nvierea lui Hristos lumina Sfntului Botez

PASTORAL DE SFINTELE PATI 2011

DANIEL PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL BUCURETILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI I DOBROGEI, LOCIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI I PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMNE PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER I PREAIUBIILOR CREDINCIOI

DIN ARHIEPISCOPIA BUCURETILOR HAR, MIL I PACE DE LA HRISTOS-DOMNUL NOSTRU, IAR DE LA NOI PRINTETI BINECUVNTRI! Nu tii c toi ci n Hristos Iisus ne-am botezat, ntru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am ngropat cu El n moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a nviat din mori, prin slava Tatlui, aa s umblm i noi ntru nnoirea vieii. (Romani 6, 3-4) Hristos a nviat! Preacuvioi i Preacucernici Prini, Iubii credincioi i credincioase, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne a hotrt ca anul acesta 2011 s fie Anul omagial al Sfntului Botez i al Sfintei Cununii n Patriarhia Romn. Sfinii Apostoli i Sfinii Prini ai Bisericii ne nva c ntre Taina Morii i nvierii lui Hristos i Taina Botezului cretinilor este o legtur spiritual sfnt i de via fctoare. Lumina i puterea nvierii lui Hristos sunt lumina i puterea Sfntului Botez. De aceea, n Biserica primelor veacuri, Botezul cretinilor aduli se svrea n noaptea de Pati, fiind numit i luminare, iar cei botezai se numeau luminai (Not: Cf. A.-G. HAMMAN, Le Baptme d'aprs les Pres de l'glise, ditions Migne, Paris 1995, p. 19-20); ei purtau haine albe n toat sptmna de dup Pati, numit i Sptmna luminat. Taina Botezului, n dimensiunea sa pascal, a fost prefigurat n Vechiul Testament att prin Noe, care a fost salvat de potop folosind corabia-prefigurare a Bisericii (cf. Facere cap. 6-9; 1 Petru 3, 20-21), ct i prin ieirea poporului ales din robia Egiptului, trecerea prin Marea Roie (cf. Ieirea 12, 1-51 i 13, 116; 1 Corinteni 10, 1-2) iar apoi trecerea prin Iordan (cf. Iosua 4, 1-10) i intrarea n ara Fgduinei. (Not: Despre interpretarea patristic a acestor simboluri vezi Lothar HEISER, Die Taufe in der orthodoxen Kirche, Paulinus-Verlag Trier, 1987, p. 143-199) nelesul adnc i tainic al Botezului cretin ca moarte i nviere mpreun cu Hristos este temeiul ntregii viei cretine. Moartea a venit n lume ca urmare a pcatului neascultrii lui Adam fa de Dumnezeu, izvorul vieii i al nemuririi (cf. Romani 5, 17-19). Omul ns nu a czut n pcat din proprie iniiativ, ci pentru c a fost nelat de diavolul (cf. Facere 3, 1-6, 13, 24; 2 Corinteni 11, 3; Ioan 8, 44). De aceea, Hristos, Noul Adam, ndat dup botezul Su n Iordan, Se lupt cu ispitele lcomiei care vin de la diavol: ispita de a nlocui pe Dumnezeu cu lumea material, ca i cnd omul ar fi doar o fiin biologic, nu i spiritual; ispita de a stpni lumea exterioar, pierzndu-i ns libertatea interioar a sufletului care vine din comuniunea omului cu Dumnezeu; i ispita slavei dearte sau a afirmrii omului prin orgoliu (cf. Matei 4, 1-11; Marcu 1, 13; Luca 4, 2-13). Iar n partea final a vieii Sale pmnteti, Hristos, Noul Adam, respinge ispitele durerii, pregtite de puterile diavoleti ascunse n oamenii care l urau pe nedrept pe Hristos i ncercau s-L duc la neascultare fa de Dumnezeu i la ur fa de oameni. ns, prin smerit ascultare fa de Dumnezeu pn la moarte (cf. Luca 23, 46; Filipeni 2, 4-10; Romani 5, 19) i prin iertarea greelilor dumanilor Si (cf. Luca 23, 34), Hristos Domnul a biruit puterile demonice, i le-a dat de ocar n vzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce (Coloseni 2, 15), transformnd astfel moartea ca plat (pedeaps) a pcatului neascultrii n moarte ca iubire fa de Dumnezeu prin ascultare de El i iubire fa de

oameni prin iertarea lor. Iar pentru c iubirea smerit a lui Hristos ca om a fost mai tare dect pcatul i moartea, Dumnezeu L-a nviat din mori i I-a druit via i slav venic (cf. Filipeni 2, 4-10). Iubirea aceasta smerit i preaslvit a lui Hristos Cel Rstignit i nviat se druiete omului prin harul Sfntului Botez, pentru ca omul care se unete cu Hristos s poat birui pcatul i rutatea demonilor i s dobndeasc viaa venic n slava Preasfintei Treimi. Astfel, Botezul este Taina prin care ne lepdm de Satana i ne unim cu Hristos. De aceea, cel ce dorete s se boteze este ntrebat: Te lepezi de Satana?, Te uneti cu Hristos? Iar el rspunde: M lepd de Satana! i M unesc cu Hristos! Acest legmnt de la Botez sau acest vot baptismal devine programul duhovnicesc sau lupta cretinului cu pcatul n toat viaa sa pe pmnt. Prin mrturisirea dreptei credine i prin Sfntul Botez se iart omului pcatul strmoesc i toate pcatele fcute pn la Botez, se druiete harul nfierii i arvuna nvierii ntruct el trece de la existena fr Hristos, la viaa cu Hristos i n Hristos, Care a zis: Cel ce crede n Mine chiar dac va muri (cu trupul) viu va fi (cu sufletul) (Ioan 11, 25). Iubii fii i fiice duhovniceti, ntruct la Botezul Domnului n apele Iordanului, S-a artat Sfnta Treime, adic Tatl a mrturisit c Iisus Hristos, DumnezeuOmul, este Fiul Su Cel iubit, iar Duhul Sfnt a ntrit acest cuvnt adevrat al Tatlui (cf. Matei 3, 13-17), Botezul cretin se svrete n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh. Astfel, prin Botezul n ap i n Duh omul credincios reface legtura sa de via i iubire etern cu Sfnta Treime, deoarece a fost creat dup chipul Preasfintei Treimi cnd Dumnezeu a zis: S facem om dup chipul i asemnarea Noastr (Facere 1, 26). Prin Botezul n ap i n Duhul Sfnt noi ne unim cu ntreaga Sfnt Treime. n acest sens, Printele Stniloae zice: Botezul pune pe primitorul lui n relaie intim nu numai cu Hristos, ci cu ntreaga Sfnt Treime, cci Hristos este Fiul Tatlui i ne face i pe noi, n Sine, fii ai Tatlui, eliberndu-ne de robia stihiilor impersonale i a patimilor. (Not: Preot prof. dr. Dumitru STNILOAE, Teologia Dogmatic Ortodox, ediia a II-a, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti 1997, vol. III, p. 42) Prin Botezul n ap i n Duhul Sfnt ca unire cu Hristos Cel Rstignit i nviat, primim nu numai iertarea pcatelor, ci i harul nfierii, ntruct celor ci L-au primit (pe Hristos), care cred n Numele Lui, le-a dat putere ca s se fac fii ai lui Dumnezeu, care nu din snge, nici din poft trupeasc, nici din poft brbteasc, ci de la Dumnezeu s-au nscut (Ioan 1, 12-13). Apa Botezului a fost numit de unii Sfini Prini nu numai icoan a mormntului lui Hristos, ci i snul maternal al Bisericii, din care se nasc fiii ei duhovniceti, dup chipul maternitii Fecioarei Maria. (Not: Vezi SFNTUL CHRIL AL IERUSALIMULUI, Cateheza 20, 4; DIDIM CEL ORB, Despre Sfnta Treime, II, 13; cf. A. HAMMAN, art. Baptme, n: Dictionnaire encyclopdique du Christianisme ancient, Paris, Cerf, 1990, p. 333) n Botez, zice Teodor de Mopsuestia, apa devine un sn pentru cel care se nate, iar harul Duhului (Sfnt) formeaz pe cel care este botezat pentru a doua natere. (Not: TEODOR DE MOPSUESTIA, Omilii catehetice, 14, 9; cf. Olivier CLMENT, Sources. Les mystiques chrtiens des origines. Textes et commentaries, Paris, Stock, 1992, p. 95) Cei care, n Biseric, lucreaz prin harul Duhului Sfnt la formarea de fii i fiice duhovniceti devin prini duhovniceti. Acetia sunt n primul rnd preoii nsoii de naii care boteaz, precum i toi duhovnicii sau nvtorii duhovniceti care neleg c nfierea baptismal are ca scop mntuirea

omului, adic nvierea omului din pcat i pregtirea lui pentru nvierea cea de obte i pentru viaa venic. De aceea, la sfritul Simbolului credinei, rostit de trei ori nainte de Botez, se spune: Mrturisesc un Botez spre iertarea pcatelor i atept nvierea morilor i viaa veacului ce va s fie. ntruct Sfntul Botez este nceputul mntuirii omului i arvuna vieii venice trite n iubirea Preasfintei Treimi, fericii sunt prinii care dau natere la copii i apoi i boteaz ca s devin n Hristos fii ai lui Dumnezeu dup har i fii duhovniceti ai Bisericii, pentru ca n Duhul Sfnt s poat numi Tat pe Dumnezeul Cel ceresc (cf. Romani 8, 16; Galateni 4, 6) i s triasc pururea bucuria pascal de a simi n viaa lor cum lucreaz harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatl i mprtirea Sfntului Duh (2 Corinteni 13, 13). Astfel, viaa cretin devine o cultivare i o rodire permanent a darurilor Duhului Sfnt primite la Botez, i pecetluite cu Sfntul i Marele Mir de preot zicnd: pecetea darurilor Duhului Sfnt. Prin mrturisirea dreptei credine i prin harul Sfntului Duh primit la Sfntul Botez, Hristos locuiete n inimile celor botezai (cf. Efeseni 3, 17-18) i i pregtete pentru nvierea cea de obte i pentru viaa venic (cf. Romani 6, 22-23; Ioan 6, 40 i 47). Iubii frai i surori n Domnul, Precum odinioar, astzi Mntuitorul Iisus Hristos ne ndeamn zicnd: lsai copiii s vin la Mine i nu-i oprii (Matei 19, 14; Marcu 10, 14; Luca 18, 15). Credina copiilor este inspirat i susinut de credina i iubirea prinilor pentru ei. Credina copiilor este unit cu dorina lor de a fi iubii i de a iubi. Cnd Biserica le arat copiilor iubirea lui Hristos pentru ei, acetia iubesc Biserica i devin icoane de nevinovie i buntate care i orienteaz pe aduli spre mpria cerurilor (cf. Matei 18, 3; 19, 14; Luca 18, 16). Prinii care nu boteaz copiii i lipsesc de harul nfierii duhovniceti i de bucuria de-a se mprti de unirea cu Hristos Cel nviat i de slava Preasfintei Treimi. De asemenea, prinii i naii care boteaz copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educ n credin, nu-i iubesc cu adevrat, deoarece numai copiii botezai i crescui n credin i vieuire cretin pot deveni buni ceteni ai Patriei pmnteti i ceteni ai Patriei cereti, adic ai mpriei Cerurilor. Astzi este nevoie s cunoatem mai mult i mai bine ce nseamn a fi botezat, adic a fi cretin sau a purta numele lui Hristos, ntr-o lume confruntat cu fenomenul secularizrii, cu pluralismul i sincretismul religios. Slujba Sfntului Botez trebuie citit de ctre noi n fiecare an, ca s nelegem ce au spus naii pentru noi cnd am fost botezai, copii fiind; atunci cnd s-a rugat preotul mpreun cu Biserica pentru fiecare primitor al Botezului: ca s fie vrednic de mpria cea nestriccioas, s se arate el fiu al luminii i motenitor al venicelor bunti, s se fac el mpreun sdit i prta morii i nvierii lui Hristos, s-i pzeasc el haina botezului i logodirea Duhului nentinat i fr prihan n ziua cea nfricotoare a lui Hristos, s se fac lui apa aceasta hain a naterii de-a doua spre iertarea pcatelor i spre mbrcminte n nestricciune (Not: Slujba Sfntului Botez, ectenia mare, n: Moliftelnic, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1998, p. 27). S ne rugm, aadar, Domnului nostru Iisus Hristos cel nviat, s ne ajute s trim n toat viaa noastr bucuria Botezului ca bucurie a nvierii sufletului nostru din moartea pcatului i s facem roditoare

darurile Sfntului Duh primite n Sfntul Botez. Iar roadele Sfntului Duh sunt: dragostea, bucuria, pacea, ndelunga rbdare, buntatea, facerea de bine, credina, blndeea, nfrnarea, curia; mpotriva unora ca acestea nu este lege zice Sfntul Apostol Pavel (Galateni 5, 22). S nmulim prin rugciune i fapte bune aceste roade ale Sfntului Botez! S aducem bucurie acolo unde este ntristare! S ajutm pe cei czui s se ridice! S ntrim pe cei slabi! S hrnim pe cei flmnzi material i spiritual! S ajutm mai mult familiile cretine care au muli copii! S preuim pe fiecare om ca fiind o fclie de Pati, iubit de Dumnezeu Printele luminilor, Care ne cheam la pacea, bucuria i slava mpriei Cerurilor. De Sfnta i Marea Srbtoare a nvierii Domnului, v adresm tuturor printeti doriri de sntate i mntuire, de pace i bucurie, dimpreun cu salutul pascal: Hristos a nviat! Al vostru ctre Hristos-Domnul rugtor,

DANIEL PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMNE

DESPRE TAINA BOTEZULUI

Inapoi Inainte

ATACELUL: Care este temeiul scripturistic al Tainei sfantului botez ? PREOTUL: Mantuitorul a spus: "Adevarat, adevarat zic tie, de nu se va naste cineva din apa si din Duh nu va putea sa intre intru imparatia lui Dumnezeu" (Ioan, 3, 5). INVATACELUL: Ce inseamna de fapt aceasta Taina ? PREOTUL: Botezul este Taina in care, prin intreita cufundare in apa, in numele Sfintei Treimi, cel ce se boteaza se curateste de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana la botez, se naste la o viata spirituala noua si devine membru al trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui Hristos.

Botezul din apa si din Duh isi are prefigurarea in proorociile Vechiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a venit sa implineasca tot ce s-a proorocit si s-a dat in Lege. Incepandu-Si lucrarea Sa mesianica, Mantuitorul Hristos a dat o multime de semne si a facut minuni, tamaduind bolile si scotand demonii din cei ce Il rugau. Vestea minunilor s-a dus departe, punand pe ganduri pe multi, caci asa ceva nu se mai pomenise (Matei, 9, 32-38; Ioan, 9, 32-33). In aceste imprejurari Sfanta Scriptura ne spune ca intre farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al iudeilor. "Acesta a venit noaptea la Iisus si I-a zis: Rabi, stim ca de la Dumnezeu ai venit invatator, caci nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el. Drept raspuns, Iisus i-a zis: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu. Nicodim I-a zis: Cum poate un om batran sa se nasca din nou? Poate el oare sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca ? Iisus a raspuns: Adevarat, adevarat zic tie, de nu se va naste cineva din apa si din Duh nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este, si ceea ce este nascut din Duh, duh este" (Ioan, 3, 1-6). Deci, nasterea din nou inseamna a avea botezul din apa si din Duhul Sfant, pe care l-au primit si il dau apostolii Domnului, carora le-a zis Domnul dupa invierea Sa: "Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu, 16, 15-16) si botezand in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatati pe toti "sa pazeasca toate cate am poruncit voua; si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin" (Matei, 28, 19-20). INVATACELUL: I-am auzit pe unii ca in Sfanta Scriptura numai doua Taine sunt pomenite: botezul si Cina Domnului, si ca celelalte sunt niste nascociri omenesti, pe care ei nu le pot admite. Iar cat priveste botezul, nu ar fi o Taina, ci un simbol, o lucrare simbolica in care se inchipuieste curatirea de pacate si prin care numai se intareste credinta, fiind doar o dovada pe care o face cineva despre faptul ca s-a pocait, sau ca el este o mostenire, o pecete a pocaintei. Curatirea pacatelor insa nu ar face-o botezul, ci credinta, care prin botez este pecetluita si confirmata. Credinta si nu botezul ar fi agentul care transforma pe om in faptura noua, mantuindu-l, dupa cum ar rezulta din cuvintele ingerului catre Cornelie, ca prin credinta in cele ce ii va spune apostolul Petru se va mantui cu toata casa sa (Fapte, 11, 14), sau din cuvantul apostolului Pavel catre temnicerul din Filipi: "Crede in Domnul Iisus si te vei mantui tu si casa ta" (Fapte, 16, 31). Deci, spun ei, credinta este cea care a adus rnantuire, iar botezul i-a urmat numai ca un simbol al convertirii si al credintei sau ca o pecete a terminarii pocaintei. PREOTUL: Botezul crestin este o Taina Sfanta, iar nu un simbol, deoarece Mantuitorul a numit botezul "nastere de sus", in urma caruia omul se curateste de pacate si se sfinteste (Ioan, 3, 3-7). Sfantul apostol Pavel il numeste "innoirea vietii" (Rom., 6, 3-5), prin innoirea Sfantului Duh (Tit, 3, 5). Apostolul Petru spune si mai lamurit ca botezul este impartasit spre iertarea pacatelor (Fapte, 2, 38) si ca nu este numai un simbol sau o spalare a trupului - cum li se pare unora - ci este o nastere adevarata. Botezul, zice el, "va mantuieste astazi si pe voi nu ca stergere a necuratiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun catre Dumnezeu" (I Petru, 3, 21). Chiar si daca nu ni s-ar spune, ar fi totusi de la sine inteles ca toate aceste urmari ale botezului nu se fac decat prin lucrarea Sfantului Duh si, astfel, botezul nu este un simbol, ci o Taina, adica o lucrare pe care o face Dumnezeu asupra noastra, prin apa sfintita. INVATACELUL: Mai spun aceia ca botezul trebuie sa fie aplicat numai adultilor, pentru ca pe de o parte, cei ce-l primesc trebuie sa aiba mai intai credinta si pocainta si abia apoi sa se boteze, iar pe de alta parte, cei ce il aplica trebuie mai intai sa propovaduiasca credinta si pocainta si abia apoi sa boteze. Caci iata ce spune Sfanta Scriptura propovaduitorilor: "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua" (Matei, 28, 19-20). Iar despre cel ce voieste sa primeasca botezul zice: "Cel ce va crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu, 16, 16). Alta data li se adreseaza direct si le zice: "pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre si

veti primi darul Duhului Sfant" (Fapte, 2, 38). Deci, cel ce trebuie sa primeasca botezul trebuie mai intai sa aiba credinta si sa faca pocainta. Care este adevarul ? PREOTUL: Am spus de la inceput ca botezul crestin isi are prefigurarea in Vechiul Testament. Astfel, Dumnezeu i S-a aratat lui Avraam cand acesta era in varsta de 99 de ani si, intre altele, i-a spus ca pe toata partea barbateasca sa o taie-imprejur, iar pe copiii de parte barbateasca ce li se vor naste de aici incolo sa-i taie-imprejur in a opta zi de la nastere. Iar cel ce nu se va taia-imprejur va fi nimicit (Fac., 17, 10-14). Deci, Dumnezeu nu i-a zis lui Avraam, pentru copii si tineri, sa se taie-imprejur cand vor fi maturi, sau ca el de 99 de ani, ci toata partea barbateasca, de orice varsta ar fi, sa o taie-imprejur, iar pe nou nascuti, a opta zi dupa nasterea lor. Unii zic ca botezul pruncilor nu are valoare, caci ei nu stiu cand au fost botezati. Dar ce stia Isaac, pruncul lui Avraam, la opt zile? Desigur, nimic. Dar stiau tatal si mama sa. Asa trebuie sa fie si botezul - cum, de fapt, este practica Bisericii Ortodoxe - stiut fiind ca taierea-imprejur inchipuia botezul din Legea Noua (Col., 2, 13). Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat cu acest botez al Legii Vechi, la opt zile dupa nasterea Sa (Luca, 2, 21). Alta preinchipuire din Vechiul Testament, prin care se arata ca la plinirea vremii trebuie sa se boteze si copiii, este scoaterea izraelitilor din Egipt si trecerea lor prin Marea Rosie, de la batran si pana la cel mai mic prunc. Ca aceasta inchipuie botezul tuturor, adevereste si marele apostol Pavel zicand: "Fratilor, nu vreau sa nu stiti voi ca parintii nostri (izraelitii) au fost toti sub nor si ca toti au trecut prin mare, si toti, prin Moise s-au botezat in nor isi in mare" (I Cor., 10, l-2). Va sa zica "toti", si copiii, caci Moise spunea lui Faraon: "Vom merge cu copiii nostri si cu batranii, cu fiii si fiicele noastre, cu oile si cu boii nostri" (les., 10, 9). Negresit, norul si marea (apa) insemnau "apa si Duhul Sfant" in care trebuie sa fie botezat oricine (Ioan, 3, 5). Trecand la Noul Testament, auzim pe Domnul nostru Iisus Hristos spunand apostolilor, inainte de rastignirea Sa, ca Tatal le va trimite pe Mangaietorul, adica pe Duhul Sfant, in numele Fiului si ii va invata toate lucrurile (Ioan, 14, 16-17, 26). Si venind Duhul Sfant peste apostoli, in ziua Cincizecimii (adica Duminica), la ora noua dimineata, ei au propovaduit poporului ceea ce-i invata Duhul Sfant, spunandu-le sa se pocaiasca si fiecare din ei sa fie botezat in numele Domnului nostru Iisus Hristos, "ca a voastra si a copiilor vostri este aceasta fagaduinta". Si au fost botezati "ca la trei mii de suflete" (Fapte, 2, l-39, 41). Ia aminte: "a voastra si a copiilor vostri este fagaduinta aceasta", adica a botezului. Deci, si a copiilor. Si cand spune ca s-au botezat, nu spune ca au botezat trei mii de barbati si de femei, ci "trei mii de suflete", ceea ce inseamna ca printre cei botezati au fost si copii. Desigur, apostolii predicau celor mari, insa, fiind ei inspirati de Duhul Sfant, spuneau ca si a copiilor este "fagaduinta", iar ascultatorii le dadeau crezare, ca si Avraam, lui Dumnezeu. Iata si cateva cazuri de familii botezate cu copiii lor: "Lidia a fost botezata - ea si casa ei" (Fapte, 16, 1415) ? "Temnicerul i-a luat la sine (pe Pavel si pe Sila) in acel ceas al noptii, a spalat ranile lor si s-a botezat si el si toti ai lui indata" (Fapte, 16, 33) ; "Dar Crispus, fruntasul sinagogii, a crezut in Domnul, impreuna cu toata casa lui" (Fapte, 18, 8); iarasi zice sfantul apostol Pavel: "Am botezat si casa lui Stefana" (I Cor., l, 16). Cand zice "casa", "toata casa", se intelege de la sine ca este vorba de toata familia, pana la cel mai mic, dupa cum zice Iosua Navi: "Eu si casa mea voi sluji Domnului" (Ios., 24, 15). Domnul Hristos a aratat, de asemenea, ca trebuie botezati copiii mici, deoarece atunci cand I-au adus niste copilasi ca sa se roage pentru ei, iar apostolii opreau pe cei ce i-au adus, Domnul i-a certat zicandule: "Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca a unora ca acestia va fi imparatia Cerului. Si dupa ce Si-a pus mainile peste ei, S-a dus de acolo" (Matei, 19, 13-15). Deci, daca Dumnezeu cheama si pe copii la mantuire, de mici, pentru ce i-am opri de la sfantul botez?

INVATACELUL: Pot oare copiii sa se mantuiasca numai cu botezul fara credinta? Scriptura spune nu numai despre botez, ci si despre credinta ca este trebuitoare spre mantuirea cuiva: "Cel ce va crede si se va boteza se va mantui. Iar cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu, 16, 15-16). PREOTUL: Intr-adevar, copiii nu pot crede la varsta cand sunt botezati, dar nici nu-L pot tagadui si nici nu-L pot refuza pe Hristos. Nu se mantuieste numai acela care crede, ci el trebuie sa se si boteze. Asa cum in Vechiul Testament taierea-imprejur se facea in baza credintei parintilor, tot asa botezul copiilor se face pe temeiul credintei parintilor sufletesti, care sunt nasii (Marcu, 9, 36-37). Copiii nu au credinta, dar au nasii. Nasii sunt persoane in varsta care insotesc pe prunci la botez si fac cuvenita marturisire de credinta in locul lor. Nasii sunt parintii sufletesti ai pruncilor care se boteaza si care se nasc prin botez la o viata noua cu Duhul. Asa cum parintii trupesti ai pruncului l-au nascut pe el spre viata trupeasca, dupa cum scrie: "Ce este nascut din trup, trup este" (Ioan, 3, 6), tot asa nasii sunt parintii sufletesti ai pruncilor care se boteaza, garanti in fata lui Dumnezeu si a Bisericii Sale, ca pruncul (finul) va fi crescut in credinta crestina si va fi un bun credincios (Sfantul Sirneon Tesaloniceanul, Despre Sfintele Taine, cap. XLII, p. 7). INVATACELUL: Dar unde se scrie in Sfanta Scriptura ca nasii pot fi chezasi pentru mantuirea altora si ca prin credinta lor se pot mantui copiii ? PREOTUL: Mantuitorul spune: "...din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca adevarul" (Matei, 18, 16; I Tim., 5, 19). In Scriptura se arata ca Iisus, luand un copil, l-a pus in mijlocul lor si luandu-l in brate le-a zis: "Oricine va primi in numele Meu pe unul din acesti copii, pe Mine Ma primeste" (Matei, 18, 5). Deci, pe baza credintei parintilor, a nasilor si a celorlalti martori care sunt la botezul pruncului, preotul boteaza pruncul. Iar fiindca ai intrebat unde se gasesc in Sfanta Scriptura marturii prin care sa se arate ca credinta unora a mantuit pe altii, apoi din cele multe, unele iti voi spune: Prin credinta sutasului roman s-a vindecat sluga sa (Matei, 8, 13). Robul nu credea, dar prin credinta stapanului sau si-a dobandit de la Mantuitorul sanatatea. Patru oameni aduc la Mantuitorul un slabanog: "Si vazand Iisus credinta lor, a zis slabanogului: "Fiule, iertate sunt pacatele tale!" (Marcu, 2, 3-13). Deci credinta era a celor patru, nu numai a slabanogului. Pe temeiul credintei lui Iair, Domnul a inviat copila de 12 ani (Matei, 9, 18-26). Pe temeiul credintei altora, Domnul a vindecat pe un mut si indracit (Matei, 9, 32-34 ; 12, 22). Pentru credinta canaanencei, Mantuitorul a vindecat pe fiica acesteia, scotand demonul din ea (Matei, 15, 21-28). Tot astfel, pentru credinta unui tata, Domnul i-a tamaduit copilul lunatic (Matei, 17, 14-18). Asadar, acestea si inca multe alte marturii ale Sfintei Scripturi, ne arata ca pentru credinta parintilor, a nasilor si a martorilor care sunt la botez, Dumnezeu le da copiilor sfintire si mantuire, dupa cum adevereste si marele apostol Pavel zicand: "Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa ... femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios" (I Cor., 7, 14). INVATACELUL: Totusi nici Hristos n-a primit botezul decat ca adult, la varsta de 30 de ani, iar Ioan Botezatorul nu a botezat decat adulti. N-ar trebui oare ca si noi sa aplicam botezul numai adultilor ? PREOTUL: Dar botezul primit de El n-a fost acelasi cu al nostru, deoarece n-a avut acelasi efect, acela fiind numai un botez cu apa, un botez al "pocaintei", al lui Ioan, iar nu unul cu "apa si Duh" ca botezul crestin, instituit de Hristos. El nu S-a botezat spre a Se curati de pacate - cum facem noi cu botezul nostru - pentru ca El nu avea pacate si, deci, nici trebuinta nu avea ca mai intai sa Se pocaiasca. Altul era rostul acelui botez si altul este al botezului nostru.

Stim ca botezul "cu apa si cu Duh", care a venit mai tarziu, se impartaseste spre iertarea pacatelor, Iisus Hristos insa nu S-a botezat cu acest botez, pentru ca pe atunci nu Se pogorase inca Duhul Sfant, iar pe de alta parte, Hristos era fara de pacate si, deci, n-ar fi avut nevoie de acest botez. INVATACELUL: In acest caz de ce S-a botezat Iisus cu acest botez al lui Ioan ? PREOTUL: Sfantul Ioan Gura de Aur spune urmatoarele: "La botezul Sau in apele Iordanului, Ioan Botezatorul cerea tuturor pocainta. Insusi botezul era numit "al pocaintei". Cu toate acestea lui Iisus nu Ia cerut pocainta. Dimpotriva, in fata Lui s-a simtit umilit, zicand ca el insusi ar avea nevoie a se boteza de la Iisus si nu invers (Matei, 3, 14). Nici nu-I putea cere, deoarece Iisus nu avea pacate, era "zamislit de la Duhul Sfant", iar nu din trup barbatesc, "nu din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca" (Ioan, 1, 13; Matei, 1, 20; Luca, 1, 34-35) si, deci, nu mostenise pacatul stramosesc. Dar El nu avea nici pacate personale (Ioan, 8, 16), dupa cum El nu avea trebuinta nici de o mai mare revarsare a Duhului Sfant asupra Sa, pe care, de altfel, botezul lui Ioan nu I-o putea oferi. Dar atunci, de ce S-a botezat? Iata de ce: mai intai, pentru ca Ioan sa-L faca cunoscut oamenilor, aratandu-L lor. "Iata Mielul lui Dumnezeu ... Acesta este despre care eu am spus..." (Ioan, l, 29-30). Ioan Il marturiseste oamenilor, iar acum Il si arata, pentru ca marturisirea lui Ioan despre "Cel ce vine" dupa el (Luca, 3, 16; Ioan, 1, 27), sa nu ramana indoielnica. Tot acum Il marturisesc pe Iisus, pe Dumnezeu-Tatal si pe Sfantul Duh in chip de porumbel (Matei, 3, 16-17). De acum, multimile nu aveau sa mai puna la indoiala cele marturisite de Ioan. Acum Iisus S-a facut cunoscut, caci inainte nici chiar Ioan nu-L cunoscuse (Ioan, l, 31), pentru ca, desi Ii era rudenie (Luca, 1, 36), el isi petrecuse viata in pustie propovaduind si botezand, Dumnezeu intocmind astfel lucrurile, pentru ca lumea sa nu-l poata invinui pe Ioan ca L-ar propovadui pe Iisus pentru legaturile de rudenie si de prietenie ce le are cu El. In al doilea rand, Iisus a primit botezul de la Ioan pentru ca sa implineasca "toata dreptatea" (Matei, 3, 14-15). "Dreptate" insemneaza implinirea poruncilor lui Dumnezeu, iar "drept" era cel ce implinise aceste porunci (Luca, 1, 6, s.a.). Deci, S-a botezat Domnul de la Ioan pentru ca nici aceasta oranduire de la Dumnezeu - de a se boteza - sa nu ramana neindeplinita de El, singurul care implineste toata dreptatea. Iata rolul botezului omului si motivele pentru care S-a botezat El de la Ioan. Botezul crestin de mai tarziu - "cu apa si cu Duh" - se face din alte motive si are cu totul alt rost. Iar daca este vorba de varsta, nici eterodocsii nu aleg varsta de 30 de ani la botezul lor. Mantuitorul n-a stabilit nici o varsta sau limita de varsta. El insa, cand a vorbit despre botezul pe care il va aseza, a aratat marea importanta pe care o avea lucrarea acelui botez si de aceea n-a mai fost nevoie sa spuna ca va trebui aplicat tuturor, deci si copiilor. Iar daca n-a spus-o direct, a spus-o indirect, cu toata claritatea, cuvantul "cineva" cuprinzandu-i pe toti. Cat despre Ioan Botezatorul, e adevarat ca el predica pocainta si ca ii boteza numai pe cei ce facusera pocainta si ca acestia nu puteau ii decat adulti. Dar botezul lui nu era identic cu al nostru, ci era numai un botez pregatitor, un rit simbolic, sau cu caracter ceremonial - cum am aratat si mai sus - nefiind de neaparata trebuinta tuturor. De aceea, era de prisos a se aplica si copiilor. As fi si eu de parere sa nu se boteze copiii, daca ar trai orice parte barbateasca sau femeiasca oricat ar vrea, pana la adanci batranete si sa se boteze cand ar dori. Dar ce zici dumneata, suntem noi siguri ca traim 30, 50 sau 100 de ani? Nu stii ce spume Sfanta Scriptura? "Voi nu stiti ce aduce ziua de maine" (Iacov, 4, 14); si iarasi: "Nebune, in noaptea aceasta ti se va lua sufletul" (Luca, 12, 20); si iarasi: "Fiti gata, caci nu stiti ziua, nici ceasul" (Matei, 24, 44).

INVATACELUL: Nu cumva copiii se pot mantui si fara botez? Despre ei se spune ca sunt sfinti si, ca atare, n-ar avea trebuinta sa-si curete pacatele - pe care nu le au. Asa gasim in Sfanta Scriptura, prin cuvintele Mantuitorului: "Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor" (Matei, 19, 14). Deci, copiii pot intra si fara botez intru imparatia cerurilor, in acelasi inteles pare a fi grait Mantuitorul isi alta data: "De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra intru imparatia cerurilor" (Matei, 18, 3; Marcu, 10, 15; Luca, 18, 15-17). Apostolul Pavel spune chiar direct ca copiii sunt sfinti: "Barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti" (I Cor., 7, 14). Deci, daca parintii sunt sfinti (crestini botezati), atunci si copiii lor sunt sfinti. PREOTUL: Mai intai de toate, trebuie stiut ca copiii nu sunt sfinti, pentru ca "ce este nascut din trup, trup este" (Ioan, 3, 6) ,- deci, copiii nascuti numai din trup, nu si din "apa si Duh", sunt numai trup, cu pacatul lui Adam in ei. Botezul la copii aduce spalarea pacatului stramosesc intrat in lume prin calcarea poruncii de catre Adam si Eva in rai (Fac., cap. 3). "Printr-un singur om (Adam) a intrat pacatul in lume si prin pacat, moartea - si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor prin acela in care toti au pacatuit" (Rom., 5, 12). Iar acum : "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat" (Gal., 3, 27) si iarasi: "Au nu stiti ca toti cati in Iisus Hristos ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat?" {Rom., 6, 3). Asadar, afundarea de trei ori in apa, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei, 28, 19) inseamna botezul in moartea lui Hristos, adica cel nou botezat a murit fata de pacatul stramosesc si fata de Legea lui Moise (Rom., 6, 4-25; 7, 1-6). Si prin Cruce, noul botezat este rastignit fata de lume si lumea fata de el. Inca sa stii si aceasta, ca nimeni sau are voie sa boteze a doua oara pe cei botezati in numele Sfintei Treimi - dupa randuiala Bisericii dreptmaritoare a lui Hristos, caci zice marele apostol Pavel: "Un Domn, o credinta, un botez" (Efes., 4, 5). Numai daca au fost botezati de eretici (sectanti), ii botezam din nou. INVATACELUL: Dar mai sunt in Sfanta Scriptura marturii prin care sa se arate ca copiii sunt pacatosi si au nevoie sa se boteze ? PREOTUL: Daca mai vrei marturii in aceasta privinta, cauta in Sfanta Scriptura in aceste locuri: Fac., 3, 6-12, I Tim., 2, 14; Fac, 8, 21, Iov, 15, 14; 24, 4; Ps 50, 5; 57, 3; Isaia, 48, 8; Ioan, 3, 6; Ps. 13, 1; 52, 13; 105, 6; Pilde, 20, 9; Rom., 3, 10; 5, 12 ; I Ioan, 1, 8 s.a. Asadar, Sfanta Scriptura ne-a aratat ca tot omul este pacatos, iar cel ce se crede fara de pacat este un mincinos (I Ioan, 1, 10). Mai mult, se spune ca cel pacatosi sunt fiii diavolului (Matei, 13, 38; Ioan, 8, 44; I Ioan, 3, 8). Iata, deci, pentru ce toti oamenii au nevoie de botez spre a se curati de pacate

TAINA BOTEZULUI

Dupa rascumpararea omului din greseala lui Adam, prin jertfa de pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, adica dupa mintuirea obiectiva oferita tuturor omenilor, Dumnezeu din marea Sa iubire ne ofera in continuare o serie de mijloace suficiente si depline pentru ca fiecare om, individual si liber, sa poata sa-si insuseasca opera rascumparatoare a Domnului Hristos, sa poata deveni posesorul bunurilor spirituale oferite in mod gratuit de El. Caci nu-i suficient ca mintuirea sa se fi efectuat si oferit pentru toti oamenii, ea ramine ineficienta daca nu se insuseste de fiecare personal si individual, nu se identifica cu ea si nu o traieste. Mijloacele vizibile care ne introduc si ne fac adepti ai imparatiei Domnului Hristos - Biserica - sint cele sapte Sfinte Taine. Dintre ele, prima si cea mai importanta, pentru ca este usa prin care ne introducem si ne incorporam in comunitatea de iubire care era Biserica crestina, e Taina Sfintului Botez. Cuvintul vine din greceste - baptisma - care inseamna scufundare in apa. De aici denumirea sa data de unii Sfinti Parinti de <<baie>>, <<izvor sfint>>, <<baia vietii vesnice>>. Botezul este taina care prin scufundarea in apa de trei ori, in numele Sfintei Treimi, se coboara in mod nevazut harul Duhului Sfint asupra celui caruia i se administreaza taina si i se iarta pacatul stramosesc si toate pacatele personale, facute pina la acea data, se renaste duhovniceste, devenind membru al Bisericii crestine. Botezul crestin a fost instituit de Domnul Hristos, dupa invierea Sa din morti, cind a spus Apostolilor Sai: <<Drept aceea, mergind, invatati toate neamurile botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh>> (Matei XXVIII, 19). Domnul Hristos n-a savirsit nici un botez. Primul botez a fost savirsit de Sfintii Apostoli in ziua Cincizecimii, dupa Pogorirea Duhului Sfint, cind s-au botezat trei mii de suflete (Fapte II, 41). Sfintii Apostoli s-au botezat, fara apa, in mod extraordinar, supranatural prin Pogorirea Sfintului Duh asupra fiecaruia dintre ei, in chip de limbi de foc (Fapte II, 2-4). Botezul crestin a fost prefigurat in Vechiul Testament prin circumciziunea iudaica, prin care Dumnezeu a intarit si pecetluit legamintul Sau, cu Avraam si prin el cu poporul evreu (Facere XVIII, 10-11, 27; cf. Coloseni II, 11-12). De asemenea botezul a mai fost prefigurat in Vechiul Testament prin trecerea evreilor prin Marea Rosie si prin conducerea acelorasi de catre un nor in pustie: <<Si toti prin Moise sau botezat in nor si in mare>> (I Corinteni X, 2). A fost prefigurat si de stinca din care a curs apa in acelasi pustiu spre a-i adapa pe evrei (Iesire XVII, 6). <<Si toti aceiasi bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau din piatra duhovniceasca ce avea sa vina, iar piatra era Hristos>> (I Corinteni X, 4). Aceieasi prefigurare a botezului era si prin apa din timpul potopului, ca si prin corabia lui Noe, care a salvat de apele potopului familia acestuia ... <<Indelunga rabdare a lui Dumnezeu astepta, in zilele lui Noe si se pregatea corabia in care putine suflete, anume opt, s-au mintuit prin apa. Iar aceasta mintuire prin apa inchipuia botezul, care va mintuieste astazi si pe boi...>> (I Petru III, 20-21). Botezul crestin a fost simbolizat prin botezul Sfintului Ioan Botezatorul, numit si botezul pocaintei. Acesta se savirsea de Sfintul Ioan in pustiul Iordanului asupra evreilor care se caiau de pacatele facut. El se indeplinea prin scufundare in apa, dar nu era asemanator cu botezul crestin, ci era o pregatire pentru Taina Botezului, era inferior lui. El oferea o iertare de pacate (Marcu I, 4), dar o curatire externa in vederea uneia interne; el nu era sacramental, nu exista odata cu savirsirea lui o actiune interna a Duhului Sfint si o renastere duhovniceasca. Asemanator botezului Sfintului Ioan era si botezul savirsit de Apostolii Mintuitorului (Ioan IV, 1-2).

Insusi botezul Mintuitorului Hristos primit de la Sfintul Ioan Botezatorul in riul Iordan nu este botezat crestin. Totusi el este inceputul botezului ca taina, pregatirea lui, caci prin Botezul Domnului s-a botezat intreaga umanitate, atunci incorporata in El, s-a aratat intreaga Sfinta Treime, s-au sfintit apele, s-a introdus energia curata a harului. Necesitatea botezului ca taina se impune din faptul ca toti oamenii au pacatuit prin Adam. <<Toti (oamenii) s-au abatut impreuna netrebnici s-au facut. Nu este cine sa faca binele, nici macar unul nu este>> (Romani III, 12). Sau mai precis: <<De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moarte, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acesta in care toti au pacatuit>> (Romani V, 12). Deci, pentru ca Domnul Hristos ne-a rascumparat prin jertfa Sa de coruptia pacatului trebuie ca fiecare om personal sa se reintegreze in opera restauratoare a lui Iisus prin Taiana Botezului. De altfel si Mintuitorul ii arata necesitatea absoluta: <<De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu>> (Ioan III, 5). Sau in alt loc: <<Cel care va crede si va fi botezat se va mintui; iar cel ce nu va crede va fi osindit>> (Marcu XVI, 16). Botezul se efectueaza prin treita scufundare in apa sfintita intru asemanarea mortii si invierii Domnului Hristos. Prin cufundare murim sau omorim pacatul din noi, iar prin scoatere, inviem la o viata noua. <<Au nu stiti ca toti cititi in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea lui ne-am botezat? Deci, ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii>> (Romani VI, 3-4). Deci, prin botez ne curatim de pacatul stramosesc si personal (Fapte II, 38) si ne nastem duhovniceste la o viata noua, ne renastem, dobindim calitatea de fii ai lui Dumnezeu: <<Caci toti sinteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus. Caci, citi in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat>> (Galateni III, 26-27) (cf. I Corinteni XII, 13). Mai mult, devenim mostenitori ai vietii vesnice (Marcu XVI, 16). Pentru ca pacatul stramosesc a cuprins toata firea omeneasca, si nimeni nu poate dobindi Imparatia cerurilor, viata vesnica infectat de el, botezul e necesar tuturor oamenilor. Din aceste motive botezul se administreaza si copiilor. De altfel, botezul s-a administrat si copiilor chiar din epoca apostolica. Astfel se presupune ca erau si copii intre cele trei mii de suflete botezate la Ierusalim la Pogorirea Duhului Sfint, in ziua Cincizecimii (Fapte II, 41), ca si in momentul botezului celor din casa Lidiei (Fapte XVI, 15) si a casei temnicerului din Filipi (Fapte XVI, 33), a casei lui Stefana din Corint (I Corinteni I, 16) si a casei lui Crispus, mai marele sinagogii din Corint (Fapte XVIII, 8). Necesitatea botezului copiilor se fundamenteaza si pe faptul ca Domnul Hristos a binecuvintat pe copii adusi la El, spunindu-le celor din jur: <<Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca unora ca acestia este imparatia cerului>> (Matei XIX, 14); iar alta data a spus: <<Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor>> (Matei XVIII, 3). Deci, daca Domnul Hristos a binecuvintat pe copii s-a preocupat de ei, cu atit mai mult Biserica nu le poate neglija sufletele, oferindu-le Taiana Botezului si crescindu-i intr-o atmosfera crestina, proprie oricarui suflet omenesc. Cu atit mai mult cu cit ei nu sint lipsiti de aceasta pata a pacatului originar. De aceea, biserica dintru inceput a adminsitrat botezul copiilor mici precum afirma unii scriitori si bisericesti ca Policarp al Smirnei, Sfintul Iustin Martirul, si Sfintul Irineu. De asemenea, botezul copiilor mici aflator dintru inceput in biserica crestina il confirma si existenta unor inscriptii de pe pietrele de mormint din unele cimitire ce dateaza din primele secole ale crestinismului, unde se arata epitafe ale copiilor mici decedati, din care reiese ca erau botezati 1 . Conditiile indispensabile pentru primirea botezului sint: libertatea, credinta si pocainta. Oricine vine la botez trebuie sa fie liber, sa primeasca invatatura crestina, sa creada in ea si sa se caiasca, sa regrete

pacatele facute. Credinta presupune acceptarea libera a unei invataturi, deci presupune deja libertatea acelui care crede. Referitor la credinta Mintuitorul spune: <<Cel care va crede si va fi botezat se va mintui>> (Marcu XVI, 16), iar Sfintul Petru adauga privitor la pocainta : <<Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos...>> (Fapte II, 38). De altfel si Biserica cind cere celui ce se boteaza sa se lepede de Satan si de toate lucrurile lui si sa se uneasca cu Hristos, intelege prin aceasta ca el sa paraseasca viata pacatoasa dinainte, sa se pocaiasca si sa inceapa o viata noua. Credinta si pocainta sint absolut indispensabile pentru primitorul adult al botezului, in schimb pentru botezul copiilor, garanti sau chezasi sint nasii lor, care trebuie sa fie buni crestini si care-si iau obligatia de calauzi pe fini in credinta crestina. Botezul se administreaza copiilor pe baza credintei nasilor. Acest act se indeplineste in asemanarea cu faptul ca Domnul Hristos a vindecat multe boli, a savirsit multe minuni pe baza credintei parintilor, a rudelor si celor apropiati unor bolnavi. Astfel, Domnul Hristos a vindecat pe sluga sutasului din Capernaum (Matei VIII, 5-13) pentru credinta stapinului ei; pe fiica cananeiencei, pentru credinta mamei sale (Matei XV, 22-28); pe fiul lunatic pentru credinta tatalui sau (Matei XVII, 14-18); a inviat pe fiica lui Iair, pentru credinta tatalui sau (Luca VIII, 41-55); a inviat pe fiul vaduvei din Nain, pentru credinta mamei sale (Luca VII, 11-15). Mai mult, pe timpul Apostolului Pavel, intre crestinii din Corint, era obiceiul de a se boteza unii in locul altora care au murit nebotezati (I Corinteni XV, 29), ceea ce inseamna ca pentru botez are valoare credinta unuia pentru altcineva. Credinta si marturisirea nasului este valabila pentru botezul pruncilor. Evident, credinta care se cerea la inceput pentru primirea botezului adultilor, cum a fost pentru multimea de trei mii din ziua Cincizecimii (Fapte II, 41), celor botezati de Filip in Samaria (Fapte VIII, 12), famenului reginei din Etiopia (Fapte VIII, 37) si temnicerului din Filipi (XVI, 31), era o credinta simpla, o acceptare cu bucurie a credintei mesianice, dupa care urma o adincire si desavirsire a ei din partea creditenilor insisi, conform spuselor Mintuitorului: <<...Botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, invatindu-le sa pazeasca toate cite am poruncit voua>> (Matei XXVIII, 19-20). In aceasta privinta Sfintul Pavel spunea despre crestinii din vremea sa ca la inceput erau hraniti cu lapte, ca pruncii (I Corinteni III, 2). Mai tirziu biserica prin institutia catehumenatului instruia mai temeinic pe cei care veneau la botez. Savirsitorul Tainei Botezului este preotul hirotonit, iar in caz de nevoie, cind pruncul este in pericol de moarte, poate savirsi botezul si orice laic, chiar mama pruncului, afundid pruncul in apa de trei ori si spunind corect formula: <<Se boteaza robul sau roaba lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Amin>>. Nu poate administra botezul pruncului un necrestin, chiar daca ar sti si rosti formula exacta a botezului, caci nu poate introduce in Biserica cineva care nu este membru al Bisericii. Caci, ar insemna sa facem din botez un act magic. Adica, cineva care pronunta o formula externa are puterea sa opereze si intern, numai prin simpla formula. Daca pruncul traieste dupa botezul administrat de un laic, preotul completeaza ritualul botezului, fara a mai repeta afundarea si cuvintele respectiv. Caci botezul nu se repeta. Sfintul Pavel spune: <<Este un Domn, o credinta, un botez>> (Efeseni IV, 5). Botezul nu se repeta, pentru ca el se savirseste pentru iertarea pacatului stramosesc si odata sters acest pacat isi atinge scopul si nu mai are nici un rost sa se repete. Mai mult, fiind savirsit in asemanarea mortii si invierii lui Hristos, asa precum acestea s-au savirsit odata pentru totdeauna, nici exemplul botezului nu-si mai are rost. Botezul se savirseste prin afundarea in apa sfintita. Caci, daca apa botezului aduce sfintire celui botezat, atunci si ea trebuie mai intii sa fie sfintita. De altfel toate obiectele din natura, care sint puse in slujba bisericii se sfintesc cu agiasma peste care se pogoara Duhul Sfint, aplicindu-se si in cazul botezului (I Timotei IV, 4-5).

In afara de botezul obisnuit cu apa care se savirseste prin intreita afundare si in caz de boala a copilului prin stropire, mai exista si botezul singelui, adica acei care mor pentru credinta crestina, fara a fi primit botezul, conform cuvintelor Mintuitorului: <<Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu Care este in ceruri>> (Matei X, 32). Sau in alt loc: <<Cine-si va pierde viata pentru Mine, o va cistiga>> (Matei S, 32). Sau in alt loc: <<Cine-si va pierde viata pentru Mine, o va cistiga>> (Matei XVI, 25). Intre acesti martiri si sfinti, morti fara botezul crestin, se inscriu acei prunci omoriti de Irod, care cauta sa-l omoare pe Iisus. Mai exista si un botez al dorintei, intre care se inscriu toti acei drepti care se pregatesc pentru botez si-l doresc cu pasiune, dar mor inainte de a primi efectiv botezul. Acestia ar fi asemanatori cu femeia pacatoasa despre care Mintuitorul a spus: <<Iertate ii sint pacatele ei cele multe, caci mult a iubit>> (Luca VII, 47). De asemenea tot intre acestia se afla si dreptii Vechiului Testament, pe care biserica ii cinsteste ca sfinti. In legatura cu Taina Sfintului Botez exista deosebiri si abateri de la dreapta credinta, mai ales la crestinii proveniti din protestantism. Acestia au admis botezul dar nu ca taina ci ca pecete, ca semn exterior al celui ce crede, ca simbol. Cit despre botezul copiilor, in sensul amintit nu sint toti de acord. Unele denominatiuni crestine de astazi, nu admit botezul copiilor. Asadar se afirma ca botezul crestin este un simbol, o dovada a credintei pe care o are cineva, un semn ca a facut pocainta. Deci nu botezul transforma, purifica de pacat, ci credinta, iar botezul confirma acest fapt. Dovada cuvintele Sfintului Apostol Petru adresate sutasului Corneliu ca prin credinta acestuia <<se va mintui el si toata casa lui>> (Fapte XI, 14). Sau din cuvintele Sfintului Pavel spuse temnicerului din Filipi: <<Crede in Domnul Iisus si te vei mintui si tu si casa ta>> (Fapte XVI, 31). Asadar, credinta simpla ar fi mintuitoare, curatitoare de pacat si nu botezul. Insa credinta nu este scopul, ci mijlocul prin care se ajunge la botez. Sutasul Corneliu ca si temnicerul nu puteau ajunge altfel la botez, decit prin credinta; aceasta premerge botezul, dar Taina Botezului transforma (Ioan III, 5). Botezul precum s-a amintit, are efecte mintuitoare, izvavitoare de pacat, pentru care motive nici nu se repeta, cum invata si acesti crestini. De altfel, cei care afirma ca botezul crestin este un simbol, confunda botezul Sfintului Ioan Botezatorul, botezul simbol, cu botezul crestin. Insa, s-a amintit, ca botezul Sfintului Ioan era pregatitor, extern si deosebit de botezul crestin. Botezul lui Ioan era un botez numai <<cu apa>> (Ioan I, 26), iar botezul crestin este un botez <<cu Duh Sfint>> (Ioan I, 33). Primul era un simbol al doilea este o taina. Se mai afirma ca botezul nu trebuie adminstrat copiilor pentru ca acestia nu sint constienti si nu pot indeplini conditiile prealabile ale botezului: credinta si pocainta. Pe acestea le creau si Domnul Hristos si Sfintul Apostol Petru in legatura cu botezul. Astfel Mintuitorul spune Apostolilor Sai cind ii trimite la propovaduire: <<Drept aceea, mergind, invatati toate neamurile, botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, invatindu-i sa pazeasca toate cite am poruncit voua...>> (Matei XVIII, 19-20); sau, in alt loc: <<Cel ce va crede si va fi botezat se va mintui; iar cel care nu va crede va fi osindit>> (Marcu XVI, 16). Iar Sfintul Petru se adreseaza direct ascultatorilor sai: <<Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre si veti primi darul Duhului Sfint>> (Fapte II, 38). Deci, credinta si pocainta sint drept conditii de primire a botezului, din partea primitorului, predica si invatare din partea propoveduitorului, a propunatorului, a celui ce administreaza botezul. Insa, trebuie sa observam chiar de la inceput ca in toate trei versetele (Matei XXXVIII, 19-20; Marcu XVI, 16; Fapte II, 38) este vorba despre predica Apostolilor in raspindirea crestinismului, predica ce se adresa oamenilor adulti, virstnici, care trebuiau sa ia cunostinta despre invatatura Domnului Hristos, sa

creada in El sa regrete pacatele si apoi sa se boteze. Evident, Apostolii nu puteau boteza fara a face inteles acest fapt, fara a pregati terenul. Dupa ce parintii primeau botezul, primeau si copii, lor , avind in vedere rolul botezului, efectele sale si insemnatatea sa pentru viata crestina. Totusi, chiar in acel moment, de multe ori, am amintit, chiar cu ocazia botezului parintilor se botezau si copiii. Intre cele trei mii de <<suflet>> de la Botezul din Ierusalim (Fapte II, 41) erau si copii, ca si in casa Lidiei, a temnicerului din Filipi, in casa lui Stefana si Crispus din Corint. In textul de la Marcu se spune ca: <<Cel care va crede si va fi botezat se va mintui; iar cel ce nu va crede se va osindi>> (Marcu XVI, 16). Evident si in acest text este vorba despre adulti. Insa adaosul: <<Iar cel ce nu va crede se va osindi>> implica si pe copiii care nu pot crede si spre a nu fi osinditi, trebuie botezati spre a intra in imparatia cerurilor. Ceea ce si faceau crestinii. Textul al treilea (Fapte II, 38) indreptateste si el botezul copiilor, desi se adresa tot adultilor, prin vers. 39 care spune: <<Caci voua este data fagaduinta si copiilor vostri si tuturor celor de departe pe oriciti ii va chema Domnul Dumnezeul nostru>>. Deci, fagaduinta mintirii prin botez e data nu numai celor in virsta ci si poiilor pentru care aducerea pocaintei inaintea botezului este de prisos, pentru ca lor, ca unora ce nu au pacat, nici nu le trebuie pocainta (Cf. M. A. Calnev, Combaterea sectelor rationaliste - Despre Harul Dumnezeiesc Mintuitor, p. 39). Mai mult, Domnul Hristos spunind: <<De nu se va naste cineva din apa si din Duh nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu>> (Ioan III, 5), prin acel <<cineva>> include si pe adult si pe copil, caci toti au fost implicati in Adam care a pacatuit si prin care s-a transmis pacatrul originar (Romani V, 12) si de care ne izbavim prin botez. Deci copilul trebuie botezat. De altfel, in Sfinta Scriptura nu se arata nici o virsta in legatura cu botezul si nici nu poate fi. Caci copilul nu-si poate da seama despre insemnatatea botezului, despre rostul lui, nu poate avea o credinta deplina dupa cum nu-si poate da seama, nu e capabil de pocainta la virsta de 16 ani precum o pretind anumiti crestini adversari ai botezului pruncilor. Cind ducem copiii de la scoala ei nu stiu ce inseamna scoala. Daca am astepta pina sa inteleaga ei rostul scolii ar fi foarte paguibitor pentru ei. Tot astfel se procedeaza si cu botezul copiilor. Insemnatatea lui este mare si s-ar pierde mult pentru mintuirea omului daca s-ar astepta pina la maturitate si intelegerea completa a rostului lui. De altfel, precum s-a amintit, la inceput nici crestinii nu erau complet edificati asupra rostului botezului. Ei erau instruiti despre rostul sau pe parcursul vietii. Sfintii Parinti, Sfintul Vasile cel Mare - mai ales - stiind necesitatea imperioasa a botezului pentru mintuire condamna aminarea botezului pentru virsta maturitatii din motive de intarire a credintei, din cauza evlaviei, aratind ca in acest mod, de multe ori se cade in indiferentism. Se mai invoca de aceiasi crestini ca Domnul Hristos s-a botezat la virsta adulta de treizeci de ani, iar Sf. Ioan Botezatorul proceda la fel cind boteza pe cei care se pocaiau. Este adevarat ca Domnul Hristos s-a botezat la virsta de treizeci de ani, virsta care se socotea la evrei matura, pentru a-si incepe activitate. El s-a botezat cu botezul lui Ioan, botezul pocaintei. Dar El nu s-a pocait, nu avea pacat (Ioan VIII, 46), ci s-a botezat pentru a se face cunoscut publicului prin marturia lui Dumnezeu-Tatal si a Duhului Sfint (Matei III, 16-17). Domnul Hristos s-a botezat spre <<a plini toata dreptatea>> (Matei III, 15), adica a indeplini iconomia mintuirii divine. El si-a asumat intreaga omenire si a primit botezul lui Ioan spre a implini poruncile divine in integralitatea lor, referitoare la om.

De asemenea, Sfintul Ioan boteza pe cei care se pocaiau si deci erau adult. Dar, s-a amintit, botezul lui Ioan era un simbol, o pregatire a botezului crestin, iar botezul Domnului Hristos nu era botezul crestin. Botezul lui Ioan era cu apa, extern, cel crestin este cu Duhul Sfint. In sfirsit, tot in legatura cu botezul copiilor se mai afirma ca pruncii n-au nevoie de botez, caci sint fara de pacat, sint sfinti si pot astfel intra in imparatia cerurilor fara botez. Se invoca drept sprijin cuvintele Mintuitorului, unde se spune: <<Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine ca unora ca acestora este imparatia cerurilor>> (Matei XIX, 14). Sau, in alt loc: <<De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor>> (Matei XVIII, 3). Deci, copiii sint nepatati si n-au nevoie de botez. Acelasi lucru il mai afirma Sfintul Pavel, spune el, in alta parte. Astfel, el spune: ,,Iar daca este pirga sfinta si framintura este sfinta; si daca radacina este sfinta si ramurile sint>> (Romani XI, 16). Deci, aceeasi idee: din parinti sfinti, crestini, se nasc copii curati, nepatati, fara pacat. Deci, botezul acestora ar fi fara obiect, inutil. Insa, in versetele de mai sus nu se afirma puritatea integrala a copiilor, sfintenia lor. Mai intii, acest lucru nici nu este posibil caci <<ce se naste din trup, trup este>> (Ioan III, 6). Copiii se nasc nevinovati, fara pacate personale, dar ei se nasc cu pacatul originar, pe care-l mostenesc de la stramosul nostru Adam (Romani V, 12). Iar Mintuitorul Hristos, spunind sa lase copiii sa vina la El, ca unora ca acestora este impartatia cerurilor, a vrut sa arate ca acei dintre adulti care sint nevinovati ca pruncii vor mosteni imparatia lui Dumnezeu. Cei virstnici sa ia exemplu de la viata curata a copiilor pentru ca numai astfel vor deveni mostenitori ai imparatiei cerurilor. Cuvintul <<unora>> se refera la crestinii adulti, care trebuie sa se sileasca a deveni curati duhovniceste ca pruncii. Nu e vorba deci de lipsa de pacatul originar al copiilor si inutilitatea botezului pentru ei. Caci daca pruncul poate intra in imparatia cerurilor, este membru al ei, cind este mic, ce pacate mari savirseste el pina la virsta de 15-16 ani - cind se pretinde ca poate primi botezul - spre a fi necesar sa se boteze, spre a se mentine membru al imparatiei ceresti? (Cf. Prot. Dr. D. Deheleanu, Sectologia, p. 330 s.u.). Deci, nu e vorba de purtiatea integrala a copiilor, ci de lipsa de pacate personale, care pot fi exemple pentru acei care vor sa devina adevarati crestini. Mai mult, cind Domnul Hristos i-a chemat la Sine, i-a binecuvintat, <<punindu-si miinile peste ei>> (Matei XIX, 15), pentru nevinovatia lor personala, e un motiv in plus ca trebuie sa avem grija de ei, sa-i botezam, ca nu cumva din cauza pacatului originar cu care se nasc sa fie lipsiti de mintuire. Acelasi fapt il arata si al doilea verset rostit de Mintuitorul cind spune referitor la copii: <<De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor>> (Matei XVIII, 3). El vrea sa dea drept exemplu de urmat pentru crestini nevinovatia pruncilor. Aceasta interpretare se intareste daca observam si contextul textului unde citim: <<Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acesta este cel mai mare in imparatia cerurilor>> (Matei XVIII, 15). In legatura cu citatul de la I Corinteni VII, 14 unde se spune: <<Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Alminterea copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sint sfinti>>, de unde vrea sa se deduca parerea ca pruncii nascuti cel putin dintr-un parinte crestin sint sfinti, curati, n-au nevoie de botez, este complet falsa. Aici nu este vorba despre o sfintenie integrala a copilului nascut dintr-un parinte crestin - din familiile mixte, formate dintr-un sot crestin - despre o curatie interna, chiar fara pacatul originar. Caci, in acest caz, ar trebui ca pruncii nascuti din parinti crestini sa nu se mai boteze de loc, ci ar trebui botezati numai

copiii paginilor. Mai mult, ar trebui ca nici sotii necrestini din aceste familii, despre care vorbeste Sfintul Pavel sa nu se mai boteze, deoarece ei sint influentati de sotii crestini. Insa, in citatul amintit Sfintul Pavel vrea sa arate ca intr-o astfel de familie mixta, unde unul dintre soti este crestin, exista o atmosfera mai proprie pentru botezul unui copil, decit intr-o familie pagina. Sotul sau sotia crestina - botezat, sfint - sfinteste, adica influenteaza favorabil crestineste si pe celalalt sot, dupa cum creeaza un climat crestin in casa, propriu pentru botezul copiilor lor. In sfirsit, interpretarea citatului Sfintului Pavel de la Romani prin care se spune: <<Iar daca este pirga sfinta si framintatura este sfinta si daca radacina este sfinta si ramurile sint>> (Romani XI, 16), prin care vrea sa se dovedeasca tot sfintenia copiilor proveniti din parinti crestini si aici explicatie este de-a dreptul eronata. Caci, aici, nu se intelege ca pruncii proveniti din parinti crestini sint sfinti, puri, si n-au nevoie de botez. Aici se vorbeste despre poporul evreiesc, ca in intreg capitolul XI. Se spune despre <<Pitga>> si <<radacina>> acestui neam care a fost patriarhii sai (Moise, Avraam, Isac, Iacov) care au fost drepti, sfinti si cu care evereii se mindreau, spunind ca si ei, urmasii acelora, <<tamurile>>, sint drepti. Insa, Apostolul la aminteste - in context - ca unele din aceste ramuri - dintre evrei - totusi au fost taiate si aruncate pentru ca n-au crezut in Domnul Hristos. Din aceasta cauza - continua el in context, vers. 17-18 - paginii care au venit la crestinism, in locul acestor ramuri, sa nu se mindreasca, caci nu au radacina sfinta si mai degraba pot fi respinsi de Dumnezeu. Deci nu poate fi vorba de parinti crestini si de urmasii lor, care ar putea beneficia de sfintenia acestora. Nu poate duce la aceeasi concluzie nici citatul ades invocat de adversarii botezului copiilor, in care se spune: <<Nu poate pomul bun sa faca roade rele, nici pomul rau sa faca roade bune>> (Matei VII, 18). Nu se poate nici acest citat sa se aplice la copiii crestinilor, in sensul ca crestinii n-ar avea decit copii buni. Realitatea dezminte acest fapt, pentru ca din multi parinti rai pot sa se nasca copii buni si invers. Deci, copiii crestinilor nu pot fi izbaviti de pacatul stramosesc, pentru ca au fost purificati prin botez de parintii lor si in acest caz ei n-ar mai avea nevoie de botez. Atunci, dupa cum s-a mai amintit, copiii crestinilor n-ar mai trebui botezati. Or, realitatea este alta: cu cit omul este mai profund crestin, cu atit se grabeste a-si boteza copilul, stiind necesitatea si importanta botezului pentru sufletul crestinului, pentru nevoia de a trai de mic intr-o atmosfera si climat crestin. In legatura cu botezul copiilor nici, nu trebuie sa se uite faptul ca botezul crestin este prototipul unor fapte din Vechiul Testament, anume: circumciziunea, trecerea evreilor prin Marea Rosie, adaparea din stinca, conducerea lor de un nor luminos, in aceeasi pustie. Toate s-au aplicat, de toate au beneficiat si parintii si copiii in momentul cind s-au produs. Mai ales circumciziunea care este mai apropiata de botez. Ea s-a facut si lui Avraam, in virsta de nouzeci si noua de ani, si lui Ismail, in virsta de treisprezece ani, ca si la toti ceilalti tineri si copii din casa lui Avraam. Apoi, ea a ramas ca un semn al legamintului dintre Dumnezeu si poporul evreu, care trebuia aplicata numai copiilor mici la opt zile dupa nastere (Facere XVIII). Tot astfel, s-a intimplat si cu botezul. El s-a efectuat la inceput si la maturi si la copii - la Pogorirea Duhului Sfint, in casa Lidiei, temnicerului din Filipi, casei lui Stefana si Crispus din Corint si altor multe familii din timpul predicii apostolice. Apoi, vazindu-se si intelegindu-se insemnatatea lui s-a administrat numai copiilor.

Astfel a procedat Biserica Crestina chiar de la inceput, iar prin vocea multor Sfinti Parinti si scriitori bisericesti pledind pentru necesitatea botezului pruncilor. Mai mult, prin hotaririle unor sinoade locale 416 Mileve si 418 Cartagina a condamnat pe cei care negau necesitatea botezului pruncilor (cf. Nicolae, Mitropolitul Banatului, Pedobaptismul (botezul copiilor) de-a lungul vremii, <<B.O.T>>, nr. 1-2/1975, p. 136 si urm.). astazi, crestinii de buna credinta, in marea lor majoritate sint de acord ca practica botezului copiilor mici este oportuna si absolut necesara pentru mintuirea crestinilor. In legatura cu Taina Botezului se mai invoca de unii crestini, adversari ai Bisericii constituie, ca afundarea de trei ori in apa a celui ce se boteaza ca si savirsirea botezului cu apa sfintita in anumita baptisterii nu este amintita in Sfinta Scriptura. Este adevarat ca afundarea de trei ori in apa a celui ce se boteaza nu este amintita, dar nu ni se spune in Sfinta Scriptura ca ea trrebuie facuta numai o data, cum pretind acestia. Ea se sprijina pe Sfinta Traditie si se bazeaza pe faptul ca botezul se face in numele Sfintei Treimi <<intru pomenirea si autoritatea fiecarei persoane a Sfintei Treimi si in amintirea ingroparii de trei zile a Domnului Hristos>>. Fiind o practica foarte veche a bisericii ea poate fi considerata de origine apostolica. Ea face parte din ritualul sfintelor taine pe care-l invata Sfinta Traditie, ca si apa sfintita cu care se savirseste botezul - amintita in rindurile anterioare. Ele nu stirbesc intru nimic fundamentarea teologica a botezului. Taina Botezului, fundamentala in crestinism pentru dobindirea mintuirii este comuna aproape tuturor crestinilor. Cu unele deosebiri care ar trebui reconsiderate astazi ea ar putea deveni punctul de convergenta dintre crestini si nu de disensiune, pentru unele chestiuni mici.

BOTEZUL Cit timp omul nu poarta numele de fiu al lui Dumnezeu este mort; dar primind pecetea el se dezbraca de moarte pentru a se imbraca cu viata. Pecetea este apa botezului. Coboara mort in apa si se ridica viu. Hermas, Similit, IX, 16, 3-4 ("Pastorul", lucrare crestina compusa la mijlocul sec. II si atribuita lui Hermas, contemporan episcopului Clement al Romei, sau unui succesor imediat al sau). Pr. Prof. I. Constantinescu, "Indrumator pastoral - Din tezaurul credintei noastre", pag. 97-106. NOTE BIBLIOGRAFICE 1. Biserica s-a preocupat si de sufletele copiilor mici morti nebotezati, daca acestia vor suferi in iad sau se vor bucura de fericirea raiului pentru nevinovatia lor. O hotarire sinodala in acest sens nu exista. Insa Sfintul Grigore de Nazianz spune referitor la acesta chestiune: <<Aceia care nu se pot impartasi de botez din cauza copilariei sau a mortii premature nu se pot impartasi de marire, dar nici nu pot fi chinuiti de dreptul judecator, ca unii ce sint nepecetluiti, dar fara rautate, ca unii ce au suferit paguba fara s-o cauzeze prin actiunea lor>> (Cf. Hristu Adrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe Rasaritene, trad. de Pr. Dr. D. Staniloae, Sibiu, 1930, p. 350, nota).