ZALANA ANDREI TINO DORIN

CLASA a IX a A
Referat Logica si Argumentare
Semestrul II
ARGUMENTARE ŞI CONTRAARGUMENTARE
Încă de la cele mai fragede vârste, copilul s-a întrebat: „de ce?, de ce oare,
dar...de ce?” căutând sa obțină răspunsuri însoțite de argumente pentru care nu
avea o baza logica, ci poate doar empirica, experimentala, poate din pura
curiozitate sau ca forma de cunoaștere.
Demersul nostru in analiza argumentării si contraargumentării pornește
așadar de la nevoia omului de a obține răspuns la întrebarea : de ce?
Ca si adolescenți avem nevoie de o analiza a argumentelor pentru a ne
fundamenta un raționament logic necesar adaptării la viața cotidiana si implicit
găsirea celui mai bun argument sau contraargument la o anumita situație problema.
Așadar, avem nevoie sa învățam tehnicile argumentării si mai ales ale
contraargumentării pentru a lua decizii cat mai corecte, in cunoștință de cauza
evitând pe cat posibil manipularea prezenta astăzi in toate mediile de comunicare.
Dar ce este argumentarea si contraargumentarea?
Argumentarea este o construcție raționala formata din propoziții numite
probe sau temeiuri (argumente) care sunt utilizate pentru demonstrarea sau
respingerea unei teze in temeiul relațiilor logice si faptice ce se stabilesc intre
temeiuri si teza.
Argumentarea este, în esenţă, un dialog între interlocutorii care prezintă
dovezi pentru sau împotriva unei teze. Unul dintre ei susţine o teză în faţa celuilalt
şi aduce argumente pentru a-l convinge pe acesta din urmă de adevărul tezei.
Cum si când argumentam?
Cele mai frecvente situatii de argumentare si contraargumentare care apar în:
a) conversatie;
b) dezbatere;
c) discursuri publice;
 d) eseuri;
e) presã.
În conversatie, argumentarea este mai mult sau mai putin riguroasã.
Întelegem de obicei prin conversatie o convorbire cu o prietenã sau un prieten, cu
un coleg sau o persoanã cunoscutã. În asemenea cazuri convingerile personale,
afectivitatea si sensibilitatea noastrã s-ar putea sã primeze.
Sunt însã si situatii în care o conversatie este extrem de riguroasã si bine
argumentatã. În acest caz ea este o dezbatere în care cele douã persoane discutã
cât se poate de argumentat din punct de vedere logic sau teoretic ex: oameni de
stiintã, filozofi sau artisti. Dezbateri putem vedea si in televiziune la mese rotunde
intre diverse personalitati sau politicieni.
O dezbatere în care douã persoane sustin puncte de vedere opuse poate
deveni publicã. În aceste conditii fiecare dintre ele sustine discursuri publice care
trebuie sã convingã auditoriul cã cel care-l rosteste are dreptate. Persoana
respectiva va încerca sã convingã. Un politician, un profesor, un preot sunt
persoane care tin discursuri publice.
Atunci când dorim sã ne exprimãm concis punctul de vedere, ni-l putem
sistematiza în scris. Scriem un eseu. În acest caz ar trebui sã respectãm toate
regulile argumentãrii studiate pânã acum. De ex:
• sã exprimãm clar ideea pe care vrem sã o sustinem;
• sã separãm argumentãrile intermediare;
• sã avem argumente clare, adecvate si în numãr suficient;
• propozitiile pe care le luãm ca premise ale argumentelor noastre sã fie
adevãrate;
• rationamentele sã fie valide.
Atunci când argumentãrile si contraargumentãrile se desfãsoarã în
presã, situatia este putin diferitã. Într-adevãr, presupunem cã ziaristii respectã
anumite reguli referitoare la cum, despre ce si cât se poate scrie din ceea ce se stie.
Presupunem cã informatia este verificatã si cã ceea ce scriu ziarele este adevãrat,
dar din nefericire ne confruntam astazi cu conceptul de Fake news.
 A contraargumenta înseamnă a respinge sau a combate un argument. În
funcție de ținta „atacului”, contraargumentarea poate fi ofensivă, atunci când
respingem argumentul sau opinia unei alte persoane sau defensivă, atunci când
apărăm propriul argument, „atacat” de o altă persoană.
Cum contraargumentăm? Posibilitățile existente sunt multiple: contestarea
definițiilor sau semnificației date cuvintelor (atunci când acestea sunt incorecte sau
incomplete), respingerea exemplelor și dovezilor (atunci când acestea nu sunt
credibile, relevante sau suficient de generale), sublinierea faptului că pot decurge
consecințe cu un impact negativ (dăunător), punerea în evidență a erorilor de
argumentare (atunci când argumentul care ni se oferă nu este corect construit sau
este incomplet), indicarea unor exemple și dovezi cu o relevanță mai mare decât
cele aduse în discuție de oponent etc.
Construirea unui contraargument pentru opinia conform căreia „Copiii, în
calitate de persoane, trebuie să muncească.”
Flosim tehnica celor 4 S semnalizeaza, simbolizeaza, sprijina,
simtetizeaza
Pasul I – „Tu spui că și copiii ar trebui să muncească.”
Pasul II – „Eu, dimpotrivă, cred că niciun copil nu ar trebui să muncească.”
Pasul III – „Deoarece, munca timpurie afectează grav dezvoltarea
armonioasă a copilului. Pentru a se dezvolta armonios, a deveni o persoană care să
se poată pune în valoare, un copil trebuie să parcurgă, în ordine, anumite etape ale
vieții: educație și apoi muncă. Educația este etapa cea mai importantă a formării
sale, iar dacă copilul începe să muncească, atunci acesta nu ar mai avea timp
suficient să se dedice educației. În cele din urmă, copilul ar renunța să mai meargă
la școală pentru a munci, fapt care i-ar sărăci viitorul.”
Pasul IV – „De aceea, munca timpurie a copilului îi afectează dezvoltarea
armonioasă și mai ales evoluția viitoare. În consecință, copiii nu trebuie să
muncească.”
In concluzie este foarte important sa imvatam sa analizam critic informatiile
sa producem argumente si contraargumente corecte, fundamentate logic si .fara
contradictii.