Cuprins

Secrete mari ale rugăciunii

Cameron V. Thomson

Capitolul 1
Şcoala rugăciunii ..................................... 5
Capitolul 2
Cum să abordăm rugăciunea .................. 9
Capitolul 3
Cum să mijlocim ...................................... 14
Capitolul 4
Piedici în rugăciune ................................. 18
Capitolul 5
Cum să ne rugăm .................................... 23
Capitolul 6
Cum să ne rugăm (continuare) ................ 30
Capitolul 7
Sugestii practice pentru rugăciune ............. 37
-3-
Capitolul 1.
Şcoala rugăciunii
G. Campbell Morgan a spus: „Oamenii se roagă cu putere numai în mijlocul suspinelor şi of ţaţelor alergării vieţii lor".
în această carte este esenţa a ceea ce i-a plăcut lui Dumnezeu să înveţe pe autor în cei douăzeci de ani cît a stat în
şcoala rugăciunii. Fiecare principiu expus aici a fost încercat şi dovedit în timpul multor împărţiri a Cuvîntului lui
Dumnezeu în America Latină şi în Antilele Britanice şi Franceze. Am descoperit curînd că sămînţa Cuvîntului nu va
încolţi pe pămînt uscat şi Domnul mi-a arătat în Cu-vînt un verset care m-a făcut să intru pentru totdeauna în şcoala
rugăciunii: „Cel ce umblă plîngînd cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie cînd îşi strînge snopii" (Ps. 126.6).
Pentru cei ce trebuie să se roage în mijlocul vîrtejului, primejdiilor şi nebuniei acestui veac al douăzecelea a fost
scrisă această carte, şi cu toate că am căutat să nu las nici o sursă necercetată în vasta literatură despre rugăciune,
majoritatea acestor principii au fost descoperite în ceasurile slăvite de dimineaţă, pe măsură ce cel mai bun dintre toţi
învăţătorii, Duhul Sfînt, îmi dădea dintr-o dată „iluminări" în Cuvîntul lui Dumnezeu.
Nimeni în această viaţă nu poate trece de grădiniţa de copii a rugăciunii. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu există
doctori în rugăciune şi sînt foarte conştient de faptul că mai este foarte mult pămînt de cucerit. Totuşi, aceste spicuiri
de o viaţă sînt expuse cu speranţa pusă în harul lui Dumnezeu că El le va folosi pentru slava Sa, făcîndu-i pe sfinţii de
pretutindeni să se roage.
-5-
Ce au spus oamenii sfinţi despre rugăciune
„Oamenii pot să nu ne asculte chemările, să ne respingă mesajul, să se împotrivească argumentelor noastre, să ne
dispreţuiască, dar nu pot nimic împotriva rugăciunilor noastre "(Sidlow Baxter).
„Mai degrabă aş învăţa pe un om să se roage, decît pe zece oameni să predice" (Dr. Jovett)
„Singura grijă a diavolului este să-i împiedice pe creştini să se roage. El nu se teme de studii fără rugăciune, de
lucrare fără rugăciune, de religie fără rugăciune. El rîde de truda noastră, îşi bate joc de înţelepciunea noastră, dar
tremură cînd ne rugăm" (Samuel Chadwick).
„Dumnezeu pune mai mare bază pe rugăciune şi părtâşie decît pe lucrare. Mirele ceresc peţeşte o soţie, nu
angajează o slujnică... Rugăciunea îl face pe Dumnezeu să iasă din locul Lui tainic ca să facă minuni pe pămînt... să
Se reverse pe Sine prin credincioşi într-o lume de suflete pierdute". (A. Roffe).
„Am atîtea de făcut (astăzi) că voi petrece primele trei ore în rugăciune" (Martin Luther)
„Dumnezeu are un ocean fără margini de răspunsuri la cea mai slabă şoaptă a celui mai fără putere sfînt, dacă e
dintr-o inimă căită şi curăţită, şi dacă e într-o dependenţă deplină de numele Domnului Isus Cristos".
„O zi fără rugăciune e o zi fără binecuvîntare, şi o viaţă fără rugăciune e o viaţă fără putere".
„Daniel a petrecut mai degrabă o noapte cu lei decît să se lipsească de o zi de rugăciune; lui Petru i-a fost uşor să
iasă din temniţă datorită rugăciunii."
„Credinţa e atotputernică numai cînd stă pe genunchi".
„Un soare tainic, care nu apune niciodată, răsare în inimile celor ce aşteaptă zorile; cei ce tînjesc după Dumnezeu în
cămăruţele de rugăciune vor trage curînd în piept chiar atmosfera cetăţii lui Dumnezeu".
„Mulţi oameni cred în puterea rugăciunii, şi le place să audă despre ea, dar puţini se roagă".
„Evanghelia se mişcă cu pas încet şi şovăielnic cînd sfinţii nu sînt la rugăciunile lor devreme, tîrziu şi vreme
îndelungată".
Definiţia rugăciunii
Rugăciunea este mărturisirea neputinţei noastre şi a altora, în Numele Domnului Isus, înaintea ochilor iubitori ai unui
Tată care ştie, înţelege, mîngîie şi răspunde. Rugăciunea e respiraţia şi tînjirea duhului după Dumnezeu. Este o
apucare a bunăvoinţei lui Dumnezeu mai degrabă decît o biruire a şovăirii Lui. Este o acordare cu marea adunare de
rugăciune, veche de două mii de ani, ce merge spre slava de sus.
în orice rugăciune adevărată, Dumnezeu Duhul Sfînt strigă în noi spre Dumnezeu Tatăl în numele de nebiruit al
Domnului Isus Cristos. Cînd îndeplinim condiţiile simple ale rugăciunii arătate în Cuvîntul lui Dumnezeu, primim
îndurare şi har. Şi acestea vin chiar de la tronul harului pe care stă cel ce ne-a iubit pînă la moarte şi dincolo de
moarte şi care poate face mai mult decît să ne asculte strigătele disperate şi dorul fără cuvinte din inimile noastre.
„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a suferit ca şi
noi, dar fără păcat.Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului pentru ca să fim ajutaţi la vreme de
nevoie" (Evr.4:15,16).
Necesitatea rugăciunii
Secretul oricărei căderi e lipsa de rugăciune. Nu avem decît să studiem viaţa lui Saul din Vechiul Testament şi cea a
lui Iuda Isca-rioteanul din Noul Testament ca să vedem că este adevărat. Ei nu s-au rugat. Şi, întrebăm noi: s-a rugat
Adam sau Eva cînd s-a apropiat de ei şarpele în grădina Edenului? S-a rugat Avraam înainte de a intra la Agar sau
înainte de a coborî în Egipt? S-a ru-
-6-
-7-
gat Pavel înainte ca el şi Barnaba să se certe pentru loan Marcu? (Fap. 15:36-41).
Lipsa de rugăciune este un dezastru. Cineva a spus: „Dumnezeu îl îngheţa de frig pe Iacov noaptea şi-l topea de
arşiţă ziua (Gen. 31:40), dar au trecut douăzeci de ani înainte ca el să spună o rugăciune. Cînd s-a rugat, el s-a pus
în calea lui Dumnezeu încer-cînd să răspundă propriei lui rugăciuni (Gen.32:9-20). Doar la laboc (locul golirii) a
învăţat secretul de a birui cu Dumnezeu. Acolo a fost golit de toată puterea lui firească şi a fost rănit ca să nu mai facă
altceva, decît să se prindă de Dumnezeu în toată viaţa lui. Marea tragedie a vieţii lui David a venit cînd el se plimba,
fără rugăciune, pe acoperişul casei lui şi a văzut-o pe Batşeba".
în ce priveşte locul pe care Biserica primară l-a dat rugăciunii, dacă e îngăduit sau nu ca ceva s-o îndepărteze, să
observăm aceasta: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese... dar noi vom
stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvîntului". (Fap.6:2-4).
Doi pastori renumiţi au fost întrebaţi: „Dacă ar veni Cristos, care ar fi regretul dvs. cel mai mare?" Amîndoi au răspuns:
„Că nu'am petrecut mai mult timp în rugăciune". Noi toţi intenţionăm să ne rugăm, dar puţini o facem.
Un suflet nenorocit a intrat în şcoala rugăciunii după sosirea lui în iad. El a cerut uşurare pentru starea lui. A fost
refuzat. A cerut ca un cerşetor să-i avertizeze fraţii. A fost refuzat. S-a rugat lui Avraam, unui om. El nu-l putea vedea
pe Dumnezeu. Nu îndrăznea să ceară să iasă afară. Ştia desigur că pentru el nu mai era nădejde. Lipsit de rugăciune
pe pămînt, neascultat în iad, el suferă veşnic, ca omul care a învăţat să se roage prea tîrziu. „De aceea orice om
evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită (cînd poţi fi găsit)! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge
deloc" (Ps.32:2).
Capitolul 2
Cum să abordăm rugăciunea
Georg Mliller a descoperit că e mult mai bine să ne începem ziua cu citirea Cuvîntului lui Dumnezeu decît cu vreo
încercare de rugăciune. Două lucruri sînt necesare în cilindrul unei maşini ca să facă explozie şi să rezulte putere.
Primul e scînteia iar al doilea e combustibilul. Acum, scînteia Duhului Sfînt al lui Dumnezeu poate fi prezentă în inimile
noastre dimineaţa devreme, dar avem nevoie să ne umplem inimile cu combustibilul Cuvîntului lui Dumnezeu ca să
fie putere în rugăciune. Citirea smerită a Cuvîntului, meditaţia zilnică, sistematică a Cuvîntului Său aduce credinţă,
putere şi dorinţa de rugăciune. învăţăm din nou despre dragostea Lui; îi privim îndurările din trecut, inimile noastre
sînt înfiorate de căile Lui.
Este foarte adevărat că „Duhul e acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le spun eu, sînt
duh şi viaţă". (Io. 6:63). Dar să începem chiar citirea Cuvîntului cu o scurtă rugăciune: „Deschide-mi ochii, ca să văd
lucrurile minunate ale legii Tale" (Ps.119:18). Să citim Cuvîntul Lui sistematic, zilnic cîte o porţiune bună, şi să citim tot
Cuvîntul lui Dumnezeu, căci Biblia este Cristos în litera de tipar, şi noi dorim să-L cunoaştem deplin, şi nu numai faţa
sau mîinile Lui.
în rugăciune privim la Tatăl nostru ceresc.
închinare
Ne închinăm Lui pentru ceea ce este El. Nu trebuie să fim de multă vreme în Cuvînt ca să facem experienţa lui Isaia
şi să vedem măreţia şi slava Dumnezeului nostru. Căci fiecare verset-diamant îndreaptă spre inimile noastre harul
multicolor şi slava lui Dumnezeu, îl adorăm pe Dumnezeu pentru ceea ce este El. în asemenea vremuri găsim
cuvintele din mulţi Psalmi pe buzele noastre şi
-9-
deasemenea exclamăm: „O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile
Lui şi cît de neînţelese sînt căile Lui" (Rom. 11:33).
Mulţumire
îi mulţumim pentru ceea ce a făcut El. După ce ne-am închinat lui Dumnezeu pentru ceea ce este El, sîntem foarte
predispuşi să-I mulţumim pentru ceea ce a făcut pentru noi şi pentru alţii. Pe marile transportoare de avioane este
folosită o catapultă pentru a arunca unele avioane în aer. Cînd rugăciunile sînt grele şi încete, de cîte ori aflăm că
piedica stă în faptul că nu I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut deja? Adesea ar trebui să înge-
nunchem şi să spunem Domnului cît îl iubim şi să-L lăudăm pentru ceea ce a făcut, şi să ne ridicăm fără să fi cerut un
singur lucru. „Isus a zis: Oare nu au fost curăţiţi toţi zece? Dar ceilalţi nouă, unde sînt? Nu s-a găsit decît străinul
acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?"(Luc 17:17-18).
Un misionar în China care a găsit cerul închis la rugăciunile lui şi-a aruncat într-o zi deznădăjduit privirile în jurul
camerei şi-a văzut un motto pe perete: „Lauda schimbă lucrurile!". El a luat această cheie şi a descuiat cerul. Ne
putem întreba de ce era David un om după inima lui Dumnezeu. Printre altele, el s-a pocăit şi a dat laudă Domnului
din toată inimă. Lauda e amintită de peste două sute de ori numai în Psalmi. Ştiţi unde e amintită lauda pentru prima
oară în Biblie? (vezi Gen.29:35). Domnul nostru a venit din seminţia lui Iuda (laudă). „O de-ar lăuda oamenii pe
Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!" (Ps.107:8). Citiţi deseori în Psalmi. Notaţi
laudele ca şi promisiunile în Bibliile voastre.
Propriul nostru Tată
Noi venim la el ca propriul Său copil. Mai presus de orice nu trebuie să uităm că atotputernicul Dumnezeu, cel care
„stă deasupra cercului pămîntului şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste" (Isa.40:22), este şi Tatăl nostru scump. „Şi voi n-
aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava, adică
Tată!" (Rom.8:15). „Şi pentru că sînteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă duhul Fiului Său care strigă: "Ava, adică
Tată!" (Gal.4.6). Cuvîntul „Ava" este un termen de intimitate. Noi venim cu credinţa simplă a unui copil chiar la Tatăl
nostru drag.
O fetiţă şi-a petrecut noaptea departe de casă. Era un pic înfricoşată şi se întreba dacă şi-ar putea spune rugăciunea
ca de obicei cînd se ducea la culcare. Ea s-a rugat: „Tată, ai vrea să mă faci să mă simt în tot atîta siguranţă ca atunci
cînd mă duceam la culcare acasă?". A tăcut o clipă, apoi a spus: „Sigur că vrei!".
Cît de mult putem învăţa de la copii cînd sîntem în şcoala rugăciunii! Privindu-i, vom învăţa să venim cu aşteptare
luminoasă şi cu dependenţă smerită! Ca un copil trebuie să ne încredem în Dumnezeu pentru nevoile noastre zilnice,
căci nici un copil nu se îngrijorează de hrana şi îmbrăcămintea lui.
Vedeţi cum s-a simţit David în privinţa aceasta (Ps.131). Să ne silim întotdeauna să primim în Duhul Sfînt firea unui
copil, căci Domnul nostru a spus: „Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca
nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi
cel mai mare în împărăţia cerurilor". (Mt. 18:3-4).
Nu numai că trebuie să ne hrănim din Cuvîntul lui Dumnezeu şi să ne închinăm lui Dumnezeu, trebuie să ne şi vedem
pe noi înşine înaintea lui Dumnezeu si în relaţie cu el.
-10-
-11-
Starea inimii
Noi vedem ticăloşia propriilor noastre inimi. O examinare a slavei şi a harului lui Dumnezeu aduce şi o vedere a
ticăloşiei propriilor noastre inimi. Pe măsură ce verset după verset ne cercetează inimile sîntem făcuţi să ne plecăm
capul şi să mărturisim ce sîntem şi apoi să ne mărturisim păcatele noastre concrete, numindu-le înaintea Lui. „Dacă
ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curâţească de orice nelegiuire"
(1.Io.1:9).
Aici îi mulţumim lui Dumnezeu pentru Calvar şi ne dăm seama că „acum în Cristos, voi care odinioară eraţi depărtaţi,
aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Isus Cristos" (Ef.2:13).
Mărturisirea
Ne mărturisim păcatele. Printre păcatele fundamentale pe care trebuie să le mărturisim sînt acestea: Că nu dorim cu
adevărat să ne rugăm. Nu dorim să vorbim cu Tatăl nostru binecuvîntat, atît sînt de reci inimile noastre; că nu ştim
cum trebuie să ne rugăm, de aceea inimile noastre strigă la El să ne înveţe: că nu ne putem ruga; că nu ne-am rugat
în trecut aşa cum trebuia.
Ajutor de la Dumnezeu
Noi primim ajutorul lui Dumnezeu. Acum, dacă sîntem sinceri cu Dumnezeu în mărturisirea neputinţei, neştiinţei şi
eşecului nostru, cu siguranţă vom lua măsuri pentru slăbiciunea noastră grozavă.
Ne vom aminti că Moise, în luptă cu Amalec, şedea pe o piatră, cu mîinile ţinute sus pe de o parte de Aaron şi pe de
alta de Hur (Ex. 17:8-12). Aaron ca preot, preînchipuie puternicele mijlociri ale lui Chistos la dreapta lui Dumnezeu.
„De aceea poate să mîntuias-că în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte
pururea ca să mijlocească pentru ei" (Evr.7:25). începem să căpătăm curaj pentru bătălie. Hur simbolizează aju-
torul binecuvîntat al Duhului Sfînt. „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să
ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite" (Rom.8:26).
Cîtă vreme mîinile lui Moise erau ridicate, Iosua putea să biruiască în vale. îl rugăm astfel pe Dumnezeu pentru
curăţire şi îi spunem că nu putem să ne rugăm, că nu ştim cum să ne rugăm şi că nici nu dorim să ne rugăm, şi îi
cerem ca Duhul Său să ne umple şi să Se roage pentru noi. Iată ce ajutor pentru fiii oamenilor! într-adevăr, nu există
rugăciune adevărată dacă nu strigă în noi Dumnezeu Duhul Sfînt la Dumnezeu Tatăl în Numele Domnului Cristos.
Iată secretul tuturor secretelor privind rugăciunea. Dumnezeu vrea ca la prima menţionare a vreunui subiect în Biblie
să rezume pentru noi învăţătura Lui cu privire la acel subiect. în Geneza 4:26 citim: „Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi
i-a pus numele de Enos. Atunci au început oamenii să cheme numele lui Dumnezeu". Dumnezeu ne arată în mai
multe locuri că numele din Biblie au o semnificaţie adîncă.
Cuvîntul „Enos" înseamnă „slăbiciune, fragilitate". Provine din rădăcina ebraică „anaş" care înseamnă a fi trecător,
slăbuţ sau bolnăvicios, în zilele cînd oamenii şi-au dat seama (după ce au văzut moartea începînd să lucreze în jurul
lor şi în ei) că erau deznădăjduit de neputincioşi şi slabi, au început să cheme numele Domnului. Şi pînă azi doar o
asemenea înţelegere şi mărturisire ne va ţine în şcoala rugăciunii şi ne va face în final să avem o inimă cu adevărat
rugativă, unul din cele mai rare lucruri din univers. Aşa au biruit Iosafat şi Asa, cînd şi-au adus neputinţa, neştiinţa şi
slăbiciunea înaintea lui Dumnezeu (2.Cr.20:12; 14:11).
-12 -
-13-
Capitolul 3.
Cum să mijlocim
Am învăţat acum să ne hrănim din pîinea lui Dumnezeu citind Cu-vîntul, să ne închinăm lui Dumnezeu pentru ceea ce
este El, să-I mulţumim pentru ceea ce a făcut, să ne aducem neputinţa şi slăbiciunea noastră înaintea Lui şi să ne
prindem de puterea şi bunăvoinţa Lui. Acum sîntem gata pentru cerere şi mijlocire.
Rugăciune pentru alţii
Rar auzim un învăţător biblic să se roage pentru un alt învăţător biblic. Fiecare oaie behăie în ţarcul ei. Ca şi
chibriturile, lovim numai pe cutiile noastre. Dar Pavel şi Moise ar fi dorit ca ei înşişi să fie şterşi din cartea vieţii, pentru
ca alţii să fie mîntuiţi (Rom.9:1-3; Ex.32:32). Florile uscate şi ofilite îşi ridică capetele cînd vine ploaia. Aşa fac sfinţii
obosiţi şi descurajaţi cînd se roagă cineva.
Să ne uităm la Cel ce trăieşte veşnic ca să facă mijlocire pentru noi. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, rugăciunile lui
Pavel au inclus întreaga Biserică, fără hotare de sectă, prejudecată, localitate sau chiar timp. lată pilda Domnului
nostru în Ioan 17, şi cum Se ocupă de cineva care urma să fie cernut de Satana: „Dar eu m-am rugat pentru tine, ca
să nu se piardă credinţa ta, şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi" (Luc.22:32).
Rugăciune pentru noi înşine
Cînd I-am proslăvit numele prin faptul că am cerut ca voia Lui să fie făcută în vieţile prietenilor şi duşmanilor noştri,
putem să ne rugăm: „Pîinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi" (Mat. 6:11). Cînd am venit cu neputinţa
şi nevoile noastre şi ale altora înaintea lui Dumnezeu, El e onorat de cererile noastre. îi place ca copiii Lui să-I ceară
orice au nevoie, deşi ştie de ce avem
nevoie înainte de a-1 cere. Cererile noastre pot ti tot atit de largi ca promisiunile lui Dumnezeu şi tot atît de adînci ca
şi comorile Lui.
Deşi oamenii caută să îngrădească Cuvîntul „orice", spunînd că nu urmăresc asta sau aia, acest Cuvfnt este totuşi In
Biblie. Bu-cură-te dacă nevoile tale sînt mari, dacă cresc mereu, dacă sînt de necrezut, dacă sînt imposibile. Chiar
încercările prin care te trece Dumnezeu sînt menite să-ţi lărgească inima ca să te poată binecu-vînta şi mai mult.
Pot nevoile tale să întreacă pe acelea ale văduvei sărace? (2.împ.4:1-7). I s-a poruncit să aducă înaintea Domnului
nu numai vasele ei ci să şi împrumute, şi „nu puţine". Toate s-au umplut cu ulei şi nu uleiul s-a terminat, ci vasele. Tu
poţi să te rogi şi să primeşti chiar în ceasul acesta.
Dacă doreşti să ştii cît de multe sînt lucrurile pe care le poţi avea, urmăreşte Cuvîntul „primiţi" în Noul Testament.
Dumnezeu are surprize pentru tine în această căutare. Dacă citeşti răspunsurile pe care le-au primit alţii, foloseşte-le
ca cereri pentru tine şi prietenii tăi. Dumnezeu are răspuns pentru pîntecele sterp, lipsă de bani, iubirea neîmpărtăşită,
dorinţa stinsă, situaţia neschimbată şi obiceiul de neînfrînt. El îţi va da tocmai ceea ce ceri, ceva mai bun sau ceva
mai mult, „Şi orice veţi cere în Numele Meu voi face" (Io. 14:13). „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de
sus" (Iac. 1:17). Iacov spune că orice război e pricinuit de lipsa rugăciunii: .....Vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu
cereţi" (Iac.4:2).
Desigur, cerul e prea plin de răspunsuri la rugăciuni, pe care nimeni nu Ie-a cerut vreodată. Sute de ani au trecut în
Biblie fără să fi fost consemnată o singură rugăciune. Deodată Dumnezeu a întrerupt un lung şir de nume din pricina
unei rugăciuni care a fost aruncată înspre cer: „Şi laebeţ (trist) era mai cu vază decît fraţii lui (pentru că s-a rugat), şi a
zis: ,O, de m-ai binecuvînta şi mi-ai întinde hotarele, de-ar fi mîna ta cu mine, şi de m-ai feri de nenorocire, asa încît
să nu fiu în suferinţă!'" (1.Cr.4:1O).
-14
-15-
Cineva ar putea crede ca Dumnezeu ar spune: „Hi atent, laebeţ, ai cerut prea mult!". Dar un asemenea lucru nu există
vreodată consemnat în Biblie. „Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse" spune Biblia. Stîmeşte aceasta sufletul şi duhul tău să
încerce şi să vadă ce înseamnă să fii binecuvîntat cu adevărat de Dumnezeu? Rugăciuni ca aceasta toarnă
binecuvîntări de aur peste capul urmaşilor noştri. S-ar părea că acest singur strigăt L-a făcut pe Dumnezeu să apuce
pîrghiile cerului şi să-l pună pe laebeţ sub şuvoiul bunăvoinţei sale şi aproape să-l acopere cu binecuvîntări.
Memorizează această promisiune şi roagă-te des: „El, care nu a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi,
cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?" (Rom. 8:32).
Să ne rugăm aşteptînd.
Rugăciunea nu e o conversaţie cu sens unic. Aşa cum îl lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească cînd cercetăm cu
atenţie Cuvîntul Său, tot aşa simţim o plăcere deosebită să ne vorbească după ce ne-am rugat. De atîtea ori batem şi
apoi fugim înainte ca El să deschidă uşa. Atîţia au luat-o la goană după ce au cerut, fără să-I aştepte Cuvîntul, chiar
cînd Dumnezeu era pe punctul să le dea. Ce iubire şoptită pierdem atunci cînd nu cunoaştem liniştea părtăşiei! Pe
inimile liniştite şi tăcute coboară El rouă binecuvîntării Lui. Cînd toate vocile acestei lumi şi ale eului au tăcut,
descoperim că Cris-tos trăieşte în noi.
„Cei ce se încred în (aşteaptă pe) Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi
nu ostenesc" (îs. 40:31). Cercetează Scripturile să vezi ce li se dă celor ce aşteaptă! Spune cu Samuel: „Vorbeşte,
căci robul Tău ascultă" (1.'Sam.3:10).
Apoi ridică-te să-I vezi răspunsurile, să observi primii norişori de apropiere a averselor de ploaie de binecuvîntări
d.Imp.18:44). Ridică-te să te minunezi de feM cum răspunde El dintr-o direcţie la
care nu ne-am gîndit, de felurimea metodelor Lui şi de nemărginirea resurselor Lui. Să dorim să fim printre aceia care
stau pe ţărm cînd la orizontul rugăciunii se apropie corăbii din Ofir încărcate cu aur. Să aşteptăm acea clipă cînd un
miliard de rugăciuni vor primi răspuns, cînd la glasul de trîmbiţă vom fi luaţi toţi ca să fim cu El (1.Tes.4:16). Dacă am
vegheat să nu fim deranjaţi în timpul rugăciunii, urmărim acum cu nerăbdare să vedem cum va lucra Domnul pentru
prietenii noştri şi pentru noi înşine.
Să ne notăm rugăciunile pe hîrtie precum şi răspunsurile, căci mulţi nu înţeleg că binecuvîntăriie pe care le au sînt
răspunsurile la propriile lor rugăciuni! Şi mai presus de orice, să veghem ca să nu fie ruptă părtăşia cu El.
-16-
-17-
Capitolul 4.
Piedici în rugăciune
Dumnezeu întîrzie în răspunsul unor rugăciuni, dar nu întîrzie la toate rugăciunile. Dacă ai avut o perioadă chiar de
numai o zi fără un răspuns la rugăciune înseamnă că s-a strecurat un păcat care împiedică. „Nu mîna Domnului este
prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire
între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte" (îs.59:1-2).
Tramvaiele şi troleibuzele au un cablu lung prin care se aduce electricitatea şi puterea la motoare din firele de
deasupra. Cablul poate fi doar la un centimetru de fir, totuşi să nu treacă nici o putere; tramvaiul şi troleul stau în
acelaşi loc. Oamenii dinăuntru pot să cînte, să strige, să predice, să ţină o mare adunare, dar cînd ies afară se află în
acelaşi loc. Un pachet de ţigări, o carte murdară, invidia, ura, neiertarea, un obicei necurat, nevizitarea spitalelor şi
închisorilor, neglijarea citirii Bibliei, o mie şi una de lucruri pot întrerupe părtăşia cu Duhul Sfînt şi face cu neputinţă ca
Dumnezeu să-ţi audă rugăciunile. Nu spune că e greu să te rogi sau că Dumnezeu nu răspunde, ci mai degrabă
strigă: „Cerceteazâ-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîn-durile! Vezi dacă sînt pe
o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei" (Ps.139:23-24).
Pe măsură ce zi de zi şi ceas de ceas cercetăm Scripturile şi citim Cuvîntul lui Dumnezeu, Duhul Sfînt ne descoperă
unde sînt obstacolele. „Cartea aceasta a legii (Cuvîntul lui Dumnezeu) să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra
ei zi şi noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu
înţelepciune" dos. 1:8).
Dar cineva poate să ştie toate acestea şi totuşi să rămînă timp
de luni sau chiar ani fără un singur răspuns la rugăciune. Căci cînd păcatul e descoperit, trebuie să-l mărturisim lui
Dumnezeu şi să-l spunem anume, numind păcatul cu numele lui, oricît ar fi de rău, cerînd lui Dumnezeu să-l
curăţească şi să-l ierte, şi luînd hotărîrea din toată inima să nu-l mai repetăm nici să lăsăm ca aceşti şerpi care
necinstesc pe Dumnezeu să-şi facă cuib din inimile noastre. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept
ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire" (1.Io. 1:9).
Poate ai crezut că El o să-ţi asculte rugăciunile chiar cînd te ţii de un păcat cunoscut; ar fi mai bine ca chiar acum să
cazi pe genunchi înaintea Domnului nostru şi să faci pace cu El.
Ne ocupăm acuma de cîteva din păcatele concrete, din pricina cărora Dumnezeu spune că nu ne poate asculta
strigătele, oricît de sincere şi de fierbinţi ar fi ele. Este vreunul din aceste păcate în viaţa ta?
Neiertarea
După ce ne-a dat modelul de rugăciune (Mat.6:9-10), Domnul Isus Se grăbeşte să ne facă de cunoscut piedica cea
mai mare în calea rugăciunii: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile
voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre" (Mat. 6:14-15).
Domnul repetă afirmaţia astfel ca să o înţelegem. Neiertarea e piedica principală pentru rugăciune.
Citeşte şi meditează la pilda cu împăratul care a vrut să se socotească cu robii lui (Mat.18:21-31), dacă vrei să ştii cît
de important este să nu ţinem ură sau să nu iertăm un lucru de mică valoare, după ce Domnul ne-a iertat datoria
multimiliardară.
-18-
■19-
Egoismul
„Dumnezeu să mă binecuvînteze pe mine şi pe soţia mea, pe fiul meu şi pe soţia lui, pe noi patru şi pe nimeni altul"
este orientarea generală a rugăciunii. Prima rugăciune înregistrată în Biblie (Gen. 15:2) e nerăbdătoare şi egoistă: „Şi
Avram a zis: Doamne, Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii". în capitolul următor Avram vrea să-şi dea
răspuns la propria lui rugăciune intrînd la roaba Agar. Dar în Geneza 18:23-33 găsim pe Avraam (cu numele
schimbat) mijlocind pentru alţii.
Multe soţii doresc convertirea soţilor lor astfel ca să fie mai plăcut acasă. Aceasta este egoism curat. Ele ar trebui să
dorească ca ei să se convertească astfel ca să nu mai necinstească pe Dumnezeu Tatăl prin respingerea mîntuirii lui
Dumnezeu Fiul. Strigăte pentru trezire adesea nu înseamnă decît că vreo biserică doreşte să-şi sporească venitul
prin noi membri. Cînd nu mai putem răbda să-L supărăm pe Dumnezeu cu spiritul lumesc al bisericilor noastre,
sîntem pe drumul spre trezire.
Evanghelistul Dawson povesteşte despre o doamnă care a venit la el în timpul unei adunări şi i-a spus că se îndoieşte
că Dumnezeu răspunde la rugăciune, căci, spunea ea: „M-am rugat pentru cei doi băieţi ai mei înainte de a se naşte,
şi nici unul din ei nu e mîntuit". Dawson i-a cerut să-i facă o promisiune solemnă: „Doresc să fii de acord să încetezi
de a te mai ruga pentru băieţii tăi timp de o lună, şi să te rogi pentru copiii altor mame". Ea a acceptat şi şi-a văzut
amîndoi fiii convertiţi în mai puţin de treizeci de zile.
Aici într-adevăr e un secret mare al rugăciunii. „Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi cu gînd să risipiţi în plăcerile
voastre" (Iac.4:3). Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce Iov s-a rugat pentru prietenii lui". Şi
Domnul i-a dat înapoi îndoit tot ce avusese" (42:10) „Facă-se voia Ta, precum în cer şi pepămînt"(Mat.6:10).
-20-

Lipsa dragostei în familie.

Mulţi oameni care sînt îngeri în public şi diavoli acasă se miră de ce rugăciunile lor nu sînt ascultate. Soţii care sînt
geloase şi ironice, care se bosumflă şi se plîng se miră că rugăciunile lor îngheaţă pe tavan şi picură apoi jos. Lucruri
grozave şi nelegiuite se fac în numele căsniciei, şi mulţi socotesc certificatul de căsătorie drept o autorizaţie de
plăcere.
Poate că întreaga ta viaţă de căsnicie se cere adusă înaintea Domnului. „Sara asculta pe Avraam, şi-l numea .Domnul
ei'. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele". „... Tot aşa bărbaţilor, purtaţi-vă la rîndul vostru cu înţelepciune cu
nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca
să nu fie împiedicate rugăciunile voastre" d.Pet. 3:6-7).
Zgîrcenie.
Pavel era foarte fericit că biserica din Filipi I-a ajutat materialiceşte. „Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, odată şi chiar de
două ori, ceva pentru nevoile mele" (4:16). Şi acestei biserici generoase, care şi-a susţinut misionarul cu rugăciuni şi
ajutoare, Dumnezeu i-a dat o mare făgăduinţă: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după
bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos".
Dumnezeu este un mare Dătător (vezi Io.3:16) şi El toarnă cele mai alese binecuvîntâri ale Lui peste cei ce se
îngrijesc ca nimic să nu le „înţepenească" mîinile. Este un singur loc sigur pentru banii noştri - în mîinile celor care
răspîndesc Evanghelia în lume. „Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide
inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu? (1. Io. 3:17).
Cînd dăm, Domnul se uită la ce ne-a rămas. Cît I-a rămas lui Dumnezeu cînd L-a dat pe singurul Său Fiu? Pentru
dătătorii veseli, pentru cei cu inima deschisă, Ioan dă uimitoarea promisiune a lui
-21-
Dumnezeu. „Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui"
(1.Io.3:22).
Bisericile zgîrcite care cheltuiesc mai mult pentru ele decît pentru alţii, ca şi indivizii care pun mai presus adunatul
pentru zile negre decît agonia de acum a lumii, nu vor primi binecuvîntare de la Dumnezeu. Cît de îngrozitor este
aceasta pentru Dumnezeu cînd oamenii nu ascultă porunca Lui clară: „Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le
mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii" (Mat. 6:19).
Alte piedici mai sînt: Lipsa de mulţumire lui Dumnezeu (Rom. 1:21); idolii - a pune soţie, soţ, copii, avere sau altceva
înainte de Dumnezeu (Ez.14:3); neascultarea de Cuvîntul lui Dumnezeu (Prov. 28:9); mîndria (Iov. 35:12-13); lipsa de
împăcare cu fraţii jigniţi (Mat. 5:23-24); încâpăţînarea d.Sam. 15:22-23); necitirea Cuvîntu-lui lui Dumnezeu (Prov
28.9); subestimarea credincioşiei lui Dumnezeu (Iac. 1.5-6).
-22-
Capitolul 5.
Cum să ne rugăm.
Rugăciunile Domnului nostru Isus Cristos au produs cea mai mare uimire şi dorinţă în inimile ucenicilor. „într-o zi Isus
se ruga într-un loc anumit. Cînd a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm,
cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui" (Luc.11:1). Cînd Dumnezeu Fiul a vorbit cu Dumnezeu Tatăl prin puterea lui
Dumnezeu Duhul Sfînt, a fost un eveniment care a tulburat pe ucenici mai mult decît toate minunile Lui dinaintea
răstignirii şi învierii.
Dacă Fiul lui Dumnezeu a găsit rugăciunea necesară în viaţa Sa, ce loc credeţi că ar trebui să aibă în viaţa noastră?
Ucenicii Săi, care n-au cerut niciodată să fie învăţaţi să predice, au cerut ca El săi înveţe să se roage. Se face aluzie
la faptul că Ioan Botezătorul a fost nu numai cel mai mare dintre profeţi, ci era şi puternic în rugăciune şi în a-i învăţa
pe oameni să se roage.
Pe pămînt Domnul nostru „i-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi s-a suit pe munte ca să se roage. Pe cînd se ruga,
I s-a schimbat înfăţişarea feţei şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare" (Luc.9:28-29). Şi în cer el continuă să
se roage: „El a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta măririi în locurile prea înalte" (Evr.1:3). „De aceea şi
poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea, ca să
mijlocească pentru ei" (Evr.7:25).
Cristos a trăit pe pămînt cam treizeci şi trei de ani şi jumătate. El a învăţat pe alţii, i-a vindecat, şi a predicat cam trei
ani şi jumătate. El a continuat să Se roage pentru noi timp de aproape două mii de ani!
Să fim deci mereu studenţi în şcoala rugăciunii; să ne bucurăm de curţile măreţiei Lui, folosind din plin perdeaua
ruptă şi calea
-23-
cumpărată cu sînge; să ne apropiem de un Dumnezeu care are răspunsul pentru fiecare nevoie fizică, mintală şi
spirituală a noastră. Să învăţăm cum să ne rugăm după învăţătura Bibliei.
16 Legi ale rugăciunii.
1. Rugăciuni stăruitoare.
Rugăciunile noastre ar trebui să fie stăruitoare. întîrzierile lui Dumnezeu nu sînt refuzuri. Fiecare zi aduce mai
aproape răspunsul la rugăciunile noastre. Biserica s-a rugat, de pildă, de aproape două mii de ani cu rugăciunea:
„Vino, Doamne Isuse!" (Apoc. 22:20). Totuşi nu ne descurajăm căci orice clipă poate să vadă strălucirea slavei Sale
cînd va veni El. Moise s-a rugat ca să poată „trece şi să vadă ţara aceea bună de dincolo de Iordan" (Deut.3:25), iar
Dumnezeu i-a răspuns: „Nu-mi mai vorbi despre lucrul acesta" (Deut.3:26). Dar Domnul nu a spus „nu", şi peste
veacuri îl vedem pe Moise în ţară vorbind cu Domnul nostru (Lc.9:30).
La o adunare într-un orăşel din Statele Unite s-a convertit un om foarte bătrîn. Alt bătrîn s-a dus în faţă şi cu lacrimi în
ochi a povestit cum cu cincizeci de ani mai înainte douăzeci şi cinci de tineri s-au hotărît să se roage pentru acest om
în fiecare zi. El a spus: „Eu sînt singurul care am mai apucat să văd că rugăciunile din cei cincizeci de ani au fost
ascultate". Dacă e pentru slava Lui Dumnezeu şi după voia Lui (şi El îţi va arăta la timp potrivit dacă este), atunci
continuă să te rogi pînă cînd primeşti lumină şi poţi să aduci laude sau pînă cînd vine răspunsul.
„Oamenii trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase" (Le. 18:1). O traducere literară a unui verset faimos ne va
înfiora: „Eu vă spun: continuaţi să cereţi, şi vi se va da, continuaţi să căutaţi, şi
veţi găsi, continuaţi să bateţi,şi vi se va deschide" (Le. 11:9).
Ca să învăţăm de la cei ce au stăruit cu răbdare şi neîncetat în rugăciune, să citim despre omul care nu a vrut să
renunţe la miezul nopţii (Le. 11:5-8); despre omul care a refuzat să se oprească din strigăt (Mar. 10:46-52); despre
văduva care a plictisit un judecător cu plîngerea ei (Le. 18:1-8); şi despre femeia care avea un răspuns la fiecare
obiecţie a lui Dumnezeu şi a omului (Mat. 15:21-28).
Uneori Domnul vrea să aştepte mai mult decît credem noi că ar fi necesar ca să ne răspundă rugăciunilor. El a venit
la ucenici pe lac la straja a patra. Dar după cum soarele răsare chiar cînd trebuie, tot aşa şi Domnul nostru nu întîrzie
niciodată cu adevărat. Am în dosarele mele multe duzini de răspunsuri la rugăciuni notate cu „Rum". Este cel mai
mare dosar pe care îl am. „Rum" înseamnă: "Răspunsuri în ultimul minut".
2. Rugăciuni insistente
Rugăciunile noastre ar trebui să fie insistente. Vine un timp, în ciuda căilor noastre comode, moderne, cînd trebuie să
fim disperaţi în rugăciune, cînd trebuie să ne luptăm, cînd trebuie să strigăm fără ruşine şi cu îndrăzneală. Multe din
rugăciunile scrise în Scriptură sînt „strigăte", iar cuvintele ebraice şi greceşti sînt foarte tari. în ciuda părerilor contrare,
Biblia recunoaşte că un asemenea lucru produce furtună în cer. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui
neprihănit" (lac. 5:16). Cînd Irod şi-a întins mîinile ca să chinuiască Biserica (Fap.12:5), Biserica şi-a întins mîinile în
rugăciune. „Dumnezeule, Tu trebuie să faci cum ai spus!" este strigătul acelor care trebuie să aibă un răspuns, care
nu pot fi refuzaţi. Aceasta nu înseamnă că învingem şovăirea lui Dumnezeu; mai degrabă ne ţinem de bunăvoinţa Sa,
trecînd peste domnii şi stăpîniri, cerîndu-I atotputerea în nevoile noastre disperate. Ca să nu devenim mîndri pentru
că am învăţat să ne rugăm, ar trebui să citim: „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pâmînteşti, aducînd rugăciuni şi
cereri cu
-24-
-25-
strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte... a fost ascultat din pricina evlaviei Lui"
(Evr.5:7).
Să citim despre îndrăzneala lui Avraam (Gen. 18:23-32), a lui Moise (Ex.33:12) şi apoi să dăm atenţie la toate
invitaţiile la rugă- . ciune: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în
toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de I scaunul harului,
ca să căpătăm îndurare şi să găsim har pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie" (Evr.4:15-16).
3. Să ne împotrivim
Să ne împotrivim, să opunem rezistenţă în rugăciune. Avem un duşman puternic care ştie că rugăciunea e nimicirea
lui. Dacă Satana ar avea zece bombe atomice şi libertatea să le folosească, le-ar arunca asupra celor mai eficace
cămăruţe de rugăciune din lume. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi a sîngelui, ci împotriva căpeteniilor,
împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sînt în locurile
cereşti" (Ef.6:12).
Avem un duşman care ne va trimite ore tîrzii ca să nu ne putem scula devreme, care ne va face să găsim prea multă
vreme plăcere într-un răspuns la rugăciune astfel ca să nu ne gîndim să cerem altul. El ne va lăsa chiar să
frecventăm cursuri de rugăciune şi să citim cărţi despre rugăciune, cîtă vreme nu ne rugăm. El se grăbeşte să scoată
în evidenţă lipsa aparentă a răspunsului lui Dumnezeu la rugăciune. îi place să ne îndrepte atenţia asupra făgaşului în
care ne aflăm, ca să ne spună despre imposibilitatea cererii noastre, făcîndu-ne să uităm că avem un Dumnezeu care
în- 4 cepe cu imposibilul şi continuă de aici. •
Dumnezeu nu a descurajat vreodată pe cineva; poţi să fii sigur că ti orice descurajare vine de la diavolul. El ne
atrage atenţia de la nu-mele de neînfrînt al lui Cristos la nevrednicia noastră. El este
maestru al telefonului, îl face pe copil să plîngă, provoacă cîinele şi aduce vizitatori inutili. El poate turna un paravan
de gînduri rele şi nebune în mijlocul unei rugi frumoase. El ne întoarce atenţia de la măreţia lui Dumnezeu la durerile
şi suferinţele trupurilor noastre, el neagă toate răspunsurile la rugăciune, dacă i se dă ocazia defăimează atît pe
Dumnezeu cît şi pe fraţi.
Cea mai mare înşelătorie a Satanei este să ne facă să ne luptăm direct cu el, ocolind astfel pe Cristos. Influenţa lui
apare în toate cărţile care preamăresc puterea lui şi îi ignoră înfrîngerea, deşi ele probabil sînt menite să ne înveţe
cum să ne împotrivim lui. El face ca biserica să convoace adunări de comitet în fiecare seară şi-şi bate joc în spatele
activităţii religioase prea energice din zi, zîm-bind tot timpul la cămăruţa de rugăciune goală... el ştie cel mai bine cum
să treacă pe linie moartă şi cum să consume timp.
Dar Domnul nostru ne-a dat singura cale ca să ne împotrivim Diavolului. „Drept răspuns, Isus i-a zis: Omul nu trăieşte
numai cu pîine, ci cu orice Cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu... atunci Diavolul I-a lăsat" (Mat.4:4). Observaţi cu
atenţie pasajele care ne spun să veghem: Hab.2:1; Mat.26:40-41; Mc. 13:33; Luc.21:36; 1.Cor.16:13; Col.4:2;
1,Tes.5:6; 2Tim.4:5; 1Pet.4:7.
4. Să lăsăm pe Dumnezeu să lucreze.
Noi trebuie să lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. Adică să nu încercăm să răspundem propriilor noastre rugăciuni, dacă
nu merge însuşi Domnul înainte pe acea cale. Să luăm o găleată şi să încercăm să golim marea Roşie, ca să facem o
trecere prin ea, sau să dăm năvală asupra zidurilor Ierihonului în timp ce le înconjurăm? „în-credinţează-ţi soarta
(calea) în mîna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra" (Ps.37:5). „Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face" (Io.
14:4).
Avraam I-a cerut lui Dumnezeu un fiu (Gen. 15:2) şi apoi a încercat să ajute pe Dumnezeu luînd pe Agar de nevastă
(Gen. 16:1-2), as-
-26-
-27-
cultînd de glasul Sarei, nevestei lui, mai degrabă decît de glasul lui Dumnezeu. Cît de groaznic este cînd ne
amestecăm în planurile lui Dumnezeu şi încercăm să răspundem propriilor noastre rugăciuni! Pînă azi arabii pretind
că se trag din Ismael care s-a născut din căsătoria nelegiuită a lui Avraam, tulburînd şi azi pe Evrei care se trag din
Isaac.
lacov s-a rugat să fie scăpat din mîna fratelui său Esau (Gen.32:11) şi apoi s-a pus săi împace cu capre, ţapi, oi,
berbeci, cămile, vaci, tauri şi măgari. încrede-te în totul în cererile tale în Dumnezeu. Dacă un om ar sta la cutia
poştală ţinînd de colţul scrisorii, cît ar trece pînă să primească răspuns?
5. Să ne rugăm în ascuns.
Rugăciunile noastre ar trebui să fie ascunse. „Ci tu, cînd te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău,
care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti" (Mat. 6:6). în cîntarea lui Solomon Domnul repetă
această invitaţie binevoitoare: „Ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci
glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută" (Cînt.2:14). Cineva a spus despre acest verset: „El nu numai că ne lasă să venim,
ci ne şi pofteşte să venim, El ne porunceşte să venim şi ne împuterniceşte să venim, însă de fapt doreşte din toată
inima să venim!". Cineva mi-a spus de curînd: „Dacă ar trebui să-mi las deoparte prietenii, nu-l voi lăsa deoparte pe
Isus!".
Cînd duşmanul îmi sugerează să fac multe lucruri pentru mine dimineaţa devreme, trebuie să-i răspund: „Scuză-mă,
El aşteaptă!". N-ar fi de mirare că El e trist toată ziua pentru că noi n-am vegheat la întîlnirea noastră de dragoste de
dimineaţă devreme!
Unii cred că ar trebui să ne spunem nevoile doar lui Dumnezeu; alţii au mai multă sau mai puţină libertate să le spună
şi poporului lui Dumnezeu. Dar e sigur că trebuie totdeauna să mergem mai întîi la El, şi că încrederea noastră ar
trebui să fie numai în El şi în ce
-28-
poate El să facă, şi nu în ce poate omul să facă. Fiecare persoană sau organizaţie trebuie să ia o hotărîre în privinţa
aceasta după credinţa pe care i-o dă Dumnezeu şi după călăuzirea Lui pentru lucrarea în care sînt angajaţi.
29
Capitolul 6
Cum Să ne rugăm (continuare)
6. Rugăciuni concrete
Rugăciunile noastre ar trebui să fie concrete, precise. Dacă te rogi pentru 99.33 dolari, e foarte interesant să vezi cum
Domnul îţi aduce nu numai cei 99 dolari, dar şi cenţii. Omul care l-a sculat pe prietenul său la miezul nopţii nu i-a cerut
pîine în general, ci trei pîi-ni (Le. 11:5). El a primit ce a cerut, dar a fost atent să nu fie mai puţin de trei! Cineva a
spus: „Dacă te rogi pentru o maşină uzată, vei primi de obicei chiar aşa".
Una din fiicele noastre I-a cerut Domnului să îi trimită bani pentru nişte pahare şi să scrie „Poştă specială". Poţi fi sigur
că Domnul i-a trimis chiar aşa. Fetiţa noastră Joy a dorit un anumit cadou. Ea a întrebat pe surorile ei cîţi cenţi ar
costa. Atunci ea s-a rugat pentru 1400 de cenţi. Peste cîteva zile, cîţva prieteni au venit cu un borcan cu bani pe care
i-au economisit pentru noi. Erau ceva mai mult de 1400 de cenţi.
Cînd unii din prietenii noştri au încheiat rugăciunea, ne întrebăm dacă Domnul sau altcineva ştie pentru ce s-au rugat.
Rugăciunea vagă neprecisă e o rugăciune leneşă. Mulţi cer o binecuvîntare „peste toţi misionarii din lume" Ar fi mai
bine să-l alegi pe Sam Jones şi să ceri Domnului să-l ajute la vorbire, să-l ţină sănătos, să-l umple de Duh şi să-i dea
jeep-ul de care are nevoie.
7. în Numele lui Cristos
Rugăciunile noastre trebuie să fie în numele Domnului Isus Cristos. Cînd orice altceva cade, numele lui învinge! lată,
într-adevăr, care este mireasma plăcută lui Dumnezeu. Mulţi îşi închipuie că pot pretinde ca Dumnezeu să le dea,
pentru că socotesc că au o bună-
-30-
tate sau un merit al lor propriu. Rugăciunile unor asemenea persoane nu sînt niciodată ascultate. Dar cînd ne smerim
la picioarele Lui şi strigăm: „Doamne, fă acest lucru, nu pentru ceva ce este în mine, ci fă acest lucru de dragul
Domnului Isus!", atunci tot cerul e pus în mişcare cu freamăt de dragoste. Tatălui îi face o mare plăcere şi harul este
revărsat din plin peste nevoile noastre. „Şi orice veţi cere în Numele Meu voi face pentru ca Tatăl să fie proslăvit în
Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face" (Io. 14:13-14). Dacă e în Numele lui Isus şi pentru slava Tatălui,
atunci nu e nevoie să se îngrădească Cuvîntul „orice". Ce înseamnă acest Nume fără seamă pentru Dumnezeu, cine
poate spune? Dacă citim Estera 8.8. vom avea o adevărată surpriză...
8. Cu credinţă
Noi trebuie să ne rugăm cu credinţă. Aceasta înspăimîntă pe mulţi oameni şi ei sînt predispuşi să strige: „Ajută
necredinţei mele!" (Mc.9:24). Dar Domnul ne spune: „Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede" (Mc.9:23).
Dumnezeu însă are rezerve minunate pentru necredinţa noastră. Citirea Cuvîntului lui Dumnezeu cu intenţia de a auzi
şi de a te supune dă naştere la credinţă. „Astfel credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Cristos"
(Rom. 10:17). Mai mult, dacă ne lipseşte credinţa, putem mărturisi sincer Domnului păcatul nostru de necredinţă şi
să-I cerem credinţă din Cristos. Cea mai bună traducere a lui Marcu 11:22. este: „Aveţi credinţă din Dumnezeu"
Dacă credinţa ta e slabă încearcă să citeşti Evrei 11, şi apoi vino înaintea lui Dumnezeu cu problema care ţi s-a părut
aşa de grea. Noi avem încredere în oamenii pe care îi cunoaştem cu adevărat. Familiarizeazâ-te mai bine cu Domnul
nostru rămînînd în El. „Dacă rămîneţi în mine şi dacă rămîn în voi cuvintele mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da"
(Io. 15:7). Cuvîntul pentru „a face" este folosit deseori pentru „a crea". Dumnezeu va crea ceva din nimic
-31-
ca să răspundă rugăciunilor acelora care primesc Cuvîntul Lui şi rămîn în părtăşia Lui.
9. Promisiuni ale lui Dumnezeu.
Roagă-te promisiunile lui Dumnezeu. Se spune că în Biblie sînt exact 7487 promisiuni ale lui Dumnezeu pentru om.
Dacă doreşti să trăieşti o mare aventură chiar azi, propune-ţi să citeşti trei capitole din Biblie (Vechiul şi Noul
Testament) în fiecare zi a săp-tămînii şi cinci duminica ca s-o termini într-un an de zile. Iar de fiecare dată cînd vezi o
promisiune care este pentru tine sau pentru ai tăi, cere-o şi notează pe margini „PM", care înseamnă „Pentru mine!"
Numai Psalmul 37 conţine peste patruzeci de promisiuni pe care le pot cere credincioşii. Iată o probă care să-ţi
stimuleze apetitul: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima" (v.4). Două din promisiunile pe
care le-am folosit cel mai des sînt: „Cheamă-mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi" (Ps.50:15),
şi această promisiune uimitoare: „Căci El însuşi a zis: .Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi'"
(Evr.13:5). Iar dacă încerci să înveţi să te rogi chiar cînd nu eşti născut din nou, iată o promisiune pentru tine: Rom.
10:9-10.Să nu cumva să n-o ceri.
10. Nu dicta
Noi ar trebui să ne rugăm fără să dictăm lui Dumnezeu cum să ne răspundă rugăciunii. După cum El a făcut fiecare
frunză deosebită tot aşa are metode foarte variate şi pricepere divină în a răspunde la întrebări. Slujbaşul (Io.4:46-54)
a spus: „Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu". Dar Domnul a preferat să-i vindece băiatul de la distanţă. Citeşte
cele patru Evanghelii şi observă diversitatea uimitoare de metode folosite de Cristos pentru vindecarea oamenilor.
-32-

11. Resurse infinite

Cînd ne rugăm, ar trebui să ne dăm seama că Tatăl nostru e Dumnezeu atotputernic ale cărui resurse sînt nesfîrşite.
Fiecare rugăciune adevărată face apel la atotputerea lui Dumnezeu. Cineva a spus: „Generaţii fără sfîrşit, pînă în
veşnicie, nu vor vedea orizontul lui Dumnezeu, nici al puterii Lui". Vai, rugăciunile noastre sînt atît de slabe, de mici în
faţa măreţiei sale! Noi ar trebui să cerem după măreţia Lui şi nu după slăbiciunea dorinţelor noastre Cuiva, care a
cerut o favoare foarte mare de la Napoleon i-a fost acordată imediat, căci, a spus Napoleon, „El m-a onorat cu
mărimea cererii lui". O rugăciune pentru o maşină de ocazie poate arăta că avem un Dumnezeu de ocazie. Noi vom
primi cu siguranţă ceea ce cerem. Dumnezeu va răspunde rugăciunilor pentru jucării pierdute, locuri de parcare sau
animale bolnave. Nimic nu e prea mic de adus înaintea Tronului Harului. Noi avem un Dumnezeu care poate prin
credinţa noastră să supună împărăţii, să împlinească făgăduinţe, să astupe gura leilor, să stingă puterea focului, să
vindece de boli, să pună pe fugă oştirile vrăjmaşe (Evr.11:33,34). „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi,
poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim, a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos lsus, din neam în
neam, în vecii vecilor" (Ef.3:21,22).
12. Voia lui Dumnezeu
Noi trebuie să ne rugăm după voia lui Dumnezeu. Putem s-o aflăm cerînd înţelepciune (Iac. 1:5), căutînd căile lui
Dumnezeu în Cuvînt, observînd dacă Duhul Sfînt ne încurajează să citim o anume rugăciune. Şi nu trebuie să folosim
expresia „dacă e voia Ta", care omoară credinţa noastră şi a altora la sfîrşitul rugăciunii. Chiar la început ar trebui să-i
cerem lui Dumnezeu scopurile şi planurile Lui, împărăţia Lui şi voia Lui. Pavel sa rugat aşa la începutul Epistolei către
Coloseni: „De aceea şi noi, din ziua cînd am auzit aceste
-33-
lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui" (1:9).
13. Lauda pentru răspuns.
Ar trebui să ne rugăm pînă putem aduce laudă pentru răspuns. Credinţa adevărată nu cere numai, ci şi primeşte.
Cînd Duhul lui Dumnezeu Se roagă prin noi după voia lui Dumnezeu, El ne îngăduie să ajungem la un punct la timpul
cuvenit cînd ştim că am primit răspunsul. Aceasta nu se întîmplă adesea într-o singură adunare de rugăciune, ci e
ţinta oricărei rugăciuni. Cel care cere primeşte.
Duhul lui Dumnezeu poate să ne dea credinţă de la Dumnezeu pentru o problemă. Un răspuns la rugăciune poate să
fie mai real pentru noi cînd sîntem pe genunchi, decît cînd se petrece de fapt. Credinţa e lucrul esenţial, ea e chiar
mai reală decît vederea. O problemă cu adevărat încredinţată lui Dumnezeu este pe cale de împlinire. „De aceea vă
spun că, orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea" (Mc.11:24). „încre-dinţează-ţi
soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra" (Ps.37:5). Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a
scurtat oare mîna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întîmplă sau nu" (Num. 11:23). „Să te
asculte Domnul în ziua necazului... să-ţi trimită ajutor din locaşul său cel sfînt... Domnul să-ţi asculte toate dorinţele
tale" (Ps. 20:1,2,5).
14. Supunerea faţă de Dumnezeu.
Ar trebui să ne rugăm cu dorinţa săi plăcem şi să ne supunem lui Dumnezeu. Domnul Isus Cristos a putut spune:
„Ştiam că totdeauna Mă asculţi" (Io. 11:42), pentru că a putut spune şi: „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu Mă
lasă singur, pentru că fac totdeauna ce-I este plăcut" (Io.8:29). Aşa de mare e harul lui Dumnezeu că înainte de a fi
înălţaţi la ceruri, înainte de a fi răpiţi, putem avea mărturia lui Enoh că am plăcut lui Dumnezeu. „Şi orice vom cere
-34-
vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui" (1.Io.3:22).
Observaţi cu atenţie că nu sîntem ascultaţi pentru alipirea slugarnică la reguli şi legi, ci pentru că ascultăm de o
poruncă nouă şi uimitoare prin harul Său. „Şi porunca Lui este să credem în numele Fiului Său, Isus Cristos şi să ne
iubim unii pe alţii, cum ne-a iubit El." (1.Io.3:23). Cînd rămînem în El ne supunem cu adevărat Lui şi îi plăcem. Studiaţi
întregul cap. 15. pentru a învăţa ce înseamnă aceasta şi ce important este să rămînem în el.
15. Autoritate în rugăciune.
Noi ne putem ruga cu autoritate. Sînt vremuri cînd Duhul lui Dumnezeu rugîndu-se prin noi, ne înalţă pînă cînd luăm
parte la rugăciunile Fiului lui Dumnezeu, care e aşezat la „dreapta măririi Sale". în asemenea vremuri avem
neobişnuită îndrăzneală şi autoritate în rugăciunile noastre. Biblia ne învaţă că nu numai într-o zi viitoare, ci acum
deja putem „domni în viaţă prin Acel unul singur, care este Isus Cristos" (Rom.5:17).
Cînd Duhul lui Dumnezeu Se roagă prin noi în plinătatea Lui îndrăznim să cerem asemenea promisiuni uimitoare ca
aceasta: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mîinilor
Mele?" (Isa.45:11).
Dar sînt profunzimi şi mai adînci. Putem cîştiga poziţii de rugăciune, locuri de încredere prin care să avem libertate şi
siguranţă cînd ne rugăm pentru anumiţi oameni şi pentru anumite lucruri. îndurările din trecut ne încurajează să lărgim
cererile noastre viitoare. Noi priviri spre slava lui Dumnezeu ne măresc cerinţele.
Domnul nostru a fost foarte mulţumit de stăruinţa femeii siro-feni-ciene, şi i-a dat o uşă deschisă de rugăciune care
este atît de minunată încît abia îi putem pricepe înţelesul. Căci ceea ce i-a spus El de fapt, literal, este „O, femeie,
mare este credinţa ta; să ţi se facă după cum voieşti!" (Mat.15:28). El i-a înmînat cheile de aur
-35-
penru fiecare rugăciune viitoare.
Dumnezeu are un cuvînt pentru aceia care nu sînt mulţumiţi cu împlinirile rugăciunilor lor: „Cheamă-mă, şi-ţi voi
răspunde; şi-ţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti" (Ier.33:3). Cînd Dumnezeu lucrează cu
putere nestînjenită, ne ridicăm de pe genunchi ca să vorbim cu autoritate. Ştefan a vorbit „plin de credinţă şi putere".
"Dar nu puteau sta împotriva înţelepciunii şi duhului cu care vorbea el" (Fap.6:1O). Noi le putem spune oamenilor Cu-
vîntul de nebiruit: „Ridică-te şi aruncă-te în mare" (Mc. 11:23).
16. Rugăciune pentru creştini
Trebuie să ne rugăm mai mult pentru întărirea sfinţilor decît pentru convertirea păcătoşilor. Pavel ştia că atunci cînd
sfinţii vor fi tari, vor merge şi vor cîştiga mulţi pentru Cristos. Aproape toate rugăciunile lui sînt cereri ca să putem
cunoaşte voia lui Dumnezeu şi bogăţiile moştenirii noastre de acum.
Să nu ne rugăm puţin pentru bani, sprijin, călătorie pe mare şi echipament pentru misionari, dar să ne rugăm foarte
mult ca Dumnezeu să le deschidă ochii ca să cunoască „care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a
puterii Sale".
-36-
Capitolul 7
Cîteva sugestii practice pentru rugăciune.
Un timp
E mai bine să-l întîlnim pe Dumnezeu dimineaţa devreme. Ar trebui să-i vedem faţa înainte de a vedea pe cele ale
iubiţilor noştri. Nu a răsărit niciodată soarele în China fără să-l vadă pe Hudson Taylor conversînd cu Dumnezeu.
Mahomedanii ne fac de ruşine cînd se scoală aşa devreme ca să se roage lui Allah. Cînd David a zis: „Eu strig către
Dumnezeu, către Cel prea înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine" (Ps.57:2), s-a grăbit să adauge „mă voi
trezi în zori de zi" (v.8).
Aceia din Vechiul şi Noul Testament care s-au luptat în rugăciune s-au sculat devreme. Iată pe Avraam (Gen. 19:27),
pe Iacov (Gen. 28:18), pe Moise (Ex.34:4), pe Iosua (Ios.3:1) şi mai ales pe Domnul nostru: „A doua zi dimineaţa, pe
cînd era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo" ( Mc. 1:35).
Un loc.
Să aveţi un loc anume pentru rugăciune. Cînd Dwight L. Moody nu putea găsi alt loc, se ruga într-un siloz pentru
cărbuni. Un om de afaceri şi-a făcut o regulă neschimbată ca nimeni să nu intre în biroul lui de la 9 la 10 dimineaţa,
căci acel timp era pus deoparte numai pentru rugăciune, şi oameni de seamă au trebuit să aştepte cu răbdare în timp
ce el vorbea cu împăratul împăraţilor.
Soldaţii nu deranjau un anume general cînd vedeau o batistă albă în faţa cortului lui. Era semnul că el se afla în
rugăciune. Mamele °are sînt împiedicate dimineaţa devreme se pot retrage în locul
-37-
tainic să se roage după plecarea copiilor la şcoală. Cu orice preţ trebuie să avem un loc fix de rugăciune. Cum se
luptă duşmanul să oprească acest lucru! Cineva spunea: „Cămăruţa mea e scaunul în autobuz, cînd îmi acopăr faţa
cu pălăria şi mă rog".
Rugăciune familiară
Rugăciunea familiară e indispensabilă pentru un cămin care doreşte să se consacre lui Cristos. Despre Avraam
Domnul a spus: "Căci îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea Domnului,
făcînd ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit" (Gen. 18:19).
Timotei a crescut într-o casă unde, fără îndoială, se ţinea rugăciunea familiară: „îmi aduc aminte de credinţa ta
neprefăcută, care s-a sălăşluit întîi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sînt încredinţat că şi în tine" (2.Tim.1:5).
Citiţi un capitol în fiecare dimineaţă din Biblie; lăsaţi pe fiecare copil să citească; citiţi şi discutaţi epistolele misionare;
ascultaţi şi învăţaţi din rugăciunile simple, care aşteaptă şi din laudele celor mici ai voştri. Domnul vă va arăta ce este
bun, dar vai de omul care, ca Samuel, se roagă mult, dar neglijează să se roage cu familia lui (1.Sam.8:3).
Rugăciune unită.
Rugăciunea unită are o binecuvîntare specială de la Dumnezeu. „Vă mai spun iarăşi, că dacă doi dintre voi se
învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sînt doi
sau trei adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor" (Mt. 18:19-20). Un foc de trezire va urma desigur acolo unde
un om se împacă deplin cu Dumnezeu, începe să se roage şi se uneşte cu prietenii lui în rugăciune. Dar asemenea
eforturi ca să fie eficace şi scripturale, trebuie să fie regulate: „Toţi îm-
-38-
preună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi... şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi"
(Fap.2.46:47).
Să ne rugăm neîncetat.
Roagă-te în orice ocazie. E bine să te rogi înainte de a pleca la drum cu maşina. Cînd te sună oamenii la telefon şi-ţi
cer ajutor, te poţi ruga cu ei la telefon. Mulţi aşteaptă pînă cînd nu mai pot, şi doar atunci cheamă pe Domnul.
Robert Lee era director al unei şcoli militare în ultimii lui ani. El îşi petrecea timpul între ore rugîndu-se pentru oamenii
lui. Ani de zile ne-am rugat lîngă cutia poştală cînd am trimis scrisorile din acea zi. Noi avem o cutie în care păstrăm
toate notele de plată. Ne rugăm, aducîndu-le înaintea Domnului, şi ele sînt totdeauna onorate. Roagă-te noaptea cînd
te-ai trezit, chiar dacă numai pentru o clipă. Roagă-te înainte de a lua hotărîri, mai ales acelea care trebuie luate dintr-
odată. Vezi ce a spus Neemia: „Şi împăratul mi-a zis: ,ce ceri?' Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor" (Neem.2:4).
„Bucuraţi-vâ în nădejde, fiţi răbdători în necaz, stăruiţi în rugăciune" (Rom. 12:12).
Rugăciuni publice.
Evitaţi rugăciuni lungi în public. Moody a spus că mai degrabă ar vrea să audă pe cineva spunînd mai multe rugăciuni
scurte decît una lungă; o rugăciune lungă în public arată rugăciune puţină în conţinut.
Se povestea că în timpul rugăciunii lungi a unui sfînt, Sir Wilfred Grenfell s-a scîrbit şi a pornit să iasă afară. Moody,
care conducea serviciul, a observat aceasta şi a întrerupt rugăciunea, anunţînd o cîntare. Grenfell s-a convertit ca
urmare a acestui fapt.
Solomon s-a rugat cea mai lungă rugăciune din Biblie, şi, judecind după viaţa lui ulterioară, nu pare să se mai fi rugat
(vezi 1.împ.8). Dumnezeu nu a avut vreo problemă cînd Petru a strigat: „Doamne,
-39-
scapă-mă"(Mt.14:30), nici cînd femeia siro-feniciană a strigat:] „Doamne, ajută-mă" (Mt. 15:25), şi nici cînd s-a rugat
David: „Ajută, Doamne" (Ps.12:1), cea mai scurtă rugăciune din Biblie. Cînd vă ruH gaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi
vorbe (Mt.6:7). Aceasta cuprindă rugăciunile tip sau pregătite dinainte, care sînt o urîciune înaintea) lui Dumnezeu.
Nu există un rînd în Scriptură care să autorizeze citirea rugăciunilor pregătite. Asemenea practici sînt lăsate pe seama
păgînilor. Oamenii care se roagă în acelaşi fel plictisitor de fiecare dată ar trebui să nu mai fie puşi să se roage.
Rugăciune şi nu predică.
Predicarea în timpul rugăciunii este o urîciune. Un ziar scria odată: „A fost cea mai frumoasă rugăciune oferită
vreodată ascultătorilor din Boston". E mai bine să nu învăţăm pe Domnul în timp ce ne rugăm. Studiază adesea
modelul de rugăciune dată de Domnul nostru, ca să ne înveţe principiile rugăciunii (a nu se cînta într-o biserică), şi
observă adîncimea ei fără de margini (Mt.6:9-13).
în rugăciunea particulară simte-te liber să-ţi reverşi plîngerile, nedumeririle, întristările, întrebările şi necazurile cu
îndrăzneală sfîn-tă, într-o lepădare şi golire deplină. Prima rugăciune înregistrată a lui Avraam (Gen. 15) a conţinut
mult din acestea. David a spus: „îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui. Cînd duhul
îmi este mîhnit în mine, Tu îmi cunoşti cărarea" (Ps. 142:2-3) (vezi şi Ps.102).
încurajări. .
Cîteva încurajări pentru rugăciune: Noi înţelegem limpede că prin-j cipala noastră încurajare la rugăciune vine din
Cuvîntul lui Dum-1 nezeu unde învăţăm despre minunatul nostru prieten al prietenilor care e totdeauna gata să ne
asculte şi să ne ajute. Dar atîţia dintre j noi găsesc că după o vreme au alunecat dintr-o viaţă de rugăciune f
fără credinţă şi putere. Am descoperit un leac minunat pentru aceasta. Ca să-mi amintesc de marea importanţă a
rugăciunii am început să citesc cel puţin un capitol dintr-o carte bună despre rugăciune în fiecare zi. Am început să
adun aceste cărţi ca o pasiune, şi în ele am găsit într-adevăr bogăţie şi încurajare. Caută sfat de la cei ce cunosc cărţi
bune. Vezi să incluzi multe biografii de misionari printre cărţile pe care le urmăreşti.
Dacă ţi se pare plictisitor să notezi rugăciunile, notează cel puţin răspunsurile care te înfioară. Cere celor ce te
vizitează, vorbitori, pastori, să-ţi spună răspunsuri la rugăciuni. în citirea răspunsurilor la rugăciune am descoperit
domenii întregi de rugăciune despre care eu nu ştiam. Unii şi-au făcut un carnet cu promisiuni ale lui Dumnezeu din
Cuvînt pe care le-au cerut sau doresc să le ceară.
Cînd auzi sau citeşti de un răspuns la rugăciune notează cu grijă secretele sau principiile care sînt implicate.
Meditează la răspuns. Lucrurile pentru care s-au rugat oamenii în Biblie sînt sute. Notează capitolele mari din Biblie
despre rugăciune şi studiază biografiile de bărbaţi şi femei care s-au rugat. în Bibliile mele în care am citit, fiecare
rugăciune e însemnată pe margine cu litera „R", iar marginile sînt pline cu exclamaţii despre lucrurile pe care mi Ie-a
arătat Dumnezeu.
Dar numai prin Duhul Sfînt putem să ne rugăm. Dacă nu-l supărăm cu cuvintele şi faptele noastre, vom cunoaşte şi
practica totdeauna aventura neasemuită a rugăciunii.
-40-