Liceul Teologic Târgu-Jiu

LUCRARE DE ATESTAT

Coordonator,
Pr. Prof. Ionuț Pădureanu

Absolvent,
Ebîncă Rasa-Maria

Târgu - Jiu 2021

 Liceul Teologic Târgu-Jiu

UCENICII
SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

Coordonator,
Pr. Prof. Ionuț Pădureanu

Absolvent,
Ebîncă Rasa-Maria

Târgu - Jiu 2021

2
 CUPRINS

ARGUMENT....................................................................................................4

1. SFÂNTUL APOSTOL PAVEL – ASPECTE BIOGRAFICE...................5

2. UCENICII SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL...........................................7

3. UCENIȚELE SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL....................................11

CONCLUZII...................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................15

3
 ARGUMENT

Persoana Sfantului Apostol Pavel este mai bine cunoscută decât a

celorlalti Apostoli. Faptele Apostolilor si Epistolele sale ne procură informaţii
bogate despre viata si activitatea sa. Pe scena istoriei Bisericii primare, figura
uriasă a Sfantului Apostol Pavel, ramane dominant mai mult de două decenii.
În lunga sa activitate misionară Sfantul apostol Pavel a avut ucenici
convertiţi la creştinism de el care i-au fost de folos in tovărăşie pe
îndepartatele meleaguri vizitate.
Apostolul în activitatea sa practică s-a condus de principiul de a nu
lucra numai singur ci de a-şi asocia la lucrul său diferiţi colaboratori. Fiind
bun cunoscător de suflete, apostolul a avut pe lângă ucenicii pe care i-a
crescut el insuşi, o mulţime de tovarăşi bărbaţi şi femei. El întrebuinţează în
privinţa aceasta chiar un termen militar numindu-i „tovarăşi de luptă” ( Ep.
Filip. 2,25; Filimon 2).
Aceşti împreună lucrători ai Evangheliei sunt: Artemas, Andronic,
Epafras, Timotei, Filimon, Apollo, Barnaba, Ioan, Marcu, Luca, Sila,
Tit,Clement, Crescent, Iason Gaius,Epenet, Mnason, Acvila,Pudenţiu, Urban
şi Barnaba cu care Sfantul Pavel s-a însoţit în multe călătorii.

4
 1. SFÂNTUL APOSTOL PAVEL – ASPECTE
BIOGRAFICE

Încercând realizarea unui portret cât mai aproape de adevăr al

"apostolului neamurilor", exegeţii au încercat toate posibilităţile, dar fără a le
epuiza complet, pentru că portretul acestui mare apostol al lui Hristos este în
relaţie directă de dependenţă cu sensibilitatea sau preocuparea teologică a
unui cercetător sau cititor al Sfintei Scripturi. Putem spune multe despre
Sfântul Apostol Pavel, îl putem vedea ca pe un fondator al Bisericii locale, ca
pe un misionar, ca pe un păstor al comunităţii creştine, ca pe un teolog extrem
de nuanţat sau chiar ca pe un revoluţionar al vremii lui.1
Apostolul Pavel revendica pentru sine o patrie întreită, la care ţine cu
destulă mândrie: poporul iudeu, sânge din sângele său; oraşul grecesc, a cărui
înaltă atmosferă culturală şi socială a respirat-o din copilărie, şi imperiul
roman, de care îl lega dreptul pe cât de râvnit pe atât de onorabil de cetăţean
roman2.
Departe de a descrie caracterul unic al unui destin omenesc, autorul
Faptelor insistă pe acele trăsături ale personalităţii lui Pavel care vin în
întâmpinarea aşteptărilor epocii. Pavel este omul care vorbeşte pe şleau, genul
de filozof popular care ştie atât de bine să atingă sensibilitatea ascultătorilor.
Pavel este şi un aventurier, în sensul nobil al termenului, în măsura în care
şirul de încercări prin care trece confirmă o viaţă plină de merite, precum şi
calitatea sa de ales al lui Dumnezeu3.
Dar marea importanţă a sfântului apostol Pavel este aceea de a fi
răspândit Evanghelia la popoarele păgâne. Cu Pavel, Evanghelia devine un
bun universal, Hristos depăşind cadrul spaţiului ebraic, începe să se extindă în
întreaga lume, până la marginile pământului. Cu un delicat simţ şi tact
1
Pr. Dr. Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament, manual pentru seminariile teologice, Editura
Credinţa noastră, Bucureşti., 1992, p.144
2
Cf. G.T. MARCU, Saul din Tars, Sibiu 1939, p. 3.
3
Cf. M.F. BAZLEZ, Saint Paul, Paris 1991, pp. 8-9.

5
misionar, Pavel a dat doctrinei creştine noi motivaţii şi semnificaţii pentru a o
scoate din cadrul limitat al Palestinei şi a o face accesibilă naţiunilor păgâne.
Apostolul a străbătut cu mare grijă cetate cu cetate, toposul lumii greceşti şi
romane din vremea sa. El a purtat peste tot cu mare iubire şi grijă vestea cea
bună a mântuirii.
Ca protagonist al istoriei mântuirii şi prin contradicţiile ridicate ca şi
prin soluţiile propuse, Pavel este avizat să vorbească fiecărei generaţii de
creştini. Datorită acţiunilor neobosite întreprinse pentru a pune bazele câtor
mai multe comunităţi creştine în afara Palestinei, dar şi datorită felului cum a
pus şi a rezolvat probleme ale mântuirii, este firesc interesul studiilor de
teologie pentru Pavel şi lumea lui teologică.
Într-un mod absolut personal, Apostolul aprofundează şi extinde
actualizând conţinutul Evangheliilor. El aplică doctrina lui Hristos la situaţii
şi necesitaţi inedite cu cea mai mare atenţie pastorală şi realism religios,
având grijă de realitatea existentă în comunităţile creştine. Valorificând în
mod creativ noi metode de ermineutică, Pavel a fost pregătit să prezinte un
răspuns la toate problemele ridicate în vremea lui.4 Aceste metode sunt
actuale şi astăzi datorită culturii teologice generale ale marelui Apostol.
Nu trebuie uitat că Pavel s-a angajat în răspândirea noii învăţaturi,
trăind creştinismul într-un mod foarte personal şi profund. De aceea rămâne
pentru totdeauna un model de urmat, un model plenar de angajare totală în
serviciul lui Hristos. Din punct de vedere al importanţei pastorale, mesajul
teologic ridicat de Apostol este într-adevăr dinamizator pentru teologia de
astăzi. Apostolul întotdeauna acţionează în profunzime creând o reacţie
normală care depăşeşte formalismul, juridismul sau improvizaţia pastorală,
căci el se dăruieşte total comunităţii creştine, suferă şi se bucură cu ea.

4
Pr. Prof. Grigorie Marcu, Sf. Apostol Pavel despre modelul de vieţuire creştină, în Studii Teologice, an IX,
nr. 1-2/1957, p. 3-4

6
 Pavel reprezintă pentru întreaga sa operă, acel moment dincolo de
care învăţătură lui Iisus Hristos trece de limitele naţionale şi izolat geografice
ale Palestinei. Cu Pavel, Hristos va deveni universal. Iată de ce şi astăzi
personalitatea marelui Apostol Pavel poate şi trebuie să solicite interes.

7
 2. UCENICII SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

Artemas a fost ucenic şi colaborator important al Sfântului Pavel (Tit 3,

12) amintit după prima captivitate romană a acestuia. El este trimis împreună
cu Tihic de Apostol să suplinească pe Tit în Biserica din Creta pe timpul cât
acesta se afla la Nicopole5.
Andronic (Rom.16,7) a fost un important misionar al epocii apostolice,
prăznuit la 17 mai. A fost închis împreună cu apostolul Pavel în perioada în
care aceştia propovăduiau împreună Evaghelia în Orient. El s-a numărat
printre creştinii botezaţi la Ierusalim şi printre ucenicii Sfîntului Apostol în
şcoala de misionari pe care apostolii au înfiinţat-o, au condus-o şi au
dezvoltat-o în timpul căt s-au aflat în Cetatea Sfântă6.
Epafras a fost ucenicul Sfântului Apostol şi Episcopul Bisericii din
Colose. Fiind întemniţat cu Apostolul în Roma, acesta scrie despre el că este
„împreună cu mine pus în lanţuri în Hristos Iisus” (Filimon 23) iar colosenilor
le scrie „aţi primit învăţătura de la Epafras, iubitul, împreună cu noi slujitor,
care este pentru voi credincios al lui Hristos”(Col.1,7)7. Clement este unul din
cei mai importanţi colaboratori şi ucenici ai Sfântului Apostol. Este numit ca
atare de acesta dintr-un grup mai mare de împreună-lucrători care „au lptat
pentru Evanghelie”, numele lor fiind scrise in „Cartea vieţii”(Filipeni 4,3).
Un alt colaborator apropiat al Sfântului Pavel a fost Crescent (II Tim.
4,10), alături de care s-a aflat in detenţie la Roma. De asemenea Epafrodit
este prezentat de Sfântul Pavel drept „fratele si împreună cu mine lucrător şi
luptător” pentru propovăduirea Evangheliei (Filip. 2, 25). Epenet era unul
dintre primii convertiţi şi ucenici ai Apostolului in urma activităţii sale din
Efes, căruia Sfântul i se adresează cu apelativul „iubitul meu”(Rom. 16,5)8.

5
Pr. Prof. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Pavel , EIBMBOR, Bucureşti, 1996, p.330
6
Idem ,p. 329;
7
Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament , Editura Institutului biblic şi de misiune al BOR,
Bucureşşti, 1995; p.154;
8
Idem, p.96;

8
 Sfântul Apostol Timotei din cetatea Listra s-a făcut ucenic al
Apostolului Pavel şi scriitor şi propovăduitor al dumnezeieştii Evanghelii.
Mai în urmă, apostolul Pavel l-a pus episcope în Efes, după ce Sfântul Ioan
Evanghelistul, episcopul cel dintâi al Efesului, fusese izgonit de împăratul
Domiţian în insula Patmos.
Filimon este convertit împreună cu soţia sa de Sfântul Pavel la trecerea
acestuia prin Colose. Apostolul îi adresează o scrisoare „către Filimon” ce se
află în scrierile Noului Testament, plină de afecţiune şi înalte principii
morale9.
Apollo a fost încreştinat în Alexandria, fiind mai înainte ucenic al
Sfântului Ioan Botezătorul, după cum se deduce de la ucenicii din Efes, pe
care îi botează Sfântul Apostol Pavel în numele lui Hristos şi cărora le dă Duh
Sfânt(Fapte 19, 5-6). El devine colaborator al lui Tit şi Sfântului Pavel (Tit3,
13). Apare între cei Şaptezeci de ucenici ca episcop al Cezareei, prăznuit la 4
ianuarie10.
Barnaba făcea parte din cei şaptezeci de ucenici ai lui Hristos sau
apostoli mai mici. Cunoscând din copilărie pe Sfântul Pavel, după convertirea
acestuia îl duce la apostoli, în Ierusalim (Fapte 9, 27). Tot el îl duce pe Pavel
de la Tars la Antiohia Siriei unde au activat împreună ca un întreg. După
aceea l-a însoţit pe Pavel în primele lui călătorii misionare în Cipru, Antiohia
Pisidiei, Iconiu, Listra şi Derbe. În anii 49-50 iau parte amânndoi la Sinodul
Apostolilor la Ierusalim, ca delegaţi ai Bisericii din Antiohia Siriei, unde
Sinodul hotărât primirea păgânilor la credinţă fără obligativitatea tăierii
împrejur, a legii mozaice11. După lista lui Dorotei cu numele celor 70 de
ucenici, Barnaba ar fi ajuns episcop al Mediolanului iar Biserica îl
prăynuieşte la 11 iunie.

9
Idem, p.163:
10
Idem, p.56;
11
Idem, p. 67;

9
 Ioan numit Marcu fiul Mariei a fost ucenic al Sfântului Pavel, în casa
căruia era prima Biserică şi unde a mers Petru după ce a fost scos în chip
minunat de înger din temniţă (Fapte 12, 7-12). El a fost însoţitorul lui Pavel şi
a lui Barbaba (Col.4,10; II Tim. 4, 11) şi a colaborat ca ucenic cu cei doi mari
apostoli, Petru şi Pavel şi a scris Evanghelia a doua care îi poartă numele.
Listele celor şaptezeci de ucenici îl plasează ca Episcop de Alexandria şi este
serbat de Biserică la 4 ianuarie12.
Luca sau Lucanus, al treilea Evanghelist originar din Antiohoa Siriei a
călătorit prin Asia, Africa şi Europa şi era medic. După convertirea lui Pavel
se ataşează de acesta şi-i devine colaborator apropiat, însoţindu-l în prima şi a
doua călătorie misionara, fiindu-i alături şi în cele douâ captivităţi din Roma
(Fapte 27, 1;28,16; Col 4,14; II Tim. 4, 11)- este numit de Pavel „Luca,
doctorul cel iubit” (Col. 4, 14) şi este prăznuit la 18 octombrie şi 4 ianuarie13.
Sila era unul din cei şaptezeci de ucenici aleşi de Hristos a doua oară
(Luca 10,1). Îl însoşeţte pe Pavel şi Barnaba din Ierusalim spre Biserica din
Antiohia fiind delegat al Sinodului Apostolic să ducă scrisoarea cu hotărârea
Sinodului privind neobligativitatea circumciziei pentru păgâni (Fapte15, 22).
După despărţirea lui Barnaba de Pavel, Sila rămâne colaborator apropiat al
Apostolului. Sunt amintiţi împreună la Filipi (Fapte 16, 19-25) unde sunt
bătuţi şi aruncaţi în temniţă şi unde botează pe temnicer şi casa lui. Merg apoi
la Tesalonic şi Corint (Fapte 17, 4, 10, 15). După lista celor şaptezeci de
ucenici, el a ajuns Episcop al Corintului şi este prăznuit la 30 iulie şi 4
ianuarie14.
Tit a fost hirotonit de Sfântul Pavel şi l-a însoţit pe acesta şi pe Barnaba
la Sinodul Apostolic din anii 49-50 la Ierusalim. De la acea dată Tit devine
unul din colaboratorii cei mai apropiaţi ai Sfântului Pavel, urmându-l în
Filipi, Macedonia şi Corint. Apostolul îl lasă un timp aici unde prin
12
Idem, p. 178;
13
Idem, p. 182;
14
Idem, p.230;

10
priceperea lui potoleşte dezbinarea creştinilor15. El reuşeşte apoi să strângă şi
o frumoasă colectă pentru ajutorarea fraţilor săraci din Ierusalim (II Cor
8,6,16). De aceea Sfântul Apostol Pavel îl iubea numindu-l „adevărat fiu în
credinţă” şi „frate” (II COR. 2,13) sau „însoţitor şi împreună lucrător cu
mine” (IICor. 8,23). Biserica îl prăznuieşte la 25 august16.
Gaius din Corint alt ucenic al Sfântului Apostol este gazda acestuia în
capitala Ahaiei „Gaius Gazda mea şi a toată biserica”(Rom. 16, 23), a fost
botezat de Sfântul Pavel (Icor.1, 14). Gaius din Macedonia un alt ucenic şi
colaborator al Sfântului este cunoscut pentru activitatea sa misionara si
pomenit în Faptele Apostolelor ca fiind răpit de mulţimi în timpul răzmeriţei
dezlănţuite impotriva Apostolului(Fapte 19,29).Iar Gaius din Derbe este un
alt însoţitor al Apostolului în cursul celei de-a treia călătorie misionară (Fapte
20,4)17.
Iason iudeu încreştinat din Tesalonic i-a găzduit pe Pavel si Sila (Fapte
17, 6-7) şi este numărat printre cei şaptezeci de ucenici încreştinaţi, fiind
pomenit la 29 aprilie. Alături de el mai sunt menţionaţi printre ucenici
Mnason, „numit şi vechi ucenic” (Fapte 21, 16) pe care Apostolul îl salută în
Epistola către Romani (16, 11), Patrova (Rom. 16, 11). Acvila care l-a găzduit
şi a fost ucenicul Apostolului alături de soţia sa (Icor. 18, 3), au fost
„împreună lucrători cu mine în Hristos”(Rom. 16, 4). Pudenţiu din partea
căruia Sfântul Pavel trimite salutări lui Timotei (Fapte 28, 16-31) şi care i-a
fost alături în timpul captivităţii sau Urban care este salutat de Apostol în
Epistola către Romani (57-58) ca unul dintre numeroşii creştini misionari care
activau în capitala imperiului.

15
Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu, Istoria bisericeasca universala, manual pentru seminariile teologice,
Bucuresti, 1992; p. 40
16
Idem, p. 290;
17
Pr. Prof. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Pavel , Editura institutului biblic si de misiune al BOR, Bucureşti,
1996, p.340;

11
 3. UCENIȚELE SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

La aceste nume se adaugă şi nume de femei ca Lidia, Priscila, Febe,

Evodia, Sintichi, Trifona, Persida, Mariam şi Nimfa pe care le aflăm numite
în Faptele Apostolilor şi în epistolele pauline.
Priscila a fost cea care, alături de soţul ei şi-a pus chiar viaţa în
primejdie pentru Apostol (Col. 4,7). De asemena Lidia, prima convertită de
Apostolul Pavel pe pământul Europei a făcut din casa ei loc de adunare pentru
creştinii din Filipii(Rom. 16, 3, 4). Pe Evodia şi Sintihi el le apreciază în
cuvinte frumoase luptând alături de el pentru creştinism(Fapt. Ap. 16, 15), iar
pe Febe Apostolul o recomandă în mod deosebit în atenţia creştinilor din
Roma pentru serviciile aduse Bisericii si chiar Apostolului personal. El o
numeşte pe Febe „sora noastră, fiind diaconiţă a Bisericii din
Chenhrea”(Rom. 16,1).ca diaconiţă avea rolul de a se îngriji de botezul
18
femeilor, de copii, săraci, bolnavi şi bătrâni şi de misionarii străini . Pe
mama lui Rufus de asemenea el o numeşte din respect şi mama sa(Filip. 4,
3).Iunia a fost soţia lui Andronic, colaboratoare şi întemniţată alături de el
pentru Hristos(Rom.16, 7).
Trifena şi Trifosa sunt femei originare din Iconia Pisidiei, surori
încreştinate de Sfântul Pavel. Ajunse la Roma, ele au promovat Evanghelia şi
întărit credinţa printre romani. Alături de ele este şi Persida, cea care „mult s-
a ostenit în Domnul”(Rom. 16,12) pentru promovarea credinţei printre
păgânii din Roma.Apostolul Pavel menţionează pe Persida, recomandând
creştinilor romani să îmbrăţişeze „pe iubita Persida, care mult s-a ostenit în
Domnul”(Romani,16,21)19.
Toate aceste femei amintite au fost pentru Apostol ajutoare preţioase
pentru promovarea vieţii religioase şi morale a credincioşilor.

18
Idem, p. 327;
19
Idem, p. 329;

12
 4. ROLUL UCENICILOR SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL ÎN
ACTIVITATEA MISIONARĂ

Despre o parte din ucenicii lui ştim doar numele, dar despre alţii sunt
pomenite doar calităţile lor( Ep. II Cor.8, 22).
Normele după care se conducea în alegerea colaboratorilor săi le putem
constata în alegera lui Timotei. Acest tânăr pe care l-a ales ca tovarăş fusese
crescut de două femei credincioase, bunica şi mama sa care i-au sădit în suflet
o credinţă puternică Ele i-au dat o educaţie aleasă învăţându-l să cunoască
Sfanta Scriptură (II Tim, 3,15). Apostolul a auzit din partea creştinilor din
Listra numai laude referitor la purtatea acestui tânăr. Cunoscânde deci
educaţia lui aleasă din familie şi bazându-se pe mărturia bună pe care o
dădeau fratii despre purtarea lui Timotei, şi l-a ales ucenic şi l-a format apoi,
făcând din el un colaborator preţios.
Ucenicii au format cu apostolul o adevărată familie spirituală.
Apostolul împârţea cu ei nu numai durerile, ci şi bucuriile20. Ei luau parte la
greutăţile apostolului, dar erau făcuţi părtaşi şi la succesele lui. Apostolul îi
învăluia cu iubirea lui caldă, cum este cazul lui Timotei, pe care-l numeşte
„fiul lui iubit” (I Cor. 4, 17)sau pe Epofrodit pe care-l socoteşte ca un fiu al
său (Filip, 2,22). El îi pune pe aceeaşi treaptă cu sine, numindu-i „împreună
lucrători” ( II Cor. 8, 23), „împreună luptători”( Ep. Filip. 2, 25), scoţându-le
în evidenţă şi lăudându-le silinţa şi râvna.
Raportul Apostolului faţă de colaboratorii săi este ca cea a unui tată
faţă de fiii săi. Astfel el se află neliniştit când nu află pe Tit în Troia ( II Cor.
2, 12, 13) şi simte o bare bucurie şi mângâiere când îl poate revedea. Ei ajutau
pe apostol la predicare Evangheliei iar uneori se duceau şi pregăteau lucrurile
pentru sosirea apostolului sau rămâneau să îi înveţe pe credincioşi atunci când

Prof. Dr Sofron Vlad. Un pastor model –Sfântul Apostol Pavel,,Editura Sf. Episcopii Ortodoxe Române a
20

Timișorii, Timișoara, 1946, pp. 184-185;

13
apostolul din cauza vrăjmăşiei iudeilor şi a primejdiei de moarte ce îl
ameninţa trebuia să părăsească pe neaşteptate pe noii convertiţi(Fapt. Ap. 19,
22;20, 5). Aleteori erau trimişi să întărească pe credincioşi în credinţă, să-i
îndrepte pe calea cea bună şi să restablească ordinea în comunitate(1Tesal.
3,2). Ei sunt trimişi chiar să evanghelizeze chiar în locuri unde Apostolul nu a
putut ajunge, cum a fost cazul lui Eparfa, care a predicat in Colose(I Cor. 4,
17),a lui Tit care a predicat in Dalmaţia şi a lui Crescent care a fost în
Galia(Col. 1, 7). Ei au fost secretarii care i-au scris epistolele şi ei erau
încredinţaţi să le ducă la destinaţie(II Tim. 4, 10)21.

Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu, Istoria bisericeasca universala, manual pentru seminariile teologice,
21

Bucuresti, 1992; p. 48;

14
 CONCLUZII

Meritele Sfântului Apostol Pavel sunt considerabile pentru răspândirea

creştinismului. Prin misiunea lui printer neamuri el a răspândit creştinismul
mai ales in lumea greco-romană si l-a întărit la Roma, în central Imperiului
roman. După Sfântul Evanghelist Ioan, el este cel mai însemnat scriitor şi
gânditor dintre Apostoli.
Prin activitatea sa şi a ucenicilor săi misionară printer neamuri, el a
eliberat creştinismul de servitutea Legii mozaice şi a asigurat propovăduirea
lui universală.
Aşadar, întreaga activitate misionară cât şi toate eforturile Sfântului
Apostol Pavel a fost ajutată şi sprijinită de numeroşi ucenici, colaboratori şi
fraţi întru Hristos.
Ei nu numai că au creştinat păgâni propovăduind Evanghelia la toate
neamurile, ci s-au jertfit în numele lui Hristos. Alături de ei, Sfântul Apostol a
răspândit legea iubirii şi iertării aproapelui în care noi să credem şi să ne
mântuim.

15
 BIBLIOGRAFIE

 Sfânta Scriptură /Biblia, EIBMOR, Bucureşti, 2006;

 Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament , Editura
Institutului biblic şi de misiune al BOR, Bucureşşti, 1995;
 Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu, Istoria bisericeasca universală, manual
pentru seminariile teologice, Bucuresti, 1992;
 Pr. Prof. Sabin Verzan, SfântulApostol Pavel , Editura institutului
biblic si de misiune al BOR, Bucureşti, 1996;
 Prof. Dr.Sofron Vlad, Un păstor model –Sfântul Apostol Pavel,Editura
Sf. Episcopii Ortodoxe Române a Timișoarei, Timișoara, 1946;
 Pr. Dr. Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament, manual pentru
seminariile teologice, Editura Credinţa noastră, Bucureşti., 1992.

16
 Declaraţie pe proprie răspundere privind respectarea drepturilor

intelectuale în elaborarea lucrării de obţinere a certificatului de

competenţă profesională

Subsemnata EBÎNCĂ RAISA-MARIA, absolventă a Liceul Teologic Tg

Jiu,promoția 2021 declar pe proprie răspundere şi în conformitate cu art. 326
din Noul Cod Penal , privind falsul în declaraţii, că lucrarea cu titlu :
UCENICII SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL elaborată sub coordonarea
P.C. Pr.Prof. Pădureanu Ionuț în vederea susţinerii examenului de certificare
a competenţelor profesionale, organizat de către LICEUL TEOLOGIC
„SFÂNTUL NICODIM” TG-JIU, sesiunea IUNIE a anului şcolar 2020-2021
reprezintă o contribuţie proprie, originală.

La realizarea lucrării am folosit doar sursele bibliografice menţionate în

subsolul paginilor şi în bibliografia prezentată la sfârşitul lucrării, cu
respectarea legislaţiei române şi a convenţiilor internaţionale privind
drepturile de autor.

Lucrarea este elaborata de mine şi nu reprezintă un plagiat.

TG-JIu, la data de 07.06.2021

Semnătura ,

Referat de evaluare a lucrării de atestat

17
 Lucrarea de atestat realizată în vederea obţinerii competenţelor
profesionale, în cadrul Liceului Teologic „Sfântul Nicodim”, din Tg-Jiu,
sesiunea Mai, anul şcolar 2019-2020, de către elevA EBÂNCĂ RAISA-
MARIA având titlul: UCENICII SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, este
alcătuită sub coordonarea directa a mea şi reprezintă atât materializarea
primelor strădanii de cercetare ştiinţifică, cât şi modul de descriere a felului în
care a înţeles, domeniul pentru care s-a pregătit.

Se remarcă cu uşurinţă calitatea lucrării, care înceară să acopere aria

curriculară, cât şi relevanţa obiectivelor. Contribuţia candidatului se observă
în parcurgerea materialului bibliografic propus, în structura lucrării, precum şi
în aprofundarea termenilor de specialitate.

În consecinţă, calificativul propus comisiei de examinare, pentru

prezenta lucrare de atestat este: Admis.

Pr. Prof. Pădureanu Ionuţ,

18