < Ul vel mai gusta moartea cu tristete ci o vel astepta senin stiind adevarul fii bun si blind bucuros si nefnvins numele ei, inviere rostindu-se in trup si In singe prea fnalt desdvirsita lumina dinaintea luminti 130 din cenusa numerelor din trupul cuvintelor cce se schimbé la fat din infelepciunea-nstelata ca din moarte, fnvie invie acum Cuvint necuprins 331 GALAX jmpuritati inte-un cristal, galaxiile cosmosul asemeni diamantului val, insofitor al durerii ceea ce pare acum risipire nevazuta, orbitoarea lumind inconfurati de 0 cosmicd noapte ce pare straind cu stelele adincind intunericul nematdorindu-l 0 margine cerurile Inghetind singurdtatt nemurirea numit nebunie i doar secunda vrednied a fi plins’ nea avut niciodatd granit Indeajuns pentru a-si ardta locul mortii ‘SB alegi esti chemat™ Intre viaf’ si moarte 0, nevinovatie numai tu nu pot! fl Invinsa 132 EA E O PASARE era toamna, ploua, incepuse In el o lumind, un cer tainic 38 se destasoare ca petalele lotusului Lidia — Angela ea © 0 pasire. O pasire-n cer ea © un cer ascultind cu inima, cu gindul, Sufletul ei insetat de eternitate ‘ea Ingenuncheaz usor, ca 0 povard de roud sufletul ei ce ne cheama numai citre lumina pentru cé ea $l are in inima nu cuteaz a privi fn inima sa cea priveste Inmiresmind, ea chiar este izvor de miresme In gind ea € 0 soapts eae gindul cel tainie al vietil nici sftryit| 133 jntci mthnire ea atinge si vindecd, pentru stilpul de flacira dinaintea degertului atinge rlnile va iubi va iubi ca un viscol néprasnic smulgind din radaciné uscdciunea uitarii fea va iubi cao insula verde-nflorind In jurul fintinti Intre nisipuri 134 TUBIRE, INTELEPCIUNE FARA SFIRSIT asemenea apei odihna asemenea noptii mai sus, mai adine fata ta pllptic In ochii mei simu o vad pe buzele mele sint cuvinte si nu Te aud Jn inima inimit de {arind singele tu Imi zvieneste {in rasuflarea pamintului, Tu, tmi esti aer cu pleoapele te-ag acoperi nu eu, Tu traieste In mine. Tu, ce privesti ca o flackra mistuind de Tine mi-e sete In taina Te-am cules ca pe o vie rodul Téu, belsug vinul acesta, vinul acesta trupul tau inflorind deasupra mori 135 Tu, iubire Infelepeiune fara sfirgit, 136 BIZANT ‘numai asemenea hazard iviri ale punctului, unde dispar impotriviri ale muntelui, ce se ridicd si se arunci-n mare numai asemenea har te mai apairi freversibilé flacara clegie a matematicli, aura a sfinjilor, cind sint tngropati {In desenul, subtire, chenar ce icoand cu ochil asfintiti sub un cer numai soare se sapa vegmintul lor Intr-un vint neclintit patrate, teiunghiuri, wimire buccrati-vé, bucurafi-v8, spun cu bltndete fin cerurile sulurt; 0 carte 437 far moarte atunct st acum 18 0, CUM ADEVARUL ©, cum adevarul apele-nfioara si cum ne nastem a doua oara atit de aproape de cer mai aproape de noi dectt sufletul era Lumina lar gi iar Lumina, minune, iertare si cum s-a schimbat cum 0 intuneed vina insetaji sintem gl nimic din tnalt din adincuri fu ne va odibni 139 CIT SINT INCA vIU in mine singereaza Adevarul In mine singereaza deasupra muntelui amardciunii de s-ar schimba la fafa, acum lt sint Inc viu 140 CA UN ALT CER AL INIMIT dincolo de usa e lumina aproape, aproape de tine cred, tncearea deschide revarsarea de raze si numal tu, numai tu esti vinovat, deschide si vei afla usa se deschide fn tine Insuti pentru ca afard ‘si inunde sufletul ca 0 candela aprinde-I, sf se vada si atunei intrd-n inima ultimul oe al fiintei suprema lumina m1 EA TACE CA 0 MIRFASMA Fa tace cum numai

    S-ar putea să vă placă și