Recunoștința, indicator al drumului

Des:639
(Introducere ) Slide 1
Cum ar arata viața dumneavoastră dacă mâine dimineața când v-ați trezii ați avea
lucrurile pentru care ați fost mulțumitori astăzi?
Poate nu neapărat astăzi, căci e Sabat o zi plină de recunoștință si bucurie. Dar o
alta zi.(Slide 2)
Ce lucruri ar lipsi? Ce oameni nu ar ai fii lângă noi? Sau din contră ce lucruri am
mai avea in plus?(Slide 3)
Recunoștința este definita de bio-chimistul Has seile ca fiind cea mai înalta emoție
umana.
Dicționarul explicative al limbii romana spune ca recunoștința se definește ca
datorie sau obligație morala către bine factor. Niste cuvinte destul de dure, niste
cuvinte care de obicei dorim sa ne detasam, nu ne place sa fie ceva obligatoriu. In
schimb. Recunoștința aici spune ca nu e firească/ naturală. Ci ea izvorăște din ceva
si ne îndatorează față de cineva.
Cuvântul recunoștință nu apare niciodată in scriptura. Însă întâlnim un alt cuvânt,
MULTUMIRE.
In vechiul testament nu apare niciodată singur. Ci in 3 Expresii (slide 4,5,6)
Asa cum vedem in practicile vechiului testament _ jertfele de mulțumire
_ In cântece de bucurie
_ strigate de mulțumire
(slide 7)
Recunoștința nu poate sa fie sinonim cu Mulțumire. Pentru ca se referă la un aspect
diferit. Mulțumirea este exprimarea recunoștinței. Din moment ce recunoștința este
ceea ce simțim, ceea ce se naște din sufletul nostru când primim cv de la un
binefăcător mulțumirea este ceea ce facem cu ceea ce simțim. Așa cum întâlnim in
scriptura, mulțumirea înseamnă un act, o jertfa, un cântec, un strigat.
In noul testament găsim mulțumirea si ca stare propriu zisa dar si in sintaxa
“cuvinte de mulțumire.”
Sa ne gândim mai in profunzime la cuvântul recunoștință. Cuvântul de baza este
verbul recunoaște. Cu alte cuvinte, sa fii recunoscător înseamnă sa vezi, sa observi
si chiar sa recunoști acele lucruri din viața ta care nu sunt acolo de nicăieri, ci pe
care le-ai primit. (slide 8)
In continuare îmi doresc sa deschidem biblia in evanghelia după Luca 17:11(citești
pana la 14)
Acest pasaj spune frumoasa poveste a unei vindecări, prin care Isus nu folosește
cuvinte nici atingeri ci ii îndeamnă pe acești leproși sa se duca sa se arate
preotului. (slide)
Sa citim de la 15-16.
Încerc sa îmi imaginez bucuria fără margini pe care au avut-o acești 10 leproși
atunci când s-au văzut vindecați, acest eveniment care le-a schimbat viața. Probabil
au auzit de Isus Hristos au sperat sa îl întâlnească si in sfârșit s-a întâmplat. Intru
cat sa alerge sa se arate preotului sa constate vindecarea si sa mergă la familiile lor.
In schimb unul din ei se oprește, se întoarce si ajunge la picioarele Mântuitorului.
In inima sa s-a născut recunoștința. Si recunoștința a fost cea care la făcut sa se
întoarcă spre Isus. Citind acest pasaj se naște întrebarea. Doamne eu din ce
categorie fac parte? Daca as fi fost printre cei 10 leproși m-as fii oprit si întors la
tine sau as fi continuat sa merg cuprins de bucurie? Pasajul ne învață ca
mulțumirea devine o alegere. Alegi sa te întorci, sa cânți, sa strigi de bucurie, sa
folosești cuvinte prin care sa fii recunoscător.
Alegi sa fii recunoscător. Când ai fost ultima data recunoscător si ai arătat-o?
Toți oamenii sunt binecuvântați de Dumnezeu. Sunteți de acord? Fiecare dintre noi
ne asemănam cu cei 10 leproși într-un fel sau altul. Însă nu toți vedem
binecuvântarea lui D. in viața noastră. (slide9,10,11)
- Nemulțumitori
- Vad frumusețea dar e o obișnuința(nu ne mă impresionează harul)
- Acaparează binecuvântarea
Slide 12
Binecuvântarea este ceva ce primim, ceva ce nu am meritat, ceva ce nu am făcut
pentru a primi. Deci este un dar. Asta înseamnă ca avem un dăruitor si noi cei care
primim. Acest lucru spune ca avem un binefăcător si noi cei care primim.

Asta ne face sa pierdem din vedere acesta relație dintre binefăcător si cel care
primește,.... binecuvântarea își pierde din sens. Darurile devin un fel de lian care
leagă sau consolidează o relație. Dar atunci când pierdem din vedere relația
binecuvântarea nu iți atinge scopul.

Si ce fac cei 9 leproși? Se bucura atât de tare încât fericirea lor se axează pe
persoana lor si îl uita pe Mântuitor. Acest lucru se aseamănă cu un copil care își
așteaptă tatăl dintr-o călătorie lunga pe mai multe zile. Si tatăl ii cumpăra o jucărie
copilului. Sa ii facă o bucurie. Apoi când ajunge acasă si ii da jucăria el bucuros o
ia, se duce in camera sa, o scoate din cutie, o asamblează si se bucura de ea. Dar el
pierde din vedere ca nu l-a îmbrățișat pe tatăl său, nu ia mulțumit si m-ai mult,
copilașul l-a așteptat pe tată să se bucure de el nu de jucărie. De cate ori ne aflam
si noi in aceeași situație? Primim din mana lui Dumnezeu lucruri si nici măcar nu
mulțumim sau nici măcar nu conștientizam ca trebuie sa mulțumim.
Dar aici intervine recunoștința. Devine combustibilul care umple inima de sus si
alimentează zâmbetul, mulțumirea, bucuria, optimismul din viața noastră, si ne
face sa ne bucuram in fiecare zi de bucurii si de încercări si ne ajuta sa îl lăudam pe
Dumnezeu in toate.
As vrea sa ne gândim fiecare dintre noi la viața noastră, recunoaștem iubirea lui D?
O mai vedem? Ne mai impresionează harul său?
Sau consideram ca sunt recompense pentru ce creștin bun suntem si pentru ca ne
facem treaba bine?
Daca nu, haideți sa îl rugam pe D. sa dea jos valul de negativism de nemulțumire
si sa vedem harul care colorează viața noastră. O viața trăită într-o lume gri.
Daca da, daca inima noastră abunda de bucurie si de recunoștința haideți sa Îl
lăudam ca El este cel care ne-a dat-o. El este izvorul bucuriei noastre. Si el este cel
care a făcut aceasta zi si ne-a dat-o. Amin!
Slide 13
Haideți sa ne grupam cate 2-3 persoane si cu credință in cuvintele Domnului Isus
care a zis ca acolo unde sunt 2 sau 3 acolo va fii si El, sa îl rugam sa ne ajute sa ne
oprim sa ne întoarcem si sa ii mulțumim pentru ce ace face pentru noi.