Introducere:

Un om al Lui Dumnezeu spunea:

’’A venit bunastarea?-Multumeste-I Lui Dumnezeu si bunastarea iti va fi
temeinica .
A sosit nenorocirea?-Multumeste-I Lui Dumnezeu si nenorocirea se va
curma.’’

I.CE ESTE RECUNOSTINTA?

* O trasatura de caracter pozitiva care are la baza o experienta pozitiva;
Ex: Cei zece leprosi
* Este o trasatura de caracter dorita si apreciata de Dumnezeu;
*-Este o trasatura de caracter care adanceste respectul fata de Dumnezeu
si bineinteles fata de semeni.
*-este o jertfa (o gest sau fapta prin care recunoastem ca tot ce suntem si
avem
este de la El si pentru El.

Acum, la începutul acestui sabat deosebit, doresc să primiţi salutul

fratelui Lucian Cristescu şi vă invităm să zăboviţi câteva momente şi nu
numai, în jurul acestui cuvânt menţionat ca titlu.

În rândurile următoare nu voi spune nimic nou şi nu voi prezenta un

tablou complet, nicidecum, ci intenţia mea este doar să aduc în atenţie
câteva idei despre frumosul „mulţumesc” si despre recunostinat:

IV.CE SE INTAMPLA CAND MULTUMIM?

*-Dumnezeu este proslavit
Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce
veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”
(Psalmi 50:23)
 *-Este tot timpul binecuvantat
Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are
un ospăţ necurmat. (Proverbe 15:15)

*-Implinim o parte din Voia lui Dumnezeu

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia
lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. (1 Tesaloniceni 5:18)

*-Aduce castig
Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.
(1 Timotei 6:6)

V.AM MOTIVE DE MULTUMIRE?

Pentru bunatatea si dragostea lui Dumnezeu;

Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!
(Psalmi 118:29)

Pentru protectia Sa;

Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut; Îţi
voi aduce jertfe de mulţumire. Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în
lumina celor vii. (Psalmi 56:12-13)

Pentru mantuire izbavire

Te laud, pentru că m-ai ascultat, pentru că m-ai mântuit. (Psalmi
118:21)
O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de
moarte…? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul
nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu
firea pământească slujesc legii păcatului. (Romani 7:24-25)
Mă bucur extraordinar că în orice moment ne putem prezenta cu bine în
faţa Domnului, fie că este vorba de un nou Sabat fie ca avem parte de
sfârşitul vreunui lucru, dar întotdeauna putem veni cu
un „mulţumesc” înaintea Domnului nostru.

Laudă şi mulţumiri i se cuvin Dumnezeului nostru minunat pentru

modul deosebit în care ca Tată ceresc iubitor ne poartă de grijă fiindu-ne
un ajutor în fiecare clipă.

Toti avem multiple motive pentru care sa ii multumim lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt să ne ia în stăpănire mintea şi inima noastră zilnic şi El să

conducă gândurile şi simţămintele noastre astfel încăt lucrarea Sa să se
poată indeplinii pe deplin.

Deseori avem ocazia să ne revizuim viaţa, să ne cercetăm inima şi să

tregem o concluzie, să vedem măna lui Dumnezeu.

Putem spune pe bună dreptate că ar trebui să avem momente când să

venim inaintea lui cu inima plină de mulţumire.

Haideţi să vedem în Cuvântul lui Dumnezeu la 1 Tesaloniceni 5:18 şi să

găsim clar care este voia lui Dumnezeu cu privire la noi.

„Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia
lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”

Extraordinar cât de simplu, cât de clar si direct ne vorbeste Dumnezeu.

El niciodata nu caută să ne bage în vreo încurcătură ca să nu mai ştim ce
vrea de la noi. Lăudat sa fie Dumnezeu şi pentu lucrul acesta.

Lui Dumnezeu îi putem mulţumi în multe feluri, putem s-o facem prin
rugăciune, prin cântare şi aşa mai departe .

Acum, cu inimile deschise în faţa acestui Dumnezeu atât de bun cu noi

descoperim că sunt multe lucruri pentru care ne putem exprima
recunostinţa faţă de El.
Pur şi simplu nu trebuie să facem altceva ci doar să simţim bucuria ce
ne-o dă fiecare motiv de mulţumire, pe care îl conştientizăm, la adresa
lui Dumnezeu.

Poate cineva simte şi ar spune: – iţi mulţumesc Doamne pentru că Tu

exişti, altul poate ar mulţumii pentru vreo faptă sau eveniment anume,
deci să ne bucurăm în inima noastră, în viaţa noastră şi în familiile
noastre sau împreuna cu semenii noştrii, aducând mulţumuri
Dumnezeului nostru în orice clipă.

Nimic nu ne poate aduce mai multă bucurie decât atunci când ne unim
cu mulţumire în activităţile noastre şi mai ales în aducerea la îndeplinire
a misiunii noastre pe acest pământ.

În Coloseni 3:17 Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbeste astfel: „Şi orice

faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului
Isus, şi mulţumiţi prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”

Da, este un lucru bun şi indicat, chiar Dumnezeu priveşte foarte bine că
noi în tot ceea ce facem suntem obişnuiţi sa-I cerem ajutorul lui
Dumnezeu, dar să ne gândim bine oare nu care cumva noi căteodata
uităm ca după ce Domnul nostru este plin de îndurare şi în dragostea Sa
ne ajuta chiar mai mult decât putem noi sa-i cerem, oare nu cumva pe
urmă noi uităm să-I mulţumim chiar de fiecare dată?

Să ne cercetăm şi să ţinem cont ca niciodată să nu mai pacătuim prin

lipsa noastra de recunoştinţă ci întotdeauna sa fim gata pentru a fi
mulţumitori lui Dumnezeu.

Pentru a ne întări în deciziile luate, e bine să căutăm exemplul Domnului

nostru Isus Hristos.

Să vedem ce zice în: Ioan 11:41 „Au luat dar piatra din locul unde
zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: ,,Tată, ‘ţi
mulţumesc că M’ai ascultat.”
Extraordinar, însuşi Fiul lui Dumnezeu spune Tată iţi multumesc, cu atât
mai mult noi oare ce avem de făcut???

Tatăl nostru Ceresc să ne ajute ca întreaga viaţa noastră să fim în stare ca

aşa cum zice în Psalmul 50, să-L proslăvim pe Dumnezeul nostru
aducandu-i mulţumiri ca jertfă.

Odată, într-o predică de Ziua Recunoştinţei, am împărtăşit următoarea

istorisire. Un om sărac, obosit de viaţa sa nefericită, s-a decis să se roage
şi să Îi ceară lui Dumnezeu să îi rezolve problemele. Dumnezeu, în mila
Sa infinită, a răspuns cererii acestui om, oferindu-i zece banane. Omul
trebuia să dea la schimb trei banane pentru o casă, trei pentru mâncare,
trei pentru haine, pentru a înlocui zdrenţele rupte pe care le purta. Omul
trebuia să ofere ultima banană lui Dumnezeu, în semn de mulţumire
pentru toate câte a făcut Dumnezeu pentru el. Omul cel fericit a
schimbat cele trei banane pentru o casă, trei pentru mâncare şi trei pentru
haine. Apoi a observat că „banana de mulţumire”, rezervată ca un dar de
mulţumire, era mult mai mare, mai frumoasă şi mai atractivă decât
fuseseră celelalte. Promitea a fi mai bună şi la gust.

Sedus de această observaţie, omul s-a gândit: Dumnezeu are argint şi

aur! El este Creatorul tuturor în ceruri şi pe pământ. El nu va avea
nevoie de această banană. Şi omul a mâncat banana în loc să o dea lui
Dumnezeu pentru a-şi exprima mulţumirea, după cum i s-a cerut să facă.
El aproape şi-a exprimat mulţumirea, dar, în ultimul minut, a făcut exact
invers.

Această mică poveste ilustrează cât de egoişti putem fi cu Dumnezeu. El

ne dă zilnic multe binecuvântări, dar atât de adesea dăm greş în a le
aprecia aşa cum ar trebui. Poate că „ne gândim să mulţumim”, dar stăm
în tărâmul lui „aproape”, punând propriile noastre dorinţe deasupra
mulţumirii lui Dumnezeu. Luis Fernando Verissimo, un scriitor
brazilian, spunea că „aproape” poate aduce nesiguranţă şi dezamăgire
pentru că ne aduce aminte de tot ce ar fi putut să fie. ,Aproape” se
apropie de punct, dar niciodată nu îl atinge. Astfel, aş concluziona că o
persoană care aproape a mulţumit, de fapt, nu a mulţumit niciodată cu
adevărat.

De ce ne rugăm stăruitor pentru binecuvântări dacă, atunci când vin,

neglijăm să mulţumim cum se cuvine lui Dumnezeu pentru ele? Pavel
spune că avem nevoie să oferim mulţumirile noastre în toate, pentru că
aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la noi. Din nefericire, mulţi
dintre noi stăm pe „aproape”, lăsând „Iţi mulţumesc” pentru mai târziu –
şi se pierde.

Dragi ascultatori, cu toate că Dumnezeu deţine totul, El Se apleacă cu

milă pentru a primi cu bucurie mulţumirile noastre pentru
binecuvântările primite. Să nu stăm „aproape”, ci să Îi mulţumim. Să Îi
predăm inimile noastre. Să aveţi o inimă mulţumitoare pentru că o inimă
aproape mulţumitoare este o inimă care nu mulţumeşte niciodată.

Incheiere:
Cum stai cu multumirea fata de Dumnezeu?
Multumirea se invata prin intrebuintare sau deprindere

Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins
să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. (Filipeni 4:11)

Sa invatam sa fim multumitori lui Dumnezeu in orice situatie a vietii.

Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus
numele Eben-Ezer, zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.”
(1 Samuel 7:12)

Merita sa-I multumim pentru toate lucrurile.