“Pre Tine Te lăudăm, pre Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi

mulţumim, Doamne…” – PREDICA PĂRINTELUI ZAHARIA

ZAHAROU la Măn. Sfinţii Trei Ierarhi despre MULŢUMIREA
NEÎNCETATĂ LUI DUMNEZEU: “În Liturghie intrăm în părtăşia
darurilor tuturor sfinţilor” (AUDIO + TEXT)
cuvantul-ortodox.ro/2017/01/16/pre-tine-te-laudam-pre-tine-te-binecuvantam-tie-iti-multumim-doamne-predica-parintelui-zaharia-zahar

16.01.2017

Predica Arhimandritului Zaharia Zaharou la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi (Iasi) – 24 octombrie 2015

“În mijlocul Sfintei Liturghii cântăm: Pre Tine Te lăudăm, pre Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim,
Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru . Folosim trei verbe pentru a da mulţumire şi numai unul
pentru a aduce cereri înaintea lui Dumnezeu. Liturghia se mai numeşte şi Euharistie pentru că, în cadrul
Liturghiei, aducem mulţumită lui Dumnezeu pentru toate, căci El pe toate le-a făcut pentru noi. În fapt,
Dumnezeu a făcut totul pentru noi. Tot ce mai rămâne să-l facă este să ne dăruiască la Înviere trupurile întru
nestricăciune, ceea ce se va întâmpla în acea slăvită zi a Celei de a Doua Veniri a Domnului nostru Iisus
Hristos.

Liturghia este un act de aducere de mulţumită lui

Dumnezeu şi, sigur, noi aducem mulţumită lui
Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui către noi. În
Liturghie Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru acea
Jertfă nespusă prin care El ne-a răscumpărat pe noi
din robia păcatului şi a morţii. Atunci când
Dumnezeu ne deschide ochii inimii, nu are
sfârşit aducerea noastră de mulţumită lui
Dumnezeu; Îi mulţumim pentru toate lucrurile,
pentru toate binefacerile Lui către noi, ştiute şi
neştiute nouă. Îi mulţumim pentru fiecare
răsuflare de aer pe care o primim de la El şi, cu
cât Îi mulţumim mai mult, cu atât El revarsă mai
multe daruri asupra noastră. Şi nu putem să
primim mai multe de la El până când nu-I mulţumim
îndeajuns pentru cele pe care deja le-am primit.

Şi, aşa cum cerem iertare lui Dumnezeu nu numai

pentru păcatele ştiute nouă, ci şi pentru cele pe care nu ni le cunoaştem, tot aşa aducem mulţumită lui
Dumnezeu şi pentru binefacerile Lui către noi, pentru cele pe care le ştim şi de care suntem conştienţi,
şi pentru cele pe care nu le ştim, căci nu ne dăm seama de ele.

Iar pocăinţa desăvârşită pe care ne-o arată sfinţii este aceea prin care ei se pocăiesc nu numai de păcatele
lor, ci de păcatele întregii lumi. Deci, tot aşa, atunci când Îi mulţumim lui Dumnezeu, Îi mulţumim nu numai
pentru binefacerile pe care ni le-a făcut nouă, ci mulţumim pentru binefacerile pe care le-a revărsat
asupra a tot sufletul de pe faţa pământului. De aceea, în mijlocul Sfintei Liturghiei, Îi mulţumim lui Dumnezeu

1/5
pentru toate şi îi menţionăm pe toţi sfinţii şi Îi mulţumim Lui pentru toate binefacerile şi darurile pe care le-a oferit
sfinţilor Lui şi prin sfinţii Lui şi în această mulţumită culminăm cu: Mai ales pentru Preasfânta Preacurata
Maica Sa.

Şi, atunci când Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a revărsat în sfinţii Săi şi, mai cu
seamă, asupra Preasfintei Sale Maici, devenim părtaşi acestor daruri. Prin acest fel de mulţumire, intrăm în
părtăşie cu darurile Sfântului Duh, care le sunt dăruite tuturor sfinţilor. Şi în aceasta constă măreţia Liturghiei,
fiindcă în Liturghie intrăm în părtăşia darurilor tuturor sfinţilor. Şi, deşi suntem săraci, devenim bogaţi prin
darurile tuturor sfinţilor. Iată de ce, după fiecare Liturghie, ieşim bucuroşi, renăscuţi, pentru că ne-am
umplut de harul tuturor sfinţilor.

Dumnezeu ştia că nimeni nu poate să cuprindă plinătatea darurilor Lui către om. De aceea a desăvârşit
în istorie un trup, un trup care este Biserica Sa, căruia i-a dăruit toate darurile Harului Său. Pentru noi
este de ajuns ca prin mica noastră pocăinţă să lucrăm micul nostru dar, prin care ne legăm la acest trup
care este Biserica şi care conţine toate celelalte daruri. Şi această lucrare a noastră mică ne va face
părtaşi darurilor tuturor sfinţilor din cer şi tuturor aleşilor Săi de pe pământ. Iată de ce e o aşa de mare
binecuvântare să fim membri ai Bisericii lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola către Efeseni că nu putem înţelege deplina şi desăvârşita dragoste a lui
Dumnezeu decât atunci când ne aflăm în părtăşie cu toţi sfinţii. Deci nu ne mântuim prin virtuţile noastre,
prin meritele noastre, ci ne mântuim prin darurile lui Dumnezeu şi prin mijlocirile tuturor sfinţilor. Şi
aceasta atâta timp cât rămânem oameni care aducem mulţumită lui Dumnezeu. Şi toate realizările
sfinţilor nu sunt decât rodul darului lui Dumnezeu către ei. Iar Dumnezeu i-a dăruit pe sfinţi în măsura în
care aceştia au primit cu recunoştinţă darul Lui.

2/5
Şi numai acele lucruri pentru care aducem mulţumită lui Dumnezeu că ni le-a dăruit devin ale noastre cu
adevărat.

Aducerea de mulţumită e un lucru mare, care trebuie învăţat tot timpul şi trebuie pus în practică tot
timpul. O să vă mai spun un cuvânt şi închei, căci este un lucru de mare importanţă: oamenii care-I
mulţumesc continuu lui Dumnezeu nu suferă niciodată de depresie. Pentru că, aducând mulţumită lui
Dumnezeu, toate umorile trupului nostru se preschimbă şi trăim în bucurie şi în mulţumită. Şi de aceea sfinţii
care gustau din acest har pe care-l împărtăşeşte Dumnezeu celor care-I aduc mulţumită continuau să
aducă mulţumită lui Dumnezeu şi atunci când erau în suferinţă şi în boală. Şi harul pe care-l primeau pentru
că erau mulţumitori creştea în ei încât biruiau moartea.

Noi, ortodocşii, suntem binecuvântaţi de Dumnezeu să avem Sfânta Liturghie şi, în cadrul ei, să putem să-L
cunoaştem pe Dumnezeu şi să facem un schimb de viaţă cu Dumnezeu. Este un schimb inegal de vieţi, căci
Dumnezeu este minunat în bunătatea Sa; noi Îi oferim viaţa noastră mică, stricăcioasă, mărginită, atunci
când spunem Ale tale dintru ale Tale, iar El este bucuros să-Şi pună propria Sa viaţă nemărginită şi
veşnică, spunând Sfintele sfinţilor. Deci, cu cât investim mai mult în acest schimb de viaţă care se petrece în
timpul Liturghiei, cu atât câştigăm mai mult. Nu-I putem mulţumi îndeajuns lui Dumnezeu, dar, chiar aşa cum
suntem, aducem slavă numelui Lui, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin“.

Legaturi:

Parintele Zaharia de la Essex – Cuvant de invatatura catre preoti, Durau, sept. 2011 (VIDEO):
“SA ADUCEM MULTUMIRE LUI DUMNEZEU continuu si pentru toate!”

“CÂNTAŢI DOMNULUI CÂNTARE NOUĂ…” – Arhim. Zaharia Zaharou ne descoperă “cum

tânjeşte Dumnezeu ca noi să ne smerim pentru a ne putea dărui încă şi mai mult har”.
RECUNOŞTINŢA FAŢĂ DE DUMNEZEU – IZVOR NESECAT DE INSUFLARE. “Ispita noutăţii”
vs. dinamica nesfarsita a vietii harului

CU O SINGURA INIMA, IN TRUPUL LUI HRISTOS. Cand “darurile unuia devin comoara
tuturor”… CHEILE CARE NE DESCHID USA ADANCULUI INIMII

3/5
 Invataturi VITALE pentru a trai CINCIZECIMEA ca pe un eveniment PERSONAL (II). Hranindu-
ne din Cuvantul si cu Trupul lui Hristos pentru A DOBANDI VIATA LUI. “Mustrarile Duhului
Sfant ne pregatesc sa primim darurile Sale”. TAINA SMERENIEI SFINTEI TREIMI si conditiile
pentru a primi si A NU PIERDE HARUL

SFANTA LITURGHIE si CINA CEA DE TAINA. Locul pregustarii Imparatiei lui Dumnezeu si
scoala vesniciei: “Hristos Însuşi este de faţă, Domnul locuieşte în mijlocul unşilor Săi pe
care îi zideşte drept Biserica Lui, Trupul Lui”

Parintele Zaharia Zaharou – raspunsuri duhovnicesti: CUM VOM PUTEA FACE FATA
VREMURILOR APOCALIPTICE?

– Cum sa facem sa nu cartim…?

– Aducand multumita lui Dumnezeu in toate, precum spune Sfantul Apostol (cf. 1 Tes. 5,
18), pentru ca noi trebuie sa fim oameni care aduc multumita lui Dumnezeu. Iarasi ne
intoarcem la ceea ce ne invata Liturghia. In mijlocul Liturghiei zicem: „Pe Tine Te
binecuvantam, pe Tine Te laudam, Ţie iti multumim si ne rugam Tie”. De trei ori ii
multumim Domnului si o singura data ii cerem ceva, pentru ca Dumnezeu a facut totul
pentru noi in afara de invierea trupului, care se va savarsi mai tarziu. Asa ca trebuie sa ne
deprindem sa multumim lui Dumnezeu in toate imprejurarile si pentru toate, chiar si
in necazuri.

Iertati-ma, va voi spune inca un mic secret pe care banuiesc ca-l stiti deja. Daca ne facem
un obicei din a aduce neincetat multumita lui Dumnezeu, El va deschide ochii
sufletului nostru incat sa vedem din ce in ce mai limpede binefacerile Lui fata de noi
si fata de semenii nostri. Pentru ca duhul recunostintei este un duh smerit. Sfantul
Apostol Pavel spune ca noi nu am primit duhul lumii acesteia, duhul mandriei, al patimilor
acestei lumi, ci am primit Duhul lui Dumnezeu prin care cunoastem cele daruite noua de El
(cf. 1 Cor. 2, 12). Asa incat cu cat aducem mai multa multumita, cu atat se
statorniceste in noi un duh smerit. Nu avem nimic pe care sa nu-l fi primit (cf. 1 Cor.
4, 7) si intreaga noastra fiinta este un imprumut de la Dumnezeu. Asa incat cu cat dam
mai multa multumita, cu atat vom primi mai imbelsugat un duh smerit si vom atrage
asupra noastra harul lui Dumnezeu care ne ajuta sa-I multumim si mai mult, sa-I
multumim chiar si pentru fiecare rasuflare pe care ne-o ingaduie. Şi in aceasta
dinamica a multumirii vine momentul in care ne incearca o mare mahnire pentru ca nu
suntem in stare sa-I aducem lui Dumnezeu multumita pe care I-o datoram si pe care o
merita. Acesta este inceputul pocaintei care se naste din recunostinta si acest fel de
pocainta nu are sfarsit pe pamant.

***

4/5
MEDITATIE DESPRE RECUNOSTINTA

SFANTUL IOAN GURA DE AUR (13 nov.) – MODEL DE RUGACIUNE: “Mulțumim ție, Doamne,
pentru toate binefacerile Tale, pentru cele care le știm și care nu le știm, pentru cele arătate
și cele nearătate…”

SLAVA LUI DUMNEZEU!

„Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? ”

Parintele Nicolae Steinhardt: DE AJUNS MIE, DOAMNE!

Meditatie zguduitoare la Pilda Fiului Risipitor a Arhim. Andrei Coroian: CHEMAREA

BRATELOR PARINTESTI ALE CELUI RASTIGNIT SI CHINUIT DE PACATELE NOASTRE…

Predici (audio si text) la Inmultirea painilor: INVATA SA MULTUMESTI LUI DUMNEZEU!

STIM SI CONSTIENTIZAM CE SE INTAMPLA IN SFANTA LITURGHIE? CU CE SI CUM NE

IMPARTASIM? Cuvinte trezitoare ale Sf. Ioan de Kronstadt (2)

5/5